Leonida Lari-Iorga
Leonida Lari-Iorga
Ședința Camerei Deputaților din 30 septembrie 1997
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
13-10-2021
12-10-2021
11-10-2021
05-10-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1997 > 30-09-1997 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 30 septembrie 1997

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.4 Leonida Lari Iorga - relevarea unor afirmații "edificatoare pentru politica națională defensivă" a P.N.Ț.C.D.;

Domnul Vasile Lupu:

................................................

Doamnă deputat Leonida Lari, aveți cuvântul.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimați colegi,

Recent, într-o emisiune televizată, la "Antena 1", l-am auzit pe domnul președinte al PNȚCD, Ion Diaconescu, spunând următoarea frază: "Sunt niște visători acei care mai cred că am putea realipi României Basarabia și nordul Bucovinei". Această frază este edificatoare pentru politica națională defensivă a partidului ce-l conduce, în genere a CDR. Exemplu ne servește Tratatul cu Ucraina și alte lucruri legate de unioniștii din Basarabia și Bucovina. Dar ce-i mai trist, această politică defensivă este păguboasă pentru mișcarea de eliberare națională din aceste teritorii.

Am toată compasiunea pentru românii care au stat în pușcăriile comuniste în România, dar românii basarabeni și bucovineni nu au stat, oare, în pușcării și câte 50 de ani? Oare grupul Ilașcu nu stă și acum în pușcărie?

În genere, ruperea de țară este o pușcărie continuă și, atunci, cum poate domnul Diaconescu să numească visători, în sens de naivi, poate chiar nebuni, pe acești oameni care au aspirat și aspiră la reîntregirea țării, anii lor de detenție chiar depășindu-i pe ai domnului Diaconescu.

Să ne întrebăm cum se întâmplă că, în aceste decenii de suferință, pe care le-au îndurat și unii și alții în pușcării, domnul Diaconescu și-a pierdut darul de a visa și, o dată cu aceasta, imaginea istorică și geografică a Țării Românești, iar românii basarabeni și bucovineni nu au pierdut nici darul de a visa și nici imaginea României întregi. Judecata este simplă: suferința naște memoria! Pesemne, suferința domniei sale a fost pe măsura suferinței pe care a avut-o, și nu pe măsura suferinței românilor din Basarabia și Bucovina. Și, ca să nu vorbesc în pustiu, vă prezint numai două cazuri, căci timpul nu rabdă. Între anii 1940 - 1949, intelectualii, preoții din Basarabia erau scoși din case, duși în orașele de județ, mai cu seamă la Chișinău, unde erau legați la mâini și la picioare, li se scoteau ochii, li se tăiau urechile, li se tăiau membrele genitale, după care erau împușcați în ceafă. Sunt și cărți cu poze și, mă rog, cu aceste crime. La fel, între anii '40 - '49, țăranii mai înstăriți erau scoși din case, puși în trenuri, duși în stepele siberiene, unde, la un moment dat, trenurile se opreau, pentru câteva minute fatale, în care erau coborâți din vagoane bărbații de la 16 ani în sus, împușcați în văzul familiilor lor, după care trenurile porneau mai departe. Avem mulți frați și surori, prin părțile acelea, care se cred ruși, dar, de fapt, sunt români. Asta da pușcărie, domnule Diaconescu, nu glumă! Și după toate acestea, prin anii 1988 - '89, basarabenii și bucovinenii au îndrăznit, încă, să mai dea niște vlăstare, care și-au afirmat identitatea națională, câștigând dreptul la limbă, istorie, însemne naționale.

Poate își amintește domnul Diaconescu cum ne-a întâmpinat pe câțiva lideri ai mișcării de eliberare din Basarabia, Vieru, Dabija, eu, cu flori, membrii PNȚCD, ca după aceea să arunce în noi cu pietre, numindu-ne, prin intermediul ziarelor de aici - "Evenimentul zilei", "Tinerama", "Expres Magazin" - kaghebiști, comuniști, chiar ruși.

Așadar, s-au câștigat toate aceste lucruri, după toate aceste suferințe și acum, în 1997, vine domnul Ion Diaconescu și cutează să ne numească visători. Parcă asta ar fi o crimă, să visezi a-ți împlini reîntregirea neamului românesc! Dar cine este acest domn Ion Diaconescu, alături de marii visători ai acestui neam, începând cu Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, Alexandru Ioan Cuza, Antonescu, Mateevici, Coșbuc, Goga?! Cine este acest domn Diaconescu, alături de marii visători contemporani ai acestui neam: Grigore Vieru, Păunescu, Ion Gheorghe, Paul Anghel, Ion Lăncrănjan, Dumitru Matcovschi, Nicolae Dabija, Corneliu Vadim Tudor?! Este exact ceea ce se vrea el, un nevisător! Or, de când este viață pe pământ, lumea a fost mișcată înapoi de nevisători, iar înainte mișcată, numai de visători.

Vă mulțumesc.

Din Grupul PNȚCD:

Rușine!

Doamna Iorga Leonida Lari:

Rușine să vă fie vouă!

(Aplauze în partea stângă a sălii)

Din Grupul PRM:

Fundamentaliștii!

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti sâmbătă, 16 octombrie 2021, 23:55
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro