Plen
Ședința Camerei Deputaților din 26 iunie 1997
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
14-04-2021
13-04-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1997 > 26-06-1997 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 26 iunie 1997

4. Adoptarea proiectului de Lege privind ratificarea Tratatului cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare între România și Ucraina.

Domnul Ion Diaconescu:

................................................

Pct.4 al ordinii de zi este dezbaterea proiectului de Lege privind ratificarea Tratatului cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare între România și Ucraina.

Întâi, Comisia de politică externă să ia loc aici.

Da, poftim, domnule Mitrea, dar numai o chestiune de procedură, pe scurt.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Numai procedură, domnule președinte.

Grupul parlamentar PDSR cere verificarea cvorumului.

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Rugăm pe domnii secretari să numere.

Cvorumul este de 143, ținând seama de cei plecați în delegații.

Rugăm persoanele care nu sunt deputați, pentru a nu ne încurca, să părăsească sala, pentru că se numără. Vă rugăm poftiți în alte săli alăturate!

Din partea dreaptă a sălii:

Faceți apel, domnule președinte!

Domnul Ion Diaconescu:

Suntem în cvorum de lucru. Și sperăm să mai vină până atunci!

Din partea dreaptă:

Apel nominal!

Domnul Ion Diaconescu:

S-au numărat 158, iar cvorumul de lucru este 149, astăzi.

Dau cuvântul inițiatorului.

Din partea Guvernului, domnul ministru al Afacerilor Străine, Adrian Severin.

(Vociferări în sală)

Vă rugăm păstrați liniște!

Domnul Adrian Severin:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Rațiunile pentru care a fost negociat și semnat Tratatul cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare între România și Ucraina au fost prezentate, pe larg, inclusiv în discursul președintelui României, domnul Emil Constantinescu, cu ocazia semnării acestui document la 2 iunie a.c. De asemenea, am avut personal prilejul de a mă întâlni, în câteva rânduri, cu membrii Comisiei pentru politică externă a Camerei Deputaților, ocazie cu care am discutat, în detaliu, conținutul tratatului și principiile pe care acesta se bazează.

În această fază a deliberărilor dumneavoastră asupra propunerii de ratificare a tratatului, doresc să subliniez doar câteva aspecte de natură să facă a se înțelege mai bine locul acestui tratat în politica externă a statului român și în ce măsură răspunde el imperativelor momentului politic actual.

În primul rând, câteva aprecieri despre ce este acest tratat și ceea ce nu este. Tratatul româno-ucrainian este un document politico-juridic încheiat între două state care întrețin relații normale de cooperare și bună vecinătate.

Scopul principal al încheierii acestui tratat este acela de a statua principiile care vor sta la baza relațiilor dintre cele două state, de a stabili obiectivele și domeniile cooperării bilaterale, precum și mecanismele acestei cooperări.

Acesta nu este un tratat de pace. Asemenea tratate, tratatele de pace, după cum arată și denumirea lor, se încheie după un război, ori, slavă Domnului, nu ne găsim într-o asemenea situație. În consecință, nu se pune problema ca prin acest tratat, care nu este un tratat de pace, repet, să modificăm sau să reconfirmăm frontierele.

Frontierele dintre România și Ucraina sunt cele stabilite prin Tratatul de pace din 1947, Ucraina fiind atât stat semnatar al acestuia, cât și stat succesor al fostei URSS. Prin urmare, aceste frontiere există, cu toate titlurile pe care ele se întemeiază, mai puternice sau mai puțin puternice.

Tot ceea ce s-a făcut prin tratatul supus ratificării dumneavoastră a fost să se reafirme un angajament deja asumat prin Actul final de la Helsinki, și anume angajamentul de a respecta inviolabilitatea frontierei existente între România și Ucraina. Reafirmând acest angajament, România se aliniază exigențelor europene și urmează exemplul altor state europene: Polonia, Slovacia, Ungaria, Germania.

Așa cum declara șeful statului român, după semnarea acestui tratat, "Suntem cu toții cetățeni ai statelor europene, moștenitorii rezultatelor acestei cumplite tragedii care a fost cel de al doilea război mondial."

Singura cale rațională, pe care toate popoarele Europei au ales-o cu înțelepciune, este aceea de a renunța, pentru totdeauna, la logica înfruntării, acceptând să nu se mai modifice rezultatele acestuia printr-o o altă înfruntare, care s-ar dovedi și mai distrugătoare pentru toți".

Într-adevăr, se știe că politica de revizuire a frontierelor a dus întotdeauna la tensiuni și conflicte armate. De aceea este necesar să respingem orice insinuare, în sensul că în România ar exista forțe politice care ar promova o asemenea politică.

Sper că, prin votul dumneavoastră de astăzi, nu se va confirma teza unor neprieteni ai României, care susțin că România este o țară iredentistă. Or, cel mai bun răspuns la asemenea insinuări este încheierea Tratatului cu Ucraina, prin care să reafirmăm inviolabilitatea frontierelor actuale, la fel cum am procedat și cu alte state.

Frontierele actuale ale României sunt cele pentru care, în ultimul secol, s-au jertfit sute de mii de români. Teritoriul actual al României este moștenirea noastră comună. Datoria noastră este s-o păstrăm.

S-a vorbit foarte mult despre drepturile noastre istorice. În această privință, nu trebuie să uităm că românii și-au valorificat drepturile istorice încă din 1856 - 1859, în 1877 - 1878 și în 1916, 1920, cu sprijinul unor mari puteri europene. Aceleași mari puteri europene, la care, acum, se adaugă și Statele Unite ale Americii, garante ale tratatelor din 1920 și 1947, ne sfătuiesc astăzi să dezvoltăm relații de bună vecinătate, bazate pe realitățile teritoriale pe care ni le-au transmis generațiile trecute.

Nu putem sacrifica interesele actualei generații, ca și ale celor care vor veni, ducând o politică inspirată din nostalgiile trecutului, din resentimentele, unele dintre ele, de altfel, de înțeles, provocate de evenimentele anilor 1940 - 1947.

Idealurile noastre naționale, acelea care sunt valabile și care vor rămâne mereu valabile, trebuie satisfăcute, trebuie împlinite, în contextul noii Europe, în contextul Europei unite de mâine, când credem, când suntem convinși că românii din toate teritoriile noastre istorice se vor regăsi împreună într-o Europă unită.

Tratatul româno-ucrainian se înscrie în cadrul mai larg al procesului constituirii unor relații bazate pe încredere și cooperare, proces pe care România l-a promovat consecvent, prin încheierea tratatelor de bună vecinătate și colaborare cu statele vecine și alte state europene.

Asemenea tratate sunt piese componente ale operei de edificare a unei arhitecturi subregionale de cooperare, stabilitate și securitate, concepută ca o verigă esențială într-un sistem pan-european și global, bazat pe integrarea în Uniunea Europeană și pe aderarea la NATO.

Tot ceea ce face România pe plan bilateral și subregional în domeniul bunei vecinătăți, al cooperării, este perceput ca o dovadă a maturității și capacității sale de a se integra în organismele de integrare și securitate cu vocație europeană și euroatlantică.

Tratatul româno-ucrainian prezintă o importanță deosebită și dintr-un alt punct de vedere: este vorba de sprijinirea minorității române din Ucraina, a comunității române din Ucraina, în eforturile sale de a-și păstra și dezvolta identitatea și cultura sa națională.

Clauzele cuprinse în acest tratat enunță angajamente ferme ale celor două părți contractante, angajamente conforme cu standardele europene și mondiale, de care vor beneficia atât românii din Ucraina, cât și ucrainienii din România.

Dacă este să răspundem la întrebarea ce impune cu urgență semnarea acestui tratat, vom spune că semnarea și, mai ales, acum, ratificarea tratatului sunt impuse de soarta românilor din Ucraina și de soarta românismului, în general. Este un element esențial, care trebuie să ne determine a înțelege că, pentru acești români, este esențial un tratat cât mai rapid intrat în vigoare, care să dea speranțe și mai mult decât speranțe că identitatea lor va putea supraviețui.

În tratat, la acest capitol, este reafirmat dreptul oricărei persoane de a-și declara, în mod liber, apartenența la minoritatea română, respectiv ucrainiană, indiferent de regiunea în care locuiește. De asemenea, prin tratat, se va constitui o Comisie mixtă interguvernamentală, care va urmări îndeplinirea angajamentelor asumate în ceea ce privește drepturile persoanelor aparținând minorității române din Ucraina și minorității ucrainiene din România. În felul acesta, angajamentele României și ale Ucrainei, în materie de minorități, asumate prin documente internaționale multilaterale, sunt transferate într-o relație bilaterală, beneficiind de un mecanism bilateral de monitorizare a implementării.

La fel de importante pentru minoritatea română sunt și prevederile din tratat referitoare la cooperarea transfrontalieră între unități administrativ-teritoriale din cele două state, inclusiv în cadrul a două noi euroregiuni, Dunărea de jos și Prutul de sus, care urmează să fie create și la care vor putea participa și terțe state. Aceste proiecte reprezintă, și ele, o contribuție româno-ucrainiană la construcția unei noi Europe, utilizând forme de cooperare care permit dezvoltarea și valorificarea potențialului uman și economic, pentru asigurarea prosperității, pentru comunitățile umane, de o parte și de alta a frontierelor politice.

Vom răspunde, astfel, aspirațiilor acestor comunități care au fost rupte și separate artifical de trupul națiunii din care fac parte, respectând frontierele politice, dar transgresându-le spiritual, depășindu-le spiritual până la limitele lor naturale, impuse de comunitatea de limbă și cultură. Se regăsește aici un nou concept, pe care vă rog să-l apreciați, o nouă filozofie, potrivit căreia frontierele politice nu mai sunt concepute și gestionate ca obstacole în calea contactelor umane și a schimburilor materiale și doar ca mecanisme adminstrative, în care acțiunea autorităților statale se conjugă, pentru a sprijini și facilita aceste contacte și schimburi.

Comunitatea română din Ucraina ne cere să ratificăm acest Tratat, ne cere să aplicăm o asemenea nouă filozofie.

Domnii Petre Țurlea, Marcu Tudor (din bancă):

Oare?!

Domnul Adrian Severin:

Supunând ratificării Tratatul cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare între România și Ucraina, președintele României și Guvernul sunt convinși că acest document conține virtualități care, dacă vor fi folosite, vor contribui la dezvoltarea cooperării dintre cele două state, la prosperitatea poporului român și a poporului ucrainian. Totodată, se vor crea condiții pentru o veritabilă reconciliere între popoarele noastre, contribuind, astfel, la pacea și stabilitatea în această parte a Europei.

Pentru aceste câteva motive, vă rog să binevoiți a vota în favoarea ratificării Tratatului româno-ucrainian.

Vă mulțumesc.

(Aplauze în partea dreaptă)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim domnului ministru.

Din partea comisiei, vă rugăm prezentați raportul.

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Tot PD-ul!

Domnul Victor Boștinaru:

Domnule președinte,

Domnilor miniștri,

Distinși colegi,

Cu nr.155/12 iunie 1997, președintele Camerei Deputaților a trimis, spre dezbatere și avizare în fond, Comisiei pentru politică externă proiectul de Lege privind ratificarea Tratatului cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare între România și Ucraina.

Discuțiile asupra acestui Tratat au început în cadrul Comisiei pentru politică externă încă din luna februarie a acestui an. Comisiile reunite ale celor două Camere au fost informate, la acea dată, de către ministrul de stat, ministrul afacerilor externe și echipa de negociatori asupra stadiului negocierilor și principalelor prevederi ale Tratatului.

Ulterior, ministrul de stat, ministrul afacerilor externe s-a întâlnit cu liderii partidelor parlamentare, pentru a le prezenta elementele conținute în Tratat.

În urmă cu 3 săptămâni, Comisia de politică externă a Camerei Deputaților a avut o ultimă întâlnire cu ministrul de stat, ministrul afacerilor externe și echipa de negociatori, ocazie cu care s-au examinat, în amănunt, toate articolele și prevederile din Tratat.

Ultima etapă, dezbaterea propriu-zisă și votul de astăzi reprezintă îndeplinirea cu succes a unei coordonate esențiale a politicii externe românești, aceea a relansării și punerii pe baze noi și moderne a relațiilor cu vecinii, cerință intrinsecă pentru securitatea și prosperitatea țării, dar și pentru realizarea unor obiective strategice ale politicii externe românești, la nivel subregional, regional, european și euroatlantic.

Încheierea Tratatului reprezintă un eveniment notabil, nu numai pentru fiecare dintre cele două țări, dar și pentru regiunea din care ele fac parte și pentru continentul european, în ansamblu.

Plusul de stabilitate și securitate în zonă, pe care acest Tratat îl aduce, este dovada elocventă a celor două țări de a fi furnizoare de securitate în regiune, la nivel european și mondial.

Trebuie subliniat că toate reglementările convenite în vederea soluționării chestiunilor legate de frontiera celor două țări sunt conforme cu standardele actuale din Europa și introduc soluții noi și echilibrate, precum liberul acces pe brațul Chilia, protejarea și exploatarea în comun a resurselor platoului continental, recurgerea la prevederile din dreptul mării, pentru delimitarea platoului și a zonelor economice specifice, stabilirea unui termen de 2 ani pentru reglementarea problemelor de frontieră, accesul oricăreia dintre părți la Curtea Internațională de Justiție.

Prevederile Tratatului privind protecția minorităților se situează la cel mai înalt nivel al standardelor europene, se sprijină nemijlocit pe protecția identității etnice, culturale, lingvistice și religioase a românilor din Ucraina, se facilitează contactele cu populația românească din zonele învecinate, se stipulează crearea euroregiunilor Prutul de sus și Dunărea de jos, toate acestea fiind monitorizate prin constituirea unei Comisii mixte interguvernamentale pentru îndeplinirea angajamentelor asumate.

Documentele semnate, Tratatul și Acordul guvernamental, prin schimb de scrisori între miniștrii de externe, scrisori pe care toți membrii Camerei Deputaților, repet, toți membrii Camerei deputaților au avut posibilitatea să le consulte, la sediul Comisiei pentru politică externă, deschid noi căi pentru corectarea directă sau indirectă a efectelor unor vicisitudini ale istoriei, cu luarea în considerare a împrejurărilor specifice timpului nostru.

Domnilor deputați,

Acest Tratat are câteva câștiguri clare: condamnarea implicită a Pactului Ribbentrop-Molotov, confirmată ulterior prin Declarațiile de la Kiev ale ministrului de externe al Ucrainei, Ghenadi Udovenko și prin Declarațiile de la Constanța, la ceremonia de semnare, ale președinților Kucima și Constantinescu.

Tratatul confirmă înțelegerile privitoare la regimul frontierei, cu stabilirea unor termene precise și cu luarea în considerare a tuturor normelor de drept internațional specifice. S-a pus accentul pe raporturile interumane, prin dispozițiile privind euroregiunile și problema minorităților. Nu numai că nu s-au făcut tranzacții cu suflete de români, dar, pentru prima dată, românii din Ucraina au dovada că noi nu i-am uitat. S-au stabilit condiții clare pentru delimitarea platoului continental și a zonei exclusive, de data aceasta conform tuturor regulilor din dreptul mării și s-a convenit asupra nemilitarizării Insulei Șerpilor și s-au identificat formulele prin care să se considere aceasta ca o insulă nelocuită.

În urma examinării proiectului de lege, în ședința din 18 iunie 1997, Comisia pentru politică externă a Camerei Deputaților a considerat că Tratatul de bază româno-ucrainian este un document internațional modern, care încorporează chintesența transformărilor produse și a tendințelor preponderente care se manifestă în Europa și în lume și, ca atare, a avizat favorabil, cu majoritatea voturilor, proiectul de lege și recomandă plenului ratificarea acestui Tratat.

Închei spunând că membrii Comisiei pentru politică externă, reprezentând toate partidele din Camera Deputaților, au avizat favorabil acest Tratat, cu următorul scor: 20 de voturi pentru, 4 abțineri și un singur vot împotrivă.

Vă mulțumesc pentru atenție.

(Domnul Valeriu Tabără și Domnul Petre Țurlea comentează din bancă)

Domnul Ion Diaconescu:

Din partea comisiei... Vreți să vorbiți din partea Grupului parlamentar?

Domnul Sever Meșca:

O chestiune de procedură.

Domnul Ion Diaconescu:

De procedură? Poftiți.

Domnul Petre Țurlea (din bancă):

Tot chestiune de procedură!

Domnul Ion Diaconescu:

Dar de procedură să fie!

Domnul Sever Meșca:

De procedură este, domnule președinte.

Domnul Ion Diaconescu:

Să vedem.

Domnul Sever Meșca:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

În calitatea mea de membru al Comisiei pentru politică externă a Camerei Deputaților, vă aduc la cunoștință faptul că îndoielile în legătură cu calitatea acestui tratat au fost exprimate și de foarte mulți deputați din coaliția aflată la guvernare. Nu mai departe decât ieri...

Din partea dreaptă a sălii:

Procedură!

Domnul Sever Meșca:

Imediat ajung la procedură.

Nu mai departe decât ieri, domnul deputat Pop Iftene a depus un document...

(Vociferări în partea dreaptă a sălii)

Domnul Ion Diaconescu:

Vă rugăm liniște! Liniște!

Voci din sală:

Procedura, procedura!

Domnul Sever Meșca:

Imediat ajung la procedură.

Nu mai departe decât ieri, domnul deputat Pop Iftene..... (Rumoare; vociferări în partea dreaptă a sălii)

Domnul Ion Diaconescu:

Vă rugăm, liniște! Liniște!

Domnul Sever Meșca:

.... domnul deputat Pop Iftene, secretar al Comisiei pentru politică externă a Camerei Deputaților, a depus ieri, în ședința comisiei, un document care exprimă serioase rezerve cu privire la fundamentarea istorică și juridică a tratatului, solicitând ca acest document să facă parte din colecția de documente în baza căreia Comisia pentru politică externă a redactat raportul său.

Solicit, în calitate de membru al Comisiei pentru politică externă, să se difuzeze acest document înainte de dezbateri, pentru ca dumneavoastră să luați cunoștință de rezervele serioase pe care un membru al coaliției aflate la guvernare le-a făcut față de acest tratat.

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim.

N-a fost nici o procedură. N-a fost nici o procedură. Poftiți, luați loc. (Rumoare)

Vă rog, aceasta nu este procedură, și nici procedeu de a vorbi. Vă rugăm. Dar tot procedură, nu?

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

O chestiune strict de procedură. Pentru a vota în cunoștință de cauză, evident că, în mod regulamentar, noi trebuie să avem în față toate documentele asupra cărora trebuie să ne exprimăm părerea. Acel document menționat în Expunerea de motive, la alin.4, și anume scrisorile care vor reglementa principiile și procedurile privitoare la viitorul Tratat privind regimul frontierei de stat, nu le-am avut. Ieri ni s-a anunțat că există un exemplar la Comisia pentru politică externă. Este o procedură cu totul neregulamentară, ca 343 de deputați să facă coadă, în decurs de 24 de ore, la această comisie pentru a lua cunoștință ce se scrie în acea scrisoare.

S-ar putea ca în acea scrisoare să fie ceva cu totul îndreptat împotriva intereselor României. Eu, cel puțin, nu cunosc conținutul acestor scrisori. De aceea, pentru a împăca lucrurile, ca să nu credeți cumva că vrem să tergiversăm adoptarea, sau infirmarea acestui document, vă rog, îl rog pe președintele Comisiei pentru politică externă să citească această sau aceste scrisori la tribuna Camerei Deputaților, să vedem ce conțin scrisorile respective.

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim.

Nici asta nu-i procedură. (Rumoare)

Domnul Mitrea. Și cu asta ați terminat cu procedurile.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Eu am apreciat, ca și dumneavoastră, luarea de poziție a domnului deputat Boștinaru, care a ținut o foarte interesantă pledoarie în favoarea ratificării tratatului, dar nu a prezentat, așa cum era regulamentar, raportul Comisiei pentru politică externă.

În ultimul paragraf al raportului comisiei, foarte clar comisia recomandă plenului să examineze posibilitatea adoptării în cadrul dezbaterilor a unei declarații prilejuite de acest eveniment.

Grupul parlamentar PDSR are o propunere de declarație, pe care v-o oferă de a fi discutată înainte de adoptare, de a trece la discuțiile generale privind ratificarea tratatului și vă facem propunerea ca fiecare grup parlamentar să desemneze una, două persoane, care să discute acest text, să adoptăm acest text, după care să trecem la discutarea tratatului pe fond.

Domnul Ion Diaconescu:

Nu e nevoie. Veți prezenta, când vom da cuvântul grupului, acel material și cu asta Camera ia la cunoștință.

Vă mulțumim, domnule Mitrea.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule președinte, și eu vă mulțumesc.

Nu sunteți dumneavoastră cel care hotărâți dacă este nevoie, sau nu este nevoie. (Rumoare)

Comisia a recomandat plenului, în corpul raportului pe care-l discutăm, adoptara unei declarații. Nu dumneavoastră sunteți cel în măsură să hotărâți dacă da sau nu, ci Camera. Și vă rog să supunei Camerei această propunere.

Domnul Ion Diaconescu:

O s-o supun la vot.

Domnul Boștinaru, drept la replică.

Domnul Victor Boștinaru:

În legătură cu solicitarea domnului deputat Petre Țurlea, vă informez că luni toate grupurile parlamentare, deci toți deputații, membrii Camerei Deputaților, au primit o notificare scrisă din partea Comisiei pentru politică externă, menționând că, în afară de textul tratatului, la comisie se găsește un document care comentează tratatul, pentru toți membrii se găsește scrisoarea care nu e partea tratatului și nu este supusă procedurii de ratificare, se găsesc documente ... Tratatul din '47, elemente de drept comparat, pentru a permite tuturor membrilor Camerei Deputaților o informare exhaustivă asupra problemei.

Constat cu regret că nu s-a înregistrat nici o solicitare de studiere a acestor documente din partea Opoziției. E problema dânșilor.

În ceea ce privește solicitarea domnului deputat Miron Mitrea, vreau să vă anunț că procedura Camerei Deputaților stipulează clar: orice proiect de declarație care angajează Camera se difuzează oficial uneia dintre comisii, fapt care nu s-a întâmplat. Noi am avut ședința Comisiei pentru politică externă ieri și acest document, la care au fost reprezentanții PDSR-ului, n-a fost distribuit Comisiei pentru politică externă, Biroul permanent al Camerei nu a fost sesizat asupra acestui document și, ca atare, propunerea de a se discuta astăzi despre asocierea unei Declarații la procedura de ratificare a tratatului excede prevederilor regulamentare. Încât, nu văd utilă o asemenea abordare.

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim.

(Rumoare)

Nu mai, nu mai, nu mai ...., a terminat domnul Mitrea. (Se adresează domnului deputat Romulus Neagu, care insistă să i se dea cuvântul.)

Domnul Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

În primul rând este vorba de două clarificări care s-au afirmat aici, și anume: dacă s-au negociat despăgubirile celor care, prin ocupare, și-au pierdut drepturile de proprietate și bunurile în Bucovina de Nord, Ținutul Herța și sudul Basarabiei.

Și a doua: domnule ministru de stat, vă rog să ne spuneți care dintre reprezentanții comunităților românești ne-au cerut ratificarea tratatului în actuala formă? După știința noastră, nici una; ba, dincontră, se opun unei astfel de ratificări.

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim.

În tot cazul, toate aceste întrebări se pot face în cursul luării de cuvânt normale a grupului și domnul ministru va răspunde. Nu-s chestiuni de procedură. (Rumoare)

Domnilor, intrăm în dezbaterea generală .

Domnule Mitrea, ați fost la procedură. Vă rugăm. Vă rugăm. Poftim.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule Boștinaru, vă atrag atenția că, în cadrul comisiei, cu unanimitate de voturi s-a adoptat recomandarea adoptării unei declarații prilejuite de acest eveniment. Deci, comisia a recomandat acest lucru, cu unanimitate de voturi. Cred că în mod normal, comisia trebuia să pregătească un proiect de declarație. Noi am așteptat acest lucru până ieri seară. Văzând că nu ați făcut acest lucru, noi am pregătit un proiect de declarație.

Acum, dacă supuneți votului un raport în care într-un paragraf spuneți să adoptăm, propuneți adoptarea tratatului, ratificarea tratatului, în celălalt paragraf propuneți să adoptăm o declarație, noi, care parte a acestui raport o supunem discuției astăzi? Jumătatea pe care ați prezentat-o dumneavoastră că a fost votată, sau jumătatea care n-a fost discutată?

Domnul Ion Diaconescu:

Supun la vot legea, domnule.

(Rumoare)

Trecem la dezbateri. Fiecare grup parlamentar va avea un reprezentant. Am trecut la dezbateri generale. Vă dau cuvântul în numele grupului. (Se adresează domnului deputat Marțian Dan, care dorește să ia cuvântul.)

(Rumoare)

Vă rugăm, nu-mi faceți obstrucție! Domnule Dan Marțian! (Rumoare)

Domnule Dan Marțian! Nu ... Vă rog!

Domnul Marțian Dan:

Am o problemă de procedură.

Domnul Ion Diaconescu:

Vă rog. Dar, dacă nu-i de procedură, vă întrerup imediat.

Domnul Marțian Dan:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Este o problemă în privința căreia opiniile sunt divergente. Și fac apel la domnul președinte să dea posibilitatea ca, în limitele Regulamentului, să se exprime diferitele poziții și să nu încercați să băgați pumnul în gură în ceea ce privește dezbaterea acestui document. (Rumoare; vociferări în partea dreaptă a sălii. Replici: Voi ne-ați băgat pumnii și picioarele în gură. Ne-ați umilit. Ne-ați umilit.)

Să știți că ceea ce spuneți dumneavoastră nu mă impresionează deloc. Eu știu ce am făcut în acest Parlament și ce fac și, în orice caz, nu voi avea o atitudine din aceasta de mahala și de stadion. (Aplauze în partea stângă a sălii)

Domnule președinte, problemele de procedură sunt următoarele. Dacă am înțeles eu bine, comisia care a analizat în fond, respectiv Comisia pentru politică externă a Camerei, a luat decizia pe care o consemnează raportul ce a fost distribuit tuturor deputaților, ca să se adopte o declarație cu prilejul ratificării Tratatului dintre România și Ucraina.

Când a luat cuvântul domnul Boștinaru, dânsul nu a prezentat raportul comisiei, ci un punct de vedere, probabil al partidului domniei sale. Întreb și cer ca, înainte de dezbaterile generale, să se clarifice următorul lucru: a fost domnul Boștinaru desemnat în calitate de raportor al comisiei? Sau n-a fost desemnat într-o atare calitate și să ne precizeze dacă ceea ce a prezentat aici, ca mod de raportare față de tratat, a avut acordul comisiei. O chestiune.

A doua chestiune: Au ridicat unii dintre colegi, și cred că pe bună dreptate, problema relativă la schimbul de scrisori între cei doi miniștri de externe. Vă rog să constatați marea anomalie în care ne găsim. În timp ce în cursul zilei de luni, câteva cotidiane bucureștene au prezentat destul de larg textul acestor scrisori (că sunt două, una semnată de ministrul de externe al României, domnul Adrian Severin, și alta semnată de ministrul de externe al Ucrainei), în timp ce presa a difuzat informații largi asupra acestor scrisori, deputații care trebuie să se pronunțe asupra ratificării Tratatului încheiat între România și Ucraina, n-au beneficiat de acest text. Rog, deci, să ni se comunice de ce a fost luată această decizie prin care s-a împiedicat accesul deputaților la aceste două scrisori.

Și închei, domnule președinte, făcând apel la dumneavoastră, în calitatea pe care o aveți, aceea de președinte, și, în consecință, sunteți președinte al întregii Camere, nu numai al unei componente a ei, să vegheați în așa fel încât dezbaterea să fie calmă, cu argumente și să respectăm Regulamentul.

Vă mulțumesc. (Aplauze în partea stângă a sălii)

Domnul Ion Diaconescu:

Vă fac și eu un apel, domnule deputat, ca toți deputații, și din partea dreaptă, și din partea stângă, să respecte această disciplină, această ordine aici și să nu facem nici o obstrucție, în nici un fel.

Domnule președinte al comisiei, vreți să răspundeți la întrebare? Și, nu știu, domnule ministru, răspundeți la urmă, la întrebarea pusă? La urmă. Bun.

Domnul Victor Boștinaru:

Documentul pe care l-am prezentat astăzi Camerei reprezintă sinteza discuțiilor din Comisia pentru politică externă din momentul votului membrilor comisiei în favoarea ratificării tratatului.

Doi. La finalul acestui raport care v-a fost înaintat și dumneavoastră, se specifică: comisia a recomandat plenului să examineze "posibilitatea" ... Ca posibilitatea aceasta să se împlinească, era nevoie ca un document oficial să fie remis Comisiei pentru politică externă sau, pe un alt canal, Biroului permanent al Camerei Deputaților, Biroul să-l fi transferat Comisiei pentru politică externă, înaintat grupurilor parlamentare, pentru că aceasta e procedura. Camera Deputaților a adoptat o Declarație-Apel către Parlamentele țărilor membre NATO pe aceleași canale și Comisia pentru politică externă putea să analizeze un asemenea proiect de scrisoare și apoi să vi-l supună dumneavoastră. Acest lucru nu s-a întâmplat. Repet, nu s-a întâmplat. Ca atare, procedural, el nu este posibil. Scrisoarea care însoțește Tratatul dintre România și Ucraina nu este supusă ratificării, nu face parte din procedura de ratificare. Dar Comisia pentru politică externă, în dorința de a oferi tuturor deputaților, a înaintat un document scris, în care menționa și locul unde se găsește ea. Constat, și de data aceasta trebuie să folosesc un argument care vine din interiorul Grupului PDSR, la întrebarea de ieri, din grupul dumneavoastră, câți oameni din Grupul PDSR au citit Tratatul cu Ucraina? Răspunsul a fost: 5. Iar domnul deputat Adrian Năstase a fost oripilat de această realitate.

Domnilor colegi,

În dorința de a da drumul la procedură, de a nu mai obstrucționa procedura de ratificare, vă rog să respectăm Regulamentul și, ca atare, să trecem la procedura de ratificare a tratatului.

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim.

Trecem la dezbaterile generale. Are cuvântul la dezbaterea generală câte un reprezentant. Din partea Grupului parlamentar PNL, domnul profesor Rădulescu-Zoner.

Am terminat cu procedura! (Se adresează domnului deputat Romulus Neagu, care dorește să i se dea cuvântul.)

Vă dau mai târziu. Vă dau mai târziu. (Rumoare)

(Rumoare; vociferări în partea stângă a sălii)

Am trecut la alt număr, vă rugăm, vă rugăm, am trecut la altă parte a programului.

Domnul Romulus Neagu (din sală):

Vă rog să-mi dați cuvântul. Sunt vicepreședintele Comisiei pentru politică externă. Asta este dictatură! Nu trebuie să permitem așa ceva în Parlamentul României! (Rumoare; vociferări în partea stângă a sălii: este vicepreședintele comisiei, domnule!)

Domnul Ion Diaconescu:

Bine, nu permiteți .... nu permiteți ... Nu vreau obstrucție. V-ați angajat să nu faceți obstrucții. Astea sunt obstrucții ce faceți. Vă rugăm. Vă rugăm, luați loc.

Aveți cuvântul, domnule profesor.

Domnul Constantin Șerban Rădulescu-Zoner:

Domnule președinte,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor deputați,

Grupul nostru parlamentar a studiat, punct cu punct, Tratatul de bună vecinătate și cooperare între România și Ucraina, semnat la Constanța, în ziua de 2 iunie a.c.

În afara faptului că acest tratat închide dosarul contenciosului, adesea foarte spinos, între cele două state, Guvernul român, reușind acum să impună pentru etnia română din Ucraina un regim de protecție real, vezi în special art.13, prevederile aceluiași tratat referitoare la crearea euro-regiunilor Dunării de Jos și Prutului Superior, art.8, vin de asemenea, în sprijinul fraților noștri din sudul Basarabiei, din Bucovina de Nord și din Ținutul Herța, în sensul înlesnirii cooperării culturale și economice între ei și noi, găsindu-se astfel o formulă modernă și realistă de a-i sprijini, sub diverse aspecte. Deci, o dovadă în plus că nu i-am abandonat.

În sfârșit, normalizarea relațiilor româno-ucrainiene, în speță Tratatul de bună vecinătate și cooperare, prin găsirea celor mai eficiente căi de colaborare într-o multitudine de domenii, toate acestea reprezintă încă o garanție în plus pentru securitatea statului român, dacă luăm în considerație poziția geo-strategică a României.

Ce-i nemulțumește, însă, pe criticii tratatului? Faptul că în art.2 al acestuia se prevede că cele două părți contractante "reafirmă că frontiera existentă între ele este inviolabilă"?! încât "ele se vor abține acum și în viitor la orice atentat împotriva acestei frontiere"?

Ce-ar vrea Opoziția? Ca România să pună în discuție o frontieră stabilită prin Tratatul de Pace de la Paris din 1947? Și să încalce, totodată, una din prevederile Actului final de la Helsinki din 1 august 1975, documentul fundamental pe care s-a construit întregul sistem al OSCE cu toate convențiile internaționale, semnate ulterior? Nici măcar Germania, singura țară fostă beligerantă, singura țară europeană care, de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial și până în prezent, nu a semnat un tratat de pace, ca România și ceilalți sateliți, cu foștii adversari, nu și-a permis a pune în discuție frontierele-i postbelice, deși s-a cedat patria lui Kant, catedrala în care erau încoronați regii Prusiei și, ca să nu mai vorbim, un teritoriu cu mult mai mare față de care noi am fost obligați, într-adevăr, prin tratatul de pace să-l cedăm în 1947. Deci, nici Germania nu pune în discuție frontierele. În schimb, Guvernul de la Bonn, curând după unificare, a semnat un nou Tratat cu Polonia, în care, printre altele, a recunoscut frontiera existentă germano-polonă. Este doar un exemplu. Aș putea da și altele.

Ce mai reproșează Opoziția Guvernului? Că tratatul pus azi în discuția Camerei nu denunță în mod expres, în mod explicit Pactul Ribentropp-Molotov, și mai ales efectele acestuia. Să fi uitat iluștrii lideri ai Opoziției că amintitul pact a fost denunțat chiar de Germania nazistă, la 22 iunie 1941, când trupele acesteia au invadat teritoriul Uniunii Sovietice?

O voce din partea stângă a sălii:

Efectele pactului!

Domnul Constantin Șerban Rădulescu-Zoner:

Da, efectele. Nu cred în ignoranța colegilor noștri din Opoziție. Văd că totuși există ignoranță, pentru că efectele pactului se regăsesc în Tratatul de Pace din 1947. Dacă-l contestați, vă rog, bine, veniți la tribună și spuneți că contestați Tratatul de Pace din 1947. Eu nu am nimic. Dimpotrivă. N-am nimic împotriva dumneavoastră. (Aplauze în partea dreaptă a sălii)

Totuși, cred că a fost un accident. Eu nu pot să context ignoranța colegilor noștri din Opoziție privind efectele pactului.

Și, în acest caz, ce urmăresc în realitate dumnealor? Unii speră ca, prin folosirea fardului patriotard, să mai schimbe puțin imaginea partidului, considerat de prea multă lume drept partid al marilor corupți. Alții, mai precis extremiștii, caută, în continuare, prin discursuri incendiare și sloganuri naționaliste, să provoace tulburări, să izoleze pe plan politico-diplomatic România, să saboteze astfel reforma, să împiedice orice infuzie de capital străin în economia românească, să producă un haos programat, pentru ca, pescuind în ape tulburi, să-și atingă scopurile politice, pe cât de necurate pe plan intern, pe atât de suspecte în domeniul relațiilor internaționale.

Dar, revenind la Tratatul cu Ucraina, Grupul parlamentar național-liberal m-a împuternicit să declar că susține politica externă a Guvernului, de așezare pe baze noi și în spirit european a relațiilor României cu statele vecine și, în consecință, se pronunță și în favoarea ratificării Tratatului de bună-vecinătate și cooperare cu Ucraina, un tratat care, în condițiile internaționale date, asigură atât securitatea României pe plan extern, cât și interesele fraților de peste Prut, creându-se cadrul juridic de monitorizare a modului în care Kievul își va onora angjamentele luate de a respecta drepturile românilor din Sudul Basarabiei, din Bucovina de Nord și din Ținutul Herța, drepturi menționate și detaliate în menționatul document.

Deși reprezentăm aici un partid pe care unii îl denumesc istoric, pentru a ni-l cinsti, iar alții, pentru a ni-l denigra, considerându-ne un partid al trecutului, tocmai noi suntem cei care nu înțelegem ca, de dragul trecutului, să sacrificăm interesele prezente și cele viitoare ale României, inclusiv pe cele ale conaționalilor noștri din afara granițelor țării, pe care-i vom sprijini prin fapte și nu prin discursuri incendiare și manifestațiuni publice de operetă.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze în partea dreaptă a sălii)

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim.

Are cuvântul domnul Sever Meșca, de la Grupul PRM și va urma domnul Valeriu Tabără, de la Grupul PUNR. Poftiți.

Domnul Sever Meșca:

Domnule președinte,

Domnule prim-ministru,

Domnule ministru de stat,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor deputați,

Ne aflăm aici câteva sute de oameni trimiși de poporul român ca să le apărăm interesele. Cei care ne-au votat s-au gândit, înainte de a face supremul gest al democrației, că noi, cei care vom ajunge în Parlamentul României, vom face tot ce ne este în putință pentru ca ei să fie mai liberi, mai înstăriți, mai demni, mai sănătoși, mai protejați social și, pe cale de consecință, pentru ca România să fie mai puternică și mai respectată.

Unii dintre noi au obținut, și datorită promisiunilor uneori nu tocmai morale făcute, voturi mai multe. Ei au format Guvernul și conduc astăzi țara. Responsabilitatea lor este imensă. Alții au obținut în toamna lui 1996 mai puține voturi. Ei nu conduc țara. Dar prin aceasta, responsabilitatea lor nu este mai mică. Ei veghează. Mă aflu, alături de colegii mei din Partidul România Mare și de alte câteva zeci de parlamentari în această categorie. Mă număr printre cei care veghează. Mă număr printre cei care nu pot rămâne inerți atunci când văd că țara pierde, că este mai puțin puternică economic decât acum câțiva ani, că românii o duc mai greu, că populația scade, că tineretul emigrează, că însuși prestigiul României dispare pe zi ce trece.

Și, pentru că timpul pe care-l avem pentru discutarea în plen a unui astfel de document, cum e tratatul important cu o mare țară vecină - Ucraina, este scurt, permiteți să intru în subiect.

Ni se cere, stimați colegi, să consimțim la încheierea unui document în care se afirmă că România nu are pretenții teritoriale acum și, ceea ce este extrem de grav, nici nu va avea în viitor.

A făcut Germania Federală așa ceva cu privire la Germania de Est, o rezultatntă a celui de-al doilea Război Mondial? N-a făcut. Și, unirea firească s-a realizat, când conjunctura a devenit favorabilă.

A făcut Spania așa ceva cu privire la Gibraltar, renunțând la stâncă, în favoarea partenerei sale de Nato, Marea Britanie? Nu a făcut-o. Spania așteptând și ea o conjunctură favorabilă.

Renunță Grecia la măcar una din puzderia de insule aride din Marea Egee în favoarea Turciei, partenera sa de NATO? Nu, categoric nu.

Renunță Japonia formal, adică în documente, la Insulele Kurile, ocupate de URSS după al doilea război mondial? Nu. Japonia așteptând conjunctura favorabilă.

Renunță Argentina la Insulele Malvine în favoarea Marii Britanii, chiar și după ce a fost învinsă în sângerosul război pe care l-a pierdut în anii 1980? Nu. Și Argentina așteaptă o conjunctură istorică favorabilă. China o obținut Hong-Kongul după un secol și jumătate, când s-a profitat de o conjunctură favorabilă.

Stimați colegi,

Partidul România Mare crede în patriotismul dumneavoastră și în menirea Parlamentului și apelează la dumneavoastră ca măcar în acest ultim moment să dovediți că nu sunteți la remorca unor politicieni trădători, care invocând imperativul iluzoriu al intrării României în NATO, împing țara în dezonoare și cedează teritorii istorice românești, răpite ca urmare a unor acte criminale, produse pe vremea când dictatele și ultimatumurile țineau loc normelor de drept internațional.

Partidul România Mare vă cere să votați în conformitate cu propria conștiință, curată și responsabilă și să respingeți rațiunile politicianiste care inventează exigențe și constrângeri ce nu există. Putem trăi în pace și putem coopera cu orice țară, chiar și cu Ucraina, fără să ratificăm tratate dezonorante. NATO nu ne-a cerut să încheiem acest tratat și, oricum s-a văzut, NATO nu ne vrea. Iar în acest domeniu, dragoste cu sila nu se poate.

Ce obține România prin ratificarea acestui tratat? O circulație pe Brațul Chilia, când noi nu folosim deplin Canalul Sulina, Brațul Sfântul Gheorghe și Canalul Dunăre-Marea Neagră? O parte din platoul continental în jurul Insulei Șerpilor cu resurse cu totul îndoielnice. Angajamente formale, oficiale, adică prin documente, nu există din partea Ucrainei, iar schimbul de scrisori, care nu face parte efectivă din tratat are forma unor comunicări de intenții, ce nu presupun angajamente ferme.

În legătură cu aceste scrisori, dar și în legătură cu alte documente, se constată că sunt atât de deranjante pentru coaliția la putere, încât se refuză difuzarea lor, inclusiv documentul domnului deputat Iftene, difuzat ieri la comisie.

Credeți că se va obține un tratament mai bun pentru românii din Ucraina? Cine poate crede asta? Prin ratificarea unui tratat odios, ne vom afla în situația aborigenilor care ofereau europenilor cu secole în urmă valori imense pentru mărgele, oglinjoare și piepteni. Nu credem că puteți accepta așa ceva.

Cunosc, doamnelor și domnilor deputați, mulți dintre colegii noștri, senatori și deputați, aparținând coaliției aflate la guvernare, care au criticat sever tratatul, pentru ca totuși, temându-se de represaliile de partid, să afirme în final că vor vota pentru tratat.

Lăsați teama, stimați colegi, teama de care sunteți cuprinși în acest moment vă va face să suportați judecata aspră a istoriei. Nu renunțați pentru un meschin confort momentan, să binemeritați de la patrie și de la generațiile care vor veni și care, poate mai norocoase decât noi, vor realiza marea și, în sfârșit, definitiva reîntregire. Iar dacă oameni fiind, vă temeți unii de alții și fiecare de conducerea propriului partid, solicitați cu toții ca votul pentru ratificare să fie secret, iar atunci exprimați-vă sincer pentru singura soluție demnă și patriotică, respingerea ratificării.

Procedând așa, nu veți greși, pentru că tratatul este un tratat prost, nedemn, oneros, care mai împinge țara și la crearea unor euroregiuni cu Ucraina după modelul de tristă amintire propus de sovieticul Valev în anii '60.

Crede cineva în mod sincer că vom putea folosi noi aceste preconizate euroregiuni în interesul României? Dacă da, este ori naiv, ori sărac cu duhul. Ucraina nu va lăsa, date fiind mofturile și pretențiile sale de mare putere, spațiu pentru acțiunea României. În schimb, va penetra informativ și economic întreaga noastră țară.

În plus, țara va fi terorizată de Mafia ucraineană care, nu tocmai sfioasă, s-a făcut deja remarcată.

Iată, stimați colegi, motive suficiente pentru ca toți patrioții din Parlamentul României să voteze împotriva Tratatului cu Ucraina, negociat de actualul Minister de Externe.

Deputații Partidului România Mare așa vor face.

Deputați ai României, nu vă legați numele de o trădare de țară care va fi condamnată în veci ca orice trădare! Cum bine a zis un venerabil coleg, parafrazând pe un important om politic dispărut, înainte de a fi liberali, țărăniști, social-democrați și așa mai departe, fiți români, votați împotriva ratificării tratatului! (Aplauze din partea Opoziției)

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumesc.

Domnul Valeriu Tabără și va urma domnul Varujan Pambuccian de la Grupul minorităților.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule președinte,

În primul rând, vreau să vă mulțumesc pentru readucerea numelui meu, a celui care este și nu celălalt, pentru că Paștile au trecut, dar vin celelalte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Iată-ne azi în Camera Deputaților în fața unui moment de mare responsabilitate, în care obiectul principal este Tratatul cu Ucraina, tratat în care se confirmă cedările istorice făcute de către negociatorii români și Ministerul de Externe în favoarea Ucrainei.

De fapt, lucru inexplicabil, cum în timp de pace România a putut să renunțe la drepturile istorice asupra unor teritorii, pe care s-a format și dezvoltat poporul român și mai ales lucru extrem de grav, abandonarea oricărei perspective de recuperare a acestor teritorii, lucru permis prin prevederile Acordului final al Conferinței de la Helsinki.

Așa cum s-a întâmplat și în cazul Tratatului cu Ungaria, parafarea și semnarea Tratatului cu Ucraina s-a făcut sub presiunea momentului, care a evidențiat rațiuni, ce nu au nimic cu interesele majore ale României și națiunii române. Parafarea, semnarea și mai ales astăzi încercarea de ratificare, așa cum s-a întâmplat și cu alte măsuri luate de executiv în plan extern și mai ales intern, în vederea integrării României în NATO, este un atentat la demnitatea națională și se înscrie în zona trădării naționale. Tratatul pe care îl avem azi în față, pentru ratificare, este rezultatul neprofesionalismului celor care l-au negociat, parafat și semnat, al celor care au adus politica singurei soluții și pe cea a cedărilor istorice la rangul de politică de stat, fără să-și pună deloc problema că prin aceasta se amanetează și se renunță la drepturile fundamentale ale românilor, lucru nemaiîntâlnit, așa cum spuneam în istoria noastră, în vreme de pace. Este posibil ca în negocierea acestui tratat să avem mereu în atenție interesele partenerului? Să creăm un stat suveran pe teritorii ce au aparținut României și mai ales să contribuim la întărirea statalității acestuia în detrimentul României? Este grav că prin Tratatul româno-ucrainean, încercăm să refacem drepturile românilor prin intermediul altora: euroregiuni, interculturalitate, programe, investiții străine etc.

Doamnelor și domnilor deputați,

S-a afirmat că nu au existat temeiuri juridice în favoarea României, privind Tratatul cu Ucraina.

Iată câteva:

1. Popoarele civilizate își stăpânesc și-și apără teritoriul național în temeiul dreptului primului ocupant, universal recunoscut și aplicat în relațiile internaționale. Este cazul Israelului care a devenit stat după 1800 de ani.

2. România nu a recunoscut nici în 1940, nici prin Tratatul de pace din 1947 de la Paris, ocuparea prin forță a teritoriilor naționale. A fost silită să accepte ultimatumul URSS-ului din 1940 și tratatul impus de învigător în 1947, România fiind ocupată în acea vreme de Uniunea Sovietică.

3. La Helsinki în 1975 nu s-au confirmat granițele existente la acea dată, pentru că nu s-a discutat această problemă deoarece URSS a condiționat prezența reprezentantului lor de nediscutarea problemelor privind frontierele existente la acea dată. La Helsinki s-a recunoscut prioritatea forței dreptului, față de dreptul forței, solicitându-se soluționarea litigiilor dintre state pe calea tratativelor.

4. Instituția juridică a edicțiunii se aplică și în relațiile internaționale și în temeiul edicțiunii s-au obținut restituiri.

5. Congresul Deputaților Poporului de la Moscova din 12-24 decembrie 1989, prin rezoluția adoptată a condamnat și declarat nul și neavenit Pactul Ribbentrop-Molotov, inclusiv protocoalele secrete și consecințele lor. Republica Socialistă Sovietică Ucraineană a votat și ea această rezoluție în sensul adoptării în forma arătată.

6. Dacă Ucraina este aceeași cu Republica Socialistă Sovietică Ucraineană nu se poate dezice de acel vot. Dacă potrivit declarațiilor oficiale la cel mai înalt nivel se consideră moștenitoarea fostei Ucraine Sovietice, moștenirea este indivizibilă, în sensul că cine o primește, chiar și sub beneficiul de inventar, este obligat să restituie și să plătească datoriile autorului moștenirii față de debitori, adică în cazul de față, să restituie ceea ce a fost Ucraina Sovietică și primit pe nedrept.

7. Niciodată reprezentanții autentici ai poporului român nu au recunoscut oficial ocuparea vremelnică a unor teritorii românești.

8. Euroregiunile privesc numai teritorii românești ocupate de Ucraina și chiar neocupate, Galați și Suceava, adică tot pe teritoriul nostru să se mai extindă interesele Ucrainei. Insula Șerpilor nu a fost ocupată nici în 1940 și nici nu este cuprinsă în Tratatul de Pace de la Paris.

9. Tratatul cu Ucraina se poate încheia fără a se discuta teritoriile ocupate nelegal. România poate semna un tratat de neagresiune și bună vecinătate cu Ucraina, fără a se pune în discuție problemele recunoașterii frontierelor.

10. În practica internațională, sunt recunoscute, sunt încheiate tratate de bună vecinătate și cooperare, fără rezolvarea problemelor internaționale, litigioase.

11. Nici un petec de pământ străin, nu este cuprins în interiorul național românesc de la nici un vecin al României. I.C.Brătianu a refuzat să mai continue tratativele de pace de la Paris, deoarece nu s-a recunoscut granița de vest, acolo unde era locul.

12. Faptul că în teritoriile ocupate prin forță și deținute în prezent de Ucraina, populația românească a fost deportată, ucisă și deznaționalizată, fac ca argumentele demografice actuale să nu-și justifice renunțarea la aceste teritorii străbune românești.

13. Nici o personalitate responsabilă și nici un organism internațional nu pot ignora temeiurile de drept, menționate mai sus, care sunt în favoarea României și deci nu pot sprijini pretențiile Ucrainei.

14. În forma actuală Tratatul cu Ucraina generează grave consecințe pentru România, cât și pentru relațiile Moldovei cu Transnistria. Acest tratat este o renunțare benevolă la drepturilor noastre asupra teritoriului național.

15. Ucraina a fost desființată ca stat cu multe secole în urmă. Iar după refacerea ei, în 1917, a fost încorporată forțat în Uniunea Sovietică.

Acum, când și-a redobândit independența, are mai multă nevoie de sprijinul României, decât de al oricărei alte țări. România poate sprijini Ucraina și în prezent, iar după ce va dobândi drepturi depline în organismele europene și ca membră a NATO, sprijinul României va putea fi enorm și deci nu este cazul să se accepte pasiv termenii dictați de condițiile de acceptare a țării noastre în organismele internaționale amintite.

Doamnelor și domnilor deputați,

Există câteva lucruri fundamentale la acest tratat.

În primul rând, problemele care privesc națiunea română și România nu au fost cuprinse în tratat, ele sunt în afara lui. Tratatul, în forma care se găsește, sună ca o poezie frumoasă din rime, dar fără conținut.

Doamnelor și domnilor deputați,

Oricum, mai presus de noi, cei de azi, este judecata istoriei. În această instanță s-a pronunțat deja marele om politic Iuliu Maniu, care, în octombrie 1944, în ședința Consiliului de miniștri al unei Românii aflată sub ocupația și monitorizarea Kremlinului, a avut curajul și demnitatea de a stabili pentru viitorime o normă de conduită de la care nici un lider politic să nu se abată. Iată ce spunea domnia sa atunci: "Trebuie să găsim o cale de a pune în discuție chestiunea Basarabiei și Bucovinei, altfel istoria nu va putea găsi alt nume al tăcerii nostre decât vânzarea de neam".

Ratificarea pe care o pregătim astăzi, la comandă, nu este altceva decât ceea ce spunea marele om politic Iuliu Maniu.

Domnule președinte al Comisiei de politică externă,

Întrucât reprezentantul PUNR-ului s-a abținut, datorită presiunii făcute și a ceea ce s-a etichetat, vă rog să rețineți și să se înscrie în stenogramă că ne retragem votul de abținere, ci este vot împotriva ratificării.

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumesc.

Domnul Victor Boștinaru:

Domnule deputat Tabără, în primul rând, procedural, retragerea votului nu se poate întâmpla la atâtea săptămâni după ce a fost votat.

În al doilea rând, trebuie să consemnați chiar declarația reprezentantului dumneavoastră în Comisia de politică externă.

Domnia-sa spunea :"Nu știu ce decizie va lua partidul, s-ar putea să fiu suspus la presiuni, dar mai degrabă aș vota pentru". Asta este altă poveste, dar ține de moralitatea și libertatea pe care o acordați propriilor dumneavoastră reprezentanți în comisie.

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Domnul Varujan Pambuccian și va urma, după aceea, domnul Ioan Mircea Pașcu de la PDSR.

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Stimați colegi,

Îmi revine plăcuta sarcină de a da citire textului pe care mi l-a dat domnul Vichentie Nicolaiciuc, reprezentantul Uniunii ucrainenilor în Parlamentul României. Dânsul este în momentul de față în misiune OSCE în Albania și, din acest motiv, m-a rugat pe mine să citesc acest text.

Așadar, dau citire textului domnului Nicolaiciuc.

"Domnule președinte,

Stimați colegi,

Astăzi este o zi deosebită care va rămâne în istoria relațiilor dintre România și Ucraina, două state mari, vecine și prietene. Aici se va decide soarta dacă aceste bune relații dintre popoarele și statele noastre se vor amplifica, și atunci așa cum pretind cerințele unei lumi civilizate în pragul mileniului III, se vor pune la punct aceste bune relații, ceea ce va duce la eliminarea suspiciunilor și animozităților între România și Ucraina. Bănuiesc că nici unul dintre colegi nu va pune opreliști cursului ascendent al acestor relații, căci altfel, ne opunem propriului nostru progres, propriei noastre imagini naționale și internaționale. Aflându-ne la sfârșitul secolului XX și gândind creștinește, știm cu toții că pe acest pământ care ne este dat de bunul Dumnezeu, este loc și pentru români și pentru ucraineni. Cu ucrainenii, ca și cu toți vecinii trebuie să avem bune relații, cum de fapt au și fost în decursul istoriei. Relații deosebit de pozitive și reciproc avantajoase dintre români și ucraineni au fost începând cu Alexandru cel Bun și apoi s-au amplificat în timpul lui Ștefan cel Mare și Sfânt și au ajuns la apogeu în secolele XVI, XVII, XVIII. În secolul XVIII, la o sută de ani după dispariția lui Petru Movilă, Ucraina va trimite în Moldova, pe cel mai de seamă om al timpurilor ei, Petru Velcikovski, care va revoluționa monahismul ortodox românesc și va rămâne în istoria ortodoxiei universale ca Paisie cel Mare de la Neamț, traducătorul Filocaliei din greacă în slavonă, carte care a fost de căpătâi după Biblie, până la transpunerea acesteia în limba română de către marele om de cultură Dumitru Stăniloaie.

Despre relațiile culturale româno-ucrainene și ucraineano-române s-au ocupat mari savanți și oameni de cultură atât români, cât și ucraineni, precum: Bogdan Petriceicu Hașdeu, Gheorghe Asachi, Alexandru Odobescu, Drag Amanov, Grigore Nandris, Petru Caraman..., este aici o listă întreagă. Merită evidențiată aici o judecată pertinentă, afirmată de marele slavist român de origine bucovineană Grigore Nandris, a cărui familie a avut foarte mult de suferit de pe urma stalinismului sovietic. Grigore Nandris în cartea sa, "Raporturile dintre Moldova și Ucraina, reflectate în folclorul ucrainean", care a apărut la Paris în 1924 afirma: "Soarta istorică a Moldovei își îndreaptă adesea atenția spre poporul ucrainean și de multe ori i-a servit ca izvor de inspirație pentru cântecele epice ucrainene". Deci pe baza unui trecut valoros în relațiile dintre popoarele român și ucrainean, astăzi se pune bazele, prin ratificarea acestui tratat, unui viitor ascendent și trainic în relațiile multilaterale dintre România și Ucraina".

Doamnelor și domnilor colegi,

Cel ce vă vorbește este cetățean român și deputat din partea Uniunii ucrainenilor din România care salută cu satifacție încheierea Tratatului cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare între România și Ucraina. Voi vota pentru ratificarea acestui tratat și vă îndemn și pe dumneavoastră să faceți același lucru, întrucât ratificarea lui va propulsa România în rândul țărilor democratice și de drept. Pentru mine personal, acest tratat statuează principii de drept internațional, demne de timpurile pe care le trăim. Printre multele motive și argumentele relevante voi enumera doar câteva.

1. Ratificarea acestui tratat va da o nouă dimensiune relațiilor de bună vecinătate între România și Ucraina, ceea ce va duce, firesc, la stabilitate în această parte a Europei. Așa cum Parlamentul României a susținut ratificarea Tratatului dintre România și Ungaria, tot așa, normal și firesc, este ca prezentul tratat să fie ratificat.

Prin ratificarea celor două tratate, România și poporul român au demonstrat și vor demonstra că merită să intre cu fruntea sus în rândul popoarelor civilizate, în rândul țărilor europene, posesoare ale unor calități excepțioanle, precum înțelepciune, rațiune, prietenie, toleranță, conciliere etc. și, nu în ultimul rând, posesoare ale unui creștinism adevărat, iubire față de aproapele tău. Din fericire popoarele român și ucrainean sunt popoare creștin-ortodoxe.

2. Tratatul pe care urmează să-l ratificăm se înscrie ca prim document juridic oficial de importanță națională și internațională, pe care și l-au asumat cele două state vecine, suverane și independente.

Se știe de puțină lume că multiseculara Ucraină și-a declarat independența abia pe 24 august 1991, iar România încheie cu ea, pentru prima oară, un asemenea document. Prin acest tratat, România contribuie, prin prestigiul, său la menținerea independenței, suveranității și stabilității statului vecin.

3. Dintre cele 29 de articole ale acestui tratat, art.13 cu cele 13 alineate constituie baza juridică prin care se definesc cele două etnii, ucraineană din România și română din Ucraina, precum și normele care vor privi protejarea lor în cadrul populațiilor majoritare.

Apreciez că în art.13 s-au inclus principalele documente juridice internaționale, care apără, protejează și facilitează dezvoltarea identităților de limbă, cultură, de tradiții, de religie, astfel încât cerințele acestora să se ridice la standardele europene.

Printre aceste documente, reținem în mod deosebit Recomandarea 1201 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care, împreună cu celelalte, obligă practic cele două state la monitorizarea respectării aplicării în viață a identității celor două minorități.

Referindu-mă aici la etnia ucraineană din România, vreau să adaug că ea a fost și este loială României, patriei în care s-a născut, muncește și trăiește demn, conviețuind în strânsă înțelegere cu populația majoritară și în același timp, își apără cu mândrie identitatea sa, limba, spiritualitatea, tradițiile și credința în Dumnezeu. Iar subsemnatul, ca deputat al acesteia, lansez chemarea adreastă etniei române din Ucraina de a conlucra în strânsă legătură, în așa fel ca cele două etnii să constituie punți de prietenie între România și Ucraina.

Dacă etnia ucraineană din România se bucură astăzi de sprijinul material și financiar din partea statului român în păstrarea și dezvoltarea identității sale, atunci, același sprijin trebuie să-l primească și românii din Ucraina. Dacă românii din Ucraina se bucură de emisiuni radio și TV în limba română, posedă aproape 90 de școli în limba română, de aceleași drepturi trebuie să se bucure și ucrainenii din România.

Deci, este loc de încă mult mai multe înlesniri de care trebuie să se bucure și unii și alții. Aprob cu deosebită satisfacție propunerea celor doi președinți ai României și Ucrainei, de a crea comisia comună care să monitorizeze modul de aplicare a Recomandării 1201 pentru cele două minorități.

În acest context, cerem să se reînființeze Consulatul român la Cernăuți și cel ucrainean în echivalență la Suceava, care vor proteja mai ales pe românii din nordul Bucovinei și pe ucrainenii din sudul Bucovinei, regiunea cea mai disputată în cadrul negocierii tratatului.

4. De asemenea, apreciez propunerea de a se crea cele două euroregiuni care, după modelul european, vor apropia pe românii din Ucraina și pe ucrainenii din România.

Propunem ca în euroregiunea Dunării de jos să intre în mod obligatoriu mai ales culoarul de legătură dintre județul Tulcea, partea de sud a Moldovei și regiunea Odessa, prin punctele Isaccea - Orlova sau Tulcea - Ismail, întrucât aici trăiesc, pe lângă români, ucraineni și ruși-lipoveni, ceea ce va permite să se revigoreze localitățile din aceste regiuni și să ducă la realizarea centurii de legătură din jurul Mării Negre, care va duce la crearea unor noi locuri de muncă pentru locuitorii zonelor și va scoate multe familii din impasul economic și social.

Stimați colegi,

Am încercat să vă expun doar câteva atuuri pozitive ale acestui tratat. Bineînțeles că ele sunt mai multe, însă am ferma convingere că rațiunea dumneavoastră pozitivă va triumfa și veți vota pentru ratificare. Vă mulțumesc. Deputat Nikolaiciuc Vichentie".

Acum, aș dori să vă spun și eu câteva cuvinte. Foarte scurt am să fiu.

Sigur, s-a vorbit aici de teritorii românești care se află sub ocupație. Așa este. (Aprobări din sală, din partea Opoziției). Așa este. (Aplauze)

Aceste teritorii românești au fost însă ocupate de către un stat care nu mai există și au fost consfințite printr-un tratat care este tratatul de la Helsinki, care a așezat întreaga lume pe fundamentele unei păci pe care eu o consider destul de stabilă. Sigur, crearea acestor euroregiuni este un atu de care trebuie să profităm, pentru că aceste euroregiuni vor permite ca națiunea care, din punct de vedere economic, este mai puternică, să poată să aibă o serie de avantaje. Și, eu cred că datoria noastră este să facem ca această națiune care din punct de vedere economic să fie cea puternică, să fie națiunea română.

De aceea, cred că dezvoltarea noastră din următorii 10 ani, cred că o reformă susținută pe care o vom face aici, va reuși să influențeze în mod pozitiv soarta românilor care trăiesc în aceste teritorii despre care se discută atât de mult.

Am convingerea că aceste euroregiuni vor facilita dezvoltarea unor relații economice puternice, cu o națiune și o piață de 58 de milioane de locuitori și lucrul acesta nu trebuie deloc neglijat.

Sunt convins că va trebui să depunem eforturi foarte mari pentru întărirea conștiinței naționale, a românilor care trăiesc dincolo de granițe. Aceasta va fi o problemă foarte serioasă și va trebui să ne aplecăm cu mare grijă asupra ei. (Aplauze)

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

Domnul Ioan Mircea Pașcu și apoi va urma doamna Smaranda Dobrescu de la PSDR.

Domnul Ioan Mircea Pașcu:

Domnule președinte,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Dezvoltarea unor raporturi de bună vecinătate și colaborare cu toate țările vecine a reprezentat, în perioada cât s-a aflat la guvernare și reprezintă și acum, o constantă a politicii externe promovată de PDSR.

În acest cadru, o importanță deosebită am acordat și acordăm promovării unor raporturi de prietenie, bună vecinătate și colaborare cu Ucraina, stat independent și suveran. Este motivul pentru care în timpul când PDSR se afla la guvernare, au și fost inițiate și desfășurate negocierile pentru încheierea unui tratat cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare între România și Ucraina. Ne-am pronunțat pentru o soluție pachet a problemelor de viitor pentru cele două țări, pe baza dreptului internațional, a respectării Cartei ONU și a Actului final de la Helsinki, a tuturor documentelor pertinente ale OSCE, astfel ca, tratatul să contribuie efectiv la promovarea raporturilor româno-ucrainene, la dezvoltarea legăturilor pe plan uman dintre cele două țări, la stabilitatea și securitatea în zonă, precum și la depășirea unor probleme lăsate de istorie.

În acest sens, în ultimii ani, s-a format un curent de opinie tot mai larg, pentru ca Tratatul de bază dintre România și Ucraina să fie încheiat atunci când toate problemele își găsesc, de comun acord, rezolvarea.

Împotriva acestui consens, actuala guvernare a pus practic capăt negocierilor înainte ca acestea să fie finalizate și în locul unei soluții pachet s-a prezentat o soluție parțială, de natură să afecteze interesele naționale românești în domenii de mare importanță pentru țară. Aceasta s-a concretizat prin semnarea într-o grabă, am spune noi, nejustificată, a Tratatului de bază care lasă pentru negocieri viitoare probleme de interes vital pentru societatea românească, fără vreo garanție că aceste probleme își vor găsi soluția cuvenită.

Grupul parlamentar al PDSR își reafirmă atașamentul față de principiul, potrivit căruia, frontierele de stat în Europa sunt inviolabile și toate problemele litigioase trebuie rezolvate exclusiv pe cale pașnică.

Grupul nostru consideră însă că un Tratat de bază dintre România și Ucraina nu poate ocoli condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov și a consecințelor sale, ca un act abuziv de rapt teritorial.

De asemenea, insistăm asupra necesității unei schimbări radicale în ceea ce privește statutul minorității române din Ucraina, astfel încât să fie garantate și respectate efectiv drepturile acesteia, a identității sale specifice.

Considerăm și solicităm Guvernului României să urgenteze negocierile cu Ucraina pentru delimitarea platoului continental și a zonelor economice exclusive, ținând seama și de problema Insulei Șerpilor, precum și cele referitoare la regimul frontierei de stat pe Brațul Chilia, de natură să permită liberul pasaj pe acest braț.

Ne provoacă o reală preocupare acel pasaj din textul convenit prin schimbul de scrisori dintre cei doi miniștri de externe, potrivit căruia "Insula Șerpilor este declarată teritoriu ucrainean".

Domnule președinte,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Permiteți-mi ca în completarea celor de mai sus să mai aduc câteva precizări lămuritoare, aș spune eu, pentru poziția noastră.

Deși am criticat momentul ales pentru organizarea consultării, cu câteva ore înainte de parafare, și după parafare, când nu se mai putea face mare lucru, noi am arătat că vom sprijini ratificarea acestui tratat, dacă:

1. Anumite chestiuni concrete își vor găsi îndreptarea în schimbul de scrisori dintre cei doi miniștri de Externe.

2. Ratificarea tratatului va fi însoțită de o declarație a Parlamentului, care să precizeze interpretarea noastră, a parlamentarilor, asupra unor aspecte controversate din tratat.

3. Urgentarea abordării, prin negociere, a acelor chestiuni concrete, care au fost lăsate în afara tratatului, dar la care se face referire în corpul acestuia.

4. Angajamentul ca actul ratificării să nu fie forțat în Parlament, în funcție de evenimente, cum ar fi, de pildă, reuniunea de la Madrid, în legătură cu care s-a afirmat expres că "nu reprezintă o condiționare pentru semnarea și conținutul acestui tratat".

Aceste cuvinte și aceste cerințe, le-am formulat, ținând seama și de niște apeluri anterioare, mai vechi, e-adevărat, atât al unor forțe civice și forumuri civice, dar și ale partidelor aflate atunci în opoziție, chiar ale unor parlamentari care se află în momentul de față în sală, împreună cu noi. Ne-am făcut și noi temele și avem aici extrase din luările de cuvânt ale colegilor noștri, din urmă cu câțiva ani de zile. Eu cred că nu este cazul să le dăm citire acum, pentru a evita cel puțin o anumită confuzie care s-ar crea.

Când am plecat de la Cotroceni, unde am făcut aceste precizări, am fost lăsați să credem că va exista înțelegerea necesară pentru acceptarea lor. Pe această bază, ne-am declarat intenția de a sprijini ratificarea prezentului act juridic internațional.

Ulterior, am fost nevoiți să constatăm, cu mâhnire, că rând pe rând, ceea ce am crezut, în urma reuniunilor de la Cotroceni, că-și va găsi o soluționare pozitivă din punctul nostru de vedere, a fost, practic, abandonat de Executiv.

Aceasta ne pune în situația de a nu putea susține ratificarea tratatului, în forma și condițiile în care ne este prezentat acum, și, drept urmare, deși membrii grupului nostru parlamentar sunt pentru încheierea unui tratat cuprinzător cu Ucraina, vom vota împotriva ratificării acestui tratat.

Și, în încheiere, aș vrea să adaug un singur lucru, colegului nostru, domnul Boștinaru: din câte am fost informat de colegii mei, domnul Adrian Năstase nu este în țară de la începutul acestei săptămâni, și cred că nu putea să-și manifeste o poziție, la care ați făcut dumneavoastră referire. (Din partea stângă se strigă: "Ai mințit, Boștinaru!").

Eu vă mulțumesc foarte mult pentru atenție. (Aplauze din partea stângă a sălii de ședință).

Domnul Ion Diaconescu:

Bun. Mulțumim.

Are cuvântul doamna Smaranda Dobrescu și va urma domnul Ionescu Galbeni, P.N.Ț.C.D.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule ministru,

Stimați colegi,

Considerăm că problema Tratatului cu Ucraina trebuie privită fără patimă și resentimente, numai din punctul de vedere al României de astăzi și al românilor din afara granițelor actuale, respectiv de pe teritoriul Ucrainei, așa cum este el delimitat în prezent.

Consecințele Tratatului Ribbentrop-Molotov sunt evident dureroase pentru toți românii, dar nu trebuie să uităm că el a fost confirmat în ceea ce privește granițele prin Tratatul de pace din 1947 de la Paris. Deci, contestarea ditatului germano-sovietic înseamnă și contestarea Tratatului de la Paris. Nu trebuie să uităm această realitate. În consecință, trebuie să recunoaștem, fără a intra în detalii juridice, că revizuirea granițelor ar conduce la prognoze incerte și situații imprevizibile în timp.

În acest timp, românii din aceste teritorii, rămași minoritari, pentru că au fost supuși unui proces de desnaționalizare timp de o jumătate de veac, așteaptă să ne aplecăm asupra soartei lor. Putem să intervenim eficient în lipsa unui Tratat cu Ucraina? Putem să abdicăm de la această îndatorire? Acestea sunt întrebările pe care trebuie să ni le punem și la care trebuie să răspundem acum. A ne crampona de istorie, sau a neglija soarta românilor care așteaptă sprijinul patriei-mume, este o alternativă la intrarea într-o stare de normalitate a politici externe.

La definirea stării actuale de normalitate și-au adus aportul politicieni și acte executive de succes, sau eșuate, ale acestora. Astfel, doi oameni de stat francezi contemporani, au conceput relațiile externe ale Franței în maniere diametral opuse: Andre Maginot a mizat pe confruntarea cu vecinii, constituind faimoasa, dar atât de inutila "Linie Maginot". Jean Monet a mizat pe întărirea colaborării, ca modalitate de eliminare a conflictelor între vecini, devenind astfel unul din părinții Uniunii Europene.

Oare, care dintre aceste concepții ar trebui să prevaleze în politica noastră externă? Istoria recentă a Europei ne aduce răspunsuri fără echivoc: colaborarea este calea de urmat, singura în măsură să armonizeze interesele tuturor națiunilor euopene.

În acest context, trebuie să se înscrie și Tratatul cu Ucraina.

Din acest punct de vedere, considerăm că prevederile din art. 13 din tratat răspund pe deplin dezideratelor noastre și ale românilor din Ucraina. Trebuie să fim fermi în asigurarea acestor prevederi, iar românii de acolo să se bucure de aceleași drepturi și condiții, ca și ucrainenii din România.

De un mare ajutor ne vor fi și prevederile art. 8, cu privire la crearea euroregiunilor "Prutul de Sus" și "Dunărea de Jos". Crearea acestor euroregiuni se înscrie și în tendințele actuale ale Uniunii Europene.

Estomparea restricțiilor frontaliere reprezintă șansele de afirmare a românilor din exteriorul granițelor, afirmare care depinde, în final, de determinarea noastră politică.

Față de cele arătate, noi vom vota pentru acest Tratat, apreciind, totodată, modul în care echipa de negociatori a condus și finalizat prevederile respective.

Închei, spunând: "Nu poți să înaintezi cu adevărat spre viitor, lăsându-te obsedat mereu de trecut". Cuvintele aparțin lui Henry Coandă, spuse, într-adevăr, în alt context, dar care se potrivesc de minume situației noastre de astăzi.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii de ședință).

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

Are cuvântul domnul Ionescu-Galbeni, P.N.Ț.C.D.

Și, în final, va vorbi domnul Radu Budeanu, P.D.

Domnul Niculae Vasile Constantin Ionescu-Galbeni:

Domnule președinte,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor deputați,

Voi prezenta punctul de vedere al Partidului Național Țărănesc Creștin-Democrat cu privire la încheierea Tratatului între România și Ucraina, din 2 iunie 1997.

Există împrejurări în viața oricărui popor, când imperativul național nu poate fi mai bine slujit decât printr-un demers care decurge din abordarea lucidă a imperativului politic al momentului prezent, reconvertind dramele trecutului, în speranțe pentru viitor. Din această perspectivă înțelegem să privim Tratatul cu Ucraina, care este prezentat astăzi Camerei Deputaților, în vederea ratificării.

Este de la sine înțeles că nu ignorăm și nici nu uităm actele nedrepte, impuse prin forță, de regimurile totalitate nazist și bolșevic, care au prejudiciat grav drepturi naturale fundamentale, confirmate etnoistoric, ale națiunii române. Școala juridică democratică europeană, puternic revigorată după al doilea război mondial, este preponderent favorabilă tocmai acestei categorii de drepturi.

Avem în vedere Pactul Ribbentrop-Molotov, cu clauzele sale secrete, ale căror urmări nu s-au stins nici până astăzi, prin lezarea gravă a unor drepturi naturale ale națiunii române, împovărând cele două țări cu un contencios greu de rezolvat.

Se cuvine să sublinem în acest context că, așa cum legile interne sau tratatele nu pot crea drepturi naturale fundamentale, ci, dimpotrivă, sunt concepute pentru a le proteja, tot astfel, legile sau tratatele nu pot anula atari drepturi. Acestea au un caracter imuabil, inalienabil și indestructibil, neputând fi prescrise.

Dreptul omului la viață nu există pentru că așa stipulează toate codurile penale din lume, începând cu porunca biblică "Să nu ucizi!", ci aceste stiplații au devenit imperative categorice, pentru că preexistă dreptul etern natural la viață al omului.

Dreptul fiecărui popor la identitate, exprimat în unitatea sa: limbă, cultură, conștiință de sine, memorie comună, nu a fost creat de vreun tratat, ci tratatele trebuie să consacre și să se conformeze identității acelui popor.

Și este esențial, pentru o corectă înțelegere a demersului nostru de astăzi și a destinului nostru de mâine, să se respingă confuzia între posibilitatea exercitării la un moment dat a unui drept și existența în sine a dreptului respectiv în planul juridic.

Edificatoare în acest sens, ar fi o paralelă între Tratatul de la Versailles, bazat tocmai pe posibilitatea de afirmare a dreptului natural, concretizat în autodeterminarea popoarelor, potrivit principiilor wilsoniene și Tratatul de la Paris, care doar a consființit rezultatul unui raport de forțe, existent la sfârșitul celui de-al doilea război mondial.

Buna vecinătate dintre popoare constituie o necesitate evidentă, motiv pentru care, cvasiunanimitatea țărilor lumii acordă acestui principiu o prioritate permanentă. Deși buna vecinătate nu este neapărat condiționată de existența unui tratat, acesta facilitează raporturi pozitive, conferindu-le mai multă claritate și o mai mare stabilitate. Facilitează cu deosebire evitarea aparției de conflicte și soluționarea pașnică a celor existente.

Prin urmare, un tratat cu Ucraina trebuia să fie convenit, independent de conjunctura politică din zonă și din lume. Acest tratat, încheiat așa și acum, constituie aportul României în această arie geografică la stabilitatea atât de greu dobândită pe continentul nostru, după al doilea război mondial. Este contribuția noastră la extinderea acelei Europe, care, înainte de a fi comunitară, trebuie să fie unitară, a acelei Europe căreia în aparținem geopolitic, psiholingvistic și prin comunitatea de rădăcini istorice, de care împrejurări mai vechi, și îndeosebi mai noi, ne-au rupt cu brutalitate.

De asemenea, prin tratatul de față, România favorizează realizarea unui obiectiv strategic al statelor europene: întărirea independenței Ucrainei. Tratatul se înscrie, totodată, și ca un semnal limpede al opțiunii țării noastre pentru valorile culturii și civilizației occidentale, ca și al voinței ei de integrare în structurile euroatlantice.

Avem conștiința faptului că o alternativă la integrarea țării noastre în zona de cooperare europeană nu este posibilă decât cu prețul condamnării poporului român, la o întârziere în dezvoltarea și progresul său, ale cărei consecințe, ca de atâtea ori până acum, le vor suporta, dureros, urmașii.

Cât privește istoria, este bine să lăsăm viitorului posibilitatea întreagă de a se pronunța asupra rostului și semnificației acestui tratat, asupra importanței lui pentru dăinuirea poporului român, nu numai dinlăuntrul, dar și din afara granițelor statului național.

În temeiul celor arătate, și cu speranța că poporul român și cel ucrainean, în respectul față de valorile moralei creștine, ce stau la baza democrației și civilizației europene, vor dezvolta, în continuare, prietenia dintre ele și vor rezolva în viitor problemele lor, exclusiv în mod pașnic, astfel cum prevăd reglementările internaționale în vigoare, Grupul parlamentar P.N.Ț.C.D. va vota ratificarea Tratatului dintre România și Ucraina, încheiat la 2 iunie 1997. (Aplauze din partea dreaptă a sălii).

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

Liderii de grupuri parlamentare sunt chemați la "Sala Brătianu", dar vă propun să rămâneți pe loc, pentru că în curând va fi votul... Sunt acolo liderii de la Senat și putem după vot să mergem și noi. Va veni și Președintele Luxemburgului aici. Deocamdată să nu ne întrerupem programul.

Domnul Ion Diaconescu:

Domnul Radu Budeanu, din partea P.D.

Domnul Radu Budeanu:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor,

Dezbatem astăzi unul din genul de subiecte inepuizabile. (Din sală: "Mai tare!" și "La microfon!").

Sunt convins că fiecare dintre noi are multe de spus și, probabil, că această dezbatere ar putea dura zile și săptămâni.

Nu am nici cea mai mică intenție să fac o prezentare exhaustivă a problemei, pentru motivul elementar că subiectul vă este foarte bine cunoscut. Textul tratatului a fost publicat, și oricine a avut curiozitatea să-i cunoască conținutul, se află în posesia acestuia.

Problema nu este de a ratifica astăzi un dictat, ci un tratat. Un tratat, în mod evident, nu este ideal, niciodată pentru părți, decât, repet, dacă devine un dictat. În consecință, tratatul de astăzi nu este nici alb, nici negru. Este gri. Are părți bune și părți mai puțin bune. (Comentarii în partea stângă a sălii).

O să vă rog să mă ascultați, pentru eu nu vă întrerup când vorbiți...

Problema este, dacă acest tratat, are în greutatea lui specifică mai multe calități, sau mai multe defecte. Eu cred că, dacă privim lucid, dacă nu ne lăsăm robiți stărilor de emoție de toate felurile, dacă suntem pragmatici până la capăt, vom fi de acord că este bine ca acest tratat să fie ratificat. Este bine, pe de o parte, pentru relațiile dintre România și Ucraina, este bine pentru regiunea noastră, este bine pentru perspectivele noastre europene, atât de patetic comentate în ultima vreme.

S-a spus aici că tratatul nu a fost parafat și semnat sub presiunea procesului nostru de integrare în NATO. Sunt de acord cu aceasta și oricând pot oferi oricui detalii în legătură cu acest adevăr, dar el s-a încheiat într-un context NATO, care este mai mult decât NATO, este un context european.

Cine spune astăzi: "Iată, în Madrid ușile noastre sunt semiînchise" și face din aceasta o tactică politică, de refulare a orizonturilor noastre europene, greșește, iar poporul întreg va plăti din plin acest preț.

Eu nu pun întrebări acum. Am și pudoarea, și curtuoazia, și echilibrul necesar pentru a nu pune întrebări acum: "De ce intrarea în NATO este atât de dificilă?" și "Care sunt concluziile posibile ale unei asemenea anevrism?".

Eu spun acum atât: tratatul merită să fie ratificat, dincolo de toate problemele complexe pe care conține. Acest tratat este benefic pentru România și Ucraina, în curând asamblate în trilaterale de o pondere anumită în regiunea noastră. Tratatul este important pentru perspectiva noastră general europeană, pentru că scopul nostru nu a fost iulie, Madrid, scopul nostru este, în continuare, NATO și apoi Uniunea Europeană.

Inutil să vă mai spun că Grupul Partidului Democrat este pentru ratificare.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii de ședință).

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

Rugăm pe domnii senatori să nu intre încă în sală.

Domnii senatori sunt rugați să iasă pe hol. Avem încă dezbatere. În momentul când încheiem ședința noastră, vă invităm.

Nu vă supărați...

Rugăm, chemați colegii deputați să intre în sală. (Discuții).

Poftim, domnule Șteolea. Un minut.

Domnul Petre Șteolea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Vă rog să-mi permiteți o mică clarificare asupra atitudinii pe care am avut-o eu la comisie. Luni se discutase la grup poziția față de acest tratat. Eu n-am simțit nici o presiune din partea grupului în a-mi exprima într-un anumit mod poziția, pentru că apăruseră elemente de noutate: erau acele scrisori, și atunci eu am considerat că, sigur, probabil că grupul va fi dispus să ia în considerare și aceste elemente.

Deci, nu a existat nici o presiune a grupului nici înainte de vot și nici după vot. Sigur, eu îmi însușesc poziția grupului, însă am considerat în acel moment că grupul trebuie să aibă la dispoziție și acele scrisori.

Deci, accept și sunt de acord cu poziția grupului.

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Domnule ministru,

Vă rog să răspundeți la întrebările care s-au pus.

Poftiți.

Din partea stângă a sălii:

Drum bun! Nu este cazul!

Domnul Adrian Severin:

Aveți dreptate, nu este cazul, dar dacă nu răspund, o să mă criticați și atunci, mai bine răspund.

Stimate doamne și stimați domni deputați,

Stimați colegi, îndrăznesc să spun,

Nu o să vă rețin foarte mult cu răspunsurile la întrebările, pe care măcar politețea mă obligă să le dau, și cu precizările pe care luările dumneavoastră de cuvânt poate le-ar impune. Voi fi cât se poate de succint, ceea ce nu este deloc dificil, de această dată, în ciuda gravității subiectului. Nu este dificil, pentru că voi trece, cum nici nu s-ar putea face altfel, peste invective și peste formulele de "trădător de țară" și așa mai departe, pe care nici nu merită să le luăm în considerație. Voi trece, de asemenea, peste afirmațiile care n-au nici o legătură cu tratatul.

Îmi pare foarte rău... Dacă unele dintre afirmațiile dumneavoastră, stimați domni ai Opoziției, ar fi avut o corespondență în tratat, probabil că îngrijorările dumneavoastră ar fi fost justificate.

Nu există în tratat acele lucruri pe care dumneavoastră le criticați. Sunteți chemați să ratificați un alt tratat decât acela pe care-l criticați dumneavoastră. Nu există în tratat nimic care să vorbească despre renunțarea la teritorii naționale. Nu este nimic în tratat care să cuprindă vreo formulare ce poate conduce la concluzia că se confirmă vreo cedare istorică.

Nu este nimic în tratat, nu este nici un text ca acela care a fost citat aici, poate din proiectul pregătit de fostul Guvern, în care să se spună că "...se renunță acum și în viitor la teritorii naționale".

Într-adevăr, în proiectul dumneavoastră, acest text exista.

În tratatul pe care vi-l supunem ratificării, acest text nu mai există. Și el nu mai există, nu pentru că avem rezerve mentale, ne-am creat anumite rezerve, ci nu mai există pentru că suntem convinși că Europa de mâine va fi altfel decât Europa de ieri. În Europa de mâine vom reuși să ne regăsim împreună nu în temeiul dreptului primului ocupant, ci în temeiul capacității noastre de a ne păstra coeziunea culturală și vitalitatea spirituală. Și pentru această coeziune culturală, și pentru această vitalitate spirituală, încheiem de urgență acest tratat.

Nu este vorba de nici o grabă.

Am spus și o repet: dacă trebuie să ne grăbim, ne grăbim pentru că sunt români acolo, care dispar din punct de vedere cultural, din punct de vedere spiritual, în fiecare zi. Și, în acest sens, răspund domnului Valeriu Tabără: da, la întâlnirile pe care le-am avut la Ministerul de Externe, cu diverse organizații neguvernamentale, au participat și reprezentanți ai unor organizații neguvernamentale din Bucovina și unul dintre tinerii de acolo..., unul dintre tinerii care au participat, ne-a spus, în numele celorlalți..., ne-a spus: "Sigur, dumneavoastră vă puneți problema, astăzi, aici...", (din partea stângă a sălii: "Cum se numește?), pentru că se discuta și atunci..., o să vă dau numele, doar nu vă imaginați că mint, o să vă dau numele în mod exact (rumoare în partea stângă a sălii de ședință), dar..., deci, spunea acest tânăr, n-am textul, și încerc să reproduc cât mai exact: "Dumneavoastră discutați aici despre amânarea semnării tratatului...", pe atunci se punea problema de semnare, în așteptatea unui moment mai favorabil. "S-ar putea...", spunea acel tânăr, în continuare, "... ca momentul favorabil să vină, peste 10, peste 20, peste 100 de ani, dar atunci noi nu vom mai exista în Bucovina și noi suntem cei care suportăm direct sacrificiul pe care România l-a făcut, cândva, în 1940".

Cred că aceste cuvinte sunt grăitoare și, dincolo de orice fel de patos retoric, sau tentanție politicianistă, această realitate a oamenilor de acolo, mai presus decât realitatea teritoriilor de acolo, ar trebui să ne miște în modul cel mai profund.

Ca adversar politic nu pot decât să mă bucur dacă votați împotriva acestui tratat.

Ca român, însă, și chiar ca om politic responsabil în România, nu mă bucur, stimați colegi din Opoziție. Nu mă bucur, pentru că avem nevoie de o opoziție puternică și nu de o Opoziție care să se compromită pe termen lung, printr-un asemenea vot.

Nu mă bucur, pentru că aș fi dorit ca un tratat care este un Tratat ce atestă capacitatea noastră de a fi cu adevărat europeni, să fie votat, cel puțin cu tot atât de largă majoritate cu cât a fost votat Tratatul de bază dintre România și Ungaria, când Opoziția de atunci a făcut dovada maturității sale politice.

Pe de altă parte, se pune problema: să întărim statalitatea Ucrainei? Este o întrebare retorică, pe care unul dintre reprezentanții Opoziției și-a pus-o..., cu sugestia că ar trebui să n-o întărim.

Da, este răspunsul nostru: să întărim statalitatea Ucrainei, ca vecin al nostru. A cui statalitate doriți dumneavoastră s-o întăriți? (Din partea stângă a sălii: "A României!"). A cărui alt stat doriți dumneavoastră..., cărui alt stat doriți dumneavoastră să-i întăriți statalitatea? (Din partea stângă a sălii: "A Israelului!"). Cu cine doriți dumneavoastră să ne învecinăm? (Din partea stângă a sălii: "Cu Statele Unite ale Americii!"). Nu știu. Dar, mă întreb: la cine vă gândiți dumneavoastră? Noi ne gândim la Ucraina. Este vecinul nostru și credem că statalitatea vecinilor noștri trebuie întărită, pentru că acesta este un factor de stabilitate.

Iată două motive fundamentale pentru care tratatul acesta este bun: el îi protejează pe români și întărește statalitatea vecinilor noștri, întărind astfel securitatea noastră.

Cu aceste cuvinte, cred că am răspuns tuturor întrebărilor care au meritat răspunsul și, în același timp, am subliniat un lucru esențial și o fac mai ales pentru numeroșii colegi din opoziție care sunt de bună credință.

Criticile care s-au făcut, sau cele mai multe dintre ele, se referă la alt text decât textul supus ratificării. Noi vă rugăm nu acel alt text să-l ratificați, ci pe acesta pe care îl cunoașteți și pe care l-ați dezbătut.

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

Trecem la votarea pe articole a legii.

Mai întâi titlul legii. "Lege pentru ratificarea Tratatului cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare dintre România și Ucraina". E ceva, vreo obiecție?

Da, poftiți.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Domnule prim-ministru,

Domnule ministru,

Pentru a fi deplin acord cu titlul decretului prin care președintele României a supus ratificării Parlamentului acest tratat - și cred, domnule președinte, că aveți decretul în mapă - pentru a se respecta normele de tehnică legislativă, potrivit practicii legislației române, în vederea identificării tratatului, aș ruga ca titlul legii să fie completat cu sintagma "... semnat la Constanța, la 2 iunie 1997". În acest fel, legea ar urma să aibă următorul titlu:"Lege pentru ratificarea Tratatului cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare între România și Ucraina, semnat la Constanța, la 2 iunie 1997".

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim. Comisia, aveți ceva? O acceptați? Comisia acceptă.

Supun titlul legii la vot cu adaosul făcut de domnul deputat Gaspar, pe care l-a însușit și comisia.

Cine este pentru? Vă mulțumim.

Împotrivă? Numărați. 43 de voturi împotrivă.

Cine se abține? O abținere.

Cu 43 de voturi împotrivă și o abținere, cu mare majoritate, titlul legii a fost adoptat.

Articol unic. Este cineva care are vreo obiecție? Nefiind supun la vot articolul unic al legii.

Cine este pentru? Mulțumim.

Împotrivă? Numărați voturile impotrivă.

Din sală:

Numărați și voturile pentru !

Domnul Ion Diaconescu:

89 de voturi împotrivă.

Abțineri?

Sala:

Voturile pentru?!...

Domnul Ion Diaconescu:

Numărăm voturile pentru, acum, când facem legea în totalitate.

Abțineri? Nu sunt abțineri.

Acum, pentru legea în totalitate. Propunem procedura de vot, votul deschis. E altă propunere? (Rumoare, vociferări).Da, vă rugăm!

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Cred că nu de multe ori ne vom întâlni în cariera noastră de parlamentari cu un vot de o asemenea importanță. De aceea, cred că modalitatea cea mai potrivită de vot ar fi votul nominal.

Domnul Ion Diaconescu:

Dar, înainte... Eu n-am reținut, ce a propus domnul?!

Domnul Ioan Gavra (de la masa prezidiului):

Vot nominal.

Domnul Ion Diaconescu:

Mai înainte, rugăm presa și pe domnii senatori, să aibă bunăvoința să ne lase în timpul votului, al numărătorii, să iasă pe coridor, în hol.

Rugăm presa și pe domnii senatori.

Deci, s-a propus din partea Biroului vot deschis, s-a propus vot nominal de către domnul Mitrea. Mai există altă propunere? Nu există.

Mă rog, ce propunere aveți?! Sunteți șef de grup?

Domnul Sever Meșca:

Domnule președinte,

Încă din timpul luării mele de poziție, al discursului meu, care a reprezentat punctul de vedere al Partidului România Mare, am propus votul secret.

Aș dori să se pună în discuție și la vot în ordinea în care s-au făcut propunerile.

Domnul Ion Diaconescu:

Bine. Propunem. Deci, în ce ordine?

Cine e pentru votul secret pe care l-a propus dânsul? Numărați! 89 de voturi, ca și adineauri. (Vociferări. În sală mai sunt și câțiva senatori).

Domnii senatori și presa, vă rugăm. Apelăm la chestori să evacueze sala.

Deci, supun la vot procedura prin vot deschis.

Cine este pentru?

Din sală:

Vot nominal....!

Domnul Ion Diaconescu:

Numărați! Cu ocazia asta verificați, că sunt mai mulți în partea asta.

157 pentru procedura vot deschis.

În condițiile astea, votăm prin vot deschis și supun la vot legea în ansamblul ei.

Cine este pentru? (Vociferări).

Din sală:

Procedura...?!

Păi, dacă 157 reprezintă vreo 60-70%, ce proceduri să mai fac? (Discuții la masa prezidiului cu doamna deputat Afrăsinei Viorica).

Vă rog, lăsați mâinile jos! Încă o dată, vor să precizăm că acest vot deschis este prin ridicare de mâini.

Sunteți pentru vot deschis prin ridicare de mâini?

Cine este pentru? Aceiași.

Vă mulțumim. (Rumoare, vociferări).

Domnul Alexandru Lăpușan (din sală):

O chestiune de procedură.

Domnul Ion Diaconescu:

În timpul votului nu mai există... (Agitație, vociferări).

Înainte de vot, domnul deputat Țurlea, o scurtă declarație, ca să-și motiveze votul.

Scurtă, domnule Țurlea.

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Este vorba de o declarație, cum se obișnuiește, a grupului parlamentar, nu al meu, de motivare a votului. Așa se obișnuiește. (Vociferări).

Domnul Ion Diaconescu:

O declarație de un minut, vă rog, domnule Țurlea.

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte,

Minutul nu îl fixați dumneavoastră!...

Doamnelor și domnilor colegi,

Grupul parlamentar al PUNR-ului, are un motiv principal pentru care nu va vota... (agitație, vociferări)...

Principalul motiv al Grupului parlamentar al PUNR pentru care nu va vota acest tratat, este faptul că în el nu este condamnat explicit Pactul Ribbentrop-Molotov și consecințele sale. Vă amintesc, doamnelor și domnilor colegi, că pe aceeași poziție v-ați situat cu toții, toate partidele românești care se află astăzi la guvern. Și, anume, în 2 noiembrie 1994, PNL prin vocea domnului Mircea Ionescu-Quintus, în 1995, chiar domnul Adrian Severin, reprezentant al PD. În 1996, la 14 mai, chiar prin semnătura domnului Ion Diaconescu în Declarația PNȚCD în legătură cu poziția președintelui României față de Pactul Ribbentrop-Molotov. Toți ați cerut imperativ ca în tratatele eventuale cu toate statele succesorale URSS să fie consemnată această prevedere.

Iată că v-ați schimbat cu 180 de grade. Întrebarea este: când ați fost cinstiți...?!

Domnul Ion Diaconescu:

Domnule Țurlea! Domnul Țurlea! A fost... trebuia o declarație simplă.

Vă mulțumim. Nu este un discurs.

Domnul Petre Țurlea:

Închei acum, închei cu o singură frază.

Cei din PUNR, cred la fel ca PNȚCD în 1996, că istoria nu îi va ierta pe cei care abdică de la datoria de a apăra drepturile istorice ale poporului român și credem că astfel de oameni nu au ce căuta în fruntea țării. De aceea vom vota împotriva acestui tratat. (Aplauze din partea poziției).

Domnul Ion Diaconescu:

Deci, trecem la vot. Legea în ansamblul ei prin vot deschis prin ridicare de mâini.

Cine este pentru? Vă rugăm numărați.

Domnule Gavra, controlați să nu înșele! (Râsete).

165 de voturi pentru.

Cine e împotrivă? Numărați! (Vociferări, agitație. Sesizarea unor domni deputați privind intrarea în sală a domnului senator Ion Predescu).

Domnilor senatori,

Nu vă pretați la așa ceva! (Vociferări). Vă rugăm observați, ce domni senatori, să dăm publicității. Se pretează la asemenea gesturi.

92 de voturi împotrivă.

Cine se abține? O abținere.

Cu 165 de voturi pentru, 92 împotrivă și o abținere, Tratatul cu privire relațiile de bună vecinătate dintre România și Ucraina, a fost votat. (Aplauze).

Ne revedem la ora 12 fără 5 minute, aici, în plen, Cameră și Senat.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 18 aprilie 2021, 9:45
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro