DECIZIE nr.335 din 28 iunie 2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3731 din Codul de procedură civilă, ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și ale art. 5 din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989 nr. 341/2004
Textul actului publicat în M.Of. nr. 812/7 sep. 2005

Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokár Gábor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3731 din Codul de procedură civilă, ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și ale art. 5 din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989 nr. 341/2004, excepție ridicată de Aurel Ionescu în dosarele nr. 9.475/2004 și nr. 9.476/2004 ale Judecătoriei Sectorului 5 București.
La apelul nominal răspunde partea Păușescu Exacustodian, lipsă fiind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea,
având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 120D/2005 și nr. 124D/2005 au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Partea Păușescu Exacustodian este de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 124D/2005 la Dosarul nr. 120D/2005, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, partea Păușescu Exacustodian solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile art. 3731 din Codul de procedură civilă, ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 și nici cele ale art. 5 din Legea nr. 341/2004 nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepției.

CURTEA ,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierile din 7 ianuarie 2005, pronunțate în dosarele nr. 9.475/2004 și nr. 9.476/2004, Judecătoria sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3731 din Codul de procedură civilă, ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și ale art. 5 din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989 nr. 341/2004.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 sunt neconstituționale, contravenind prevederilor art. 2 alin. (1) din aceeași lege. De asemenea, susține că dispozițiile art. 3731 din Codul de procedură civilă și ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 contravin prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și prevederilor art. 1 alin. (5), ale art. 20 și ale art. 54 din Constituție. Astfel, autorul excepției susține că "încuviințarea executării silite a unui imobil pentru un debit de 2.000 de ori mai mic, fără a fi parcurse etape executorii, fără a fi respectat dreptul la apărare, fără a fi citat în vederea încuviințării executării silite" contravine dispozițiilor constituționale și internaționale menționate. În ceea ce privește dispozițiile art. 5 din Legea nr. 341/2004, susține că acestea vin în contradicție cu prevederile art. 16, 20, 44 și ale art. 136 din Constituție și cu dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece "restrâng dreptul de asistență judiciară acordat anterior".
Judecătoria sectorului 5 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, instituirea unor taxe de timbru este lăsată la latitudinea expresă a legiuitorului și ca atare nu constituie o încălcare a dreptului de proprietate garantat și ocrotit de art. 44 din Legea fundamentală și de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, susținerea autorului excepției în sensul că dispozițiile Legii nr. 341/2004 nu au mai preluat anumite facilități, și anume acordarea de scutiri de la plata taxelor de timbru, este nefondată. În ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 sunt neconstituționale, arată că aceasta nu poate fi reținută, Curtea Constituțională statuând de nenumărate ori că acestea sunt constituționale. Cu privire la pretinsa neconstituționalitate a art. 3731 din Codul de procedură civilă, instanța apreciază că aceste dispoziții sunt constituționale, deoarece, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar întreaga procedură de executare silită este prevăzută de lege, respectiv de Cartea a V-a din Codul de procedură civilă. Din ansamblul acestor reglementări rezultă că părțile au acces la justiție, iar debitorul are la dispoziție garanții procedurale care îi permit să se adreseze instanței de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, dispozițiile art. 3731 din Codul de procedură civilă nu îngrădesc principiile enunțate de autorul excepției, ci dimpotrivă constituie expresia aplicării lor, garantând desfășurarea procedurii de executare silită, cu respectarea Constituției. Dând expresie dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, dispozițiile art. 3731 din Codul de procedură civilă reprezintă norme privind executarea silită, instituție procedurală al cărei scop este reprezentat de realizarea definitivă și practică a unor drepturi recunoscute printr-o hotărâre judecătorească sau alt titlu executoriu. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, arată că instanța de contencios constituțional a statuat că prevederile art. 21 din Legea fundamentală nu instituie nici o interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și normal ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De altfel, contribuția justițiabilului, prin avansarea unei părți din aceste cheltuieli, poate fi recuperată, în temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, de la partea care cade în pretenții. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a normelor privind taxele de timbru față de principiul garantării dreptului de proprietate, arată că instituirea taxei de timbru nu afectează nici existența și nici protecția acestui drept. În ceea ce privește critica autorului excepției, potrivit căreia dispozițiile Legii nr. 341/2004 nu au mai preluat anumite facilități, și anume acordarea de scutiri de la plata taxelor judiciare de timbru, arată că nici aceasta nu poate fi reținută, deoarece, potrivit prevederilor art. 139 alin. (1) din Constituție, "impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", fiind, așadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească modul de timbrare a cererilor, precum și eventualele facilități. În ceea ce privește art. 29 din Legea nr. 47/1992, arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea acestei prevederi, iar prin Decizia nr.517 din 25 noiembrie 2004 și prin Decizia nr.5 din 18 ianuarie 2005 a statuat că acestea sunt în concordanță cu Legea fundamentală.
Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 5 din Legea nr. 341/2004 față de dispozițiile art. 44 din Constituție și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu poate fi reținută.
Astfel, taxa aferentă contestației la executare silită poate diminua patrimoniul celui executat sau poate atinge unele atribute ale dreptului de proprietate, dar nu poate fi considerată ca fiind contrară garantării și ocrotirii dreptului de proprietate. Nici faptul că Legea nr. 341/2004 nu prevede unele scutiri de la plata taxelor de timbru nu aduce atingere dreptului de proprietate privată, deoarece legiuitorul poate acorda, potrivit art. 81 din Codul de procedură civilă, scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate, potrivit căreia dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 vin în contradicție cu prevederile art. 44 din Constituție, arată că nici aceasta nu poate fi reținută, deoarece prevederile legale criticate sunt norme de procedură pe care instanța este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepții care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituționalitate. De asemenea, nu poate fi reținută nici critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3731 din Codul de procedură civilă, deoarece acest text de lege nu îngrădește accesul liber la justiție, instanța încuviințând executarea silită prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților, opțiunea legiuitorului în acest caz fiind impusă de exigența soluționării cu celeritate a procesului dedus judecății.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA ,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie:
- dispozițiile art. 3731 din Codul de procedură civilă, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.479 din 2 octombrie 2000;
- dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.173 din 29 iulie 1997; taxa judiciară de timbru prevăzută la art. 2 alin. (2) a fost actualizată prin Hotărârea Guvernului nr.783/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.482 din 28 mai 2004;
- dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.643 din 16 iulie 2004;
- dispozițiile art. 5 din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.654 din 20 iulie 2004; alin. (2) al art. 5 a fost abrogat prin art. XXX pct. 1 secțiunea a 17-a din cap. II al Ordonanței Guvernului nr.94/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.803 din 31 august 2004, care la rândul lui a fost abrogat prin pct. 18 din Legea nr. 507/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.080 din 19 noiembrie 2004.
Textele de lege criticate au următorul conținut:
- Art. 3731 din Codul de procedură civilă: "Cererea de executare silită se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu dispune altfel. Executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie, cererea creditorului urmăritor și titlul executoriu.
Instanța încuviințează executarea silită prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților.
După încuviințarea cererii instanța va alcătui un dosar privind executarea, la care executorul judecătoresc este obligat să depună câte un exemplar al fiecărui act de executare, în termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia."
- Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997: "În cazul contestației la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestații nu poate depăși suma de 1.830.000 lei, indiferent de valoarea contestată."
- Art. 29 din Legea nr. 47/1992: "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare.
(5) Pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă.
(6) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."
- Art. 5 din Legea nr. 341/2004: "(1) Persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), precum și la art. 4 alin. (1) beneficiază, pe lângă indemnizația calculată conform prevederilor art. 4, și de următoarele drepturi:
a) prioritate în asigurarea unei locuințe din fondul disponibil de locuințe sociale, în localitatea de domiciliu, dacă nu au deținut în proprietate o altă locuință până la data atribuirii;
b) stabilirea chiriei la nivelul minim prevăzut de lege pentru locuințele din fondul locativ de stat, dacă dispun de un venit lunar mai mic sau egal cu salariul mediu brut pe economie;
c) cumpărarea sau închirierea cu prioritate, fără licitație, din fondul de stat, a unui spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafață utilă de până la 100 m2, inclusiv în indiviziune, sau concesionarea ori închirierea cu prioritate, fără licitație, a unei suprafețe de teren de până la 100 m2 din domeniul public pentru construirea unui spațiu comercial sau de prestări servicii, cu o clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii;
d) acordarea gratuită de proteze, orteze și scaune cu rotile pentru invalizii care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă, costul integral al acestora fiind suportat de la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989;
e) accesul gratuit al copiilor la creșele și grădinițele din subordinea administrațiilor locale, precum și asigurarea gratuită a rechizitelor pentru școlari, dacă venitul lunar este mai mic sau egal cu salariul mediu brut pe economie;
f) acordarea unei subvenții de stat egale cu 50% din dobânda aferentă unui credit bancar de până la 20.000 euro, contractat pentru cumpărarea sau construirea unei locuințe în localitatea de domiciliu, dacă nu au deținut sau nu dețin o proprietate locativă, precum și posibilitatea garantării creditelor contractate cu indemnizația calculată conform prevederilor prezentei legi;
g) atribuirea, în limita posibilităților, în proprietate și cu clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii, a 10.000 m2 de teren în extravilan și 500 m2 de teren în intravilan - acesta din urmă pentru destinația de locuință, dacă nu a avut sau nu are în proprietate un alt spațiu locativ;
h) atribuirea în proprietate, fără plată, a locului de veci;
i) accesul gratuit al persoanelor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) și la art. 4 alin. (1) - cu suportarea cheltuielilor de la bugetul ministerelor respective și de la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate - la tratamente și medicamente în spitalele, policlinicile, bazele de tratament și stațiunile balneoclimaterice ale Ministerului Sănătății, Ministerului Apărării Naționale și Ministerului Administrației și Internelor;
j) accesul gratuit la medicamente, prin medicul de familie, costul integral al acestora fiind suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate;
k) transportul urban gratuit cu mijloacele de transport în comun și, anual, 12 călătorii gratuite pe calea ferată, la clasa I, dus-întors, cu toate categoriile de trenuri de călători; anual 12 călătorii gratuite dus-întors până în localitatea reședință de județ, cu mijloace de transport în comun, pentru persoanele care domiciliază în mediul rural. În limita celor 12 călătorii gratuite pot călători și membrii familiei titularului. De aceste gratuități beneficiază și însoțitorul pensionarului de invaliditate de gradul I sau al marelui mutilat;
l) scutirea de la plata taxelor și impozitelor pentru o locuință din proprietate și terenul aferent acesteia, pentru autoturisme hycomat și mototriciclu, precum și scutirea de taxe la importul unui singur autoturism tip hycomat sau atribuirea gratuită, în proprietate, a unui mijloc de transport autonom corespunzător standardelor internaționale pentru marii mutilați și persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1, care au un grad de invaliditate locomotorie;
m) acordarea unei indemnizații lunare, adăugată la pensia pentru limită de vârstă, echivalentă cu un coeficient de 0,6, calculat conform prevederilor art. 4 alin. (2);
n) pensionarea cu 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard, prevăzută de lege;
o) scutirea de la plata taxelor pentru serviciile publice de radiodifuziune și de televiziune, pentru cei cu venituri lunare mai mici decât salariul mediu brut pe economie.
(2) Drepturile acordate conform prezentei legi nu sunt considerate venituri, nu se impozitează și nu afectează acordarea altor drepturi.
(3) Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, după analizarea dosarelor persoanelor ce solicită preschimbarea certificatelor, cu avizul comisiei parlamentare pentru controlul aplicării prevederilor prezentei legi, va elibera noul tip de certificat, care va avea un format unic, cu elemente de securizare - singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile prezentei legi.
(4) Dosarele persoanelor care solicită preschimbarea certificatelor trebuie să conțină documentația prevăzută în Hotărârea Guvernului nr.566/1996 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, cu modificările ulterioare, pentru fiecare categorie, precum și avizul reactualizat al unei organizații de revoluționari legal constituite până la data de 31 decembrie 1992. Certificatele eliberate potrivit prezentei legi vor fi semnate de către secretarul de stat al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și de către președintele comisiei parlamentare menționate la alin. (3).
(5) Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, cu avizul comisiei parlamentare pentru controlul aplicării prevederilor prezentei legi, face propuneri Președintelui României pentru acordarea ordinului prevăzut la art. 3 alin. (3)." În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), art. 16, art. 20, art. 44, art. 136 și art. 54. De asemenea, autorul excepției invocă și încălcarea prevederilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la aceasta.
Textele invocate au următorul conținut:
- Art. 1 alin. (5) din Constituție: "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.";
- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară. Statul român garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnități.
(4) În condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii Uniunii care îndeplinesc cerințele legii organice au dreptul de a alege și de a fi aleși în autoritățile administrației publice locale.";
- Art. 20 din Constituție: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.";
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
(4) Sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.
(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergență, prin justiție.
(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii.";
- Art. 54 din Constituție: "(1) Fidelitatea față de țară este sacră.
(2) Cetățenii cărora le sunt încredințate funcții publice, precum și militarii, răspund de îndeplinirea cu credință a obligațiilor ce le revin și, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege.";
- Art. 136: "(1) Proprietatea este publică sau privată.
(2) Proprietatea publică este garantată și ocrotită prin lege și aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale.
(3) Bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes național, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietății publice.
(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică.
(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice.";
- Art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.";
- Art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale: "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație." Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă. Potrivit dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 146 lit. d), Curtea Constituțională "hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial;". În aplicarea acestor dispoziții, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 prevede: "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia." Rezultă că în cadrul controlului constituționalității legilor, prevăzut de dispozițiile art. 146 lit. d) din Constituție, sesizarea instanței de contencios constituțional în vederea declanșării controlului poate fi făcută numai pe calea ridicării excepției de neconstituționalitate în fața instanței judecătorești, cu condiția ca soluționarea cauzei să depindă de legea sau ordonanța ori dispoziția dintr-o lege sau dintr-o ordonanță criticată ca neconstituțională. Astfel, Curtea constată că textul invocat nu este determinant în judecarea și soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 fiind așadar inadmisibilă.
În ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 contravin prevederilor art. 2 alin. (1) din același act normativ, Curtea constată că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale, iar nu compararea prevederilor de lege între ele. Rezultă deci că nu ne aflăm în prezența unei chestiuni privind constituționalitatea, ci a unei posibile contrarietăți între două norme de lege, constatarea acestora și eliminarea eventualelor contradicții neintrând în competența instanței de contencios constituțional, ci fiind de resortul autorității legiuitoare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 fiind, astfel, inadmisibilă.
De asemenea, Curtea constată că nu pot fi reținute nici criticile aduse dispozițiilor art. 3731 din Codul de procedură civilă. Astfel, aceste dispoziții de lege prevăd că cererea de executare silită se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu dispune altfel, iar acesta va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie, cererea creditorului urmăritor și titlul executoriu. Instanța încuviințează executarea silită prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților, iar după încuviințarea cererii instanța va alcătui un dosar privind executarea, la care executorul judecătoresc este obligat să depună câte un exemplar al fiecărui act de executare, în termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia. Se observă că aceste dispoziții reprezintă norme de procedură, a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în competența exclusivă a legiuitorului. De altfel, prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justiție al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.69 din 16 martie 1994, Curtea Constituțională a statuat că liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește, fiind de competența exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești.
Pe cale de consecință, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri în formele și în modalitățile instituite de lege. De aceea, regula art. 21 alin. (2) din Constituție, potrivit căreia nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție, are ca semnificație faptul că legiuitorul nu poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nici o categorie sau grup social.
Cu privire la critica invocată de autorul excepției, în sensul că art. 5 din Legea nr. 341/2004 este neconstituțional, deoarece "restrânge dreptul de asistență judiciară acordat anterior" prin aceea că nu a mai preluat anumite facilități, și anume acordarea de scutiri de la plata taxelor judiciare de timbru, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reținută. Astfel, acordarea anumitor facilități sau înlesniri reprezintă o excepție de la regula de drept comun, iar instituirea acestora reprezintă o problemă de oportunitate aflată în competența exclusivă a legiuitorului, care, în considerarea evoluțiilor relațiilor sociale și economice, a resurselor financiare ce pot fi alocate în diferite perioade de timp, poate modifica sau completa legislația existentă elaborând noi reglementări, fără ca în acest mod să se încalce dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Aurel Ionescu în dosarele nr. 9.475/2004 și nr. 9.476/2004 ale Judecătoriei Sectorului 5 București.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3731 din Codul de procedură civilă și ale art. 5 din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989 nr. 341/2004, excepție ridicată de același autor în aceleași dosare.

Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 iunie 2005.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu


Duminică, 07 martie 2021, 23:48

Declinare de raspundere: Informațiile publicate în aceasta rubrică, precum și textele actelor normative nu au caracter oficial.