Ședințele Biroului permanent
Ședința curentă
Sunteți în secțiunea: Prima pagina > Legislatura 2008-2012 > Camera Deputaților > Biroul Permanent > Calendar sedințe iun. 2009 Versiunea pentru printare
Stenograma ședinței Biroului permanent al Camerei Deputaților din 29 iunie 2009 ora 14:00

15. Informare privind deschiderea Parlamentului către cetățean
doamna Președinte împreună cu domnul secretar general vor purta o discuție cu cei implicați în acest proiect și vor prezenta un punct de vedere Biroului permanent consultă

Informare privind deschiderea Parlamentului către cetățean Doamna Roberta Alma Anastase:

Informare privind deschiderea Parlamentului către cetățean. Este un proiect mai vechi inițiat de domnul Bogdan Olteanu, pe care îl susțin și eu. Nu înseamnă cheltuieli financiare legate de acest an. În măsura în care noi vom aproba pe anii viitori, întâi să vorbim dacă suntem de acord pentru avize și așa mai departe. Deci despre asta vorbim. Nimic altceva.

Vă rog.

Domnul Adrian Năstase:

Am înțeles. Vorbim despre lucrurile acestea, și am văzut că domnul Barbu are un plural de majestate în adresarea către noi, care pe mine mă impresionează - "intenționăm să dezafectăm", "vă informăm că". Înțeleg că domnul Barbu folosește un plural de majestate cu noi, și vreau să îi mulțumesc pentru acest mod în care ne tratează, și eu vreau să apreciez această formulă.

Dincolo de faptul că noi, în ultima vreme, mai mult dezmembrăm decât construim, și aceasta poate să fie o anumită filosofie, eu cred însă că, înainte de a ne angaja pe această chestiune cu deschiderea Parlamentului către cetățean, trebuie să facem o discuție în legătură cu ce este în subteranele de acolo, dacă acest lucru se poate face, lansăm public o anumită chestiune. Personal, nu sunt neapărat împotrivă. Ar putea să fie o idee. La un moment dat știu că am discutat-o și eu cu câțiva dintre arhitecți exact cu ideea aceasta de deschidere pe toată axa, și ideea nu este rea în sine. Dar, eu cred că înainte de a o lansa public, este nevoie să vedem cu toți cei care cunosc istoria acestei clădiri care ar fi implicațiile și din punctul de vedere al spațiilor, al construcțiilor, și poate SPP-ul ar trebui să mai aibă un punct de vedere. Îmi veți spune, și pe bună dreptate, că în Norvegia de exemplu se poate ajunge până la Palatul Regal. Este adevărat. Însă poate ar trebui să comparăm. Celelalte Parlamente au niște sisteme. Chiar dacă au zidurile la stradă sau directe, au niște sisteme speciale de protecție. Casa aceasta nu a fost construită în acest fel încât să fie protejată prin pereții ei exteriori. Nu știu. Nu vreau să mă pronunț pe această chestiune. Poate este bine, poate este rău. Dar sugestia mea este ca înainte de a lansa un astfel de proiect să facem o evaluare. Avem și oameni care se pricep aici. Avem ingineri constructori între membrii Parlamentului. Sunt oameni care în Secretariatul general cunosc toate aceste chestiuni.

Să facem eventual o echipă care să vadă toate implicațiile și să luăm o decizie.

Repet: ideea poate să fie bună din acest punct de vedere, dar eu vă aduc aminte ce s-a întâmplat - eu am avut o problemă specială cu Muzeul Național de Artă Contemporană din partea din spate, din partea spre Ministerul Apărării. Cei de acolo sunt extrem de nemulțumiți de faptul că nu pot să intre, nu au un acces foarte ușor la muzeu, și au reproșat lucrul acesta. Din acest punct de vedere, sigur că o astfel de variantă ar fi convenabilă și pentru ei, sau probabil pentru ei.

Dar, pe de altă parte, știu că cei din SPP, cei care asigură siguranța unei clădiri care este imensă, au avut foarte multe rezerve.

De aceea, eu vă propun să nu luăm o decizie foarte ușor, ci doar pe baza unor consultări ale noastre cu specialiștii, respectiv cu arhitecții care cunosc. Este doamna Anca Petrescu. Vă dați seama, biroul dânsei va fi neprotejat de acum înainte. Se va putea ajunge direct acolo.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am și eu câteva lucruri să vă spun: eu recunosc că am avut în vedere acest proiect ca și multe din proiectele inițiate de Bogdan Olteanu, cât a fost președinte al Camerei, pentru că eu chiar cred că au fost niște proiecte bune care merită să fie duse mai departe. Din punctul acesta de vedere, știu că el a crezut într-un astfel de proiect. Este firesc și eu să cred, dar, așa cum spuneați și dumneavoastră, am avut o discuție și cu ceea ce înseamnă specialiști. L-am rugat și pe domnul secretar general să vedem dacă ar putea exista impedimente. Răspunsul vreau să vă spun că este unul foarte interesant pe care l-am primit: nu numai că nu există impedimente, dar vreau să vă spun că absolut tot - gardul care înconjoară Parlamentul - nu este un gard definitiv.

În sine, acest proiect inițial nu a conținut un astfel de gard pentru că oricum ar fi fost o barieră arhitecturală între bulevard și clădire. De la început a fost gândit ca un spațiu deschis, accesibil oamenilor. De la început s-a gândit cu terase și cu ideea de accesibilitate a oamenilor.

În sine, referitor la dărâmarea acestui zid, el neavând o fundație, ci totul este pe provizorat, înseamnă lucruri care sunt foarte simplu de făcut, dar pot însemna de fapt un semnal pe care noi putem să îl dăm.

În ceea ce privește celelalte instituții, cu siguranță, ca și peste tot în lumea aceasta civilizată, își fac datoria în condițiile pe care noi le stabilim. Asta era ideea pe care vă propuneam să mergem în ideea nu de a face ceva anul acesta, ci de a lua niște avize, de a vorbi cu Primăria Capitalei, deci pur și simplu niște pași tehnici pe care noi am putea să îi facem pentru ca în anii următori să fim capabili să dăm acest semnal.

Domnul Bodan Olteanu.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc foarte mult, doamna președinte.

Este o temă pe care am susținut-o și pe care o susțin.

Cred că ea trebuie de altfel discutată integrat cu alte câteva elemente, și în primul rând discutată în parteneriat cu Primăria Generală, pentru că este clar: Camera Deputaților nu va avea resursele necesare pentru amenajarea acestui uriaș spațiu. Acest spațiu, dacă este să-l amenajăm, trebuie amenajat ca un parc, în care oamenii să aibă acces. Aici trebuie să intervină Primăria Generală, trebuie să vedem în ce măsură vor sau nu vor. Eu am avut niște discuții la nivelul anului 2007 care au fost relativ neconcludente. De asemenea, cred că aceasta trebuie discutat împreună cu celelalte intenții ale Primăriei Generale - cea de a face străpungerea spre Uranus, care este de interes public, cea de a lărgi bulevardul care trece pe lângă Ministerul Apărării, care este iarăși o lucrare de interes public. Toate aceste lucruri trebuie totuși să se finalizeze cred într-un proiect realizat în parteneriat cu Primăria Capitalei și care Primărie să ne spună ce face, ce îi trebuie de la noi. Sigur că în acest moment este terenul nostru. Cu Patriarhia ce să mai vorbim. Deja este o discuție care se complică din ce în ce. Dar, până la urmă, aceste lucruri să ducă către o concluzie firească a unei investiții unitare și care să nu fie după aceea distrusă de o altă lucrare publică.

Înțeleg că deja în acest an încep lucrările la străpungerea de la Buzești spre Uranus. Dacă se va face o expropriere, să știm și noi dinainte, ca măcar zona aceea să o punem la dispoziție.

Este evident pentru oricine circulă pe aici că trebuie lărgit bulevardul care este între Palatul Parlamentului și Parcul Izvor. Iarăși, trebuie lămurită și această chestiune cu Primăria Generală.

Deci, poate veți da indicații, doamna președinte, Secretariatului General sau cui veți considera de cuviință ca să încercăm să avem aici un proiect integrat în care să stabilim cam toate aceste lucruri și după aceea, sigur, să ne apucăm de treabă.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Asta era și ideea. Exact aceasta era: dacă nu există o opoziție extrem de vehementă, să dăm drumul practic la a face acești pași care la un moment dat să însemne și altceva.

Domnul Adrian Năstase:

Totuși, Secretariatul face ceea ce spunem noi, nu noi facem ce spune Secretariatul.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Adrian Năstase, știu că iubiți acest zid, pentru că este făcut de dumneavoastră, dar eu cred că această barieră și mentală trebuie înlăturată. Știu că-l iubiți. Nici Ceaușescu nu are mândria asta, numai dumneavoastră o aveți, că ați ridicat un zid, dar haideți să avem libertatea de a gândi.

Domnul Adrian Năstase:

Dați-mi voie să vă răspund.

Doamna Aurelia Vasile:

Doamnă președinte.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Era doamna Aurelia Vasile încă înainte de dumneavoastră, domnule Adrian Năstase, dați-i voie unei doamne să vorbească. Vă rog.

Doamna Aurelia Vasile:

Doamnă președinte, sunt chiar emoționată de ce se discută în Biroul permanent al Camerei și pentru ce stăm de aproape 20 de minute. Eu cred că cea mai bună propunere este a domnului Prigoană, să dărâmați sau să modificați pentru publicul larg și Parlamentul și cred eu că o chestie mai populistă și o chestie care teoretic nu are nici o finalitate, cel puțin în acest moment, n-am văzut de mult în Biroul permanent.

Ceea ce domnul Bogdan Olteanu a spus, ceea ce domnul Adrian Năstase, ce dumneavoastră ați spus, ce trebuie făcut, este corect, dar secretarul general să înainteze o hârtie în care spune: "Concret, intenționăm să dezafectăm zona centrală a zidului de împrejmuire către Piața Constituției, zidul a fost construit provizoriu după 1989, se obține astfel posibilitatea de amenajare".

Domnule secretar general, câte ore suplimentare ați tăiat la personal? Câte proiecte de investiții ați tăiat de la Palatul Parlamentului? Câți bani înseamnă chestia asta? Vă aduceți aminte că ați scos din buget repararea scării monumentale? Care nu însemna construirea unei alte scări, ci teoretic repararea ei, să nu ne cadă cărămizi în cap nouă sau vizitatorilor.

Spun încă o dată, o chestie mai populistă decât acest material de mult n-am văzut în Biroul permanent.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul secretar general, vă rog, imediat, trebuie să vă explice că nu vizează cheltuieli pe anul acesta.

Doamna Aurelia Vasile:

Atunci de ce discutăm de o jumătate de oră?

Doamna Roberta Alma Anastase:

Pentru ca să poată să înceapă demersurile procedurale, până la alocarea banilor.

Domnul Gheorghe Barbu:

Indiferent de forma de exprimare, eu am vrut-o politicoasă, era o idee ca dumneavoastră să luați la cunoștință și să fiți în principiu de acord cu demararea unor eventuale proceduri pentru ca acest proiect, discutat mai multă vreme în Parlamentul României, să poată fi aplicat. Nu se punea problema în acest an a vreunor cheltuieli, decât a acestor discuții și contacte cu toată lumea. Sigur, dacă acest lucru nu se dorește este un alt subiect. Eu vă spun însă că el ar fi creat această deschidere către Parlament. Acolo este o clădire care era un punct de pornire - și scrie în material - și care s-ar putea constitui într-o nouă poartă de intrare pentru turiștii principali și spații expoziționale, pentru că este un tunel de legătură prin care ei să intre și acel tunel să fie și el, la rândul lui, utilizat ca spațiu expozițional.

Dacă aceste lucruri nu sunt percepute și dorite ca atare este altceva. Nu era vorba decât să încercăm să demarăm niște pași care nu înseamnă, în acest moment, nici un fel de cheltuială, nici studii de fezabilitate. Dar noi dacă nu avem măcar informarea și dorința de a accepta, ce discuții să avem cu primăria? pe baza la ce? Cu oricare dintre primării. Asta era tot.

Doamna Aurelia Vasile:

Noi n-am spus că nu suntem de acord, domnule secretar general, ci am spus că ne-ați făcut o scrisoare care s-o susțină pe Elena Udrea, ca ea să poată să iasă să ne mai povestească despre această chestie.

Domnul Gheorghe Barbu:

Credeți-mă că la acest lucru nu m-am gândit deloc.

Doamna Aurelia Vasile:

Sunteți secretar general și știți foarte bine că o informare trebuie să aibă în spate un buget, un proiect, o desfășurare a pașilor. Aceasta este o scrisorică, o scrisorică pentru presă.

Domnul Gheorghe Barbu:

Aceasta era o informare.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnă Aurelia Vasile, independent de proiectul doamnei Elena Udrea, care nu vizează acest lucru, ci vizează de fapt integrarea Parlamentului în circuitul turistic al Bucureștiului, de fapt acesta este proiectul, n-are nici o legătură cu ideea de deschidere a Parlamentului către cetățean, care este un alt proiect.

Doamna Aurelia Vasile:

Doamnă președinte...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Lăsați-mă să termin până la capăt.

Doamna Aurelia Vasile:

...spun asta și promit să nu mai spun. Aveți cuvântul meu de onoare că n-am nimic cu tot proiectul. Mă deranjează forma și felul în care ne este adus la cunoștință. Atât.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamnă Aurelia Vasile, singura solicitare - și credeți-mă că am avut o discuție cu liderul de grup înainte de a introduce pe ordinea de zi această notă, am avut o discuție cu liderul de grup al Partidului Social Democrat, care mi-a spus că este absolut în regulă, liderul Partidului Social Democrat, nu despre alt lider de grup vorbim, care mi-a spus că este în regulă, că nu-i nici un fel de problemă, din acest punct de vedere. De aceea, am și introdus pe ordinea de zi. Nu vizează cheltuieli, ci vizează o încuviințare de principiu pentru demararea unor proceduri. Atât și nimic mai mult.

Domnul Bănicioiu.

Domnul Nicolae Bănicioiu:

Să știți că și eu susțin acest demers și trebuie continuat până la propunerea doamnei Aurelia Vasile, deci trebuie dărâmată și restul clădirii. Mie mi se pare foarte interesant că niciodată nu ne punem problema să construim, ci întotdeauna vrem să demolăm ceva. După gard, probabil că vom mai găsi câteva lucruri de demolat.

Iar în sprijinul ideii foarte bune de a deschide Parlamentul, cred că am putea face ceva mai ieftin. Chiar dacă nu plătim acum, din ce înțeleg eu de la domnul Barbu, vom plăti anul viitor.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Dacă decidem noi prin buget.

Domnul Nicolae Bănicioiu:

Stați puțin. Eu înțeleg că nici anul viitor nu vom sta mai bine din punct de vedere financiar, deci nu prea cred că ar trebui să căutăm soluții costisitoare. Dar dacă tot vreți să deschidem, haideți să deschidem porțile, poate mai eliminăm din bodyguarzii aceștia care stau pe afară, poate gândim un altfel de acces pentru oameni aici. Dar a veni pur și simplu și a dărâma, pentru că trebuie să apară cineva la televizor, mi se pare o soluție aberantă. Mai ales că domnul Barbu chiar are probleme serioase legate de personal, care în curând nu cred că mai rămâne pe aici la salariile acestea, nu mai au ore suplimentare, nu mai au condiții foarte bune de lucru, dar important este să avem ce da la presă, să mai demolăm ceva. Cred că ar trebui o gândire mult mai matură.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Pambuccian era de foarte mult timp, domnul Toader, domnul Năstase și domnul Sever Voinescu.

Domnul Varujan Pambuccian:

Văd că discuțiile merg în direcții care nu știu dacă au neapărat legătură cu subiectul în sine. Eu aș întreba un lucru simplu. Eu chiar nu am nici o părere despre chestiunea asta. La ce folosește? Pentru că aici ar fi două foloase posibile. Dacă ne gândim la un folos simbolic, cred că este un lucru care se va întoarce exact pe dos. Ce facem? Dărâmăm zidul Berlinului? Înseamnă că până acum a existat. Aștept.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vroiam să aflu, dar probabil trebuie să-l întreb pe domnul secretar general. Câte hectare sunt înconjurate de acest zid, hectare care nu folosesc, ca să vă pot da răspuns.

Domnul Varujan Pambuccian:

Dacă prin dărâmare înțelegem o dărâmare simbolică, gen zidul Berlinului, cred că o să obținem exact efectul invers. Singura întrebare pe care mi-aș pune-o este de ce acum? Adică până acum a existat o chestie de asta? Nu merge.

Dacă în urma unei operațiuni de genul acesta, am obține un efect economic care s-ar simți în bugetul Camerei, mi s-ar părea un lucru rațional și care merită făcut. Și evident dacă investiția pe care ar trebui s-o facem, pentru că orice lucru pe care-l faci presupune bani, ar aduce măcar un leu în plus după aceea. Deci, dacă lucrurile ar fi în felul acesta făcute, eu cred că ar avea sens. Dacă vorbim de o dărâmare simbolică, mă tem că după 20 de ani este cam târziu să mergem pe o idee simbolică.

De aceea, eu v-aș propune să încercăm să vedem din punct de vedere financiar, foarte alb și sec, câți bani sunt de băgat în chestia, câți bani putem scoate în urma lucrului acestuia pe diverse proiecte care se pot face. Dacă constatăm că în stânga cifra este mai mică decât în dreapta, merită să facem lucrul respectiv și asta-i tot, cu condiția ca banii să se regăsească în bugetul Camerei ca o resursă nebugetară.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Despre asta vorbim. Ca să putem să facem toate lucrurile acestea, ne trebuie o încuviințare de principiu. Despre asta vorbeam. Se poate și bloca chestia asta din simpla ambiție personală, în ideea că ne stă mai bine și ne simțim noi mai safe dacă ne înconjoară niște ziduri de doi metri.

Domnul Varujan Pambuccian:

Repet, conotațiile simbolice sunt un pic cam târziu.

Domnul Nicolae Bănicioiu:

Haideți să renunțăm la SPP și am rezolvat problema.

Domnul Varujan Pambuccian:

Singura conotație pe care eu o văd aici este una pur financiară. Sunt vremuri grele, dacă reușește Camera să mai facă un ban în plus pe lângă banii bugetari este perfect. Uitați, ca să avem cu ce să ținem personalul cu salarii decente.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mai mulți vizitatori înseamnă mult mai multe lucruri...

Domnul Varujan Pambuccian:

Ne trebuie așa-numitul studiu de fezabilitate.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Corect.

Domnul Adrian Năstase și domnul Sever Voinescu.

Domnul Adrian Năstase:

Eu am aflat despre proiectul acesta dintr-o declarație a doamnei Elena Udrea. Așa că eu l-aș ruga pe domnul Barbu dacă poate să reformuleze materialul de astăzi și anume: "Informare privind deschiderea Parlamentului...".

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Năstase, o să vă întrerup, pentru că dumneavoastră iarăși doriți să duceți discuția într-o altă direcție. V-am spus că este un proiect pe care înțeleg să-l urâți, pentru că dumneavoastră ați crescut zidurile acestea la nesfârșit în jurul Parlamentului. Este o realitate. Zidul acesta a fost pus nu de Ceaușescu, ci de Adrian Năstase. Asta-i realitatea.

În al doilea rând, este un program a lui Bogdan Olteanu. Atunci a început.

Domnul Adrian Năstase:

Doamnă președinte, dacă este nevoie să mă întrerupeți din nou, eu pe urmă cer din nou cuvântul. Pentru că m-ați întrerupt de două ori, am să vorbesc ceva mai mult.

Îl rog pe domnul Barbu să reformuleze, să spună: "Informare privind deschiderea Parlamentului către cetățenii străini, nu către cetățean sau către cetățeanul străin. Înțeleg că obiectivul este de a aduce mai mulți turiști străini prin dărâmarea gardului. Dacă acesta este obiectivul principal, sigur că putem să-l luăm în calcul.

Vreau însă să fac mea culpa și să spun că nu sunt vinovat pentru gard, dar sunt vinovat pentru mult mai mult decât atât, pentru realizarea împreună cu unii dintre colegii dumneavoastră, gen Radu Berceanu, dar și cu Ioan Rațiu și alții, a 40 la sută din această clădire, inclusiv această sală în care ne aflăm, în perioada 1992-1996 când, în calitate de președinte al Camerei, m-am ocupat nu de dărâmat, ci de construit mai departe. Clădirea aceasta, în 1989, era gata în proporție de 60 la sută. Timp de patru ani așa a fost făcută. Am avut de ales, fie s-o acoperim cu pământ, cum sugerau unii dintre colegii noștri de atunci, sau să facem un mare cazinou aici pentru toată Europa. Și cred că și domnul Oltean își aduce aminte de discuțiile respective. Deci, am lucrat foarte mult și recunosc că într-un fel mă simt legat de ceea ce înseamnă această clădire și mutarea unor instituții importante aici - aici se spune că după 1989 - aș spune că în special după 1996. Vă aduc aminte că domnul președinte Constantinescu nu a vrut să depună jurământul în această clădire, pentru rațiuni care erau legate de istoria sa, nu neapărat de gardurile care înconjurau această clădire. Iar după aceea, PNȚCD a început să-și facă și conferințele de presă aici, în această clădire.

Dar nu pun în discuție aceste lucruri și să înțelegeți foarte bine. Nu am o problemă cu acest gard și el poate fi dărâmat dacă lucrul acesta poate să adauge ceva. Singura mea solicitare și sugestie, dincolo de elementul acesta public, de comunicare publică, pe care-l simt și-l știți și dumneavoastră și care nu cred că este normal, pentru că eu cred că trebuie să facem comunicarea publică în legătură cu un anumit lucru pe care dorim să-l facem, atunci când am făcut deja dezbaterea internă, am ajuns la o anumită concluzie și după aceea o comunicăm.

Dar eu vreau să vă spun că vor apărea niște probleme, vă spun de pe acum. Spre exemplu, terenul de aici, din spate, au fost foarte multe cereri de revendicare. În momentul în care va dispare această delimitare, chestiunea aceasta se va pune în alți termeni în legătură cu revendicarea terenurilor respective. Pe de altă parte, primăria va trata probabil în alți termeni proiectele urbanistice. Poate este bine, poate este rău. Sunt unele chestiuni legate de comunicările interne. Clădirea aceasta este legată de clădirea în care se află în momentul de față Traian Băsescu. Și unii dintre colegi știu bine aceste lucruri.

De aceea, solicitarea mea nu este legată de un gard sau de altă chestiune, ci doar de solicitarea firească ca noi să luăm o decizie, după ce vom fi epuizat noi discuțiile noastre interne. Sunt oameni care știu bine aceste lucruri. Domnul Unghianu, domnul Stan sunt oameni care au lucrat ani de zile aici.

Haideți să vedem aceste chestiuni și după aceea să luăm o decizie.

Domnul Sever Voinescu-Cotoi:

Doamnă președinte, înțeleg că-mi dați cuvântul. Era rândul meu.

Domnul Sever Voinescu-Cotoi:

Domnilor colegi, eu cred că am împins discuțiile legate de un subiect de altfel foarte simplu, pur administrativ, mărturisesc din ceea ce am înțeles eu, foarte departe și am ajuns să dezbatem subtile simboluri și totodată greu descifrabile mesaje politice. Sigur că unii dintre noi sunt foarte înfierbântați, se apropie campania electorală, practic tot ce se întâmplă în jurul domniilor lor este campanie electorală și când respiră pisica în casă este campanie electorală și când apasă butonul de la lift este campanie electorală. Eu cred că ar trebui să încercăm să fim un pic mai rezervați și să venim pe cereri.

Până la urmă, aici ni se prezintă o informare în legătură cu intenția pe care o are secretarul general de a începe demersul pentru obținerea aprobărilor legale, să facă aceste discuții cu autoritățile, cu alte cuvinte, cu autoritățile administrative.

Domnul Năstase a avut o primă intervenție extrem de constructivă sau domnul Olteanu. Și mie mi se pare că este foarte important ca domnul secretar general, în momentul în care discută cu Primăria Capitalei, de pildă, să aibă în vedere întregul sistem urbanistic din această zonă și, cu siguranță, cei de la primărie vor aduce în discuție asta.

Deci, doamnă președinte, eu vă propun atât, ca să curmăm discuțiile aici, haideți să trecem la vot pe o chestiune de principiu care este aici. Cu alte cuvinte, îl mandatăm pe secretarul general să înceapă discuții exploratorii, de principiu, în legătură cu acest spațiu din jur, inclusiv cu chestiunea concretă a înlăturării zidului, pe care vreau să se consemneze în stenogramă, o salut și abia o aștept; sau nu; despre asta este vorba. Pentru că dacă împingem discuțiile să vedem până la urmă gardurile acestea cui folosesc, poate că este un anumit partid care vrea să-și lipească afișele pe gardurile acestea. Nu știu, habar n-am, fiecare se gândește la ale lui. Dar haideți să vorbim...

Domnul Nicolae Bănicioiu:

În România...

Domnul Sever Voinescu-Cotoi:

Domnule Bănicioiu, eu nu v-am întrerupt.

Domnul Nicolae Bănicioiu:

... se moare de foame.

Domnul Sever Voinescu-Cotoi:

Se moare de foame, sigur.

Domnul Nicolae Bănicioiu:

Este penibil ce facem, pe cuvântul meu.

Domnul Sever Voinescu-Cotoi:

Ce este penibil, domnule Bănicioiu? Înainte de orice, este penibil să mă întrerupeți când vorbesc.

Domnul Nicolae Bănicioiu:

Bine, nu vă mai întrerup.

Domnul Sever Voinescu-Cotoi:

Mai penibil decât asta nu-i.

Domnul Nicolae Bănicioiu:

Nu, este mai penibil să...

Domnul Sever Voinescu-Cotoi:

Nu, iertați-mă, încercați să vă struniți în numele unei minime civilizații în conversație. Veți avea cuvântul. L-ați mai avut, îl veți avea.

Deci, doamnă președinte, haideți să votăm această chestiune foarte concret. Mandatăm sau nu mandatăm pe secretarul general pentru aceste discuții și să trecem mai departe.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna Aurelia Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Doamnă președinte, eu vin cu o propunere. Sunteți șefa Camerei Deputaților. Deci, eu v-aș mandata pe dumneavoastră să aveți o discuție cu secretarul general și cu corpul tehnic, cei care vor fi implicați în acest proiect și să prezentați Biroului permanent o propunere a tematicii pe care o continuați, așa cum a fost în debutul discuției, și în care într-un fel acest material să aibă totul cumulat, parteneri, scop, viziuni mai largi, cu admitere către muzee, cu ce parteneri trebuie să luăm legătura ș.a.m.d. Toată lumea suntem de acord cu acest lucru, dar sunt spuse altfel. Și atunci eu vă propun să vă mandatăm și împreună cu secretarul general și corpul tehnic să prezentați Biroului permanent un punct de vedere.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Foarte scurt, doamnă președinte.

Sigur că noi mai avem și ședințe de grup, întotdeauna întârziem, cu rugămintea ca aceste discuții să nu fie așa sterile și până la urmă nu suntem nici în fața Parlamentului nici în fața camerelor de luat vederi. Să fim mai concreți, să propuneți o măsură, cum a propus - și eu sunt de acord - doamna Vasile. Dar o lungim foarte mult și până la urmă ne trezim în situația de ne întreabă și colegii noștri.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 20 august 2019, 16:00
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro