Curriculum Vitae
Press releases
Statements and speeches
Interviuri
Photo gallery
Agenda
Activitate în teritoriu
Parliamentary activity
2008-2012 (dep.)
2004-2008 (dep.)
legislative initiatives
speaches
voting records
wealth declaration
interest declaration
 
You are here: Home page > Legislature 2004-2008 > Chamber of Deputies > Bogdan Olteanu > Statements & Interviews Versiunea pentru printare

cu rectorii universităților private din România, 24 noiembrie 2006

Ședința a început la ora 15,50.
Ședința a fost condusă de domnul Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de doamna Lia Olguța Vasilescu, președinta Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport.
Rectorii universităților particulare care au participat la întâlnire sunt prezentați în anexă.

Domnul Bogdan Olteanu:
Bine ați venit!
Este o primă întâlnire a noastră cu universitarii. Cu siguranță ne apropiem de momente de propuneri legislative în acest sens și acesta este scopul întâlnirii noastre, dar și pentru că problemele sunt de mare acuitate.
Pot să vă mărturisesc, că aici, la Camera Deputaților, am constatat că tema cea mai intens discutată, legile cele mai îndelung discutate sunt cele de modificare a Legii învățământului. Aici sunt lucrările cele mai intense, aici sunt propunerile legislative cele mai numeroase, pentru că aici, permanent, se ridică probleme și noi, de fiecare dată, trebuie să le rezolvăm cu succes.
Eu îmi îngădui să fac aceste întâlniri separat cu reprezentanții universităților private și cu cei ai universităților publice, asumându-ne o întrebare evidentă, tocmai că pe termen lung conștientizez, totuși, că, în acest moment, problemele cu care se confruntă cele două categorii de universități sunt diferite și, de aceea, cred că pot fi și discutate diferit.
În ceea ce mă privește, însă, am să vă spun un lucru care este punctul meu de vedere, personal. Cu siguranță îl voi susține și în momentul când se va pune, din nou, în discuție chestiunea legată de reforma învățământului privat superior. Eu consider că finanțarea publică a învățământului superior nu vizează instituțiile, ci vizează profesorii și, în aceste condiții, punctul meu de vedere de când eram tânăr liberal și mă confruntam cu tânărul reprezentant al Partidului România Mare și, pe vremea aceea, făceam politică împreună, dar separat, punctul meu de vedere este că odată cu instituțiile de învățământ superior verificate să facă acreditările legale, studenții din acea universitate trebuie să beneficieze de același potențial sprijin din partea statului, indiferent de forma de proprietate sau de administrare, sigur, cu stabilirea unor criterii de calitate, unor criterii de performanță, care nu mai sunt, deja, treaba legiuitorului, ci treaba specialiștilor. Sigur că va fi interesant momentul la care se va ajunge la proiectul de lege respectiv.
În al doilea subiect pe care vreau să-l ridic, pentru că știu că a format obiectul unor dezbateri, se pare, deocamdată interne, este cel al potențialului proiect de lege și cel al conducerii învățământului superior. Aici este o valoare ...... și cred că ea trebuie bine conservată. Știu că există încălcare a legii, știu că există fraude, pentru asta avem poliție, pentru asta avem Parchet, pentru asta avem judecători, este treaba lor să-și facă datoria. Dar nu cred că, dacă cineva este suspectat că a încălcat legea, trebuie să desființăm o activitate, trebuie să naționalizăm sau să controlăm o competență care, în mod natural, se desfășoară în altă parte. Și, de aceea, permiteți-mi să repet că nu-și are locul o recentralizare a controlului asupra numirilor în învățământul superior și cred că autonomiile universitare, din acest punct de vedere, trebuie, cu ......., conservate.
Nu vreau să vorbesc eu, însă, mi-aș dori să vă ascult pe dumneavoastră și, împreună cu colega mea, doamna președintă a Comisiei pentru învățământ și multe altele din Camera Deputaților, doamna Olguța Vasilescu, vă stăm la dispoziție pentru această discuție și sper, după aceea, să reluăm mai târziu, să ajungem și la concluzii. V-aș propune, orice formulă pe care o doriți dumneavoastră să interveniți.
Doamna președintă, dacă vreți să faceți o interveniți, vă rog.

Doamna Lia Olguța Vasilescu:
În primul rând salut inițiativa dumneavoastră care este benefică.
În continuare, avem mari probleme cu legea învățământului, mai ales că o așteptam de mult, de aproape doi ani de zile, ne așteptam la cu totul altceva și vă pot spune că eu sunt total nemulțumită de felul în care arată această lege vizavi de învățământul particular.
Pentru că sunteți aici liderii universităților particulare, vreau să vă spun și să-l laud pe domnul președinte că este unul dintre inițiatorii acelei modificări a Legii învățământului, care tocmai a trecut prin Parlament, referitoare la patrimoniu, la înființarea funcției de președinte și la vârsta de pensionare și așa zisa reexaminare. Acum legea trece la Senat, încercăm să trecem tot prin procedură de urgență ca să puteți să beneficiați cât mai rapid de ea, pentru că este aproape vitală pentru universitățile dumneavoastră. Din păcate, noi n-am putut să facem decât foarte puțin. Speram că vom beneficia de ea la începutul acestui an universitar, din păcate nu a fost să fie, dar, oricum, cred că în scurt timp va putea fi aplicabilă.
Eu am foarte multe observații pe această lege, dar cred că cel mai bine ar fi să vă ascultăm pe dumneavoastră, pentru că dumneavoastră sunteți beneficiarii direcți ai acestei legi și vom lua notițe și vom acționa în consecință.

Domnul Aurel Bondrea:
Știți, cumva, care este tehnica? Care sunt șansele să fie adoptată?

Doamna Lia Olguța Vasilescu:
Vreau să vă spun că de noi a trecut, deja, sub forma în care cerut-o universitățile private, cu o singură excepție, era acordul vizavi de patrimoniu. Eu îmi propusesem ca patrimoniul să revină fondatorilor, pentru că, până la urmă, așa este normal și corect. Am întâmpinat foarte mare opoziție și atunci a rămas că rămâne fondatorului, dar cu condiția ca acest patrimoniu să fie folosit în scop educațional.

Voce din sală:
Și cercetării!

Doamna Lia Olguța Vasilescu:
Și cercetare, da.
După care, domnul președinte, a reîntors-o la Parlament exact pe ceea ce spusesem și eu să mergem în comisie. Problema este că nu au fost decât 8 voturi în cadrul comisiei noastre, dar mi-am menținut punctul de vedere.

Domnul Aurel Ardeleanu:
8 la 8.

Doamna Lia Olguța Vasilescu:
8 la 8 și 4 abțineri care au dat votul peste cap, dar vom merge la Senat și ne vom bate, vă spun, varianta președintelui pe care ne-a trimis-o spre reexaminare. Vom merge la Senat, acolo sunt mai puțini domni parlamentari, sunt 11, dacă nu mă înșel, și este mult mai ușor de negociat.

Domnul Bogdan Olteanu:
Bun. Vă rog, atunci...

Domnul Aurel Ardeleanu:
Domnule președinte, dacă-mi permiteți!

Domnul Bogdan Olteanu:
Vă rog, domnule senator.

Domnul Aurel Ardeleanu:
Salut inițiativa dumneavoastră.
Așa cum ați fost operativ când erați ministru cu relația cu Parlamentul și de data aceasta ați avut o inițiativă deosebită pentru învățământul privat. Vorbesc și în numele Uniunii Universităților Private, în calitatea de președinte, pentru cei care sunt înscriși în această uniune.
Aș dori să vă mulțumesc, în primul rând, pentru efortul dumneavoastră și că l-ați depus în pregătirea acestei legi. Astăzi am fost întrebat de un rector dacă este o lege a învățământului privat. Ea nu este o lege a învățământului privat, este o modificare a unor articole și așa trebuie s-o privim, dar prin conținutul acestei legi, unde o contribuție decisivă a avut-o colega noastră, doamna deputat Olguța, doamna președintă Olguța, care s-a consultat permanent cu dumneavoastră...

Doamna Lia Olguța Vasilescu:
Și domnul președinte, care este inițiator.

Domnul Aurel Ardeleanu:
Da, și inițiator și operativ ne-a sprijinit.
Cred că faceți un pas de apropiere și foarte mare față de învățământul privat, unde, vreau să vă informez că, la ora actuală, învață 32% din numărul total de studenți, plus adăugăm masterat ș.a.m.d.
Noi nu mai suntem, deja, într-o fază, o alternativă a învățământului de stat și universitățile noastre sunt componente ale învățământului, ale sistemului național și au tehnici moderne, la ora actuală, prin ceea ce s-a creat, pornind de la nimic și ajungând, însă, astăzi, la adevărate citadele universitare.
V-am audiat și, sigur, aveți dreptate, poate sunt, pe undeva, și probleme diferite și mă bucură faptul pe care l-ați enunțat că trebuie să sprijinim acest învățământ, care, de fapt, nu solicită statului fonduri speciale, dar oferă statului absolvenți foarte bine pregătiți.
Vreau să vă spun că învățământul privat este în atenția Europei, la ora actuală. Am reprezentat învățământul privat la Conferința internațională de la Varșovia, organizată de UNESCO, unde s-au înființat și criteriile de competiții, de aderare la spațiul european al învățământului și al dezvoltării științifice.
Deci, suntem pe o linie bună cu sprijinul dumneavoastră și, sigur, așa cum ați remarcat de când ați venit dumneavoastră la Camera Deputaților, de când doamna Olguța este președinta Comisiei pentru învățământ, lucrurile s-au schimbat foarte mult în acest domeniu și cum legile vin și la noi, la Comisia pentru învățământ a Senatului, treburile merg, în acest domeniu, foarte bine.
Această lege de care vorbim noi, care, într-adevăr, este specifică învățământului privat, subliniază două aspecte esențiale, și anume independența managementului instituțional și, ceea ce este mai important, se garantează autonomia universitară pentru învățământul universitar.
Acestea sunt tezele, conceptele pe care noi pedalăm, la ora actuală, în învățământul privat și credem că ele stau la baza desfășurării activității noastre.
Domnule președinte, astăzi am fost cu un coleg de aici la dezbaterea proiectului Legii învățământului superior. Suntem de acord cu existența acestei legi a învățământului superior. Deci să se contureze o lege. Dar, rămâne de văzut modul în care aceste prevederi, ale noastre, specifice, prinse în această lege, unde sunteți inițiator - aceste modificări - vor putea fi integrate în textul acestei legi.
Deci acum, pentru noi, se pune problema cum le integrăm, dacă doriți să avem o singură lege. Dacă rămânem cu această lege în afara acestei Legi a învățământului superior, cumva parte am fi într-un sistem paralel sau am fi izolați.
Eu am avut și astăzi o intervenție și am spus acolo: nu dorim două legi. Domnul ministru a spus: Dorești două legi? Și am spus de la Sinaia că nu putem face două legi. Nu dorim. Însă dorim ca în această nouă lege să se reflecte, prin conținutul pe care-l avem în această lege, susținută cu aplomb de doamna Olguța, să se reflecte ceea ce este în această lege la ora actuală.
Suntem satisfăcuți de conținutul legii sub această formă, de fapt mai este încă o lege privind posibilitatea ca academicienii, Academia Română și celelalte academii, profesorii să poată preda până la 70 de ani și aceasta este bună. Și ea a venit de la președinte, întrucât nu se precizează dacă pot ocupa funcții de conducere. Dar, rezultă din această lege că pot să ocupe funcții de conducere din moment ce pot să-și desfășoare, ca titulari, activitatea.
Deci aceste două legi am dori să le includem în structura acestei legi (acestui proiect) a învățământului superior și să ne sprijiniți în continuare și pentru Senat, unde, cum spunea doamna președintă, va veni legea la Comisia pentru învățământ a Senatului, unde noi vom încerca, într-adevăr, stimați colegi, să menținem punctul de vedere al președintelui. Adică patrimoniul să devină fondatorilor - o mai gândim, fiindcă unii se gândesc, cum a fost discuția în Comisia pentru învățământ - fondatorul poate să facă cârciumă; așa a spus un deputat. Până acolo i-a mers mintea, să facă cârciumă, să nu mai facă învățământ. Nu facem cârciumi, fiindcă fondatorii sunt mulți. Sunt și Primăria, și Prefectura și mai multe persoane, cultele, Episcopia, Camera de Comerț.
Astăzi, chiar rectorii universităților, dacă ați remarcat, de stat au făcut legea aceasta hp - harcea-parcea! Adică sunt multe prevederi care sunt anticonstituționale. Chiar și colegul nostru, Voiculescu, a sesizat foarte multe chestiuni.
Să se dea cuvântul și celorlalți.
Deci acestea sunt cele două aspecte la care ținem foarte mult: independența managementului nostru, a structurilor de conducere și autonomia universitară pentru învățământul privat, care trebuie să-și contureze un sistem propriu, așa cum este în toate țările.
Am fost, săptămâna trecută, în Japonia, în China și acolo, în Japonia, în special, există posibilitățile acestea de dezvoltare ca urmare a învățământului privat și să înființăm, în sistemul de conducere, și funcția de președinte acolo unde se dorește. Președinte de universitate. În momentul în care colegii noștri care nu mai doresc să fie rectori, sau nu mai pot să fie rectori, să li se ofere posibilitatea să fie președinți, deși președinții au fost criticați.
Eu vă mulțumesc, încă o dată, pentru invitația pe care mi-ați adresat-o și vă mulțumesc că sunteți alături de noi și aveți o deschidere pentru învățământul privat.

Domnul Bogdan Olteanu:
Mulțumesc, domnule senator.

Doamna Lidia Cristea:
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Credem că, invitația aceasta, a dumneavoastră, reflectă faptul că sunteți foarte tânăr și aproape de învățământul privat. Noi ne bucurăm foarte mult și sperăm să nu intrăm în acea generație expirată, cum spunea un rector de la Universitatea de medicină.
La momentul de față, ați observat foarte bine că ne confruntăm cu problema spațiului european al învățământului. Noi nu ne mai confruntăm cu o problemă națională. De fapt, de la 1 ianuarie 2007, ne confruntăm cu problema concurenței, competitivății și calității legate de învățământul românesc în raport cu învățământul din celelalte țări, fie că este regional, fie chiar global. În clasificarea Jiao Tong? nu încape nici o universitate din Europa Centrală sau de Est în primele 200.

Domnul Aurel Ardeleanu:
500!

Doamna Lidia Cristea:
În primele 500, exact.
Acest lucru trebuie să ne dea de gândit. Această falsă concurență între învățământul de stat și învățământul privat, pentru că este o falsă concurență, nu reflectă decât faptul că noi nu ne gândim la lucrurile esențiale ale procesului de învățământ.
Așa cum a spus și domnul președinte al Asociației Universităților Private Acreditate, sunt două aspecte care ne preocupă foarte mult, și anume această lege nouă care se propune are un punct pozitiv, pentru că restructurează, într-un fel, și vine pe alte principii asupra învățământului (în general învățământul superior) și dorește, dacă vreți, să consfințească ceea ce spune Constituția. Proprietatea de stat care trebuie gestionată de stat (ne referim la învățământul de stat) și proprietatea privată, care trebuie gestionată de cei din învățământul privat, pentru că este proprietate privată.
Al doilea aspect, legat de structurile de conducere. Noi suntem chiar mulțumiți, pentru că se acordă acest drept de a conduce, din punct de vedere al managementului, să spunem așa, managementului financiar, trebuie să ne gândim că putem sau nu putem să înființăm această funcție de președinte. Deci, cum spunea domnul rector Niculescu, sunt alte structuri, nu mai putem discuta de conducere. Discutăm de un management și acest management financiar ne duce pe noi la anumite performanțe.
Totodată, credem că ideea dumneavoastră, din tinerețe, cum spuneați - și acum sunteți foarte tânăr - care vizează finanțarea pe student este deosebit de importantă, pentru că pe noi ne interesează să putem fi competitivi prin această finanțare pe student legată și de partea de cercetare.
Deci învățământul privat nu este sprijinit în cercetarea științifică. În ceea ce privește laboratoarele de cercetare, vrem să creăm laboratoare de excelență și să putem concura la aceste foruri pentru aceste laboratoare. Și, de asemenea, să putem avea conduceri de doctorat, la care să putem accesa aceste fonduri de cercetare.
Eu vă mulțumesc încă o dată pentru invitație și pentru posibilitatea de a putea discuta aceste probleme.
Mulțumesc mult.

Domnul Bogdan Olteanu:
O să am rugămintea să vă prezentați pentru stenogramă. Cu acordul dumneavoastră, bineînțeles, discuțiile acestea noi o să le facem publice, pentru că eu cred că sunt de interes. Dacă doriți anumite discuții să le discutăm și într-un alt mod, nu va fi nici un fel de problemă.

Doamna Lidia Cristea:
Mă scuzați, nu m-am prezentat pentru că ne cunoaștem și am și numele scris aici.

Domnul Bogdan Olteanu:
Fără îndoială, dar doamnele stau în spate și nu văd.

Doamna Lidia Cristea:
Mă numesc prof.dr.ing. Lidia Cristea.

Domnul Bogdan Olteanu:
O să vă rog să-mi faceți o precizare: ce înseamnă că sectorul privat nu este sprijinit în cercetare?

Domnul Aurel Ardeleanu:
Domnule președinte,
Ar trebui 433 de milioane euro, acum la ultima rectificare, cunoașteți. 433 de milioane, dintre care nici 100 de mii, măcar, de euro n-au fost îndreptați spre învățământul privat.

Domnul Bogdan Olteanu:
Am înțeles.

Domnul Aurel Ardeleanu:
Deci numai stat - stat. Ce este statul, de fapt? Noi suntem, toți, cum a spus cineva din istorie. Noi reprezentăm statul. Și părinții și studenții noștri și noi plătim impozite la stat, dar nu suntem finanțați sub nici o formă. Și atunci, ne-am gândit, fiindcă ni s-a replicat "sunteți privați, ce aveți nevoie de bani", să finanțăm studentul. Haideți, studenții să fie finanțați, am schimbat optica, nu universitățile private. Deci din acești 433 de milioane de lei se fac aceste platforme tehnologice de cercetare științifică, unde, pur și simplu, nu am avut acces spre proiectele de amenajare în domeniul cercetării științifice. Deci există această discriminare, domnule președinte.

Domnul Bogdan Olteanu:
Asta este o discriminare....(se vorbește concomitent) așa cum la institutele de cercetări nu există discriminare între cele private și cele publice. ....(se vorbește concomitent)
Am înțeles.

Domnul Benone Pușcă:
Art. 32, alin.4 din Constituția României prevede clar că învățământul de stat este gratuit.
La ora actuală, în România, sunt mai multe locuri cu taxă la stat, decât în învățământul particular.
Una din propunerile care a survenit a fost următoarea: ori respectăm Constituția României, care, deși a fost regândită în toamna lui 2003...prevederea cu gratuitatea învățământului...

Domnul Bogdan Olteanu:
În condițiile legii!

Domnul Benone Pușcă:
Vă rog sărețineți, domnule președinte, indiferent unde punem virgula vor fi diferențe, sus, jos, la dreapta sau la stânga, semantica vocabulei de gratuitate nu se schimbă. Deci nu poate fi dată o lege care să spună că învățământul nu este gratuit.
Și acum, ca să vin cu unele argumente. În Statele Unite ale Americii, învățământul privat este în proporție de peste 90%. În Japonia, unde a fost domnul președinte, 88%. Mai sunt și alte state care au o asemenea proporție.
Din Statele Unite ale Americii, cel puțin în domeniul meu, nu am văzut să vină un specialist la perfecționare, dar invers da. Se pune întrebarea, care învățământ este mai bun? Care poate să devină mai bun? Deci, fără îndoială, cel privat. Până acum, cel puțin, după Revoluție, noi am simțit, întotdeauna, cei din învățământul particular, o anumită atitudine ostilă. Nu a fost vorba de sprijin, dar nici măcar de respectarea legii.
Spunea cineva că învățământul particular produce specialiști la fel de bine pregătiți sau aproape la fel de bine pregătiți ca și învățământul de stat. Noi avem absolvenți care sunt cadre universitare în Franța, avocați în Italia, în Spania și în alte domenii, nu numai al dreptului.
Ce vrea să spună acest lucru? Că învățământul particular în România a devenit un învățământ redutabil. Trebuie sprijinit. Nu cerem nimic, dar cel puțin să se respecte legea fundamentală, să nu fie locuri cu taxe la stat. Dacă se dorește acest lucru, atunci noi cerem să fie privatizat întregul învățământ în România. Numai așa va fi o concurență loială. Și, atunci, vom vedea noi cum domnii rectori de la stat se vor descurca.
Diferența managementului s-a câștigat aici, a calității actului de învățământ, de asemenea. Ați văzut universități particulare care în topul calității universităților cu cei mai buni profesori au urcat mai sus decât unele universități de stat cu multă tradiție în România.
Noi dăm statului miliarde anual, sute, mii de miliarde. Plătim impozite, taxe pe salarii, de la stat nu luăm nici un ban. Cât cheltuiește statul cu pregătirea unui specialist? Statul ar trebui să se implice mai mult în probleme economice, așa cum prevede art.43 din Constituția României. Și aș sugera să lase în seama particularilor, ca în America, să se ocupe de educație. Statul va avea grijă și de asta. Concurența între particulari va impune creșterea calității actului de învățământ. Atât am vrut să vă spun.
ă mulțumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:
Vă mulțumesc.

Domnul Ion Smedescu:
Domnule președinte, mă numesc Ion Smedescu și sunt rectorul Universității Româno Americane. Eu am reprezentat România 20 de ani la Consiliul Economic Internațional al Cooperației și în 1990 într-o misiune pentru asamblarea înțelegerilor organizațiilor cooperatiste, am mers în Bulgaria și am fost primit la Blagoevgrad. Când m-au văzut, că mă cunoșteau, președinții de acolo, am făcut cunoștință, distinse domnule președinte, cu faptul că în locul partizului?, la Blagoevgrad este o universitate Americano- Bulgară. Am rămas foarte surprins, am zis, ei au 7,5 milioane de locuitori, noi avem 23 de milioane. Asta a fost în 90.
După ce mi-am terminat misiunea, sunt profesor de marketing și am fost secretar general al cooperației de consum din România, 20 de ani, și director general, am venit imediat la ambasadă, la doamna Agata Cuperman, și i-am spus că, uitați, s-a înființat o universitate în Bulgaria, dați-mi o mână de ajutor ca să organizăm și noi. Am primit tot ajutorul, avem relații cu opt universități din America, beneficiem de burse, beneficiem de practica studenților sub diferite forme în America.
Vreau, domnule președinte, să vă mulțumesc foarte mult pentru activitatea pe care a desfășurat-o Camera Deputaților, pe care a desfășurat-o Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport, condusă de doamna Olguța Vasilescu și celelalte persoane care lucrează la Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport. Nu mai vorbesc de alte lucruri. Am participat toate dezbaterile care au avut loc în Comisia pentru învățământ, știință și, bineînțeles, și la Camera Deputaților, unde am fost extraordinar de bucuroși că din 244 de deputați, 240 de deputați au votat pentru proiectul de lege inițiat de către uniunea noastră a universităților particulare. Bineînțeles, ne-am pregătit și ne-am bucurat de activitatea pe care a desfășurat-o Comisia pentru învățământ de la Camera Deputaților.
Cu prilejul acreditării universităților noastre, domnule președinte, acreditarea noastră a fost condiționată de trecerea în proprietatea statului a activității noastre, a patrimoniului nostru. Sigur, noi am cheltuit astăzi cu campusul respectiv cam 12 mii de miliarde, dar n-am avut resurse, am împrumutat și am construit un campus pe care, cu onoare, vă invit să-l cunoașteți și dumneavoastră.
Eu sunt un copil dintr-o familie cu 10 copii, am crescut la orfelinat la Turnu Roșu și am făcut școală normală "Andrei Șaguna" la Sibiu. Noi nu am dublat salariile ca în învățământul de stat pentru profesori și pentru... Deci, am făcut pentru țară, am făcut acest campus. Am fost foarte bucuroși că s-a elaborat proiectul de lege cu participarea dumneavoastră și am fost și foarte bucuros când am văzut că a fost votat și de către Senat, știam de Camera Deputaților, pentru că am fost prezent.
Există, domnule președinte, eu nu dau lecții, dar rog să se rețină ce a spus Einstein: "Mai degrabă se dezagregă un atom decât se schimbă o mentalitate". Deci am avut multe dificultăți și încă avem dificultăți pentru că ne numim învățământ particular. Colegii mei, distinșii colegi, au dat o serie de cifre.
Aș vrea să vă mai spun că prin participarea noastră se înțelege că, alături de învățământul public, numărul de studenți la 10 mii de locuitori a ajuns la 300 față de 77 de câți erau acum 7-8 ani de zile în urmă. Și ne aflăm și noi pe lângă 6 țări, pe lângă cele cu nivelul ridicat de circa 70 de inși, acum avem 300 de tineri. Numai vorbesc de faptul că la 10 mii de locuitori, nu mai vorbesc de faptul că relațiile pe care le avem cu America sunt benefice pentru țară.
La aniversarea celor 15 ani de activitate a noastră, au fost aici 7 profesori. Avem profesori, sigur, nu mulți, dar avem cât putem și noi să suportăm.
Vreau să vă spun că delegația americană a fost condusă de senatorul de Virginia, care a făcut aprecieri și sprijină Universitatea româno-americană, și prin aceasta se înțelege țara noastră românească cu acest segment, cu învățământul.
Există mai multe lucruri noi. În proiectul de lege am susținut două prevederi esențiale. Sigur că unul este acesta cu recunoașterea patrimoniului și cel de-al doilea s-a referit la recunoașterea unor proceduri pe care le folosesc americanii. În America există 3500 de universități din care 500 sunt universități de stat și 3000 sunt particulare și majoritatea funcțiilor de conducere sunt funcția de președinte. Noi dispunem de organizarea multor universități și am zis în proiectul de lege, și s-a acceptat, ca să se poată folosi, dacă se dorește, și funcția de președinte. E o funcție mai atrăgătoare. Mi-au spus americanii: măi, la voi aveți niște funcții din astea mai administrative, așa, funcția de președinte este o funcție atrăgătoare, atrage familia, atrage tineri, de ce n-o introduceți și voi? Și am spus și eu comisiei și s-a luat în considerare.
Vreau încă o dată, distinse domnule președinte și distinși colegi, să îmi exprim mulțumirea și vă mulțumesc în numele universității. Am oferit și noi peste 15 mii de licențiați, avem în prezent 13 mii de studenți și 1500 de masteranți. Tot ceea ce facem, facem în interesul țării, societății românești și facem eforturi ca să participăm și noi la eforturile pe care țara noastră le-a făcut și le face, după trecerea după revoluția din 1989.
Vă rugăm, cu tot respectul, să susțineți, în continuare proiectul de lege care s-a făcut și noi vă vom dovedi în continuare că vom face prin formula noastră, a învățământului, vom continua procedurile acestea de la Bologna, învățământ de calitate. Avem relații cu ..... avem o serie de proiecte, de programe ca să aducem învățământul nostru la aceleași niveluri pe care le cere conducerea noastră de stat, țara noastră.
Vreau să vă spun că ne bucurăm de o serie de cadre din conducerea țării ai căror copii au fost studenți ai Universității Româno-Americane. Suntem felicitați și apreciați pentru aceasta, și cred că am vorbit cam mult și-mi cer scuze și la colegi și-mi cer scuze și dumneavoastră, domnule președinte, mulțumesc pentru că m-ați ascultat.

Domnul Bogdan Olteanu:
Vă mulțumesc.
Vă rog, domnule.

Domnul Iosif Bud:
Numele meu este Iosif Bud și reprezint Universitatea "Titu Maiorescu".
Domnule președinte,
Doamnelor și domnilor colegi,
Apreciez și eu că am fost invitat aici la întâlnirea cu dumneavoastră aici, în Camera Deputaților. Aș zice eu că sarcina noastră ar fi ușurată dacă am avea în vedere adoptarea proiectului de Lege privind modificarea Legii învățământului și nu ne rămâne decât să discutăm pe actualul proiect de lege a învățământului superior. Este un context general, de dimineață am avut acea întâlnire în plenul Consiliului rectorilor, mâine va continua, și de aceea, apreciind încă o dată această întâlnire, vreau să exprim câteva gânduri legate de acest sistem, de această idee de perfecționare a învățământului, cu precizarea că noi, zic eu învățământul universitar a intrat în Uniunea Europeană înaintea altor domenii, pentru că noi deja de doi ani am achiesat, am implementat și am început să lucrăm pe baza procesului Bologna, pe baza Convenției de la Bologna, și multe lucruri deja se apropie de așa -zisul spațiu al învățământului european.
Eu apreciez că o primă problemă, o problemă fundamentală este aceea de a defini misiunea învățământului superior românesc, pentru că actualul cadru legislativ trece cu foarte multă ușurință, ca să nu zic superficialitate, arătând în conceptul de instituție de învățământ superior că aceasta ar avea activitatea de predare și învățare ca misiune, activitate de cercetare, sau activitatea de cercetare și în al doilea rând, activitatea de predare și învățare sau, în mod echilibrat, ambele.
Sigur, e greu să desprinzi activitatea didactică propriu-zis de activitatea de cercetare. Dar să nu uităm că în această activitate didactică, un sâmbure sau miezul, dacă vreți, este de fapt activitatea de instrucție, de educație, de informare și formare. Nicăieri în lege nu se vorbește despre educare, despre instrucție propriu-zis. Am adoptat niște concepte sau niște termeni probabil traduși, fără să ne referim, după părerea mea, în esență la misiunea învățământului. E adevărat că într-o glumă, cineva a adăugat la art.27 din proiect acordarea de medalii pentru rezultate în munca educativă. Vă rog să vă uitați în proiect, dar nicăieri nu se vorbește despre ceea ce trebuie să facă universitatea în acest domeniu.
Aș mai zice că sunt foarte mari pedagogi, aici și aiurea, în alte țări, care, probabil, nu au înclinațiile necesare sau nu au încă infrastructura legislativă pentru a dezvolta o activitate de cercetare performantă. De aceea, cred că trebuie să acordăm importanță mai mare și procesului instructiv propriu-zis. Oricum, ea trebuie definită nu ca rezultând bunuri publice din activitatea de învățământ și activitatea de cercetare și așa cum este în art.1 la ora actuală. Și acest concept trebuie redefinit.
În al doilea rând, eu cred că trebuie să așezăm mai exact problema comunității academice. Problema comunității academice și referindu-mă în primul rând la universitățile private.
La ora actuală există o contradicție conceptuală între aceste sintagme- ce intră sau ce nu intră în comunitatea academică și vizavi de acest lucru sau în subsidiar problematica libertății academice, problematica spațiului universitar și, sigur, toate la un loc, conjugând, problematica autonomiei universitare.
Apoi, eu consider că noi trebuie să ne conducem după Carta universității și nu după... enumerând așa din lege, am văzut că structurile universitare au statut, facultatea are un statut, departamentul are un statut, conducerea universității, care oricum va fi o noțiune discutată separat, are un statut, și, în sfârșit, există o Cartă. Mi se pare o aglomerare de reglementări și vrând-nevrând unde sunt multe reglementări ele vor conține și multe inadvertențe. Trebuie să avem o Cartă a universității clară care să prevadă într-o ordine ierarhică întreaga structură și managementul universității.
Mai gândesc... eu reprezint o universitate privată... păi, dacă eu aș accepta să am un Senat, să am un Consiliul director să am deci două organe deliberative, să am un sistem de organe executive condus de 4 președinți, cu rectori, un președinte de Senat, un președinte de consiliu, un director general, păi, eu mă desființez, că nu mai am bani. Se dau bani pe niște funcții care nu sunt necesare. Păi, eu trebuie să mă gospodăresc cu banii pe care îi am, din resursele pe care le am. Deci, mi se pare... dincolo de faptul că formularea juridică, sigur, că suferă, dincolo de faptul că nu s-a respectat o tehnică normală și firească a elaborării unui text de act normativ... atribuțiile, competențele, obiectivele sunt încurcate, sunt amestecate, nu se știe ,de fapt, cine pe cine conduce. În anumite locuri sunt interferențe, ori aprobă Senatul și validează Consiliul director, ori aprobă consiliul și validează Senatul, dar nu vreau să intru în detalii. Astea sunt chestiuni, eu am vreo 20 de pagini de observații. Nu asta mă interesa. Mă interesează că, tradițional, Senatul este organul de conducere al învățământului. El trebuie să fie condus de rector. Și să fie președinte, mai punem un președinte, dar a avea organe deliberative, una peste alta, și a avea nu bicefalic, nu tricefalic, quatrocefalic organe executive mi se pare absurd pentru un învățământ care se vrea suplu, pentru învățământ privat care vrea altceva, noi vrem calitate, într-adevăr, și luptăm pentru ea.
După aceea, există o interferență, cum să vă spun, între statutul de cadru didactic, de lege a învățământului superior românesc și calitatea sa de membru al societății. Aici se fac confuzii. Avem sau nu avem .... suntem un sector special și răspundem după un statut special, statutul cadrelor didactice, sau răspundem după dreptul comun. Pentru că aici sunt lucrurile iar amestecate. Există, mă rog, o inadvertență, vorbim despre principii și responsabilități. Este o sintagmă nefericită. Unele sunt principiile, iar responsabilitățile, oricât am încerca, ori le considerăm atribuții, sarcini, ori le considerăm responsabilități în sensul răspunderii sociale sau răspunderii civile, răspunderii juridice, pardon. Avem un statut al cadrelor didactice și eu cred că trebuie să-l menținem, trebuie să ne conducem după el, iar această lege să fie după și să ne dea nouă orientarea generală privind conținutul învățământului și managementul lui, să fie suplu și făcut de noi, care chiar lucrăm în acest sistem și nu cu forțe din afară.
Cineva spunea astăzi, păi, domnule, ministerul trebuie să aibă 300 de salariați ca să numească în consiliul director oamenii. Eu nu am interpretat așa. Am interpretat că ministerul îi desemnează. Dar, citiți, vă rog art.62 alin.1 și veți vedea că misiunea acestui consiliu este de a conduce activitatea administrativ-economică. Și citiți pct.5 de la art.1 care spune așa: "În consiliul director trebuie să fie oameni de înaltă cultură, artă și știință." Păi, o să-l iau pe Pleșu, pe Liiceanu să-mi conducă garajele, să-mi conducă ce? Cum adică? În consiliul director care se ocupă de activitatea economică propriu-zis, să pun oameni de înaltă cultură și știință și artă! Este o inadvertență clară, se vede că n-a fost gandit deloc.
Acolo ne trebuie 2-3 economiști, 3 ingineri care să se zbată, să lupte cu administrația, cu zugrăvitul, cu investițiile. Cum să fie un oameni de cultură și artă în consiliile de administrație? Deci, aduc oameni din afară, deci ministerul nu are oameni, sindicatul nu are oameni, nu are... îi aduc din afară și-i pun să mă conducă. Rectorul nu e în Senat, e un funcționar, el răspunde, el este ordonator de credite, chiar după actualul proiect. Ei, atunci să dăm Cezarului ce-i al Cezarului! Să așezăm pe rector în Senat și să conducă Senatul, să avem un organ conducător care este răspunzător pentru toate acestea. Sunt o serie de lucruri, eu mi-am notat foarte multe și o să vă las, îmi asum culpa că n-am răspuns rapid ideii de a depune aici un material scris, dar îl avem și o să-l depunem, sigur că da bănuiesc că va contribui la îmbunătățirea acestui proiect de lege.
Vă mulțumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:
Vă mulțumesc.
Vă rog.

Domnul Niculae Niculescu:
Sunt Niculae Niculescu, rectorul Universității "Petre Andrei" din Iași.
Pentru că e bine să discutăm ce e mai important.... Sigur, sunt multe de spus. (Nu se aude.)Vreau să vă spun că această idee a noastră de a modifica Legea nr.84/1995 a constituit pentru mine o mare surpriză, adică o așteptam, dar numai peste vreo 5 ani. Dar, dincolo de asta a reprezentat o adevărată lovitură de teatru și așa a fost marcată această chestiune. A fost lovitură de teatru, dar pentru cine? Pentru retrograzi, pentru cei care nu vor s-o recunoască sau să nu recunoască ceea ce este o chestiune evidentă, o realitate.
Există pluralism al formelor de proprietate în toată țara, în toate domeniile, implicit în învățământ, ceea ce ați făcut dumneavoastră. Și în această Lege a învățământului, ceea ce ați făcut dumneavoastră. Problema care este... dar cei mai ostili la această modificare a legii mi s-au părut a fi cei din Ministerul Educației și Cercetării.
Ce vă spune asta? Eu vă spun, ca unul care a avut niște probleme, alături de colegii mei că, de trei ani de zile ne confruntăm cu un blocaj extraordinar pe care ministerul, de altfel este un astfel de material la dumneavoastră, domnule președinte, prin care ministerul nu-și asumă decât rolul de controlor și de om de blocaj. Atât.
După opinia mea, dacă vreți să fiți consecvenți, și sunt convins că veți fi consecvent, ceea ce trebuie să faceți acum este să urmăriți ca aceste prevederi din Legea 84/1995 să se regăsească în toată legislația care urmează, implicit în Legea învățământului superior. De ce? Pentru că este o parșivitate de ordin juridic aici. Eu sunt economist, dumneavoastră sunteți jurist și sunt sigur că o veți sesiza. Ei vor acum, cel puțin așa mi se pare, ca legea învățământului superior să abordeze niște probleme carenici nu prea fac obiectul lor, după cum spuneadomnul profesor Ardeleanu, că a contribuit la elaborarea acestei legi. Și eu am fost unul dintre contribuabilii la lege. Asta nu e o lege a învățământului superior.
Este reluarea unor preocupări pe care ministerul le are și din textul legii, în subsidiar, va rezulta clar că ministerul este preocupat doar de a-și asigura rolul de jandarm pentru învățământul superior. Ei trebuie să facă în primul rând acolo ordine în minister. Păi, dacă acolo sunt numai expirați din ăștia, o generație expirată, acolo sunt numai oameni expirați, cine să facă, domnule, textele astea de lege? Sunt numai oameni învățați să pună groaza pe tine?, cum s-ar spune.
În această lege, cu prevederile acestea evazive pe care le are și insuficient de conturate, și mai ales în problemele de fond, păi, nu poți să abordezi învățământul superior fără legislație, fără să ții cont de faptul că ai trecut la economie de piață, cum am și spus de altfel, că este concurență, este competitivitate, că trebuie autonomie universitară, că trebuie să abordezi problema finanțării învățământului și așa mai departe. Ei sunt tot "pe lângă, pe lângă, pe lângă".
Or, adoptând o astfel de lege care are caracter de lege specială, apropo de ce vă spuneam că e vorba de o parșivenie juridică. Are caracterul de lege specială și spun că m-a tocat trei ani de zile o consilieră acolo, Nistor, care am văzut că au făcut-o acum director la ARACIS. Vai de capul lui de acest ARACIS, cu astfel de oameni! Ei, m-a tocat că în dreptul ăsta, specialul derogă generalul. Spuneți-mi dacă dumneavoastră o să aveți în Legea nr.84 ceva prevăzut în legătură cu învățământul privat constatați că o iarăși doamnă Nistor, sau altcineva de la Ministerul Învățământului, tot din persoanele acestea expirate, îmi pare rău că spun așa, dar și eu îmi spun de fiecare dată că nu m-am sclerozat așa de tare...Domnule, e o mărturisire că nu m-am sclerozat atât de tare.
Eu rog ca să se vegheze și noi le dăm toată susținerea și documentația necesară, să se abordeze în Legea învățământului superior problemele de fond. Una.
Și în al doilea rând, să se facă la toate problemele astea nuanțări distincte la învățământul de stat și la învățământul particular. Pentru că noi nu putem să fim tratați cu aceleași unități, cu aceleași maniere de abordare.
Dacă se abordează în legea învățământului problema finanțări? Păi dacă se finanțează integral învățământul de stat, măcar parțial să fie și cel privat finanțat.
Problema autonomiei. În problema autonomiei, este limpede că un gen de autonomie pot avea unitățile de stat, pentru că statul are suportul că finanțează, la noi n-are nici un astfel de suport de finanțare. Dimpotrivă, la noi trebuie să fie vorba de autonomie deplină, în toată problematica. Dar e foarte greu. Să știți că noi ne luptăm cu morile de vânt. Este o reticență extraordinară.

Domnul Bogdan Olteanu:
O să facem și noi exact cum fac ei. Să vedem care va fi reacția.

Domnul Nicolae Niculescu:
Ce vă spune dumneavoastră faptul că ședința Consiliului Național al Rectorilor a fost convocată după ce dumneavoastră ați anunțat această ședință, a fost anunțată cu program de dimineață, s-a ignorat faptul că noi suntem aici invitați la dumneavoastră după-masă, ei continuă acolo dezbaterea între ei și noi nu participăm de data asta. Mie mi se pare că vorbește gestul ăsta, vorbește de la sine de poziția pe care conducerea ministerului, chiar și a Consiliului Național al Rectorilor, știți cu câtă greutate au acceptat ca să facem parte din acest Consiliu al rectorilor?
Un secretar de stat de acolo ne trimite o adresă și ne spune "în virtutea articolului nu știu care din Legea învățământul, Ministerul coordonează, controlează..." și nu știu ce mai face, și să ne trimiteți planurile de învățământ pentru avizare.
Ce treabă are ministerul să facă acest lucru? (Discuții concomitente)
Domnule președinte, vreau să vă spun că de trei ani de zile am absolvit Universitatea APOLONIA, este aici fostul rector cu noi, și am făcut-o prin hotărâre judecătorească definitivă, și-mi răspunde ministrul învățământului că nu pot să mă prevalez de o hotărâre judecătorească definitivă neaplicabilă. Ați auzit de așa ceva? Juridic vorbind. De trei ani de zile. Și acum ne trimite mereu invitații mie și doamnei...bine, că mie îmi place să merg că e o doamnă frumoasă și tânără?! (Râsete)
Și tot de trei ani de zile, Ministerul Învățământului, printr-un funcționar depășit, expirat, îmi refuză scoaterea la concurs a posturilor didactice. Domnule președinte, poate să stea o universitate în loc pentru încăpățânarea și pentru intenționalismul unui funcționar din minister? Dar ei să-și facă ordine acolo, în grădina lor, și să ne lase în pace să ne vedem de treabă că știu că suntem oameni de școală.
Vă cer scuze.

Doamna Augusta Anca:
Sunt Augusta Anca de la Universitatea "Hibiscus" Timișoara.
Vreau să vă spun că spre deosebire de mulți dintre colegii de aici, Universitatea Hibiscus am înființat-o eu, ca persoană, singură, până când a apărut Legea din 1993. Atunci am constituit fundația care a devenit suportul acestei universități. Am sperat ca după acreditare, bătălia permanentă pe care am dus-o ani de zile pentru ca universitatea să trăiască, să se mențină la un nivel corespunzător, se va potoli, nu se va încheia. Când colo, legea acreditării ne declară înființarea, deci, din acel moment, deși aveam un spațiu și aveam deja 11 ani de activitate în spate și de muncă, nu activitate pur și simplu.
Apoi, declară că în condițiile desființării universității, patrimoniul va trece sistemului educației. Tot în Parlament s-a aprobat. Îmi pare rău.
Sigur că acest lucru nu ne-a lăsat să dormim și ne-am organizat, cu chiu, cu vai, ne-am organizat în cursul anului trecut, în Uniunea Universităților Particulare acreditate. Am organizat în cadrul acestei uniuni la care domnul profesor Ion Ardeleanu este președinte, doamna Dumitrescu Corina, de la Dimitrie Cantemir, este secretar general. Am luptat pentru ca să iscăm dezbateri privind învățământul privat și condițiile în care s-a făcut acreditarea, în presă, ați participat, domnișoara Vasilescu la dezbatere, la care cei de la Ministerul Învățământului, spre uimirea noastră, au fost foarte deschiși și dornici să fie alături de noi în ce urma să facem, ca pe urmă, după ce, în sfârșit, s-a aprobat de către ambele Camere acel proiect de lege de completare a legii existente a învățământului, să ne trezim cu acest proiect care este cam așa ca o mămăligă nefiartă, ne pare rău s-o spunem așa, dar s-a făcut cu intenția clară de a deturna atenția de la acea modificare pe care o făcusem cu greu și care era ciuntită cum era, dar era un punct de plecare ca s-o poată opri.
Deci, noi am dori, dacă este posibil, și am simțit asta, să nu lăsați să moară acest proiect de lege, pentru că pentru această lege a învățământului o să se mai zbată multă lume și va dura mult până când se va adopta.
Dar noi să ne putem desfășura activitatea în condiții de legalitate, pentru că fiecare om când este într-o anumită postură ar vrea să nu mai lase din mână acea postură.
Noi vrem să ne apărăm universitățile pe care le-am creat, pentru care am luptat atâția ani și pentru care Ministerul Învățământului ar vrea să ne dea deoparte, să ne impună conducerea cu oameni de-ai lor. Noi știm pe cine să ne alegem, că vom alege oameni care ne vor ajuta să ființăm, să funcționăm în continuare.
Deci, v-aș ruga ca, în perioada care urmează, și domnișoara Vasilescu și dumneavoastră să țineți piept încercărilor de a se înlătura acel proiect de modificare a Legii învățământului tehnic de stat. Dacă se va vota această lege, să nu treacă fără să fie inclus totul în acest proiect de lege. Pentru că altfel înseamnă că am stat degeaba, că două Camere au votat în unanimitate aprobarea acelor lucruri infime, pentru noi, sunt infime, dar sunt foarte importante. Și atunci simțim și noi că cineva este îngrijorat de ceea ce se întâmplă și vrea să ne fie alături.
Numai spun că au făcut dezbateri la Sinaia, au stabilit niște principii pe baza cărora să se lucreze la Legea învățământului. S-au făcut dezbateri în presă în prezența multora și nu s-a ținut cont de ele și aproape nimic nu se regăsește în proiectul de lege. S-a copiat de undeva, nu știu de unde putea să fie atât de prost întocmit.( discuții în paralel)
De ce nouă să ni se recomande ce să facem cu patrimoniul dacă revine la fundație. Adică s-au creat locuri cu taxă la stat care n-au nici o limită, nici o limită nu există, dacă la noi ar fi funcționat Consiliul Concurenței, ar fi trebuit să se sesizeze imediat că statul face concurență privaților.
Ni se dau locuri limitate și la stat nu se mai limitează de loc. În aceste condiții, nouă nu ne-a luat nimeni apărarea, și am crezut că, am gândit că P.S.D. era mai de stânga, cum eram și eu de altfel, și poate că aș fi gândit așa că nu e bine să mergem prea pe privat.

Domnul Bogdan Olteanu:
Noroc că aveți universitate privată!

Doamna Augusta Anca:
Eu din 1999 sunt la Partidul Liberal și-mi doresc ca liberalii și cei care sunt în aceste organisme să ne acorde sprijin. Pentru că în România s-au făcut privatizări multe, nu în favoarea cuiva. Noi am făcut prin munca și zbaterea noastră, am creat niște universități, de la care n-am luat profit, pentru că n-am luat de loc din cauza aceasta, ca să poată să reziste ca universități. Or, acum să vină cineva și să le spună că nu sunt funcționale, mi se pare nedrept.
V-am ruga să sprijiniți și adoptarea modificării aceleia făcute de președinte, mă și mi că este un partid democrat, dar mă rog, ca să zic că nu este corect să ni se condiționeze. Cel puțin atât.
Vă mulțumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:
Vă mulțumesc.

Doamna Camelia Tănăsoiu ( Universitatea ecologică București):
Am mândria de a spune că reprezint prima universitate privată din România. Și atunci trebuie să-mi dați crezare că încă din primul an am funcționat ca universitate trecând prin greutățile unei universități particulare. Mai ales că au fost mai multe greutăți pe mai multe planuri. În primul rând, pe plan patrimonial. Am să revin asupra observațiilor mele concrete, dar și asupra confruntării cu greutățile puse de Ministerul Învățământului, în general, de către societatea civilă care nu a primit, nu putem să spunem că numai forurile conducătoare au avut această atitudine față de învățământul particular, dar și populația civilă și studenții. Întrebați, au apărut și la televizor, de câte ori apăreau așa, cu infatuare, cu dispreț studenții de la stat cum îi tratau pe cei de-ai noștri. Cu primele promoții ne-am dus la stat, erau examinați în săli separate, comisii care, pur și simplu, îi torturau. Dar, totuși, nu vreau să judec de pe poziții de confruntare, ci mai degrabă de parteneri. Adică vreau să cred că suntem parteneri, să avem drepturi egale și responsabilități ca și învățământul de stat.
Însă, am dori să se facă niște articole, așa cum ați încercat dumneavoastră, prin completarea la Legea nr.84, care vă spun sincer m-au făcut să mă uit încă o dată peste lege, care mie mi se pare la ora actuală mai bună de nu știu câte ori decât actualul proiect de lege.
Sunt niște observații care o să vi le comunic ulterior.
Vă spuneam că greutățile sunt ale începutului, deci nu putem să le cernem. Deja s-a făcut o selecție în 16 ani. A fost prima universitate acreditată, au trecut niște ani, dar ani care nu au fost suficienți pentru a ne etala valoarea educațională.
Poate că au fost și perioade complementare. Și am să vă dau exemplu, cu misiunea universității ecologice, care și ceilalți colegi au avut-o în provincie, în centrele teritoriale. Ne-am dus în centre unde vreau să vă spun că am eliminat, chiar și surclasat ASE-ul de la Tulcea și suntem foarte bine apreciați. De ce? Am găsit o zonă săracă. Prin profilul nostru ecologic ne-am apropiat de Deltă, ne-a ajutat foarte mult. Ne-am creat acolo specialiști. Vreau să vă spun, cu mândrie, am creat o clasă de mijloc, oamenii părăsiseră zona de sărăcie, s-au dus căpșunari, au început să se întoarcă.
Avem chiar senatorul de P.N.L. a fost studentul meu, Ilușcă Daniel. Avem oameni de afaceri, oameni precum prefectul județului, profesor cadru didactic la noi, oameni care au contribuit ca o misiune socială, i-am socializat pe oamenii aceia, le-am oferit pregătire și eu cred că pentru asta merităm apreciere publică. Dar sacrificiile au fost mari.
Și acum am să revin legat de aceste sacrificii. Am apărut și așa s-a înființat universitatea ca un SRL, cu un fondator. Între timp a trebuit să treacă printr-o fundație, Fundația Atheneul Român, am luat întreg patrimoniul în patru ani de către universitate, s-a întâmplat ce s-a întâmplat în anul 2000, n-am mai găsit nimic, am rămas tot în niște cocioabe, mă rog, amenajate și am luat din 2000 o altă formă de conducere, un alt management, și cu echipa de cadre didactice care între timp au crescut prin propriii noștri studenți, am făcut acele curbe de sacrificii.
Și vă întreb, astăzi, patrimoniul cui revine? Se întoarce fondatorilor?
Patrimoniul a crescut prin contribuția a multor altor forțe. Fondatorii au fost atunci puși acolo unde există pe criterii pur subiective. Astăzi, când cadrele didactice care au fost cu noi și în perioade grele, cadre didactice și de la universități de stat care au stat lângă noi și ne-au încurajat că nu aveam cu ce să le plătim salariile, și a trebuit să ne construim prin forțe proprii, n-am folosit nici un credit, și ne-am construit sediul. Îl extindem acum, suntem în al patrulea an în aceste curbe de sacrificii, cu salariile înghețate.
Dumneavoastră cât credeți că ați putea să continui să conduci masterat, să predai la nu știu câte masterate, fără să primești un leu. Ca să ne pregătim de cea mai performantă, spunem, printre cele mai performante universități românești.
Aș vrea să regândiți acel articol, unde patrimoniul să revină unității academice. Pe ce criterii?
Încă ceva. Legat de desființare, sunt vreo trei termeni acolo, dizolvare, desființare, lichidare a unei universități.
În nici o lege nu scrie când poate apare o asemenea situație. Ar trebui să vedem când se folosește lichidare, dizolvare, desființare a unei universități. Dacă vorbești despre "în caz de", poate să fie sinedie.

Domnul Bogdan Olteanu:
Dumneavoastră vă gândiți la o noțiune economică și ea nu se regăsește ...

Doamna Camelia Tănăsoiu:
M-ați perceput!
Ar mai fi, mă rog, la articolul în care am discutat noi definirea universităților particulare, instituții superioare libere, deschise. Aici trebuia altfel formulat. Așa este! Înseamnă și universitatea populară de învățământ superior.

Domnul Bogdan Olteanu:
În alte țări libere înseamnă cu totul altceva!

Doamna Camelia Tănăsoiu:
Țin să vă mulțumesc foarte mult pentru această ocazie pe care ne-ați oferit-o și poate mai mult decât atât, am convingerea că ne veți susține, că este nevoie, pentru că misiunea noastră este extraordinar de benefică pentru țară.

Domnul Alexandru Puiu (Universitatea Brâncoveanu):
Sigur, chestiunile sunt, au fost spuse...Aș vrea să vă spun că dacă privim de pe poziția optimistului, haideți să vedem și jumătatea plină.
Se spunea la un moment dat că universitățile de stat au fost acreditate declarativ, cele particulare, prin controale foarte multe. Eram amândoi la televiziune. Sunt lucruri mai mult sau mai puțin corecte. Eu vreau să ridic trei probleme, pe scurt.
Una: concurență neloială există și în prezent. Eu cred că este de datoria noastră, sigur, nu vă cer dumneavoastră să faceți aceasta, dar nici nu trebuie să treacă pe lângă Comisiile de învățământ din Parlament. Am propus la o conferință a rectorilor, care a avut loc la noi, a fost așa, scurt organizată, un proiect de cod. Deci, nu codul universității, codul învățământului superior.
Domnule președinte, nici un singur rector, am plecat așa, mâhnit, unul singur să fi zis ceva, că este prost, că este bun... Eu vă spun foarte cinstit, avem și noi acolo lipsuri, dar eu simt că această concurență neloială ... Nu vreau să-mi supăr colegii, dar această concurență neloială vine chiar de la unii colegi care sunt aici, de față. Să strângem rândurile. Dacă suntem masacrați, nu rezolvăm nimic.
Domnule președinte,
Și domnișoară președinte,
Există un fenomen în învățământul superior care riscă să torpileze... siderurgia, petrolul și altele.
Deci, pe de o parte, la noi, mi s-a luat dreptul să conduc doctoratul. În toată lumea oamenii conduc doctorate... nu peste 70 de ani, 65... Deci, eu sunt conducător de doctorat și am format oameni din toată lumea, inclusiv în țările capitaliste dezvoltate. Deci, bătrânilor li se barează drumul.
Atunci, poate se încurajează tinerii. Nu se încurajează! Criteriile făcute de domnul ministru Miclea sunt diabolice. Și vă dau un singur exemplu: reiau ideea profesorului Ursu, chiar am fost colegi, în toate criteriile acestea de promovare nu se vorbește nimic de învățământ, numai de cercetare. Primii 12 ani am fost cercetător și eu sunt de acord că un mare profesor nu poate să fie decât un cercetător. Dar, nu toți sunt mari profesori. Deci, ca să ajungă conferențiar, trebuie să fie manager la un grad. Păi, să spună dânșii sau mâine vă întâlniți cu cei de la stat, a aprobat cineva un grad condus de un lector? Avem și noi 7, 8, dar trebuie să fim toți, ba eu, ba alții...
Acum, s-a dat o lovitură tineretului, prin Legea aceasta 9, deci conferențiarii nu mai au drept la nici o muncă de conducere. Textual! Deci, nici prodecanii... Și atunci, dacă la bătrâni..., la tineri le barezi drumul... Și atunci, să aducem din Franța, din Spania și noi să ne ducem la căpșuni.
Problema este foarte periculoasă și eu m-am gândit dacă cine a făcut treburile acestea le-a făcut așa, din .... Hai să nu distrugem! Învățământul este unul din puținele domenii care au mai rămas ale noastre, ale românilor, ale cetățenilor din această țară.
Și ultima problemă. Intrăm în Uniunea Europeană, sigur, ne pregătim... Domnule președinte, ar trebui recomandat ca și în licee și în facultăți să fie prezent obligatoriu, de la medicină, până la economie sau invers, de la economie, până la medicină, cel puțin două discipline: una despre Uniunea Europeană și una de management.
Eu am mai făcut propunerile acestea și tot așa n-am prea avut audiență. Eu știu ce vorbesc, că m-am documentat.
Eu, de pildă, la universitatea pe care o conduc, absolut, de la jurnalism, până la economie, există aceste discipline. Dar eu știu că în alte părți nu sunt. V-aș ruga să aveți învedere.

Domnul Bogdan Olteanu:
Vă mulțumesc.

Domnul Aurelian Sabin (Universitatea Spiru Haret):
Eu cred că tot ce au spus colegii mei este perfect justificat și nu cred că sunt necesare alte argumente, din moment ce legea a fost adoptată de Parlament, de cele două Camere, înseamnă că s-a simțit la acel nivel ceea ce era necesar. Sigur, înțelegem și returnarea, dar eu cred că dacă un Parlament între a votat și, din câte am înțeles, în unanimitate, nu este necesară încă o abordare a legii? Eu am înțeles că a fost înainte, până la clarificare.

Doamna Lia Olguța Vasilescu:
Cu condiția rămânerii... Era chiar mai bine!

Domnul Aurelian Sabin:
Nu are rost să dezbatem această problemă care a fost pusă foarte bine. Senatul a fost de acord cu tot ce s-a adoptat. Deci, nu ar prea mai avea rost noi argumente.
O singură problemă aș avea eu: mai este necesară o lege a învățământului? Să vedem câte cereri mai sunt în Uniunea Europeană care au această lege? În SUA există o lege la care nu s-a mai adus nici un amendament la nici un articol de 46 de ani și aici noi venim în fiecare an, dezbatem, propunem la Legea învățământului...
Dacă s-au făcut aceste amendamente, această problemă nu are rezolvare la legea învățământului? Celelalte sunt rezolvate.
Nici o lege nu este perfectă!
Și eu cred că va dura mult timp până se va ajunge la o lege cât mai, să zic așa, mai corespunzătoare.
Cred că ar fi o greșeală dacă s-ar "cârpi" acum această lege. Procesul acesta este destul de terminal, în toate țările. Nu se poate într-un an de zile să perfectezi tot! Și este bine să se amendeze numai acele articole care, comparativ prevederilor din legile țărilor Uniunii Europene privind învățământul superior și trebuie să se aibă în vedere și legislația din Statele Unite ale Americii.
Acolo este învățământul dominant particular și Universitatea Harvard este numărul 1 în topul universităților particulare.
Sigur că grija și apreciez foarte mult grija pe care o manifestați dumneavoastră și ați făcut, de fapt, un act de reparație morală cu aceste amendamente pe care le-ați adoptat la legea învățământului.
Și cred că și în ceea ce privește raportul acesta dintre universitățile particulare și organele administrației de stat și cele locale, bine reflectate în autonomia universitară.
În Statele Unite este un singur articol, controlul federal asupra educației este interzis, pentru că și acolo, probabil să s-a amestecat ani de zile....
La nivelul Ministerului învățământului nu se mai poate rezolva. Este plin de funcționari, unii dintre ei au uitat că au lucrat în învățământ, alții cred că nici n-au trecut prin învățământul superior. Există o birocrație... Scoaterea la concurs a posturilor, aceasta este problemă de minister al învățământului.
La mine s-au tăiat 15 posturi dintr-o dată, fără nici un argument! Am intervenit degeaba!
Le-am trimis la Monitorul Oficial și am cerut la Monitorul Oficial: spuneți-mi, domnule, și mie aveți vreo lege, vreo hotărâre de Guvern, vreun document pe care să spună că trebuie avizat de Ministerul Învățământului?
Nu există nici o hotărâre de Guvern, nici o lege, nici o prevedere și totuși, așa, cu amândouă mâinile, ca să trimită toți acolo...
Dacă există această autonomie universitară, problemă de învățământ, de calitate, ce nevoie de aceste lucruri care sunt evidente, sunt necesare, sunt posturi vacante care trebuie ocupate.
Și atunci, a trecut un an de zile de când le-am respins și bineînțeles că au rămas oameni pe ele, cu cumul. Universitatea are nevoie de oameni cu funcție de bază.
Sunt convins și nu vreau să mai revin, sunt convins că la nivelul dumneavoastră se cunosc toate aceste lucruri și din moment ce această lege, aceste completări la Legea învățământului au fost făcute cu atâta răspundere și a reușit, de fapt, să satisfacă cerințele învățământului particular românesc, aș putea spune, la nivelul celui european și chiar și american.
De aceea, rugămintea noastră este dacă se poate să s scurteze acel drum, în aceste dezbaterei care se mai fac...

Domnul Bogdan Olteanu:
Procedură de urgență!
Domnul profesor vorbește de reexaminare.

Prorectorul Universității Dimitrie Cantemir:
Domnule președinte,
Doamnă președintă,
Doamnelor și domnilor,
Țin să remarc nivelul înalt al acestei întâlniri, pentru că de 17 ani de zile am bătut culoarele Parlamentului alături de distinși domni rectori Filipaș, domnul rector Mugurici, domnul rector Stânulescu și alți rectori care am luptat pentru a consacra, până la urmă, valorile noastre în învățământul superior particular.
Niciodată până în această seară, însă, în cvorumul nostru, nu a fost acceptat la un nivel atât de înalt și la acest nivel și mulțumesc domnului președinte și doamnei președinte.
Sigur că, dincolo de amabilitatea dumnealor, de preocuparea clară față de soarta învățământului superior particular stă probabil și faptul că noi ne-am validat o valoare în acești ani și că am confirmat, mai ales cei care suntem aici prezenți.
Am remarcat discursurile antevorbitorilor mei, regret că știind că este vorba de ora 16,00 am ajuns chiar la fix și n-am putut să apreciez, dar sunt convinsă că ceea ce a spus domnul președinte și doamna președinte au conturat până la urmă starea de spirit liberă a discuțiilor noastre și apreciez încă o dată și aș vrea ca, pe lângă faptul că achiesez la tot ceea ce s-a spus aici, să fac anumite remarci care, de fapt, și acele mesaje pe care rectorul nostru, eu sunt prorector la Universitatea Dimitrie Cantemir, am venit să le transmit, dânsul fiind în imposibilitatea fizică, din motive de sănătate, de a fi prezent.
Universitatea Dimitrie Cantemir, alături de Universitatea Titu Maiorescu, practic, sunt primele universități particulare din România, întrucât în octombrie în 1990 ele s-au aflat pe Legea nr. 21/1924, legea despre asociațiuni pe care am avut onoarea să o scoatem din arhivele vremii, împreună cu domnul rector Filipaș, înțelegând că învățământul este în primul rând un act de cultură, spre deosebire de fondatorii de la Universitatea Ecologică, care s-au înființat ca și SRL.
Nu am nimic cu dumnealor, de la Universitatea Ecologică, unde m-am și numărat printre acești fondatori, fiindcă mi s-a propus, fiind în anul IV de facultate, dar ceea ce au făcut dumnealor nouă ne-a creat, practic, prima mare dificultate, pentru că în ochii lumii am ieșit niște profitori, drept niște afaceriști. Or, noi nu am vrut, nici Titu Maiorescu, nici Dimitrie Cantemir, nici marea majoritate, pentru că ne-am aflat, din punct de vedere juridic, în temeiul unei legi, repet, scoase din arhivele timpului, care ne consacrau drept ca o activitate de cultură.
Pornind cu acest handicat, creat de unele universități, nu numai Universitatea Ecologică, ne-am bătut cu mentalitățile vremii, cel puțin în primii 10 ani de zile. Și pe parcurs s-au pierdut multe universități particulare.
Cineva care a fost ministrul educației se mândrea că a închis 38 de universități particulare, iar eu i-am spus că nu mi se pare motiv de mândrie să închizi o universitate. Pentru că, pornind de la premisa de bunăcredință că acolo se face școală, nu este un loc rău famat, nu este un loc în care se întâmplă nelegiuri.
Sau dacă, cumva, ar fi redus activitatea unor universități de stat, care se alimetează de la bugetul de stat într-un mod nejustificat și din rațiuni de politicianism local. Fiecare prefect vroia, în perioada "90-97, să înființeze câte o universitate. Eu vorbesc în cunoștință de cauză, fiindcă lucram la cel mai înalt nivel, ca și consilier pe probleme de politică internă, și m-am opus tot timpul acestor intenții, dar fără nici un succes. Adică, până la urmă, universitățile se fac în centre cu tradiție și nu în orice târg de provincie. Asta, de fapt, și justifică criza învățământului superior de stat, fiindcă aceeași prăjitură se împarte acum în mult mai multe părți și nu ajunge.
Revenind la oile noastre, folosind o expresie mai puțin academică, această bătălie, până în 2000, s-a dus pe zona că noi ne-am cerut legea: noi ne-am cerut Legea nr.88/1993 privind acreditarea, Legea nr. 84/1995, legea generală a învățământului, și avem acolo acel capitol 9. Deci, tot timpul, nu am fugit de lege, ci am vrut să fim înăuntrul unor reglementări legale, pentru că activitatea noastră are un asemenea temei.
Sigur că Universitatea Creștină "Dimitrie Cantemir" a fost, în 1994, în primele patru acreditate, în 2002, în primul lot de opt acreditate și am ținut acest trend până în zilele noastre, și sub aspect calitativ și cantitativ.
Nu vreau să vorbesc foarte mult despre noi, dar mă voi referi acum la recunoașterea noastră europeană. Nu am considerat niciodată că acest lucru este un merit al lui "Cantemir", ci al întregului învățământ particular de calitate din România. Și mă refer la aprecierile pe care le avem din partea doamnei Emma Nicholson, care este și doctor Honoris Causa al Universității Creștine "Dimitrie Cantemir", mă refer la aprecierile pe care le-a făcut europarlamentarul, președintele Delegației România-Uniunea Europeană, .........................., care a remarcat pentru prima dată o stare de libertate în România, la universitatea noastră, și la aprecierile președintelui Comisiei Europene Jose Manuel Barroso, care a acceptat să devină doctor Honoris Causa la universitatea noastră.
Ce vreau să spun? Vrau să spun că Universitatea "Dimitrie Cantemir", ca și alte universități, este pregătită de întâlnirea cu universitățile europene, cu care, de fapt, lucrează de ani de zile.
De asemenea, poziția noastră este de colaborare cu universitățile particulare din România și cu universități de stat. Ca dovadă, că suntem și fondatorii Uniunii Universităților Particulare Acreditate.
Vreau să le spun rectorilor, aici, prezenți, majoritatea sunt membri ai Uniunii, dar celor care nu sunt și care au, acum, idei de lege, că această lege este rodul muncii universităților membre ale Uniunii Universităților Particulare Acreditate, care au știut să lucreze cu parlamentarii care sunt inițiatorii acestei legi, pe care i-au invitat să le cunoască realitățile, să vină să ne viziteze, să ne știe greutățile. Și, pe baza acestei expertize corecte, concrete, cu dumnealor, la cel mai înalt nivel (și îi mulțumim domnului președinte și doamnei președintă, că sunt printre inițiatori), au putut, în cunoștință de cauză, să inițieze această lege.
Că, acum, ne mai trezim cu o altă propunere, îmi pare rău, un alt proiect de lege...
Proiectul acesta este foarte bun, întrucât, practic, consacră realitatea noastră, o realitate care era "încremenită în proiect" din 1995, de când nu s-a mai făcut nici o referire legislativă la evoluția noastră firească, de când, practic, eram într-o zonă a ignorării totale, pentru a putea fi presați, ca să dispărem. Deci, miza aceasta a fost.
Ei bine, am reușit, ce a fost, a fost! Acum, acest proiect de lege, votat în unanimitate la Senat - Camera decizională și cu cu majoritate covârșitoare în Camera Deputaților, are acest articol, care vom vedea cum va fi. Important este că ne consacră realitatea. Deci, e ceva deosebit, este o reparațiune morală, pentru care mulțumim încă o dată înalților oficiali aici prezenți.
În legătură cu proiectul de lege care se propune aici, eu am avut o intervenție și în rubrica "Educațional", în Ziarul "Adevărul", de săptămâna aceasta, și am declarat că sentimentul este că este o lege fabricată, o lege făcută într-un cerc închis...

Intervenție din sală:
La comandă!

Prorectorul Universității Creștine "Dimitrie Cantemir":
O lege, care, parcă, vrea să ajungă din urmă proiectul nostru de lege. Noi le-am luat-o din plin înainte, cu sprijinul nemijlocit al inițiatorilor, care și-au dat seama că realitatea noastră este reflectată, însă, în replică, onor" colectivul din minister a uitat că la origine exista o echipă mixtă, din care făceam și noi parte, au uitat de niște înțelegeri clare perfectate și au spus: "La cantitate, hai să trântim ceva pe masă!"
În ceea ce ne privește pe noi, lucrurile sunt discutabile, pentru că în domeniul privat, niciodată, nu o să dicteze nimeni care sunt organele și cum să ne organizăm ș.a.m.d., pentru că am performat, și în plan intern, și în plan internațional, și legea jocului ne-am făcut-o noi și o să ne-o facem în continuare, cu bună credință și în virtutea vocației noastre universitare.
Această lege, din punctul meu de vedere, trebuie să existe, pentru motive foarte clare: din momentul în care țara noastră a aderat, prin ministrul de atunci al educației, Andrei Marga, la Convenția de la Bologna, noi am intrat într-un sistem european, care ne dictează ce anume trebuie să legiferăm în domeniul învățământului superior. Și am și legiferat: am făcut, foarte clar, Legea nr. 288 privind organizarea studiilor universitare, în baza Convenției de la Bologna, am făcut, foarte clar, Ordonanța privind calitatea în domeniul învățământului superior, și este foarte corect; și, între vreme, că tot nu am văzut învățământul superior de stat, s-au dat și ordonanțe de urgență și ordonanțe simple.
Deci, avem destulă lege, ca să mă exprim puțin forțat, ca să nu ne mai trebuiască, putem să aplicăm ceea ce există. Pentru că reglementările legale în vigoare sunt concordante cu Conferințele, inclusiv de la Berlin și de la Bremenn. Și ne cam aflăm în treabă cu această chestie, care, așa cum remarca un anumit partid, introduce acești "comisari politici" în universitățile de stat. Pentru că la noi nu vor avea cum să forțeze. Bine, cu cei de la sindicate rămâne o problemă de sindicat.
Deci, eu cred că impactul pe care îl va avea integrarea în Uniunea Europeană, vizavi de învățământul superior particular, trebuie puțin lăsat să se întîmple mai evident și, eventual, la mijlocul anului viitor, să vedem dacă ceea ce înseamnă protecția noastră, a tuturor universităților, ar mai cere vreo adaptare a legislației, în sensul de a fi competitivi cu învățământul superior european. În rest, propun să aplicăm ceea ce avem în general; și, în special, la universitățile particulare, să stăm și să așteptăm.
Nu de alta, dar, din ceea ce am remarcat la nivelul Comisiei Europene, inclusiv la nivelul ministrului european al educației, deja, ministerul român al educației are derapaje. Această lege va însemna un derapaj absolut antieuropean și ar crea o problemă în plus.
Și, de altfel, referindu-se la derapaje, comisarul european pentru educație menționa recomandarea făcută statelor membre, ca organismele care controlează calitatea învățământului superior să fie independente. Or, în România, acest lucru nu se respectă! Deci, iată un derapaj fundamental, pentru care o să tragem ponoasele, în sensul că aquis-ul acesta nu va avea o vocație europeană și va trebui să mergem să ne acredităm la organismele europene.

Domnul Bogdan Olteanu:
Doamnă prorector, vom constata că, după aderarea la Uniunea Europeană, cele mai multe țări din zona aceasta încep să derapeze, din toate părțile. Dar nu insistăm să luăm exemplu!

Universitatea Creștină "Dimitrie Cantemir":
Dar nu e obligatoriu, bineînțeles.
Deci, legea aceasta este, prin spiritul ei, antieuropeană și retrogradă și nu trebuie să fie obiect de discuție. Că, de fapt, un anteproiect nu a trecut nici de Guvern, sunt convinsă că nici nu va trece, în această modalitate. Întreaga comunitate universitară, și de stat, cu care am discutat, și particulară, este împotrivă, a fost neconsultată, ignorată și marginalizată. Nu are rost!
Pe noi, de la "Cantemir", și, în general, nu ne deranjează, cei buni, să rezistăm. Înțelegeți, nu am nimic cu universitățile de stat bune și cu cele particulare bune, fiindcă scopul este acum comun.
Dar ce țin să remarc? Într-adevăr, trebuie să existe o diviziune a puterilor într-o universitate. Și, acum, o să vă demonstrez că chiar există. Există, de ce? Pentru că noi, pe baza reglementărilor în vigoare, avem acea Comisie de etică universitară. În universități se pune problema eticii, da?
Și atunci, noi, la "Cantemir", ce am zis? Am dat vocație de putere judecătorească acestei comisii. Deci, realmente, de acolo nu face parte nimeni din conducere, totul este independent ș.a.m.d., cine nu se supune cadrului și conduitei universitare este acolo judecat. Aceasta este puterea noastră judecătorească. Avem președintele - pentru că noi avem deja președintele universității, care, prin similitudine, este președintele entității noastre. Guvernul nostru este biroul senatului, are putere executivă, și parlamentul nostru este Senatul.
Și atunci, există această chestie de bun simț, că nu poți să fii "tartorul", nu poți să fii eficient și ca director și ca președinte. Eu am o experiență de trei ani, în perioada 1994-1997, în marile universități americane, și pot să vă spun că așa este eficient, poate, puțin, am luat-o mai revoluționar decât ei: președintele se ocupă de strategia universității, de așa-numitul "funds rising", iar de politica managerială se ocupă un executiv, care atrage de la absolvenți, de la corporații aceste fonduri necesare, iar partea profesională este a rectorului, care este cancelarul. Și, afară de aceasta, și ceea ce înseamnă conduită universitară, revine acestei zone.
Or, la noi, lucrurile acestea sunt reglementate normativ și pe linia aceasta mergem: aplicăm ceea ce este, adăugăm prin cartă norme chiar mai stricte și totul este în regulă. Pentru că, altfel, vă spun, nici nu puteam să ajungem să-l impresionăm (mă credeți, poate), pe domnul Guido ..............., spunând că, pentru prima dată, în România, vede că lumea se simte liberă undeva.. Și a stat foarte multe ore la noi.
Aceasta este și ideea, toată lumea să fie respectată, procesul de învățământ să meargă și, fiecare, pe zona lui de putere, să-și facă treaba.
În concluzie, eu susțin rugămintea antevorbitorului și vă mulțumesc anticipat pentru prezentarea în procedură de urgență a textului, este extraordinar, de către domnul președinte. Și vă spun că, dacă noi, până acum, am performat, o să performăm și mai mult, pentru că o să ne simțim în sfârșit liberi, după 17 ani.
Mulțumesc.

Intervenție din sală:
Doamnă, nu simțiți nevoia să fiți lăsați să vă guvernați singuri, la universitate?

Universitatea Creștină "Dimitrie Cantemir":
Asta am și spus.

Intervenție din sală:
Am vrut să subliniem.

Universitatea Creștină "Dimitrie Cantemir":
Da,bineînțeles. Sigur, absolut!

Domnul Nicolae Georgescu, rectorul Universității "Alma Mater" din Sibiu:
Două sau trei minute vă cer îngăduința, cu tot respectul.
Așvrea să abordez o problemă care nu a fost discutată, vizavi de noua lege. Pornesc de la faptul că un număr destul de mare, de peste 50%, din numărul total de universități private sunt în curs de acreditate. Aceste universitări au dreptul la învățământul la distanță și învățământul fără frecvență și învățământul seral. Pentru celelalte, practic, se depune o ducumetnație de autorizare, începe procesul de învățământ, apoi, la doi ani de zile, după lege, aceste universități au voie să depună documentație pentru acreditare. Mai durează încă un an, după care, la un an zile, au voie să depună documentație pentru învățământ la distanță - frecvență redusă. Mai trece încă un an și, în concluzie, se fac opt sau nouă ani, de când desfășoară învățământ la zi, dar nu au voie la învățământ la distanță și frecvență redusă. În afara granițelor, sunt universități care funcționează numai cu învățământ la distanță și frecvență redusă.
Mi se pare că, în contextul integrării, mai ales, ar trebui revăzută și această treabă. Și consider că cine îndeplinește condițiile pentru desfășurarea învățământului la zi în concordanță cu legislația în vigoare, de ce trebuie să mai aștepte opt-nouă ani, ca să poată face și învățământ la distanță? Unde, e adevărat, că sunt unele elemente în plus care se solicită, cum este universitatea virtuală și alte probleme, dar, în concordanță cu toată treaba asta, el poate poate condițiile, concomitent cu învățământul de la zi. Și atunci, de ce nu s-ar putea, când depune documentația sau după ce i se aprobă să funcționeze la zi, al doilea, al treilea an, să-și facă documentație de autoevaluare pentru ID-FR, mai dă încă 150 de milioane și poate să-și desfășoare ambele forme de învățământ?
Asta ar fi o rugăminte. Mi se pare nedrept, pe undeva, ca opt-nouă ani, să aibă învățământ la zi, fără să aibă dreptul și la ID.

Domnul Bogdan Olteanu:
Această problemă ține, mai probabil, de evaluarea calității în învățământ, așa că mie îmi e greu să mă pronunț, aveți competența să o faceți dumneavoastră, care aveți ambele forme.

Domnul Nicolae Georgescu:
Și încă o problemă. Ni s-a prezentat de dimineață și am văzut și în proiectul noii legi, că, mă rog, este inspirată din materiale luate de pe internet, din Franța, Austria, Germania, Irlanda.
Întâmplător, ca vicepreședinte UNESCO pe managementul calității învățământului superior din zona balcanică, am avut ocazia să discut prin toate țările acestea, vizavi de legea pe care o au. Și, la urma urmei, și dânșii au destul nereguli și nemulțumiri, vizavi de actualele legi, pe care le au în învățământ, și dânșii au proiecte de legi pentru modificare. Și cred că ar trebui întrebați sau consultați, de la minister la minister, dacă ar fi vorba, la actuala lege, ce doresc dânșii să amendeze și acele greșeli sau, mă rog, lucruri care nu ne convin, să nu le mai preluăm și noi.
Pentru că, săptămâna trecută am întrebat, la Lille, în Franța, despre treaba aceasta, de ce nu respectă prevederile Procesului de la Bologna, pe care l-au semnat, și răspunsul a fost în felul următor: "Noi semnăm tot ce ne cere Europa, dar la noi în țară facem ce considerăm că este necesar și bun pentru poporul nostru!"
Deci, nu trebuie luate toate tabu. Și cred că ar trebui consultați, vizavi de mulțumirile și nemulțumirile legilor pe care le au.
Mulțumesc pentru atenție.

Domnul Pîrvulescu - Universitatea "Hyperion":
Invitația primită de la dumneavoastră se referă la întreaga legislație a învățământului și nu numai la Legea învățământului.

Universitatea Creștină "Dimitrie Cantemir":
Proiectul legii.

Domnul Pîrvulescu - Universitatea "Hyperion":
Proiect, anteproiect...
Se vede că anteproiectul acesta a fost pus ca să contracareze proiectul de bază. Ba, mai mult, e un pericol pe care domnul Nicolescu trebuia să-l sesizeze, și anume, că, dacă apare o lege a învățământului nouă, se abrogă tot ce contrazice acea lege. Așa că Legea nr. 84, la care am muncit atât, aproape trei ani, nu va mai fi! Modificată!
De aceea insistăm ca în legile învățământului, indiferent când vor fi făcute, să fie neapărat un capitol special pentru învățământul particular. Pentru că este, chiar și învățământul militar, profesional, o categorie specială în învățământ. În felul acesta, categoriile speciale de învățământ particular ar putea intra în aceste amendamente la Legea nr. 84, ca articole foarte bine gândinte, foarte bine conturate.
Mă refer însă și la alte aspecte ale Legii învățământului care se preconizează (sperăm să nu apară), și anume: luni în șir, în documentele pe care le-am discutat, se vorbea că se elimină anumite funcții didactice, cum este preparatorul, hai să spunem că acesta nu este chiar o problemă, pentru că e foarte aproape de asistent, dar lectorul este imposibil de eliminat, fiindcă el face legătura dintre asistent și conferențiar.
De asemenea, în legile precedente: Legea nr. 288, Hotărârea de Guvern nr. 567 privind doctoratul sau masteratul, sunt foarte multe lacune, pe care le-am sesizat și nu le menționez aici, rugămintea noastră este să fie avute în vedere, noi am trimis și la minister observații, dar nu se ține seama de ele deloc, cum spuneau și antevorbitorii. Chiar și în Legea nr. 288, nu se specifică, la învățământul pentru doctorat, învățământul fără frecvență, care va fi durata acestuia. De asemenea, învățământul la ID este anacronic să fie egal cu cel de la zi: trei ani, pentru că atunci toți se vor duce acolo.
Și, cu aceasta, am să închei, mă refer la pericolul care ne paște cel mai mult, și anume în ceea ce privește parazitismul. Indiferent că noi avem legea cu corecturile, Legea nr. 84, tot vom avea niște probleme privind acreditările și autorizările. Și le avem pentru că acolo sunt niște criterii și standarde care sunt complet năucitoare! Ele chiar vor desființa majoritatea universităților particulare, pentru că sunt făcute anume, ca și legile pe care le emană ministerul, ca un fel de lance împotriva oricărui particular.
Bine, că nu le vor respecta marile universități de stat, la care comisiile vor închide ochii, pentru că se judecă între ei, dar la cele particulare vor tăia în carne vie.
Dau un exemplu sau două și, cu aceasta, închei. În metodoligiile pe care le vedeți pe internet se spune așa: în primul rând, se abat de la ordonanța și de la Legea nr. 87/iunie 2000 privind calitatea, acolo se specifică că se solicită acreditarea la doi ani după împlinirea ultimei promoții, în metodologie se spune că după trei ani; în lege spune că 51% din absolvenții celor două serii să aibă licență; în metodologie, se ridică la trei.
Dar ceea ce este mai curios este că introduce parametri și standarde neverosimili, nerelvanți și greu de cuantificat, iar alții, chiar, sunt imposibil de aplicat. Vă dau un singur exemplu, IPH 2.1.1, în care spune ca minim 50% din absolvenți să fie angajați și, dacă nu sunt angajați, nu îți dă această acreditare. (Rumoare.) Dacă ei au terminat în vara aceasta și dosarul a fost depus, când să se mai angajeze? Sau invers.

Intervenție din sală:
Domnule profesor, raportăm că s-au angajat 90%!

Domnul Pîrvulescu - Universitatea "Hyperion":
Nu se poate, că cer în metodologie să faci dovezi concrete.
Noi, la "Hyperion", am încercat, la absolvenți, ca să spunem dacă s-au angajat sau nu, și nu vor să ne comunice: "Ce vă interesează așa ceva? E treaba noastră ce facem!"

Intervenție din sală:
Nu e răspunderea noastră!

Domnul Pîrvulescu, Universitatea "Hyperion":
Deci, sunt niște criterii pe care noi nu le putem controla. De altfel, nici la stat nu se vor putea controla, iar acolo sunt zeci de mii de absolvenți. Dar ochii sunt ațintiți asupra învățământului particular și aici vă rog să fim atenți! Eu am aici niște observații și vă rog să le primiți, doamnă președintă, domnule președinte.
Au scos metodologia, pe care o pregătesc pentru o hotărâre de Guvern și nu au ținut seama de UUPA și de câteva observații ale Consiliului Național al Rectorilor, care erau nesemnificative, privind redactarea.
De asemenea, cer ca 20% dintre absolvenți să fie înscriși la masterat, alt criteriu. Sau criterii în sensul "gradul de satisfacție al studenților privind universitatea dumneavoastră"... Că trebuie să dau niște dovezi, așa spune metodologia.

Intervenție din sală:
Sondaje de opinie! Îi manevrezi cum vrei!

Domnul Pîrvulescu, Universitatea "Hyperion":
Sunt de acord, dar cu absolvenții nu se poate.
Deci, aceste observații vă rog să le rețineți.

Intervenție din sală:
Ar trebui o comisie mixtă învățământul de stat-învățământul privat.

Universitatea de Vest "Vasile Goldiș" din Arad:
Domnule președinte, nici un cadru dicactic nu face parte din CNCIS și, din ARACIS, nu mai vorbim, din comisiile ministerului. Nu avem reprezentanți în comisiile ministerului pe specializări, deși avem profesori foarte buni, mult peste nivelul statului. Dar nu sunt promovați, întrucât fac parte din învățământul privat.

Domnul Bogdan Olteanu:
Dincolo de observațiile de fond pe care o să le centralizăm, să le sistematizăm, eu aș spune că simt o oarecare lipsă de susținere în proiectul de lege. Sigur, când se va ajunge într-o fază mai avansată în cadrul dezbaterilor publice, cred că această lipsă de susținere își va spune cuvântul.
Vom acorda o procedură de urgență examinării proiectului pe care-l cunoașteți; până la sfârșitul acestei sesiuni va trece și prin Senat, astfel încât să se poată promulga, iar din următorul semestru, să poată fi aplicabil.
În sfârșit, eu v-aș mai face o propunere ca, peste 6 luni, să facem din nou o întâlnire, ca să evaluăm ce s-a făcut și ce nu s-a făcut.
De asemenea, în măsura în care acest proiect de lege referitor la învățământul superior va ajunge în Parlament, pot să vă asigur că vom face niște dezbateri, prilej cu care o să invităm și reprezentanții mediului universitar.
Eu vreau să vă mulțumesc că ați venit și vreau să vă asigur că, atunci când mai sunt probleme de genul acesta o să vă ajute colegul și consilierul meu, Magor Cibi, pe care-l cunoașteți și care se ocupă în mod special de problema educației și vă va sta direct la dispoziție și noi, în momentul în care vor fi chestiuni semnificative.
Vreau să vă mulțumesc și sper să ne revedem peste 6 luni.
Ședința s-a încheiat la ora 18,00.
Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania thursday, 19 october 2017, 17:43
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro