În caz când părțile nu se pot înțelege asupra schimbului, Comitetul agrar în urma unei anchete la fața locului va putea hotărî schimbul. Art. 20. - Când un proprietar va fi expropriat de tot pământul cultivabil dintr-o moșie aflată în hotarul unei comune, sau când pământul îi va fi schimbat conform dispozițiunilor art. 16, vor trebui să fie expropriate, la cererea lui, clădirile și pământul nesupus exproprierii și aparținând acelei moșii.
Art. 21. - Se poate expropria din pădurile aparținând proprietarilor particulari, persoanelor morale publice și private și Statului, suprafața necesară până la maximum de 200 ha pentru a schimba vatra satelor așezate în locuri mlăștinoase, inundabile și insalubre sau pe terenuri fugitive.
Art. 22. - Împărțirea pe regiuni a terenurilor din punct de vedere al exproprierii terenurilor de cultură și a pășunilor comunale în: munte, deal și șes, se va hotărî de către organele de aplicare de sub capitolul V al legii prezente, ținând seamă de definiția riguros științifică la fiecare moșie în parte.
CAPITOLUL 2
Pășunile comunale
Art. 23. - În vederea înființării sau completării pășunilor comunale, exproprierea se poate coborî în regiunile de munte și sub 100 ha; pământul propriu numai pentru pășune și fâneață putând fi expropriat până la 25 ha.
În regiunile de munte și deal se pot expropria și poienile din pădure mai mici de 20 și 10 ha apropiate, precum și suprafața intermediară, dacă vor fi două sau mai multe din aceste poieni depărtate între ele la maximum de 200 m și întrerupte de grupuri mici de arbori. Exproprierea de păduri conform art. 12 din legea pășunilor comunale se face după avizul consiliului tehnic al Casei pădurilor și cu aprobarea Comitetului agrar. Terenul domenial silvic expropriat conform art. 7 alin. f), va servi de preferință pentru înființare de pășuni comunale. Crescătorilor de vite li se respectă pășunea și fâneața necesară, în conformitate cu dispozițiile art. 22 din legea pășunilor comunale, promulgată prin înaltul Decret nr. 3.865 din 22 septembrie 1920, chiar dacă această suprafață depășește cotele fixate prin art. 8. În lipsă de moșii expropriabile sătenii își pot înființa sau completa din proprietățile lor pășunea comunală, dacă majoritatea locuitorilor consimte. Legea specială a pășunilor comunale promulgată prin înaltul Decret regal nr. 3.865 din 22 septembrie 1920 se completează cu alineatele de mai sus. CAPITOLUL 3
Dispozițiuni generale
Art. 24. - Subsolul pământului expropriat pentru cultură rămâne proprietatea Statului, iar subsolul pământului expropriat pentru înființarea pășunilor comunale la munte și deal, precum și acela al pământului schimbat conform art. 9 și 16, rămâne proprietarului.
Art. 25. - Proprietarul și sătenii sunt obligați să permită drumurile și lucrările necesare folosinței și cultivării pământului, adăpării vitelor la adăpători naturale, atât pentru categoriile de pământ arătate la art. 13, cât și pentru părțile de moșii expropriate sau rămase proprietarului. Cheltuielile necesare pentru întreținerea adăpătorilor și drumurilor folosite împreună se suportă proporțional de interesați.
Art. 26. - Dacă pe pământul expropriat și dat în folosința sătenilor sunt semănături, ele rămân până la recoltă proprietarului, iar dacă sunt ogoare sau arături, proprietarul are drept la valoarea lor apreciată de organele de aplicare a legii.
Pentru semănăturile aflate în 1919 și făcute de proprietari în terenurile ce s-au expropriat conform Decretului-lege nr.3.697/1918, semănături ce au fost luate de săteni, se va plăti proprietarului muncile făcute, precum și sămânța pe prețul stabilit de tribunalele ordinare, dacă el nu a fost stabilit de consiliul superior al agriculturii. De asemenea, acolo unde semănăturile s-au luat în dijmă, săteanul se consideră complet descărcat, proporția dijmei rămânând bine stabilită acea care s-a hotărît de comun acord sau s-a stabilit de comisia centrală județeană. De asemenea, acolo unde semănăturile s-au făcut de săteni în dijmă pe pământul expropriat, iar recolta a fost ridicată de săteni, sătenii nu sunt obligați să restituie proprietarului vreo despăgubire. Art. 27. - Moșiile rămase în urma exproprierii nu se pot arenda pe un termen mai mic de 7 ani.
Arendarea în total a moșiilor rămase după expropriere se va face cu drept de preferință la preț și condițiuni egale obștiilor locale sau agronomilor de profesiune. Art. 28. - Statul are dreptul să rezerve din proprietățile sale și din cele expropriate suprafețele de pământ care au astăzi sau care pot avea în viitor o destinație specială pentru împlinirea unui scop social economic, cultural general, militar, educație fizică, industrial etc.
În nici un caz suprafețele ce se vor reține conform acestui articol nu vor fi mai mari ca 300 ha. Dacă nevoile celor îndreptățiți de a fi împroprietăriți nu sunt însă complet satisfăcute, nu se poate rezerva decât până la maximum 1/8 din întinderea expropriată. Se respectă mănăstirilor folosința vetrelor actuale. Pentru construcțiile de școli și biserici în comunele rurale se poate expropria până la cel mult un hectar din orice proprietate, dându-se proprietarului un alt teren echivalent ca valoare celui expropriat. Art. 29. - Bunurile mici și tot pământul cultivabil, care sunt proprietatea Statului, trec în administrația Casei centrale a împroprietăririi, pentru a fi întrebuințate conform dispozițiunilor art. 1 din legea de față.
Art. 30. - Contractele de arendare sunt desființate de drept pentru partea sau pentru părțile de moșii expropriate, reducându-se proporțional și arenda, fără nici un fel de pretențiune din partea arendașului.
Proprietarul este obligat a restitui arendașului din garanție o parte proporțională cu întinderea de pământ pentru care s-a desființat contractul de arendă. Dacă suprafața expropriată trece de 25 la sută din întinderea totală a moșiei, arendașii și proprietarii au facultatea de a cere rezilierea contractului întreg, fără nici un fel de pretențiune. Contractele de arendă ale agronomilor titrați se vor respecta până la terminarea lor. În cazurile prevăzute de art. 16 contractul de arendare se reziliază de plin drept fără ca arendașul să poată formula vreo pretențiune de daune contra proprietarului. Art. 31. - Casa centrală a împroprietăririi poate vinde prin bună învoială sătenilor atât bunurile mici care sunt proprietatea Statului, cât și suprafețele de pământ expropriate și care prin natura lor nu sunt proprii a fi întrebuințate pentru împroprietărire sau pentru pășune, preferându-se: așezămintele culturale, sanitare și cooperative, invalizii de război, văduvele cu copii, vecinii sau cei care l-au stăpânit în arendă înainte.
Ministerul agriculturii poate vinde prin bună învoială din pământul expropriat până la cinci hectare pentru instalațiuni industriale, dacă cumpărătorul se obligă ca în cel mult doi ani de la cumpărare să instaleze o industrie cu un capital de cel puțin 60.000 lei. Nerespectarea condițiunilor de mai sus atrage rezilierea vânzării. Art. 32. - Statul are drept de preemțiune, cu același preț și în condițiuni egale, la cumpărarea conacelor moșiilor expropriate, precum și al moșiilor în corpuri întregi de la 50 ha în sus.
Acest drept de preemțiune privește numai pământul cultivabil astfel cum este definit prin art. 13 din lege; el se exercită de Casa centrală a împroprietăririi, care are timp de 30 de zile libere pentru a reține imobilul vândut pe prețul și în condițiunile arătate în contractul de vânzare. Dacă în acest timp Casa centrală a împroprietăririi nu și-a arătat în scris intenția de a cumpăra pe același preț și în aceleași condițiuni imobilul, vânzarea este definitivă. Orice vânzător poate să evite exercițiul dreptului de preemțiune în condițiile de mai sus, notificând Casei centrale a împroprietăririi intențiunea sa de a vinde, arătând prețul și condițiunile. Dacă Casa centrală a împroprietăririi nu a răspuns în scris, în termen de 30 de zile libere de la notificare, că voiește să cumpere imobilul în condițiunile și prețul arătat, vânzătorul este liber să dispună de imobilul său cum va voi, vânzându-l cu prețul și condițiunile indicate în notificare, în termen de șase luni. Dacă vânzarea nu se face în acest termen, imobilul rămâne în situația dinaintea notificării. Schimbul de moșii de o întindere egală, sau echivalentă ca valoare, nu este supus dreptului de preemțiune. Art. 33. - Luarea în primire a pământului expropriat după această lege se face numai după ridicarea semănăturilor care aparțin proprietarului.
CAPITOLUL 4
Prețuirea
Art. 34. - Prețul cu care se plătește pământul expropriat se fixează în prima instanță de comisia județeană și în a doua instanță de Curtea de apel. Hotărârile pronunțate de către comisiile centrale județene, înființate prin Decretul-lege nr.2.100/1920, cu privire la fixarea prețului sunt susceptibile de apel înaintea Curții de apel respective în 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial; iar în cazul când hotărârea a fost publicată și părțile interesate nu au făcut apel, ele pot face apel în termen de 15 zile de la promulgarea prezentei legi.
Art. 35. - După terminarea lucrărilor comisiilor județene, Comitetul agrar va face un studiu de unificare și armonizare a prețurilor făcute de aceste comisii. Acest studiu va fi înaintat Curților de apel respective, pentru a le servi de orientare la fixarea definitivă a prețurilor.
Hotărârile Curților de apel pot fi atacate, în termen de 3 luni de la pronunțare, dinaintea Înaltei Curți de Casație, pentru violarea acestei legi, numai de către ministrul agriculturii prin procurorul general de pe lângă Înalta Curte. Curtea de casație va judeca în secțiuni unite, citând părțile și ministerul agriculturii, considerând afacerea urgentă. Dacă Înalta Curte casează hotărârea, Curtea de trimitere este datoare să se supună hotărârii Curții de casație. Art. 36. - Prețul exproprierii se stabilește separat pentru fiecare moșie în parte și pentru fiecare categorie și calitate de pământ.
Pentru pământul cultivabil (arătură, fâneață și pășune) se va avea în vedere calitatea fizică a pământului și puterea lui de producțiune, depărtarea de târguri de desfacere, gări sau porturi, precum și prețul de vânzare și arendă în localitate. El se fixează după venitul net la hectar, dar nu va putea depăși prețurile de arendă fixate de comisiile regionale pentru anii 1917 - 1922 înmulțit cu 40, cu excepția pământului propriu numai pentru pășune întrebuințat pentru înființarea sau completarea pășunilor comunale, al cărui preț nu poate depăși prețurile de arendă fixate de comisiile regionale în 1916 pentru anii 1917 - 1922 înmulțite cu 20. Suma necesară pentru plata pământului expropriat se va acoperi cu sumele încasate din vânzarea loturilor, diferența plătindu-se de Stat. În acest scop se înființează o suprataxă adăugată la scara de impunere a averilor și îmbogățiților de război. Această suprataxă va începe cu 1% la averile de 200.000 lei și se va mări cu 0,50% pentru fiecare fracțiune în plus de 300.000 lei până la maximum de 5% . Pentru pământul supus embaticului și expropriat conform art. 7 alin. d) din prezenta lege se stabilește astfel: 1. Pentru pământul cultivabil de la sate, târguri și orașe, precum și pentru locurile de casă, pentru care proprietarul primea o sumă fixă anuală, evaluarea se va face înmulțind cu 20 această sumă. 2. Pentru terenurile cultivabile de la sate, târguri și orașe, pentru care proprietarul primea anual o prestațiune în natură, evaluarea se va face înmulțind cu 20 venitul la care se găsesc impuse prin ultimul recensământ în rolurile de contribuțiuni acele terenuri, plătindu-se proprietarului cota-parte în raport cu prestațiunea primită. 3. Viile și livezile de pomi fructiferi, precum și orice alte plantațiuni, vor fi considerate ca terenuri arabile și se va socoti prețul conform venitului regional stabilit în 1917 înmulțit cu 20. CAPITOLUL 5
Organele de aplicare
Art. 37. - Organele de aplicare sunt:
I. Comitetul agrar; II. Comisiunea județeană de expropriere; III. Comisiunea de ocol pentru expropriere. I. Comitetul agrar se compune din 18 membri și un președinte, numiți prin decret regal pe termen de 5 ani după propunerea ministrului de agricultură autorizat printr-un jurnal al consiliului de miniștri și va fi format jumătate din juriști și jumătate din specialiști în agronomie și economie politică. Comitetul va forma din sânul său trei secțiuni, și anume: a) Secțiune pentru vechiul regat; b) Secțiune pentru Transilvania; c) Secțiune pentru Bucovina. Fiecare secțiune va putea lucra în subsecții compuse din cel puțin trei membri. Comitetul agrar este organul consultativ al ministerului de agricultură în toate chestiunile ce-i vor fi supuse cu privire la lucrările de expropriere și împroprietărire. El examinează orice cerere de revizuire ce i-ar fi supusă de ministru cu privire la hotărârile definitive date de instanțele de expropriere sau cu privire la lucrările definitive de împroprietărire, date în contrazicere cu legea. Dacă comitetul agrar hotărăște revizuirea, el trimite lucrarea de expropriere înaintea unei alte comisiuni județene de expropriere din apropiere, care va reface lucrarea exproprierii. Iar dacă lucrarea revizuită va fi tabloul de împroprietărire, el va cere comitetului de ocol refacerea acestui tablou printr-un supliment de cercetare. Hotărârea comisiunii județene de trimitere și tabloul de împroprietărire de refăcut sunt definitive și executorii, neputându-se ataca pe nici o cale ordinară sau extraordinară. Secțiunile lucrează ca delegațiuni ale comitetului pentru chestiunile speciale care le sunt deferite. II. Comisiunea județeană de expropriere, una de fiecare județ, se compune din 4 membri; a) Un consilier al Curții de apel, desemnat de ministerul de justiție ca președinte, sau în lipsă președintele tribunalului local sau un judecător de tribunal desemnat de acesta; b) Un delegat al Casei centrale a împroprietăririi; c) Un delegat al proprietarilor; d) Un delegat al sătenilor. Odată cu alegerea delegaților proprietarilor și sătenilor se face și alegerea câte unui supleant. Pe lângă fiecare comisiune județeană va funcționa și un secretar. Normele alegerii delegaților și modul de funcționare a comisiunilor se vor determina prin regulament special. Hotărârile comisiunii se iau cu majoritate de voturi; în caz de paritate, votul președintelui este precumpănitor. Aceste hotărâri vor fi semnate de membrii comisiunii și de secretarul ei și vor fi redactate în timp de cel mult 15 zile; ele vor cuprinde și părerile deosebite ale minorității. Atribuțiunile comisiunilor județene sunt: 1. Se pronunță în prima instanță asupra prețului pământului și construcțiunilor expropriate. Proprietarul, sătenii interesați, Casa centrală a împroprietăririi și toți acei care au vreun drept real asupra imobilului expropriat, pot ataca cu apel hotărârea comisiunii județene privitoare la prețul de expropriere. Apelul se va face la Curtea de apel respectivă în termen de 30 zile de la publicarea în Monitorul Oficial. Casa centrală va putea face apel oricând, cât timp nu s-a pronunțat hotărârea definitivă asupra prețului în apelurile făcute de alte părți interesate. Apelul se va adresa în acest din urmă caz direct la instanța sesizată cu judecarea apelului uneia din părți. Procedura se va îndeplini potrivit art. 66 și 68 din Legea judecătoriilor de ocoale și funcționarul însărcinat cu îndeplinirea ei va putea fi amendat în caz de neglijență cu 50 - 100 lei. Apelurile privitoare la aceeași moșie se vor conexa chiar din oficiu. 2. Se rostește în ultima instanță asupra apelurilor făcute în contra hotărârilor comisiunilor de ocol și comisiunilor județene de expropriere pentru înființarea pășunilor comunale, cu privire la situația juridică a proprietății, la calitatea, întinderea, alegerea și stabilirea terenului expropriat, asupra numărului moșiilor ce aparțin aceluiași proprietar. Hotărârile comisiunii județene date în această privință sunt definitive și executorii, fără drept de opoziție, apel, recurs, cu rezerva dispozițiunilor prevăzute în cap. VII al prezentei legi și a dreptului de revizuire din partea Comitetului agrar, timp de un an de la executarea în fapt a hotărârii. Părțile au însă dreptul de contestație înaintea comisiunilor județene, în ultima instanță, asupra erorilor de executare în fapt, conform art. 50 și următoarele. III. Comisiunea de ocol pentru expropriere, una pentru fiecare circumscripție de judecătorie de ocol, se compune din 4 membri: a) Judecătorul de ocol ca președinte; b) Un delegat al Casei centrale a împroprietăririi; c) Un delegat al proprietarilor; d) Un delegat al sătenilor. Odată cu alegerea delegaților proprietarilor și sătenilor se face și alegerea câte unui supleant. Pe lângă fiecare comisiune de ocol va funcționa și un secretar. Normele acestor alegeri și funcționarii comisiunii se vor determina prin regulament special. Delegații vor fi înlocuiți de drept, în caz de lipsă, de supleanții respectivi, iar în caz de lipsă și a acestora, ei vor fi înlocuiți de președintele comisiunii care desemnează după cererea delegatului Casei centrale a împroprietăririi alte persoane din categoria acelora al căror loc a rămas vacant. Ședințele comisiunii de ocol se vor ține în localul judecătoriilor de ocol, administrațiilor de plasă sau primăriilor. Hotărârile comisiunilor de ocol se dau cu majoritate de voturi. În caz de paritate, votul președintelui hotărăște. Ele vor fi semnate de toți membrii, inclusiv secretarul ei; vor fi redactate cel mai târziu în timp de 15 zile și vor cuprinde și părerile deosebite ale minorităților. Hotărârile date cu unanimitatea voturilor comisiunii, dacă nu sunt apelate de nici una din părți, sunt definitive și se execută de îndată după ridicarea recoltei. Atribuțiunile comisiunilor de ocol sunt: 1. Se pronunță în prima instanță asupra situațiunii juridice a proprietăților din punctul de vedere al exproprierii, asupra întinderii aproximative și calității terenului supus exproprierii, conform dispozițiunii legii de față, peste exproprierea făcută prin aplicarea scării progresive cuprinsă în Decretul nr.3.697/1918 și asupra alegerii și determinării aproximative a părții expropriate; de asemenea comisiunea se pronunță în prima instanță asupra tuturor exproprierilor făcute de comisiile locale și comisiile județene ca organe de apel prevăzute de art. 31 din legea pentru înființarea pășunilor comunale. În acest din urmă scop toate lucrările de expropriere și pentru pășuni comunale se vor trimite din oficiu de fostele comisiuni, care rămân desființate de la data prezentei legi, la comisiunile de ocol respective spre a le revizui în prima instanță, cu drept de apel la comisiunea arătată de art. 37 alin. II de mai sus. Comisiunea își poate da avizul asupra necesității schimbului de moșie prevăzut la art. 18 și 19 din lege. Pentru scopurile arătate mai sus, comisiunea dă ascultare concluziunilor părților și va face toate investigațiile pentru dobândirea datelor ce va socoti necesare pentru darea hotărârii. Comisiunea va putea, pentru aceste lămuriri, însărcina ca experți orice persoane va crede; aceștia sunt obligați să descindă pe teren pentru facerea expertizei. 2. Adună toate elementele necesare: a) Pentru evaluarea prețului pământului cultivabil expropriat după categorii (pământ cultivabil, pășune și fâneață) și calități; b) Pentru evaluarea prețurilor pădurilor, viilor, plantațiunilor de orice fel, clădirilor, stabilimentelor industriale, bălților, stufăriilor, iazurilor, pământului inundabil, necultivabil etc., care cad sub expropriere. Hotărârile comisiunii de ocol pentru expropriere sunt supuse apelului la comisiunea județeană de expropriere în termenul prevăzut la art. 46 din prezenta lege. Art. 38. - Procedura pentru alegerea și funcționarea organelor de aplicare se va preciza prin regulament și instrucțiuni.
CAPITOLUL 6
Operațiile exproprierii
Art. 39. - Aplicarea dispozițiunilor legii de față privitoare la expropriere se face de către Casa centrală a împroprietăririi.
Operațiunile de expropriere se vor înfăptui deodată în toată țara. Art. 40. - Toți proprietarii ale căror moșii sunt supuse în total sau în parte exproprierii prin legea de față, sunt datori ca în termen de o lună de la promulgarea ei să remită fiecărui judecător de ocol al circumscripției în care se află așezată fiecare din moșiile ce posedă, o declarațiune în 3 exemplare pentru fiecare moșie ce posedă sau a posedat la 15 august 1916, care să cuprindă următoarele:
a) Numele proprietății, al satului, comunei, plășii și județului unde este așezată moșia; b) Numele proprietarului, capacitatea lui juridică și domiciliul lui real; c) Starea juridică a proprietății și sarcinile ei la facerea declarației și la 15 august 1916, precum și actele de transmiterea proprietății de la această dată până în prezent; d) Suprafața de pământ ce i-a rămas în urma aplicării progresive de expropriere prin Decretul-lege nr.3.697/1918 și legii pășunilor comunale, specificându-se în hectare câtă pădure, grădini, vii, terenuri inundabile neproductive, bălți etc. și cât pământ cultivabil (arătură, fâneață, pădure); e) Numărul moșiilor ce posedă la 15 august 1916, cu arătarea situației lor (comună, plasă, județ). În caz când moșia a fost între timp vândută sau donată, se va arăta numele noului proprietar; f) Dacă moșia pentru care se face declarația era cultivată prin arendaș la 23 aprilie 1920, de cât timp și cu ce contract vizat de administrația financiară, dacă mai este arendată; g) Moșia sau moșiile în care înțelege să-și păstreze maximul prevăzut de lege; h) Dacă pe moșie are investiri de capital în construcție, cu arătarea suprafeței ocupate de aceste construcții și a evaluării lor; i) Dacă moșia are plan și hotărnicie sau plan economic, dacă și planul și hotărnicia sunt confirmate judecătorește; j) Venitul net pe hectar și categorie de pământ cultivabil. Declarațiile de mai sus se fac de proprietari sau de procuratorii lor, pentru minori și interziși, prin reprezentanții lor legali, cei puși sub consiliu judiciar o vor putea face fără asistența consiliului, femeile măritate fără consimțământul soților, atât pentru averea parafenală, cât și pentru cea dotală; în caz când asupra imobilului e constituit vreun drept de uzufruct legal, declarația se face de către proprietar și de uzufructuar. Judecătorul de ocol va trimite de pe aceste declarații două copii legalizate, una Casei centrale a împroprietăririi și alta consilierului agricol județean respectiv. Art. 41. - Comisiunile de ocol pentru expropriere își vor începe operațiunile lor cel mult în 70 zile de la promulgarea legii de față; ele își fac lucrările lor pe baza declarațiunii de la art. 40, precum și pe baza încunoștințării ce ar avea pe orice cale despre existența vreunei moșii supuse exproprierii și pentru care proprietarul nu a făcut deosebită declarație. Oricine este în drept să aducă la cunoștința comisiunii omisiunile săvârșite de cei obligați a face declarațiunea conform art. 40.
Art. 42. - Președintele comisiunii de ocol pentru expropriere aduce la cunoștința părților ziua hotărîtă pentru judecată prin citațiuni înmânate potrivit legii judecătoriilor de ocol.
Proprietarul va fi citat la domiciliul arătat prin declarația de expropriere, Casa centrală a împroprietăririi prin consilierul agricol respectiv, iar sătenii prin primăria comunei sau comunelor unde se află moșia. Citațiunile vor fi puse în vederea părților cu cel puțin 10 zile înainte de ziua înfățișării. Notarul comunei este obligat pe lângă aceasta să anunțe prin afișare pe ușa primăriei cu cel puțin 10 zile înainte de ziua înfățișării în fiecare comună data fixată pentru judecată. Procedura se va îndeplini înaintea comisiunii potrivit art. 37, par. II, alin. ultim de mai sus. Notarul comunei este obligat să anunțe prin afișare, cu cel puțin 10 zile înainte de ziua înfățișării, în fiecare sat data fixată pentru judecare. Art. 43. - În ziua fixată, comisiunea de ocol se transportă la fața locului și după ascultarea părților se rostește asupra întinderii proprietății, asupra situațiunii ei juridice, asupra numărului și suprafețelor moșiilor aparținând proprietarului, asupra felului cultivării moșiei, asupra alegerii și determinării suprafeței expropriate, asupra clădirilor și, în fine, asupra suprafeței care, în limitele legii, urmează a se lăsa proprietarului.
În același timp comisiunea adună elementele necesare pentru fixarea prețului. Art. 44. - Președintele comisiunii de ocol este obligat a trimite, în termen de 10 zile de la pronunțare, consilierului agricol al județului respectiv o copie de pe hotărârile date de comisiune, iar proprietarului, în același termen, un extras de pe dispozitivul hotărârii.
Art. 45. - Pot face apel în contra hotărârilor comisiilor de ocol pentru expropriere atât proprietarii și țăranii, cât și Comitetul agrar, prin delegatul lui din comisiune, prin consilierul agricol respectiv, sau prin Direcțiunea funciară.
Termenul de apel este de 30 zile libere. El curge pentru părțile ce au fost de față și pentru cele în lipsă de la publicarea în extras în Monitorul Oficial a hotărârii comisiunii. În caz când părțile nu au făcut apel și hotărârea nu a fost pronunțată în unanimitate, ea va fi în mod obligator cercetată de comisiunea județeană de expropriere. În acest scop președintele comisiunii de ocol pentru expropriere îi înaintează dosarul din oficiu. Casa centrală a împroprietăririi va putea face apel înaintea comisiunii județene oricând, până în momentul pronunțării hotărârii definitive de expropriere, în apelurile făcute de alte părți interesate. Apelul se va adresa în acest din urmă caz direct la instanța sesizată cu judecarea apelului uneia din părți. Art. 46. - Președintele comisiunii județene de expropriere, primind apelurile arătate mai sus, fixează termenul de judecată, care nu poate fi mai scurt de 30 de zile de la primirea apelului.
Acest termen se afișează la ușa primăriei cu cel puțin 10 zile înainte de judecată. Părțile vor fi încunoștințate prin citațiuni potrivit art. 37, par. II, alin. ultim de mai sus, și anume: a) Proprietarului prin citațiuni la sediul administrației moșiei, afară de aceia care prin declarațiune scrisă făcută președintelui comisiunii județene de expropriere vor alege alt domiciliu; b) Sătenilor prin afișare la ușa primăriei comunei sau comunelor unde se află moșia; c) Casa centrală a împroprietăririi (Direcția funciară) prin citație la sediul ei în București. Părțile vor putea da verbal orice lămuriri și vor putea prezenta orice memorii scrise. Pe temeiul actelor prezentate sau prin cercetări locale a unuia din membri sau a întregului ei, comisia va da hotărâri definitive și executorii care nu sunt supuse nici unei căi de atac, afară de partea privitoare la fixarea prețului și cu rezervele arătate la art. 37 par. II pct. 2). Hotărârile date de comisiunile județene de expropriere se publică în extras în Monitorul Oficial, numai în ceea ce privește prețul. Președintele comisiunii este obligat ca, în termen de 10 zile de la pronunțare, să trimită consilierului agricol o copie de pe hotărârile date, iar proprietarului în același termen un extras de pe dispozitivul hotărârii. Art. 47. - Înaintea ambelor comisiuni de expropriere sătenii sunt reprezentați printr-un delegat, iar proprietarii în persoană sau printr-un reprezentant. Ambii pot fi asistați de un avocat.
Delegatul sătenilor este desemnat de ei în fața prezidentului comisiunii de ocol, la începerea operațiunii. În caz dacă ei nu cad de acord asupra numelui delegatului, atunci președintele îl va desemna din oficiu dintre fruntașii satului. Art. 48. - Hotărârile date de comisiunea județeană pentru expropriere cu privire la fixarea prețului sunt supuse apelului la Curtea de apel respectivă. Pot face apel proprietarul, Casa centrală a împroprietăririi, sătenii și oricine are un drept real asupra imobilului expropriat, în termenele și condițiunile arătate mai sus.
Curtea de apel judecă aceste apeluri de urgență și cu precădere. Deciziunile ei nu sunt supuse opoziției, nici recursului în Casație. CAPITOLUL 7*)
Executarea definitivă a exproprierii și aplicarea ei pe teren
*) Decretul nr.4.839/1919. Art. 49. - Hotărârile comisiunii de județ pentru expropriere, sau acelea ale comisiunii de ocol rămase definitive, se execută prin Direcția Cadastrului, care va determina pe teren partea expropriată, stabilind definitiv hotarele ei.
Direcțiunea Cadastrului va putea începe lucrările de măsurătoare după hotărârea comisiunii de ocol chiar în caz de apelare a acesteia. Toate lucrările ce s-au făcut sau se vor face în acest ultim caz vor fi valabile; procesul-verbal prevăzut de art. 55 din actuala lege nu va putea fi însă încheiat și publicat înainte de judecarea apelului și rămânerea definitivă a hotărârii de expropriere. Direcțiunea cadastrului va fixa, pe baza hotărârii de expropriere, fie apelată, fie rămasă definitivă, data începerii lucrărilor pe teren și va ordona printr-o încunoștințare colectivă chemarea tuturor părților interesate; proprietarul moșiei, obștea de arendare locală, comuna de care depinde sediul proprietății, vecinii, precum și oricine ar avea vreun drept, de orice natură, la stabilirea hotarului. Art. 50. - Încunoștințarea colectivă va fi semnată de delegatul Direcțiunii Cadastrului și va cuprinde: numele proprietății supuse exproprierii și al comunei sediului proprietății, anul, luna, ziua și ora fixată pentru începerea lucrărilor, precum și punctul de pe moșie, sau locul din comună, unde părțile chemate se vor înfățișa.
Această încunoștințare va fi notificată proprietarilor la domiciliul ales și va fi afișată de notarul comunei la ușa primăriei de care depinde sediul proprietății, cel puțin cu 15 zile înainte de ziua înfățișării, și anunțată prin strigări și bătăi de tobă în prima duminică care precede ziua termenului. Această operație se va face pentru toate comunele și satele interesate la expropriere. Ea va rămâne afișată timp de 10 zile și, la expirarea acestui termen, notarul comunei va încheia proces-verbal de constatarea afișării, sub sancțiunea destituirii și a pedepsei prevăzute de art. 190 din Codul penal, în caz de neîndeplinire. Existența procesului-verbal de constatarea afișării la dosarul lucrării face completa dovadă că părțile au fost regulat chemate. Art. 51. - În ziua înfățișării toate părțile vor prezenta actele și planurile pe care își sprijină drepturile lor, fără a se putea acorda mai mult de o amânare pentru aceasta, care va fi de 10 zile.
În caz când hotărârea de expropriere este apelată în momentul lucrării, părțile sunt datoare să prezinte copii certificate de pe motivele de apel. Art. 52. - Odată începute lucrările, părțile vor fi datoare să le urmărească pe teren până la terminarea lor.
Art. 53. - Delegatul Cadastrului, pe baza actelor prezentate, a declarațiunilor părților, a informațiunilor luate și a posesiei actuale, va stabili limitele terenului supus exproprierii, fixându-le prin raport, numerotate pe plan și trecute în inventar.
Delegatul Cadastrului va întocmi un proces-verbal de începerea lucrării, în care va constata îndeplinirea procedurii de chemarea părților, actele și planurile înfățișate, arătându-se cu amănunțime limitele terenului supus exproprierii. Art. 54. - După aceasta va proceda la măsurătoarea terenului supus exproprierii și la aplicarea cotei egale.
Dacă însă la măsurătoare se va găsi că suprafața terenului supus, exproprierii este mai mare sau mai mică decât cea constatată prin hotărârile comisiunilor de expropriere, se va revizui hotărârea comisiunii numai în ceea ce privește întinderea, stabilindu-se suprafața precisă atât a părții expropriate, cât și a celei rămase neexpropriate. În urma operațiunii de măsurătoare se va determina pe teren partea expropriată și se vor fixa hotarele ei prin repere numerotate pe plan și trecute în inventar, atât din spre partea rămasă neexpropriată, cât și dinspre toți vecinii, fără a se schimba însă cu această ocaziune punctele definitiv judecate de comisiuni, asupra situațiunii juridice a proprietății, natura și calității terenului, alegerii părții expropriate etc. Art. 55. - La terminarea acestei lucrări, delegatul Cadastrului va întocmi un al doilea proces-verbal, prin care va constata: întinderea terenului supus exproprierii, suprafața expropriată în raport cu suprafața terenului supus exproprierii, arătarea amănunțită a hotarelor fixate pentru această parte, precum și toate declarațiunile făcute de părți, cu ocazia fixării acestor hotare.
Copii de pe ambele procese-verbale, încheiate de delegatul Cadastrului, se vor înainta notarului comunei, care de îndată le va afișa timp de 10 zile la ușa primăriei de care depinde sediul proprietății, aducându-se la cunoștința satului prin strigări și bătaie de tobă. Această operație se va face în toate comunele și satele interesate la expropriere. La expirarea termenului de afișare, notarul comunei va încheia proces-verbal de constatarea afișării; se va înainta un exemplar de proces-verbal Direcțiunii Cadastrului, sub sancțiunea destituirii și a pedepsei prevăzute de art. 190 din Codul penal în caz de neîndeplinire. Originalele lucrărilor, încheiate de delegatul Cadastrului, împreună cu planul ridicat și cu dovada de constatarea afișărilor și aducerea la cunoștință sătenilor, vor rămâne la dosarul lucrărilor. Art. 56. - Toți cei nemulțumiți de lucrarea de măsurătoare și fixarea hotarelor terenului expropriat vor putea face contestație la comisia județeană respectivă în termen de 15 zile libere de la expirarea termenului de afișare a proceselor-verbale la primărie și a înștiințărilor prevăzute la articolul precedent, fie că lucrarea s-a făcut în prezența lor, fie că au fost lipsă.
Această contestație va putea fi depusă, fie direct președintelui comisiunii județene, fie președintelui comisiunii de ocol pentru expropriere. Nedeclararea contestației în acest termen, face definitivă, pentru toate părțile interesate, lucrarea delegatului Cadastrului fără nici o altă cale de atac. Art. 57. - Contestația va fi iscălită de contestator, care poate fi și orice sătean interesat în cauză, sau de împuternicitul său special, cu procură care se va alătura la dosar în copie.
Petiția va cuprinde: numele, prenumele, profesia și domiciliul contestatorului și va arăta toate motivele contestației de care partea voiește să se servească și pe care le va alătura în copii sau original. Art. 58. - Prezidentul comisiunii județene îndată ce va primi contestația va cere Direcțiunii Cadastrului dosarul cu lucrările respective, împreună cu părerea motivată a delegatului care a făcut lucrarea, va fixa termenul de judecată în cel mult 40 zile de la primirea contestației și va dispune citarea părților.
Art. 59. - Contestatorul va fi citat la domiciliul arătat, iar comitetul agrar, prin Direcțiunea Cadastrului, potrivit regulilor prevăzute de art. 66 - 68 din legea judecătoriilor de ocoale și citațiunea se va înmâna cu cel puțin 5 zile libere, înainte de înfățișare.
Toate celelalte părți vor fi citate printr-o încunoștințare colectivă, în care se va arăta numele contestatorului, data proceselor-verbale încheiate de delegatul Cadastrului, numele proprietății supuse exproprierii și al comunei, sediul proprietății supuse exproprierii și al comunei sediului proprietății, precum și anul, luna, ziua și ora fixată pentru judecată. Această încunoștințare va fi afișată la ușa localului comisiunii județene de către grefier, precum și la primăriile respective, cu 15 zile înainte de ziua înfățișării. Ea va rămâne afișată timp de 10 zile și, la expirarea acestui termen, grefierul comisiunii județene va încheia un proces-verbal de constatarea afișării, care se va alătura la dosarul contestației. Toate acestea sub sancțiunea pentru grefier a destituirii și a pedepsei prevăzute la art. 190 din Codul penal, în caz de neîndeplinire. Toată procedura va fi gratuită. Art. 60. - Comisiunea județeană se va pronunța asupra contestației făcute în privința măsurătorii terenului supus exproprierii, sau stabilirea hotarelor părții expropriate, pe baza actelor și a posesiei actuale, putând face cercetări sau ordona verificarea măsurătorilor.
În acest caz, verificarea se va face printr-un delegat al Direcțiunii Cadastrului și un inginer ales de contestator. Dacă ar fi nevoie de un al treilea expert el va fi ales de comisia județeană din aceeași listă, iar lucrarea se va face de toți împreună. Hotărârea comisiunii județene sa va da în cel mult 3 luni de la primirea apelului. Ea va fi definitivă și executorie, fără drept de opoziție sau recurs. Art. 61. - Executarea acestei hotărâri se va face de către Direcția Cadastrului în asistența unui inginer al contestatorului, operându-se pe teren modificările arătate în hotărâre și fixându-se hotarele potrivit acestor modificări.
Inginerul delegat de contestator va fi chemat, printr-o scrisoare recomandată, făcută de delegatul Cadastrului. Constatarea executării se va face printr-un proces-verbal, însoțit de o schiță de plan, semnată de ambii delegați prezenți, sau în lipsa inginerului delegat de contestator numai de către delegatul Cadastrului. Procesul-verbal și schița se vor înainta Direcțiunii Cadastrului. Art. 62. - Hotărârea comisiunii județene, rămasă definitivă și confirmată în suprafață în totul de delegatul Direcției Cadastrului, reprezintă un titlu definitiv pentru proprietar în ceea ce privește suprafața expropriată.
Dacă lucrarea delegatului Cadastrului va constata o suprafață mai mare sau mai mică decât cea cuprinsă în hotărârea care se execută și nici o parte n-a făcut contestație asupra acestei lucrări, procesul-verbal va fi înaintat comisiunii județene, care va face, în marginea hotărârii executate, rectificarea suprafeței. În ce privește rectificarea prețului corespunzător se va urma conform art. 36. În cazul când părțile vor fi contestat lucrarea delegatului Cadastrului, comisiunea județeană, prin hotărârea ce va pronunța, va fixa în mod definitiv suprafața. Art. 63. - În jurul reperelor de marcare a punctelor geodezice care servesc de rețea de bază a lucrărilor de măsurătoare, se vor lăsa de proprietari, pe terenurile cărora se stabilesc aceste puncte, o suprafață de 1,50 m de rază pentru punctele de I-iul și al II-lea ordin și de 1,30 m pentru punctele de al III-lea și al IV-lea ordin.
Atât reperele, cât și zonele din jurul lor și toate hotarele terenului expropriat se vor da în paza autorităților locale, care vor fi obligate în fiecare an, în luna aprilie, să raporteze Direcțiunii Cadastrului de starea în care se găsesc. Art. 64. - Cei ce vor înființa, muta, strica sau distruge semnele de hotare, reperele de marcare a punctelor geodezice cu zonele din jurul lor, se vor urmări și pedepsi conform articolelor respective din Codul penal.
Deosebit, făptuitorii vor mai fi condamnați la daune-interese către Casa centrală. Art. 65. - Toate dispozițiile din acest capitol se aplică și pământului expropriat pe baza dispozițiunilor cuprinse în Decretul nr.3.697/1918 și a scării progresive anexată acelui decret, precum și terenul expropriat pe baza legii pășunilor comunale.
CAPITOLUL 8
Exploatarea pământului expropriat
Art. 66. - Pe baza hotărârilor executorii de expropriere prevăzute la art. 37, Casa centrală a împroprietăririi va lua în primire terenul expropriat în limitele aproximativ determinate de aceste hotărâri și va lua măsurile de mai sus în vederea măsurătorii, a parcelării și a vânzării la săteni.
Până la parcelarea și vânzarea terenului, pământul expropriat va putea fi dat sătenilor în arendă de Casa centrală a împroprietăririi. Arendarea se face pe timp de un an agricol. Dacă în acest interval s-a făcut și împroprietărirea individuală definitivă, noii proprietari nu pot intra în stăpânirea pământului decât după ce arendașii și-au ridicat recolta. Art. 67. - Pentru aceasta Casa centrală a împroprietăririi va organiza tovărășii de exploatare agricolă, cărora li se va da în primire pământul expropriat.
Tovărășiile agricole se vor constitui și conduce după legea băncilor populare și cooperativelor sătești cu derogările de mai jos. Aceste tovărășii agricole sunt conduse de către un consiliu de administrație, compus dintr-un administrator numit de Casa centrală a împroprietăririi și doi membri aleși de săteni. Administratorul se plătește de Stat, el poate să funcționeze la mai multe tovărășii agricole învecinate. Durata mandatului membrilor din consiliul de administrația este de un an. Adunarea generală poate realege pe membrii al căror mandat a expirat. Membrii consiliului de administrație pot fi oricând revocați de Casa centrală a împroprietăririi în caz de abuz, rea-credință, rea administrație sau incapacitate dovedită în serviciu, în urma unei cercetări făcute prin organele sale. Consiliul de administrație al tovărășiilor agricole are obligațiunea de a împărți pământul expropriat între săteni, de a întocmi tablourile de debit, de a urmări încasarea arenzilor și de a priveghea la buna cultură a pământului arendat. Tovărășiile de exploatare agricolă vor cuprinde în primul rând pe sătenii care au drept la împroprietărire. Ei nu sunt răspunzători decât pentru obligațiunile proprii. Art. 68. - Pământul expropriat și luat astfel în folosință se plătește proprietarului cu prețul regional de arendă în vigoare. Plata se socotește pe an agricol și se face în două rate egale, la 1 mai și 1 noiembrie a fiecărui an.
Pentru terenurile expropriate pe baza Decretului-lege nr.3.697/1918 se aplică dispozițiunile art. 42 din acel decret-lege cu modificările din Decretul nr.3.622/1919, care se ratifică. Arenda acordată în 1919, după contractele în vigoare la data promulgării Decretului-lege nr.3.697/1918, rămâne bună și definitivă. Prețul se va calcula și plăti proprietarului de către Casa centrală de împroprietărire prin organele sale. Arenda se va achita Casei centrale a împroprietăririi, conform tabloului de debit stabilit de consiliul de administrație al tovărășiei sau de organele Casei centrale a împroprietăririi acolo unde nu sunt tovărășii. Debitele stabilite de Casa centrală a împroprietăririi, în conformitate cu legea, în sarcina celor ce folosesc terenul expropriat sunt definitive și executorii, fără îndeplinirea vreunei alte formalități. Urmărirea acestor debite se face conform legii de urmărire a veniturilor Statului. CAPITOLUL 9
Plata prețului și lichidarea sarcinilor
Art. 69. - Plata prețului cuvenit proprietarului expropriat se poate face în numerar sau în titluri de rentă amortizabilă în 50 ani și purtătoare de dobândă de 5 la sută pe an.
Valoarea nominală este socotită la plată drept valoare reală. Plata exproprierii pentru toate persoanele morale se va face în rentă perpetuă purtătoare de dobândă de 5 la sută pe an. Art. 70. - Plata prețului pentru fiecare proprietate se va face pe baza hotărârilor de expropriere și de fixare a prețului rămase definitive, și anume: 80% din valoare imediat, iar restul de 20% pe baza titlului definitiv de măsurătoare în condițiunile arătate la art. 62.
Până atunci, pentru acest rest, Statul plătește o dobândă de 5 la sută. Art. 71. - Statul va face plata prețului întotdeauna prin consemnarea numerarului sau rentei cuvenite la Casa de depuneri și consemnațiuni.
El se liberează valabil prin simplul fapt al consemnării rentei. Proprietarul va ridica numerarul și titlurile de rentă de la Casa de depuneri și consemnațiuni numai cu autorizarea președintelui tribunalului a situației pământului expropriat. Art. 72. - Prin consemnarea prețului terenul expropriat devine liber de orice obligațiuni ori sarcini ar exista asupra lui, afară de ipotecile Creditului funciar rural.
Toți cei ce au sau pretind drepturi de orice fel asupra părții de pământ expropriată, nu le pot exercita decât asupra numerarului și titlurilor de rentă consemnate ca preț. Art. 73. - Orice acțiune de revendicare, urmăriri imobiliare sau de venituri, precum și orice drepturi, ca: privilegii, ipoteci legale sau convenționale, uzufruct, anticreză, embatic sau besman și oricare altele, de orice natură, chiar cunoscute Statului, rămân desființate de drept, asupra porțiunii expropriate, din ziua exproprierii, iar pretențiunile de orice natură asupra pământului expropriat se vor valorifica numai asupra prețului consemnat la Casa de depuneri. Tribunalul, în urma cererii Casei Centrale a împroprietăririi și sub dovada consemnării prețului, va ordona radierea tuturor acestora deasupra porțiunii expropriate și închiderea oricăror dosare de acțiuni sau urmăriri.
De asemenea, până la consemnare, orice cesiune, urmăriri, popriri și sechestre nu se pot înființa în mâinile Statului, care nu are a ține seamă de ele, iar cele înființate rămân de drept desființate. Art. 74. - Dacă proprietatea din care s-a operat exproprierea este ipotecată numai Creditului funciar rural și pentru o sumă mai mare decât prețul exproprierii, capitalul rămas neamortizat se va divide între proprietarul moșiei și între Stat, trecând asupra Statului spre achitarea prețului, parte din datorie până la concurența prețului exproprierii, iar restul din datoria neamortizată rămâne asupra părții din moșia neexpropriată. Dacă însă capitalul rămas neamortizat este egal sau mai mic decât prețul exproprierii, atunci întreagă această datorie trece asupra Statului, iar diferența, de va fi până la completarea prețului exproprierii, Statul o va plăti expropriatului în modul arătat la art. 76.
În toate cazurile sus-arătate, ratele întârziate cu procentele și cheltuielile ce s-ar datora vor rămâne ca sarcină privilegiată asupra prețului consemnat la Casa de depuneri și consemnațiuni, care nu va putea fi liberat decât după dovada achitării acestor rate. Acestea vor putea rămâne ca sarcină și asupra părții neexpropriate, dacă aceasta se va admite de consiliul de administrație al Creditului. În acest caz, societatea își va conserva asupra părții neexpropriate ipoteca ce o are cu toate drepturile și privilegiile în virtutea prezentului decret-lege, al legii și statutelor sale și a actului de împrumutare. Plata anuităților respective până la stingerea datoriei rămâne în sarcina Statului. Dacă sunt mai multe împrumuturi ipotecare asupra unei moșii, repartiția și diviziunea lor se va începe cu prima inscripțiune și se va urma cu cele următoare până se va ajunge la o sumă egală cu prețul exproprierii spre a se opera diviziunea cum s-a arătat mai sus. Capitalul social, în toate cazurile de mai sus, rămâne în întregul lui proprietarului expropriat și nu se va restitui decât după completa stingere a datoriei, atât după partea de moșie rămasă în proprietatea sa, cât și după partea expropriată. Consiliul de administrație al primei societăți de Credit funciar român din București va face repartiția și diviziunea ipotecilor pe aceste baze, iar Statul rămâne substituit în toate drepturile și obligațiunile proprietarului pentru partea de datorie luată asupra sa; nu va avea însă drept de vot la adunările societății. Datoria ipotecară luată în sarcina Statului nu este garantată solidar de proprietarii societari ai societății de Credit funciar rural. Art. 75. - Dacă proprietatea din care se face exproprierea este ipotecată atât Creditului funciar, cât și altor creditori, creanța Creditului se va regula conform articolului precedent, iar ipotecile celelalte, precum și privilegiul ce l-ar avea proprietarul anterior pentru prețul vânzării, prin derogare de la lege sau convențiune, rămân de drept desființate în întregul lor deasupra porțiunii expropriate.
Drepturile creditorilor ipotecari sau privilegiați se resfrâng numai asupra părții rămase expropriatului, pentru fiecare creanță în rangul inscripțiunii ei și numai pentru creanța ce ar mai avea de primit, după ce în primul rând ar încasa numerarul sau titlurile de rentă cuvenite expropriatului conform art. 69, titluri care în lipsa numerarului înlocuiesc orice calcul de monetă s-ar fi stipulat pentru plata datoriei, afară de excepțiile prevăzute la art. 76. Creanțele ipotecare și privilegiile constituite băncilor și instituțiilor financiare vor fi plătite numai în rentă. Art. 76. - În caz când proprietatea este ipotecată exclusiv numai altor persoane decât Creditului funciar, atunci creanțele ipotecare, prin derogare de la lege sau convențiune, rămân de drept desființate asupra porțiunii expropriate, iar drepturile creditorilor ipotecari se exercită numai asupra prețului în rentă consemnat la Casa de depuneri și consemnațiuni.
Ele continuă însă a subsista proporțional asupra părții ipotecate rămase expropriatului și în condițiunile actului de ipotecă. Partea proporțională din creanța ipotecară care revine creditorului pentru partea expropriată se declară exigibilă. Ea se va plăti din renta consemnată socotită valoare nominală drept o valoare egală. Din ziua de 15 decembrie 1918, creditorul nu va avea dreptul să ia decât un procent de 6%, urmând a se scade din capitalul împrumutat suma încasată de creditor în plus ca procent. Tot în renta socotită astfel se vor achita de debitori orice dobânzi datorate până în ziua consemnării. Acei creditori ipotecari care, în loc de a primi renta consemnată ce li s-ar cuveni, ar consimți ca întreaga lor creanță să rămână asigurată în restul proprietății neexpropriate și în același timp ar prelungi termenul de exigibilitate cu 10 ani de la expirare și cu o dobândă de 5% pe an, vor putea primi la exigibilitate plata creanței în numerar. Orice privilegii ce ar fi înscrise până la 15 august 1916 asupra proprietății supuse exproprierii, în o altă valută decât lei, se va putea plăti de către debitori în lei pe cursul din momentul contractării, oricare ar fi condiția între părți. Diviziunea, radierea, restrângerea creanței și tabloul de ordine între creditori se fixează prin ordonanță prezidențială dată în camera de consiliu de președintele tribunalului situației imobilului, după cererea creditorului sau a debitorului și cu citarea părților. Această ordonanță este supusă acelorași căi de atac ca și ordonanțele prezidențiale date în virtutea art. 66 bis din Codul de procedură civilă. Pe baza acestei ordonanțe rămase definitivă și executorie, președintele va ordona Casei de depuneri a plăti creditorilor în numerar sau, în lipsă, în rentă suma cuvenită, iar din oficiu va opera radierea sau restrângerea sarcinii porțiunii expropriate. Executarea creanțelor ipotecare sau privilegiate este suspendată până la consemnarea prețului. PARTEA a II-a
ÎMPROPRIETĂRIREA
CAPITOLUL 10
Ordinea de preferință la împroprietărire
Art. 77. - Pământul expropriat pe temeiul legii de față, precum și acel al Statului se parcelează spre a se vinde în loturi locuitorilor români cultivatori de pământ, în condițiile și în modul arătat în această lege.
Pentru acest scop se va întrebuința cu aprobarea Comitetului agrar și părți din pământul arabil al pășunilor comunale, acolo unde va fi nevoie. Art. 78. - Pământul expropriat se vinde în loturi celor îndreptățiți în următoarea ordine de precădere:
1. Mobilizaților în războiul 1916 - 1919; 2. Mobilizaților în campania 1913; 3. Văduvelor de război pentru copii; 4. Agricultorilor mici lipsiți de pământ; 5. Agricultorilor cu proprietăți mai mici de 5 ha; 6. Orfanii de război. Art. 79. - La condițiunile egale de îndreptățire se vor prefera în aceeași categorie:
a) Invalizii; b) Cei care în trecut au muncit pe moșie; c) Cei care au inventar și gospodărie întemeiată;