Sigla Camerei Deputatilor

Camera Deputatilor

Limba:
  • RO
  • EN
  • FR
  • Structuri parlamentare
    • Presedintele Camerei Deputatilor
    • Biroul permanent
    • Comitetul liderilor grupurilor parlam.
    • Grupurile parlamentare
    • Comisiile parlamentare
    • Deputatii
      • În ordine alfabetica
      • Dupa circumscriptia electorala
    • Structurile parlamentare comune
      • Comisiile parlamentare
      • Grupurile de prietenie
      • Delegatiile parlamentare
      • Alte grupuri
    • Organizarea din alte legislaturi
      • 2016 - 2020
      • 2012 - 2016
      • 2008 - 2012
      • 2004 - 2008
      • 2000 - 2004
      • 1996 - 2000
      • 1992 - 1996
      • 1990 - 1992
  • Activitate parlamentara
    • Urmarirea procesului legislativ
    • Controlul parlamentar
      • Întrebari si interpelari
      • Motiuni simple si de cenzura
      • Examinarea documentelor UE
      • Autoritati sub control parlamentar
    • Activitate în plen
      • Ordinea de zi
      • Stenogramele sedintelor
      • Înregistrari audio-video
      • Votul electronic
    • Activitate în comisii
      • Sedintele comisiilor
      • Documente ale comisiilor
      • Înregistrari audio-video
    • Sanctiuni aplicate deputatilor
  • Informatii publice
    • Serviciile Camerei Deputatilor
      • Atributii
      • Conducere
    • Relatii publice
    • Internship la Camera Deputatilor
    • Petitii si audiente
    • Achizitii publice
    • Declaratii de avere si interese
    • Informatii economice
    • Proiect POCA
    • Functionarea RA Monitorul Oficial
    • Transparenta veniturilor salariale
    • Bunuri primite cu titlu gratuit
    • Prelucrarea datelor cu caracter personal
    • Oportunitati de angajare
    • Sigla Camerei Deputatilor
  • Pagina veche
  • Mentiune juridica
  • Istoric
  • Contact

Constituția din 1991

  • Curpins
  • Titlul I

Principii generale

  • Titlul II

Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale

  • Titlul III

Autoritățile publice

  • Titlul IV

Economia și finanțele publice

  • Titlul V

Curtea Constituțională

  • Titlul VI

Revizuirea Constituției

  • Titlul VII

Dispoziții finale și tranzitorii

    Revizuirea
    Constituției României

    • Constituția României

    așa cum a fost modificată și completată prin Legea de revizuire a Constituției României nr. 429/2003, republicată de Consiliul Legislativ, cu reactualizarea denumirilor și dându-se textelor o nouă numerotare

    • Legea de revizuire a Constituției României
    • PDF: ro en fr
      PPT: ro en fr
    • a fost aprobată prin referendumul național din 18-19 octombrie 2003 și a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicării în Monitorul Oficial al României a Hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din 22 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului național din 18-19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constituției României.
    • Principalele valori ale Legii de revizuire a Constituției
    • Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului dedicată prezentarea Raportului Curții Constituționale referitor la respectarea procedurii pentru organizarea și desfășurarea referendumului național din 18-19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constituției României, precum și a Hotărârii nr. 3 din 22 octombrie 2003 a Curții Constituționale pentru confirmarea rezultatului acestui referendum.
    • Constituția din 1991
    • ro en fr de es
      PDF: en fr

    în forma inițială, a fost adoptată în ședința Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991 și a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul național din 8 decembrie 1991.

    • Propunerea legislativă de revizuire a Constituției României (227/2003)
    • Forumul Constituțional 2003
    Sunteti aici: Prima pagina > Constituția României > 1991

    CONSTITUȚIA ROMÂNIEI - 1991

    TITLUL I
    Principii generale
     
    Statul românArticolul 1
    (1) România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil.
    (2) Forma de guvernamânt a statului este republica.
    (3) România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.
     
    SuveranitateaArticolul 2
    (1) Suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative și prin referendum.
    (2) Nici un grup și nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.
     
    TeritoriulArticolul 3
    (1) Teritoriul României este inalienabil.
    (2) Frontierele țării sunt consfințite prin lege organică, cu respectarea principiilor și a celorlalte norme general admise ale dreptului internațional.
    (3) Teritoriul este organizat, sub aspect adminstrativ, în comune, orașe și județe. în condițiile legii, unele orașe sunt declarate municipii.
    (4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populații străine.
     
    Unitatea poporului și egalitatea între cetățeniArticolul 4
    (1) Statul are ca fundament unitatea poporului român.
    (2) România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială.
     
    CetățeniaArticolul 5
    (1) Cetățenia română se dobândește, se păstrează sau se pierde în condițiile prevăzute de legea organică.
    (2) Cetățenia română nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin naștere.
     
    Dreptul la identitateArticolul 6
    (1) Statul recunoaște și garantează persoanelor aparținând minorităților naționale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase.
    (2) Măsurile de protecție luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității persoanelor aparținând minorităților naționale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate și de nediscriminare în raport cu ceilalți cetățeni români.
     
    Românii din străinătateArticolul 7
    Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afară frontierelor țării și acționează pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase, cu respectarea legislației statului ai cărui cetățeni sunt.
     
    Pluralismul și partidele politiceArticolul 8
    (1) Pluralismul în societatea românească este o condiție și o garanție a democrației constituționale.
    (2) Partidele politice se constituie și își desfășoara activitatea în condițiile legii. Ele contribuie la defînirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor, respectând suveranitatea națională, integritatea teritorială, ordinea de drept și principiile democrației.
     
    SindicateleArticolul 9
    Sindicatele se constituie și își desfășoară activitatea potrivit cu statutele lor, în condițiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor și la promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale salariaților.
     
    Relații internaționaleArticolul 10
    România întreține și dezvoltă relații pașnice cu toate statele și, în acest cadru, relații de bună vecinătate, întemeiate pe principiile și pe celelalte norme general admise ale dreptului internațional.
     
    Dreptul internațional și dreptul internArticolul 11
    (1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte.
    (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
     
    Simboluri naționaleArticolul 12
    (1) Drapelul României este tricolor; culorile sunt așezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roșu.
    (2) Ziua națională a României este 1 Decembrie.
    (3) Imnul național al României este "Deșteaptă-te române".
    (4) Stema țării și sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.
     
    Limba oficialăArticolul 13
    În România, limbă oficială este limbă română.
     
    CapitalaArticolul 14
    Capitala României este municipiul București.
     
    TITLUL II
    Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale
     
    Capitolul 1
    Dispoziții comune
     
    UniversalitateaArticolul 15
    (1) Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.
    (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.
     
    Egalitatea în drepturiArticolul 16
    (1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.
    (3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țară.
     
    Cetățenii români în străinătateArticolul 17
    Cetățenii români se bucură în străinătate de protecția statului român și trebuie să-și îndeplinească obligațiile, cu excepția acelor ce nu sunt compatibile cu absența lor din țară.
     
    Cetățenii străini și apatriziiArticolul 18
    (1) Cetățenii străini și apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecția generală a persoanelor și a averilor, garantată de Constitutie și de alte legi.
    (2) Dreptul de azil se acordă și se retrage în condițiile legii, cu respectarea tratatelor și a convențiilor internaționale la care România este parte.
     
    Extrădarea și expulzareaArticolul 19
    (1) Cetățeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România.
    (2) Cetățenii străini și apatrizii pot fi extrădați numai în baza unei convenții internaționale sau în condiții de reciprocitate.
    (3) Expulzarea sau extrădarea se hotărăște de justiție.
     
    Tratatele internaționale privind drepturile omuluiArticolul 20
    (1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
    (2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.
     
    Accesul liber la justițieArticolul 21
    (1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
     
    Capitolul 2
    Drepturile și libertățile fundamentale
     
    Dreptul la viață și la integritatea fizică și psihicăArticolul 22
    (1) Dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate.
    (2) Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.
    (3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.
     
    Libertatea individualăArticolul 23
    (1) Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile.
    (2) Percheziționarea, reținerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege.
    (3) Reținerea nu poate depăși 24 de ore.
    (4) Arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durata de cel mult 30 de zile. Asupra legalității mandatului, arestatul se poate plânge judecătorului, care este obligat să se pronunțe prin hotărâre motivată. Prelungirea arestării se aprobă numai de instanța de judecată.
    (5) Celui reținut sau arestat i se aduc de îndată la cunoștință, în limba pe care o înțelege, motivele reținerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoștință numai în prezența unui avocat, ales sau numit din oficiu.
    (6) Eliberarea celui reținut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut.
    (7) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.
    (8) Până la rămânerea defînitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată.
    (9) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.
     
    Dreptul la apărareArticolul 24
    (1) Dreptul la apărare este garantat.
    (2) În tot cursul procesului, pătțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.
     
    Libera circulațieArticolul 25
    (1) Dreptul la libera circulație, în țară și în străinătate, este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept.
    (2) Fiecărui cetățean îi este asigurăt dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, de a emigra, precum și de a reveni în țară.
     
    Viața intimă, familială și privatăArticolul 26
    (1) Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată.
    (2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.
     
    Inviolabilitatea domiciliuluiArticolul 27
    (1) Domiciliul și reședința sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reședința unei persoane fără învoirea acesteia.
    (2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege în următoarele situații:a) pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătorești;
    b) pentru înlăturarea unei primejdii privind viața, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;
    c) pentru apărarea siguranței naționale sau a ordinii publice;
    d) pentru prevenirea răspândirii unei epidemii.
    (3) Perchezițiile pot fi ordonate exclusiv de magistrat și pot fi efectuate numai în formele prevăzute de lege.
    (4) Perchezițiile în timpul nopții sunt interzise, afară de cazul delictului flagrant.
     
    Secretul corespondențeiArticolul 28
    Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poștale, al convorbirilor telefonice și al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.
     
    Libertatea conștiințeiArticolul 29
    (1) Libertatea gândirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare convingerilor sale.
    (2) Libertatea conștiinței este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranță și de respect reciproc.
    (3) Cultele religioase sunt libere și se organizează potrivit statutelor proprii, în condițiile legii.
    (4) În relațiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acțiuni de învrăjbire religioasă.
    (5) Cultele religioase sunt autonome față de stat și se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenței religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile și în orfelinate.
    (6) Părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine.
     
    Libertatea de exprimareArticolul 30
    (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
    (2) Cenzura de orice fel este interzisă.
    (3) Libertatea presei implică și libertatea de a înființa publicații.
    (4) Nici o publicație nu poate fi suprimată.
    (5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligația de a face publică sursa finanțării.
    (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.
    (7) Sunt interzise de lege defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ura națională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență publică, precum și manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
    (8) Răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștința publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condițiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.
     
    Dreptul la informațieArticolul 31
    (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit.
    (2) Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.
    (3 Dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecție a tinerilor sau siguranța națională.
    (4) Mijloacele de informare în masă, publice și private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.
    (5) Serviciile publice de radio și de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale și politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii și controlul parlamentar asupra activității lor se reglementează prin lege organică.
     
    Dreptul la învățăturăArticolul 32
    (1) Dreptul la învățătură este asigurat prin învățământul general obligatoriu, prin învățământul liceal și prin cel profesional, prin învățământul superior, precum și prin alte forme de instrucție și de perfecționare.
    (2) Învățământul de toate gradele se desfășoară în limba română. în condițiile legii, învățământul se poate desfășura și într-o limbă de circulație internațională.
    (3) Dreptul persoanelor aparținând minorităților naționale de a învăța limbă lor maternă și dreptul de a putea fi instruite în aceasta limbă sunt garantate; modalitățile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.
    (4) Învățământul de stat este gratuit, potrivit legii.
    (5) Instituțiile de învățământ, inclusiv cele particulare, se înființează și își desfășoară activitatea în condițiile legii.
    (6) Autonomia universitară este garantată.
    (7) Statul asigură libertatea învățământului religios, potrivit cerințelor specifice fiecărui cult. în școlile de stat, învățământul religios este organizat și garantat prin lege.
     
    Dreptul la ocrotirea sănătățiiArticolul 33
    (1) Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat.
    (2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice.
    (3) Organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale și a activităților paramedicale, precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.
     
    Dreptul de votArticolul 34
    (1) Cetățenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniți până în ziua alegerilor inclusiv.
    (2) Nu au drept de vot debilii sau alienații mintal, puși sub interdicție, și nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.
     
    Dreptul de a fi alesArticolul 35
    (1) Au dreptul de a fi aleși cetățenii cu drept de vot care îndeplinesc condițiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3) , dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 37 alin.(3) .
    (2) Candidații trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puțin 23 de ani, pentru a fi aleși în Camera Deputaților sau în organele locale, și vârsta de cel puțin 35 de ani, pentru a fi aleși în Senat sau în funcția de Președinte al României.
     
    Libertatea întrunirilorArticolul 36
    Mitingurile, demonstrațiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere și se pot organiza și desfășura numai în mod pașnic, fără nici un fel de arme.
     
    Dreptul de asociereArticolul 37
    (1) Cetățenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate și în alte forme de asociere.
    (2) Partidele sau organizațiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranității, a integrității sau a independenței României sunt neconstituționale.
    (3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curții Constituționale, avocații poporului, magistrații, membrii activi ai armatei, politiștii și alte categorii de funcționari publici stabilite prin lege organică.
    (4) Asociațiile cu caracter secret sunt interzise.
     
    Munca și protecția socială a munciiArticolul 38
    (1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei și alegerea locului de muncă sunt libere.
    (2) Salariații au dreptul la protecția socială a muncii. Măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de munca al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și alte situații specifice.
    (3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.
    (4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu barbații.
    (5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate.
     
    Interzicerea muncii forțateArticolul 39
    (1) Munca forțată este interzisă.
    (2) Nu constituie munca forțată:a) serviciul cu caracter militar sau activitățile desfășurate în locul acestuia de cei care, potrivit legii, nu prestează serviciul militar obligatoriu din motive religioase;
    b) munca unei persoane condamnate, prestată în condiții normale, în perioada de detenție sau de libertate condiționată;
    c) prestațiile impuse în situația creată de calamități ori de alt pericol, precum și cele care fac parte din obligațiile civile normale stabilite de lege.
     
    Dreptul la grevăArticolul 40
    (1) Salariații au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice și sociale.
    (2) Legea stabilește condițiile și limitele exercitării acestui drept, precum și garanțiile necesare asigurării serviciilor esențiale pentru societate.
     
    Protecția proprietății privateArticolul 41
    (1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Coținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
    (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
    (4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.
    (5) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergență, prin justiție.
    (6) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
    (7) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.
    (8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii.
     
    Dreptul la moștenireArticolul 42
    Dreptul la moștenire este garantat.
     
    Nivelul de traiArticolul 43
    (1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.
    (2) Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală în unitățile sănitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asistență socială prevăzute de lege.
     
    FamiliaArticolul 44
    (1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.
    (2) Condițiile de încheiere, de desfacere și de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Casătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.
    (3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în fața legii cu cei din căsătorie.
     
    Protecția copiilor și a tinerilorArticolul 45
    (1) Copiii și tinerii se bucură de un regim special de protecție și de asistență în realizarea drepturilor lor.
    (2) Statul acordă alocații de stat pentru copii și ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori handicapat. Alte forme de protecție socială a copiilor și a tinerilor se stabilesc prin lege.
    (3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activități care le-ar dăuna sănătății, moralității sau care le-ar pune în primejdie viața ori dezvoltarea normală sunt interzise.
    (4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajați ca salariați.
    (5) Autoritățile publice au obligația să contribuie la asigurarea condițiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viața politică, socială, economică, culturală și sportivă a țării.
     
    Protecția persoanelor handicapateArticolul 46
    Persoanele handicapate se bucură de protecție specială. Statul asigură realizarea unei politici naționale de prevenire, de tratament, de readaptare, de învățamânt, de instruire și de integrare socială a handicapaților, respectând drepturile și îndatoririle ce revin părinților și tutorilor.
     
    Dreptul de petiționareArticolul 47
    (1) Cetățenii au dreptul să se adreseze autorităților publice prin petiții formulate numai în numele semnatarilor.
    (2) Organizațiile legal constituite au dreptul să adreseze petiții exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.
    (3) Exercitarea dreptului de petiționare este scutită de taxă.
    (4) Autoritățile publice au obligația să răspundă la petiții în termenele și în condițiile stabilite potrivit legii.
     
    Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publicăArticolul 48
    (1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.
    (2) Condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.
    (3) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvirșite în procesele penale.
     
    Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertățiArticolul 49
    (1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existența dreptului sau a libertății.
     
    Capitolul 3
    Îndatoririle fundamentale
     
    Fidelitatea față de țarăArticolul 50
    (1) Fidelitatea față de țară este sacră.
    (2) Cetățenii cărora le sunt încredințate funcții publice, precum și militarii , răspund de îndeplinirea cu credință a obligațiilor ce le revin și, în acest scop, vor depune juramântul cerut de lege.
     
    Respectarea Constituției și a legilorArticolul 51
    Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.
     
    Apărarea țăriiArticolul 52
    (1) Cetățenii au dreptul și obligația să apere România.
    (2) Serviciul militar este obligatoriu pentru bărbații, cetățeni români, care au împlinit vârsta de 20 de ani, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.
    (3) Pentru pregătirea în cadrul serviciului militar activ, cetățenii pot fi încorporați până la vârsta de 35 de ani.
     
    Contribuții financiareArticolul 53
    (1) Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice.
    (2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale.
    (3) Orice alte prestații sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situații excepționale.
     
    Exercitarea drepturilor și a libertăților.Articolul 54
    Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți.
     
    Capitolul 4
    Avocatul Poporului
     
    Numirea și rolulArticolul 55
    (1) Avocatul Poporului este numit de Senat, pe o durată de 4 ani, pentru apărarea drepturilor și a libertăților cetățenilor. Organizarea și funcționarea instituției Avocatului Poporului se stabilesc prin lege organică.
    (2) Avocatul Poporului nu poate îndeplini nici o funcție publică sau privată.
     
    Exercitarea atribuțiilorArticolul 56
    (1) Avocatul Poporului iși exercită atribuțiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile și în libertățile lor, în limitele stabilite de lege.
    (2) Autoritățile publice sunt obligate să asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar în exercitarea atribuțiilor sale.
     
    Raportul în fața Parlamentului.Articolul 57
    Avocatul Poporului prezintă celor două Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora. Rapoartele pot conține recomandări privind legislația sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor și a libertăților cetățenilor.
     
    TITLUL III
    Autoritățile publice
     
    Capitolul 1
    Parlamentul
     
    Secțiunea 1
    Organizarea și funcționarea
     
    Rolul și structura Articolul 58
    (1) Parlamentul este organul reprezentațiv suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării.
    (2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaților și Senat.
     
    Alegerea CamerelorArticolul 59
    (1) Camera Deputaților și Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, potrivit legii electorale.
    (2) Organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, care nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, au dreptul la câte un loc de deputat, în condițiile legii electorale. Cetățenii unei minorități naționale pot fi reprezentați numai de o singură organizație.
    (3) Numărul Deputaților și al senatorilor se stabilește prin legea electorală, în raport cu populația țării.
     
    Durata mandatuluiArticolul 60
    (1) Camera Deputaților și Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.
    (2) Alegerile pentru Camera Deputaților și pentru Senat se desfășoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului.
    (3) Parlamentul nou ales se întrunește, la convocarea Președintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri.
    (4) Mandatul Camerelor se prelungește până la întrunirea legală a noului Parlament. În această perioadă nu poate fi revizuită Constituția și nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.
    (5) Proiectele de legi sau propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent își continuă procedura în noul Parlament.
     
    Organizarea internăArticolul 61
    (1) Organizarea și funcționarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevăzute în bugetele aprobate de acestea.
    (2) Fiecare Cameră își alege un birou permanent. Președintele Camerei Deputaților și Președintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalți membri ai birourilor permanente sunt aleși la începutul fiecărei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocați înainte de expirarea mandatului.
    (3) Deputații și senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere.
    (4) Fiecare Cameră își constituie comisii permanente și poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele își pot constitui comisii comune.
    (5) Birourile permanente și comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configurației politice a fiecărei Camere.
     
    Sedințe comuneArticolul 62
    (1) Camera Deputaților și Senatul lucrează în ședințe separate și în ședințe comune. În ședințele comune, lucrările se desfășoară potrivit unui regulament adoptat cu votul majorității deputaților și senatorilor.
    (2) Camerele se întrunesc în ședință comună pentru:a) primirea mesajului Președintelui României;
    b) aprobarea bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat;
    c) declararea mobilizării generale sau parțiale;
    d) declararea stării de război;
    e) suspendarea sau încetarea ostilităților militare;
    f) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Țării și ale Curții de Conturi;
    g) numirea, la propunerea Președintelui României, a directorului Serviciului Român de Informatii și exercitarea controlului asupra activității acestui serviciu;
    h) îndeplinirea altor atribuții care, potrivit Constituției sau regulamentului , se exercită în ședință comună.
     
    SesiuniArticolul 63
    (1) Camera Deputaților și Senatul se întrunesc în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie și nu poate depăși sfârșitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie și nu poate depăși sfârșitul lunii decembrie.
    (2) Camera Deputaților și Senatul se întrunesc și în sesiuni extraordinare, la cererea Președintelui României, a biroului permanent al fiecărei Camere ori a cel puțin o treime din numărul Deputaților sau al senatorilor.
    (3) Convocarea Camerelor se face de președinții acestora.
     
    Actele juridice și cvorumul legalArticolul 64
    Camera Deputaților și Senatul adoptă legi, hotărâri și moțiuni, în prezența majorității membrilor.
     
    Caracterul public al ședințelorArticolul 65
    (1) Ședințele celor două Camere sunt publice.
    (2) Camerele pot hotărî ca anumite ședințe să fie secrete.
     
    Secțiunea a 2-a
    Statutul deputaților și al senatorilor
     
    Mandatul reprezentativArticolul 66
    (1) În exercitarea mandatului, deputații și senatorii sunt în serviciul poporului.
    (2) Orice mandat imperativ este nul.
     
    Mandatul deputaților și al senatorilorArticolul 67
    (1) Deputații și senatorii intră în exercițiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiția validării.
    (2) Calitatea de deputat sau de senator încetează la data întrunirii legale a Camerelor nou alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.
     
    IncompatibilitățiArticolul 68
    (1) Nimeni nu poate fi, în același timp, deputat și senator.
    (2) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcții publice de autoritate, cu excepția celei de membru al Guvernului.
    (3) Alte incompatibilități se stabilesc prin lege organică.
     
    Imunitatea parlamentarăArticolul 69
    (1) Deputatul sau senatorul nu poate fi reținut, arestat, perchezitionat sau trimis în judecată, penală ori contravențională, fără încuviințarea Camerei din care face parte, după ascultarea sa. Competența de judecată aparține Curții Supreme de Justiție.
    (2) În caz de infracțiune flagrantă, deputatul sau senatorul poate fi reținut și supus percheziției. Ministrul justiției va informa neîntirziat pe Președintele Camerei asupra reținerii și a percheziției. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reținere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.
     
    Independența opiniilorArticolul 70
    Deputații și senatorii nu pot fi trași la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.
     
    Indemnizația și celelalte drepturiArticolul 71
    Deputații și senatorii primesc o indemnizație lunară. Cuantumul indemnizației și celelalte drepturi se stabilesc prin lege.
     
    Secțiunea a 3-a
    Legiferarea
     
    Categorii de legiArticolul 72
    (1) Parlamentul adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.
    (2) Legile constituționale sunt cele de revizuire a Constituției.
    (3) Prin lege organică se reglementează:a) sistemul electoral;
    b) organizarea și funcționarea partidelor politice;
    c) organizarea și desfășurarea referendumului;
    d) organizarea Guvernului și a Consiliului Suprem de Apărare a Țării;
    e) regimul stării de asediu și al celei de urgență;
    f) infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora;
    g) acordarea amnistiei sau a grațierii colective;
    h) organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi;
    i) statutul funcționarilor publici;
    j) contenciosul administrativ;
    k) regimul juridic general al proprietății și al moștenirii;
    l) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială;
    m) organizarea generală a învățământului;
    n) regimul general al cultelor;
    o) organizarea administrației locale, a teritoriului, precum și regimul general privind autonomia locală;
    p) modul de stabilire a zonei economice exclusive;
    r) celelalte domenii pentru care, în Constituție, se prevede adoptarea de legi organice.
     
    Inițiativa legislativăArticolul 73
    (1) Inițiativa legislativă aparține Guvernului, deputaților, senatorilor, precum și unui număr de cel puțin 250.000 de cetățeni cu drept de vot. Cetățenii care își manifestă dreptul la inițiativă legislativă trebuie să provină din cel puțin un sfert din județele țării, iar în fiecare din aceste județe sau în municipiul București trebuie să fie înregistrate cel puțin 10.000 de semnături în sprijinul acestei inițiative.
    (2) Nu pot face obiectul inițiativei legislative a cetățenilor problemele fiscale, cele cu caracter internațional, amnistia și grațierea.
    (3) Guvernul își exercită inițiativa legislativă prin transmiterea proiectului de lege către una dintre Camere.
    (4) Deputații, senatorii și cetățenii care exercită dreptul la inițiativă legislativă pot prezenta propuneri legislative numai în forma cerută pentru proiectele de legi.
    (5) Propunerile legislative se supun întii adoptării în Camera în care au fost prezentate.
     
    Adoptarea legilor și a hotărârilorArticolul 74
    (1) Legile organice și hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorității membrilor fiecărei Camere.
    (2) Legile ordinare și hotărârile se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare Cameră.
    (3) La cererea Guvernului sau din proprie inițiativă, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedură de urgență, stabilită potrivit regulamentului fiecărei Camere.
     
    Trimiterea proiectelor de legi și a propunerilor legislative de la o Cameră la cealaltăArticolul 75
    Proiectele de legi sau propunerile legislative adoptate de una din Camere se trimit celeilalte Camere a Parlamentului. Dacă aceasta din urmă respinge proiectul de lege sau propunerea legislativă, ele se trimit, pentru o nouă dezbatere, Camerei care le-a adoptat. O nouă respingere este definitivă.
     
    MediereArticolul 76
    (1) Dacă una din Camere adoptă un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferită de cea aprobată de cealaltă Cameră, președinții Camerelor vor iniția, prin intermediul unei comisii paritare, procedura de mediere.
    (2) În cazul în care comisia nu ajunge la un acord sau dacă una din Camere nu aprobă raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergență se supun dezbaterii Camerei Deputaților și Senatului, în ședință comună, care vor adopta textul defînitiv cu votul majorității prevăzute la articolul 74 alineatele (1) sau (2) .
     
    Promulgarea legiiArticolul 77
    (1) Legea se trimite, spre promulgare, Președintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire.
    (2) Înainte de promulgare, Președintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.
    (3) Dacă Președintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituționalității ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curții Constituționale, prin care i s-a confirmat constituționalitatea.
     
    Intrarea în vigoare a legiiArticolul 78
    Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei.
     
    Consiliul LegislativArticolul 79
    (1) Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificarii și coordonarii întregii legislații. El ține evidența oficială a legislației României.
    (2) Înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Legislativ se stabilesc prin lege organică.
     
    Capitolul 2
    Președintele României
     
    Rolul PreședinteluiArticolul 80
    (1) Președintele României reprezintă statul român și este garantul independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării.
    (2) Președintele României veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice. În acest scop, Președintele exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate.
     
    Alegerea PreședinteluiArticolul 81
    (1) Președintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.
    (2) Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor înscriși în listele electorale.
    (3) În cazul în care nici unul dintre candidați nu a întrunit această majoritate, se organizează al doilea tur de scrutin, între primii doi candidați stabiliți în ordinea numărului de voturi obținute în primul tur. Este declarat ales candidatul care a obținut cel mai mare număr de voturi.
    (4) Nici o persoană nu poate îndeplini funcția de Președinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi și succesive.
     
    Validarea mandatului și depunerea jurământuluiArticolul 82
    (1) Rezultatul alegerilor pentru funcția de Președinte al României este validat de Curtea Constituțională.
    (2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în fața Camerei Deputaților și a Senatului, în ședință comună, următorul jurământ: "Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului român, să respect Constituția și legile țării, să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României. Așa să-mi ajute Dumnezeu!".
     
    Durata mandatuluiArticolul 83
    (1) Mandatul Președintelui României este de 4 ani și se exercită de la data depunerii jurământului.
    (2) Președintele României își exercită mandatul până la depunerea jurământului de Președintele nou ales.
    (3) Mandatul Președintelui României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.
     
    Incompatibilități și imunitățiArticolul 84
    (1) În timpul mandatului, Președintele României nu poate fi membru al unui partid și nu poate îndeplini nici o altă funcție publică sau privată.
    (2) Președintele României se bucură de imunitate. Prevederile articolului 70 se aplică în mod corespunzător.
    (3) Camera Deputaților și Senatul, în ședință comună, pot hotărî punerea sub acuzare a Președintelui României pentru înaltă trădare, cu votul a cel puțin două treimi din numărul deputaților și senatorilor. Competența de judecată aparține Curții Supreme de Justiție, în condițiile legii. Președintele este demis de drept de la data rămânerii defînitive a hotărârii de condamnare.
     
    Numirea GuvernuluiArticolul 85
    (1) Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru și numește Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.
    (2) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanță a postului, Președintele revocă și numește, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.
     
    Consultarea GuvernuluiArticolul 86
    Președintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente și de importanță deosebită.
     
    Participarea la ședințele GuvernuluiArticolul 87
    (1) Președintele României poate lua parte la ședințele Guvernului în care se dezbat probleme de interes național privind politica externă, apărarea țării, asigurarea ordinii publice și, la cererea primului-ministru, în alte situații.
    (2) Președintele României prezidează ședințele Guvernului la care participă.
     
    MesajeArticolul 88
    Președintele României adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale națiunii.
     
    Dizolvarea ParlamentuluiArticolul 89
    (1) După consultarea președinților celor două Camere și a liderilor grupurilor parlamentare, Președintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin două solicitări de investitură.
    (2) În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată.
    (3) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Președintelui României și nici în timpul stării de asediu sau al stării de urgență.
     
    ReferendumulArticolul 90
    Președintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-și exprime, prin referendum, voința cu privire la probleme de interes național.
     
    Atribuții în domeniul politicii externeArticolul 91
    (1) Președintele încheie tratate internaționale în numele României, negociate de Guvern, și le supune spre ratificare Parlamentului, în termen de 60 de zile.
    (2) Președintele, la propunerea Guvernului, acreditează și recheamă reprezentanții diplomatici ai României și aprobă înființarea, desființarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.
    (3) Reprezentanții diplomatici ai altor state sunt acreditați pe lângă Președintele României.
     
    Atribuții în domeniul apărăriiArticolul 92
    (1) Președintele României este comandantul forțelor armate și îndeplinește funcția de Președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării.
    (2) El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parțială sau generală a forțelor armate. Numai în cazuri excepționale, hotărârea Președintelui se supune ulterior aprobării Parlamentului, în cel mult 5 zile de la adoptare.
    (3) În caz de agresiune armată îndreptată împotriva țării, Președintele României ia măsuri pentru respingerea agresiunii și le aduce neîntirziat la cunoștința Parlamentului, printr-un mesaj. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declanșarea agresiunii.
     
    Măsuri excepționaleArticolul 93
    (1) Președintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgență, în întreaga țară ori în unele localități, și solicită Parlamentului încuviințarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.
    (2) Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgentă și funcționează pe toată durata acestora.
     
    Alte atribuțiiArticolul 94
    Președintele României îndeplinește și următoarele atribuții:a) conferă decorații și titluri de onoare;
    b) acordă gradele de mareșal, de general și de amiral;
    c) numește în funcții publice, în condițiile prevăzute de lege;
    d) acordă grațierea individuală.
     
    Suspendarea din funcțieArticolul 95
    (1) În cazul săvârșirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituției, Președintele României poate fi suspendat din funcție de Camera Deputaților și de Senat, în ședință comună, cu votul majorității deputaților și senatorilor, după consultarea Curții Constituționale. Președintele poate da Parlamentului explicații cu privire la faptele ce i se impută.
    (2) Propunerea de suspendare din funcție poate fi inițiată de cel puțin o treime din numărul deputaților și senatorilor și se aduce, neîntârziat, la cunoștința Președintelui.
    (3) Dacă propunerea de suspendare din funcție este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Președintelui.
     
    Vacanța funcțieiArticolul 96
    (1) Vacanța funcției de Președinte al României intervine în caz de demisie, de demitere din funcție, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuțiilor sau de deces.
    (2) În termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanța funcției de Președinte al României, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Președinte.
     
    Interimatul funcțieiArticolul 97
    (1) Dacă funcția de Președinte devine vacantă ori dacă Președintele este suspendat din funcție sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-și exercita atribuțiile, interimatul se asigură, în ordine, de Președintele Senatului sau de Președintele Camerei Deputaților.
    (2) Atribuțiile prevăzute la articolele 88-90 nu pot fi exercitate pe durata interimatului funcției prezidențiale.
     
    Răspunderea Președintelui interimarArticolul 98
    Dacă persoana care asigură interimatul funcției de Președinte al României săvârșește fapte grave, prin care se încalcă prevederile Constituției, se aplică articolul 95 și articolul 97.
     
    Actele PreședinteluiArticolul 99
    (1) În exercitarea atribuțiilor sale, Președintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistența decretului.
    (2) Decretele emise de Președintele României în exercitarea atribuțiilor sale prevăzute în articolul 91 alineatele (1) și (2) , articolul 92 alineatele (2) și (3) , articolul 93 alineatul (1) și articolul 94 literele a) , b) și d) se contrasemnează de primul-ministru.
     
    Indemnizația și celelalte drepturiArticolul 100
    Indemnizația și celelalte drepturi ale Președintelui României se stabilesc prin lege.
     
    Capitolul 3
    Guvernul
     
    Rolul și structuraArticolul 101
    (1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice.
    (2) În îndeplinirea atribuțiilor sale, Guvernul cooperează cu organismele sociale interesate.
    (3) Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniștri și alți membri stabiliți prin lege organică.
     
    InvestituraArticolul 102
    (1) Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.
    (2) Candidatul pentru funcția de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului și a întregii liste a Guvernului.
    (3) Programul și lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaților și de Senat, în ședință comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorității deputaților și senatorilor.
     
    Jurământul de credințăArticolul 103
    (1) Primul-ministru, miniștrii și ceilalți membri ai Guvernului vor depune individual, în fața Președintelui României, jurământul de la articolul 82.
    (2) Guvernul în întregul său și fiecare în parte își exercită mandatul, începând de la data depunerii jurământului.
     
    IncompatibilitățiArticolul 104
    (1) Funcția de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea altei funcții publice de autoritate, cu excepția celei de deputat sau de senator. De asemenea, ea este incompatibilă cu exercitarea unei funcții de reprezentare profesională salarizate în cadrul organizațiilor cu scop comercial.
    (2) Alte incompatibilități se stabilesc prin lege organică.
     
    Încetarea funcției de membru al GuvernuluiArticolul 105
    Funcția de membru al Guvernului încetează în urma demîșiei, a revocării, a pierderii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului, precum și în alte cazuri prevăzute de lege.
     
    Primul-ministruArticolul 106
    (1) Primul-ministru conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia, respectând atribuțiile ce le revin. De asemenea, prezintă Camerei Deputaților sau Senatului rapoarte și declarații cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.
    (2) Dacă primul-ministru se află într-una din situațiile prevăzute la articolul 105 sau este în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile, Președintele României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplîni atribuțiile primului-ministru, până la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilității exercitării atribuțiilor, încetează dacă primul-ministru își reia activitatea în Guvern.
    (3) Prevederile alineatului (2) se aplică în mod corespunzător și celorlalți membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile.
     
    Actele GuvernuluiArticolul 107
    (1) Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe.
    (2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.
    (3) Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.
    (4) Hotărârile și ordonanțele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniștrii care au obligația punerii lor în executare și se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage înexistența hotărârii sau a ordonanței. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituțiilor interesate.
     
    Răspunderea membrilor GuvernuluiArticolul 108
    (1) Guvernul răspunde politic numai în fața Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalți membri pentru activitatea Guvernului și pentru actele acestuia.
    (2) Numai Camera Deputaților, Senatul și Președintele României au dreptul să ceară urmarirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârsite în exercițiul funcției lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Președintele României poate dispune suspendarea acestora din funcție. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcție. Competența de judecată aparține Curții Supreme de Justiție.
    (3) Cazurile de răspundere și pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerială.
     
    Încetarea mandatuluiArticolul 109
    (1) Guvernul își exercită mandatul până la data validării alegerilor parlamentare generale.
    (2) Guvernul este demis la data retragerii de Parlament a încrederii acordate sau dacă primul-ministru se află într-una din situațiile prevăzute în articolul 105 ori este în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile mai mult de 45 de zile.
    (3) În situațiile prevăzute în alineatul (2) sunt aplicabile prevederile articolului 102.
    (4) Guvernul al cărui mandat a încetat potrivit alineatelor (1) și (2) îndeplinește numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de membrii noului Guvern.
     
    Capitolul 4
    Raporturile Parlamentului cu Guvernul
     
    Informarea ParlamentuluiArticolul 110
    (1) Guvernul și celelalte organe ale administrației publice, în cadrul controlului parlamentar al activității lor, sunt obligate să prezinte informațiile și documentele cerute de Camera Deputaților, de Senat sau de comisiiile parlamentare, prin intermediul președinților acestora. În cazul în care o inițiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării este obligatorie.
    (2) Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se solicită prezența, participarea lor este obligatorie.
     
    Întrebari și interpelăriArticolul 111
    (1) Guvernul și fiecare dintre membrii săi sunt obligați să răspundă la întrebarile sau la interpelările formulate de deputați sau de senatori.
    (2) Camera Deputaților sau Senatul poate adopta o moțiune prin care să-și exprime poziția cu privire la problema ce a facut obiectul interpelării.
     
    Moțiunea de cenzurăArticolul 112
    (1) Camera Deputaților și Senatul, în ședință comună, pot retrage încrederea acordata Guvernului prin adoptarea unei moțiuni de cenzură, cu votul majorității deputaților și senatorilor.
    (2) Moțiunea de cenzură poate fi inițiată de cel puțin o pătrime din numărul total al deputaților și senatorilor și se comunică Guvernului la data depunerii.
    (3) Moțiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data când a fost prezentata în ședință comuna a celor două Camere.
    (4) Dacă moțiunea de cenzură a fost respinsă, deputații și senatorii care au semnat-o nu mai pot iniția, în aceeași sesiune, o nouă moțiune de cenzură, cu excepția cazului în care Guvernul își angajează răspunderea potrivit articolului 113.
     
    Angajarea răspunderii GuvernuluiArticolul 113
    (1) Guvernul își poate angaja răspunderea în fața Camerei Deputaților și a Senatului, în ședință comună, asupra unui program, a unei declarații de politică generală sau a unui proiect de lege.
    (2) Guvernul este demis dacă o moțiune de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declarației de politică generală sau a proiectului de lege, a fost votată în condițiile articolului 112.
    (3) Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2) , proiectul de lege prezentat se consideră adoptat, iar programul sau declarația de politică generală devine obligatorie pentru Guvern.
    (4) În cazul în care Președintele României cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3) , dezbaterea acesteia se va face în ședință comuna a celor două Camere.
     
    Delegarea legislativăArticolul 114
    (1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
    (2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe.
    (3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanțele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanței.
    (4) În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea întră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoaca în mod obligatoriu.
    (5) Aprobarea sau respingerea ordonanțelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse și ordonanțele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3) .
     
    Capitolul 5
    Administrația publică
     
    Secțiunea 1
    Administrația publică centrală de specialitate
     
    StructuraArticolul 115
    (1) Mînisterele se organizează numai în subordinea Guvernului.
    (2) Alte organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorități administrative autonome.
     
    ÎnființareaArticolul 116
    (1) Mînisterele se înființează, se organizează și funcționează potrivit legii.
    (2) Guvernul și ministerele, cu avizul Curții de Conturi, pot înființa organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaște această competență.
    (3) Autorități administrative autonome se pot înfiița prin lege organică.
     
    Forțele armateArticolul 117
    (1) Armata este subordonată exclusiv voinței poporului pentru garantarea suveranității, a independenței și a unității statului, a întegrității teritoriale a țării și a democrației constituționale.
    (2) Structura sistemului național de apărare, organizarea armatei, pregătirea populației, a economiei și a teritoriului pentru apărare, precum și statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege organică.
    (3) Prevederile alineatului (1) și (2) se aplică, în mod corespunzător, poliției și serviciilor de informații ale statului, precum și celorlalte componente ale forțelor armate.
    (4) Organizarea de activități militare sau paramilitare în afară unei autorități statale este interzisă.
    (5) Pe teritoriul României nu pot întra sau trece trupe străine decât în condițiile stabilite de lege.
     
    Consiliul Suprem de Apărare a ȚăriiArticolul 118
    Consiliul Suprem de Apărare a Țării organizează și coordonează unitar activitățile care privesc apărarea țării și siguranța națională.
     
    Secțiunea a 2-a
    Administrația publică locală
     
    Principii de bazăArticolul 119
    Administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării serviciilor publice.
     
    Autorități comunale și orășeneștiArticolul 120
    (1) Autoritățile administrației publice, prin care se realizează autonomia locală în comune și în orașe, sunt consiliile locale alese și primarii aleși, în condițiile legii.
    (2) Consiliile locale și primarii functionează, în condițiile legii, ca autorități administrative autonome și rezolvă treburile publice din comune și din orașe.
    (3) Autoritățile prevăzute la alineatul (1) se pot constitui și în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor.
     
    Consiliul județeanArticolul 121
    (1) Consiliul județean este autoritatea administrației publice pentru coordonarea activității consiliilor comunale și orășenești, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean.
    (2) Consiliul județean este ales și funcționează în condițiile legii.
     
    PrefectulArticolul 122
    (1) Guvernul numește câte un prefect în fiecare județ și în municipiul București.
    (2) Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local și conduce serviciile publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale, din unitățile administrativ-teritoriale.
    (3) Atribuțiile prefectului se stabilesc potrivit legii.
    (4) Prefectul poate ataca, în fața instanței de contencios administrativ, un act al consiliului județean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. Actul este suspendat de drept.
     
    Capitolul 6
    Autoritatea judecătorească
     
    Secțiunea 1
    Instanțele judecătorești
     
    Înfăptuirea justițieiArticolul 123
    (1) Justiția se înfăptuiește în numele legii.
    (2) Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.
     
    Statutul judecătorilorArticolul 124
    (1) Judecătorii numiți de Președintele României sunt inamovibili, potrivit legii. Președintele și ceilalți judecători ai Curții Supreme de Justiție sunt numiți pe o perioada de 6 ani. Ei pot fi reinvestiți în funcție. Promovarea, transferarea și sancționarea judecătorilor pot fi dispuse numai de Consiliul Superior al Magistraturii, în condițiile legii.
    (2) Funcția de judecător este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior.
     
    Instanțele judecătoreștiArticolul 125
    (1) Justiția se realizează prin Curtea Supremă de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.
    (2) Este interzisă înfiițarea de instanțe extraordinare.
    (3) Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege.
     
    Caracterul public al dezbaterilorArticolul 126
    Ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege.
     
    Dreptul la interpretArticolul 127
    (1) Procedura judiciară se desfășoară în limbă română.
    (2) Cetățenii aparținând minorităților naționale, precum și persoanele care nu înteleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunostință de toate actele și lucrările dosarului, de a vorbi în instanță și de a pune concluzii, prin interpret; în procesele penale acest drept este asigurat în mod gratuit.
     
    Folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreștiArticolul 128
    Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.
     
    PolițiaArticolul 129
    Instanțelor instanțele judecătorești dispun de poliția pusă în serviciul lor.
     
    Secțiunea a 2-a
    Ministerul Public
     
    Rolul Ministerului PublicArticolul 130
    (1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apară ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.
    (2) Mînisterul Public își exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete, în condițiile legii.
     
    Statutul procurorilorArticolul 131
    (1) Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialitătii și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției.
    (2) Funcția de procuror este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior.
     
    Secțiunea a 3-a
    Consiliul Superior al Magistraturii
     
    ComponențaArticolul 132
    Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din magistrați aleși, pentru o durata de 4 ani, de Camera Deputaților și de Senat, în ședință comună.
     
    AtribuțiiArticolul 133
    (1) Consiliul Superior al Magistraturii propune Președintelui României numirea în funcție a judecătorilor și a procurorilor, cu excepția celor stagiari, în condițiile legii. În acest caz, lucrările sunt prezidate, fără drept de vot, de ministrul justiției.
    (2) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de consiliu de disciplină al judecătorilor. În acest caz, lucrările sunt prezidate de Președintele Curții Supreme de Justiție.
     
    TITLUL IV
    Economia și finanțele publice
     
    EconomiaArticolul 134
    (1) Economia României este economie de piață.
    (2) Statul trebuie să asigure:a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;
    b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, fînanciară și valutară;
    c) stimularea cercetării științifice naționale;
    d) exploatarea resurselor naturale, în concordanță cu interesul național;
    e) refacerea și ocrotirea mediului înconjurator, precum și menținerea echilibrului ecologic;
    f) crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
     
    ProprietateaArticolul 135
    (1) Statul ocrotește proprietatea.
    (2) Proprietatea este publică sau privată.
    (3) Proprietatea publică aparține statului sau unităților administrativ teritoriale.
    (4) Bogățiile de orice natură ale subsolului, căile de comunicație, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil și acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietății publice.
    (5) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate.
    (6) Proprietatea privată este, în condițiile legii, înviolabilă.
     
    Sistemul financiarArticolul 136
    (1) Formarea, administrarea, întrebuintarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale unităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege.
    (2) Moneda națională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul.
     
    Bugetul public naționalArticolul 137
    (1) Bugetul public național cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele locale ale comunelor, ale orașelor și ale județelor.
    (2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat și pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului.
    (3) Dacă legea bugetului de stat și legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate cu cel puțin 3 zile înainte de expirarea exercițiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, până la adoptarea noilor bugete.
    (4) Bugetele locale se elaborează, se aprobă și se execută în condițiile legii.
    (5) Nici o cheltuială bugețară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de fînanțare.
     
    Impozite, taxeArticolul 138
    (1) Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.
    (2) Impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene, în limitele și în condițiile legii.
     
    Curtea de ConturiArticolul 139
    (1) Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. În condițiile legii, Curtea exercită și atribuții jurisdicționale.
    (2) Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public național din exercițiul bugetar expirat, cuprinzând și neregulile constatate.
    (3) La cererea Camerei Deputaților sau a Senatului, Curtea de Conturi controlează modul de gestionare a resurselor publice și raportează despre cele constatate.
    (4) Membrii Curții de Conturi, numiți de Parlament, sunt îndependenți și inamovibili, potrivit legii. Ei sunt supuși incompatibilităților prevăzute de lege pentru judecători.
     
    TITLUL V
    Curtea Constituțională
     
    StructuraArticolul 140
    (1) Curtea Constituțională se compune din nouă judecători, numiți pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.
    (2) Trei judecători sunt numiți de Camera Deputaților, trei de Senat și trei de Președintele României.
    (3) Judecătorii Curții Constituționale aleg, prin vot secret, Președintele acesteia, pentru o perioada de 3 ani.
    (4) Curtea Constituțională se înnoiește cu o treime din judecătorii ei, din 3 în 3 ani, în condițiile prevăzute de legea organică a Curții.
     
    Condiții pentru numireArticolul 141
    Judecătorii Curții Constituționale trebuie să aibă pregatire juridică superioară, înaltă competență profesională și o vechime de cel puțin 18 ani în activitatea juridică sau în învățământul juridic superior.
     
    IncompatibilitățiArticolul 142
    Funcția de judecător al Curții Constituționale este incompatibilă cu oricare altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior.
     
    Independența și inamovibilitateaArticolul 143
    Judecătorii Curții Constituționale sunt îndependenți în exercitarea mandatului lor și inamovibili pe durata acestuia.
     
    AtribuțiiArticolul 144
    Curtea Constituțională are următoarele atribuții:a) se pronuntă asupra constituționalității legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Președintelui României, a unuia dintre președinții celor două Camere, a Guvernului, a Curții Supreme de Justiție, a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori, precum și din oficiu, asupra inițiativelor de revizuire a Constituției;
    b) se pronunță asupra constituționalității regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre președinții celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori;
    c) hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor;
    d) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirmă rezultatele sufragiului;
    e) constată existența imprejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcției de Președinte al României și comunică cele constatate Parlamentului și Guvernului;
    f) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcție a Președintelui României;
    g) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea și desfășurarea referendumului și confirmă rezultatele acestuia;
    h) verifică îndeplinirea condițiilor pentru exercitarea inițiativei legislative de către cetățeni;
    i) hotărăște asupra contestațiilor care au ca obiect constituționalitatea unui partid politic.
     
    Deciziile Curții ConstituționaleArticolul 145
    (1) În cazurile de neconstituționalitate constatate potrivit articolului 144 literele a) și b) , legea sau regulamentul se transmite spre reexaminare. Dacă legea este adoptată în aceeași formă, cu o majoritate de cel puțin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere, obiecția de neconstituționalitate este înlaturată, iar promulgarea devine obligatorie.
    (2) Deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și au putere numai pentru viitor. Ele se publică în Monitorul Oficial al României.
     
    TITLUL VI
    Revizuirea Constituției
     
    Inițiativa revizuiriiArticolul 146
    (1) Revizuirea Constituției poate fi inițiată de Președintele României la propunerea Guvernului, de cel puțin o pătrime din numărul Deputaților sau al senatorilor, precum și de cel puțin 500.000 de cetățeni cu drept de vot.
    (2) Cetățenii care inițiază revizuirea Constituției trebuie să provină din cel puțin jumătate din județele țării, iar în fiecare din aceste județe sau în municipiul București trebuie să fie înregistrate cel puțin 20.000 de semnături în sprijinul acestei inițiative.
     
    Procedura de revizuireArticolul 147
    (1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaților și de Senat, cu o majoritate de cel puțin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.
    (2) Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaților și Senatul, în ședință comună, hotărăsc cu votul a cel puțin trei patrimi din numărul Deputaților și senatorilor.
    (3) Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.
     
    Limitele revizuiriiArticolul 148
    (1) Dispozițiile prezentei Constituții privind caracterul național, independent, unitar și indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independența justiției, pluralismul politic și limbă oficială nu pot forma obiectul revizuirii.
    (2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale cetățenilor sau a garanțiilor acestora.
    (3) Constituția nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgentă și nici în timp de război.
     
    TITLUL VII
    Dispoziții finale și tranzitorii
     
    Intrarea în vigoareArticolul 149
    Prezenta Constituție întră în vigoare la data aprobării ei prin referendum. La aceeași dată, Constituția din 21 august 1965 este și rămâne în întregime abrogată.
     
    Conflictul temporal de legiArticolul 150
    (1) Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în masura în care ele nu contravin prezentei Constituții.
    (2) Consiliul Legislativ, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii sale de organizare, va examina conformitatea legislației cu prezenta Constituție și va face Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propuneri corespunzătoare.
     
    Instituțiile existenteArticolul 151
    (1) Instituțiile republicii, existente la data intrării în vigoare a prezentei Constituții, rămân în funcțiune până la constituirea celor noi.
    (2) Noua Curte Supremă de Justiție va fi numită, în condițiile legii, de Camera Deputaților și de Senat, în ședință comună, la propunerea Președintelui României, în termen de 6 luni de la întrarea în vigoare a prezentei Constituții.
     
    Instituțiile viitoareArticolul 152
    (1) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Constituției, se înființează Curtea Constituțională și Curtea de Conturi.
    (2) Judecătorii primei Curți Constituționale sunt numiți pentru o perioadă de 3, de 6 și respectiv de 9 ani. Președintele României, Camera Deputaților și Senatul desemnează câte un judecător pentru fiecare perioadă.
    Camera Deputatilor

    Camera Deputatilor

    Adresa postala

    Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti

    Legaturi utile

    • Presedintele Romaniei
    • Senatul Romaniei
    • Guvernul Romaniei
    • Curtea Constitutionala
    • Consiliul Legislativ
    • Monitorul Oficial
    HTTPS access
    • Harta site
    • Structuri parlamentare
    • Activitate parlamentara
    • Informatii publice
    • Arhiva

    Copyright © Camera Deputatilor