LEGE din 17 iulie 1921
pentru reforma agrară din Oltenia, Muntenia, Moldova și Dobrogea (din vechiul regat)
Textul actului publicat în M.Of. nr. 82/17 iul. 1921

PARTEA I
EXPROPRIEREA

CAPITOLUL 1
Îndreptățirea și măsura exproprierii

Art. 1. - Se expropriază pentru cauză de utilitate națională proprietățile rurale, în măsura și condițiunile cuprinse în legea de față, în scopul de a spori întinderea proprietății rurale țărănești, de a înființa pășuni comunale, precum și pentru scopuri de interes general, economic și cultural.

Pământul cultivabil din raza comunelor urbane este considerat ca proprietate rurală din punctul de vedere al legii de expropriere.

Art. 2. - Pământul expropriat și accesoriile, pe baza Decretului nr.3.697/1918 și prin aplicarea scării progresive anexată lui, este definitiv expropriat, cu rezerva dispozitivelor prevăzute în art. 54, în limitele și așezarea hotărâtă de organele de aplicare prevăzute în acel decret, cu modificările aduse prin Decretul nr.2.100/1920, iar Statul este considerat proprietar al pământului expropriat de la 15 decembrie 1918.

Art. 3. - Moșiile și părțile de moșii expropriabile potrivit legii de față sunt lovite de indisponibilitate, în tot ceea ce privește aplicarea legii, din ziua de 1 februarie 1921, fără îndeplinirea nici unei alte formalități; iar în ceea ce privește întinderea lor se socotește după starea lor juridică de la 15 august 1916, ținându-se seamă de efectul succesiunilor deschise de la această dată până la promulgarea legii de față.

Toate înstrăinările efectuate de la 15 august 1916 sunt fără efect în tot ce privește aplicarea acestei legi. Se exceptează și rămân valabile vânzările făcute cel mai târziu până la 1 februarie 1921 către obștii, bănci populare sau săteni cultivatori de pământ, individual până la 10 ha fiecare, precum și vânzările de pământ pentru construcții sau înființare de stabilimente industriale.
Suprafața astfel vândută nu intră în calculele celor două milioane ha.
Proprietarii ce și-au înstrăinat părțile expropriabile sătenilor, prevăzute de prezenta lege, vor fi obligați să dea această cotă din restul moșiei rămase, sau din altă moșie, dacă au mai multe.

Art. 4. - Exproprierea privește numai moșiile sau părțile de moșii de la 100 ha pământ cultivabil în sus, oricine ar fi proprietarii lor și oricare ar fi capacitatea lor juridică sau caracterul imobilului expropriat, cu excepțiunile prevăzute în prezenta lege.

Art. 5. - Moșiile stăpânite în indiviziune se consideră ca fiind divizate în ceea ce privește cota de expropriere. Alegerea părții de moșie supusă exproprierii se face însă din întreaga suprafață cultivabilă a moșiei, socotindu-se moșia ca nedivizată, afară de excepțiunile prevăzute la art. 9.

Art. 6. - Moșiile și părțile de moșii situate în aceeași comună, precum și moșiile situate în comune apropiate, aparținând aceluiași proprietar, se socotesc ca fiind o singură proprietate. Fac excepție moșiile comasate pe baza dispozițiunilor Decretului nr.3.697/1918, fără ca întinderea totală, astfel comasată, să treacă peste maximum de: 250 ha în regiunile unde cererile de împroprietărire sunt mari, 400 ha în regiunile unde cererile de împroprietărire sunt mijlocii și 500 ha în regiunile unde cererile de împroprietărire sunt satisfăcute.

Art. 7. - Se declară expropriate în întregime:

a) Proprietățile rurale în cuprinderea lor totală ale supușilor statelor străine, fie că sunt străini prin originea lor, fie că au devenit străini prin căsătorie sau alt mod;
b) Proprietățile rurale, în cuprinderea lor totală, ale absenteiștilor. Intră în această categorie toate proprietățile care în cei din urmă 5 ani au fost neîntrerupt impuse, conform legii speciale, la un impozit funciar îndoit.
Intră, deasemenea, în această categorie și toate proprietățile, fără considerație de întindere, care au fost arendate și cultivate prin arendași încontinuu între 23 aprilie 1910 și 24 aprilie 1920 inclusiv.
Fac excepție moșiile arendate de părinți copiilor lor, cu act autentic, sau cu act cu dată certă, de tutorii minorilor sau interzișilor, de secheștri judiciari, moșiile femeilor, ale funcționarilor publici și ale militarilor;
c) Pământul cultivabil al Domeniului Coroanei, Casei rurale și ale tuturor persoanelor morale, publice și private, instituțiuni, fundațiuni etc., chiar când actele lor de fundațiune, donațiune, testamente sau orice alte dispozițiuni, sub orice titlu, ar prevedea direct sau prin orice fel de cauze prohibitive neînstrăinarea lor sau le-ar fi dat vreo altă destinațiune specială.
Pășunile comunale urbane și rurale, precum și pământurile bisericilor și ale școlilor până la 12 ha nu sunt expropriabile;
d) Pământul folosit cu titlu de embatic, besman, locațiune ereditară, otașniță, fie că este acoperit cu plantațiuni, sădiri, clădiri sau nu, fie că este situat în comunele rurale sau în comunele urbane.
Sunt și rămân desființate, în virtutea acestei legi, toate drepturile sau privilegiile, de orice natură și de oriunde ar deriva (hrisoave domnești, hotărâri etc.), pe care le au proprietarii sau alte persoane asupra acestor pământuri.
Exproprierea se face în folosul embaticarilor;
e) Pământul rural ținut cu arendă de sătenii cultivatori de pământ cel puțin 5 ani neîntrerupți, dacă își vor fi construit pe el case sau vor fi plantat vii sau pomi roditori;
f) Terenul domenial silvic, pe care au fost păduri și care acum e gol, sau e acoperit cu tufișuri ce nu vor mai putea deveni niciodată pădure, cu rezerva terenului necesar personalului silvic;
g) Proprietățile rurale în cuprinderea lor totală ale celor condamnați pentru crimă împotriva Statului sau pentru dezertare la inamic.
Casele de locuit cu parcurile lor, sădirile, pădurile, viile și stabilimentele industriale, morile, apele care le alimentează, expropriate în condițiunile alineatelor a) și b) de mai sus, pot fi scoase din expropriere și redate proprietarilor după cererea lor și cu aprobarea Comitetului agrar, dacă ele nu sunt necesare unui scop economic, sanitar sau cultural obștesc.
Pentru aceste imobile aparținând proprietarilor expropriați conform alineatului a), scoaterea din expropriere se face cu rezervele de mai sus și cu condițiunea ca proprietarul sau cei care au dobândit sau vor dobândi asemenea imobile până la promulgarea legii, să le vândă într-un termen de trei ani de la această promulgare.
Imobilele proprietarilor care nu le vor fi înstrăinat în acest termen vor fi vândute prin licitație publică după cererea parchetului.

Art. 8. - Se declară expropriat parțial:

a) Pământul cultivabil de la 100 hectare în sus al moșiilor particulare arendate și cultivate prin arendași la 23 aprilie 1920 sau și azi arendate;
b) Pământul cultivabil al moșiilor particulare cultivate de proprietarii lor, de la următoarele suprafețe în sus:
100 ha la munte și deal;
150 ha la șes în regiunile unde cererile de împroprietărire sunt mari;
200 ha la șes în regiunile unde cererile de împroprietărire sunt mijlocii;
250 ha la șes în regiunile unde cererile de împroprietărire sunt satisfăcute;
c) Pământul cultivabil al moșiilor particulare cultivate de proprietarii lor care la 1 februarie 1921 au avut investiri importante în inventar și clădiri necesare exploatării agricole, crescătorii de vite sau instalații industriale agricole, de la următoarele suprafețe în sus:
100 ha la munte și deal;
200 ha la șes în regiunile unde cererile de împroprietărire sunt mari;
300 ha la șes în regiunile unde cererile de împroprietărire sunt mijlocii;
500 ha la șes în regiunile unde cererile de împroprietărire sunt satisfăcute.
Intră în această categorie și acei proprietari care au moșii situate în regiunile devastate de război și care au avut asemenea investiri, crescătorii sau instalații la 15 august 1916.
Se înțelege prin regiuni cu cereri de împroprietărire mari acele regiuni unde pământul expropriat astăzi sau expropriabil prin dispozițiunile art. 7 și 8 alin. a), nu îndestulează pe toți îndreptățiții, categoria 1, 2 și 3, potrivit art. 78, pe baza lotului de completare de 5 ha; prin regiuni cu cereri de împroprietărire mijlocii acolo unde mobilizații îndreptățiți, categoria 1, 2 și 3, potrivit art. 78, pe baza lotului de completare de 5 ha, sunt îndestulați și prin regiuni cu cereri de împroprietărire satisfăcute acele regiuni unde toți cei îndreptățiți pot fi împroprietăriți.
Regiunea se socotește compusă din toate comunele și satele ale căror locuitori au muncit sau au avut vitele de muncă învoite în trecut în mod obișnuit pe moșie.

Art. 9. - La moșiile stăpânite prin indiviziune la 1 februarie 1921, precum și la acele stăpânite în baza succesiunilor deschise după această dată, exproprierea se va coborî în regiunile cu cereri de împroprietărire mari și mijlocii și în regiunile cu cereri de împroprietărire satisfăcute pentru împroprietărire sau pentru înființare de pășune comunală, dacă va fi nevoie, pentru a atinge limitele regionale din art. 8 alin. b), până la 100 ha de fiecare coproprietar și de fiecare moșie.

În cazul când în modul prevăzut în alineatul precedent cererile de împroprietărire sau de înființare de pășune comunală nu sunt satisfăcute, aceste moșii se vor reduce până la maximum regional stabilit prin art. 8 alin. b), chiar dacă cota fiecărui coproprietar ar fi mai mică de 100 ha.
În acest din urmă caz, suprafața de pământ expropriată în acest fel se va plăti în numerar, sau se va schimba cu o suprafață echivalentă ca valoare în regiunea de colonizare dacă va exista pământ disponibil, după alegerea proprietarului.
Se exceptează moșiile stăpânite în indiviziune înainte de 15 august 1916, care la această dată aveau cel puțin un coproprietar minor sau coproprietar mobilizat.
În Dobrogea nu se vor coloniza proprietarii pentru schimb benevol sau forțat.

Art. 10. - Proprietarul care are sau a avut la 15 august 1916 mai multe moșii și posedă în total mai mult de 500 ha pământ cultivabil expropriabil, divizat sau în indiviziune, va fi expropriat până la maximum de:

200 ha pentru cel cu moșiile arendate în condițiunile art. 8;
200 ha pentru cel care are moșiile la munte și la deal, oricare ar fi regiunea;
250 ha pentru cel care are moșiile în regiunile cu cereri de împroprietărire mari;
400 ha pentru cel care are moșiile în regiunea cu cereri de împroprietărire mijlocii, și
500 ha pentru cel care le posedă în regiunile unde cererile de împroprietărire sunt satisfăcute.
Proprietarul care posedă moșii în regiuni diferite va fi expropriat până la mijlocia maximului regiunilor unde are moșiile.
Proprietarul care a avut la 1 februarie 1921 ferme cu crescătorii de vite, instalațiuni agricole și inventar propriu sau industrii agricole importante, va putea fi expropriat până la maximum de 500 ha, indiferent de regiunile unde posedă moșiile.

Art. 11. - Proprietarul care posedă moșii arendate și cultivate în regie, poate să-și oprească în oricare din ele suprafața scutită de expropriere.

Art. 12. - Proprietarilor care au unul sau mai mulți fii, care au studiat sau studiază agronomia, fiind înscriși în școală cel mai târziu până la 1 ianuarie 1920, și o frecventează, li se poate rezerva în regiunile de șes un lot de 50 ha pentru fiecare din acești fii, peste suprafața ce-i rămâne neexpropriată conform prevederilor acestei legi, cu obligația, sub pedeapsă de nulitate a acestui drept, să obțină diploma în cel mult 5 ani de la promulgarea acestei legi și de la acea dată să-și cultive singur pământul.

Proprietarul care este agronom-titrat are același drept.

Art. 13. - Se socotește ca pământ cultivabil, în înțelesul legii de față, tot pământul pe care s-au făcut până astăzi arături, locurile de fâneață, pășunile, precum și pământul inundabil care se cultivă sau se pășunează.

Exproprierea se calculează asupra pământului cultivabil, adică asupra întinderii rămase din fiecare moșie sau parte de moșie, după ce s-au scăzut: viile, plantațiunile de pomi roditori și orice sădiri făcute până la 1 ianuarie 1917, pământul irigat artificial, pădurile, râurile, locurile mocirloase, iazurile, lacurile, bălțile, suprafețele ocupate de curți și clădiri, terenurile neproductive. (Drumuri, râpe, nisipuri mișcătoare, sărături etc.).

Art. 14. - Bălțile și albia râurilor, pământul des inundabil, mocirlos, neproductiv, râpele, pot fi expropriate în întregime, fără considerare de întindere, pentru a fi drenate, secate sau împădurite de comună sau Stat.

Dacă însă proprietarii unor asemenea terenuri se obligă să facă aceste îmbunătățiri treptat într-un termen de cel mult 10 ani, Comitetul agrar poate hotărî să nu fie expropriate, fixând și sancțiunile pentru îndeplinirea obligațiunilor proprietarului.
Pentru ajungerea scopurilor arătate mai sus, nu se ține seamă, la expropriere, de întinderea moșiei.
Acolo unde iazurile, lacurile și bălțile de o suprafață maximă de 150 ha sunt înconjurate de pământul expropriat, se vor putea expropria dându-se în proprietatea comunei pentru a fi folosite de săteni.

Art. 15. - Partea ce rămâne proprietarului, potrivit art. 8 și 9, se fixează de îndată de organele de aplicare ale legii, însă luarea în primire a pământului expropriat, care întrece exproprierea făcută conform Decretului nr.3.697 din 1918, nu se va face deocamdată decât acolo unde el se poate da imediat în arendă sau în proprietatea sătenilor.

Pământul expropriat care întrece necesitatea actuală de împroprietărire a sătenilor se poate arenda proprietarului expropriat pe termen de trei ani, dacă nu va fi cerut de săteni.
Proprietarii expropriați plătesc pentru pământul lăsat în folosința lor, conform dispozițiunilor de mai sus, pe lângă dările către Stat, județ și comună, și o arendă egală cu ratele pe care le datorește Statul pentru valoarea pământului expropriat. Statul își rezervă totuși dreptul de a lua din folosința proprietarului, înăuntrul acestor intervale de timp, suprafața necesară pentru executarea lucrărilor premergătoare colonizării.

Art. 16. - Pământul cultivabil al moșiilor arendate și cultivate prin arendași la 23 aprilie 1920, sau și astăzi arendate, din regiunile de munte și deal, cu excepția moșiilor arendate la obștii din această ultimă regiune, se întrebuințează la împroprietărirea sătenilor de la 25 ha în sus.

Pământul cultivabil al moșiilor cultivate de proprietarii lor din regiunile de munte, precum și acela al moșiilor arendate la obștii din regiunea de deal, se întrebuințează la împroprietărirea sătenilor de la 50 ha în sus.
Pământul expropriat, prin dispozițiunile de mai sus, peste maximum regional stabilit la art. 8, se plătește în numerar sau se schimbă cu o suprafață echivalentă ca valoare în regiunile de colonizare.
În cazul când proprietarii din regiunile de munte și deal convin a fi expropriați în întregime, li se dă în regiunea de colonizare o suprafață o dată și jumătate cât suprafața cedată.

Art. 17. - Alegerea părții de moșie expropriată prin dispozițiunile legii de față, peste exproprierea făcută prin aplicarea scării progresive din Decretul-lege nr.3.697/1918, se face astfel încât moșia care rămâne proprietarului să fie comasată.

Art. 18. - Se poate oferi pentru expropriere partea ce revine proprietarului dintr-o moșie, rezervându-se o suprafață egală în partea ce cade sub expropriere a unei moșii din aceeași comună.

Când moșia pentru care se cere comasarea este situată în altă comună și ambele în regiune cu cereri de împroprietărire mari, schimbul se poate admite de organele de aplicare a legii, fără ca suprafața comasată să depășească 250 ha; când moșia pentru care se cere comasarea este situată în regiune cu cereri de împroprietărire mijlocie și moșia care cedează pentru comasare este situată în regiunile cu cereri de împroprietărire mari, schimbul se poate admite de organele de aplicare a legii, fără însă ca suprafața astfel comasată să depășească 400 ha; iar când această moșie este situată în regiune cu cereri de împroprietărire satisfăcute, schimbul se admite de drept, fără ca suprafața astfel comasată să depășească 500 ha.

Art. 19. - Se încuviințează, cu consimțământul părților și cu aprobarea organelor de aplicare a legii, schimbul pământului expropriat prin legea de față, a celui expropriat prin Decretul nr.3.697/1918, a pământului rural dobândit prin legile de la 1864, precum și schimbul pământului împroprietăriților prin legile de la 1879, prin legea pentru reluarea proprietății imobiliare din Dobrogea din 3 aprilie 1882 și legile de vânzare a bunurilor Statului, a izlazurilor comunale, atât între ele, cât și cu pământul rămas proprietarului.

În caz când părțile nu se pot înțelege asupra schimbului, Comitetul agrar în urma unei anchete la fața locului va putea hotărî schimbul.

Art. 20. - Când un proprietar va fi expropriat de tot pământul cultivabil dintr-o moșie aflată în hotarul unei comune, sau când pământul îi va fi schimbat conform dispozițiunilor art. 16, vor trebui să fie expropriate, la cererea lui, clădirile și pământul nesupus exproprierii și aparținând acelei moșii.

Art. 21. - Se poate expropria din pădurile aparținând proprietarilor particulari, persoanelor morale publice și private și Statului, suprafața necesară până la maximum de 200 ha pentru a schimba vatra satelor așezate în locuri mlăștinoase, inundabile și insalubre sau pe terenuri fugitive.

Art. 22. - Împărțirea pe regiuni a terenurilor din punct de vedere al exproprierii terenurilor de cultură și a pășunilor comunale în: munte, deal și șes, se va hotărî de către organele de aplicare de sub capitolul V al legii prezente, ținând seamă de definiția riguros științifică la fiecare moșie în parte.

CAPITOLUL 2
Pășunile comunale

Art. 23. - În vederea înființării sau completării pășunilor comunale, exproprierea se poate coborî în regiunile de munte și sub 100 ha; pământul propriu numai pentru pășune și fâneață putând fi expropriat până la 25 ha.

În regiunile de munte și deal se pot expropria și poienile din pădure mai mici de 20 și 10 ha apropiate, precum și suprafața intermediară, dacă vor fi două sau mai multe din aceste poieni depărtate între ele la maximum de 200 m și întrerupte de grupuri mici de arbori.
Exproprierea de păduri conform art. 12 din legea pășunilor comunale se face după avizul consiliului tehnic al Casei pădurilor și cu aprobarea Comitetului agrar.
Terenul domenial silvic expropriat conform art. 7 alin. f), va servi de preferință pentru înființare de pășuni comunale.
Crescătorilor de vite li se respectă pășunea și fâneața necesară, în conformitate cu dispozițiile art. 22 din legea pășunilor comunale, promulgată prin înaltul Decret nr. 3.865 din 22 septembrie 1920, chiar dacă această suprafață depășește cotele fixate prin art. 8.
În lipsă de moșii expropriabile sătenii își pot înființa sau completa din proprietățile lor pășunea comunală, dacă majoritatea locuitorilor consimte.
Legea specială a pășunilor comunale promulgată prin înaltul Decret regal nr. 3.865 din 22 septembrie 1920 se completează cu alineatele de mai sus.

CAPITOLUL 3
Dispozițiuni generale

Art. 24. - Subsolul pământului expropriat pentru cultură rămâne proprietatea Statului, iar subsolul pământului expropriat pentru înființarea pășunilor comunale la munte și deal, precum și acela al pământului schimbat conform art. 9 și 16, rămâne proprietarului.

Art. 25. - Proprietarul și sătenii sunt obligați să permită drumurile și lucrările necesare folosinței și cultivării pământului, adăpării vitelor la adăpători naturale, atât pentru categoriile de pământ arătate la art. 13, cât și pentru părțile de moșii expropriate sau rămase proprietarului. Cheltuielile necesare pentru întreținerea adăpătorilor și drumurilor folosite împreună se suportă proporțional de interesați.

Art. 26. - Dacă pe pământul expropriat și dat în folosința sătenilor sunt semănături, ele rămân până la recoltă proprietarului, iar dacă sunt ogoare sau arături, proprietarul are drept la valoarea lor apreciată de organele de aplicare a legii.

Pentru semănăturile aflate în 1919 și făcute de proprietari în terenurile ce s-au expropriat conform Decretului-lege nr.3.697/1918, semănături ce au fost luate de săteni, se va plăti proprietarului muncile făcute, precum și sămânța pe prețul stabilit de tribunalele ordinare, dacă el nu a fost stabilit de consiliul superior al agriculturii.
De asemenea, acolo unde semănăturile s-au luat în dijmă, săteanul se consideră complet descărcat, proporția dijmei rămânând bine stabilită acea care s-a hotărît de comun acord sau s-a stabilit de comisia centrală județeană.
De asemenea, acolo unde semănăturile s-au făcut de săteni în dijmă pe pământul expropriat, iar recolta a fost ridicată de săteni, sătenii nu sunt obligați să restituie proprietarului vreo despăgubire.

Art. 27. - Moșiile rămase în urma exproprierii nu se pot arenda pe un termen mai mic de 7 ani.

Arendarea în total a moșiilor rămase după expropriere se va face cu drept de preferință la preț și condițiuni egale obștiilor locale sau agronomilor de profesiune.

Art. 28. - Statul are dreptul să rezerve din proprietățile sale și din cele expropriate suprafețele de pământ care au astăzi sau care pot avea în viitor o destinație specială pentru împlinirea unui scop social economic, cultural general, militar, educație fizică, industrial etc.

În nici un caz suprafețele ce se vor reține conform acestui articol nu vor fi mai mari ca 300 ha.
Dacă nevoile celor îndreptățiți de a fi împroprietăriți nu sunt însă complet satisfăcute, nu se poate rezerva decât până la maximum 1/8 din întinderea expropriată.
Se respectă mănăstirilor folosința vetrelor actuale.
Pentru construcțiile de școli și biserici în comunele rurale se poate expropria până la cel mult un hectar din orice proprietate, dându-se proprietarului un alt teren echivalent ca valoare celui expropriat.

Art. 29. - Bunurile mici și tot pământul cultivabil, care sunt proprietatea Statului, trec în administrația Casei centrale a împroprietăririi, pentru a fi întrebuințate conform dispozițiunilor art. 1 din legea de față.

Art. 30. - Contractele de arendare sunt desființate de drept pentru partea sau pentru părțile de moșii expropriate, reducându-se proporțional și arenda, fără nici un fel de pretențiune din partea arendașului.

Proprietarul este obligat a restitui arendașului din garanție o parte proporțională cu întinderea de pământ pentru care s-a desființat contractul de arendă. Dacă suprafața expropriată trece de 25 la sută din întinderea totală a moșiei, arendașii și proprietarii au facultatea de a cere rezilierea contractului întreg, fără nici un fel de pretențiune.
Contractele de arendă ale agronomilor titrați se vor respecta până la terminarea lor.
În cazurile prevăzute de art. 16 contractul de arendare se reziliază de plin drept fără ca arendașul să poată formula vreo pretențiune de daune contra proprietarului.

Art. 31. - Casa centrală a împroprietăririi poate vinde prin bună învoială sătenilor atât bunurile mici care sunt proprietatea Statului, cât și suprafețele de pământ expropriate și care prin natura lor nu sunt proprii a fi întrebuințate pentru împroprietărire sau pentru pășune, preferându-se: așezămintele culturale, sanitare și cooperative, invalizii de război, văduvele cu copii, vecinii sau cei care l-au stăpânit în arendă înainte.

Ministerul agriculturii poate vinde prin bună învoială din pământul expropriat până la cinci hectare pentru instalațiuni industriale, dacă cumpărătorul se obligă ca în cel mult doi ani de la cumpărare să instaleze o industrie cu un capital de cel puțin 60.000 lei. Nerespectarea condițiunilor de mai sus atrage rezilierea vânzării.

Art. 32. - Statul are drept de preemțiune, cu același preț și în condițiuni egale, la cumpărarea conacelor moșiilor expropriate, precum și al moșiilor în corpuri întregi de la 50 ha în sus.

Acest drept de preemțiune privește numai pământul cultivabil astfel cum este definit prin art. 13 din lege; el se exercită de Casa centrală a împroprietăririi, care are timp de 30 de zile libere pentru a reține imobilul vândut pe prețul și în condițiunile arătate în contractul de vânzare. Dacă în acest timp Casa centrală a împroprietăririi nu și-a arătat în scris intenția de a cumpăra pe același preț și în aceleași condițiuni imobilul, vânzarea este definitivă.
Orice vânzător poate să evite exercițiul dreptului de preemțiune în condițiile de mai sus, notificând Casei centrale a împroprietăririi intențiunea sa de a vinde, arătând prețul și condițiunile. Dacă Casa centrală a împroprietăririi nu a răspuns în scris, în termen de 30 de zile libere de la notificare, că voiește să cumpere imobilul în condițiunile și prețul arătat, vânzătorul este liber să dispună de imobilul său cum va voi, vânzându-l cu prețul și condițiunile indicate în notificare, în termen de șase luni. Dacă vânzarea nu se face în acest termen, imobilul rămâne în situația dinaintea notificării.
Schimbul de moșii de o întindere egală, sau echivalentă ca valoare, nu este supus dreptului de preemțiune.

Art. 33. - Luarea în primire a pământului expropriat după această lege se face numai după ridicarea semănăturilor care aparțin proprietarului.

CAPITOLUL 4
Prețuirea

Art. 34. - Prețul cu care se plătește pământul expropriat se fixează în prima instanță de comisia județeană și în a doua instanță de Curtea de apel. Hotărârile pronunțate de către comisiile centrale județene, înființate prin Decretul-lege nr.2.100/1920, cu privire la fixarea prețului sunt susceptibile de apel înaintea Curții de apel respective în 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial; iar în cazul când hotărârea a fost publicată și părțile interesate nu au făcut apel, ele pot face apel în termen de 15 zile de la promulgarea prezentei legi.

Art. 35. - După terminarea lucrărilor comisiilor județene, Comitetul agrar va face un studiu de unificare și armonizare a prețurilor făcute de aceste comisii. Acest studiu va fi înaintat Curților de apel respective, pentru a le servi de orientare la fixarea definitivă a prețurilor.

Hotărârile Curților de apel pot fi atacate, în termen de 3 luni de la pronunțare, dinaintea Înaltei Curți de Casație, pentru violarea acestei legi, numai de către ministrul agriculturii prin procurorul general de pe lângă Înalta Curte.
Curtea de casație va judeca în secțiuni unite, citând părțile și ministerul agriculturii, considerând afacerea urgentă.
Dacă Înalta Curte casează hotărârea, Curtea de trimitere este datoare să se supună hotărârii Curții de casație.

Art. 36. - Prețul exproprierii se stabilește separat pentru fiecare moșie în parte și pentru fiecare categorie și calitate de pământ.

Pentru pământul cultivabil (arătură, fâneață și pășune) se va avea în vedere calitatea fizică a pământului și puterea lui de producțiune, depărtarea de târguri de desfacere, gări sau porturi, precum și prețul de vânzare și arendă în localitate.
El se fixează după venitul net la hectar, dar nu va putea depăși prețurile de arendă fixate de comisiile regionale pentru anii 1917 - 1922 înmulțit cu 40, cu excepția pământului propriu numai pentru pășune întrebuințat pentru înființarea sau completarea pășunilor comunale, al cărui preț nu poate depăși prețurile de arendă fixate de comisiile regionale în 1916 pentru anii 1917 - 1922 înmulțite cu 20.
Suma necesară pentru plata pământului expropriat se va acoperi cu sumele încasate din vânzarea loturilor, diferența plătindu-se de Stat.
În acest scop se înființează o suprataxă adăugată la scara de impunere a averilor și îmbogățiților de război. Această suprataxă va începe cu 1% la averile de 200.000 lei și se va mări cu 0,50% pentru fiecare fracțiune în plus de 300.000 lei până la maximum de 5% .
Pentru pământul supus embaticului și expropriat conform art. 7 alin. d) din prezenta lege se stabilește astfel:
1. Pentru pământul cultivabil de la sate, târguri și orașe, precum și pentru locurile de casă, pentru care proprietarul primea o sumă fixă anuală, evaluarea se va face înmulțind cu 20 această sumă.
2. Pentru terenurile cultivabile de la sate, târguri și orașe, pentru care proprietarul primea anual o prestațiune în natură, evaluarea se va face înmulțind cu 20 venitul la care se găsesc impuse prin ultimul recensământ în rolurile de contribuțiuni acele terenuri, plătindu-se proprietarului cota-parte în raport cu prestațiunea primită.
3. Viile și livezile de pomi fructiferi, precum și orice alte plantațiuni, vor fi considerate ca terenuri arabile și se va socoti prețul conform venitului regional stabilit în 1917 înmulțit cu 20.

CAPITOLUL 5
Organele de aplicare

Art. 37. - Organele de aplicare sunt:

I. Comitetul agrar;
II. Comisiunea județeană de expropriere;
III. Comisiunea de ocol pentru expropriere.

I. Comitetul agrar se compune din 18 membri și un președinte, numiți prin decret regal pe termen de 5 ani după propunerea ministrului de agricultură autorizat printr-un jurnal al consiliului de miniștri și va fi format jumătate din juriști și jumătate din specialiști în agronomie și economie politică.
Comitetul va forma din sânul său trei secțiuni, și anume:
a) Secțiune pentru vechiul regat;
b) Secțiune pentru Transilvania;
c) Secțiune pentru Bucovina.
Fiecare secțiune va putea lucra în subsecții compuse din cel puțin trei membri.
Comitetul agrar este organul consultativ al ministerului de agricultură în toate chestiunile ce-i vor fi supuse cu privire la lucrările de expropriere și împroprietărire.
El examinează orice cerere de revizuire ce i-ar fi supusă de ministru cu privire la hotărârile definitive date de instanțele de expropriere sau cu privire la lucrările definitive de împroprietărire, date în contrazicere cu legea.
Dacă comitetul agrar hotărăște revizuirea, el trimite lucrarea de expropriere înaintea unei alte comisiuni județene de expropriere din apropiere, care va reface lucrarea exproprierii. Iar dacă lucrarea revizuită va fi tabloul de împroprietărire, el va cere comitetului de ocol refacerea acestui tablou printr-un supliment de cercetare.
Hotărârea comisiunii județene de trimitere și tabloul de împroprietărire de refăcut sunt definitive și executorii, neputându-se ataca pe nici o cale ordinară sau extraordinară.
Secțiunile lucrează ca delegațiuni ale comitetului pentru chestiunile speciale care le sunt deferite.

II. Comisiunea județeană de expropriere, una de fiecare județ, se compune din 4 membri;
a) Un consilier al Curții de apel, desemnat de ministerul de justiție ca președinte, sau în lipsă președintele tribunalului local sau un judecător de tribunal desemnat de acesta;
b) Un delegat al Casei centrale a împroprietăririi;
c) Un delegat al proprietarilor;
d) Un delegat al sătenilor.
Odată cu alegerea delegaților proprietarilor și sătenilor se face și alegerea câte unui supleant.
Pe lângă fiecare comisiune județeană va funcționa și un secretar. Normele alegerii delegaților și modul de funcționare a comisiunilor se vor determina prin regulament special.
Hotărârile comisiunii se iau cu majoritate de voturi; în caz de paritate, votul președintelui este precumpănitor.
Aceste hotărâri vor fi semnate de membrii comisiunii și de secretarul ei și vor fi redactate în timp de cel mult 15 zile; ele vor cuprinde și părerile deosebite ale minorității.
Atribuțiunile comisiunilor județene sunt:
1. Se pronunță în prima instanță asupra prețului pământului și construcțiunilor expropriate.
Proprietarul, sătenii interesați, Casa centrală a împroprietăririi și toți acei care au vreun drept real asupra imobilului expropriat, pot ataca cu apel hotărârea comisiunii județene privitoare la prețul de expropriere.
Apelul se va face la Curtea de apel respectivă în termen de 30 zile de la publicarea în Monitorul Oficial.
Casa centrală va putea face apel oricând, cât timp nu s-a pronunțat hotărârea definitivă asupra prețului în apelurile făcute de alte părți interesate.
Apelul se va adresa în acest din urmă caz direct la instanța sesizată cu judecarea apelului uneia din părți.
Procedura se va îndeplini potrivit art. 66 și 68 din Legea judecătoriilor de ocoale și funcționarul însărcinat cu îndeplinirea ei va putea fi amendat în caz de neglijență cu 50 - 100 lei.
Apelurile privitoare la aceeași moșie se vor conexa chiar din oficiu.
2. Se rostește în ultima instanță asupra apelurilor făcute în contra hotărârilor comisiunilor de ocol și comisiunilor județene de expropriere pentru înființarea pășunilor comunale, cu privire la situația juridică a proprietății, la calitatea, întinderea, alegerea și stabilirea terenului expropriat, asupra numărului moșiilor ce aparțin aceluiași proprietar.
Hotărârile comisiunii județene date în această privință sunt definitive și executorii, fără drept de opoziție, apel, recurs, cu rezerva dispozițiunilor prevăzute în cap. VII al prezentei legi și a dreptului de revizuire din partea Comitetului agrar, timp de un an de la executarea în fapt a hotărârii.
Părțile au însă dreptul de contestație înaintea comisiunilor județene, în ultima instanță, asupra erorilor de executare în fapt, conform art. 50 și următoarele.

III. Comisiunea de ocol pentru expropriere, una pentru fiecare circumscripție de judecătorie de ocol, se compune din 4 membri:
a) Judecătorul de ocol ca președinte;
b) Un delegat al Casei centrale a împroprietăririi;
c) Un delegat al proprietarilor;
d) Un delegat al sătenilor.
Odată cu alegerea delegaților proprietarilor și sătenilor se face și alegerea câte unui supleant.
Pe lângă fiecare comisiune de ocol va funcționa și un secretar.
Normele acestor alegeri și funcționarii comisiunii se vor determina prin regulament special.
Delegații vor fi înlocuiți de drept, în caz de lipsă, de supleanții respectivi, iar în caz de lipsă și a acestora, ei vor fi înlocuiți de președintele comisiunii care desemnează după cererea delegatului Casei centrale a împroprietăririi alte persoane din categoria acelora al căror loc a rămas vacant.
Ședințele comisiunii de ocol se vor ține în localul judecătoriilor de ocol, administrațiilor de plasă sau primăriilor.
Hotărârile comisiunilor de ocol se dau cu majoritate de voturi. În caz de paritate, votul președintelui hotărăște.
Ele vor fi semnate de toți membrii, inclusiv secretarul ei; vor fi redactate cel mai târziu în timp de 15 zile și vor cuprinde și părerile deosebite ale minorităților.
Hotărârile date cu unanimitatea voturilor comisiunii, dacă nu sunt apelate de nici una din părți, sunt definitive și se execută de îndată după ridicarea recoltei.
Atribuțiunile comisiunilor de ocol sunt:
1. Se pronunță în prima instanță asupra situațiunii juridice a proprietăților din punctul de vedere al exproprierii, asupra întinderii aproximative și calității terenului supus exproprierii, conform dispozițiunii legii de față, peste exproprierea făcută prin aplicarea scării progresive cuprinsă în Decretul nr.3.697/1918 și asupra alegerii și determinării aproximative a părții expropriate; de asemenea comisiunea se pronunță în prima instanță asupra tuturor exproprierilor făcute de comisiile locale și comisiile județene ca organe de apel prevăzute de art. 31 din legea pentru înființarea pășunilor comunale.
În acest din urmă scop toate lucrările de expropriere și pentru pășuni comunale se vor trimite din oficiu de fostele comisiuni, care rămân desființate de la data prezentei legi, la comisiunile de ocol respective spre a le revizui în prima instanță, cu drept de apel la comisiunea arătată de art. 37 alin. II de mai sus.
Comisiunea își poate da avizul asupra necesității schimbului de moșie prevăzut la art. 18 și 19 din lege.
Pentru scopurile arătate mai sus, comisiunea dă ascultare concluziunilor părților și va face toate investigațiile pentru dobândirea datelor ce va socoti necesare pentru darea hotărârii.
Comisiunea va putea, pentru aceste lămuriri, însărcina ca experți orice persoane va crede; aceștia sunt obligați să descindă pe teren pentru facerea expertizei.
2. Adună toate elementele necesare:
a) Pentru evaluarea prețului pământului cultivabil expropriat după categorii (pământ cultivabil, pășune și fâneață) și calități;
b) Pentru evaluarea prețurilor pădurilor, viilor, plantațiunilor de orice fel, clădirilor, stabilimentelor industriale, bălților, stufăriilor, iazurilor, pământului inundabil, necultivabil etc., care cad sub expropriere. Hotărârile comisiunii de ocol pentru expropriere sunt supuse apelului la comisiunea județeană de expropriere în termenul prevăzut la art. 46 din prezenta lege.

Art. 38. - Procedura pentru alegerea și funcționarea organelor de aplicare se va preciza prin regulament și instrucțiuni.

CAPITOLUL 6
Operațiile exproprierii

Art. 39. - Aplicarea dispozițiunilor legii de față privitoare la expropriere se face de către Casa centrală a împroprietăririi.

Operațiunile de expropriere se vor înfăptui deodată în toată țara.

Art. 40. - Toți proprietarii ale căror moșii sunt supuse în total sau în parte exproprierii prin legea de față, sunt datori ca în termen de o lună de la promulgarea ei să remită fiecărui judecător de ocol al circumscripției în care se află așezată fiecare din moșiile ce posedă, o declarațiune în 3 exemplare pentru fiecare moșie ce posedă sau a posedat la 15 august 1916, care să cuprindă următoarele:

a) Numele proprietății, al satului, comunei, plășii și județului unde este așezată moșia;
b) Numele proprietarului, capacitatea lui juridică și domiciliul lui real;
c) Starea juridică a proprietății și sarcinile ei la facerea declarației și la 15 august 1916, precum și actele de transmiterea proprietății de la această dată până în prezent;
d) Suprafața de pământ ce i-a rămas în urma aplicării progresive de expropriere prin Decretul-lege nr.3.697/1918 și legii pășunilor comunale, specificându-se în hectare câtă pădure, grădini, vii, terenuri inundabile neproductive, bălți etc. și cât pământ cultivabil (arătură, fâneață, pădure);
e) Numărul moșiilor ce posedă la 15 august 1916, cu arătarea situației lor (comună, plasă, județ). În caz când moșia a fost între timp vândută sau donată, se va arăta numele noului proprietar;
f) Dacă moșia pentru care se face declarația era cultivată prin arendaș la 23 aprilie 1920, de cât timp și cu ce contract vizat de administrația financiară, dacă mai este arendată;
g) Moșia sau moșiile în care înțelege să-și păstreze maximul prevăzut de lege;
h) Dacă pe moșie are investiri de capital în construcție, cu arătarea suprafeței ocupate de aceste construcții și a evaluării lor;
i) Dacă moșia are plan și hotărnicie sau plan economic, dacă și planul și hotărnicia sunt confirmate judecătorește;
j) Venitul net pe hectar și categorie de pământ cultivabil.
Declarațiile de mai sus se fac de proprietari sau de procuratorii lor, pentru minori și interziși, prin reprezentanții lor legali, cei puși sub consiliu judiciar o vor putea face fără asistența consiliului, femeile măritate fără consimțământul soților, atât pentru averea parafenală, cât și pentru cea dotală; în caz când asupra imobilului e constituit vreun drept de uzufruct legal, declarația se face de către proprietar și de uzufructuar.
Judecătorul de ocol va trimite de pe aceste declarații două copii legalizate, una Casei centrale a împroprietăririi și alta consilierului agricol județean respectiv.

Art. 41. - Comisiunile de ocol pentru expropriere își vor începe operațiunile lor cel mult în 70 zile de la promulgarea legii de față; ele își fac lucrările lor pe baza declarațiunii de la art. 40, precum și pe baza încunoștințării ce ar avea pe orice cale despre existența vreunei moșii supuse exproprierii și pentru care proprietarul nu a făcut deosebită declarație. Oricine este în drept să aducă la cunoștința comisiunii omisiunile săvârșite de cei obligați a face declarațiunea conform art. 40.

Art. 42. - Președintele comisiunii de ocol pentru expropriere aduce la cunoștința părților ziua hotărîtă pentru judecată prin citațiuni înmânate potrivit legii judecătoriilor de ocol.

Proprietarul va fi citat la domiciliul arătat prin declarația de expropriere, Casa centrală a împroprietăririi prin consilierul agricol respectiv, iar sătenii prin primăria comunei sau comunelor unde se află moșia.
Citațiunile vor fi puse în vederea părților cu cel puțin 10 zile înainte de ziua înfățișării.
Notarul comunei este obligat pe lângă aceasta să anunțe prin afișare pe ușa primăriei cu cel puțin 10 zile înainte de ziua înfățișării în fiecare comună data fixată pentru judecată.
Procedura se va îndeplini înaintea comisiunii potrivit art. 37, par. II, alin. ultim de mai sus.
Notarul comunei este obligat să anunțe prin afișare, cu cel puțin 10 zile înainte de ziua înfățișării, în fiecare sat data fixată pentru judecare.

Art. 43. - În ziua fixată, comisiunea de ocol se transportă la fața locului și după ascultarea părților se rostește asupra întinderii proprietății, asupra situațiunii ei juridice, asupra numărului și suprafețelor moșiilor aparținând proprietarului, asupra felului cultivării moșiei, asupra alegerii și determinării suprafeței expropriate, asupra clădirilor și, în fine, asupra suprafeței care, în limitele legii, urmează a se lăsa proprietarului.

În același timp comisiunea adună elementele necesare pentru fixarea prețului.

Art. 44. - Președintele comisiunii de ocol este obligat a trimite, în termen de 10 zile de la pronunțare, consilierului agricol al județului respectiv o copie de pe hotărârile date de comisiune, iar proprietarului, în același termen, un extras de pe dispozitivul hotărârii.

Art. 45. - Pot face apel în contra hotărârilor comisiilor de ocol pentru expropriere atât proprietarii și țăranii, cât și Comitetul agrar, prin delegatul lui din comisiune, prin consilierul agricol respectiv, sau prin Direcțiunea funciară.

Termenul de apel este de 30 zile libere. El curge pentru părțile ce au fost de față și pentru cele în lipsă de la publicarea în extras în Monitorul Oficial a hotărârii comisiunii. În caz când părțile nu au făcut apel și hotărârea nu a fost pronunțată în unanimitate, ea va fi în mod obligator cercetată de comisiunea județeană de expropriere.
În acest scop președintele comisiunii de ocol pentru expropriere îi înaintează dosarul din oficiu.
Casa centrală a împroprietăririi va putea face apel înaintea comisiunii județene oricând, până în momentul pronunțării hotărârii definitive de expropriere, în apelurile făcute de alte părți interesate.
Apelul se va adresa în acest din urmă caz direct la instanța sesizată cu judecarea apelului uneia din părți.

Art. 46. - Președintele comisiunii județene de expropriere, primind apelurile arătate mai sus, fixează termenul de judecată, care nu poate fi mai scurt de 30 de zile de la primirea apelului.

Acest termen se afișează la ușa primăriei cu cel puțin 10 zile înainte de judecată.
Părțile vor fi încunoștințate prin citațiuni potrivit art. 37, par. II, alin. ultim de mai sus, și anume:
a) Proprietarului prin citațiuni la sediul administrației moșiei, afară de aceia care prin declarațiune scrisă făcută președintelui comisiunii județene de expropriere vor alege alt domiciliu;
b) Sătenilor prin afișare la ușa primăriei comunei sau comunelor unde se află moșia;
c) Casa centrală a împroprietăririi (Direcția funciară) prin citație la sediul ei în București.
Părțile vor putea da verbal orice lămuriri și vor putea prezenta orice memorii scrise. Pe temeiul actelor prezentate sau prin cercetări locale a unuia din membri sau a întregului ei, comisia va da hotărâri definitive și executorii care nu sunt supuse nici unei căi de atac, afară de partea privitoare la fixarea prețului și cu rezervele arătate la art. 37 par. II pct. 2).
Hotărârile date de comisiunile județene de expropriere se publică în extras în Monitorul Oficial, numai în ceea ce privește prețul.
Președintele comisiunii este obligat ca, în termen de 10 zile de la pronunțare, să trimită consilierului agricol o copie de pe hotărârile date, iar proprietarului în același termen un extras de pe dispozitivul hotărârii.

Art. 47. - Înaintea ambelor comisiuni de expropriere sătenii sunt reprezentați printr-un delegat, iar proprietarii în persoană sau printr-un reprezentant. Ambii pot fi asistați de un avocat.

Delegatul sătenilor este desemnat de ei în fața prezidentului comisiunii de ocol, la începerea operațiunii. În caz dacă ei nu cad de acord asupra numelui delegatului, atunci președintele îl va desemna din oficiu dintre fruntașii satului.

Art. 48. - Hotărârile date de comisiunea județeană pentru expropriere cu privire la fixarea prețului sunt supuse apelului la Curtea de apel respectivă. Pot face apel proprietarul, Casa centrală a împroprietăririi, sătenii și oricine are un drept real asupra imobilului expropriat, în termenele și condițiunile arătate mai sus.

Curtea de apel judecă aceste apeluri de urgență și cu precădere. Deciziunile ei nu sunt supuse opoziției, nici recursului în Casație.

CAPITOLUL 7*)
Executarea definitivă a exproprierii și aplicarea ei pe teren

*) Decretul nr.4.839/1919.

Art. 49. - Hotărârile comisiunii de județ pentru expropriere, sau acelea ale comisiunii de ocol rămase definitive, se execută prin Direcția Cadastrului, care va determina pe teren partea expropriată, stabilind definitiv hotarele ei.

Direcțiunea Cadastrului va putea începe lucrările de măsurătoare după hotărârea comisiunii de ocol chiar în caz de apelare a acesteia. Toate lucrările ce s-au făcut sau se vor face în acest ultim caz vor fi valabile; procesul-verbal prevăzut de art. 55 din actuala lege nu va putea fi însă încheiat și publicat înainte de judecarea apelului și rămânerea definitivă a hotărârii de expropriere. Direcțiunea cadastrului va fixa, pe baza hotărârii de expropriere, fie apelată, fie rămasă definitivă, data începerii lucrărilor pe teren și va ordona printr-o încunoștințare colectivă chemarea tuturor părților interesate; proprietarul moșiei, obștea de arendare locală, comuna de care depinde sediul proprietății, vecinii, precum și oricine ar avea vreun drept, de orice natură, la stabilirea hotarului.

Art. 50. - Încunoștințarea colectivă va fi semnată de delegatul Direcțiunii Cadastrului și va cuprinde: numele proprietății supuse exproprierii și al comunei sediului proprietății, anul, luna, ziua și ora fixată pentru începerea lucrărilor, precum și punctul de pe moșie, sau locul din comună, unde părțile chemate se vor înfățișa.

Această încunoștințare va fi notificată proprietarilor la domiciliul ales și va fi afișată de notarul comunei la ușa primăriei de care depinde sediul proprietății, cel puțin cu 15 zile înainte de ziua înfățișării, și anunțată prin strigări și bătăi de tobă în prima duminică care precede ziua termenului.
Această operație se va face pentru toate comunele și satele interesate la expropriere.
Ea va rămâne afișată timp de 10 zile și, la expirarea acestui termen, notarul comunei va încheia proces-verbal de constatarea afișării, sub sancțiunea destituirii și a pedepsei prevăzute de art. 190 din Codul penal, în caz de neîndeplinire.
Existența procesului-verbal de constatarea afișării la dosarul lucrării face completa dovadă că părțile au fost regulat chemate.

Art. 51. - În ziua înfățișării toate părțile vor prezenta actele și planurile pe care își sprijină drepturile lor, fără a se putea acorda mai mult de o amânare pentru aceasta, care va fi de 10 zile.

În caz când hotărârea de expropriere este apelată în momentul lucrării, părțile sunt datoare să prezinte copii certificate de pe motivele de apel.

Art. 52. - Odată începute lucrările, părțile vor fi datoare să le urmărească pe teren până la terminarea lor.

Art. 53. - Delegatul Cadastrului, pe baza actelor prezentate, a declarațiunilor părților, a informațiunilor luate și a posesiei actuale, va stabili limitele terenului supus exproprierii, fixându-le prin raport, numerotate pe plan și trecute în inventar.

Delegatul Cadastrului va întocmi un proces-verbal de începerea lucrării, în care va constata îndeplinirea procedurii de chemarea părților, actele și planurile înfățișate, arătându-se cu amănunțime limitele terenului supus exproprierii.

Art. 54. - După aceasta va proceda la măsurătoarea terenului supus exproprierii și la aplicarea cotei egale.

Dacă însă la măsurătoare se va găsi că suprafața terenului supus, exproprierii este mai mare sau mai mică decât cea constatată prin hotărârile comisiunilor de expropriere, se va revizui hotărârea comisiunii numai în ceea ce privește întinderea, stabilindu-se suprafața precisă atât a părții expropriate, cât și a celei rămase neexpropriate.
În urma operațiunii de măsurătoare se va determina pe teren partea expropriată și se vor fixa hotarele ei prin repere numerotate pe plan și trecute în inventar, atât din spre partea rămasă neexpropriată, cât și dinspre toți vecinii, fără a se schimba însă cu această ocaziune punctele definitiv judecate de comisiuni, asupra situațiunii juridice a proprietății, natura și calității terenului, alegerii părții expropriate etc.

Art. 55. - La terminarea acestei lucrări, delegatul Cadastrului va întocmi un al doilea proces-verbal, prin care va constata: întinderea terenului supus exproprierii, suprafața expropriată în raport cu suprafața terenului supus exproprierii, arătarea amănunțită a hotarelor fixate pentru această parte, precum și toate declarațiunile făcute de părți, cu ocazia fixării acestor hotare.

Copii de pe ambele procese-verbale, încheiate de delegatul Cadastrului, se vor înainta notarului comunei, care de îndată le va afișa timp de 10 zile la ușa primăriei de care depinde sediul proprietății, aducându-se la cunoștința satului prin strigări și bătaie de tobă.
Această operație se va face în toate comunele și satele interesate la expropriere.
La expirarea termenului de afișare, notarul comunei va încheia proces-verbal de constatarea afișării; se va înainta un exemplar de proces-verbal Direcțiunii Cadastrului, sub sancțiunea destituirii și a pedepsei prevăzute de art. 190 din Codul penal în caz de neîndeplinire.
Originalele lucrărilor, încheiate de delegatul Cadastrului, împreună cu planul ridicat și cu dovada de constatarea afișărilor și aducerea la cunoștință sătenilor, vor rămâne la dosarul lucrărilor.

Art. 56. - Toți cei nemulțumiți de lucrarea de măsurătoare și fixarea hotarelor terenului expropriat vor putea face contestație la comisia județeană respectivă în termen de 15 zile libere de la expirarea termenului de afișare a proceselor-verbale la primărie și a înștiințărilor prevăzute la articolul precedent, fie că lucrarea s-a făcut în prezența lor, fie că au fost lipsă.

Această contestație va putea fi depusă, fie direct președintelui comisiunii județene, fie președintelui comisiunii de ocol pentru expropriere.
Nedeclararea contestației în acest termen, face definitivă, pentru toate părțile interesate, lucrarea delegatului Cadastrului fără nici o altă cale de atac.

Art. 57. - Contestația va fi iscălită de contestator, care poate fi și orice sătean interesat în cauză, sau de împuternicitul său special, cu procură care se va alătura la dosar în copie.

Petiția va cuprinde: numele, prenumele, profesia și domiciliul contestatorului și va arăta toate motivele contestației de care partea voiește să se servească și pe care le va alătura în copii sau original.

Art. 58. - Prezidentul comisiunii județene îndată ce va primi contestația va cere Direcțiunii Cadastrului dosarul cu lucrările respective, împreună cu părerea motivată a delegatului care a făcut lucrarea, va fixa termenul de judecată în cel mult 40 zile de la primirea contestației și va dispune citarea părților.

Art. 59. - Contestatorul va fi citat la domiciliul arătat, iar comitetul agrar, prin Direcțiunea Cadastrului, potrivit regulilor prevăzute de art. 66 - 68 din legea judecătoriilor de ocoale și citațiunea se va înmâna cu cel puțin 5 zile libere, înainte de înfățișare.

Toate celelalte părți vor fi citate printr-o încunoștințare colectivă, în care se va arăta numele contestatorului, data proceselor-verbale încheiate de delegatul Cadastrului, numele proprietății supuse exproprierii și al comunei, sediul proprietății supuse exproprierii și al comunei sediului proprietății, precum și anul, luna, ziua și ora fixată pentru judecată.
Această încunoștințare va fi afișată la ușa localului comisiunii județene de către grefier, precum și la primăriile respective, cu 15 zile înainte de ziua înfățișării.
Ea va rămâne afișată timp de 10 zile și, la expirarea acestui termen, grefierul comisiunii județene va încheia un proces-verbal de constatarea afișării, care se va alătura la dosarul contestației.
Toate acestea sub sancțiunea pentru grefier a destituirii și a pedepsei prevăzute la art. 190 din Codul penal, în caz de neîndeplinire.
Toată procedura va fi gratuită.

Art. 60. - Comisiunea județeană se va pronunța asupra contestației făcute în privința măsurătorii terenului supus exproprierii, sau stabilirea hotarelor părții expropriate, pe baza actelor și a posesiei actuale, putând face cercetări sau ordona verificarea măsurătorilor.

În acest caz, verificarea se va face printr-un delegat al Direcțiunii Cadastrului și un inginer ales de contestator.
Dacă ar fi nevoie de un al treilea expert el va fi ales de comisia județeană din aceeași listă, iar lucrarea se va face de toți împreună.
Hotărârea comisiunii județene sa va da în cel mult 3 luni de la primirea apelului.
Ea va fi definitivă și executorie, fără drept de opoziție sau recurs.

Art. 61. - Executarea acestei hotărâri se va face de către Direcția Cadastrului în asistența unui inginer al contestatorului, operându-se pe teren modificările arătate în hotărâre și fixându-se hotarele potrivit acestor modificări.

Inginerul delegat de contestator va fi chemat, printr-o scrisoare recomandată, făcută de delegatul Cadastrului.
Constatarea executării se va face printr-un proces-verbal, însoțit de o schiță de plan, semnată de ambii delegați prezenți, sau în lipsa inginerului delegat de contestator numai de către delegatul Cadastrului.
Procesul-verbal și schița se vor înainta Direcțiunii Cadastrului.

Art. 62. - Hotărârea comisiunii județene, rămasă definitivă și confirmată în suprafață în totul de delegatul Direcției Cadastrului, reprezintă un titlu definitiv pentru proprietar în ceea ce privește suprafața expropriată.

Dacă lucrarea delegatului Cadastrului va constata o suprafață mai mare sau mai mică decât cea cuprinsă în hotărârea care se execută și nici o parte n-a făcut contestație asupra acestei lucrări, procesul-verbal va fi înaintat comisiunii județene, care va face, în marginea hotărârii executate, rectificarea suprafeței.
În ce privește rectificarea prețului corespunzător se va urma conform art. 36.
În cazul când părțile vor fi contestat lucrarea delegatului Cadastrului, comisiunea județeană, prin hotărârea ce va pronunța, va fixa în mod definitiv suprafața.

Art. 63. - În jurul reperelor de marcare a punctelor geodezice care servesc de rețea de bază a lucrărilor de măsurătoare, se vor lăsa de proprietari, pe terenurile cărora se stabilesc aceste puncte, o suprafață de 1,50 m de rază pentru punctele de I-iul și al II-lea ordin și de 1,30 m pentru punctele de al III-lea și al IV-lea ordin.

Atât reperele, cât și zonele din jurul lor și toate hotarele terenului expropriat se vor da în paza autorităților locale, care vor fi obligate în fiecare an, în luna aprilie, să raporteze Direcțiunii Cadastrului de starea în care se găsesc.

Art. 64. - Cei ce vor înființa, muta, strica sau distruge semnele de hotare, reperele de marcare a punctelor geodezice cu zonele din jurul lor, se vor urmări și pedepsi conform articolelor respective din Codul penal.

Deosebit, făptuitorii vor mai fi condamnați la daune-interese către Casa centrală.

Art. 65. - Toate dispozițiile din acest capitol se aplică și pământului expropriat pe baza dispozițiunilor cuprinse în Decretul nr.3.697/1918 și a scării progresive anexată acelui decret, precum și terenul expropriat pe baza legii pășunilor comunale.

CAPITOLUL 8
Exploatarea pământului expropriat

Art. 66. - Pe baza hotărârilor executorii de expropriere prevăzute la art. 37, Casa centrală a împroprietăririi va lua în primire terenul expropriat în limitele aproximativ determinate de aceste hotărâri și va lua măsurile de mai sus în vederea măsurătorii, a parcelării și a vânzării la săteni.

Până la parcelarea și vânzarea terenului, pământul expropriat va putea fi dat sătenilor în arendă de Casa centrală a împroprietăririi. Arendarea se face pe timp de un an agricol. Dacă în acest interval s-a făcut și împroprietărirea individuală definitivă, noii proprietari nu pot intra în stăpânirea pământului decât după ce arendașii și-au ridicat recolta.

Art. 67. - Pentru aceasta Casa centrală a împroprietăririi va organiza tovărășii de exploatare agricolă, cărora li se va da în primire pământul expropriat.

Tovărășiile agricole se vor constitui și conduce după legea băncilor populare și cooperativelor sătești cu derogările de mai jos.
Aceste tovărășii agricole sunt conduse de către un consiliu de administrație, compus dintr-un administrator numit de Casa centrală a împroprietăririi și doi membri aleși de săteni.
Administratorul se plătește de Stat, el poate să funcționeze la mai multe tovărășii agricole învecinate.
Durata mandatului membrilor din consiliul de administrația este de un an.
Adunarea generală poate realege pe membrii al căror mandat a expirat.
Membrii consiliului de administrație pot fi oricând revocați de Casa centrală a împroprietăririi în caz de abuz, rea-credință, rea administrație sau incapacitate dovedită în serviciu, în urma unei cercetări făcute prin organele sale.
Consiliul de administrație al tovărășiilor agricole are obligațiunea de a împărți pământul expropriat între săteni, de a întocmi tablourile de debit, de a urmări încasarea arenzilor și de a priveghea la buna cultură a pământului arendat.
Tovărășiile de exploatare agricolă vor cuprinde în primul rând pe sătenii care au drept la împroprietărire. Ei nu sunt răspunzători decât pentru obligațiunile proprii.

Art. 68. - Pământul expropriat și luat astfel în folosință se plătește proprietarului cu prețul regional de arendă în vigoare. Plata se socotește pe an agricol și se face în două rate egale, la 1 mai și 1 noiembrie a fiecărui an.

Pentru terenurile expropriate pe baza Decretului-lege nr.3.697/1918 se aplică dispozițiunile art. 42 din acel decret-lege cu modificările din Decretul nr.3.622/1919, care se ratifică. Arenda acordată în 1919, după contractele în vigoare la data promulgării Decretului-lege nr.3.697/1918, rămâne bună și definitivă.
Prețul se va calcula și plăti proprietarului de către Casa centrală de împroprietărire prin organele sale. Arenda se va achita Casei centrale a împroprietăririi, conform tabloului de debit stabilit de consiliul de administrație al tovărășiei sau de organele Casei centrale a împroprietăririi acolo unde nu sunt tovărășii.
Debitele stabilite de Casa centrală a împroprietăririi, în conformitate cu legea, în sarcina celor ce folosesc terenul expropriat sunt definitive și executorii, fără îndeplinirea vreunei alte formalități.
Urmărirea acestor debite se face conform legii de urmărire a veniturilor Statului.

CAPITOLUL 9
Plata prețului și lichidarea sarcinilor

Art. 69. - Plata prețului cuvenit proprietarului expropriat se poate face în numerar sau în titluri de rentă amortizabilă în 50 ani și purtătoare de dobândă de 5 la sută pe an.

Valoarea nominală este socotită la plată drept valoare reală.
Plata exproprierii pentru toate persoanele morale se va face în rentă perpetuă purtătoare de dobândă de 5 la sută pe an.

Art. 70. - Plata prețului pentru fiecare proprietate se va face pe baza hotărârilor de expropriere și de fixare a prețului rămase definitive, și anume: 80% din valoare imediat, iar restul de 20% pe baza titlului definitiv de măsurătoare în condițiunile arătate la art. 62.

Până atunci, pentru acest rest, Statul plătește o dobândă de 5 la sută.

Art. 71. - Statul va face plata prețului întotdeauna prin consemnarea numerarului sau rentei cuvenite la Casa de depuneri și consemnațiuni.

El se liberează valabil prin simplul fapt al consemnării rentei. Proprietarul va ridica numerarul și titlurile de rentă de la Casa de depuneri și consemnațiuni numai cu autorizarea președintelui tribunalului a situației pământului expropriat.

Art. 72. - Prin consemnarea prețului terenul expropriat devine liber de orice obligațiuni ori sarcini ar exista asupra lui, afară de ipotecile Creditului funciar rural.

Toți cei ce au sau pretind drepturi de orice fel asupra părții de pământ expropriată, nu le pot exercita decât asupra numerarului și titlurilor de rentă consemnate ca preț.

Art. 73. - Orice acțiune de revendicare, urmăriri imobiliare sau de venituri, precum și orice drepturi, ca: privilegii, ipoteci legale sau convenționale, uzufruct, anticreză, embatic sau besman și oricare altele, de orice natură, chiar cunoscute Statului, rămân desființate de drept, asupra porțiunii expropriate, din ziua exproprierii, iar pretențiunile de orice natură asupra pământului expropriat se vor valorifica numai asupra prețului consemnat la Casa de depuneri. Tribunalul, în urma cererii Casei Centrale a împroprietăririi și sub dovada consemnării prețului, va ordona radierea tuturor acestora deasupra porțiunii expropriate și închiderea oricăror dosare de acțiuni sau urmăriri.

De asemenea, până la consemnare, orice cesiune, urmăriri, popriri și sechestre nu se pot înființa în mâinile Statului, care nu are a ține seamă de ele, iar cele înființate rămân de drept desființate.

Art. 74. - Dacă proprietatea din care s-a operat exproprierea este ipotecată numai Creditului funciar rural și pentru o sumă mai mare decât prețul exproprierii, capitalul rămas neamortizat se va divide între proprietarul moșiei și între Stat, trecând asupra Statului spre achitarea prețului, parte din datorie până la concurența prețului exproprierii, iar restul din datoria neamortizată rămâne asupra părții din moșia neexpropriată. Dacă însă capitalul rămas neamortizat este egal sau mai mic decât prețul exproprierii, atunci întreagă această datorie trece asupra Statului, iar diferența, de va fi până la completarea prețului exproprierii, Statul o va plăti expropriatului în modul arătat la art. 76.

În toate cazurile sus-arătate, ratele întârziate cu procentele și cheltuielile ce s-ar datora vor rămâne ca sarcină privilegiată asupra prețului consemnat la Casa de depuneri și consemnațiuni, care nu va putea fi liberat decât după dovada achitării acestor rate.
Acestea vor putea rămâne ca sarcină și asupra părții neexpropriate, dacă aceasta se va admite de consiliul de administrație al Creditului. În acest caz, societatea își va conserva asupra părții neexpropriate ipoteca ce o are cu toate drepturile și privilegiile în virtutea prezentului decret-lege, al legii și statutelor sale și a actului de împrumutare.
Plata anuităților respective până la stingerea datoriei rămâne în sarcina Statului.
Dacă sunt mai multe împrumuturi ipotecare asupra unei moșii, repartiția și diviziunea lor se va începe cu prima inscripțiune și se va urma cu cele următoare până se va ajunge la o sumă egală cu prețul exproprierii spre a se opera diviziunea cum s-a arătat mai sus.
Capitalul social, în toate cazurile de mai sus, rămâne în întregul lui proprietarului expropriat și nu se va restitui decât după completa stingere a datoriei, atât după partea de moșie rămasă în proprietatea sa, cât și după partea expropriată.
Consiliul de administrație al primei societăți de Credit funciar român din București va face repartiția și diviziunea ipotecilor pe aceste baze, iar Statul rămâne substituit în toate drepturile și obligațiunile proprietarului pentru partea de datorie luată asupra sa; nu va avea însă drept de vot la adunările societății.
Datoria ipotecară luată în sarcina Statului nu este garantată solidar de proprietarii societari ai societății de Credit funciar rural.

Art. 75. - Dacă proprietatea din care se face exproprierea este ipotecată atât Creditului funciar, cât și altor creditori, creanța Creditului se va regula conform articolului precedent, iar ipotecile celelalte, precum și privilegiul ce l-ar avea proprietarul anterior pentru prețul vânzării, prin derogare de la lege sau convențiune, rămân de drept desființate în întregul lor deasupra porțiunii expropriate.

Drepturile creditorilor ipotecari sau privilegiați se resfrâng numai asupra părții rămase expropriatului, pentru fiecare creanță în rangul inscripțiunii ei și numai pentru creanța ce ar mai avea de primit, după ce în primul rând ar încasa numerarul sau titlurile de rentă cuvenite expropriatului conform art. 69, titluri care în lipsa numerarului înlocuiesc orice calcul de monetă s-ar fi stipulat pentru plata datoriei, afară de excepțiile prevăzute la art. 76. Creanțele ipotecare și privilegiile constituite băncilor și instituțiilor financiare vor fi plătite numai în rentă.

Art. 76. - În caz când proprietatea este ipotecată exclusiv numai altor persoane decât Creditului funciar, atunci creanțele ipotecare, prin derogare de la lege sau convențiune, rămân de drept desființate asupra porțiunii expropriate, iar drepturile creditorilor ipotecari se exercită numai asupra prețului în rentă consemnat la Casa de depuneri și consemnațiuni.

Ele continuă însă a subsista proporțional asupra părții ipotecate rămase expropriatului și în condițiunile actului de ipotecă.
Partea proporțională din creanța ipotecară care revine creditorului pentru partea expropriată se declară exigibilă. Ea se va plăti din renta consemnată socotită valoare nominală drept o valoare egală. Din ziua de 15 decembrie 1918, creditorul nu va avea dreptul să ia decât un procent de 6%, urmând a se scade din capitalul împrumutat suma încasată de creditor în plus ca procent. Tot în renta socotită astfel se vor achita de debitori orice dobânzi datorate până în ziua consemnării.
Acei creditori ipotecari care, în loc de a primi renta consemnată ce li s-ar cuveni, ar consimți ca întreaga lor creanță să rămână asigurată în restul proprietății neexpropriate și în același timp ar prelungi termenul de exigibilitate cu 10 ani de la expirare și cu o dobândă de 5% pe an, vor putea primi la exigibilitate plata creanței în numerar.
Orice privilegii ce ar fi înscrise până la 15 august 1916 asupra proprietății supuse exproprierii, în o altă valută decât lei, se va putea plăti de către debitori în lei pe cursul din momentul contractării, oricare ar fi condiția între părți.
Diviziunea, radierea, restrângerea creanței și tabloul de ordine între creditori se fixează prin ordonanță prezidențială dată în camera de consiliu de președintele tribunalului situației imobilului, după cererea creditorului sau a debitorului și cu citarea părților.
Această ordonanță este supusă acelorași căi de atac ca și ordonanțele prezidențiale date în virtutea art. 66 bis din Codul de procedură civilă. Pe baza acestei ordonanțe rămase definitivă și executorie, președintele va ordona Casei de depuneri a plăti creditorilor în numerar sau, în lipsă, în rentă suma cuvenită, iar din oficiu va opera radierea sau restrângerea sarcinii porțiunii expropriate.
Executarea creanțelor ipotecare sau privilegiate este suspendată până la consemnarea prețului.

PARTEA a II-a
ÎMPROPRIETĂRIREA

CAPITOLUL 10
Ordinea de preferință la împroprietărire

Art. 77. - Pământul expropriat pe temeiul legii de față, precum și acel al Statului se parcelează spre a se vinde în loturi locuitorilor români cultivatori de pământ, în condițiile și în modul arătat în această lege.

Pentru acest scop se va întrebuința cu aprobarea Comitetului agrar și părți din pământul arabil al pășunilor comunale, acolo unde va fi nevoie.

Art. 78. - Pământul expropriat se vinde în loturi celor îndreptățiți în următoarea ordine de precădere:

1. Mobilizaților în războiul 1916 - 1919;
2. Mobilizaților în campania 1913;
3. Văduvelor de război pentru copii;
4. Agricultorilor mici lipsiți de pământ;
5. Agricultorilor cu proprietăți mai mici de 5 ha;
6. Orfanii de război.

Art. 79. - La condițiunile egale de îndreptățire se vor prefera în aceeași categorie:

a) Invalizii;
b) Cei care în trecut au muncit pe moșie;
c) Cei care au inventar și gospodărie întemeiată;
d) Cei care au mai mulți copii;
e) Cei mai în vârstă.

Art. 80. - În caz de paritate de condițiuni între îndreptățiții din aceeași categorie și de neajungerea numărului loturilor se va proceda prin tragerea la sorți. La distribuția loturilor pe lanuri se vor avea în vedere legăturile de rudenie, de prietenie ale lotașilor, precum și situația în care se găseau ei în cultivarea acestor locuri înainte de împroprietărire.

Art. 81. - În comunele unde nu sunt moșii expropriabile se vor prefera la împroprietărire îndreptățiții din categoriile 1, 2 și 3 din aceste comune, pe pământul expropriat din moșiile comunelor învecinate, până la o depărtare de 5 km înaintea îndreptățiților din categoriile 5 și 6 din aceste comune, dacă au muncit în trecut pe moșie.

Art. 82. - Pământul folosit prin embatic, precum și locurile cu arendă pe care sătenii agricultori au clădit case, plantat vii sau pomi roditori se expropriază în folosul locatarilor și embaticarilor.

Înstrăinările unor asemenea pământuri cu începere de la 1916 către alte persoane decât către posesorii lor sunt nule de drept, afară de cazul în care printr-o sentință judecătorească definitivă s-a desființat raportul de drept dintre proprietar și posesorii pământului.

Art. 83. - Locuitorii români din marginea orașelor sau târgurilor a căror îndeletnicire principală este munca câmpului au drept la împroprietărire pe moșiile aflate într-o rază de 10 km și pe care au muncit și în trecut.

Art. 84. - Se consideră ca îndreptățiți: preoții, învățătorii, precum și toți ceilalți mici funcționari publici având reședința în comunele rurale, absolvenții școlilor de agricultură de toate gradele, sub condițiunea ca unii și alții să locuiască la țară și să se oblige să lucreze pământul.

Meseriașii ca: lemnarii, fierarii, croitorii, lăutarii etc., care în trecut nu s-au ocupat cu agricultura, cârciumarii și diferiții comercianți, precum și acei din orice categorie ar fi, care, având pământ, l-au vândut, nu vor fi împroprietăriți decât după ce au fost satisfăcuți toți ceilalți îndreptățiți de la art. 78.

Art. 85. - Ofițerii invalizi vor primi cu precădere, în condițiunile de plată ale legii, câte 5 ha pământ; ei vor putea primi până la 25 ha în regiunile de colonizare după terminarea împroprietăririi dacă se obligă a-l cultiva personal și a se stabili pe lot.

Reangajații aflați în serviciul armatei la data promulgării acestei legi își păstrează prevederile legii reangajaților în armată în ceea ce privește darea pământului la reangajați, cu condițiune să se stabilească pe lot și să-l muncească personal.

Art. 86. - Se exclud de la împroprietărire dezertorii condamnați cu hotărâri rămase definitive, chiar dacă au fost amnistiați de delictul săvârșit, precum și toți aceia care s-au pus în serviciul dușmanului.

Fac excepție de la cele prevăzute în alineatul de mai sus dezertorii în țară, condamnați și amnistiați, care la revizuirea prevăzută de art. 90 vor dovedi înaintea comitetului de ocol, cu copie de pe foaia matricolă certificată de către comandantul cercului de recrutare respectiv, că în tot cursul războiului 1916 - 1919 nu au avut lipsuri nelegale de la corpul sau serviciul lor, urmate de mutație de dezertare, neanulate prin ordin de zi, mai mult de 30 de zile.
Mobilizații care n-au urmat armata în Moldova și au rămas în teritoriul vremelnic ocupat și care au fost cercetați de comisiunile instituite în acest scop și găsiți că au rămas în teritoriul ocupat, vor fi împroprietăriți în comunele lor, numai după ce se vor satisface celelalte categorii de îndreptățiți la împroprietărire, iar în cazul când nu se va ajunge și pentru ei pământ în comunele lor, ei vor fi împroprietăriți prin colonizare.
Răniții și invalizii, precum și cei care au fost făcuți prizonieri de dușmani și n-au fost condamnați de Curțile marțiale, nu se consideră ca rămași în teritoriul ocupat și deci nu se tratează ca atare în ceea ce privește împroprietărirea.

Art. 87. - Acolo unde nu este destul pământ pentru a împroprietări pe toți cei îndreptățiți, o parte din ei se vor muta în regiuni de colonizare. Această alegere se va face de către locuitorii înșiși, iar când pe această cale nu s-ar ajunge la un rezultat împăciuitor, alegerea se va face de comitetul local de împroprietărire, preferându-se la împroprietărirea pe loc invalizii și văduvele de război, iar din aceeași categorie sătenii mai în vârstă familiști, care posedă gospodării întemeiate.

Art. 88. - Din pământul expropriat prin dispozițiile legii de față peste prevederile Decretului-lege nr.3.697 din 15 decembrie 1918 se vor împroprietări de preferință înaintea celorlalte categorii de îndreptățiți:

a) Invalizii;
b) Văduvele de război pentru copii și orfanii de război născuți cel mai târziu în anul 1903 și care posedă inventar agricol;
c) Preoții și învățătorii care nu au pământ, care au mai puțin de 5 ha sau nu au fost împroprietăriți până la promulgarea legii de față.
Pe loturile mari, constituite pe pământul expropriat prin aplicarea legii de față, precum și pe cel deja expropriat în regiunile de colonizare și nedistribuit la săteni, se înființează loturi demonstrative și ferme model și se împroprietăresc absolvenții școlilor de agricultură de toate gradele, ofițerii invalizi care se obligă a cultiva pământul după condițiunile impuse de Casa centrală a împroprietăririi.

Art. 89. - Dacă va prisosi în comună pământ în urma vânzării loturilor după normele de mai sus și nu sunt cereri de colonizare, timp de 3 ani de la terminarea lucrărilor de împroprietărire pe loc, se va mai putea vinde până la un al doilea lot celor cărora li s-a atribuit unul. Se preferă cei ce posedă inventar, brațe de muncă mai numeroase și care plătesc anticipat o parte mai mare din preț.

Art. 90. - Împroprietăririle făcute până la promulgarea legii de față pe baza decretelor-legi nr. 1.407/1920, nr. 2.097/1920, sunt definitive și nu pot fi schimbate decât cu aprobarea comitetului agrar.

Comitetul agrar va revizui în mod obligatoriu tablourile de împroprietărire în ceea ce privește dezertorii, foștii prizonieri, precum și cei admiși fără drept la împroprietărire.

Art. 91. - Membrii comisiunilor de împroprietărire care în deplină știință și voință vor înscrie pe tablourile de împroprietărire sau vor împroprietări persoane care nu au acest drept, vor fi destituiți nu numai din comisiunile de împroprietărire, ci și din funcțiunile publice, dacă ocupă atari funcțiuni, și vor fi dați în judecată conform Codului penal și declarați incapabili de a mai ocupa alte funcțiuni publice.

CAPITOLUL 11
Parcelarea pământului expropriat

Art. 92. - Pământul expropriat se parcelează în loturi de completare, loturi întregi până la 5 ha și loturi de colonizare de 7 ha, în afară de islazul comunal și locul de casă. La formarea și distribuirea loturilor se ține seamă și de pământul pe care cei îndreptățiți îl posedă sau au perspectiva de a moșteni în linie directă.

Art. 93. - Acolo unde pământul cultivabil expropriat nu ar ajunge pentru împroprietărirea tuturor celor îndreptățiți cu loturi de 5 ha, împreună cu pământul ce posedă, precum și acolo unde mijlocul principal de existență al locuitorilor nu este agricultura, comitetul agrar va putea face loturi mai mici de 5 ha, având în vedere condițiunile locale, natura pământului și felul cultivării lui.

Art. 94. - Pământul cu calități naturale deosebite va putea fi împărțit, cu aprobarea Comitetului agrar, deopotrivă între toți cei în drept, exceptându-se acei locuitori care posedă cel puțin un hectar de asemenea pământ.

Art. 95. - Loturile de completare se distribuie de preferință în apropierea satelor; ele nu vor fi mai mici de jumătate de hectar, iar scara va merge din jumătate în jumătate de hectar, fracțiunile mai mici de jumătate completându-se până la jumătate în favoarea sătenilor.

Art. 96. - Pământul propriu pentru fâneață din regiunea de munte, deal și șes se vinde în loturi până la 3 hectare.

Art. 97. - Meseriașii săteni din comunele rurale, care sunt și plugari, au drept numai la un loc de casă și până la 1 ha de pământ. Mărginașii orașelor și târgurilor cultivatori de pământ și muntenii care nu se mută pe lot au drept la împroprietărire numai până la 2 hectare.

Locuitorii din comunele rurale devenite urbane după promulgarea decretului-lege de expropriere din 1918, se vor bucura de toate drepturile acordate de această lege locuitorilor din comunele rurale.

Art. 98. - Locurile rezervate pentru construcțiuni de case se vor vinde deosebit sătenilor domiciliați în comuna unde se împroprietăresc și care nu au locuință proprie. Se va da preferință cumpărătorilor de loturi, precum și acelor care se stabilesc în sate noi. Suprafața locurilor de casă va fi de 1.000 - 3.000 mp, și nu va fi cuprinsă în suprafața lotului.

Art. 99. - Pe pământurile irigate, sau pe care se pot planta vii și pomi roditori, întinderea loturilor poate fi coborâtă și până la jumătate hectar.

Art. 100. - Bălțile, stuhăriile, iazurile, cohalmurile, zăvoaiele expropriate, se pot vinde de preferință comunei sau organizațiilor cooperative din comună.

Art. 101. - Clădirile se vând de preferință comunei, județului sau organizațiilor cooperative ale sătenilor, iar în caz când aceștia nu vor avea nevoie, ele se vând, împreună cu un lot de cel mult 50 ha, celor îndreptățiți în conformitate cu dispozițiile legii.

Art. 102. - Pe pământul expropriat din toate regiunile prin legea de față peste suprafața expropriată prim aplicarea scării progresive din Decretul nr.3.619/1919 și în regiunile de colonizare pe pământul deja expropriat la aplicarea legii de față, se vor putea face loturi de 10 ha la munte, deal și în regiunile cu populație deasă și până la 50 ha în celelalte regiuni, după avizul și cu autorizația Comitetului agrar. Unele din aceste loturi vor cuprinde și clădiri care se găsesc pe pământul expropriat. Suprafața destinată acestor loturi nu va întrece 1/8 din întinderea pământului expropriat.

Art. 103. - În Dobrogea loturile vor fi până la 8, 10 și 25 hectare, aceste două din urmă categorii ocupând până la 30% din întreaga suprafață expropriată în comună.

Loturile de 25 ha se rezervă exclusiv țăranilor care se colonizează.

CAPITOLUL 12
Organele de aplicare

Art. 104. - Organele de aplicare ale împroprietăririi sunt comitetul local și comitetul de ocol.

I. Comitetul local se compune din:
a) Primar;
b) Preot;
c) Învățător-diriginte;
d) Patru săteni delegați (aleși din sânul lor).
Comitetul local are îndatorirea de a întocmi în fiecare comună un tablou de toți sătenii care ar avea drept să fie împroprietăriți, în conformitate cu dispozițiile legii și cu ordinea ce s-a stabilit și care se vor dezvolta prin instrucțiuni.

II. Comitetul de ocol se compune din:
a) Judecătorul de ocol ca președinte;
b) Agronomul regional ca delegat al Casei centrale a împroprietăririi;
c) Administratorul de plasă;
d) Doi delegați ai sătenilor;
e) Un delegat al ministerului de război.
Comitetul de ocol judecă la fața locului contestațiunile ce s-ar ivi la întocmirea tablourilor de împroprietărire, stabilind în mod definitiv listele sătenilor ce urmează a fi împroprietăriți.
Delegatul ministerului de război va cerceta situația militară a sătenilor.
Hotărârea se dă cu majoritate; în caz de paritate, votul președintelui este precumpănitor.

CAPITOLUL 13
Procedura împroprietăririi

Art. 105. - Comitetul local întocmește tabloul de împroprietărire pentru fiecare comună. Acest tablou va sta afișat la 15 zile la ușa primăriei, a bisericii și a tuturor localurilor publice din comună. Notarul comunei este obligat de a da copie de pe tabloul de împroprietărire la cerere. În același interval se vor înainta la primărie contestațiunile celor ce ar fi omiși, precum și acelea privitoare la cei ce ar fi trecuți pe tablou fără drept sau în altă ordine decât cea legală.

Contestațiunile se fac în scris pe hârtie liberă, primarul fiind obligat de a da părții dovadă de primirea contestației. Contestațiile se pot face în același termen și înaintea judelui de ocol, care este obligat ca în termen de 3 zile să le trimită comitetului local pentru aviz.

Art. 106. - Comitetul local, în timp de cel mult 15 zile după expirarea termenului pentru primirea contestațiunilor, va încheia un proces-verbal constatând îndeplinirea formalităților de mai sus și primirea contestațiunilor ce s-ar fi ivit și își va da avizul asupra fiecărei contestații în parte.

Procesul-verbal se face în două exemplare, din care unul se trece în condica proceselor-verbale a deliberărilor consiliului comunal, iar altul se înaintează comitetului de ocol respectiv.

Art. 107. - Comitetul de ocol judecă la fața locului contestațiunile după citarea colectivă făcută cu cel puțin 10 zile înainte de venirea în localitate și întocmește în mod definitiv, în termen de cel mult 20 zile, tablouri cu ordinea de precădere a celor în drept de a cumpăra pământ.

În caz de neînțelegere, judecătorul trage la sorți în fața comisiunii pe sătenii care urmează a fi împroprietăriți.

Art. 108. - Casa centrală a împroprietăririi poate cere comitetului de ocol un supliment de cercetare, chiar dacă tablourile de împroprietărire au fost definitiv încheiate, când din cauze de forță majoră o parte din săteni nu au fost trecuți pe acele tablouri sau alții au fost trecuți pe nedrept.

CAPITOLUL 14
Aplicarea împroprietăririi

Art. 109. - Hotărârea comisiei de ocol rămasă definitivă prin neapelare sau hotărârea comisiunii județene pentru expropriere, constituie titlul pe baza căruia se va proceda la împroprietărirea de drept, care va fi înlocuită prin împroprietărirea definitivă atunci când hotărârea comisiunii județene va rămâne definitivă conform dispozițiunilor cap. VII.

Art. 110. - Împărțirea pământului între cei îndreptățiți se face de organele Casei centrale a împroprietăririi după tablourile și numărul loturilor întocmite de comisiunile de ocol.

Art. 111. - Înainte de parcelare, organele Comitetului agrar vor destina din pământul expropriat mai întâi:

a) Suprafețele necesare pentru împlinirea intereselor obștești și ale Statului, și înființării și completării loturilor bisericești și școlare, ca: grădini de copii, școli primare, de adulți, elementare de meserii, medii etc. de la sate. Aceste loturi nu vor fi mai mari decât loturile tip din regiune;
b) Pământul necesar pentru instituirea sau completarea izlazurilor comunale;
c) Suprafețele necesare pentru mărirea vetrei satelor, pentru crearea de sate noi, pentru drumuri, adăpători etc., precum și pentru înființare de păduri în regiunile de colonizare sau pe pământul impropriu culturii și pășunilor.

Art. 112. - Dacă, prin aplicarea dispozițiilor de mai sus, suprafața destinată împroprietăririi se restrânge, se va micșora în aceeași proporție și numărul loturilor.

La primirea lotului se va preda fiecărui lotaș un certificat în care să se constate suprafața lotului, situația și prețul.
Îndeplinirea acestei operațiuni se înscrie într-un proces-verbal făcut în trei exemplare, din care unul rămâne în arhiva primăriei locale, altul se trimite consilieratului agricol din județ și al treilea se înaintează Casei centrale a împroprietăririi, Direcția funciară.

Art. 113. - Atunci când Direcțiunea Cadastrului va măsura pământul expropriat, va revizui și lucrarea de mai sus, întocmind planul de parcelare și predând fiecărui lotaș actul definitiv de proprietate.

Planul de parcelare se face în trei exemplare: unul se depune la primăria locală, al doilea la consilieratul agricol respectiv și al treilea la Direcțiunea Cadastrului.

CAPITOLUL 15
Colonizarea

Art. 114. - Întreaga operație a colonizării regiunilor având populație rară în înțelesul legii de față e încredințată Casei centrale a împroprietăririi, care ia măsurile necesare pentru alcătuirea de sate noi, sau mărirea celor existente.

Art. 115. - Casa centrală a împroprietăririi determină localitățile în care urmează a se face colonizarea, stabilind, potrivit cu nevoile locale și cu dezvoltarea viitoare, numărul loturilor ce pot forma rezervele, vetrele de sat, porțiunile pentru sporirea vetrelor și izlazurilor comunale înființate, loturile pentru interese publice și execută lucrările necesare.

Prin derogare de la art. 4, 6 și 7 din legea pentru organizarea comunelor rurale, mărirea sau mutarea vetrelor de sat existente, cât și înființarea și numirea de noi comune, cătune și sate pe terenurile expropriate, din orice regiune a țării, se va face pe baza unui jurnal al consiliului de miniștri.
Planurile noilor sate se vor întocmi și aplica pe teren de către Direcția Cadastrului și lucrărilor tehnice.

Art. 116. - Pentru a înlesni coloniștilor înființarea gospodăriilor, Casa centrală a împroprietăririi organizează depozite de materiale pentru construcție, unelte și semințe, acordă credite coloniștilor, execută lucrările tehnice necesare și elaborează prin Direcțiunea Cadastrului și a lucrărilor tehnice planuri de construcții rurale cu devizele de materiale și cheltuielile respective, înlesnind coloniștilor executarea, dacă aceștia o cer.

Art. 117. - Statul avansează prin Casa centrală a împroprietăririi sumele necesare pentru întocmirea gospodăriilor de la articolul precedent, urmând ca jumătate din aceste cheltuieli să fie restituite de coloniști în timp de 40 de ani prin anuități care încep după scurgerea celor dintâi cinci ani de la așezarea coloniștilor; cealaltă jumătate rămâne să fie suportată de Casa centrală a împroprietăririi din fondul ce i se va aloca anual din bugetul Statului.

Art. 118. - Au preferință la colonizare, în ordinea de precădere stabilită în tablourile de împroprietărire, locuitorii din regiune, din județ, din alte județe, din alte provincii.

Art. 119. - Toate celelalte dispozițiuni din prezenta lege, care nu ar fi contrarii celor din acest capitol, se aplică și la colonizare.

CAPITOLUL 16
Înstrăinarea loturilor

Art. 120. - Loturile mici se pot vinde. Până la plata prețului, vânzarea nu se poate face decât în suprafața lor totală, astfel cum au fost cumpărate de la Casa centrală a împroprietăririi. Cumpărătorii sunt ținuți să achite integral datoria Casei centrale a împroprietăririi.

În aceleași condițiuni sunt permise și donațiunile și schimburile.
Aceste vânzări și donațiuni nu sunt permise decât după 5 ani de la punerea în stăpânire definitivă a loturilor.

Art. 121. - Casa, grădina și terenul alăturat, până la cel mult 1 hectar, care fac corp cu casa, sunt intangibile; ele nu se pot ipoteca și nu pot fi urmărite sau vândute silit sub nici o formă.

Art. 122. - Pământul stăpânit de săteni poate fi cumpărat, sub rezerva dreptului de preemțiune a Statului, de orice cetățean român, cu obligațiunea de a-l pune în valoare personal.

Vânzările dintre sătenii cultivatori manuali de pământ, precum și acele făcute absolvenților școlilor de agricultură de toate gradele, nu sunt supuse dreptului de preemțiune al Statului.
Dreptul de preemțiune al Statului se exercită de Casa centrală a împroprietăririi, potrivit dispozițiunilor unui regulament special, care va dezvolta și procedura aplicării.
Cumpărarea de loturi vândute prin această lege și prin legile anterioare de împroprietărire, nu se poate face de o singură persoană, decât până la 25 ha în regiunile de munte și deal și 100 ha în regiunile de șes.
Instituțiunile culturale recunoscute persoane morale pot cumpăra în fiecare comună unul sau cel mult două loturi, pentru a fi întrebuințate în scopuri culturale sau de interes economic obștesc.
Astfel de cumpărături se pot face numai cu autorizațiunea prealabilă a Casei centrale a împroprietăririi.

Art. 123. - Pământul până la 10 ha, aparținând sătenilor cultivatori nu se poate ipoteca decât numai către băncile populare, Casa centrală a împroprietăririi sau a instituțiilor autorizate de Stat.

Art. 124. - Orice înstrăinări fără respectarea dispozițiunilor de mai sus sunt nule de drept. Nulitatea se va pronunța de instanțele judecătorești prevăzute la art. 139 cu procedura prevăzută acolo. Odată cu nulitatea se va pronunța și deposedarea cumpărătorului.

Art. 125. - Dispozițiunile din acest capitol se aplică și loturilor dobândite în virtutea legilor anterioare de împroprietărire, de înstrăinarea bunurilor Statului și a acelora vândute de Casa rurală, afară de restricția de 5 ani de la art. 120.

Transferările pământurilor rurale dobândite în virtutea diferitelor legi de împroprietărire se respectă.
Dispozițiunile legilor din 12 februarie 1879, 3 aprilie 1882, 10 aprilie 1910, 18 martie 1912 și 23 aprilie 1916, sunt și rămân abrogate în ceea ce privește înstrăinarea atât cu titlu oneros, cât și gratuit, a loturilor mici, adică a loturilor așa-zise cu declarație, din Dobrogea-Veche.
Rămân în vigoare numai dispozițiunile art. 2 din legea pentru regularea proprietății imobiliare din Dobrogea din 3 aprilie 1882.
Restricția de 5 ani din art. 120 nu se aplică acestor loturi.

CAPITOLUL 17
Indivizibilitatea loturilor

Art. 126. - Pământul cultivabil nu se poate divide prin succesiune decât până la 2 hectare la șes și 1 hectar la munte și deal. Pentru locuri de casă, fabrici, grădini de legume, plantații de pomi și vii, diviziunea proprietății este permisă fără nici o limită.

Art. 127. - Prin derogare de la Codul civil și cu respectarea articolului precedent orice proprietar de pământ poate desemna prin testament pe moștenitorul sau moștenitorii beneficiari, care vor avea să despăgubească pe comoștenitori după normele legii de față.

Art. 128. - În cazul când împărțirea pământului între moștenitori nu s-ar putea face fără a încălca dispozițiunile art. 126 și în cazul când moștenitorul nu a fost desemnat conform art. 127, pământul poate fi atribuit, prin bună înțelegere, unuia din moștenitorii legali, care sunt ținuți pentru aceasta a se prezenta singuri când sunt majori, sau prin tutori sau curatorul lor când sunt minori ori interziși, în fața judecătorului pentru a lua act de învoială.

Judecătorul de ocol poate să nu legitimeze învoiala, numai dacă tutorul sau curatorul e altă persoană decât tatăl sau mama moștenitorului și dacă socotește că învoiala nu ocrotește de ajuns interesele moștenitorilor reprezentanți.

Art. 129. - În caz de neînțelegere între moștenitori, judecătorul, în termen de 10 zile de la cererea oricăruia dintre moștenitori, va chema toți moștenitorii prin citații individuale la domiciliu și va căuta să stabilească o înțelegere asupra aceluia sau acelora care vor deveni proprietari ai lotului sau loturilor și asupra despăgubirilor de acordat celorlalți moștenitori, înscriind înțelegerea într-un proces-verbal semnat și de părți.

În cazul când părțile nu cad la învoială, judecătorul va trage la sorți lotul sau loturile ce sunt de împărțit între moștenitori, fixând totodată și prețul potrivit cu valoarea inițială, și cu cota de scăzut din valoarea inițială pentru a nu împovăra prea mult pe viitorul proprietar, și încheind despre toate aceste operațiuni un proces-verbal semnat și de părțile interesate.
În toate aceste cazuri, judecătorul de ocol va înainta procesul-verbal de constatare în original Casei centrale a împroprietăririi, oprind însă la dosar o copie cu semnătura sa.

Art. 130. - Moștenitorul asupra căruia rămâne pământul ia de drept în sarcina sa întreaga sumă cuvenită ca despăgubire fiecărui moștenitor în parte și are obligațiunea să achite partea fiecăruia în termen de 5 ani și cu o dobândă de 5% pe an, plătibilă din 6 în 6 luni, începând cu luna a doua de la recolta întâi a noului proprietar și continuând anual la același termen. În caz de întârziere mai mare de 3 luni de la data când urma să fie făcută plata, fie a capitalului, fie a dobânzii, comoștenitorii pot să ceară judecătorului de ocol, după normele arătate în art. 129, excluderea moștenitorilor care nu și-au îndeplinit obligațiunile, rezilierea împărțelii și facerea unei noi împărțeli.

Art. 131. - Construcțiunile sau îmbunătățirile funciare făcute în cursul posesiunii de moștenitorul asupra căruia a rămas lotul nu împiedică operațiunea din articolul precedent, judecătorul urmând însă să stabilească pe baza unei evaluări drepturile la despăgubiri ce se cuvin.

Art. 132. - Moștenitorii loturilor pot să se împrumute la Casa centrală a împroprietăririi cu ipotecă asupra loturilor pentru sumele ce trebuie să răspundă celorlalți comoștenitori.

În acest caz Casa centrală a împroprietăririi va încasa odată cu ratele împrumutului acordat și anuitatea datorită pentru plata prețurilor loturilor.

Art. 133. - Toți proprietarii de pământ pot declara indivizibilă și supusă transmisiunii, după dispozițiunile cuprinse în acest capitol, o suprafață până la 50 hectare.

Declarația va fi făcută în scris la judecătoria de ocol respectivă, de către proprietar, care se va prezenta în persoană.
Ea va cuprinde numele proprietarului, domiciliul, situația, întinderea și vecinătățile terenului ce voiește să se declare indivizibil și semnătura proprietarului.
În cazul când proprietarul nu știe carte, declarația va fi semnată de redactorul sau scriitorul actului, care se va prezenta în persoană la judecătoria de ocol.
Judecătorul de ocol va primi declarația scrisă a proprietarului, va lua act de voința acestuia și va încheia proces-verbal de cele constatate.
Declarația și procesul-verbal vor fi transcrise într-un registru anume alcătuit și ținut la judecătoria de ocol pe numele proprietarilor.

Art. 134. - Prin derogare la regulile stabilite prin Codul civil, sătenii proprietari de pământ au libertatea de a dona sau a testa porțiunea indivizibilă arătată în art. 126 fără obligațiunea pentru donator sau legatar de a raporta chiar în numerar excedentul peste cotitatea disponibilă.

Art. 135. - Un regulament special va dezvolta în amănunt aplicarea dispozițiunilor din acest capitol.

CAPITOLUL 18
Comasarea și ameliorațiunile funciare

Art. 136. - Pentru a se asigura putința exploatării lesnicioase și prielnice a pământului prin reunirea proprietăților rurale formate din mai multe parcele răzlețe, prin așezarea izlazurilor și a tuturor terenurilor cu destinație specială în situația cea mai potrivită cu scopul căruia servesc, prin crearea unui acces lesnicios la toate parcelele și în genere prin parcelarea rațională a proprietății rurale, în raport cu necesitățile agricole. Casa centrală a împroprietăririi, prin Direcția Cadastrului și a lucrărilor tehnice, va executa comasarea terenurilor rurale în conformitate cu prevederile legii speciale de comasare.

CAPITOLUL 19
Cultivarea loturilor

Art. 137. - Pentru asigurarea unei bune culturi a pământului micii proprietăți, o cât mai bună întrebuințare a izlazurilor comunale, cum și punerea în valoare a produselor micii proprietăți, Casa centrală a împroprietăririi are dreptul de a stabili și impune micilor proprietari obligațiuni privitoare la planul de cultură, la organizarea mijloacelor de cultură și tovărășii, care să îndrumeze pe săteni spre o cultură rațională și intensivă, la desfacerea produselor și îmbunătățirea rasei vitelor, determinând și sancțiunile de luat.

Art. 138. - Toți cumpărătorii de loturi după legea de față și după legile anterioare aflați într-o altă comună la o distanță mai mare ca de 15 km de comuna lor de reședință, sunt datori ca, în termen de cel mult trei ani de la luarea în stăpânire a lotului, să se mute în comuna de care depinde lotul.

Se exceptează funcționarii publici, muntenii împroprietăriți la câmp cu loturi până la 2 hectare și lotașii care, păstrându-și locuința, rămân totuși mai aproape de loturile lor, decât dacă s-ar muta în comuna de care depinde lotul.

Art. 139. - Acei care nu vor îndeplini obligațiunile prevăzute în articolele de mai sus vor fi deposedați fără somațiune, după cererea Casei centrale de împroprietărire, printr-o hotărâre pronunțată de judecătorul de ocol, după cererea serviciului agricol județean și după ce va fi citat pe cel a cărui deposedare se cere.

Hotărârea se va da cu drept de apel la tribunal. Termenul la apel este de 30 de zile libere de la pronunțare dacă este prezent și de la comunicare dacă este lipsă. Apelantul este dator să arate motivele apelului.
Tribunalul va judeca în camera de consiliu în termen de 15 zile maximum. Hotărârea tribunalului va fi definitivă, fără opoziție sau recurs.
Procedura va fi gratuită și părțile se vor cita din oficiu.
Proprietarul deposedat are dreptul la restituirea valorii pământului plătită.

Art. 140. - În toate cazurile de deposedare loturile intră în proprietatea Casei centrale a împroprietăririi, care va dispune de ele conform prevederilor acestei legi.

Art. 141. - Cumpărătorii de loturi care nu vor fi achitat 4 rate semestriale din preț vor fi deposedați de către Casa centrală a împroprietăririi pe cale administrativă, în termen de 3 luni de la data încunoștințării, fără judecată și fără îndatorirea de a urmări în prealabil încasarea ratelor.

CAPITOLUL 20
Plata loturilor

Art. 142. - De îndată ce s-a făcut împroprietărirea și sătenii au fost puși în stăpânirea loturilor, ei nu vor mai plăti arenda, ci anuitatea prețului dacă prețul pământului expropriat a fost fixat.

Art. 143. - Pământul cultivabil expropriat pe baza legii de față se va vinde sătenilor muncitori de pământ prevăzuți la art. 77 în loturi mici.

Prețul vânzării nu va putea întrece 20 ori prețul regional de arendă fixat în anul 1916 de către comisiile regionale pentru anii 1917 - 1922.
Toate celelalte vânzări se vor face pe prețul exproprierii stabilit la art. 36. În principiu, plata pământului se face în momentul intrării în posesie. Acelor care nu vor fi în măsură să plătească în întregime pământul primit, se va acorda un termen de plată până la 20 de ani, cu condiția de a vărsa înainte cel puțin 20% din preț. Comitetul agrar va putea reduce această obligație pentru sătenii lipsiți.
Încasarea ratelor se urmărește conform legilor ce sunt sau vor fi în vigoare pentru urmărirea veniturilor Statului.

Art. 144. - Plățile anticipate din preț se fac în contul și pe seama Casei centrale a împroprietăririi, Direcția creditului ipotecar.

Aceste sume servesc exclusiv la amortizarea prin tragere la sorți a titlurilor de rentă amortibile, emise pentru plata pământului expropriat.

Art. 145. - Plata prețului pășunilor comunale înființate sau completate legea promulgată prin înaltul Decret regal nr. 3.865 din 22 septembrie 1920 se face de comune în condițiunile prevăzute în acest capitol pentru săteni.

CAPITOLUL 21
Dispozițiuni finale

Art. 146. - Pentru aplicarea legii pășunilor comunale, care conform cu art. 28 din acea lege se face de organele de aplicare prevăzute în Decretul-lege nr.3.697/1918, atribuțiile comisiilor locale și județene prevăzute în acel decret sunt îndeplinite de comisiile de ocol pentru expropriere care le înlocuiește, din care face parte și șeful de ocol silvic, iar atribuțiunile comisiunilor regionale și cele ale comisiunilor centrale județene, atât pentru aplicarea legii pășunilor comunale, cât și pentru aplicarea decretelor-legi nr. 3.697/1918 și nr. 4.839/1919, vor fi îndeplinite de comisiile județene expropriere.

Art. 147. - Casa centrală a împroprietăririi este în drept ca, în scopul de a revinde cultivatorilor de pământ, să cumpere porțiunile de teren rămase pe seama proprietarului.

Art. 148. - Prin derogare de la art. 1252 și 1253 din Codul civil, toate proprietățile rurale ale minorilor, precum și cele supuse regimului dotal pot fi înstrăinate prin bună învoială, fără îndeplinirea altor formalități decât încuviințarea tribunalului, garantându-se banii proveniți din înstrăinare conform dispozițiunilor Codului civil.

În cazul când prin actele dotale ale femeilor măritate sub acest regim se prevede întrebuințarea averilor dotale exclusiv în cumpărări de moșii sau plasări în efecte rurale, soții vor putea, cu autorizarea justiției, întrebuința fondurile lor dotale în cumpărări de imobile urbane sau orice alte plasamente, aplicându-se dreptul comun în această privință cu derogare de la dispozițiunile actelor dotale.

Art. 149. - Terenurile pe care s-au clădit fabrici sau orice alte stabilimente industriale nu sunt supuse restricțiunilor privitoare la pământurile rurale cuprinse în această lege din momentul terminării construcțiunii și începerii funcționării.

Art. 150. - Locuitorii îndreptățiți la împroprietărire, care la revizuirea ce s-ar face tablourilor de împroprietărire nu vor declara exact întinderea pământului pe care îl posedau anterior aplicării acestei legi, vor fi deposedați de lotul care li s-a atribuit de comisiunile de împroprietărire și amendați în folosul fiscului de la 500 la 1.000 lei.

Art. 151. - Prețul pământului pentru moșiile foste proprietatea județelor, comunelor și persoanelor juridice de interes public, care au trecut în proprietatea Statului prin Legea din 18 martie 1912 și care a fost socotit potrivit art. 4 din sus-zisa lege, se va calcula conform art. 36 din prezenta lege, iar diferența în plus se va restitui județelor, comunelor și persoanelor juridice de utilitate publică, foste proprietare ale acestor moșii.

Art. 152. - Toate operațiunile financiare decurgând din expropriere și împroprietărire se fac prin Casa centrală a împroprietăririi. Această instituție financiară se va organiza prin legea specială.

Art. 153. - Pentru anul agricol 1921 - 1922 pământurile expropriabile conform acestei legi se vor cultiva de către actualii deținători, dacă până la 15 august 1921 nu va fi intervenit o hotărâre definitivă de expropriere.

Pământurile expropriabile pentru pășuni comunale nu intră în prevederile acestui articol.

Art. 154. - Toate actele și transmisiunile fără nici o excepție, privitoare la expropriere și comasare, precum și toate actele judiciare, făcute în executarea legii de față, sunt scutite de orice taxe de timbru și înregistrare.

Art. 155. - Toate dispozițiile legii de față, relativ la cultivarea loturilor, se vor aplica tuturor proprietăților rurale date țăranilor prin diferitele legi de împroprietărire.

Art. 156. - Un regulament de aplicare va completa și lămuri în amănunt dispozițiunile prevăzute în această lege.

Art. 157. - Toate legile, decretele și regulamentele contrarii legii de față sunt și rămân abrogate.

Art. 158. - Decretele-legi arătate mai jos se ratifică. De la data promulgării acestei legi ele se abrogă, afară de cele de la punctele 2 și 10.

1. Decretul-lege nr.3.697 pentru aplicarea exproprierii în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial nr. 215 din 16 decembrie 1918.
2. Decretul-lege nr.3.922/1918 pentru înființarea C. C. a C. I., publicat în Monitorul Oficial nr. 225 din 3 ianuarie 1919.
3. Decretul-lege nr.655 pentru adăugire la art. 44 din Decretul-lege de expropriere nr. 3.697 din 1918, publicat în Monitorul Oficial nr. 256 din 13 februarie 1919.
4. Decretul-lege nr.1.658 pentru modificarea art. 17, 43, 55, 56 și 57 din Decretul-lege nr.3.697/1918 pentru aplicarea exproprierii în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial nr. 10 din 29 aprilie 1919.
5. Decretul-lege nr.1.999 pentru modificarea art. 30, 32 și 33, cum și adăugirea art. 31 bis la Decretul-lege nr.3.697/1918, relativ la exproprieri pentru utilitate națională în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial nr. 30 din 24 mai 1919.
6. Decretul-lege nr.2.488 pentru modificarea art. 52 din Decretul-lege nr.3.697/1918, relativ la exproprierea pentru cauză de utilitate națională în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial nr. 53 din 24 iunie 1919.
7. Decretul-lege nr.3.280 pentru adăugirea unui alineat la art. 5 din Decretul-lege nr.3.697 din 1918 pentru exproprierea în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial nr. 86 din 2 august 1919.
8. Decretul-lege nr.3.622 pentru adăugirea unui alineat la art. 42 din Decretul-lege de expropriere nr. 3.697/1918, publicat în Monitorul Oficial nr. 104 din 27 august 1919.
9. Decretul-lege nr.3.785 pentru modificarea art. 41 din Decretul-lege nr.3.922/1918, relativ la modificarea Decretului-lege nr.3.697/1918, privitor la exproprierea în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial nr. 111 din 5 septembrie 1919.
10. Decretul-lege nr.3.856 pentru modificarea Decretului-lege nr.3.922/1918 pentru înființarea C. C. a C. I. în sensul de a i se da ca atribuții acordarea de împrumut comunelor rurale pentru cumpărarea de islazuri, precum și măsurătoarea și hotărnicia islazurilor comunale, publicat în Monitorul Oficial nr. 114 din 9 septembrie 1919.
11. Decretul-lege nr.4.840 pentru modificarea art. 25, 28, 30, 32 alin. II și 35 din Decretul-lege nr.3.697/1918 pentru exproprierea în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial nr. 174 din 21 noiembrie 1919.
12. Decretul-lege nr.1.407 pentru modificarea art. 37 și 48 din Decretul-lege nr.3.697, relativ la expropriere pentru stabilirea ordinei de preferință la împroprietărire și modalitatea plății loturilor cumpărate din vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial nr. 2 din 2 aprilie 1920.
13. Decretul-lege nr.1.682 pentru corestituirea comitetelor locale și de ocol, stabilirea dreptului de împroprietărire în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial nr. 15 din 23 aprilie 1920.
14. Decretul-lege nr.2.097 pentru modificarea art. 37 din Decretul-lege nr.3.697, modificat prin Decretul-lege nr.1.407/1920, relativ la stabilirea mărimii loturilor de împroprietărire în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial nr. 29 din 12 mai 1920.
15. Decretul-lege nr.2.099 pentru modificarea unor dispozițiuni din organizația obștiilor în vederea împroprietăririi, publicat în Monitorul Oficial nr. 29 din 12 mai 1920.
16. Decretul-lege nr.2.100 pentru modificarea art. 31, 32, 33 și 34 din Decretul-lege nr.3.697 din 1918, relativ la desființarea Comisiunii regionale și înființarea Comisiunii centrale județene, publicat în Monitorul Oficial nr. 29 din 12 mai 1920.
17. Decretul-lege nr.3.681 pentru aplicarea dispozițiunilor art. 19 alin. V din Constituție, privitoare la expropriere pentru cauză de utilitate națională, publicat în Monitorul Oficial nr. 214 din 15 decembrie 1918.
18. Decretul-lege nr.4.839 privitor la executarea definitivă și aplicarea pe teren a deciziunilor comisiei de expropriere, publicat în Monitorul Oficial nr. 174 din 21 noiembrie 1919.

Art. 159. - Aplicarea legii și controlul acestei aplicări se face de Ministerul Agriculturii.

Art. 160. - Potrivit art. 19, paragraful V, alin. II și III din Constituție, dispozițiunile cuprinse în articolele 3 alin. 1, 6, 7, 8, 9, 10, 13, 14, 16, 18, 21, 23, 24, 36 și 69 din această lege pentru reforma agrară din Oltenia, Muntenia, Moldova și Dobrogea au putere constituțională și fac de drept parte din art. 19 din Constituție.

Această lege s-a votat de Adunarea deputaților în ședința de la 7 iulie anul 1921 și s-a adoptat cu majoritate de două treimi și anume două sute șaptesprezece voturi, contra șaptezeci și opt, iar de Senat în ședința de la 11 iulie anul 1921 și s-a adoptat cu majoritate de două treimi și anume una sută șaptesprezece voturi pentru, șaptesprezece contra.

Promulgăm această lege și ordonăm ca ea să fie învestită cu sigiliul Statului și publicată în Monitorul Oficial.
Dată în București, la 14 iulie 1921.

FERDINAND


Sâmbătă, 25 noiembrie 2017, 01:54

Declinare de raspundere: Informațiile publicate în aceasta rubrică, precum și textele actelor normative nu au caracter oficial.