DECIZIE nr.8 din 17 ianuarie 2002 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. a) alin. 5 şi 6 şi ale art. 51 alin. (1) lit. x) şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2000

DECIZIE nr.8 din 17 ianuarie 2002
privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. a) alin. 5 şi 6 şi ale art. 51 alin. (1) lit. x) şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2000

Textul actului publicat în M.Of. nr. 148/27 feb. 2002

Nicolae Popa - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokár Gábor - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent

şef Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. a) alin. 5 şi 6 şi ale art. 51 alin. (1) lit. x) şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.134/2000. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială Evany - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 4.182/2001 al Judecătoriei Oradea.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile art. 41 alin. (8) din Constituţie, potrivit cărora bunurile rezultate din infracţiuni sau contravenţii pot fi confiscate în condiţiile legii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 iunie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 4.182/2001, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. a) alin. 5 şi 6 şi ale art. 51 alin. (1) lit. x) şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.134/2000. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială Evany - S.R.L. din Oradea în cadrul unui proces civil având ca obiect plângerea acesteia împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, încheiat de comisarii Gărzii financiare Bihor.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 3 lit. a) alin. 5 şi 6, precum şi ale art. 51 alin. (1) lit. x) şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.27/2000, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.134/2000, contravin dispoziţiilor art. 41 alin. (8) din Constituţie, întrucât interzic utilizarea ca materie primă pentru fabricarea băuturilor alcoolice spirtoase a alcoolului etilic cu concentraţia alcoolică sub 95,5% volum, obţinută prin diluarea alcoolului etilic rafinat, fără să reglementeze şi modul de folosire a materiei prime existente în stoc la data intrării în vigoare a ordonanţei. De asemenea, se susţine că şi dispoziţiile art. 51 alin. (2) ale aceluiaşi act normativ contravin aceloraşi dispoziţii constituţionale, deoarece prevăd confiscarea întregii sume rezultate din vânzarea băuturilor alcoolice, fără să ţină seama de faptul că peste 20% din aceste sume se cuvin statului sub formă de taxă pe valoarea adăugată şi accize. Or, potrivit principiilor de drept se pot confisca bunurile rezultate din săvârşirea unor contravenţii, nu şi bunurile aparţinătoare statului.

Exprimându-şi opinia asupra excepţiei, instanţa de judecată consideră că textele criticate sunt constituţionale, întrucât măsura confiscării sumei rezultate din comercializarea băuturilor alcoolice are natura unei sancţiuni aplicate agentului economic pentru încălcarea regimului comercializării băuturilor alcoolice, statul cunoscând o despăgubire integrală, neavând relevanţă faptul că din totalul sumei confiscate peste 20% ar constitui taxă pe valoarea adăugată şi accize atâta vreme cât aceste sume şi în situaţia în care nu ar fi incriminată fapta ar constitui venituri la bugetul de stat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

În punctul de vedere al Guvernului se arată că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile art. 41 alin. (8) din Constituţie. Argumentul invocat de autoarea excepţiei, în sensul că nu pot fi confiscate sume aparţinând statului sub formă de taxă pe valoarea adăugată şi accize, nu poate fi reţinut, fiind irelevant în cazul dat, deoarece confiscarea operează în condiţiile legii, în acord cu prevederile constituţionale care sancţionează dobândirea de bunuri prin săvârşirea unei contravenţii.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl formează dispoziţiile art. 3 lit. a) alin. 5 şi 6, precum şi cele ale art. 51 alin. (1) lit. x) şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.42 din 31 ianuarie 2000, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.134/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.476 din 30 septembrie 2000, dispoziţii care au următorul cuprins:

- Art. 3 lit. a) alin. 5 şi 6: Se interzic comercializarea în vrac şi utilizarea ca materie primă pentru fabricarea băuturilor alcoolice spirtoase a alcoolului etilic cu concentraţia alcoolică sub 95,5% în volum, obţinută prin diluţia alcoolului etilic rafinat.

Se interzice comercializarea în vrac a băuturilor alcoolice spirtoase, indiferent de concentraţia alcoolică a acestora, cu excepţia cazurilor în care agenţii economici producători livrează băuturile alcoolice spirtoase în vrac agenţilor economici care le achiziţionează în scopul îmbutelierii, fără a modifica caracteristicile şi concentraţia alcoolică a produsului, şi numai în baza contractelor scrise încheiate cu aceştia.;

- Art. 51 alin. (1) lit. x): Constituie contravenţie următoarele fapte, dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: [...]

x) comercializarea în vrac a băuturilor alcoolice spirtoase, indiferent de concentraţia alcoolică a acestora, fără contracte scrise din care să rezulte activitatea de îmbuteliere, precum şi utilizarea acestor băuturi ca materie primă pentru fabricarea altor băuturi spirtoase;;

- Art. 51 alin. (2): Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează după cum urmează: [...]

- cu amendă de la 100.000.000 lei la 200.000.000 lei, confiscarea produselor sau, în cazul în care acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, cele prevăzute la lit. v) şi x) [...].

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 3 lit. a) alin. 5 şi 6, precum şi cele ale art. 51 alin. (1) lit. x) din Ordonanţa Guvernului nr.27/2000, introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.134/2000, sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (8) din Constituţie, potrivit cărora Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii. Se susţine că dispoziţiile criticate nu prevăd modul de folosire a materiei prime existente în stoc la data intrării în vigoare a ordonanţei completatoare.

Examinând această susţinere, Curtea constată că modul de valorificare a băuturilor alcoolice existente în stoc la agenţii economici a fost reglementat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.181 din 26 octombrie 2000 privind instituirea monopolului de stat asupra comercializării alcoolului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.551 din 8 noiembrie 2000, precum şi prin Normele metodologice privind procedurile tehnice pentru declararea de către agenţii economici producători a stocurilor de alcool brut, alcool etilic rafinat şi alcool tehnic, preluarea cantităţilor de alcool de către stat, precum şi metodologia de stabilire a accizelor, plata acestora, formularistica şi documentele fiscale necesare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1.190 din 28 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.621 din 30 noiembrie 2000. Prin urmare critica potrivit căreia agenţii economici nu pot valorifica băuturile alcoolice spirtoase pe care le aveau în stoc la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.134/2000 nu are suport real cu atât mai mult cu cât această ordonanţă a intrat în vigoare, potrivit art. III, la data de 15 octombrie 2000, dată ulterioară publicării (30 septembrie 2000), ceea ce a permis agenţilor economici să ia cunoştinţă de schimbările legislative intervenite şi să acţioneze în sensul valorificării cantităţilor de alcool rămase în stoc. Pentru aceste considerente Curtea constată că prevederile examinate nu contravin dispoziţiilor art. 41 alin. (8) din Constituţie.

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din acelaşi act normativ criticat Curtea Constituţională constată, de asemenea, că şi aceasta este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.

Astfel se reţine că este dreptul legiuitorului să stabilească atât regimul produselor supuse impozitelor indirecte (taxa pe valoarea adăugată şi accize), cât şi cadrul legal de valorificare a băuturilor alcoolice, în aşa fel încât să stăvilească activităţile ilicite cu aceste produse. Instituirea de norme de conduită implică şi instituirea de sancţiuni, în speţă sancţiuni contravenţionale constând inclusiv în confiscarea cantităţilor de băuturi alcoolice care fac obiectul contravenţiei sau confiscarea contravalorii acestora, atunci când băuturile au fost vândute cu încălcarea regimului legal. Această sancţiune este justificată, în temeiul art. 41 alin. (8) din Constituţie, care prevede că bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenţii pot fi confiscate în condiţiile legii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 41 alin. (8), al art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. a) alin. 5 şi 6 şi ale art. 51 alin. (1) lit. x) şi alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.134/2000, excepţie ridicată de Societatea Comercială Evany - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 4.182/2001 al Judecătoriei Oradea.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent şef,
Claudia Miu

Joi, 11 august 2022, 23:17

Declinare de raspundere: Informaţiile publicate în aceasta rubrică, precum şi textele actelor normative nu au caracter oficial.