S T E N O G R A M A

şedinţei Biroului permanent al Camerei Deputaţilor

din ziua de miercuri, 1 aprilie 2009

 

 

 

Şedinţa a început la ora 12,10.

Lucrările au fost conduse de doamna Roberta Alma Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor.

Au participat: doamna Daniela Popa, domnul Ioan Oltean, domnul Adrian Năstase şi domnul Bogdan Olteanu (de la ora 12,15) – vicepreşedinţi, domnul Dumitru Pardău, domnul Valeriu Ştefan Zgonea (de la ora 12,30) şi domnul Mihai Alexandru Voicu – secretari, domnul Gheorghe Albu, domnul Dan-Ştefan Motreanu şi domnul Hunor Kelemen – chestori, domnul Mircea-Nicu Toader (de la ora 12,15) – Grupul parlamentar al PD-L, doamna Aurelia Vasile (de la ora 12,20) – Grupul parlamentar al Alianţei Politice  PSD+PC, domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu – Grupul parlamentar al PNL, domnul Seres Denes – Grupul parlamentar al UDMR, domnul Varujan Pambuccian – Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, şi domnul Gheorghe Barbu – secretarul general al Camerei Deputaţilor.

 

Invitaţi: doamna Ioana Pop – secretar de stat la Departamentul pentru relaţia cu Parlamentul, domnul Nicolae Sfăcăreanu – secretar general adjunct, domnul Gheorghe Iancu – şeful Departamentului Legislativ, domnul Georgică Tobă şi domnul Gabriel Stecoza – Departamentul Secretariatului tehnic, doamna Adriana Simion şi domnul Gheorghe Popescu – Direcţia pentru organizarea lucrărilor în plen, doamna Nicoleta Laura Riteş – Direcţia proceduri legislative, sinteze şi evaluări, domnul Constantin Bantaş – Serviciul pentru lucrări în comisii, doamna Diana Postică şi domnul Răzvan Prişcă – consilieri Cancelarie Preşedinte.

 

*

 

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă propun să începem.

Dacă la ordinea de zi sunt puncte de vedere, completări. Dacă nu sunt, trecem la programul de lucru. Sunt observaţii?

Singura modificare este marţi, pentru ora 12,00, când este vot final, şi să ţinem până la finalizarea şedinţei de vot final, ceea ce este important, că deja n-am făcut două săptămâni vot final.

Sunt cam 100, dar este în regulă. Pentru aceasta vă atrăgeam atenţia.

 

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:      

Doamna preşedintă, ţin să vă informez că nu aveţi cvorum la Comitetul liderilor de grupuri. Ţin să vă informez şi să ştiţi acest lucru - că este o dificultate în aprobarea programului şi a ordinii de zi.

 

Doamna Roberta Alma Anastase:

Este adevărat.

Atunci, până vin liderii de grup, luăm celelalte puncte de pe ordinea de zi.

 

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:      

Dacă observaţi, am încercat să avem şi noi o invitaţie oficială la acest Birou, să nu fim daţi afară după punctul 2. În felul acesta, vă mulţumesc.

 

 

PUNCTUL 4

Solicitare din partea Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport

 

Doamna Roberta Alma Anastase:

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport ne solicită să întocmească avizul pentru Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.

Se încadrează în termenul de 5 zile prevăzut de articolul 64 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Dacă sunt observaţii. Dacă nu sunt, atunci încuviinţăm. Dăm curs acestei solicitări.

 

PUNCTUL 5

Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei parlamentare de anchetă pentru verificarea situaţiei Societăţii Comerciale NICOLINA S.A. şi a modului în care AVAS a gestionat activele acesteia, în perioada ianuarie 2005 – decembrie 2008

 

Doamna Roberta Alma Anastase:

Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei parlamentare de anchetă pentru verificarea situaţiei Societăţii Comerciale NICOLINA S.A. şi a modului în care AVAS a gestionat activele acesteia.

Noi trebuie doar să luăm act de acest regulament.

 

PUNCTUL 6

Scrisoare din partea domnului Alexandru Sassu,

preşedinte – director general al Televiziunii Române

 

Doamna Roberta Alma Anastase:

Avem o scrisoare din partea domnului Alexandru Sassu, care este preşedinte – director general al Televiziunii. Dânsul ne anunţă că Societatea Română de Televiziune este pregătită să difuzeze în direct lucrările Senatului şi Camerei Deputaţilor şi ne roagă să analizăm propunerea aceasta şi, în cazul în care suntem interesaţi, să desemnăm o persoană din partea instituţiei care să colaboreze cu specialiştii din TVR.

 

(Domnul Mircea-Nicu Toader intră în sala de şedinţă)

 

Doamna Roberta Alma Anastase:

Iată că avem şi majoritatea.

 

Domnul Gheorghe Albu: 

Este o ofertă sau este o cerere de ofertă până la urmă?

Adică este vorba dacă el să se pună la dispoziţie şi noi să îi propunem o variantă, sau dacă el vrea să filmeze sau să prezinte tot. Deci cred că ar fi oportun să desemnăm.

Practic, ar trebui să desemnăm o persoană care să stea de vorbă.

 

Domnul Ioan Oltean: 

Doamna preşedintă, eu propun să solicităm Secretariatului general al Camerei să ia legătura cu Televiziunea Română, să vadă în fapt ce vor să transmită – fiecare şedinţă în plen, sau selectiv ce dorim noi să le oferim, ce înseamnă aceasta ca şi costuri, deci din punct de vedere financiar, şi în funcţie de acestea să ne pronunţăm îndată în momentul în care avem toate datele oferite.

 

Domnul Adrian Năstase:

Într-un fel, pentru că noi am aprobat pentru Realitatea o anumită facilitate, creează o anumită efervescenţă pe piaţa aceasta media şi, cum scandalurile cele mai interesante sunt cele cu parlamentari, în felul acesta Televiziunea publică îşi redescoperă rolul educativ.

Problema este că noi ar trebui la acest moment să înţelegem cum dorim să abordăm diferitele formule, diferitele oferte care vor veni.

Practic, TVR-ul ar trebui să ne explice – au un canal special, o frecvenţă anume, vor să ne introducă, nu ştiu, pe TVR 2, şi într-adevăr cred că ar fi bine ca cineva care se pricepe la aceste chestiuni împreună cu Secretarul general să ia legătura. Poate cineva de la Comisia de cultură, preşedintele comisiei, care cunoaşte cumva şi aspectele acestea legate de frecvenţe, aspectele tehnice, şi să înţelegem ce doresc.

Sigur, însă, vedeţi că până la urmă ne întoarcem tot spre ideea acelui C-SPAN, a acelui canal de televiziune care să fi fost al Camerei şi care după aceea, sigur că da, putea să funcţioneze pe frecvenţele TVR România şi, sigur, cu moderatori de la diferite televiziuni. Dar este prea târziu să mai discutăm aceste lucruri, aşa că la acest moment şi eu sprijin ideea de a avea acest contact cu Televiziunea Română, dar să adăugăm alături de domnul secretar general şi pe cineva din zona comisiei, preşedintele comisiei.

 

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog.

 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Este un proiect discutat de mai multă vreme. L-am discutat şi cu domnul preşedinte Sassu şi cu predecesorul lui în cursul mandatului trecut. Ca urmare a lipsei de resurse la nivelul Camerei Deputaţilor pentru a crea acel studio de televiziune al Camerei, aceasta a fost o a doua variantă alternativă la care m-am gândit la momentul respectiv. Sigur, birocraţia unei instituţii publice pare-se că a funcţionat şi a durat ceva până să se mişte lucrurile în interior. Cred, însă, că este o idee bună. Au existat mai multe variante acolo - TVR 2 era vorba la un moment dat, pe urmă s-a vorbit despre TVR INFO. Există destul de multe canale ale Televiziunii publice în acest moment.

Cred chiar că ar trebui aici o implicare şi la nivel înalt din partea Camerei pentru că, până la urmă, este o decizie politică, politică în cel mai curat sens al cuvântului, dacă pot să mă exprim astfel, de politică publică această difuzare a activităţii Camerei Deputaţilor.

M-aş gândi chiar dacă putem ca împreună cu Televiziunea publică să găsim acces şi la anumite comisii şi şedinţe importante de comisie care au un caracter public şi care sigur ar prezenta interes. Vă dau un exemplu – aceste şedinţe legate de Coduri care se desfăşoară în această perioadă, şedinţele comisiilor legate de buget atunci când se discută bugetul.

Din punctul acesta de vedere, şi eu cred că merită susţinută această iniţiativă şi acum, când a venit, şi să încercăm să facem acest parteneriat pentru acel canal C-SPAN al României cât mai repede.

 

Doamna Roberta Alma Anastase:

Atunci, vă propun aşa: să mă întâlnesc cu directorul Televiziunii. Eventual, domnule Bogdan Olteanu, haideţi să facem împreună această întâlnire pentru că a fost un lucru pe care dumneavoastră, ca preşedinte, l-aţi iniţiat, şi putem să facem împreună această întâlnire, după care, pe baza unei informări pe care o facem Biroului, în măsura în care agreaţi formula, să meargă către Secretariatul general, cu departamentul pe care îl aveţi de comunicare, să vedem ce înseamnă şi din punct de vedere tehnic.

Domnul Nicolăescu, vă rog.

 

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:      

Doamna preşedintă, v-aş face o propunere mult mai democratică, pornind de la ceea ce înseamnă până la urmă reflectarea în media şi în Televiziunea naţională a activităţii Parlamentului.

Preiau că în primul rând este vorba de o decizie politică, şi numai după aceea ea devine o decizie tehnică, din punct de vedere al modului în care se poate realiza.

În consecinţă, eu v-aş ruga pe dumneavoastră să acceptaţi ca întâlnirea pe care doriţi să o realizaţi cu preşedintele – director general al Televiziunii să se facă în prezenţa liderilor grupurilor parlamentare, tocmai pentru a întări caracterul politic al unei asemenea decizii, şi după aceea, după o asemenea discuţie, să se poată trece la pasul următor care poate fi tehnic.

Vă mulţumesc.

 

Domnul Dumitru Pardău:

Dacă îmi permiteţi, cred că se omite ceva. În adresă se spune că ei sunt pregătiţi să difuzeze atât lucrările Camerei Deputaţilor, cât şi ale Senatului. Şi, atunci, cred că ar fi mult mai bine să împuternicim pe cineva – fie pe domnul secretar general, dar să ia legătura întâi şi cu cei de la Senat pentru a fi un pachet comun, dacă este posibil să se analizeze în felul acesta. Să vedem – poate se optează să transmită numai Senatul sau numai Camera Deputaţilor.

 

Domnul Gheorghe Albu: 

Doamna preşedintă, haideţi să rămânem la propunerea pe care aţi făcut-o, pentru că deocamdată nu ştim despre ce discutăm.

Haideţi să vedem ce vrea, şi după ce vedem ce vrea se stabileşte un program cu liderii de grup. Vom vedea în funcţie dacă realizăm sau dacă nu realizăm. Că, dacă nu realizăm, de ce să ne mai întâlnim?

 

Doamna Roberta Alma Anastase:

Bun. Deci înţeleg că întruneşte consensul Biroului permanent pentru ca eu împreună cu domnul Bogdan Olteanu să avem această întâlnire cu domnul Alexandru Sassu.

Trecem la următorul punct.

 

PUNCTUL 7

Memorandum intern: Solicitarea Departamentului pentru Afaceri Europene – Guvernul României

 

Doamna Roberta Alma Anastase:

Memorandum intern: solicitarea Departamentului pentru Afaceri Europene din Guvernul României pentru a organiza în data de 10 aprilie, între orele 10,00 şi 16,00, Conferinţa cu tema „Strategia Lisabona – principala platformă de gestionare a reformelor structurale la nivel naţional”.

Sunt invitaţi să participe: Preşedintele, Preşedinţii celor două Camere, Primul-ministru, Viceprim-ministrul, miniştri, reprezentanţi ai mediului de afaceri, ai societăţii civile.

Solicită punerea la dispoziţie în regim de gratuitate a „Sălii Drepturilor Omului”. Bufetul va fi susţinut financiar de Departamentul pentru Afaceri Europene.

Solicitarea este semnată de domnul Vasile Puşcaş.

Dacă sunt observaţii.

 

Domnul Ioan Oltean: 

Doamna preşedinte, eu aş propune să aprobăm gratuitate. Totuşi este Guvernul României, şi nu cred că se cade să le cerem bani. Suportă bufetul.

Cred că am dat gratuităţi la atâtea societăţi comerciale şi la atâtea ONG-uri.

 

Domnul Adrian Năstase:

Îmi permiteţi. Nu cred că pentru acţiunile Guvernului ar trebui să solicităm bani.

Sunt formule până la urmă de eleganţă şi este şi o investiţie în relaţia aceasta cu Guvernul. Până la urmă şi noi când avem nevoie în anumite situaţii putem să apelăm, şi chiar apelăm la facilităţile Guvernului - uneori în situaţii în care este nevoie de cazare pe unele dintre zonele pe care le controlează şi aşa mai departe. Deci, cred că ar fi normal să nu solicităm bani.

 

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog, domnul Toader.

 

Domnul Mircea-Nicu Toader:        

Acelaşi punct de vedere. Cred că dacă punem pe picior de egalitate o solicitare a Guvernului sau ONG-urilor, suntem altfel priviţi. Deci Guvernul este Guvern, şi până la urmă e dreptul lui de informare. Iar a cere un ban, până la urmă ne cerem nouă. Guvernul ne plăteşte la rândul lui bugetul, îl aprobă şi îl propune pentru Parlament, deci cred că gratuitatea în această situaţie se impune.

 

Domnul Bogdan Olteanu:

Dacă îmi daţi voie, doamna preşedinte, da, sigur, este o acţiune importantă, sigur că putem face un asemenea parteneriat cu Guvernul. Haideţi să încercăm să construim, atunci, şi un parteneriat de o anvergură puţin mai mare. Există într-adevăr câteva facilităţi de care beneficiază Parlamentul dar contra cost, respectiv acces la anumite vile de protocol este contra cost; din câte îmi amintesc eu, se plăteşte o sumă anuală destul de serioasă de către principalele instituţii ale statului. Se referă exclusiv la protocoalele înalte.

Poate reuşim să construim cu RA-APPS-ul în aceste condiţii un anumit parteneriat care să ne permită să organizăm anumite acţiuni în spaţii ale RA-APPS-ului în acelaşi condiţii în care Guvernul organizează aici.

Probabil că există situaţii, ştim şi noi că au existat situaţii în care, de exemplu, n-au fost săli la dispoziţia inclusiv a grupurilor parlamentare pentru că erau ocupate pentru alte acţiuni.

Să găsim măcar o formulă de rezervă ca, în situaţia în care avem o acţiune pe care trebuie să o organizăm şi nu găsim o sală potrivită aici, să putem să folosim o sală a RA-APPS în condiţiile în care şi Guvernul foloseşte săli de la noi.

Până la urmă, CIC-ul şi RA-APPS-ul au un regim oarecum similar, dacă vreţi, din punct de vedere al utilităţii pe care o oferă instituţiei care le patronează. Deci, din punctul acesta de vedere, poate găsim şi noi într-adevăr ceva mai multă înţelegere la RA-APPS în aceste condiţii pentru acţiunile, repet, ale Camerei.

 

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:      

Numai retoric vorbesc acum: oare Guvernul nu se află sub control parlamentar? Atât. În rest, vorbim degeaba.

 

Domnul Gheorghe Albu: 

Dacă este sub controlul nostru, atunci eu propun să aprobăm acest lucru, mai ales că acum constat – este un parteneriat – noi venim cu sala, ei vin cu bufetul.

 

Doamna Roberta Alma Anastase:

Înţeleg că întruneşte o majoritate această solicitare.

 

PUNCTUL 8

Solicitare din partea domnului Cătălin Georgescu, preşedintele Asociaţiei pentru apărarea libertăţilor publice

 

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Cătălin Georgescu, preşedintele Asociaţiei pentru apărarea libertăţilor publice, a solicitat participarea la dezbaterea publică organizată de către Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi. Aici cred că, atâta timp cât este dezbatere publică, are toată libertatea să participe.

 

Doamna Aurelia Vasile:    

Deci conform Regulamentului, comisia este cea care stabileşte invitaţii, cu cine trebuie să stea de vorbă. Activitatea este publică. Pe site se poate vedea desfăşurarea şedinţei comisiei, deci nu putem să luăm dreptul Biroului comisiei.

 

Doamna Roberta Alma Anastase:

Nu. Dar cred că am putea să îndreptăm această solicitare către comisie, pentru că sunt convinsă că are toată flexibilitatea şi va include în lista de invitaţi şi această asociaţie.

Mai există o solicitare la sfârşit în care ni se solicită să dispunem înaintarea proiectului de lege pentru întocmirea raportului sau către aviz către Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, Comisia pentru cultură, Comisia pentru politică economică şi Comisia de buget finanţe. „Vă solicităm în acelaşi timp exprimarea publică şi motivată a punctului de vedere în cadrul grupurilor parlamentare.”

 

Domnul Gheorghe Barbu:   

Doamna preşedintă, în legătură cu această solicitare, acest proiect este pe fond la trei comisii, dacă îmi amintesc exact. Data trecută, întrucât au trecut termenele, s-a refuzat trimiterea spre aviz către alte comisii care au fost solicitate, drept urmare termenele sunt depăşite pentru o altă repartizare.

 

Doamna Roberta Alma Anastase:    

Vă mulţumesc. Vă rog să îndreptaţi această solicitare către Comisia pentru drepturile omului care organizează această dezbare, în rest, partea a doua a solicitării este respinsă.

 

PUNCTUL 9

Materiale pe linia relaţiilor parlamentare externe

 

1.    Memorandum intern: Vizita oficială în România a delegaţiei Comisiei pentru relaţii externe şi maghiarii din afara graniţelor, din Adunarea Naţional ungară, conduse de domnul Zsolt Nemeth, preşedintele comisiei, (12-14 mai 2009)

                 

Doamna Roberta Alma Anastase: 

Dacă sunt observaţii? Dacă nu sunt, atunci adoptat.

 

2.    Memorandum intern: Vizita oficială în România a unei delegaţii parlamentare, conduse de domnul Bronislaw Komorowski, mareşalul Seimului polon, (12-14 mai 2009)

 

Doamna Roberta Alma Anastase:

Sunt probleme ? Nu sunt. Adoptat.

                

3.    Memorandum intern: Participarea la vizita Comisiei de apărare şi securitate a (AP) NATO în Franţa (27-29 aprilie 2009)

 

Doamna Roberta Alma Anastase:

Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

              

4.    Memorandum intern: Organizarea Reuniunii aniversare: „60 de ani de la înfiinţarea Consiliului Europei” (Bucureşti 5 mai 2009)

 

Doamna Roberta Alma Anastase: 

               Observaţii? Nu sunt.

 

5.    Memorandum intern: Participarea la lucrările Comisiei pentru probleme economice şi dezvoltare a A.P.C.E. (Helsinki, 17-19 mai 2009)

 

Doamna Roberta Alma Anastase: 

               Nu sunt probleme.                

 

6.    Memorandum intern: Reuniunile Comisiei politice a Adunării Uniunii Europei Occidentale (AUEO) în SUA (Washington 19-22 aprilie 2009)

 

Doamna Roberta Alma Anastase: 

               Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

 

7.    Memorandum intern: Participarea la reuniunea grupului politic socialist PSE din Parlamentul European (Praga, Republica Cehă, 15-18 aprilie 2009)

 

Doamna Roberta Alma Anastase: 

               Observaţii? Nu sunt. Adoptat.

 

8.    Memorandum intern: Participarea la reuniunea „Clubului celor 27” a liderilor grupurilor politice din statele membre UE afiliate la PPE-DE (Paris, Franţa, 07-09 aprilie 2009)  

 

Doamna Roberta Alma Anastase: 

 Sunt observaţii? Nu sunt.

 

PUNCTUL 10

Scrisoare din partea domnului Puşcă Longin

 

Doamna Roberta Alma Anastase: 

               Vă propun să o dăm Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii. Rog Secretariatul să o înmâneze Comisiei şi revenim la primele două puncte, trei puncte de pe ordinea de zi.

 

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Întâi la „Diverse”.

 

PUNCTUL 11

DIVERSE

 

Domnul Mihai Alexandru Voicu:

Aş vrea să felicit pe toţi cei care au fost implicaţi în organizarea evenimentului privind „aniversarea NATO”, însă am aflat şi lucruri noi. Urmărind expoziţia de pe hol, am constatat că, în timpul organizării summit-ului NATO de anul trecut sau când a fost, România s-a aflat într-o situaţie poziţională mai ciudată, respectiv nu avea prim-ministru. Mulţumesc.

 

Domnul Adrian Năstase:

Eu am vrut să întreb dacă noi am sărbătorit 5 ani de la intrarea în NATO, începând de anul trecut până acum. Probabil că nu aveau pozele de la momentul intrării în NATO. În orice caz, mi s-a părut într-adevăr, extrem de ciudat. Dacă tot am organizat acest eveniment, trebuiau totuşi gândite şi trebuia gândită o expoziţie în care să fie şi fotografiile de acum 60 de ani când s-a creat organizaţia, apoi câteva fotografii de la vizitele lui Manfred Wörner în România la începutul anilor ̀90. Au fost câteva vizite importante, câteva reuniuni, inclusiv aici la Parlament. Au fost nişte declaraţii ale Parlamentului în 2002 către alte parlamente pentru a sprijini intrarea în NATO.

Dacă facem un astfel de eveniment, după părerea mea, nu am vrut să intervin dacă nu apărea acest comentariu, dar devine jenant, adică putem să rescriem istoria, dar nu în felul acesta şi nu cred că ne ajută la ceva.

 

Doamna Roberta Alma Anastase: 

Vă mulţumim. Am reţinut felicitările. Pentru organizarea zilei de ieri, cu siguranţă o să facem rost şi de celelalte fotografii.

 

PUNCTUL 1

Programul de lucru al Camerei Deputaţilor

 

Doamna Roberta Alma Anastase: 

 Nu am epuizat ordinea de zi, sunt liderii de grup aici şi o să vă rog să discutăm dacă aveţi observaţii la programul de lucru.

 

PUNCTUL 2

Ordinea de zi pentru şedinţele Camerei Deputaţilor

 

Domnul Bogdan Olteanu:

Dacă îmi permiteţi doamna preşedinte. La ordinea de zi ar trebui totuşi făcută o completare, dumneavoastră aţi stabilit în urmă cu 9 zile că pentru reluarea, repunerea pe ordinea de zi a moţiunii la care s-au suspendat dezbaterile, termenul este de 10 zile. Termenul îl stabiliţi dumneavoastră, potrivit Regulamentului. În aceste condiţii, sigur, eu consider că moţiunea trebuie să fie introdusă pe ordinea de zi, putem să stabilim o oră sau o zi de dezbatere.

Din ce am înţeles, Comisia de regulament se întruneşte luni. Dânşii aveau un termen de 10 zile pe care l-au numărat de când au fost sesizaţi. Au fost sesizaţi, pare-se, vineri. Nu este nici un fel de problemă, dânşii întrunindu-se luni, eu v-aş propune totuşi, în primul rând, ca procedură obligatorie până la urmă, pentru că este decizia dumneavoastră şi este anunţată în plen să fie pe ordinea de zi dezbaterea moţiunii – în ceea ce priveşte data, eu v-aş propune eventual să punem o steluţă şi să spunem că se dezbate marţi, când va exista şi punctul de vedere al Comisiei pentru regulament.

Sigur, dacă nu va fi un punct de vedere, luăm o decizie la momentul respectiv, dar nu putem scoate de pe ordinea de zi ceva ce deja s-a pus şi s-a anunţat şi public în acest sens.

Mulţumesc.

 

Doamna Aurelia Vasile:

Doamna preşedinte, nu împărtăşesc punctul de vedere al domnului vicepreşedinte Olteanu, nu întruneşte condiţiile Regulamentului. Aşteptăm  întâi raportul Comisiei de regulament şi după aceea vom hotărî trecerea pe ordinea de zi. Nu dumneavoastră sunteţi cei care redactaţi ordinea de zi, ci noi, liderii grupurilor parlamentare suntem cei care propunem acest lucru şi dumneavoastră îl aprobaţi.

Deci, după ce vom avea raportul Comisiei de regulament, vom hotărî când, cum, ş.a.m.d.

 

Domnul Mircea–Nicu Toader:

Până nu ştim decizia Comisiei de regulament…, s-ar putea să reintroducă, s-ar putea să nu reintroducă.. nu avem nici un fel de decizie şi nu putem să hotărâm acum un lucru care la un moment dat ne trezim că spunem în plen, nu, o prelungim, o suspendăm sau nu. Dacă cumva se impune şi Comisia de regulament spune, sigur că solicităm modificări, şi sigur, putem să o introducem. Nu are rost acum, nu ştim ce va fi.

 

Domnul Valeriu Zgonea:

Doamnă preşedinte,

 Stimaţi colegi,

Din punct de vedere regulamentar, termenul pe care dumneavoastră l-aţi dat este un termen obligatoriu pentru Comisia de regulament. Procedural, dacă Comisia de regulament, după 10 zile, nu prezintă Biroului permanent punctul său de vedere sunt obligaţi, conform Regulamentului, să ceară o prelungire. Nu există nici o obligativitate din partea Biroului permanent, a dumneavoastră personal sau a liderilor grupurilor ca în acest interval de 10 zile, fără punctul de vedere al comisiei, dumneavoastră să luaţi o decizie pe baza deciziei pe care aţi anunţat-o în plen, drept pentru care în momentul în care se termină cele 10 zile şi dumneavoastră nu aveţi redactat raportul, atunci, Biroul permanent poate discuta repunerea sau nepunerea propunerii liderilor grupurilor pentru votarea introducerii sau neintroducerii pe ordinea de zi – există un articol în care se spune: „fără raport, se poate introduce în ordinea de zi”. Până atunci, orice discuţie legată de această chestiune nu face altceva decât să ne ducă iarăşi într-o zonă în care dezbaterile sunt sterile şi fiecare ne dăm cu părerea despre cum vedem noi Regulamentul şi stenograma de la şedinţele Camerei Deputaţilor.

Din acest punct de vedere v-aş ruga să lăsăm colegii până luni seara şi apoi să le cerem acest lucru. Putem să le reamintim că este o chestiune de procedură extrem de importantă şi trebuie să ne dea pronunţarea. Dacă luni seara ne dau punctul de vedere la ordinea de zi, atunci puteţi să faceţi marţi dimineaţa un birou, să cerem Comitetului liderilor să reintroducă pe ordinea de zi şi marţi sau miercuri să putem să dezbatem cu acel punct de vedere. Dacă nu, atunci mergem la procedura Regulamentului. Nu există în acest moment nici un motiv ca dumneavoastră sau vreun coleg de al nostru să prezinte vreun punct de vedere regulamentar că sunteţi obligaţi să vă duceţi în faţa plenului, indiferent dacă astăzi sunteţi într-un dezavantaj sau în avantaj şi să spuneţi: domnule, ştiţi, m-am gândit eu, Biroul permanent a hotărât să vă prelungesc termenul cu 5 zile sau să-l punem pe ordinea de zi ca după aceea să-l retrag, ca să mai facem o dezbatere de fapt pe procedură vreo jumătate de oră, să ne dăm în stambă, să ieşim la televizor că nu avem ce să facem în perioada asta. Este o procedură, s-a încălcat procedura, am trimis la Comisia de regulament. Din acest punct de vedere, cred că nici mie personal, nici doamnei ministru nu îi face plăcere ca să putem să ne ducem într-o dezbatere pentru o moţiune care poate cădea în 3-4 ore, să stăm… Odată încălcată procedura, mie, în ultimul an, mi s-a arătat că o transformăm în cutumă şi cutuma o transformăm în articol mai devreme sau mai târziu. Haideţi să vedem ce zice comisia, eu am încredere. Acolo ştiu că pentru vot este câte un membru din fiecare grup parlamentar, deci, nu există o pondere. Cred că oamenii sunt suficient de maturi în aşa fel încât majoritatea sunt în comisiile de coduri; din cauza aceasta nu au putut să vină în altă zi.

Vă rog eu frumos, până luni, să lăsăm ordinea de zi aşa cum o stabilesc liderii.

 

PUNCTUL 3

Notă cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor

 

Domnul Gheorghe Barbu:

Doamna preşedinte, mai există punctul 3 de pe ordinea de zi, „Iniţiativele”, vă rog să vă pronunţaţi.

 

Domnul Valeriu Zgonea:

Aici, eu aş vrea să ridic o problemă care vă interesează pe toţi, stimaţi colegi. Am avut un coleg în Parlamentul României, al doilea în patru ani de zile căruia i-a venit rău şi vreau să vă spun că în acest moment, procedura de urgenţă pentru orice angajat şi pentru orice parlamentar depăşeşte limita bunului simţ şi dacă noi nu suntem în stare să facem un cabinet medical care să răspundă necesităţilor dumneavoastră, sunt colegi de la Grupurile parlamentare PD-L, PNL, PSD care mi-au povestit cum anumiţi colegi care erau în ziua respectivă la cabinet nu vroiau să urce până sus că nu au în atribuţii.

Vreau să vă spun că a venit cabinetul medical şi tensiometrul nu funcţiona. Vreau să vă spun că au venit după 35 de minute şi asta pentru că avem o colegă a cărei mamă lucrează jos şi a insistat. Vreau să vă spun că în momentul în care ei au ajuns sus, la 5 minute, au venit cei de la SMURD pe altă parte. O targă nu intră în nici un lift din această Cameră şi dacă unuia i se întâmplă – doamne fereşte! – ceva, nu puteţi să-l coborâţi de nicăieri şi o să fiţi pe prima pagină, o să fim toţi pe prima pagină. Din punct de vedere al securităţii muncii, din orice punct de vedere, în acest moment suntem într-o mare, mare jenă şi eu vă rog frumos pe toţi, pentru că sunteţi oameni care aţi condus Camera Deputaţilor sau care o conduceţi, să putem să rugăm pe domnul secretar general ca împreună cu cei de la minister să găsească o soluţie pentru cazuri de urgenţă şi să dotăm cu ce trebuie. Nu se poate să sunăm jos ca să sune şoferul ca să cheme salvarea care să ajungă undeva.

Eu vă spun că se poate întâmpla oricui dintre dumneavoastră care lucraţi de dimineaţa până seara sau unui angajat de al dumneavoastră. Nu vreau să vă spun că la un atac, care ar putea să fie un preinfarct, colegul meu – şi cu toată bunăvoinţa -, alergând pe coridoare, a ajuns în 35 de minute.

Vreau să vă spun că nu există un lift care să poată să fie chemat de la S1 de urgenţă ca să putem să luăm un bolnav şi stai pe procedura lifturilor care gândesc după cum vor ele şi am stat 25 de minute ca să vină un lift. Poate vi se pare o chestie banală, dar la uzina asta unde sunt 5.000 de oameni, eu vă spun că este o chestie absolut, absolut ridicolă. Am avut un caz în 2002, dacă nu mă înşel doamna preşedinte, cu Răzvan Ionescu şi l-am tratat… Colegul meu a leşinat la intrarea în plen şi l-am tratat la fel. Am vorbit cu tineri şi cu oameni angajaţi la grupurile parlamentare care mi-au spus că de multe ori au avut ei probleme şi procedura nu le permite. Acesta este un cabinet normal, nu un cabinet de urgenţă. Doamne fereşte, doamne fereşte! Să i se întâmple vreunui coleg de al nostru vreo astfel de chestie. În 35 de minute era…pa! Strângeam acum toţi bani să mergem într-un loc. Să nu vă mai spun că l-au dus cu SMURD-ul la spital şi la spital nu există o procedură pentru demnitari, dar nu intru în amănunt în legătură cu asta, şi a stat 7 ore   într-o targă pe hol. Să nu vă spun acest lucru, pentru că trei sferturi dintre colegii dumneavoastră vin din teritoriu, nu-i cunoaşte nimeni în Bucureşti şi noi nu avem un acord cu Spitalul de urgenţă sau cu celelalte cu privire la un demnitar. Şi în afară de preşedinţii celor două Camere, ceilalţi suntem supuşi tratamentului normal. Problema este ce înseamnă tratament normal? Ce înseamnă dacă tot avem o maşină şi un SPP-ist după noi ? Eu vă spun aceste lucruri, pentru că noi tot facem pe Regulament, ne asimilăm, ne neasimilăm şi lucrurile sunt cu totul şi cu totul altele.

Nu vreau să acuz pe nimeni. Vă cer colegilor lideri şi vă cer şi dumneavoastră să rugăm pe domnul secretar general să găsească o soluţie, să putem să investim în acest cabinet şi într-o procedură de urgenţă prin care să poată cineva – la dumneavoastră la grup, la etajul 8, la subsol, să ştim cum trebuie să ajungă şi cine trebuie să răspundă de acest lucru. Este o mare rugăminte pe care o am. Am trăit lângă colegul meu nişte clipe pe care nu vreau să le mai trăiesc.

 

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule Zgonea vă mulţumesc. 

 

Doamna Aurelia Vasile:

Colegul meu are dreptate, dar cred eu că nu domnul Barbu trebuie să fie certat şi ceea ce a spus colegul meu Valeriu Zgonea a spus-o ca un lucru constat pentru care trebuie să luăm măsuri. Bineînţeles, că nu noi am condus Camera în ultimii ani, nu noi am răspuns de toate aceste lucruri, Legile 195 şi altele… , avem aici cine şi tocmai îi spuneam cine a retezat toate drepturile pentru demnitari şi toate asistenţele. Cred eu că trebuie să o luăm ca o chestie de plan imediat pentru a putea să o rezolvăm şi bineînţeles, tot prin rugăminte către domnul secretar general, să putem să vedem cu Spitalul de Urgenţă, cu Spitalul Universitar, Elias-ul, un protocol care poate fi făcut pentru astfel de situaţii.

 

Domnul Gheorghe Barbu:

Dacă îmi permiteţi, doar câteva explicaţii.

Aş vrea măcar, ca şi informaţii, să fie cât de cât exact. Regret că s-a întâmplat o astfel de chestiune. Nu mă simt acuzat, că nu este cazul.

Am să spun însă următorul lucru. În Parlament există 3 lifturi: la C1 două şi unul în B4 în care încape targa, este adevărat că, oblic.

Din punct de vedere al cabinetelor, sunt jos două cabinete: unul pentru Camera Deputaţilor şi unul pentru Senat. Personalul de acolo este personal de la Policlinica nr.10, nu are nici o legătură Camera, angajaţi sau ceva de acest gen. Pur şi simplu, prin amabilitatea lor, iar acolo nu există un medic permanent, ci sunt medici care vin prin rotaţie în fiecare zi, doar asistenta sau altcineva este permanent, iar dotarea este de nivelul unui cabinet de medic de familie, nu mai mult, pentru că aici se presupune că te duci să faci un tratament, o chestiune acută… de acest gen. Dacă se doreşte un alt gen de posibilitate de intervenţie, de urgenţă – nu mă pricep – dar cred că sunt cu totul şi cu totul alte lucruri: personal, angajaţi ş.a.m.d., sunt cu totul alte decizii care trebuie luate.

 

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul secretar general, cred că aici sunt două aspecte pe care trebuie să le avem în considerare – în primul rând, să ne documentăm exact. Cred că acest contract cu Policlinica numărul 10 este în virtutea faptului că majoritatea demnitarilor sunt contributori la Casa de asigurări de sănătate, şi angajaţii la fel. Acesta este un prim aspect. Deci nu-i o bunăvoinţă, este o prestaţie.

 

Domnul Gheorghe Barbu:   

Prestaţie pe contract de asigurări, nu pe altceva, şi este policlinica Spitalului Elias.

 

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:      

Doamna preşedintă, dacă îmi daţi voie numai puţin, ca să clarificăm lucrurile.

Sigur, eu înţeleg ce spune domnul Valeriu Zgonea. Este omeneşte, dar nu este legal, şi noi totuşi aici nu putem să luăm decât decizii legale. Nu putem să inventăm. Sigur, dacă modificăm legea, devine legală şi dorinţa noastră, nu-i o problemă. Dar în acest moment toţi deputaţii şi senatorii sunt asiguraţi la Casa OPSNAJ care, la rândul ei, asigură fondurile necesare la Policlinica 10, policlinică care a asigurat aici cabinet de medic de familie. Deci medicul de familie, conform competenţelor profesionale, nu poate să asigure servicii de medicină de urgenţă.

Medicina de urgenţă în România se asigură de două instituţii: de Spitalul de Urgenţă, în speţă primiri urgenţe, şi de Salvare.

Dacă avem o situaţie de urgenţă şi chiar medicul de familie o sesizează, el nu are voie să trateze pacientul. Deci nu are voie să trateze pacientul pentru că el încalcă legea. El nu are competenţă profesională. Deci este vorba de deontologie profesională.

În consecinţă, dacă cineva are nevoie de un serviciu de urgenţă, cheamă ambulanţa. 112 este serviciul la care vine cel care are autoritatea morală şi legală şi profesională să poată să acorde un serviciu medical de urgenţă. Aceasta este singura problemă pe care o avem noi, în sensul în care să avem probabil cabinetul mai bine organizat de a se face solicitare la 112 în condiţii mai bune pentru demnitari, dar nu cred că este corect nici asta, că, în fond, demnitarul este şi el un cetăţean contributor la oricare altul.

 

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnul Nicolăescu, sunt două lucruri diferite. Dumneavoastră, care v-aţi plimbat în toată lumea aceasta prin parlamente, aţi văzut că ei au un cabinet de urgenţă şi au şi un cabinet medical.

 

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:      

Nicăieri nu-i cabinet de urgenţă, în nici un parlament.

 

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bine, aveţi dreptate dumneavoastră.

Acum, chestiunea este în felul următor: dumneavoastră mi-aţi tradus mie că trebuie să sune la 112. Vă voi spune ce se întâmplă cu 112, aşa cum l-aţi păstorit dumneavoastră.

Timpul este în felul următor, şi eu am cronometrat lângă colegul meu care a sunat şi care este doctor de urgenţe. A sunat la 112, i-a spus în termeni medicali, deci ca un medic. Au trecut 3 minute şi jumătate şi l-a trecut pe fir la altă asistentă, după care au mai trecut încă 3 minute şi l-a trecut pe fir la o altă asistentă, care a notat, şi după 10 minute a spus să anunţe o salvare, şi aceasta este o problemă pe care toţi medicii de urgenţă o spun în România.

Înainte era 916 sau nu ştiu cât era, sunai acolo şi trimitea. Acum suni dintr-una, într-una, într-una, şi este o procedură despre care au spus cei care sunt în sistemul de urgenţă în toată România. Dar trecem peste şi mergem pe varianta dumneavoastră de lege, care ziceţi că este foarte bună.

Domnule, eu sunt de acord, dar dumneavoastră vi se pare normal că în planul nostru de acţiune la nivelul Camerei, că aceasta este o uzină, nimeni nu ştie unde să se asigure? Nimeni nu ştie cum se cheamă liftul respectiv, nimeni nu ştie cum faci, pe cine să suni, cine răspunde, cine trebuie să vină! Eu despre asta vorbesc.

Avem un contract cu SMURD-ul, avem un contract cu Salvarea, sunt de acord. Nimeni nu ştie care sunt lifturile, nimeni nu ştie cum să le coboare de urgenţă jos şi nu poţi să apeşi pe un buton ca să poţi să cobori de urgenţă. Eu vă spun despre nişte defecţiuni. Nu să îmi spuneţi mie: domnule, asta este legea, poţi să mori, asta este.

Eu vă spun ca dumneavoastră şi colegii mei care sunteţi lideri să îl rugăm pe domnul secretar general ca aceste proceduri le ştie ultimul nostru angajat şi să ştim pe ce buton să apăsăm! Asta este singura mea problemă!

În rest, dacă colegul meu de la Grupul parlamentar zice: domnule, ştiu, trebuie să sun la 112, sau formez numărul cutare şi Salvarea de la Elias vine imediat aici, intră pe C1 şi îl aşteaptă sus, îl coborâm cu sfoara. Ştim, gata, suntem pregătiţi, ne luăm corzi, şi angajăm la Grupul parlamentar. Astfel, din 30, nu mai angajăm doi experţi pe altceva, ci angajăm doi experţi alpinişti care să coboare cu sfoara, şi nu mai avem o problemă. Domnule, acum sunt la modă, este şomajul în Europa şi ne pregătim toţi! N-am o problemă!

Eu vă spun un singur lucru: nu vreau nici unui coleg sau angajat să i se întâmple aşa ceva.

Eu ştiu că cei de jos de la cabinetul de medicina de familie nu au obligaţii, dar pe de altă parte vă spun că cel de la cabinetul medical de familie mi-a venit mie cu un tensiometru care nu funcţiona. Poate că asta este o chestie bună, poate este o chestie rea, nu ştiu, trebuie să mă uit în textul de lege, bănuiesc.

Eu nu vă cer decât un sprijin – să îl rugăm pe domnul secretar general să remedieze aceste probleme.

 

Domnul Gheorghe Barbu:   

Doamna preşedintă, înţeleg că punctul 3 din ordinea de zi s-a adoptat. Este vorba de iniţiativele legislative pe care trebuie să le transmitem la comisii. Vă mulţumesc.

 

*

 

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,55.