DECIZIE nr.128 din 22 mai 1997
privind exceptia de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă
Textul actului publicat în M.Of. nr. 33/29 ian. 1998

Nicolae Popa - președinte
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Doina Suliman - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constată următoarele:

Curtea Supremă de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 28 februarie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 1.619/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă și ale art. 31 din Legea nr. 56/1993 a Curții Supreme de Justiție, invocată de intimata-reclamantă Lascu Alice Valeria.

În motivarea excepției se susține că dispozițiile atacate contravin prevederilor art. 24, ale art. 123 alin. (2) și ale art. 131 alin. (1) din Constituție.

Exprimându-și opinia potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanța supremă apreciază că excepția privind dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată, iar dispozițiile art. 31 din Legea nr. 56/1993 nu sunt incidente în cauză.

C U R T E A ,

având în vedere actele și lucrările dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile atacate raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, reține următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competentă să soluționeze excepția cu care a fost legal sesizată.

Cât privește constituționalitatea art. 31 din Legea nr. 56/1993, este de reținut că, în realitate, se invocă neconstituționalitatea Hotărârii nr. 1/1995 a Curții Supreme de Justiție - Secția civilă, care nu poate face obiectul jurisdicției constituționale.

De altfel, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu se poate pronunța decât asupra dispozițiilor dintr-o lege sau ordonanță de care depinde judecarea cauzei.

Asupra constituționalității art. 330 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr.73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr.96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.251 din 17 octombrie 1996 și respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a constatat că prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt constituționale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii constante a Curții Constituționale, excepția privind dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă ca vădit nefondată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate:

C U R T E A

În numele legii D E C I D E :

Respinge ca vădit nefondată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, invocată de Lascu Alice Victoria în Dosarul nr. 1.619/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 22 mai 1997.

PREȘEDINTE,
prof. univ. dr. Nicolae Popa

Magistrat-asistent,
Doina Suliman

_____________

*) A se vedea și Decizia Curții Constituționale nr. 653 din 16 decembrie 1997.


Sâmbătă, 22 ianuarie 2022, 20:43

Declinare de raspundere: Informațiile publicate în aceasta rubrică, precum și textele actelor normative nu au caracter oficial.