DECIZIE nr.320 din 9 septembrie 2003
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, preluate de art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002
Textul actului publicat în M.Of. nr. 696/6 oct. 2003

Nicolae Popa - președinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, excepție ridicată de Mircea Bogdan Botezatu în Dosarul nr. 1.627/2002 al Curții de Apel Galați - Secția penală.
La apelul nominal se prezintă partea Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic Nicoleta Neguț, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 211C/2003, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 21/1999, excepție ridicată de Mircea Dan Condurachi în Dosarul nr. 2.973/P/2003 al Tribunalului Galați - Secția penală.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.
Partea prezentă și Ministerul Public sunt de acord cu măsura conexării. Față de aceste susțineri, pentru o mai bună administrare a justiției, Curtea, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 211C/2003 la Dosarul nr. 181C/2003, care este primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Finanțelor Publice, susținând oral concluziile scrise depuse la dosar, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca fiind neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca nefondată, considerând că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate în motivarea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierile din 24 martie 2003, respectiv din 4 aprilie 2003, pronunțate în dosarele nr. 1.627/2002 și nr. 2.973/P/2003, Curtea de Apel Galați - Secția penală și Tribunalul Galați - Secția penală au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, excepție ridicată de Mircea Bogdan Botezatu și Mircea Dan Condurachi, inculpați apelanți în dosarele menționate.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 21/1999 referitoare la reglementarea infracțiunii de spălare a banilor sunt neconstituționale, deoarece încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție privitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor și dispozițiile art. 41 alin. (2) din Legea fundamentală, ce consacră ocrotirea egală a proprietății private. Astfel, se menționează, în esență, că prin textul art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 21/1999:
- se creează o "discriminare negativă în ceea ce-l privește pe inculpat", întrucât acesta "a transferat valorile obținute dintr-o pretinsă infracțiune de înșelăciune", în timp ce făptuitorii care transferă valorile obținute din alte infracțiuni în scopurile prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999 "nu sunt pedepsiți de textul acestei legi", astfel că s-ar încălca principiul "înscris" în art. 16 alin. (1) din Constituție, "cât timp cetățenii nu mai sunt egali în fața legii";
- se sancționează "doar transferul sau schimbul de bunuri provenite din înșelăciunea comisă în domeniul bancar, financiar sau de asigurări", nu și "schimbarea sau transferul de valori provenite din înșelăciunea comisă în dauna altor proprietăți", astfel că nu s-ar ocroti în mod egal toate formele de proprietate.
În susținerea excepției, autorii acesteia mai precizează că "un argument în plus că prevederile Legii nr. 21/1999 sunt neconstituționale îl constituie și faptul că legiuitorul a abrogat acest act normativ, prin adoptarea Legii nr. 656/2002, care sancționează în mod nediscriminatoriu faptele de spălare de bani".
Exprimându-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate, Curtea de Apel Galați - Secția penală arată că aceasta este neîntemeiată. În legătură cu pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, instanța de judecată se referă la jurisprudența Curții Constituționale, în care s-a precizat că egalitatea nu înseamnă uniformitate și că pentru situații diferite se impun soluții juridice diferite. Curtea de Apel Galați arată că cerința legală de a sancționa faptele înscrise la lit. a) a art. 23 din Legea nr. 21/1999 este general valabilă și obligatorie, fără nici o discriminare și fără nici un privilegiu.
Instanța mai precizează că aceste aspecte nu reprezintă probleme de constituționalitate, ci de aplicare a legii, care nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale.
În ceea ce privește susținerea referitoare la încălcarea prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituție, Curtea de Apel Galați arată că nici aceasta nu poate fi primită pentru aceleași rațiuni avute în vedere la analiza principiului constituțional analizat anterior. Din prevederile Legii nr. 656/2002, care a abrogat Legea nr. 21/1999, nu rezultă, așa cum afirmă autorul excepției, dacă legiuitorul a avut în vedere sancționarea în mod discriminatoriu a faptelor de spălare de bani sau a avut alte rațiuni.
În opinia Tribunalului Galați - Secția penală, excepția este nefondată. Se apreciază că argumentul privind încălcarea principiului egalității se explică printr-o confuzie între persoanele aflate în aceeași situație juridică cu cele aflate în situații diferite. Instanța reține că Legea nr. 21/1999 ultraactivează în cauză, fiind mai favorabilă în comparație cu Legea nr. 656/2002.
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.
Președintele Camerei Deputaților consideră că excepția este inadmisibilă deoarece Legea nr. 21/1999 a fost abrogată prin dispoziția art. 31 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor.
Guvernul apreciază că excepția nu poate fi respinsă ca inadmisibilă, deoarece dispozițiile art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999, care fac obiectul excepției, sunt incidente în cauză în temeiul art. 15 alin. (2) din Constituție și al art. 13 din Codul penal. Pe fond, Guvernul consideră neîntemeiată excepția de neconstituționalitate în raport cu art. 16 din Constituție, deoarece nu se încalcă nici unul dintre criteriile egalității în drepturi enumerate în art. 4 din Constituție. Nu se poate susține că prevederile art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 21/1999 contraveneau art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece dispozițiile acestui articol erau aplicabile tuturor persoanelor care săvârșiseră infracțiunile expres și limitativ menționate, fără nici o deosebire sau distincție. Aceleași argumente pot fi invocate și pentru respingerea criticilor formulate de autorul excepției cu privire la încălcarea prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituție. Dispozițiile legale criticate nu făceau nici o distincție în ceea ce privește regimul proprietății, dispozițiile acestui articol fiind aplicabile tuturor persoanelor care au săvârșit infracțiunile expres menționate, indiferent de titularul proprietății. Infracțiunea de înșelăciune, prevăzută în art. 215 din Codul penal, nu face nici o distincție în ceea ce privește regimul proprietății, iar formele reținute în conținutul anterior al infracțiunii de spălare a banilor erau specifice modalității de săvârșire a acestei infracțiuni, cu precizarea că și în cazul înșelăciunii în domeniul bancar, financiar sau de asigurări putea fi afectată atât proprietatea publică, cât și cea privată, iar modalitatea de ocrotire prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 21/1999 era aceeași, neputându-se susține că ar fi fost încălcate dispozițiile art. 41 alin. (2) din Constituție.
Avocatul Poporului consideră, de asemenea, că dispozițiile art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 21/1999 sunt constituționale. În motivarea acestui punct de vedere se arată că pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituție nu poate fi reținută, întrucât este dreptul statului ca, în funcție de politica penală pe care dorește să o facă la un moment dat, să aprecieze care fapte sunt periculoase și să le incrimineze prin prevederea lor ca infracțiuni.
Făptuitorul care schimbă sau transferă valorile obținute din săvârșirea infracțiunilor expres prevăzute în art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999 nu se află în aceeași situație juridică cu cei care schimbă sau transferă valori din alte infracțiuni și, pe cale de consecință, nu se pune problema inegalității în fața legii a celor două categorii de persoane.
Violarea principiului egalității există atunci când se aplică un tratament diferențiat unor situații egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite.
Nici critica privind încălcarea prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituție nu poate fi reținută, întrucât nu există o ocrotire diferențiată a proprietății private, deoarece nu există incriminări de genul celor cuprinse în art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 21/1999 cu privire la schimbul sau transferul, dobândirea, posesia sau utilizarea de valori, cunoscând că acestea provin din săvârșirea și a altor infracțiuni decât cele expres prevăzute în art. 23 lit. a) din Legea nr. 21/1999. Faptul că unele activități, care sunt considerate periculoase la un moment dat pentru anumite valori sociale (în speță dreptul de proprietate), sunt incriminate ca infracțiuni nu înseamnă neapărat că se face o apărare inegală în raport cu alte valori sociale ce țin de dreptul de proprietate.
Președintele Senatului nu a transmis punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost invocată, îl constituie dispozițiile art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.18 din 21 ianuarie 1999, dispoziții care au următorul conținut: "Constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani:
a) schimbarea sau transferul de valori, cunoscând că acestea provin din săvârșirea unor infracțiuni: traficul de stupefiante; nerespectarea regimului armelor și munițiilor în forma agravantă; nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive; nerespectarea regimului materiilor explozive; falsificarea de monede sau de alte valori; proxenetismul; contrabanda; șantajul; lipsirea de libertate în mod ilegal; înșelăciunea în domeniul bancar, financiar sau de asigurări; bancruta frauduloasă; furtul și tăinuirea de autovehicule; nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri; traficul de animale ocrotite în țările lor; comerțul cu țesuturi și organe umane; infracțiunile săvârșite prin intermediul calculatoarelor; infracțiunile săvârșite cu cărți de credit; infracțiunile săvârșite de persoane care fac parte din asociații de infractori; nerespectarea dispozițiilor privind importul de deșeuri și de reziduuri; nerespectarea dispozițiilor privind jocurile de noroc; în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a acestora, precum și în scop de tăinuire sau de favorizare a persoanelor implicate în astfel de activități sau presupuse că s-ar sustrage consecințelor juridice ale faptelor lor; [...]
c) dobândirea, posesia sau utilizarea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea uneia dintre infracțiunile prevăzute la lit. a)." Autorii excepției susțin că aceste dispoziții legale încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, precum și pe cele ale art. 41 alin. (2) privind ocrotirea în mod egal a proprietății private, indiferent de proprietar.
Curtea constată că la data sesizării sale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate Legea nr. 21/1999 fusese abrogată în temeiul prevederilor art. 31 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.904 din 12 decembrie 2002. Curtea observă însă că dispozițiile legale ce constituie obiectul excepției de neconstituționalitate au fost preluate în cuprinsul art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002, care au următorul cuprins: "Constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani:
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; [...]
c) dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni." În practica sa jurisdicțională Curtea Constituțională a statuat în mod constant că, atunci când dispoziția legală criticată a fost modificată sau preluată în noul act normativ, excepția poate să fie examinată, dacă textul legal, în noua sa redactare, conservă, în principiu, reglementarea inițială.
De aceea, urmează ca excepția de neconstituționalitate să fie examinată în fondul ei.
Examinând dispozițiile legale criticate prin raportare la prevederile constituționale invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că nici una dintre criticile formulate nu este întemeiată.
I. Referitor la prima critică de neconstituționalitate privind încălcarea principiului egalității în drepturi consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece este atributul exclusiv al legiuitorului ca, stabilind conținutul infracțiunii de spălare a banilor, să prevadă care anume infracțiuni pot fi considerate, la un moment dat, ca fiind infracțiuni din care provin valorile care fac obiectul operațiunilor de spălare a banilor.
Reținerea unora sau altora dintre infracțiuni, în conținutul infracțiunii de spălare a banilor, nu reprezintă o discriminare a autorilor acestor infracțiuni, deoarece trebuie avute în vedere modalitățile de comitere a infracțiunii de spălare a banilor, pericolul social mai ridicat al acesteia, ceea ce justifică tratamentul diferențiat la care se referă autorul excepției. De aceea, nu pot fi acceptate susținerile autorilor excepției, potrivit cărora legiuitorul a considerat neconstituționale prevederile Legii nr. 21/1999 și le-a abrogat prin Legea nr. 656/2002. Din prevederile acestei din urmă legi nu rezultă dacă legiuitorul a avut în vedere sancționarea în mod discriminatoriu a faptelor de spălare de bani.
II. Curtea nu poate reține nici critica privind încălcarea art. 41 alin. (2) din Legea fundamentală, referitoare la ocrotirea în mod egal a proprietății private, indiferent de titular, întrucât este atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili nu numai infracțiunile din care provin acele valori ce fac obiectul spălării banilor, dar și domeniul în care sunt săvârșite - bancar, financiar sau de asigurări -, deoarece producerea de pagube în aceste domenii de activitate are, de regulă, consecințe sociale negative mai mari, ceea ce justifică un regim sancționator diferențiat. Dispozițiile legale criticate nu fac nici o distincție în raport cu regimul proprietății, fiind aplicabile tuturor persoanelor care au săvârșit infracțiunile arătate în text, indiferent de titularul proprietății.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și (6) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, preluate de art. 23 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002, excepție ridicată de Mircea Bogdan Botezatu în Dosarul nr. 1.627/2002 al Curții de Apel Galați - Secția penală și de Mircea Dan Condurachi în Dosarul nr. 2.973/P/2003 al Tribunalului Galați - Secția penală.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 septembrie 2003.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu


Joi, 11 august 2022, 23:38

Declinare de raspundere: Informațiile publicate în aceasta rubrică, precum și textele actelor normative nu au caracter oficial.