Plen
Ședința Camerei Deputaților din 27 februarie 1996
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
18-06-2019 (comună)
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1996 > 27-02-1996 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 27 februarie 1996

Intervenții ale domnilor deputați:  

Sedința a început la ora 8,43.

Lucrările sunt conduse de domnul Adrian Năstase, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Ovidiu Cameliu Petrescu și Emil Putin, secretari.

   

Domnul Adrian Năstase:

Doamnelor și domnilor deputați,

Incepem lucrările ședinței noastre de astăzi.

Vă anunț că din totalul celor 341 de deputați și-au înregistrat prezența la lucrări 239, iar 102 sunt absenți. Cvorumul prevăzut de articolul 128 din Regulament este întrunit.

Potrivit programului aprobat, urmează cele 50 de minute pentru diverse intervenții ale deputaților.

Pe Lista nr. 1, la intervenții, sunt înscriși, ca deputați independenți, domnii Nicolae Drăghiea și Petre Turlea.

 
  Nicolae Drăghiea - prezentarea situației cu care se confruntă societatea Cerlom - SA din Drobeta-Turnu Severin;

Dau cuvântul domnului deputat Nicolae Drăghiea.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Nicolae Drăghiea:

Vă mulțumesc.

Intervenția mea se referă la un caz din Drobeta-Turnu Severin. De peste un an, există în Drobeta-Turnu Severin, la Societatea CERLOM-S.A. un conflict de muncă permanent, culminând cu o grevă generală în perioada 12-26 februarie, având ca obiect modul în care a fost înstrăinat patrimoniul acestei societăți, printr-o strategie de privatizare, prin care au fost aduse mari pagube, materiale și morale, atât unității și salariaților săi, căt, mai ales, statului român. Astfel, în anii 1993-1994, grație hărniciei salariaților și activității manageriale competente, societatea a reușit să scape de blocaje financiare, iar în anul 1994 a reușit să-și încheie activitatea cu 2,5 miliarde lei beneficii.

Cum unitatea devenise foarte profitabilă, a atras interesul profitorilor interni și externi, puși pe îmbogățire fără eforturi materiale și financiare, și cu sprijinul unor organisme puse să demoleze fără nici un discernământ întreaga structură a economiei naționale, care, profitând de ambiguitățile unor reglementări privind strategia privatizării, au vândut printr-o escrocherie nemaiîntâlnită această unitate, contrar intereselor statului român și salariaților societății, cetățeanului francez Kohn Vladimir, și astfel S.C. CELROM, devenită asociație pe acțiuni a salariaților, a încetat să mai existe începând cu anul 1995.

Contractul de vânzare-cumpărare care a fost încheiat între F.P.S. și cetățeanul francez este ilegal și imoral, pentru că au fost încălcate flagrant atât interesele statului român, fiind lovit atât în politica sa financiară, în interesele populației, cât și drepturile salariaților, stipulate în legislația muncii și în contractul colectiv de muncă.

Până unde au mers jaful și escrocheria reiese și din prețurile la care au fost stabilite și cu care acest patron a plătit terenul pe care se află unitatea respectivă, prețul casei de oaspeți a unității, cu cele 6 încăperi, care a fost fixat la 494.000 lei, precum și prețul mizerabil cu care i-a fost vândut și microcartierul de garsoniere pentru nefamiliști, construit din fondurile statului român înainte de 1989.

În ceea ce privește sindicatul respectivei societăți, reprezentanții săi au sesizat, de acest caz, mai multe organe, inclusiv Guvernul României, mai multe organe de presă locale și posturi de radio, au publicat informații, cu probe și argumente. Grupul de control al primului ministru a efectuat un control și a constatat neregulile săvârșite, dar nu s-a luat nici o măsură.

Reamintim că, în acest moment, de peste o săptămână, peste 800 de salariați sunt în grevă, așteptând ca cei în drept să-și facă timp pentru a-i asculta.

Este oare așa de greu ca cei puși să slujească poporul român să se aplece și asupra doleanțelor cetățenilor săi? Nimeni nu cere pomană. Dorește doar un act de dreptate.

Vă mulțumesc.

 
  Petre Țurlea - ridicarea unor probleme referitoare la gestionarea fondului alocat prin buget pentru ajutorarea comunităților românești care trăiesc în alte state;

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Petre Țurlea.

Va urma lista a doua, cu majoritari, domnul Ioan Marinescu ar fi primul pe listă, de la P.R.M., și după aceea, domnul Vasile Stan, de la P.D.S.R.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Petre Turlea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Textul următor l-am scris în noiembrie 1995, dar nu am putut să vi-l prezint atunci și, după cum vedeți, nu putea avea atunci nici o legătură cu proaspăta candidatură a domnului Adrian Păunescu la funcția de președinte al României. Acum, însă, cred că are o mare legătură. S-a nimerit să-l prezint chiar acum.

În toamna anului 1994 s-a înființat Forumul Organizațiilor Românești, cuprinzând 34 de organizații ale românilor, foarte multe din afara țării, chiar și din Canada ce își propunea ajutorarea concretă a comunităților românești care trăiesc în alte state. Efortul urma a fi canalizat în 3 direcții: susținerea școlii romănești, a Bisericii Românești Ortodoxe și publicarea de cărți, mai ales școlare, în limba română. Sunt acțiuni cu efect major, în timp, pentru păstrarea individualității, a românității acestor colectivități.

Prin efortul susținut al conducerii FOR, domnul Georgescu, ministrul finanțelor, după două luni de insistență, a fost convins să repartizeze, prin bugetul de stat, o anumită sumă pentru acest scop și în final s-a ajuns la 2,3 miliarde lei, după cum domniile voastre știți. După ce reprezentanții FOR au reușit să smulgă acești bani, în final s-a adoptat de către Parlament un amendament, conform căruia dirijarea fondurilor să se facă prin Congresul Spiritualității Românești de la Herculane. FOR, care obținuse banii, era exclus.

Ce se întâmplase? Domnului Adrian Păunescu, adevăratul conducător al Congresului de la Herculane, auzind de introducerea sumei în buget, i-au sticlit ochii și a cerut imperativ ca domnia sa să o gestioneze.

Am fost în 1994 la Herculane. S-au rostit discursuri frumoase, s-a cântat, s-a ciocnit câte un pahar. În 1995, s-au rostit iar discursuri frumoase, s-a cântat din nou și, din nou, s-a ciocnit câte un pahar. La sfârșit a rămas, de fiecare dată, doar amintirea discursurilor, cântecelor și paharelor, și amintirea imaginii domnului Adrian Păunescu, tronând în mijlocul prezidiului sau conducându-și Cenaclul "Flacăra".

Cu ce s-au ales românii de peste hotare, în afara acestor amintiri? Nici o școală românească nu a fost construită, nici o Biserică Ortodoxă nu a fost ajutată, nici o carte școlară pentru acei români nu a fost editată. Patriotismul de vorbe zglobii l-a înlocuit pe cel cu urmări concrete, pozitive.

Pentru a satisface orgoliul nemăsurat al domnului Adrian Păunescu și cupiditatea acestuia, se pierd, fără efect pozitiv, miliarde de lei din averea statului. Banii aceștia, în loc să-i ajute pe românii din afara țării, sunt cheltuiți de domnul Adrian Păunescu pentru a-și ridica propriul monument.

Adevărații oameni mari, adevărații patrioți, știu să deosebească ceea ce este esențial, cu efecte majore de durată, de ceea ce este efemer, mai ales atunci când în joc este însuși destinul poporului lor.

Prin deturnarea scopului inițial al sumei înscrise în bugetul de stat pe anul 1995, domnul Adrian Păunescu a dovedit că este un om mic. Faptul l-ar putea privi doar personal, dacă, din păcate, nu ar afecta capacitatea de rezistență la asimilarea românilor din afara țării. S-a dovedit, astfel, că între domnul Adrian Păunescu și poporul român, în ansamblul său, se află interesul personal, egoist, al celui dintâi, care se contrapune interesului național.

De aceea spuneam, la începutul acestor puține cuvinte, că problema ridicată are legătură cu proaspăta candidatură a domnului Adrian Păunescu la Președinția României.

În final, remarc faptul că, din nou, Comisia parlamentară de specialitate și anul acesta intenționează să încredințeze suma din buget tot domnului Adrian Păunescu. Cred că este o hotărâre condamnabilă, pe care noi o putem înlătura la votul final.

Mulțumesc. (Câteva aplauze).

 
  Ioan Marinescu - considerații pe marginea unor declarații recente ale ambasadorului SUA în țara noastră;

Domnul Adrian Năstase:

Mulțumesc.

În continuare, domnul deputat Ioan Marinescu, de la P.R.M.

Va urma domnul deputat Vasile Stan, de la P.D.S.R.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Ioan Marinescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Când, în urmă cu 2 ani, sosea în țara noastră domnul Alfred Moses, ambasador al celui mai puternic stat din lume, Partidul "România Mare" l-a salutat și l-a întâmpinat cu tradiționala urare românească de "Bun venit!" Au fost atunci parlamentari, din alte partide, care nu au agreat această numire.

În ultima vreme, însă, domnul ambasador al Statelor Unite a făcut declarații cu totul neobișnuite, chiar jignitoare, la adresa armatei române și a vieții politice din țara noastră, călcând astfel reguli diplomatice și amestecându-se direct în viața politică a României.

Astfel, cea mai gravă declarație este aceea de vineri seara, când a spus la Radio că: "Armata română și populația civilă au ucis 200.000 de evrei". Ca fost militar și ca parlamentar protestez cu hotărâre contra acestei declarații neconforme cu realitatea și neatestată de documente oficiale.

Țin să reamintesc domnului ambasador că un alt domn, numit tot Moses, ne acuzase că am exterminat 400.000 de evrei, deși documentele oficiale și mulți martori în viață atestă netemeinicia acestor cifre. Foarte mulți evrei, ca să scape de teroarea hortystă, au fugit din Transilvnia de Nord, vremelnic ocupată, în România, unde au fost primiți cu omenie și ajutați să plece în alte țări, din afara Europei, care în acel timp era teatru de război.

Vreau să reamintesc domnului ambasador că în instrucțiunile care se făceau piloților americani care trebuiau să bombardeze Europe de Est, se preciza că trebuie să facă tot posibilul ca, dacă avioanele lor sunt doborâte deasupra Bulgariei, să treacă în România, unde se vor bucura de un tratament mult mai uman.

Pot să vă mai spun că în Spitalul Militar Central, numit atunci "Regina Elisabeta", era un pavilion unde erau găzduiți piloți americani, în condiții deosebit de bune, bucurându-se chiar de un confort pe care nu-l aveau ofițerii și soldații români, internați în același spital.

Altă declarație jignitoare a domnului ambasador a fost aceea făcută la Cluj-Napoca, unde ne dădea sfaturi ce partide să participe sau nu la alegerile din 1996, etichetând unele dintre ele ca "partide extremiste". Nu știu ce a vrut să înțeleagă domnul ambasador prin "partide extremiste", dar noi, cei de la Partidul "România Mare", nu ne simțim câtuși de puțin extremiști.

Este interesantă referirea pe care a făcut-o domnul ambasador la Pactul Ribbentrop-Molotov, pe care, deși l-a condamnat, spune că "... nu mai este nimic de făcut, deoarece a trecut prea mult timp".

Nu mai spun despre referirile domniei sale la "România Mare", pe care se face că n-o înțelege.

Partidul "România Mare" a semnat Declarația de la Snagov, prin care se trasa calea de urmat pentru țara noastră. În ultima vreme însă, tot mai mulți oaspeți străini vin cu aere de inspectori care ne dau sfaturi și ne ceartă ca pe niște elevi și ne amenință că nu vom intra în NATO sau în structurile europene dacă nu vom face cum ne dictează.

Partidul "România Mare" este pentru o cooperare activă în Europa, continent în care ne aflăm de mii de ani și nu veniți din altă parte. Noi milităm nu pentru o politică de ploconire față de alte forțe din altă parte a Europei, schimbând astfel un stăpân cu altul, noi milităm pentru o politică de neutralitate activă, promovată cu mult timp în urmă de politicianul conservator de mare renume, Take Ionescu.

Cred că Ministerul de Externe ar trebui să se sesizeze de aceste declarații de-a dreptul jignitoare la adresa vieții politice din România și să ia atitudine fermă, de respingere a imixtiunilor în afacerile interne ale României, țară independentă și suverană.

Mulțumesc, domnule președinte.

 
  Vasile Stan - critici la adresa domnului Petre Roman pentru prestația în emisiunea Față în față de pe postul PRO-TV;

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Vasile Stan.

Va urma domnul deputat Dumitru Brăneanu, tot de la P.D.S.R.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Vasile Stan:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Duminică, 25 februarie, la o oră de vârf, am vizionat pe PRO TV emisiunea "Față în față", cu Ilie Șerbănescu, invitat fiind domnul Petre Roman.

De la bun început, felicit pe domnul Ilie Serbănescu, redactorul rubricii, pentru modul în care a condus emisiunea, pentru profesionalismul domniei sale. Păcat că răspunsurile primite nu s-au ridicat nici un moment la nivelul întrebărilor, multe din aceste răspunsuri fiind evazive, mai exact, jenante.

Emisiunea a debutat cu vizionarea unei casete, fabricată de colaboratorii domnului Petre Roman, în care personajul principal era filmat în diferite ipostaze, inclusiv printre precupețe.

Vizionând cu atenție caseta, remarc următoarele: domnul Petre Roman și-a început campania electorală pentru prezidențiale, eludând legea. Domnul Petre Roman a fost primul care a cerut de la balconul fostului Comitet Central moartea lui Ceaușescu. Caseta a fost, de fapt, un spot publicitar sub deviza: "Consumați cu încredere Petre Roman!".

Pe parcursul emisiunii, am mai constatat că domnul Petre Roman, cu toate că-i cunoșteam antecedentele, se erijează în singurul social-democrat adevărat din România.

La întrebarea domnului Șerbănescu referitoare la apartenența și a P.D.S.R.-ului la social-democrație, răspunsul domnului Petre Roman a fost stupefiant, afirmând că P,D.S.R.-ul nici măcar partid democrat nu este, pe motiv că a schimbat mulți primari și că duce o politică de pedeserizare.

Toată lumea știe că au fost suspendați mulți primari ai opoziției și primari, mai puțini, de altfel, din arcul guvernamental, pentru abuzuri, foloase necuvenite, pentru fraude, în special în aplicarea Legii fondului funciar.

Probabil că domnul Petre Roman dorește ca acești primari să fie lăsați să-si facă mendrele, cunoscând că majoritatea nemulțumirilor n-au fost create de imperfecțiunile Legii nr. 18, ci de aplicarea frauduloasă a ei.

La a doua acuză... Dacă domnul Petre Roman înțelege prin "pedeserizare" mărirea accentuată a numărului partidului nostru prin înscrierea benevolă, pe baza aspirațiilor individuale, a cetățenilor din toate mediile și profesiile, înclin să-i dau dreptate. Supărarea domniei sale se datorește faptului că mulți membri ai Partidului Democrat au trecut individual, sau în grup, la P.D.S.R.

Inclin să-i dau dreptate, de asemenea, că a existat pe timpul lui Ceaușescu o politică de pecerizare, și că altfel nu te puteai evidenția. Dacă nu erai membru P.C.R. și nu proveneai dintr-un mediu adecvat, nu puteai să-ți desăvârșești studiile în Franța, ca domnul Petre Roman.

De altfel, dintre persoanele cunoscute, în afara domnului Petre Roman, două odrasle au reușit, în acea perioadă, să se școlească sau să-și desăvârșească studiile în apusul Europei: Valentin Ceaușescu la Oxford și domnul Gabriel Liiceanu la Heidelberg.

 
   

Doamna Paula Ivănescu (din sală):

Au mai fost și alții!

 
   

Domnul Vasile Stan:

Pentru că domnul Petre Roman a fost, evident, încurcat când a fost întrebat de valuta consumată, vehiculând cifre inexacte, vă dau aceste cifre: Guvernele Roman-Stolojan au consumat până la 30 noiembrie 1992, 4 miliarde dolari, din care 1,8 miliarde din rezerva lăsată de Ceaușescu, și 2,2 miliarde din împrumuturi externe, pentru producție și infrastructură. Din acești bani s-au consumat doar 0,5 miliarde, restul s-au consumat pentru consum. La 30 noiembrie 1992, mai erau în visteria țării doar 30 de milioane de dolari.

În rest, din cauza invitatului, emisiunea de duminică, "Față în față" cu Ilie Serbănescu a fost un eșec vizibil.

 
  Dumitru Brăneanu - o sugestie privind Redirijarea fluxului excedental bănesc spre producătorii agricoli;

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Domnul Dumitru Brăneanu.

Va urma domnul deputat Anghel Stanciu, de la P.R.M.

   

Domnul Dumitru Brăneanu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Este îndeobște cunoscută lipsa de credite cu dobândă bonificată pentru agricultură, datorită nerambursării la scadență a unor mari sume de bani de către producătorii agricoli, în special cei cu capital majoritar de stat, către bănci, ceea ce pune în dificultate reluarea acestui proces și în acest an.

Deși primăvara se apropie și există o Hotărâre de Guvern în vederea aplicării Legii nr. 83, lipsa banilor pune în pericol desfășurarea campaniei de primăvară din agricultură.

Având în vedere creșterile deosebit de mari la prețurile licitate de către ROMCEREAL, la cereale: la grâu 518 lei/kg., la ultima licitație, la porumb peste 300 de lei, dublu față de prețul de achiziție din anul 1995, sugerăm factorilor de decizie guvernamentali posibilitatea redirijării acestui flux excedental bănesc spre producătorii agricoli în vederea reluării unui nou ciclu de producție.

Cred că este firesc și economic, în același timp, ca ceea ce se obține excedentar într-un anumit sector al economiei să fie reinvestit, proporțional, în același sector, în vederea dezvoltării producției.

Suntem conștienți că aceste sume sunt insuficiente, față de necesarul din această primăvară, dar ele pot constitui un început de deblocare a situației în care ne aflăm.

Deși procedeul nu este cel mai ortodox, până la constituirea structurilor adecvate, am în vedere integrarea de tipul asociațiilor interprofesionale, poate constitui o modalitate de constituire de fonduri în vederea demarării campaniei agricole din această primăvară.

Vă mulțumesc.

 
  Anghel Stanciu - intervenție în sprijinul amendării Legii avocaților;

Domnul Adrian Năstase:

Da. Vă mulțumesc foarte mult.

Are cuvântul domnul Anghel Stanciu.

Va urma domnul deputat Petre Naidin.

   

Domnul Anghel Stanciu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Universitățile din România, indiferent că sunt de stat sau particulare, cuprind, de regulă, și câte o Facultate de Drept, ai căror absolvenți, licențiați în drept, pot activa ca avocați, consilieri juridici, procurori, judecători.

Până în prezent, nu a luat ființă încă în România, cel puțin după știința noastră, facultăți sau secții de specializare pentru avocați. În consecință, calitatea de licențiat în drept conferă absolventului cu licență dreptul să-și desfășoare neîngrădit profesia pentru care s-a pregătit.

Ca urmare, noi considerăm necesar să se amendeze Legea avocaților, astfel încât să se reușească ca licențiații în drept, care sunt jurisconsulți să poată să-și desfășoare liber profesia pentru care s-au pregătit.

Vă mulțumesc.

 
  Petre Naidin - sprijin cerut Biroului permanent pentru găsirea unor soluții în ajutorul veteranilor de război;

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Are cuvântul domnul Petre Naidin, care va fi urmat de domnul Ioan Catarig, de la P.D.S.R.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Petre Naidin:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Anul trecut am inițiat un proiect de lege pentru a se putea concretiza ceea ce am pomis noi veteranilor de război, prin Legea nr. 44, adică loc de casă sau teren arabil, dreptul de a călători gratuit, facilități la plata chiriilor, energiei electrice sau termice.

Acasă, în teritoriu, le-am spus dumnealor, în vreo 12 intâlniri, ce minuni sunt pe cale a face, Nu sunt primul. Alții promit marea cu sarea. Unul că împreună am ieșit din tiranie, împreună să ieșim din sărăcie.

Am ajuns să ne bucurăm că sunt, evident, alții, în foame, durere și frig, pentru a se oferi alții ca alternativă. Cu ce? Cu valoarea proprie, ca cea mai veritabilă ofertă. În definitiv, n-am spus eu că secretul succesului este sinceritatea. Odată ce poți să te prefaci, ai reușit.

Altul, creditat veșnic a încurca treburile, se ocupă și el de grijile cetățenilor. Nu spune și cum. Numai declamând că miroase a incompetență și crezând numai în acesta, te identifici inevitabil cu "este ceva în neregulă" dacă ai tot timpul dreptate. Și uite așa, din slogan în slogan, cu transparență, pe lângă percepția alegătorului, ne vom convinge că nimic nu reușește atât de plenar ca eșecul, pentru a întări ideea că aici este locul unde nu se întâmplă nimic, decât apatie, deși sunt destui care, precum profeții ne-au propus a ne salva. Chiar dacă recent s-a întâmplat la Cluj, tocmai pentru a întări ideea că dacă nu vom fi conștienți că trebuie a ne promova interesul, ne vom plânge de alții care au grijă a declara una sau alta. Iar, culmea, unii se bucură, conform teoriei,"cu musca pe căciulă".

Poate ar fi mai bine dacă am fi mai uniți, căci știm că încrederea populației a cunoscut o continuă erodare, începând cu Parlamentul și continuând cu principalele instituții naționale.

Satisfacția față de viață cunoaște cuantificări în funcție de realizări și nu de promisiuni , ale noastre, ale tuturor. Iar pentru veteranii de război, timpul, sigur, nu mai are răbdare, oricât ne-am strădui noi, pentru că drumul onoarei și jertfei, de la Prut, trecând peste Carpați, până la Carei, spre podul Boemiei, odată și odată va rămâne numai în imaginația noastră, pentru că cei trecuți de 70 de ani, care au văzut, au trăit pentru noi, ar merita, și aici rog Biroul Permanent să mă sprijine, ca la comisiile de specialiate să se găsească răspunsuri sau soluții.

Eu n-am orgolii de salvator, dar dacă mi s-au plâns... Un proiect de lege se scrie în 30 de minute, iar la Asociația Națională a Veteranilor de Război, unde am fost invitat, mi s-a spus că dumnealor au încredere în noi, cei din mediul politic, pentru a mai hotărî o dată.

Dincolo de proverbiala inepție a românului, chiar dacă am fost rugați să rămânem pe locurile noastre, și odată n-am ascultat, eu cred că n-ar trebui a-i dezamăgi și pe cei care ar dori o bătrânețe fericită. Pentru că o merită.

Vă mulțumesc.

 
  Ioan Catarig - referire la soluții politice pentru complexa problematică energetică;

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Ioan Catarig de la P.D.S.R.

Va urma domnul deputat Corneliu Bălan, de la P.U.N.R.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Ioan Catarig:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Intervenția mea de astăzi este o continuare a afirmației pe care prim-ministru Nicolae Văcăroiu a făcut-o ieri, cum că activitatea energetică va fi activitate pentru următoarele două Guverne. Eu vin să susțin acest lucru, prezentându-vă câteva aspecte.

În intervenția mea mă voi referi la soluțiile politice ce doresc să le rețineți pentru complexa problematică energetică cu care se confruntă România în ultimii 20 de ani.

Insușirea în cadrul Cartei Europene a Energiei a capitolului privind eficiența energetică, adică eficiența activității economice din România, din punct de vedere energetic, lucru posibil de realizat printr-un sistem de tarife, mai mult de 30 de astfel de tarife fiind aplicate în lume. Noi aplicăm două, respectiv eficiența economică a activității energetice pe tot circuitul producerii și valorificării energiilor, pornind de la extragerea agenților energetici primari, cărbune, petrol, gaze, și terminând cu consumul propriu-zis Aceasta impune promovarea Legii energiei, care să facă posibilă elaborarea unui nou Regulament de furnizare a energiei, încât să se rezolve simultan cele două deziderate, și anume: menținerea în stare de funcționare a unui sistem energetic național la frecvența de 50 de hertzi, și apoi, suportarea, mai întâi prevenirea pierderilor economice ale agenților economici în funcție de natura factorilor perturbatori de către cei vinovați cu adevărat. Personal, consider că RENEL-ul este, în acest moment, doar un element în economie căruia i se impută și lucruri care nu i se cuvin, fără a i se sublinia în aceeași măsură aspectele pozitive ale activității sale în economia românească.

În același timp, se impune aducerea consumurilor specifice energetice ale produselor românești la nivelul celor înregistrate în produse și servicii similare celor în plan mondial. De asemenea, promovarea acelor resurse de energii primare care aduc cel mai mare beneficiu economic, dar și energetic pentru România. Aici îmi permit să vă prezint situația statistică de esență a producerii de energie electrică pentru anul 1995, încât să puteți trage o concluzie obiectivă în sensul celor de mai sus.

Astfel, producția de energie electrică în anul 1995 a fost de 59,2 terawați-oră, din care 2% au fost realizate de alți producători decât RENEL-ul și 98 de către RENEL, adică 57,8 terawați-oră, din care 42% din această energie a fost realizată din cărbune, care prezintă un consum tehnologic de 14% și respectiv 16% se consumă în producția de obținere a cărbunelui. Rămâne deci 30% pentru consumul societății românești. Apoi, 30% din energia electrică obținută a avut ca element energetic primar hidrocarburile, din care 12% reprezintă consumul pentru obținerea petrolului, 10% consum tehnologic propriu pentru obținerea acestei energii, deci rămâne 23% pentru consumul societății românești, respectiv 29% hidroenergie cu un consum tehnologic propriu de sub 1%, ceea ce face să rămână pentru România 28% din această producție. Deci, avem un echilibru aproape perfect în producția de energie electrică între cele 3 ramuri principale producătoare de energie electrică. De aici, necesitarea promovării surselor de natură românească, în primul rând a celor conținute de potențialul hidroenergetic Bistrița-Năsăud.

Față de cele precizate până în acest moment de către colegii noștri aseară, din zona proguvernamentală și din opoziție, cât și a convingerilor profesionale personale, și nu numai personale, militez pentru un sistem energetic cu posibilități de privatizare în ceea ce privește extracția de materii prime energetice și de producere a energiei electrice și termice, inclusiv zona consumului de energie, respectiv un sistem energetic unitar și național în segmentele sale privitoare la transport și distribuție.

Mi s-au epuizat cele 3 minute, dar fiindcă problema este vastă și fiindcă vă respect, mă opresc aici și vă promit că marțea viitoare continuu.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumim pentru această promisiune. Eram îngrijorați.

 
  Vasile Popovici - câteva considerente privind cazul generalului Pitulescu;

Are cuvântul domnul deputat Corneliu Bălan de la P.U.N.R. Va urma, de pe lista nr. 3, domnul Vasile Popovici de la P.A.C.

Domnul deputat Bălan nu este aici.

Atunci, trecem la lista nr. 3. Domnul Vasile Popovici de la P.A.C.

Va urma domnul deputat Gheorghe Cristea de la P.N.T.C.D.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Vasile Popovici:

Vă mulțumesc.

Este uimitor cum cele mai simple și mai limpezi lucruri reușesc la noi să se complice și să se tulbure în așa măsură încat, în cele din urmă, ce rămâne este doar o ceață deasă, perfect camuflaj pentru persoane cu înalte funcții în stat, de la Președintele țării, până la miniștrii săi.

Cazul de ultimă oră al generalului Pitulescu este mai mult decăt semnificativ. Așadar, șeful I.G.P. își prezintă demisia într-o conferință de presă și se declară neputincios în fața câtorva mafioți, invocați precis în expunerea sa. Cu acest prilej, făcând, repet, referire expresă la aceste nume, în general celebre ale lumii interlope, domnul general dezvăluie faptul că legăturile subterane ale acestor indivizi se întind în justiție, în poliție și în clasa politică.

De la acea conferință de presă și până azi, deși domnul general Pitulescu a operat încă o arestare spectaculoasă din aceeași arie mafiotă, deși a apărut între timp și o casetă conținând o convorbire ce dezvăluie clar mecanismele traficului de influență, deși conexiunile s-au configurat aproape miraculos în fața opiniei publice, în ciuda tuturor acestor elemente, în acest moment discuția este complet deturnată și nimeni nu mai pare dispus să se întoarcă la subiect. Iar subiectul este: cine se face vinovat de paralizia statului român în fața mafiei de toate coloraturile?

Să recapitulăm puțin lucrurile. Generalul Pitulescu și-a înaintat demisia primului ministru, dar, până acum primul ministru nu a suflat, după cunoștința mea, nici o vorbă și nimeni nu știe dacă ea a fost sau nu acceptată. Președintele Iliescu l-a primit pe general, a avut cuvinte de apreciere suspect de reținute la adresa sa, dar nu a găsit de cuviință, ca mediator constituțional între puterile statului, să opereze nici o modificare. E în stilul casei!

Ministrul justiției a sărit ca ars în numele statului de drept și l-a acuzat pe general de amestec în actul de judecată. De aici s-a născut și prima diversiune, întrucât totul a alunecat pe terenul confortabil al discuțiilor savante despre poliție, stat polițienesc, justiție, stat de drept și separarea puterilor în stat etc. etc. Mai mult, ca și când atunci vedea pentru prima oară lumina zilei, domnul ministru Chiuzbaian declara că nu știe de nici un fel de nereguli în ograda proprie. Nu auzise, bietul de el, de nici unul dintre cazurile care au ținut afișul presei luni în șir.

Am serioase motive să cred că domnul ministru induce pe toată lumea în eroare cu bună știință, fiindcă mi-e greu să admit că, în plus față de semnalele din mass-media, domnia sa nu a primit zeci de rapoarte SRI despre magistrații corupți, unii chiar în cauzele invocate de generalul Pitulescu. Parlamentul, dacă vrea, poate afla cu exactitate dacă SRI și-a făcut datoria, informându-l pe ministrul justiției, sau l-a ținut în aceeași inocență în care el se înfățișează feciorelnic în aceste zile.

In fine, după o rețetă națională inconfundabilă, numeroși comentatori și oameni politici s-au lansat în a descoperi în demisia lui Pitulescu scenarii care de care mai alambicate, cu sforării mirobolante și au pus întrebări insinuante despre persoana "Pitulescu", om și el, ca toți oamenii, cu defecte și calități, când, de fapt, lucrurile sunt limpezi și simple.

Când îi vom vedea pe cei abilitați de Constituție că se decid să cerceteze cazurile invocate de general, pentru a vedea cine a făptuit fraude de zeci de miliarde, cine a comis violențe, crime sau șantaje și cine le sunt complicii, din justiție, din lumea medicală, din poliție sau dintre politicieni, care îi ajută să evite justiția? Până când nu avem răspuns la aceste întrebări, care sunt, de fapt, și motivele demisiei generalului Pitulescu, vom considera că legăturile se întind până la vârfurile puterii și că numai aceasta poate fi cauza perdelei de fum ce se așterne din gros peste ultimele scandaluri de corupție din România.

 
  Sergiu Rizescu - exprimarea îngrijorării față de extinderea corupției și de nesancționarea celor vinovați;

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Urmează domnul deputat Gheorghe Cristea. Nu este prezent.

Domnul deputat Sergiu Rizescu, de la PNTCD, va urma domnul deputat Corneliu Dorin Gavaliugov, de la PD.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Sergiu Rizescu:

Deși pretind unii inocenți, chipurile, că în țara aceasta ar fi ceva corupție, dar fără corupți, realitatea demonstrează tot mai limpede că acest flagel nenorocit a cuprins endemic tot sistemul. Germinând în epoci pe care le-am dori apuse, dar nu sunt, mocnind ascuns sub aparența de moralitate a "eticii și echității socialiste", cu care ne împuiau capul trâmbițașii ceaușiști, el a ieșit azi la lumina fără frică, devenind o nefericită stare de fapt, cvasitolerată.

Manipulând conștiințe, contaminând tenace oameni și instituții, microbul corupției a devenit o maladie națională greu de stăvilit. De la banalul bacșis și matrapazlâcurile mărunte de altă dată, s-a ajuns la escrocheriile fără fronteire, care de care mai uimitoare și mai profitabile.

Mai repede decât credeam, am intrat în Europa prin orient, întâlnindu-ne cu frații noștri de ginte latină, mafioții italieni, cărora le urmăm exemplul. Cu mai mult noroc, desigur, căci la noi nu prea avem parte de mâini curate.

Poliția e așa cum e, utilă mai mult la demonstrațiile antiprezidențiale și antiguvernamentale, unde nu precupețește să dea cu bastonul. In rest, e cam timorată și descurajată de magistrații care, amovibili și insensibili cum sunt, nu se sfiesc să facă uz din belșug de prezumția de nevinovăție atunci când e vorba de "lumea bună", interlopă, care este atât de suferindă încât nu poate suferi penitenciarul. Starurile sistemului mafiot autohton și clienții politici ai regimului, fie ei de ieri sau de azi, sfidează binemeritata gherlă, călcând pe verzii dolari cum călcăm noi în picioare uscatele frunze ale toamnei, foșnindu-i pe la urechile celor puternici, care fac și desfac în această țară numai după bunul lor plac.

De fapt, starea politică nefastă generează și amplifică marasmul românesc, creînd mediul cel mai propice pentru înflorirea corupției indigene. Este de notorietate, de pildă, că cei mai mulți dintre primarii rurali care săvârșesc abuzuri de tot felul în aplicarea Legii fondului funciar în beneficiul propriu sunt în slujba și sub ocrotirea actualei puteri, ce nu se îndură să-i trimită după gratii. Ministerul Public, care se supără degeaba pe generalul Pitulescu, îi consideră totdeauna inocenți din punct de vedere juridic, dându-i astfel apă la moară domnului Cozmâncă, în detrimentul sutelor de mii de năpăstuiți ai clientelismului politic de la sate. Domnul Manea Drăgulin nu a găsit, până acum, nici un primar argeșean care să fi încălcat legea, oricâte fapte condamnabile i s-au adus la cunoștință. Ca și cum toți cei ce se plâng ori presa, care scrie zi de zi, sunt niște pârâcioși incurabili.

Or, dacă unii dintre procurori nu găsesc infracțiuni și infractori într-o anumită parte a societății, aceea care nu e pusă la adăpost într-un fel sau altul, judecătorii cum să dea soluții trainice cu toții, cum să aibă ei credibilitate când însuși ministrul justiției nu respectă legea? Câți oameni în robă au fost sancționați pentru prestațiile lor juridice deplorabile, care stârnesc deseori oprobiul public? Că, de bine de rău, prin poliție tot se mai dă cu mătura când și când, dar prin justiție nu prea... Câte soluții au fost verificate din punct de vedere profesional și câți judecători sancționați pentru netemeinicia și nelegalitatea lor? Faptul că recursul în anulare are, mai ales în civil, o sferă mult prea îngustă de aplicare, face din sistemul judecătoresc actual o citadelă ferecată pentru mulți dintre justițiabili, mai ales în provincie, unde judecătorii curților de apel nu încearcă niciodată să-i contrarieze spectaculos pe colegii rămași în tribunale sau judecătorii, astfel că, adeseori oamenii rămân cu dreptatea în buzunar, în timp ce judecătorii se lamentează că numai amovibilitatea i-ar împiedica să judece temeinic și legal.

Așa s-o fi explicând, poate, participarea lor, bine remunerată și nesancționată, la "caritasuri". Asă s-o fi explicând, poate, de ce membrii fostului comitet politic executiv al PCR ori grangurii lumii interlope, fie ei albi sau negri, iau contact cu penitenciarele doar ca să dea "bună ziua" gardienilor.

De ce numai Fane Spoitoru, de pildă, să fie tratat în libertate, alte mii de deținuți, mai puțin vinovați ca el, dar mai săraci în pile și relații, nu au nevoie de astfel de tratamente și operații, cu atât mai mult cu cât condițiile carcerale nu sunt deloc îmbietoare? De ce foștii nomenclaturiști comuniști sunt lăsați liberi să facă afaceri care de care mai bănoase, în timp ce Maniu, Mihalache, Brătianu și atâția alții au fost siliți să moară ca niște câini în închisorile pustiitoare ale celui mai odios regim din istoria țării noastre? De ce afacerile dubioase pe care le semnalează presa din abundență nu sunt temeinic cercetate și pedepsiți cum se cuvine cei implicați? De ce cade în plasa legii numai plevușca, nu cad și rechinii? De ce marile erori ale guvernărilor postdecembriste nu sunt sancționate în nici un fel, deși Codul Penal e aplicabil tuturor? Răspunsul nu e greu de ghicit!

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat, ați depășit timpul cu două minute și jumătate!

 
   

Domnul Sergiu Rizescu:

Vă mulțumesc frumos, dar sunt primul pe care l-ați sancționat!

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat, v-am lăsat 30 de secunde, un minut, dar aveți dreptul la trei minute și ați vorbit cinci minute jumătate!

 
   

Domnul Sergiu Rizescu (din sală):

Este adevărat, și sunt primul căruia i-ați amintit acest lucru!

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Ceilalți au depășit într-un mod rezonabil, cu două-trei fraze... Este alături de mine domnul Putin, care a urmărit, ca și mine, timpul, ceilalți nu au depășit atât! Vă rog foarte mult să vă dimensionați intervențiile la limita celor trei minute!

 
   

Domnul Sergiu Rizescu (din sală):

Data viitoare!

 
  Barna Elek - observații privind activitatea postului național de televiziune;

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Corneliu Dorin Gavaliugov.

Din sală:

Nu este!

   

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Elek Barna, de la UDMR, va urma domnul deputat Cornel Sturza Popovici.

Aveți cuvântul, domnule deputat!

 
   

Domnul Elek Barna:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Ne place, nu ne place, vrem, nu vrem, trebuie să recunoaștem că am intrat în campania electorală, desigur, într-un mod neoficial, iar Televiziunea Română își mobilizează toate forțele pentru susținerea campaniei electorale a partidului de guvernământ, respectiv a domnului președinte Iliescu. Vizitele de lucru, ședințele de lucru sunt amplu comentate la emisiunile de actualităti, emisiune care începe să semene din ce în ce mai mult cu un clip publicitar, cu un clip electoral al partidului de guvernământ. Nu contează că sunt zeci de mii de lucruri mai importante în țară - blocajul financiar, criza energetică, inflația, scăderea îngrijorătoare a nivelului de trai sau gravele probleme ale culturii și artelor - Televiziunea Română se achită exemplar de bun și supus slujbaș al puterii, într-o emisiune care se bucură de audiență maximă.

De întrunirile și acțiunile opoziției, cum ar fi Convenția Democratică, Uniunea Social-Democrată sau, Doamne ferește!, oribile dictu, de acțiunile UDMR, se transmit imaginii rapide cu scurte comentarii și, de obicei, nefavorabile, la adresa acestora. Desigur, se mai transmit și câteva știri externe preluate de la alte agenții, dar două treimi din emisiune sunt afectate campaniei electorale, lansate, cum v-am spus, în mod neoficial.

Făcând o sumară comparație, doamnelor și domnilor, cu posturile particulare, acestea se prezintă din ce în ce mai bine și mai profesionist, surclasând, din păcate, pur și simplu, postul național, care nu poate scăpa din ghearele unor reflexe centriste, totalitariste, prezentând puterea într-o lumină favorabilă, festivist-tovărășească, care se luptă din răspunteri "contra corupției și spre binele neamului", dar vai, "forțe obscure" se pun totdeauna de-a curmezișul...

Desigur, se pune întrebarea firească, anume: Ce este de făcut? Cum se poate ieși din acest impas care se perpetuează de peste ani? Suntem convinși că totuși există o rază de speranță, chiar și pentru supraviețuirea Televiziunii Române, deci a postului național: alegerea, cât se poate de urgent, a unei conduceri noi, care să scoate televiziunea națională din acest impas în care ne aflăm.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
  Cornel Sturza Popovici - referire la impactul ecologic al crizei energetice;

Domnul Adrian Năstase:

Mulțumesc și eu.

In continuare, este rândul domnului deputat Cornel Sturza Popovici, va urma doamna deputată Paula Ivănescu, de la PD.

Aveți cuvântul, domnule deputat!

   

Domnul Cornel Sturza Popovici:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor,

Criza energetică despre care s-a discutat aseară nu produce impact numai în domeniul economic și social, ci și în cel ecologic. Doresc să mă refer la dezastrul ecologic din zona Moldova Nouă, unde imensa cantitate de pești morți oferă jalnica imagine de maree albă.

Despre ce este vorba? In perioada actualei crize energetice, administrația Barajului hidroenergetic de la Porțile de Fier I, pentru a compensa, probabil, lipsa de energie electrică din sistemul energetic național, a încălcat regulamentul de exploatare a acestui baraj, iar pe timp de iarnă, când Dunărea era înghețată, a uzinat un volum de apă care a dus la scăderea nivelului în lac, peste cotele admise de regulamentul de exploatare în asemenea situații. După retragerea apei din locurile de refugiu ale peștilor din bălțile zonei Moldova Nouă, aceștia au fost surprinși și reținuți sub gheață, după care au murit prin asfixiere. La topirea gheței au lăsat imaginea ce poate fi văzută azi de oricine, inclusiv de autoritățile de protecție a mediului, care vor trebui să se sesizeze conform Legii mediului, pentru pedepsirea celor vinovați de acest dezastru ecologic, care are o amploare mult mai mare decât în cazul unei poluări accidentale.

In mod cert, problema trebuie abordată în contextul exploatării simetrice a acestui baraj cu partea sârbă, însă, deocamdată, dezastrul ecologic rămâne numai pe malul românesc.

Este clar că guvernarea Văcăroiu nu asigură, în momentul de față, o prioritate problemelor de mediu, cerință necesară a fi satisfăcută pentru integrarea în structurile europene. Însă de aici și până la a accepta un dezastru ecologic, care pune în pericol pentru viitor ecosistemul dunărean, nu este decât încă un pas spre iresponsabilitate.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

 
  Paula Maria Ivănescu - despre necesitatea luării unor măsuri urgente pentru ocrotirea copiilor și, în special, a copiilor străzii;

In continuare, urmează doamna deputată Paula Ivănescu, de la PD, apoi domnul deputat Nicolae Alexandru, de la același partid.

Aveți cuvântul, doamnă deputată.

   

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

La sfârșitul săptămânii trecute, România a deținut pe Canalul de știri "Euronews" capul de afiș. S-a preluat de la Televiziunea Română acțiunea poliției de a strânge copiii străzii, de a-i amprenta, de a-i fotografia fața și profil și de a-i reține până la plasarea lor în cadrul familiilor sau instituțiilor de ocrotire socială, în spatele unor gratii. Această problemă trebuie să o privim din două puncte de vedere: nu neapărat că avem un renume prost în lume pentru că avem această situație, situația în sine, de fapt, este problema.

Dreptul la imagine publică și posibilitățile de reeducare ale acestor copii, care dintr-un motiv sau altul au ajuns în această situație, sunt grav prejudiciate. Eu nu zic că aceste acțiuni nu sunt benefice, ele sunt în spiritul autorităților publice, dar trebuie să ne gândim: dacă acești copii care, din cauza sărăciei, din cauza condițiilor vitrege în care trăiesc, ajung pe stradă și ajung să fie infractori, trebuie să fie aruncați în brațele opiniei publice în acest mod?

Un al doilea aspect al problemei este asistența socială din România, care, practic, este inexistentă. In mod normal, autoritățile publice, indiferent care sunt acestea, trebuie să se preocupe de aceste aspecte, care privesc ordinea publică, liniștea publică, siguranța publică. Acești copii nefericiți, care ajung, nu din vina lor, pe stradă, trebuie luați și ocrotiți de către stat, în cazul în care în familiile lor nu au posibilități de educație și de socializare corespunzătoare. Din păcate, noi, aceste servicii de asistență socială nu le avem sau le avem într-o măsură atât de infimă încât nu pot face față cerințelor.

Și un alt aspect pe care trebuie să-l avem în vedere, și pe care o să-l repet în fața dumneavoastră până când ne vom trezi cu toții să luăm măsuri corespunzătoare, este sărăcia, care este generatoare de infracțiuni. Este inadmisibil ca o groază de copii din țara aceasta, din cauza sărăciei, din cauza familiilor dezorganizate, să ajungă să trăiască din vagabondaj, din furturi, din cerșetorie. Trebuie să ne gândim, prin politica socială, politica familială, politica demografică pe care o facem și pe care noi, Parlamentul, avem obligația să o transpunem în legi corespunzătoare, să oferim ocrotire acestor mici vlăstare care, de fapt, vor constitui viitorul țării.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc și eu.

 
  Nicolae Alexandru - critici la adresa PDSR, a președintelui executiv al acestuia, în special pentru politica dusă de PDSR față de sectorul industriei de apărare;

Domnul deputat Nicolae Alexandru, va urma domnul deputat Traian Băsescu, tot de la PD.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Nicolae Alexandru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Campania electorală declarată fățiș, mai ales de personalitățile puterii pedeseriste, care se deplasează în teritoriu cu toate mijloacele logistice, plătite de contribuabil... (Voci din rândurile PDSR: Voi nu!...) și urmate de cohorte polițienești, va pune la grea încercare firava noastră democrație. Afirmațiile făcute de preșdintele executiv PDSR în vizita recent efectuată în județul Prahova că: "Acțiunile din ultimul timp ale domnului Roman și ale Partidului Democrat, de a atrage în politică oameni care lucrează în industria de apărare, sunt extrem de periculoase", ba chiar se miră de curajul domnului Roman de a face referire în discursurile sale la persoana domnului Iliescu și la PDSR, încheind hotărât, sfătuindu-și colegii că: "De acum încolo vom urmări foarte atent traseele în teritoriu ale liderilor PD", sunt demonstrative.

Relațiile cu salariații din sectorul producției de apărare sunt cele determinate de exercitarea atribuțiilor parlamentare față de acest sector de către Comisia pentru apărare, al cărei președinte este domnul Petre Roman. Nemulțumirile existente în industria de apărare sunt determinate de politica economică a guvernării pedeseriste, care a adus acest sector, ca și întreaga economie națională, în planul dezastrului. Inexistența unei strategii naționale privind industria de apărare, nesusținerea bugetară, ce a făcut imposibilă restructurarea și retehnologizarea, lipsa comenzilor (în acest an nu s-a lansat nici o comandă în industria de apărare, deși armata consumădin stocuri) au condus la căderea liberă a acestui sector.

Cine are interes să demoleze sectorul industriei de apărare? (Voci ale deputaților PDSR: "Petre Roman!") Speră bișnițarii naționali că, distrugând acest sector, vor hăcui importurile cu comisioane grase? Uită domnul președinte executiv al PDSR că, atunci când era membru al Guvernului Roman, aplauda măsurile de susținere propuse de acesta pentru o înzestrare modernă a armatei române și că, de atunci încoace, de când domnia sa a sărit în altă barcă, nimic nu s-a mai realizat în acest plan?

Cât privește atragerea salariaților din acest sector către Partidul Democrat, domnul Năstase poate dormi liniștit, Partidul Democrat nu a recurs și nu va recurge la metodele specifice pedeseriste! Noi nu am discutat la o partidă de tenis cu liderul minerilor din Valea Jiului și nici nu l-am cumpărat cu samar cu tot pe liderul sindicaliștilor, ca să-l lansăm în vârful piramidei pedeseriste. (Vociferări ale majorității.) Chiar nu realizează domnul președinte executiv al PDSR de ce sunt nemulțumiți salariații din industria de apărare? Sunt nemulțumiți, domnule Năstase, de demagogie, de promisiuni neonorate și de abandonul din partea celor de la guvernare.

Culmea demagogiei este atinsă în "Cartea Albă a Guvernării Văcăroiu - 3 ani de guvernare" (demolatoare pentru România, adaug eu), în Capitolul "Acțiuni și măsuri pentru anul 1996", unde este scris negru pe alb: "Realizarea programului de restructurare în sectorul producției de apărare și a programului de restructurare a industriei aeronautice române". Cum pot minți guvernanții cu atâta seninătate, este de neînțeles!

Faceți pe moralistul, dați sfaturi Partidului Democrat, am să vă citesc, domnule Năstase, propria declarație de la Oradea...

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Iertați-mă, domnule deputat, eu sunt aici în calitate de președinte al Camerei!

 
   

Domnul Nicolae Alexandru:

Eu fac o declarație politică, domnule președinte, și sunt în fața microfonului!

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Atunci, vă rog să nu vă adresați cu "domnule Năstase"!

 
   

Domnul Nicolae Alexandru:

Atunci, "domnule preșdinte executiv"!

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Nu, eu conduc aici, nu în calitate de "președinte executiv", ci în calitate de "președinte al Camerei"!

 
   

Domnul Nicolae Alexandru:

Eu mă refer la dumneavoastră ca președinte executiv al PDSR.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Nu, în această postură în care sunteți, dumneavoastră puteți să faceți un comentariu în care să spuneți: "Preșdintele executiv al PDSR..."!

 
   

Domnul Nicolae Alexandru:

Domnule Năstase, o să mă ascultați după-amiază, la radio, în emisiunea de la ora 17,30!

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Eu vă rog foarte mult să vă adresați corect. După ce ați depășit cu două minute dreptul de intervenție...

 
   

Domnul Nicolae Alexandru:

Nu l-am depășit, domnule președinte, mă întrerupeți dv.! Mai am o frază, domnule președinte!

 
   

Domnul Adrian Năstase:

După ce ați depășit timpul, vă rog încă o dată să țineți seama de faptul că nu vă puteți adresa mie cu "domnule Năstase", în calitatea mea de președinte executiv. Aici puteți să spuneți, cel mult: "Domnule președinte, eu vă aduc la cunoștință faptul că președintele executiv al partidului a afirmat un anumit lucru..."

 
   

Domnul Nicolae Alexandru:

Vă mulțumesc pentru rectificare, este corectă și mi-o însușesc, domnule președinte! Vă rog, doar, dacă îmi dați voie să-l citez pe domnul președinte executiv al PDSR?

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog, aveți dreptul! Vă rog să combateți!

 
   

Domnul Nicolae Alexandru:

"Dorim să câștigăm aceste alegeri și mizăm pe instituțiile statului, pe administrația publică, pe interne, pe armată." Cum adică veți câștiga alegerile, domnule președinte executiv, dacă îmi dați voie...

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Nu e bine!

 
   

Domnul Nicolae Alexandru:

Cu internele și armata? Ce legătură mai aveți dv. cu respectul pentru votul liber al poporului?

Ceea ce era de demonstrat - și cu aceasta închei, domnule președinte - ați dmeonstrat: în patru ani de guvernare, electoratul, în sărăcia în care se află, e greu de presupus că vă va mai oferi sufragiile, chiar pentru a realiza pragul de accedere în Parlament! (Rumoare, vociferări ale majorității.)

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc foarte mult! Dați-mi voie să-l citez pe colegul dv., domnul Adrian Severin, și să spun că probabil că au deranjat aceste lucruri "pentru că am pus degetul pe rană"...

 
   

Doamna Paula Ivănescu (din sală):

Aveți dreptul la replică de la microfon!

 
  Traian Băsescu - prezentarea unor grave încălcări ale legii în cazul Fabricii de mobilă Movas - Vaslui;

Domnul Adrian Năstase:

A fost o scurtă paranteză...

Dați-mi voie, doar, să anunț că, în încheiere, urmează domnul deputat Gheorghe Cristea, de la PNTCD.

Domnule deputat, aveți cuvântul!

   

Domnul Traian Băsescu:

Domnule președinte,

In luna mai 1995, cu mari sacrificii, Fondul Proprietății de Stat reușește să găsească un investitor strategic pentru Fabrica de mobilă "Movas" din Vaslui, în firma Ralis Trading SRL din București, căreia îi vinde 51% din acțiuni. Și nu îi vinde oricum, ci doar cu un avans de 30%, restul, până la 6,6 miliarde lei, urmând să fie plătite în 10 ani.

In aceste condiții, între Fondul Proprietății de Stat și Ralis Trading SRL din București se semnează un contract prin care investitorul strategic, Ralis Trading, se obligă la câteva lucruri fundamentale: să investească în modernizarea fabricii 1,2 miliarde lei în anul 1995; să nu disponibilizeze nici un muncitor în primii 2 ani.

Ce s-a întâmplat, însă. până la sfârșitul anului? Doamna Alice Diaconescu, fericita proprietară a 51% din acțiuni, nu a investit nici un leu din cei 1,2 miliarde. Tot până la sfârșitul anului, bucureșteanca proprietară disponibilizează 140 de muncitori.

Dar lucrurile nu se opresc aici! Din dispoziția soțului doamnei Diaconescu, proprietara lui Ralis Trading, managerii numiți de noul acționar majoritar fac următoarele acțiuni de spoliere a Societății "Movas" - Vaslui:

1. In perioada august-decembrie 1995, se livrează diferitelor SRL-uri din țară, cu plata de vânzare, mobilier în valoare de 217 milioane lei. Din această sumă, doar 2 milioane lei au fost virate în contul "Movas" Vaslui.

2. In perioada august-decembrie 1995, tot din dispoziția verbală a domnului Diaconescu, managerii numiți virează sub formă de împrumut către SRL Ralis Trading din București suma de 305 milioane lei, din care, până în prezent, la "Movas" - Vaslui nu s-a întors nici un leu. Peste noapte, o societate comercială devine bancă...

3. Tot din dispoziția investitorului strategic, se livrează în Rusia mobilier în valaore de 33 milioane dolari, din care, de asemenea, în contul Societății "Movas" Vaslui nu s-a întors nici un leu.

4. In perioada 1-19 ianuarie 1996, Societata "Movas" Vaslui expediază, din dispoziția investitorului strategic, buclucașul SRL bucureștean, mobilier în valoare de 700 milioane lei, fără ca în contul societății să intre măcar un singur leu.

Și, pentru că lăcomia investitorului strategic nu are margini, familia Diaconescu a instalat în biroul de expediție al Fabricii "Movas" Vaslui o reprezentanță a SRL-ului bucureștean care, prin simplă mișcare a hârtiilor de pe un birou pe altul încasează 5 până la 10% comision pentru toate operațiunile de vânzare.

Rezultatul asocierii dintre "Movas" Vaslui și SRL-ul bucureștean este catastrofal pentru societatea vasluiană, și anume: dintr-o societate prfitabilă la sfârșitul anului 1994 - aici FPS a urmat linia de a privatiza cu prioritate societățile profitabile -, fabrica de mobilă vasluiană ajunge să aibă pierderi de sute de milioane la sfârșitul anului 1995; SRL bucureștean și-a însușit ilegal peste 2 miliarde lei; societatea privatizată a ajuns să nu-și mai poată asigura fondurile necesare reluării ciclului de producție; 1.400 de muncitori se află de peste 3 săptămâni în grevă.

Având în vedere gravele încălcări ale legii săvârșite de SRL-ul bucureștean, în deplină înțelegere cu echipa managerială și cu Fondul Proprietății de Stat, cer Parchetului și pPliției declanșarea imediată a unei anchete asupra modului de privatizare și a sustragerilor financiare de la "Movas" Vaslui.

Vă mulțumesc.

Domnule președinte, vă mulțumesc pentru bunăvoința de a-mi acorda un timp suplimentar.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Cu mare plăcere! Un minut.,

 
  Gheorghe Cristea - despre un caz de încălcare a legii în județul Ialomița.

În încheiere, domnul deputat Gheorghe Cristea, de la PNTCD. Aveți cuvântul, domnule deputat!

   

Domnul Gheorghe Cristea:

Mulțumesc, domnule preșdinte.

Am să mă refer, foarte pe scurt, la o problemă care este de actualitate și este în discuție și în dispută astăzi, aceea a legalității, a respectării legii. Eu am să vă aduc la cunoștință dumneavoastră că, pe traseul respectării legii, în afară de instituții cu implicații directe, în speță poliția și justiția, intervin și alți factori care contribuie - și, în cazul pe care am să vi-l expun, decisiv - la neaplicara legii.

Despre ce este vorba ? Primarul unei localități din județul Ialomița, comuna Bucu, face o serie de încălcări ale legii, de fapt abuzuri, să le spunem așa, în privința unor locuințe din cele pe care unii dintre dumneavoastră le cunoașteți, așa-numitele locuințe ale specialiștilor existenți acolo, dând afară pe unii de care primarului nu-i plăceau, introducând alții, incălcând și legea și făcând și falsuri grosolane, lucru care, evident, a condus la un proces, proces încheiat definitiv, repet, încheiat definitiv în noiembrie 1995 la Curtea de Apel București cu o sentință, rămasă definitivă, de condamnare penală a primarului Iosup Ioan la un an și șase luni închisoare. De altfel, două condamnări, una de un an și una de un an și șase luni închisoare. Nu mă pricep eu foarte bine la chestiunile penale, însă se precizează foarte clar, conform art.33 litera "a" și art.34. litera "a" Cod Penal, că s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de un an și șase luni închisoare, și că această hotărâre este definitivă.

Domnul în cauză este în continuare primar în comuna Bucu, deși ar fi trebuit să nu mai fie primar pentru că este condamnat penal printr-o hotărâre definitivă.

De ce este primar ? Așa s-au întrebat și consilierii de la Bucu, care au convocat o ședință extraordinară a consiliului local și care au cerut domnului prefect al județului Ialomița, care este și președintele filialei Ialomița a PDSR, destituirea primarului. Nu am să vă citesc acum un proces verbal, care are vreo 10 pagini, însă, mă întreb și vă întreb, de ce domnul prefect al județului Ialomița nu respectă legea, pentru că tot procesul de încălcare a legii pleacă de la sprijinul prețios acordat de domnul prefect domnului primar Iosup Ioan. Si, retoric, evident, m-aș întreba de ce PDSR-ul ca partid, prin cei pe care îi are și care îl reprezintă în județul Ialomița, nu ia în seamă, hai să spunem, pentru că e un caz particular, decizii judecătorești rămase definitive. Si, pentru că, retoric, mă adresez președintelui executiv al Partidului Democrației Sociale din România, ar fi bine să se mai uite ce se întâmplă prin județul Ialomița, sub conducerea prefectului județului Ialomița, care are la activ , ca să spunem așa, și alte încălcări semnificative ale legii în județul Ialomița.

Ca atare, eu cred că această hotărâre judecătorească trebuie pusă în aplicare și sper ca președintele executiv al PDSR-ului să îl determine pe președintele filialei PDSR Ialomița să respecte legea, sau, eu știu, dacă nu, să îl învețe măcar să respecte legea.

Vă mulțumesc .

 
Dezbateri asupra proiectului de lege pentru modificarea și completarea Legii nr.69/1991 - Legea administrației publice locale.  

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Stimați colegi,

Am încheiat cu oarecare întârziere intervalul acordat intervențiilor din această dimineață și vă propun să trecem la următorul punct de pe ordinea de zi.

Cred că este cazul să invităm mai mulți colegi și, de asemenea, inițiatorul pentru a începe discutarea proiectului de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 69/1991 -Legea administrației publice locale.

Incepem discutarea acestui proiect de lege.

Ii dau cuvântul domnului secretar de stat Octav Cozmâncă, pentru a prezenta acest proiect de lege, din partea inițiatorului.

Aveți cuvântul, domnule secretar de stat.

   

Domnul Octav Cosmâncă:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Permiteți-mi ca din împuternicirea Guvernului să prezint Camerei Deputaților proiectul Legii pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr.69 din anul 1991.

După cum cunoașteți, acest proiect de lege a fost dezbătut și adoptat de Senatul României în luna decembrie 1995, întrunind o largă majoritate a partidelor parlamentare, ceea ce a demonstrat, după părerea noastră, interesul real și poziția constructivă a tuturor formațiunilor politice față de legea fundamentală a administrației publice locale.

Programul de guvernare, acceptat de Parlament, cuprinde obiective concrete cu privire la înfăptuirea reformei în administrația publică, mai ales privind consolidarea autonomiei locale. Intre aceste obiective importante, perfecționarea legislației pentru organizarea și funcționarea autorităților administrației publice locale constituie o cerință obiectivă a funcționării, pe principii democratice, a statului de drept, a societății civile în ansamblu.

Adoptarea în anul 1991 a Legii administrației publice locale și a Legii alegerilor locale a creat cadrul juridic corespunzător pentru organizarea normală a autorităților administrației publice locale, pentru creșterea rolului lor în gestionarea treburilor colectivităților locale. De altfel, se poate aprecia că, pe ansamblu, Legea nr.69 este corespunzătoare etapei pe care o parcurgem, asigurând funcționarea noilor autorități locale, alese în februarie 1992.

Aplicarea prevederilor Legii administrației publice locale, în cei 4 ani care au trecut de la intrarea sa în vigoare, a fost influențată, însă, de o serie de factori economici și sociali, specifici perioadei de tranziție, care și-au pus amprenta și asupra modului în care au funcționat autoritățile administrației publice locale.

Necesitatea modificării si completării Legii nr.69/1991 rezultă din următoarele considerente: în primul rând, Legea administrației publice locale a fost adoptată înaintea intrării în vigoare a Constituției României, ceea ce a făcut ca unele dispoziții ale acestei legi să nu fie în deplină concordanță cu prevederile legii fundamentale a țării; în al doilea rând, reglementările cuprinse în Legea nr.69 nu sunt armonizate, în totalitate, cu legislația europeană și îndeosebi cu Carta europeană a autonomiei locale, document semnat de România, însușit de Guvern și înaintat spre ratificare Parlamentului, resectiv la Senat; în al treilea rând, practica aplicării Legii administrației publice locale a scos în evidență existența unor lacune sau unor dispoziții insuficient de bine fundamentate și care, evident, nu au putut asigura o soluționare corespunzătoare a multiplelor probleme care au apărut în activitatea autorităților locale.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu programul de guvernare, cu recomandările Consiliului Europei și de comun acord cu organizațiile neguvernamentale reprezentative ale autorităților administrației publice locale, respectiv Asociația președinților consiliilor județene, Federația primarilor municipiilor și Federația primarilor orașelor din România, Guvernul a elaborat proiectul Legii pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale, proiect pe care îl supunem analizei si adoptării dumneavoastră.

Principalele modificări și completări care se propun a fi aduse Legii administrației publice locale au fost dezbătute și aprobate, așa cum arătam, în Senat. Totodată, aceste modificări si completări au fost analizate în fond de Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic, a Camerei Deputaților, care și-a însușit marea majoritate a soluții lor Senatului, iar la unele articole se propune adoptarea unui punct de vedere diferit.

In continuare, doresc să evidențiez principalele modificări și completări pe care le propunem la Legea nr.69 a administrației publice locale. In primul rând, se stabilește, potrivit Constituției, principiul legalității în activitatea autorităților administrației publice locale, alături de celelalte principii care au stat la baza organizării și funcționarii acesteia. In al doilea rând, principiul autonomiei locale este definit în conformitate cu prevederile europene, respectiv Carta europeană a autonomiei locale.

Deși prin proiectul de lege adoptat de Senat se prevede ca viceprimarul să fie ales prin vot direct, împreună cu primarul, în urma dezbaterilor din comisia sesizată în fond s-a ajuns la concluzia că trebuie menținut sistemul actual din Legea nr.69, respectiv alegerea indirectă a viceprimarului de către consiliul local, ca o atribuțiune a consiliului local. Guvernul susține acest punct de vedere, dar numai cu asigurarea stabilității și continuității în funcție a viceprimarului prin stabilirea, pentru viceprimar, a unor atribuții expres prevăzute de lege, pe care i le poate delega primarul, delegarea acestor responsabilități, de către primar, să se facă prin dispoziție, în termen de 30 de zile după validare, iar schimbarea din funcție a viceprimarului să se poată face de către consiliul local numai dacă sunt îndeplinite condițiile legale pentru demiterea primarului.

Cu privire la delegația permanentă a consiliului județean, Senatul a fost de acord cu renunțarea la acest organism, întrucât nu era prevăzut de Constituție. Comisia de specialitate a Camerei Deputaților propune menținerea delegației permanente , dar fără preluarea unor atribuțiuni deliberative, ale consiliului județean, sau executive, ale președintelui.

Noi, Guvernul, susținem soluția propusă, de menținerea delegației permanente, urmând ca aceasta să aibă atribuțiuni specifice. Astfel, delegația permanentă a consiliului județean va fi o instituție, și nu o autoritate publică locală, nu va cumula atribuțiuni deliberative sau executive, rolul ei fiind numai acela de pregătire a ședințelor si materialelor consiliului județean.

Sunt precizate, în proiectul de lege , în mod expres, toate funcțiile incompatibile cu calitatea de consilier local sau județean, respectiv prefect, subprefect, primar, viceprimar, deputat, senator, -care s-a introdus la comisie-, funcționar în aparatul propriu al consiliilor locale sau județene, funcționar în aparatul prefecturilor.

De asemenea, se reglementează cazurile și procedura dizolvării de drept a consiliului local, respectiv pentru neîntrunirea timp de 3 luni consecutiv și reducerea numărului de consilieri la mai puțin de jumătate + unu.

Se elimină, de asemenea, posibilitatea dizolvării nejustificate a consiliului local, stabilind în mod concret cazurile și procedura în care se poate lua o astfel de măsură, și anume, consiliul a adoptat hotărâri repetate, anulate irevocabil de instanța de judecată, care au contravenit intereselor generale ale statului sau au încălcat Constituția și legile țării.

Sunt enumerate în proiectul de lege toate cazurile de încetare de drept a mandatului de consilier, și anume, lipsa nemotivată la mai mult de 3 ședințe ordinare consecutive ale consiliului local, imposibilitatea exercitării mandatului pe o perioadă de 6 luni, propusă de comisie, față de un an, adoptată de Senat, constatarea, prin hotărâre judecătorească, că alegerea s-a făcut prin fraudă electorală, condamnarea la o pedeapsă privativă de libertate.

Spre deosebire de prevederile actuale referitoare la demiterea primarului, care permiteau și posibilitatea unor aprecieri subiective, noile propuneri au în vedere următoarele: prefectul poate propune demiterea primarului numai dacă există o hotărâre judecătorească prin care s-a dispus anularea unor acte emise de acesta cu rea credință, dacă prin acestea s-au încălcat interesele generale ale statului, Constituția și legile țării; în al doilea rând, hotărârea de demitere și motivele acestei măsuri vor fi aduse, în mod obligatoriu, la cunoștința primarului de către prefect pentru a se putea exercita calea de atac în contenciosul administrativ; în al treilea rând, stabilirea de către Guvern a datei alegerii noului primar se va putea face numai dacă primarul demis nu a exercitat calea de atac în termen legal sau numai dupa soluționarea definitivă a cauzei.

Referitor la suspendarea din funcție a primarului, noul proiect de lege prevede că această măsură poate fi luată numai în două situații obiective, și anume : la cererea motivată a Parchetului, în cazul în care primarul este anchetat în stare de arest, și la cererea motivată a instanței de judecată, dacă primarul este judecat pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni.

In altă ordine de idei, au fost mai bine precizate, în litera si spiritul Constituției, atribuțiunile consiliului local ca autoritate deliberativă și, respectiv, a primarului ca autoritate executivă.In conformitate cu practica existentă pe plan european și cu recomandările Congresului puterilor locale și regionale din cadrul Consiliului Europei, în proiectul de lege se prevede că primarul, odată ales, este investit și cu calitatea de reprezentant al statului în unitatea administrativ-teritorială respectivă, exercitând atribuțiuni de interes general, cum ar fi: ofițer de stare civilă, implicarea în organizarea recensământului, a alegerilor, întocmirea listelor electorale.

In proiectul de lege au fost mai bine sistematizate atribuțiunile consiliului județean, în strictă conformitate cu Constituția, accentuându-se rolul acestuia în coordonarea, și nu subordonarea activității consiliilor locale pentru realizarea serviciilor publice de interes județean, și anume activitatea în domeniul drumurilor și podurilor, alimentări cu apă în sistem regional, urbanism și amenajarea teritoriului, asistență tehnică, numai la solicitarea consiliilor locale.

Un element de noutate se referă la faptul că secretarul va fi în viitor secretar al unității administrativ-teritoriale, respectiv al comunei, orașului, municipiului și județului, ceea ce este în concordanță cu practica din țara noastră din perioada interbelică și cu statutul juridic al secretarului din alte țări europene. De asemenea, numirea în funcție a secretarului, ca factor de stabilitate și continuitate în administrația publică locală, se face numai pe bază de concurs, în condițiile legii.

Practica celor 4 ani de aplicare a legii a demonstrat necesitatea introducerii noțiunii de primărie și prefectură. In acest sens, prin proiectul de lege sunt doar definite cele două instituții, primăria și prefectura, care nu depășesc, după părerea noastră, limitele constituționale întrucât ele nu devin, sub nici o formă, autorități ale administrației publice locale, neavând atribuțiuni deliberative sau de putere executivă. In fapt, este vorba de introducerea în lege a unor denumiri tradiționale din administrația publică din România, care se regăsesc și în alte țări europene.

In proiectul de lege este consacrat mai clar, potrivit art.122 din Constituție, rolul prefectului ca reprezentant al Guvernului în județ care conduce, pe de o parte, serviciile publice descentralizate ale ministerelor și, pe de altă parte, exercită controlul legalității, nu al oportunității și necesității actelor autorităților administrației publice locale. De altfel, așa cum am arătat prin proiectul de lege, se elimină posibilitatea prefectului de aplicare subiectivă a unor prevederi legale, cum ar fi: dizolvarea unor consilii locale, demiterea și respectiv suspendarea din funcție a unor primari, numirea și eliberarea din funcție a secretarilor, atacarea în contencios a actelor autorităților publice locale, dar numai după încunoștiințarea acestor autorități.

O altă prevedere importantă din proiectul de lege se referă la faptul că reprezentanții autorităților administrației publice locale, respectiv prefecții și subprefecții, președinții și vicepreședinții consiliilor județene, primarii și viceprimarii, consilierii județeni nu pot fi reprezentanți ai statului în adunările generale ale acționarilor de la societățile comerciale cu capital de stat și nu vor putea face parte din consiliile de administrație ale regiilor autonome.

Sunt, evident, și alte propuneri de modificare și completare a Legii administrației publice locale, asupra cărora nu dorim să insistăm. Am dori să vă informăm pe dumneavoastră, doamnelor și domnilor deputați, că propunerile cuprinse în proiectul supus analizei au fost apreciate de către președintele, vicepreședintele și secretarul Congresului puterilor locale și regionale, organism specializat al Consiliului Europei, care au vizitat România în luna noiembrie 1995. Reprezentanții Congresului puterilor locale și regionale au constatat că amendamentele propuse sunt în concordanță cu Carta europeană a autonomiei locale, cu recomandările Consiliului Europei și cu legislația în materie din țările europene. In acest sens, doresc să informez Camera Deputaților că Guvernul României a preluat în prezentul proiect de lege, din cele 30 de paragrafe ale Părții I din Carta europeană a autonomiei locale un număr de 28 de paragrafe, față de 20, recomandate de Consiliul Europei. Celelalte două paragrafe vor fi incluse și detaliate în proiectul Legii finanțelor publice, care se află în prezent la Senat. De asemenea, adăugăm și faptul că proiectul de lege pe care îl supunem dezbaterii dumneavoastră este, înainte de toate, în conformitate cu Constituția României, păstrează în multe privințe tradițiile administrației publice locale românești si corespunde cerințelor actuale ale societății românești, ale consolidării autonomiei autorităților administrației publice locale.

In încheiere, vă rog să-mi îngăduiți să adresez sincere mulțumiri membrilor Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic a Camerei Deputaților, președintelui acesteia, care au analizat în fond proiectul legii înaintat de Guvern, au făcut numeroase și utile propuneri de îmbunătățire a unor articole și texte de lege cu care noi, reprezentanții Guvernului, suntem, în principiu, de acord, apreciindu-le oportune și utile.

De asemenea, mulțumim Biroului permanent al Camerei Deputaților, președintelui Camerei pentru atenția deosebită și interesul permanent, acordate proiectelor de legi privind administrația publică locală și alegerile locale.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc

Din partea comisiei sesizate în fond, are cuvântul domnul deputat Mircea Ciumara, președintele Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic.

Aveți cuvântul , domnule deputat.

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor,

Raportul prezentat de comisia noastră răspunde la textul venit de la Senat și, în același timp, am răspuns pe această cale și la niște inițiative legislative venite de la grupul parlamentar PNTCD și PER, anterior, de la domnul deputat Petre Naidin, de la domnii deputați Petre Partal, Nistor Vasile și Dumitru Moinescu. Deci, practic, la toate inițiativele care au fost pe modificarea Legii nr. 69.

Am ținut seama de observațiile din raportul Comisiei juridice, de disciplină si imunități, ca și de observațiile Departamentului tehnic-legislativ. Pentru niște observații ale Departamentului tehnic-legislativ venite în cursul zilei de ieri, vom prezenta, în timp util ,un scurt raport suplimentar, pentru că sunt mici modificări, pe care îl veți avea înaintea începerii discuției pe articole.

In raportul nostru, am ținut seama de raportul de fond făcut de Comisia juridică, disciplină și imunități pentru modificarea Legii nr.70, în așa fel încât discutarea Legii nr.70, după această Lege nr.69, să nu genereze situații conflictuale. Deci, cele două rapoarte sunt puse în acord, zic eu, până la capăt.

In raportul făcut am ținut seama de câteva obiective. In primul rând, să punem de acord Legea nr.69 cu Constituția României, din moment ce legea era anterioară Constituției. Am căutat să răspundem unor probleme reale, apărute în teritoriu, și rugămintea mea este să profităm de această ocazie. Poate că acum un an sau doi dacă am fi discutat, fiecare gândind că este la putere sau în opoziție, aveam altă atitudine. Acum suntem toți egali, suntem în prag de alegeri. Sunt câteva probleme principiale, trebuie soluționate, în funcție de interesul țării; relația dintre primăria Capitalei și primăriile de sectoare știți bine că a creat tot felul de probleme în decursul anilor, noi suntem datori să menționăm astăzi exact aceste relații dintre ele, ca să nu mai fie tensiuni viitoare; relațiile dintre prefecți și reprezentanții aleși, v-a spus domnul ministru și, zic că, este convingător ce a spus domnia sa; relațiile cu organele descentralizate ale statului. Sunt niște probleme care trebuie clarificate, indiferent de opțiunea politică, pentru a asigura funcționarea normală a administrației locale.

Pentru acest proiect de lege am primit multe sute de amendamente, nu numai de la 12 deputați, grupuri parlamentare, dar de la toate organizațiile neguvernamentale, cum este Federația municipiilor, Asociația consiliilor județene, de la zeci de primari sau consilieri din toată țara. Nu am putut răspunde la toate amendamentele pentru că, de multe ori, se contraziceau sau contraveneau cu spiritul legii și, de aceea, mai sunt 202 amendamente de la deputați, pe care nu am putut să le acceptăm și v-am dat un raport suplimentar să vedeți motivația pentru care nu au fost acceptate.

Spunea domnul ministru că ne-am pus de acord cu Carta autonomiei locale și că experții Congresului puterilor locale au apreciat, avem chiar aprecieri elogiative la modul cum am soluționat diferitele probleme.

O singură observație aș vrea să fac. Textul de lege este în așa fel gândit încât soluția corectă la o problemă presupune să coroborezi mai multe articole.

Rugămintea mea este ca în timpul dezbaterilor, dacă sunt observații la un articol, să fie făcute abia dupa ce s-a parcurs întreaga lege fiindcă, practic, aceeași problemă își găsește interpretarea corectă numai prin 2-3 articole , pe tot parcursul legii. Deci, rugămintea este să nu doriți ca într-un singur articol sau alineat să fie rezolvate toate problemele, ținând seama că legea are 118 articole și, practic, ea în ansamblu rezolvă problemele.

Vă mulțumesc, domnule președinte, pentru atenție.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Incepem dezbaterile generale. S-au înscris mai mulți colegi , reprezentând diverse grupuri parlamentare. Ii rog pe cei care nu au făcut acest lucru până acum să transmită..., deci, grupurile parlamentare rog să transmită numele celor care vor participa la dezbaterea generală. Sunt, pâna acum, 8 înscrieri.

Are cuvântul domnul deputat Mircea Munteanu, din partea PNTCD. Se pregătește domnul deputat Ovidiu Mușetescu, de la PDSR.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
   

Domnul Mircea Mihai Munteanu:

Vă mulțumesc ,domnule președinte.

Domnule președinte,

Domnule secretar de stat,

Domnule director,

Doamnelor și domnilor deputați,

Un proiect de lege pentru modificarea si completarea Legii administrației publice locale era absolut necesar căci, din toamna anului 199l, când a fost promulgată Legea nr.69/1991, a fost adoptată Constituția, care stabilește principiile pe care se întemeiază administrția publică locală, și anume autonomia locală și descentralizarea serviciilor publice. De asemenea, a fost semnată de reprezentanții autorizați ai Executivului Carta europeană a autonomiei locale, în octombrie 1991, Carta datând de fapt din 1985.

Este adevărat că, contrar necesității și chiar a intervențiilor pe care unii dintre noi le-am făcut între timp, textul acestei Carte nu a fost încă prezentat spre ratificare Parlamentului decât cu întârziere, pe la mijlocul anului trecut, când a fost depus la Senat și, din nefericire, Senatul nu a avut răgazul să îl examineze - acest proiect de adoptare a Cartei - și să ni-l înainteze și nouă. Si, de asemenea, pentru că acesta este, de fapt, lucrul cel mai important s-a ținut seama, trebuia să se țină seama de ceea ce a rezultat din practica exercitării de către autoritățile publice locale a administrației locale în acești aproape 4 ani care s-au scurs de la alegerile din 1992.

Este, ziceam, factorul cel mai important care impunea o completare și o corectare a vechii Legi nr.69 din 1991 pentru că, totuși, îmi permit să îl contrazic din acest punct de vedere pe domnul secretar de stat, prevederile legii la care mă refer s-au demonstrat a avea destul de multe lacune la punerea lor în practică.

Principiul fundamental pe care trebuie să îl avem în vedere și pe care l-am avut în vedere este că autonomia locală reprezintă unul dintre temeiurile de necontestat ale democratizării vieții sociale. Având în vedere acest principiu de bază, ceea ce a încercat comisia de specialitate a Camerei Deputaților a dus la raportul pe care îl veți examina, pe care îl veți parcurge si care constituie,de fapt, temeiul dezbaterii noastre.

Nu pot să omit faptul că pentru motive care mie cel puțin îmi scapă acest proiect de lege al corectării Legii administrației publice locale nr.69/1991 a ajuns la Parlament cu destulă întârziere. Ca urmare, după ce a fost parcurs de către Senat, ne-a pus în situația de a-l discuta în grabă și în oarecare tensiune, noi, cei din Comisia de administrație publică a Camerei Deputaților. Dar vă pot mărturisi, și cred că nu exagerez, că membrii comisiei s-au aplecat cu fervoare asupra textelor care erau de examinat și, cred că, ceea ce s-a conturat , ieșind de la comisia de specialitate, reprezintă un plus față de textul venit de la Senat.

Sunt dator să declar că ne-am bucurat, în acest sens, nu numai de recomandările, de sugestiile venite de la diversele organizații neguvernamentale, care au fost citate aici, atât de domnul secretar de stat, cât și de președintele comisiei, dar, mai ales, de prezența continuă, în ultima perioadă a analizei pe care am făcut-o în comisie, a reprezentanților autorizați ai Executivului, astfel încât am putut conveni împreună textele pe care dumneavoastră sunteți chemați, sunteți rugați să le examinați. Este o garanție că în plen lucrurile, dezbaterile se vor desfășura mai usor, având în vedere că majoritatea, eu zic totalitatea textelor au fost convenite cu Executivul, încât vă sugerez să aveți în vedere și să aprobați, -după examinarea lor, bineînțeles-, propunerile pe care comisia de specialitate vi le prezintă prin raportul său. Acest lucru nu exclude faptul că în unele detalii încă mai sunt de adus îmbunătățiri, pe care, neapărat, dumneavoastră le veți propune.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc. Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Ovidiu Mușetescu, de la PDSR, apoi va lua cuvântul domnul deputat Anghel Stanciu, de la PRM.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
   

Domnul Ovidiu Tiberiu Mușetescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Actualul proiect de lege își propune să corecteze și să aducă ajustările necesare actului normativ care reglementează un domeniu fundamental al activității economico-sociale, respectiv constituirea, organizarea și funcționarea administrației și autorităților publice locale în țara noastră.

Din punct de vedere politic, pentru PDSR, construcția și buna funcționare a administrației locale, ce este o parte distinctă și clară față de administrația publică în general, reprezintă o modalitate activă a descentralizării pe baza principiului autonomiei locale, creând cadrul adecvat unei participări din ce în ce mai largi a cetățenilor la rezolvarea unor probleme de interes public la nivelul unităților administrativ-teritoriale.

Viața a dovedit că evoluția rapidă a fenomenlor economico-sociale în perioada de tranziție, care a marcat puternic modul de funcționare al administrației publice locale, ne obligă astăzi, prin proiectul de lege pe care îl supunem aprobării dumneavoastră, să punem în acord practica activității autorităților publice locale, cu textele și reglementările necesare, prevăzute în Legea nr.69/1991.

Doamnelor și domnilor,

Din modul în care s-au elaborat prevederile actualului proiect, rezultă că Guvernul și PDSR au avut în vedere, în principal, următoarele principii. Dezvoltarea democrației locale și a autorităților publice locale este o condiție a întăririi statului de drept. Prima cerință este ca întreaga activitate a acesteia să se bazeze pe Constituție și pe legile țării. Un principiu fundamental este acela că nimeni nu este mai presus de lege. Autoritățile locale reprezintă forma organizată a puterii poporului, care se exercită cel mai direct în cadrul organelor locale ale puterii. Separația puterilor în stat girează democrația și buna funcționare a autorităților publice locale. Sigur, toate aceste principii au pornit de la necesitățile pe care, în decursul celor 4 ani, Guvernul, membrii Parlamentului, membrii Grupului parlamentar PDSR le-au observat ca fiind în neconcordanță cu actuala perioadă de tranziție și cu necesitățile dezvoltării economico-sociale din România. Ele se referă la următoarele aspecte: administrarea domeniului public și grija pentru cel privat; asigurarea serviciilor edilitare; organizarea și dezvoltarea urbanistică; amenajarea teritoriului; refacerea și protecția mediului; apărarea ordinii publice, a liniștii și siguranței cetățenilor; îngrijirea monumentelor, cultul eroilor, al strămoșilor și în general al tradițiilor locale.

Toate aceste aspecte trebuie să constituie un obiectiv principal al demersului și activității autorităților publice locale. De asemenea, în proiectul de lege Guvernul și Partidul Democrației Sociale din România a ținut cont de unele deficiențe care au apărut în organizarea și funcționarea acesteia. Acestea se leagă în principal de următoarele aspecte: uneori, în cadrul instituțiilor alese democratic la nivel local, au coexistat structuri de tip centralizat, acționând după mentalități ale vechiului sistem. Cadrul instituțional, legislativ și economic a devenit într-o măsură din ce în ce mai mare incompatibil cu democrația locală și economia de piață, și aceste lucruri trebuiau ajustate și reglementate prin noul cadru legislativ.

Am asistat deseori la o lipsă de cooperare între instituțiile guvernamentale și centrale și serviciile organizate la nivel local, la nivelul autorităților, primarilor și consiliilor locale.

Toate aceste disfuncții au stat în permanență în atenția Guvernului, a parlamentarilor PDSR, a noastră, a tuturor și am încercat să le transpunem în texte care să reglementeze aceste aspecte.

Doamnelor și domnilor,

În respectul față de aceste principii, proiectul Guvernului a fost discutat în luna decembrie în Senat, suferind modificări care i-au îmbunătățit conținutul și au introdus multe ajustări, care sunt interesante și benefice pentru conținutul legii.

În Camera Deputaților proiectul a fost supus discuției și analizei Comisiei pentru administrație, care a primit sute de amendamente, foarte multe dintre ele inserându-le în textele cuprinse în raportul comisiei, și un număr de 115 fiind respinse.

 
   

Domnul Mircea Ciumara: (din sală)

202...

 
   

Domnul Ovidiu Tiberiu Mușetescu:

În legătură cu activitatea din comisii vă pot declara și eu personal, care am asistat la numeroase ședințe, că fiecare text a fost supus unei analize atente, pertinente, fără patimi politice, ridicându-se deasupra intereselor de partid și fiecare membru al comisiei încercând să ajusteze și să îmbunătățească textele necesare, pentru a da coerență proiectului legislativ. În legătură cu conținutul propriu-zis al proiectului legislativ, nu aș dori să fac decât o singură remarcă întrucât și domnul președinte al comisiei și domnul secretar de stat Cosmâncă au enumerat în linii generale imbunătățirile care s-au adus. Aș dori să știți că o preocupare a grupului PDSR a fost și aceea de a modela, de a așeza într-o matrice mai bună organizarea și funcționarea administrației publice în municipiul București.

După părerea noastră, din acest punct de vedere, cu toată disponibilitatea pe care am găsit-o la comisie, în acest moment credem noi că s-a făcut doar un singur pas, sau o jumătate de pas și va trebui să facem întreg pasul. Eu cred că am reușit să impunem, să explicăm și să inserăm în textele respective o parte din ajustările necesare, care vor modela activitatea, organizarea și funcționarea administrației publice în municipiul București, dar mai sunt necesare și sper ca comisia să aibă această disponibilitate să facem și pasul următor pentru a ajunge la un finiș care să ne asigure că în următorii patru ani, oricine ar conduce această metropolă va reuși, având în vedere o funcționare armonică între consiliul municipal, care astăzi se va numi consiliul general, și consiliile sectoarelor, să rezolve mai bine și cu mai mare eficiență treburile publice în municipiul București.

Doamnelor și domnilor,

Având în vedere numeroasele îmbunătățiri aduse prin propunerile deputaților și de către comisie, având în vedere perspectiva dezbaterii în plen a unor texte care au rămas, să zicem așa, deschise, și care așteaptă contribuția și intervențiile dumneavoastră, onorați membri ai Camerei, nu înainte de a-mi exprima regretul care provine din constatarea că în sală nu văd nici un reprezentant al nici unui NGO, care timp de patru ani, sub denumirile de Liga primarilor democrați, Liga primarilor arestați, și alte obiective care țin de adâncirea și dezvoltarea democrației locale nu participă la această dezbatere, eu personal sunt surprins...

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat,

Vreau să vă spun că cei arestați ar fi putut cu greu să participe....

 
   

Domnul Ovidiu Tiberiu Mușetescu:

Da...Declar că după părerea Grupului parlamentar PDSR acest proiect corespunde necesităților actuale ale dezvoltării democrației, economiei de piață, tranziției în România, corespunde standardelor europene și, în măsura în care revine și preia în multe privințe experiențele valoroase ale administrației publice locale în care România a avut o tradiție în perioada interbelică, membrii Grupului parlamentar PDSR vor vota acest proiect de lege pe care țară îl așteaptă.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Are cuvântul acum domnul deputat Anghel Stanciu, de la PRM. Va fi urmat de domnul deputat Sorin Marinescu, de la PSDR.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
   

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte,

Domnule secretar de stat,

Stimați colegi,

Ne aflăm astăzi la sfârșitul și la începutul unei bătălii pentru democrație. Dincolo de ceea ce se vede, vă putem spune că Legea nr.69 a stors tot ceea ce era mai bun din membrii Comisiei pentru administrație publică. (Ilaritate). Ceea ce a rămas....

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Era bine să scoată tot ceea ce era rău din ei...! (Ilaritate, aplauze).

 
   

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte,

Storsul acesta are multe înțelesuri. Prin urmare, după dezbateri de circa trei săptămâni de zile, foarte la obiect, dar foarte controversate, a ieșit un proiect de lege căruia dumneavoastră îi veți da sau nu-i veți da importanța cuvenită. Dar ceea ce vă putem spune este că acest proiect de lege este rezultatul unei conlucrări, aș spune, de excepție, între reprezentanții Guvernului, în speță domnul secretar de stat Cozmâncă și domnul director general Crișan, care, surprinzător, au rezistat trei săptămâni atacurilor pertinente și la la obiect, contribuind prin spiritul de conlucrare la fundamentarea unei legi perfectibile, deoarece PRM-ul consideră că nu este încă perfect....

Din sală:

PRM-ul nu este perfect....?!

 
   

Domnul Anghel Stanciu:

Când spunem acest lucru ne referim atât la calitățile legii, care reușește pentru prima dată să definească conceptual autonomia locală, o problemă care ne-a luat cel puțin 3 zile și cam trei pumni de nervi și la unii și la alții și care s-a tranșat astăzi dimineață și pe care v-am ruga să o supervizați cel puțin în forma actuală, dacă nu în cea a Senatului, pentru că apelul la Cartă ne-a dus de multe ori la chestiuni ligvistice, de traducere, dar cu posibile interpretări viitoare, și nu de puține ori cu trimitere la lucruri pe care nici noi și nici dumneavoastră nu le puteți accepta: autonomie etnică, teritorilă și așa mai departe, autoguvernare.

Putem spune, de asemenea, la lucrurile bune că această lege consfințește dreptul cetățenilor de a alege și, respectiv, de a controla organele administrației locale, chiar dacă nu în totalitate, este un început bun.

Au fost încercări, și probabil că le veți simți în textul comparat al legii, de a se desființa delegația permanentă, de a se reduce numărul de vicepreședinți la unul și așa mai departe, chestiuni pe care comisia le-a tranșat și am înțeles că ele sunt acceptate de către reprezentanții Guvernului în a rămâne în forma în care au fost, deoarece constituie, în fapt, o expresie a pluripartitismului pe care toți l-am accepat și fluidizează procesul de decizie la nivelul acestor organisme.

Un alt lucru bun este prezența a doi viceprimari la nivelul municipiilor, care se confruntă cu multe probleme, inclusiv cu energia despre care s-a discutat ieri și cu gropile pe care, probabil, Bucureștiul le va trece în categoria de muzeu, după umplerea lor cu ceea ce s-a spus, cu dolari.

Cu toate aceste lucruri bune, mai sunt și chestiuni care în concepția Partidului România Mare nu au fost rezolvate în totalitate.

Ne referim în special la statutul limbii de stat, al limbii române și la anumite prevederi care, după concepția noastră, aduc atingere acestui statut. Noi am militat și milităm în continuare pentru egalitatea deplină a tuturor cetățenilor în cunoașterea limbii române. Și, prin urmare, în a-i ajuta s-o cunoască, publicând documentele respective în limba statutlui.

Față de aceste calități, concretizate în principal în această acțiune de descentralizare - și ne exprimăm regretul că nu am putut accepta și chestiunea de deconcentrare - ( e un termen nou, nu ne-am obișnuit încă cu el și de aceea nu l-am acceptat) sunt și chestiuni care sunt perfectibile și în care dumneavoastră vă puteți aduce contribuția. Este o problemă a corelării privind atribuțiunile prefectului, primarului, consiliului local. Noi ne-am căznit mult și am ajuns la o formă de compromis. Nu este perfect, dar este perfectibil.

În ceea ce privește alegerea primarului și a consiliului suntem încredințați că decizia politică de alegere directă a primarului este o decizie tranzitorie, pentru că democratic este ca soarta unei colectivități să fie încredințată unui consiliu, și nu unui cetățean. De aceea, credem că primarul, în viitor, va trebui să fie ales de către consiliu și să răspundă în față consiliului. Modalitatea de acum, de alegere directă a lui și de răspundere a lui în fața prefectului, cel puțin, prin prisma dispozițiilor legale, noi credem că este neproductivă. Consiliul gândește, la un moment dat într-un fel, cei din consiliu au candidat fiecare pe o platformă electorală, primarul a candidat și el pe o platformă electorală și se ajunge la blocaj. Viața a confirmat că există astfel de blocaje. Controlul consiliului asupra primarului l-am introdus într-un fel, dar nu este cel care se exercită, dacă vreți, la nivelul deliberativului asupra Executivului. Rămâne ca viața să ne infirme, dar noi credem că aceasta este soluția corectă. De asemenea, nu am reușit să introducem - și poate nu e lipsit de interes să tranșăm odată cine defalcă bugetele sau, respectiv, cine face transferul de la bugetul central la bugetele locale ale consiliilor. Bugetul de stat cuprinde și acum, la articolul 27, mențiunea că organele financiare, în colaborare cu consiliile fac acest lucru. Credem, însă, că acest lucru este apanajul consiliului județean.

Nu în ultimul rând, o intervenție de-a noastră - este și prinsă acolo, a PRM-ului - privește autonomia în ansamblul său, autonomie care nu poate fi deplină fără încă două legi. Este vorba de Legea patrimoniului public și privat și, respectiv, Legea finanțelor publice locale. În consecință, am solicitat și solicităm în continuare,și sperăm că dumneavoastră veți fi mai înțelepți ca noi, să fixăm, înainte de votul final, printr-o hotărâre a Camerei necesitatea ca Executivul să prezinte într-un termen acceptabil acest "cui al lui Pepelea" al autonomiei locale, Legea patrimoniului public și privat. Dacă nu vom defalca odată pentru totdeauna ce are fiecare și cum are fiecare, s-ar putea ca la apariția legii să avem o lege frumoasă, dar să nu mai avem patrimoniu.

Prin urmare, cu aceste considerații asupra legii, noi vă asigurăm că, dacă va ieși în varianta Camerei, variantă îmbunătățită față de cea a Senatului, sunt șanse ca democrația începută să se desăvârșească.

De aceea, Grupul parlamentar PRM va vota această lege.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc. Domnul deputat Sorin Marinescu, de la PSDR. Va urma domnul Teodor Moldovan, de la PD.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
   

Domnul Sorin Marinescu:

Domnule președinte,

Domnilor invitați,

Doamnelor și domnilor deputați,

Suntem la sfârșitul lui februarie 1996, cu aproximativ două luni înaintea alegerilor locale, și discutăm abia acum în plenul Camerei Deputaților proiectul de Lege privind modificarea Legii nr.69 a administrației publice locale.

Vă amintesc că începând cu 1993 Guvernul României a dorit să amendeze această lege anteconstituțională.

Februarie 1993. Strategia de reformă economico-socială a programului de guvernare. Citat din text: "Îmbunătățirea prevederilor Legii nr.69/1991".

Octombrie 1993. Un an de guvernare. "Intenția de modificare a Legii nr.69, acordare cu Constituția și cu actele internaționale emise în această direcție".

Noiembrie 1994. Doi ani de guvernare. Citez: "Elaborarea propunerilor de îmbunătățire a actualelor prevederi ale Legii nr.69/1991, propuneri de hotărâri guvernamentale vizând funcționarea și atribuțiile prefecților, stemele localităților și județelor, stabilirea categoriilor județelor, municipiilor și orașelor."

Noiembrie 1995. Trei ani de la guvernare. "Imbunătățirea cadrului juridic, promovarea modificărilor la Legea nr.69/1991 și reacordarea ei cu Constituția României".

În sfârșit, ianuarie 1996, "Program privind obiectivele prioritare și acțiunile stabilite pentru 1996 al Guvernului României". "Îmbunătățiri aduse Legii nr.69/1991"

Acestea au fost intențiile manifestate de-a lungul anilor, dar materializate de abia în decembrie 1995 când Guvernului României trimite proiectul legii la Senat. Ce a urmat în această perioadă acestor intenții știe toată lumea, de la opincă până la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, un nesfârșit șir de demiteri ilegale ale primarilor și consilierilor opoziției. S-ar putea motiva că a fost nevoie de trecerea unei perioade de timp mai lungi pentru a putea observa în amănunt deficiențele legii. Și, atunci, cum explicăm noianul de amendamente - peste 250 - aduse proiectului de lege, amendamente primite de Comisia pentru administrație publică a Camerei în ianuarie 1996.

Proiectul de lege pe care începem astăzi a-l discuta pe articole se constituie în ABC-ul administrației locale în România.

Tocmai de aceea, membrii comisiei de specialitate nu au dorit să-l analizese cu viteza sunetului, sunet emis de Biroul permanent al Camerei Deputaților. Forma pe care o analizăm astăzi este, după părerea membrilor Grupului parlamentar social-democrat, acea lege care ar putea schița descentralizarea administrației publice locale. Ar putea, am zis, căci, din nefericire, lângă acest proiect de lege nu se află proiectul Legii bugetelor locale, proiectul Legii funcționarului public, proiectul Legii privind patrimoniul public și privat.

Mai are actualul Guvern timpul și mai ales interesul să promoveze spre Camerele Parlamentului aceste legi? Și, atunci, unde este dorința de descentralizare a administrației publice locale pe care a clamat-o Guvernul României în actele sale programatice din 1993 încoace?

Poate fi considerată administrația publică locală descentralizată, așa cum se afirmă în prezentul proiect de lege, când nici la această oră Parlamentul nu a ratificat prin votul său Carta Europeană a Autonomiei Locale, semnată de președintele republicii încă din 4 octombrie 1994?

Nu dorește Guvernul ca alături de această lege - nr.69/1991 - modificată, să fie și Carta Europeană la baza actelor ce consființesc descentralizarea administrației locale în România?

De-a lungul textului de lege inițiatorul face trimitere la Legea privind statutul aleșilor locali. Când vom avea în casetele noastre acest proiect? Și, până atunci, cine îi apără pe aleșii comunităților locale și cine le slujește interesele?

Legea pomenește de nenumărate ori în cursul ei de Legea funcționarului public. Știm din experiența discutării altor proiecte de lege că nu stă în economia textului a face referiri la legi inexistente în momentul analizării proiectului respectiv. Vezi proiectul Legii taxelor și impozitelor locale, în care ne propuneam referiri la Legea bugetelor locale. Ni s-a explicat atunci că nu sunt posibile astfel de referiri. Astăzi, majoritatea parlamentară și reprezentanții ei în Executiv consideră binevenită o astfel de trimitere, și, atunci, când se respectă tehnica legislativă, sau și această tehnică trebuie să respecte algoritmul parlamentar.

Nici în momentul de față nu este adoptat proiectul de Lege privind modificarea Legii nr.10 a finanțelor publice, proiect în care noi, Camera Deputaților, am votat un capitol destinat finanțelor publice locale.

Și o altă mare lipsă, aceea a Legii patrimoniului public și privat. Cum vor putea aleșii comunității locale să-și gestioneze administrația, să-și formeze veniturile conform Legii nr.27 a taxelor și impozitelor locale, în lipsa legii sus menționate, aceea a patrimoniului, când ei nu-și cunosc propria zestre.

Iată, deci, câteva motive care ne fac să credem că acest proiect de lege, cu toate modificările aduse, nu va schimba prea mult soarta administrației locale în România.

Indiscutabil, proiectul de modificare a legii este necesar. Logic ar fi fost, însă, să avem alături și celelalte proiecte de legi menționate în text pentru ca această lege să fie eficientă.

În consecință, deși cu o floare nu se face primăvară, și silit de împrejurările în care se discută, în special cele temporare, grupul nostru parlamentar va participa la discuțiile pe articole și va vota proiectul legii, păstrându-și, însă, dreptul de a interveni pe parcursul discuției.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Are cuvântul în continuare domnul deputat Teodor Moldovan, din partea Grupului parlamentar al PD. Va fi urmat de domnul Madaras Lázár, din partea UDMR.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
   

Domnul Teodor Moldovan:

Domnule președinte,

Domnule secretar de stat,

Doamnelor și domnilor deputați,

Punea pe agenda Parlamentului și adoptarea acestui proiect pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr.69/1991 presupune colaborarea într-un mod cât mai complet cu putință la opera de recuperare a tradiției românești dinaintea celui de-al doilea război mondial în domeniu și a experienței europene moderne, constituind una din deciziile simple ce pot determina un proces reformator autentic.

În ceea ce ne privește, am fi foarte bucuroși ca atât cei aflați la putere, cât și colegii din opoziție să putem colabora la opera autonomiei locale și descentralizării.

După părerea mea și a Grupului parlamentar PD această colaborare nu este o chestiune de principiu. Este o simplă chestiune de oportunitate și, mai ales, este o chestiune de împuternicire. Spun că nu este este o chestiune de principiu. Prin urmare, nu trebuie să ne pronunțăm în mod exclusiv împotriva oricărei formațiuni politice care ar puteta, dintr-un motiv sau altul, să pretindă că dorește și militează pentru descentralizare și autonomie locală.

Noi nu avem de stabilit acum dacă este nevoie de acestea. Este o chestiune de oportunitate și împuternicire, referindu-ne la Constituția României adoptată în ședința Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991, intrată în vigoare în urma aprobării prin Referendumul național din 8 decembrie 1991, și a Cartei Europene a Autonomiei Locale, încheiate la Strasbourg, la 15 octombrie 1985 și semnată de România la 4 octombrie 1991.

Suntem un stat al comunității internaționale și avem de îndeplinit, conștient și responsabil, criteriile stabilite de acestea. Or, atâta timp cât incertitudinea plutește în jurul noastru în privința autonomiei locale, demersurile noastre cu randament deplin nu sunt posibile.

Cum toate legile elaborate și adoptate la un moment dat pot fi corijate, în sensul ținerii pasului cu modernitatea, suntem convinși că și această lege, cu trecerea timpului, va mai putea suferi și alte modificări înspre bine. Va fi o datorie a celor care vor veni după noi, dar este și acum, a noastră, în cadrul dezbaterilor în plen.

Prin urmare, înțelegând necesitatea și oportunitatea îmbunătățirii dispozițiilor actualei legi, Grupul parlamentar PD își va susține amendamentele proprii cu argumente plauzibile și viabile, astfel ca legea să poată fi adoptată, promulgată și aplicată oportun. Nu ne îndoim că o cooperare în elaborarea acestei legi, precum și a altora, la care aceasta face trimitere, dar care nu există, încă, va reuși să învingă toate relele care încă ne mai pândesc, dacă fiecare din noi aducem în colaborarea lui elemente fără de care nimic nu se poate clădi: voință politică, înțelegere, generozitate.

Prin urmare, este mai puțin momentul discuțiilor, care ar putea produce încetineală, mai ales că guvernul a venit cu proiectul foarte târziu, și mai mult al asumării voinței politice. Și voi termina dorind ca hotărârea dumneavoastră să fie acțiune pe care cetățenii țării o așteaptă de la forul legislativ, atât de pus la colțul rușinii în ultima vreme.

Vă mulțumesc!

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc!

Înainte de a-i da cuvântul domnului deputat Madars, aș vrea să vă anunț că la sfârșitul dezbaterilor generale vom supune votului plenului cele două proiecte de legi pentru care ați fost informați Urmează să ne exprimăm votul la ora 11,00. De aceea, rog chestorii și liderii grupurilor să ia măsuri, astfel încât în aproximativ 15 minute - 20 de minute, să putem să organizăm votul asupra acestor două legi.

Aveți cuvântul! Domnul deputat Madaras va fi urmat de domnul Ghișe Ioan, din partea P.L.’93.

 
   

Domnul Lazar Madaras:

Domnule președinte,

Stimați invitați,

Onorată Cameră,

Adoptarea de către Parlamentul României, la sfârșitul anului 1991, a Legii administrației publice locale marca un pas decisiv în opțiunea democratică a societății româneșit. Căci, așa cum remarca Tocqueville, marele precursor al spiritului democratic european, "Instituțiile comunale înseamnă pentru libertate ceea ce înseamnă școlile primare pentru știință; ele o aduc la îndemâna poporului; ele îl obișnuiesc să o folosească și îl învață să-i guste binefacerile. O națiune poate să-și instaureze o formă de guvernare liberă, dar, fără instituții comunale, ea nu poate dobândi spiritul libertății".

Din păcate, pasul decisiv în plan legislativ nu a fost urmat, până în prezent, de o reformă profundă a administrației locale. Stagnarea, indecizia politică au caracterizat și acest domeniu al societății românești. Trebuie să fim întru totul de acord cu concluziile conferinței "Democrația și dezvoltarea locală în România", care a avut loc în octombrie 1994, sub patronajul președintelui României, potrivit căreia principala problemă a reformei administrației locale este că, în acest stadiu, ea este numai parțial înfăptuită. Până acum, ea s-a restrâns, în esență, la reorganizarea administrativă, la crearea autorităților și instituțiilor necesare, în timp ce reforme complementare cheie, în mod deosebit cele legate de autonomia financiară și patrimonială nu au fost adoptate.

Această situație riscă să genereze compromiterea consilierilor, primarilor și a consiliilor locale și județene care, lipsite de mijloace, de o reală autonomie, sunt percepute de către cetățeni ca incapabile să rezolve interesele comunităților locale, ceea ce poate conduce, în ultimă instanță, la compromiterea a însăși autonomiei locale, ca o componentă a democrației.

În această situație, amendarea Legii administrației publice locale, în opinia Grupului parlamentar U.D.M.R., trebuia să aibă în vedere nu numai punerea de acord a acestei legi cu prevederile Constituției, precum și cu cele ale Cartei Europene a autonomiei locale, adoptată, respectiv semnată ulterior, ci și crearea unui cadru legislativ adecvat pentru relansarea reformei administrației, a descentralizării și a creării mecanismelor caracteristice unei autentice autonomii locale.

Aceste deziderate au fost urmărite cu consecvență de grupul nostru parlamentar pe parcursul întregului proces legislativ de amendare a Legii nr.69 din 1991, inițiat de guvern.

In momentul de față, când, după trecerea proiectului de lege prin Senat și prin comisiile de specialitate ale Camerei Deputaților, ne aflăm la debutul dezbaterii în plen, pornind de la dezideratele enunțate, în numele grupului parlamentar facem următoarele observații de principiu:

1. În ciuda nenumăratelor atenționări și inițiative lansate din cele mai diverse medii ale societății, amânarea inițiativei de amendare până în ultima clipă, de către guvern, a condus la dezbateri sub presiunea timpului , cu consecințe negative asupra calității procesului de legiferare.

2. Considerăm că punerea de acord a Legii nr.69 din 1991 cu prevederile Constituției, în varianta proiectului supusă spre dezbatere de către comisia sesizată în fond, este în principal realizată. Remarcăm totuși evocarea în exces a neconstituționalității unor prevederi ale legii, supuse amendării. Astfel, invocând neconstituționalitatea ei, varianta adoptată de Senat a propus desființarea delegației permanente a consiliului județean, eroare înlăturată de comisia sesizată în fond. În schimb, aceeași comisie se pronunță împotriva alegerii directe de către cetățeni a viceprimarilor, evocând, după părerea noastră, eronat, neconstituționalitatea ei.

3. Un număr relativ important de probleme a ridicat și ridică, în continuare, punerea de acord a prevederilor Legii nr.69 din 1991 cu principiile stipulate în Carta Europeană a autonomiei locale, semnată de România la 4 octombrie 1994. Dificultatea provine, după părerea noastră, din faptul că, în ciuda repetatelor propuneri ale forțelor din opoziție, Carta încă nu a fost ratificată.

În atare situație, așa cum grupul nostru parlamentar a subliniat de mai multe ori, - inclusiv de la această tribună -, având în vedere caracterul specific al Cartei, este dificilă referirea concretă la dispozițiile sale neselecționate încă.

Dacă luăm în considerare doar prevederile obligatorii ale Cartei, cu excepția dispozițiilor articolului 9 cu privire la resursele financiare ale autorităților administrației publice locale, se poate considera că prevederile celorlalte articole obligatorii sunt satisfăcător cuprinse în varianta propusă dumneavoastră de comisia sesizată în fond. Astfel, considerăm că amendamentele propuse în vederea protejării aleșilor locali împotriva suspendărilor și demiterilor abuzive, odată aprobate de dumneavoastră vor constitui un real câștig pentru întărirea autonomiei locale.

4. Capitolul VII - "Administrarea finanțelor locale" îl considerăm principala neîmplinire a legii, punctul său slab. Dacă în 1991, lipsa oricărei experiențe în domeniu, cadrul legislativ insuficient elaborat au fost, pe drept cuvânt, evocate în apărarea unui capitol al finanțelor publice locale insuficient fundamentat, conținând doar principii și generalități lipsite de orice consecințe practice, de această dată nimic nu poate justifica menținerea de către guvern a capitolului respectiv complet neschimbat. Și aceasta în ciuda faptului că principala nemulțumire a autorităților publice locale, în perioada scursă de la constituirea lor, s-a referit tocmai la lipsa unui cadru juridic și financiar adecvat, la refuzul descentralizării finanțelor publice. Imobilismul, centralismul excesiv din domeniu este considerat pe drept cuvânt principala piedică în calea unei autonomii locale reale.

Așa cum am arătat deja la punctul 3, nici măcar principiile obligatorii cu privire la resursele financiare ale autorităților administrației publice locale, ale Cartei Europene a autonomiei locale nu au fost luate în considerare de inițiator. Și, din păcate, nici încercarea noastră de a repara această gravă omisiune, prin introducerea în textul legii a principiilor obligatorii respective ale Cartei Europene a autonomiei locale, nu a avut succes în comisia sesizată în fond. Motivația de respingere, în sensul că principiile în cauză ar urma să fie cuprinse într-o viitoare lege a finanțelor publice, nu este, după părerea noastră, temeinică, întrucât Legea nr.69 din 1991, ca lege organică a administrației publice locale, este sediul materiei, și nu alte legi speciale.

5. Considerăm că menținerea în corpul legii a interzicerii folosirii limbii materne de către minoritățile naționale în administrația publică locală, respingerea tuturor amendamentelor avansate în vederea căutării unor compromisuri viabile conduc la perpetuarea unor situații absurde, nefirești, în care unor colectivități locale formate în majoritate de etnici neromâni li se refuză - evident, fără succes - posibilitatea folosirii neîngrădite a limbii lor materne, cauzând tensiuni interetnice dăunătoare întregii societăți românești.

În final, ne exprimăm speranța că dezbaterile în plen vor contribui la înlăturarea neajunsurilor semnalate, la îmbunătățirea corespunzătoare a proiectului supus dezbaterii.

Vă mulțumesc !

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc ! Dau cuvântul domnului deputat Ghișe. In final, va lua cuvântul domnul deputat Bucur Coriolan, din partea P.U.N.R.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
   

Domnul Ioan Ghișe:

Mulțumesc, domnule președinte!

Stimate doamne și stimați domni,

Voi prezenta câteva puncte de vedere ale Grupului parlamentar P.L.’93+P.A.C. cu privire la această lege.

În înțelegerea legii și în dezbaterile din comisie, noi am plecat de la câteva principii liberale, cum ar fi cele privind descentralizarea, debirocratizarea, dereglementarea și dezetatizarea.

Legea, așa cum se prezintă acum, prin raportul prezentat de comisie, este, în linii mari, în marea ei majoritate, acordată cu Carta puterilor locale a Consiliului Europei, organism din care România face parte.

Noi avem, totuși, unele obiecții legate de lege, obiecții care privesc operaționalizarea acestor principii din Cartă, avem unele obiecții exprimate în amendamente și le vom prezenta în detaliu la vremea potrivită.

Atenționăm, însă, colegii noștri de la alte grupuri parlamentare, asupra faptului că respectarea acestor principii ale autonomiei locale, recunoscute pe plan internațional, este importantă pentru a crea o lege bună și, în măsura în care este posibil, am dori ca partizanatul politic să nu-și găsească ecou în susținerile de o parte sau de alta ale unor amendamente la proiectul de lege.

Este, cred, important să eliminăm din gândirea noastră, când vom vota această lege, ideea că facem un articol sau altul așa sau invers, pentru că noi avem prefect și voi aveți primar.

În opinia noastră, dacă facem legea bună acum evităm dezordinea în administrația locală pe următorii patru ani. Exemple de legi cu care la vremea respectivă s-a lăudat mult puterea politică, cei care le-au elaborat, cum ar fi de exemplu Legea nr.18 a fondului funciar sau chiar această lege - nr.69, de care vorbim acum, au dovedit că s-au prezentat cu slăbiciuni și, în consecință, au existat aspecte nedorite în activitatea socială din țară. Demiterile abuzive de primari ai Opoziției reprezintă numai unul dintre aspectele care au creat în administrația locală, în ultimii patru ani, situații nedorite. Legea învățămăntului, care la vremea aceea era foarte elogios prezentată aici, s-a dovedit că doar după câteva luni de la promulgare a trebuit să fie amendată.

De aceea, insist asupra acestei idei, ca atunci când vom prezenta amendamente, să ținem cont mai mult de principiile care călăuzesc autonomia locală, și mai puțin de partizanatul politic.

Cu privire la unele prevederi ale legii, noi pledăm ca principiu pentru alegerea directă a viceprimarului, pentru că el, în numeroase situații, va putea înlocui primarul. Sigur că aici se poate discuta dacă alegerea directă a viceprimarului să se facă pe listă cu primarul sau în mod direct. Dacă totuși va rămâne prevederea din lege ca viceprimarul să fie ales dintre consilieri, atunci pare nefiresc ca acesta să-și piardă calitatea de consilier, pentru că este păcat că, dacă îi va înceta mandatul de viceprimar, el să nu mai poată rămâne nici măcar consilier, având în vedere că atunci când a fost ales ca viceprimar a fost unul dintre cei mai buni consilieri. De aceea, poate că, și vă spun acest lucru pentru că, probabil, colegii se vor mai gândi la acest articol, când îi va veni rândul, poate că este bine ca în lege să menționăm ca viceprimarul să-și păstreze calitatea de consilier, suspendat pe perioada cât exercită mandatul de viceprimar, cu posibilitatea ca atunci când nu mai este viceprimar, dacă acest lucru se va întâmpla înainte de terminarea mandatului, să revină la calitatea de consilier.

Noi insistăm pentru diminuarea puterilor prefectului. Actualul proiect de lege, față de legea în vigoare, prezintă unele îmbunătățiri cu privire la puterile pe care prefectul le are. Noi pledăm pentru a încerca, în măsura în care reușim, să nu-l mai facem pe prefect ca prim-secretar p.c.r., care conduce și serviciile publice descentralizate ale statului, conform Constituției, și conduce și administrația publică locală. Și aici vrem să spunem că o chestiune importantă, și a suscitat discuții serioase în comisie, este cea privitoare la numirea și demiterea secretarului consiliului local. Sigur că există un artificiu pe care guvernul ni l-a propus, anume acela că secretarul este al unității administrativ-teritoriale, însă este îndeobște cunoscut că secretarul, prin activitatea lui, în primul rând are ca atribuții urmărirea modului în care se redactează, conform legilor, hotărârile consiliului local. Și Legea administrației locale interbelică prevedea că notarul este ales de către consiliu. Și atunci, noi credem că este nefirească această dependență a secretarului față de prefect, chiar dacă există în lege măsuri asiguratorii că această numire și demitere se face și prin intermediul consiliului local. Prefectul înțelegem că are secretarul lui, al prefecturii, nu vedem de ce trebuie să aibă și secretarul consiliului local. Vă spun acest lucru pentru că avem experiențe nefericite, și chiar la Brașov, orașul din care fac parte, activitatea secretarilor... fie a celui anterior, fie a celui care este acum în funcție, care nici măcar nu a fost trecut printr-un concurs, au fost, de fapt, oameni ai prefectului, prin intermediul cărora prefectul urmărea să submineze permanent activitatea primarului, încercând să-l pună în situații de ilegalitate. Credem că se creează astfel o disfuncționalitate nefericită, nu aduce nimănui beneficiu faptul că secretarul consiliului local își petrece mai mult timpul la prefectură, pentru că acolo îl chemă prefectul la diverse ședințe, așa cum s-a menționat și de către unii primari de sectoare din București.

De aceea, vă rugăm să vă uitați cu atenție la această prevedere legată de secretarul consiliului local și poate că o să găsim că este mai bună mențiunea ca el să fie ales, numit și demis de către consiliul local. Credem că prefectul ar trebui să aibă doar atâtea atribuții câte îi menționează articolul 122 din Constituție, cele care privesc conducerea serviciilor publice descentralizate ale statului, urmărirea respectării legalității activității consiliului local și respectiv a executivului de la primărie.

Noi insistăm, și ne pare rău că în lege nu a rămas menționat, ca la nivelul municipiilor să se introducă, la fel ca și la consiliul județean, existența delegației permanente. Vă spunem acest lucru în urma unor discuții pe care le-am avut cu persoane din executivul administrației publice locale, în mod special din cadrul municipiilor, și care menționează că volumul mare de muncă pe care îl au de desfășurat ar putea fi, să spunem așa, diminuat, în urma unor consultări pe care le-ar avea cu delegația permanentă, organism care ar face ca hotărârile consiliului local să aibă o fluiditate mai mare. Sunt situații, și dau exemplu Brașovul, pentru că-l cunosc mai bine, când pe ordinea de zi a unor ședințe de consiliu local sunt câte 40-50 de puncte. Existența unei delegații permanente ar face ca aceste hotărâri să fie mai bine pregătite, și dacă în componența ei ar intra reprezentanți de la principalele forțe politice care au membri în consiliul local, s-ar putea astfel crea o antecameră - să spun - a momentului, a locului de elaborare a hotărârilor de consiliu local și astfel s-ar crea o fluiditate mai mare pentru elaborarea acestor hotărâri.

Atenționez colegii că legea devine puțin eficientă dacă nu vom preciza suficient de clar modul cum se atribuie sumele corespunzătoare bugetelor locale. Faptul că după patru ani majoritatea parlamentară nu a promovat Legea finanțelor publice este corespunzător unor interese politice ale unor partide pentru a compromite public primarii Opoziției, care au fost aleși în ‘92 în majoritatea localităților țării. Dacă din perspectiva luptei politice o astfel de atitudine poate fi înțeleasă, din perspectiva interesului național noi credem că aceasta este o greșeală. Această situație a menținut nefericit centralismul în atribuirea banilor publici - cei privitori la administrația locală - și acest principiu este în contradicție cu principiile autonomiei locale. Am avut șansa să stau de vorbă cu consilieri din alte țări, care au stabilit prin lege 50 % din sumele care se dezvoltă la nivelul comunităților locale prin taxe și impozite, și care rămân pe plan local, și se bat în parlamentele țărilor lor pentru ca acest procent să crească la 70 %, și sunt tot țări care sunt în situația noastră, care au făcut parte din Estul Europei.

Cu alte cuvinte, dacă această Lege a finanțelor publice locale nu va veni rapid și nu va completa într-un mod fericit Legea administrației publice locale , dacă, de asemenea nu vom adăuga acestor două legi, Legea patrimoniului public și privat și, de asemenea, Legea funcționarului public, ne vom afla în situația în care suntem autonomi, dar nu avem bani, și administrăm un patrimoniu care nu e clar cui aparține.

Am insistat asupra acestui aspect pentru a solicita colegilor deputați ca atunci când ne veți asculta amendamentele la proiectul de lege să vă gândiți și să judecați întâi conform principiilor autonomiei locale și apoi prin prisma intereselor de partid.

Mi se pare foarte bună precizarea pe care a făcut-o domnul deputat Stanciu, aceea ca la încheierea dezbaterilor asupra acestui proiect de lege să elaborăm o hotărâre prin care să stabilim un termen în care aceste legi, pe care le-am menționat - a patrimoniului public și privat, a finanțelor publice și, respectiv a funcționarului public - să le elaborăm. Pentru că, odată cu constituirea noilor structuri de administrație locală, odată cu constituirea noii structuri de putere la nivelul țării, în urma alegerilor din toamnă, credm noi că ar fi bine pentru întreaga țară, și la asta cred că trebuie să ne gândim întâi de toate, ca structura de administrație locală să se bazeze pe funcționari publici care au stabilitatea postului, structura de administrație locală să aibă la îndemână sumele necesare pentru a-și duce la îndeplinire atribuțiunile, și acest lucru noi credem că este benefic. Spun aceasta pentru că nu se știe încă ce distribuție a puterii va avea loc, atât în administrația locală, cât și la nivelul viitorului Parlament sau guvern și, în consecință, la nivelul prefecților.

De aceea, doamnelor și domnilor, este bine și credem să găsim acest ecou, să construim o lege principial corectă, care să fie în interesul țării, și nu în interesul unei puteri vremelnice.

Cred că doar o astfel de abordare este cu adevărat patriotică, dacă putem spune așa, și sper că cei mai mulți dintre noi, poate chiar toți, au cele mai bune intenții pentru viitorul țării noastre.

Vă mulțumesc !

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc, domnule deputat !

Vreau să vă spun însă că nu sunt convins că putem adopta o hotărâre prin care să stabilim un termen în interiorul căruia guvernul să fie obligat să înainteze un proiect de lege. Putem să facem un apel la transmiterea cât mai rapidă a unui astfel de text, dar în cadrul separației puterilor, ar fi greu de făcut acest lucru, este ca și cum guvernul ar lua o hotărâre prin care să stabilească până la ce dată noi să adoptăm o lege. In cadrul separației puterilor, o astfel de procedură nu poate fi utilizată. Sigur însă că putem să facem un apel către guvern pentru ca un astfel de text să fie transmis cât mai curând, iar dacă suntem chiar nemulțumiți de faptul că guvernul nu transmite un astfel de proiect, putem să facem o inițiativă legislativă. Acestea sunt căile obișnuite pe care le avem la dispoziție.

În încheiere, domnul deputat Bucur Coriolan. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
   

Domnul Coriolan Bucur:

Domnule președinte,

Doamnelor ,domnilor colegi

Modificarea Legii nr.69/91, în plus de nevoia punerii în concordanță cu textele consituționale în materie și de soluționare a multor deficiențe constatate în procesul aplicării în teritoriu,a presupus reluarea în analiză a principiilor generale care o guvernează, prin prisma evoluției conceptelor cu care operăm și a raportării la Carta Europeană a autorităților locale.

În foarte multe cazuri, legea ne-a pus în grele dileme. Pe de o parte, am simțit cu toții tentația de a promova modificări de esență liberală, în sensul general de lărgire a prerogativelor autorităților publice locale și a altor organe locale, în dauna autorităților publice centrale, întemeiindu-ne pe rațiunea că o mai bună cunoaștere a realităților locale o au localnicii, în primul rând, și nu autorităților centrale.

Am dorit să investim cu mai multă încredere colectivitățile locale care astfel, treptat, să dobândească un spirit civic modern, reponsabil față de destinele obștei. Am fi dorit să conferim unora dintre autorități sau organe locale alese ori numite și prerogative de control reciproc, similare celor existente la nivel central între puterile în stat care, deși guvernate de principiul separațiunii, se intercondiționează, realizând acel echilibru care asigură stabilitate și preîntâmpină abuzul de putere.

De asemenea, cunoscând impedimentele majore de care s-au lovit autoritățile teritoriale în soluționarea problematicii complexe ivite în administrarea patrimoniului public și privat, am fi dorit să le conferim prin această lege mai multe pârghii și instrumente reale de lucru, inclusiv de natură financiară, plecând de la premiza că le-ar folosi cu bună credință, exclusiv pentru ceea ce ne place să denumim binele public al colectivităților locale, fără însă a aduce atingere unor interese naționale majore.

Enumerarea dezideratelor care ne-au dat târcoale, zic eu, ar putea continua cu multe alte idei generoase, care s-au dezbătut în comisie sub imperiul celor mai bune sentimente pe care cu toții le nutrim față de colectivitățile locale.

Pe de altă parte, în deliberările comisiei s-a vădit o foarte necesară stare de exigență, de maturitate politică și civică, absolut indispensabilă într-un atare demers, care incumbă o mare responsabilitate pentru destinul instituțiilor din domeniul administrației publice, adică consiliile locale județene, primari, prefecți ș.a.m.d.

Astfel, cunoașterea evoluției acestor instituții în istoria modernă și contemporană a statelor vest-europene ajunse astăzi la sisteme administrative relativ stabile, este de natură să ne inducă o atitudine prudențială în acțiunea de inovare a conceptelor și procedurilor în materie. O evoluție trebuie să înregistrăm, dar aceasta în concordanță cu nivelele de performanță din domeniile conexe, cum sunt situația economică socială și, nu în ultimul rând, nivelul general de cultură și de instrucție civică.

Din păcate, experiența celor peste patru ani ai noii administrații ne probează și tendințe negative în aplicarea conceptelor deja instituite, în sensul abuzului de drept, al interpretărilor tendențioase ș.a.

Privit, deci succesiv, din cele două puncte de vedere, proiectul poate avea înfățișarea unui compromis, am vrea să-l credem izbutit, între aspirațiile noastre și buna evaluare a posibilităților actuale de realizare a acestor aspirații.

În fine, cred că este util de remarcat o situație cvasigenerală cu care se confruntă actualmente administrațiile celor mai multe state avansate. Aș numi-o excesul de reglementare, la care s-a ajuns aproape pe nesimțite și care încorsetează, uneori dramatic, evoluția firească a instituțiilor existente.

Pe ansamblu, statele avansate se văd nevoite să adopte, prin politici guvernamentale, adevărate programe de dereglementare, pentru a diminua hățișul birocratic, care, cum spuneam, frânează evoluția.

Nici noi, mai ales în această epocă de tranziție, n-am fost scutiți de excese de reglementări; probă sunt zecile de tomuri emanate de Guvern sau ministere, conținând reglementări destinate să facă față unor stări conjuncturale. Ei bine, din această perspectivă, o lege nu trebuie, în opinia noastră, încărcată excesiv. Mai potrivit mi se pare a lăsa ca aplicarea ei să deceleze soluții, care, dacă se dovedesc judicioase, cu timpul sunt acceptate unanim și capătă valoare de cutume, mai durabile decât înșiși textele de lege.

Dat fiind calendarul obligat al acestui final de legislatură în care această lege este o verigă indispensabilă, Grupul PUNR va vota pentru aprobarea ei, chiar dacă forma rezultată din deliberări nu va fi deplin concordantă cu opțiunile majorității grupului.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Rog chestorii să invite în sală toți colegii pentru votul care va urma.

Stimați colegi,

Vă rog să luați loc!

Una dintre piesele celebre ale lui Eugen Ionescu este piesa Jack sau supunerea, în care familia lui Jack, Jack-tatăl, Jack-mama, Jack-sora încearcă să-l convingă pe Jack-fiul să vorbească. Am un sentiment destul de ciudat, încercând să-i conving pe unii colegi să vină în sală, un sentiment foarte apropiat de ceea ce descria Eugen Ionescu.

Vă rog să luați loc! Mai sunt totuși colegi care vin.

Bine ați venit domnule Mischie! Ne face o mare plăcere. Ne simțim onorați că, după un sfert de oră, ați acceptat să veniți. Mulțumim și domnului Popa, care a acceptat să vină după un sfert de oră.

 
Supunerea la vot și adoptarea propunerii legislative privind repunerea în drepturi a locuitorilor Munților Apuseni.  

Știmați colegi, avem două proiecte de legi pe care urmează să le supunem votului.

Primul proiect de lege este proiectul de Lege pentru repunerea în unele drepturi economice a locuitorilor Munților Apuseni. Vă propun, ca procedură de vot, votul deschis, cu mână ridicată. Dacă sunteți de acord cu această procedură? Cine este pentru? Vă mulțumesc. Împotrivă? Abțineri? Unanimitate.

Deci, în unanimitate s-a acceptat procedura de vot.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu. Cine este pentru? Vă mulțumesc. Împotrivă? Nici un vot împotrivă. Abțineri? Vă rog să numărați! 14 abțineri. Cu 14 abțineri proiectul de lege a fost adoptat.

Vă rog domnule deputat.(se adresează domnului deputat Sorin Pantiș, care dorește să ia cuvântul).

Vă rog. Nu. Doar o clipă să anunțăm votul.

Considerați că trebuie să numărăm și voturile pentru?

Considerăm deci, cvorumul în formula anunțată la începutul ședinței. În aceste condiții, cu 14 abțineri, proiectul de lege a fost adoptat.

Domnul deputat Pantiș are cuvântul pentru o explicație de vot în nume personal.

   

Domnul Sorin Pantiș:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Ca bihorean mă simt obligat totuși să explic abținerea pe care am exprimat-o la acest vot. (vociferări)

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
   

Domnul Sorin Pantiș:

În mod normal recunosc că ar fi trebuit să votez contra, pentru că această lege, vrând-nevrând, repune în drepturi o categorie, o parte a populației României care a avut, într-adevăr, aceste drepturi între cele două războaie, dar determinate de o altă conjunctură politică și economică, iar noi, acum, reeditând această repunere în drepturi, nu facem decât să creăm o discriminare între zone ale țării, similare din foarte multe puncte de vedere. (vociferări)

Pentru că eu am impresia că, din motive cu un oarecare iz electoral, o parte din noi am susținut sau am inițiat această lege, în condițiile clare în care populația din Maramureș sau din alte zone montane ar fi meritat același tratament economic, pentru că este un tratament economic discriminatoriu, ca să nu mai vorbim de alte populații din Deltă sau din alte zone mai puțin bogate din țară, care ar fi meritat același tratament. Și nu am făcut decât să deschidem o cutie a Pandorei, urmare căreia s-ar putea să avem zeci de astfel de inițiative, care nu ar continua decât un tratament discriminatoriu din punct de vedere economic pe care îl avem acum între capital de stat și capital privat, sau între o zonă sau alta a țării.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi, vreau să vă anunț totuși, ca nu cumva în viitor să se extindă această modă a explicațiilor de vot, noi am acceptat explicații de vot pentru grupurile parlamentare și nu pentru deputați individuali. De aceea, până când nu se va lua o altă decizie de către Cameră, v-aș ruga să nu invocați această luare de cuvânt ca un precedent.

 
   

Domnul Ion Dobrescu (din bancă):

Ar trebui să ne omorâm între noi.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnule, dumneavoastră vorbiți tot timpul. Nu vă poate opri absolut nimic.

 
Supunerea la vot și adoptarea proiectului de Lege privind pregătirea populației pentru apărare.  

Stimați colegi,

Trecem la următorul vot, este vorba despre proiectul de Lege privind pregătirea populației pentru apărare.

Supun votului dumneavoastră procedura de vot. Propun ca votul să fie exprimat tot în mod deschis cu ridicare de mâini. Dacă sunteți de acord cu această procedură. Cine este pentru? Vă mulțumesc. Împotrivă? Abțineri? Unanimitate. Cu unanimitate de voturi s-a acceptat această procedură.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu. Cine este pentru? Vă mulțumesc. Împotrivă? 2 voturi împotrivă. Abțineri? Vă rog să numărați! 15 abțineri. Cu 2 voturi împotrivă și 15 abțineri proiectul de lege a fost adoptat.

Doresc să menționez faptul că acest proiect de lege cu caracter organic a fost adoptat în condițiile necesare în conformitate cu prezența anunțată la începutul ședinței.

Stimați colegi, facem o pauză de 10 minute, după care reluăm dezbaterile la Legea administrației locale.

Reluarea dezbaterilor asupra proiectului de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr.69/1991 - Legea administrației publice locale.  

- după pauză -

   

Domnul Marțian Dan:

Reluăm deci, dezbaterile pe marginea proiectului de Lege privind modificarea și completarea Legii 69/1991 privind administrația publică locală.

Rog pe domnii chestori să invite pe toți colegii în sală, în aulă mai exact, ca să putem lucra în condițiuni regulamentare normale. O să lucrăm pe varianta Senatului.

În ceea ce privește titlul legii nu au fost propuneri din partea comisiei, ceea ce eu înțeleg că exprimă adeziunea comisiei la titlul propus de către... și care figurează în varianta Senatului, da? Vă consult dacă în legătură cu titlul sunt propuneri? Nu sunt. Vă supun votului atunci titlul așa cum figurează el în varianta adoptată de Senat. Cine este pentru adoptare? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abțineri dacă sunt. Nu sunt. A fost aprobat titlul acestui proiect de lege.

Trecem la discutarea părții inițiale a articolului I. În rapoartele care ne-au fost distribuite de către Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibrul ecologic nu s-au formulat nici un fel de obiecții în legătură cu partea aceasta de început a articolului I.

Vă consult pe dumneavoastră dacă dorește cineva să ia cuvântul? Domnul Nestor Călin, după aceea domnul deputat Radu Berceanu și dacă mai este...

 
   

Domnul Nestor Călin:

Domnilor colegi,

Stimați invitați,

Intervenția mea se referă la observații de ordin constituțional, Secțiunea a 2-a - Administrația publică locală, articolul 119. Prin administrație publică locală se înțeleg nu numai autorități comunale, orășenești, consiliul județean, ci și prefectul. Este clar lucrul acesta. Și atunci eu cred că este impropriu și Senatul și noi am acceptat, să spunem că principiul -citez din articolul 1,alineatul l - "eligibilității autorităților administrației publice locale...". Ar rezulta, stimați colegi, că principiul acesta al eligibilității, așa cum este formulat în text, se referă la toată administrația publică locală, deci și la prefect. Eu știu că în Constituție prefectul este numit și sunt prevederi în acest sens. Dar iată o primă inadvertență pe care mă văd obligat să v-o semnalez și cred eu că inițiatorul trebuie să găsească o formulă foarte clară în această privință, ca să nu ajungă cumva confuzia prin unele sectoare ale vieții noastre economice, administrative și unde să înțeleagă cumva că acest text ar aplica ad literam. Eu cred că ar merge să punem chiar "cu excepția prefectului" aici.

Iată, într-adevăr, așa a avut dreptate inițiatorul când ne spunea că nu era în vigoare Constituția când s-a făcut Legea administrației. Constituția bagă prefectul la administrația locală și acuma noi trebuie să avem în vedere la toate articolele unde vorbiți de administrația locală, de autonomie și de principiile înalte care le-am pus în această lege, să avem în vedere și problema prefectului.

Eu zic că trebuie trecută această propunere. O fac inițiatorului, chiar dânsul să aprecieze dacă nu trebuie scos de aici, în mod expres, prefectul. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Bun. Vă mulțumesc și eu.

Domnul deputat Radu Berceanu dorește. După aceea domnul Ghișe, doamna Marta Țărnea.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
   

Domnul Radu Berceanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Eu mă refer la articolul 1, alineatul 1 și alineatul 2 care apar aici nemodificate.

În alineatul 1, undeva mai jos, s-a introdus față de textul inițial cuvântul "legalității"- penultimul rând - "legalității și consultării cetățenilor". Și apoi s-a introdus un alineat 2 - "Autonomia locală este administrativă și se exercită numai în cadrul legii". Deci, este o chestiune care repetă această formulare, mai mult decât atâta "legalității" este impropriu să apară la sfârșit, mă refer la alineatul l. Deci, "...administrativ teritoriale se intemeiază pe principiile autonomiei..." și pe urmă se spune "...egalității și consultării cetățenilor în problemele locale de interes deosebit".

Deci, propunerea mea ar fi ca "legalității" să apară în alineatul 1 undeva mai sus și să nu mai apară în alineatul 2 sau să nu apară în alineatul 1 și să apară în alineatul 2 unde se exercită numai în cadrul legii. Dar, altfel este o repetare care este nejustificată și o poziționare nejustificată.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc.

Are cuvântul domnul deputat Ion Ghișe, după aceea va urma doamna deputat Marta Țărnea.

 
   

Domnul Ioan Ghișe:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

La articolul 1, alineatul 1 vreau să prezint un amendament care a fost respins în comisie și aparține domnului deputat Horia Rusu, anume că după cuvintele... deci, al patrulea rând "...autorităților administrative, publice, locale..." să se introducă cuvintele: "neimplicării Guvernului în activitatea autorităților locale"... și în continuare curge textul "și consultării cetățenilor în probleme locale de interes deosebit". Cred că nu este nevoie să mai argumentez de ce această precizare, "neimplicării Guvernului în activitățile autorităților locale".

 
   

Domnul Marțian Dan:

Vă rog să-mi dați amendamentul.

Doamna deputată Marta Țărnea urmează la cuvânt.

 
   

Doamna Marta Țărnea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Alineatul 2 al articolului 1 restrânge autonomia locală la acte strict administrative. Introducerea expresă a acestui alineat care nu figura în vechea lege, demonstrează o dură împotrivire față de unele aspecte ale autonomiei locale, manifestată de județele țării în ultimii ani. Probabil au fost și excese, care aduceau atingere unor prevederi constituționale. Avem dreptul, din cauza acestor excese, să înăbușim tendințele sănătoase, manifestate în cadrul legii de colectivitățile locale în exercitarea autonomiei locale?

Populația României, prin participarea fiecărui individ la viața colectivității locale are șansa de a se transforma din populație administrată, în populație de cetățeni. Cetățenii construiesc democrația, administrații acceptă dictatura. Sunt numeroase exemple din activitatea legală a consiliilor locale care nu pot fi cuprinse în sfera administrației pure. Voi da numai două exemple. Crearea de resurse și libera lor utilizare pentru investiții sunt acte administrative pure? Afilierea la o mișcare ecologistă regională, inclusiv cu resurse financiare, este un act administrativ?

Alineatul 3 acoperă în integralitate temerile acelora care consideră eliminarea cuvântului "administrativă" din alineatul 2, o poartă deschisă pentru eludarea prevederilor Constituției. Totuși există o soluție de compromis prin introducerea unui alineat nou înaintea alineatului 3 actual, și anume: "Colectivitățile locale au dreptul, în cadrul politicii economice naționale, la resurse proprii suficiente, de care ele pot dispune în mod liber în exercițiul competențelor lor".

Amendamentul este în concordanță cu Carta Europeană, Exercițiul autonom al puterii locale, al cărui articol 9, punctul 1 a fost acceptat de Guvernul României.

Neacceptarea unei amendări a articolului 1 înseamnă recunoașterea de către Parlamentul României al aspectului formal al administrației locale prin acte pur administrative, fără libertate financiară. Este recunoașterea faptului că descentralizarea bugetului este respinsă nu din motive tehnice, ci din motive de voință politică.

Vă rog, doamnelor și domnilor, să vă aplecați foarte atent asupra acestui nou alineat introdus, care demonstrează că în continuare facem legi care se adresează inimii, care ascund propriile noastre lașități, în loc să facem legi care se adresează minții, deci, intersului cetățenilor. (aplauze)

 
   

Domnul Marțian Dan:

Domnul deputat Ion Dinu.

 
   

Domnul Ion Dinu:

Domnule președinte,

Stimați oaspeți,

Stimați colegi,

Permiteți-mi, să zic așa, o atenționare.

Ați adoptat domniile voastre titlul legii care se referă la administrația publică locală. Deci, noi, ceea ce avem a reglementa, avem a reglementa prevederile care guvernează administrația publică locală. Mai de vale avem Secțiunea I - Administrația publică centrală de specialitate.

Deci, avem o administrație publică centrală de specialitate, este vorba de ministere, iar în Secțiunea a II-a avem administrația publică locală. Pornind de la faptul că noi am hotărât prin titlul legii ca ea să se refere la administrația publică locală, cred că este potrivit, necesar chiar, ca alineatul 1 din articolul 1 să debuteze cu cuvintele: "administrația publică locală", cuvântul "local" este omis, dar cantonăm unde v-am spus. Și atunci textul pentru articolul 1, alineatul 1 propun să aibă următoarea exprimare: "Administrația publică locală în unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilității... și acum urmează în textul propus: "autorităților administrației publice locale" - este de prisos, pentru că el nu poate fi enumerat alături de celelalte principii și atunci după cuvântul "eligibilității" se pune virgulă, "...legalității și consultării cetățenilor în problemele locale de interes deosebit".

Și o ultimă subliniere. Dacă la administrația publică s-a omis a se pune cuvântul "locală", în textul în care am arătat că propun să fie eliminat ca neavând potrivire aici, se vorbește de autoritățile administrației publice locale. Deci, aceasta a vizat cel care a propus modificarea respectivă, raportată la textul original din 1991.

Vă voi ruga să binevoiți să apreciați, cu exigența care știu că vă caracterizează, dacă este vorba de o fantezie din partea mea, sau o necesitate de marcat o fermitate pentru alcătuirea legilor pe care noi le adoptăm.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Da, vă mulțumesc.

Are cuvântul domnul deputat Gheorghe Sălăjean.

 
   

Domnul Gheorghe Sălăjean:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Permiteți-mi să propun o observație de ordin stilistic. In acest prim alineat apare cuvântul "locale" de mai multe ori și mă gândesc dacă nu s-ar putea elimina cel puțin de două ori repetarea în frază, și atunci articolul ar suna în felul următor: "Administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilității autorităților administrației publice, legalității și consultării cetățenilor în problemele de interes deosebit". Se elimină "locale" din penultimul rând și din antepenultimul rând, dacă credeți că nu deranjează conținutul articolului.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor,

Dumneavoastră ați ascultat, deci, propunerile care au fost formulate.

Am să rog, prima dată, să fiți de acord să luăm în discuție, sigur, partea aceea de început, și anume enunțul: "Legea nr.69, Legea administrației publice locale, publicată în Monitorul Oficial nr. ..., se modifică și se completează după cum urmează". După aceea vom intra în materia punctului 1, și aici au fost făcute o seamă de propuneri,. In legătură cu partea aceasta de început a articolului I, a fost doar o singură propunere, din partea domnului deputat Nestor Călin. Dânsul ... A, ați revenit. Nu, nu există observații, dânsul are tot la punctul 1, alineatul 1.

Deci, în aceste împrejurări, nefiind obiecții în legătură cu enunțul părții inițiale, deci a articolului I, am să vă rog să vă pronunțați în legătură cu el.

Cine este pentru, vă rog, pentru adoptare? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.Dacă se abține cineva? Nu sunt abțineri. A fost aprobat, cu unanimitatea sufragiilor exprimate.

In ceea ce privește punctul 1, vă rog să fiți de acord să discutăm și punctul 1 și punctul 2, pentru că ele sunt legate, fac parte, ambele, din cuprinsul articolului 1. După aceea următorul punct, punctul 3 se referă la articolul 3.

In legătură cu acest punct I, au fost făcute, deci, mai multe propuneri, una a domnului deputat Nestor Călin, ca să se explice, să se introducă precizarea "cu excepția prefectului", în acea parte a textului în care se vorbește despre principiul "eligibilității autorităților administrației publice locale". După aceasta, să se adauge "cu excepția prefectului", și după aceea textul curge așa cum figurează el în raportul comisiei. Aceasta este o propunere.

A doua propunere este a domnului deputat Radu Berceanu. Dânsul propune ca, în ceea ce privește formularea alineatului 1, în antepenultimul rând, noi avem acolo "legalității și consultării cetățenilor". Dânsul propunea eliminarea acestor cuvinte, iar motivarea este aceea că ele figurează în cadrul celui de al doilea alineat. Aceasta este o altă propunere.

Apoi avem propunerea domnului deputat Ioan Ghișe, făcută în numele grupului parlamentar din care dânsul face parte, să introducem precizarea la articolul 1, alineatul 1, după enunțul inițial: "Administrația publică, în unitățile administrativ-teritoriale, se întemeiază pe principiile autonomiei locale". După aceasta, să se introducă următoarea precizare: "neimplicării Guvernului în activitatea autorităților locale"... Nu, nu aici. Cred că este mai la vale. Deci: "Administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilității autorității administrației publice locale, legalității" și, după aceea, propune dânsul partea finală, astfel: "neimplicării Guvernului în activitatea autorităților locale și consultării cetățenilor în problemele locale de interes". Da? "...de interes deosebit". Bănuiesc că "deosebit", cuvântul acesta, nu aveți obiecții în legătură cu el. Aceasta este, deci, o altă propunere care s-a făcut.

Apoi, doamna deputat Marta Tărnea propune ca, după alineatul 2, să se introducă un nou alineat, având următoarea formulare și conținut: "Colectivitățile locale au dreptul, în cadrul politicii economice naționale, la resurse proprii suficiente, de care ele pot dispune în mod liber, în exercițiul competențelor lor".

Si, în fine, sunt propunerile domnului deputat Gheorghe Sălăjean, ca, în antepenultimul rând de la alineatul 1 și în penultimul rând, acolo unde este vorba, mă rog, de autoritățile administrației publice locale, cuvântul "locale", particula "locale" să fie suprimată și, de asemenea, în "problemele locale", de asemenea, spune dânsul, să fie suprimat. Cel puțin în legătură cu ultima chestiune, nu cred că are nici un fel de justificare, dar, în fine, acestea sunt observațiile.

Rog punctul de vedere al inițiatorului și al comisiei.

 
   

Domnul Ion Dinu:

Ați omis, domnule președinte, propunerea mea.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Si mai are..., îmi cer scuze, mai are domnul deputat Dinu o propunere, în ceea ce privește formularea textului de la alineatul 1. Dânsul propune, deci, după enunțul "administrația publică", să adăugăm "locală", și după aceea vine "în unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul..."

 
   

Domnul Ion Dinu:

Pe principiile.

 
   

Domnul Marțian Dan:

"...pe principiile", da. Si, după ideea "eligibilității", să se scoată "administrației publice locale". Numai că, în aceste împrejurări, vreau să vă spun că enunțul rămâne fără atribut și este o problemă și de claritate și de corectitudine gramaticală. "Eligibilității" cui? Trebuie, neapărat, aici, mă rog, avut în vedere. Acestea sunt observațiile care au fost făcute.

Rog acum, deci, inițiatorul și comisia să ne spună punctul de vedere în legătură cu aceste diferite propuneri.

Inainte de a-i da cuvântul domnului secretar de stat Octav Cozmâncă, rog, m-au atenționat în acest sens unii colegi care lucrează în comisie și care sunt puțin jenați de aceste lumini, să se stingă aceste lumini, care sunt proiectate exact asupra comisiei care a analizat în fond.

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

Este consumul prea mare...

 
   

Domnul Marțian Dan:

Domnul ministru secretar de stat Octav Cozmâncă.

 
   

Domnul Octav Cozmâncă:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Am ascultat propunerile care s-au făcut, vreau să precizez încă o dată faptul, lucrul acesta s-a mai și subliniat, mai ales de către domnul deputat Dinu, că Legea administrației publice locale vine să definească administrația publică locală, să stabilească atribuțiunile, competențele, obligațiile acestei administrații publice locale, și nu vrea să însemne, practic, un cod de principii privind administrația publică locală, care să asigure reglementarea absolută a tuturor problemelor referitoare la administrația publică locală, inclusiv, să spunem, finanțele publice locale.

(Din sală: Invers!)

 
   

Domnul Marțian Dan:

Invers, invers...

 
   

Domnul Octav Cozmâncă:

De aceea, în completarea acestei legi importante, fundamentale a administrației publice locale, vin o serie de alte legi, și finanțele publice, și patrimoniul public și privat, la care s-a solicitat urgentarea astăzi ș.a.m.d., care completează acest cadru.

Deci nu putem, în Legea administrației publice locale, să reglementăm absolut toate problemele care privesc administrația publică locală, în toate componentele sale. De aceea, iau primul amendament care s-a propus și, de fapt, care preia articolul 9 din Carta Europeană a Administrației Locale, paragraful 1: "In cadrul politicii economice naționale, autoritățile administrației publice locale au dreptul la resurse proprii suficiente, de care pot dispune în mod liber în exercitarea atribuțiunilor lor". Este o chestiune pe care am subliniat-o și în prezentarea generală, o vom prelua în Legea finanțelor publice, la capitolul "Finanțele publice locale", unde este, de fapt, sediul materiei, și vom detalia această prevedere din Carta Europeană a Autonomiei Locale. Sigur, o vom detalia, pentru că nu putem prelua integral, ad literam aceste prevederi ale Cărții Europene, ci adaptate la cerințele noastre privind administrația publică locală.

In legătură cu legalitatea, vă rog să observați că este vorba de administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale care se întemeiază pe principiul, unul dintre principii, al legalității, și apoi venim și definim autonomia locală ce este ea, că este administrativă, nu de altă factură, și că se exercită numai în cadrul legii. Este, practic, o nouă subliniere, o întărire a faptului că autonomia locală se desfășoară numai în condițiile legii și, mai sus, administrația publică locală, în unitățile administrative, se exercită pe principiul legalității, alături de celelalte principii. De fapt, acest alineat 2 al articolului 1 este, practic, preluat, sigur, adaptat din articolul 2 din Carta Europeană a Autonomiei Locale, de aceea el a fost și însușit și de Senat și de către comisia de specialitate.

Cred că nu este cazul să acceptăm formularea cu neimplicarea Guvernului. De fapt, din textul legii, nu rezultă de nicăieri așa ceva, că Guvernul s-ar implica. Aceasta ar însemna să repetăm aproape peste tot acest lucru. Nu este o chestiune care trebuie stabilită prin lege, este un principiu general. Nu se poate implica administrația publică centrală în administrația publică locală, este un principiu constituțional. De aceea sunt tratate aceste lucruri și în secțiuni diferite, în cadrul Constituției. Deci nu cred că se justifică o asemenea subliniere într-o lege, când ea este reglementată pe deplin în Constituție, care este legea fundamentală.

In consecință, domnule președinte, doamnelor și domnilor deputați, eu susțin, sunt obligat să susțin punctul de vedere al Guvernului, care a fost însușit și de către Senat și de către comisia de specialitate a Camerei.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc și eu.

Domnul deputat Mircea Ciumara, președintele comisiei care a analizat în fond, are cuvântul.

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

Domnule președinte,

Mă simt dator să-mi cer scuze că nu am spus, la discuția inițială, că la comisia noastră a participat absolut oricine a dorit și și-a spus punctul de vedere. Oricine a intrat pe ușă la comisie și-a spus opinia și au fost toți ascultați.

Eu am înțeles că, în discuția de astăzi, discutăm numai amendamentele respinse de comisie, cele 202. Dacă venim cu amendamente de fond acum, riscăm să avem mii de amendamente. Poate am greșit eu, am înțeles greșit ce a hotărât ieri Biroul permanent.

Să iau pe rând amendamentele făcute. Eu știu, domnule Nestor Călin, că într-o lege se pune întâi principiul și după aceea se menționează excepțiile, așa este regula, poate greșesc. Deci, în faza întâi, la articolul 1, se menționează principiul din Constituție, iar la articolul 92 se menționează "prefectul este numit de Guvern". Doriți să punem excepția alături de principiu? Eu cred că aș încălca însuși specificul și regulile meseriei dumneavoastră și, de aceea, din respect pentru meseria de jurist, am menționat întâi principiul și după aceea excepția.

In ceea ce privește amendamentul privind neimplicarea Guvernului; ce înseamnă autonomie? Nu aceasta înseamnă? Mai este un lucru: în cazul în care, conform principiului subsidiarității, pe care un coleg de partid al doamnei l-a menționat în comisie, în cazul în care administrația locală, dintr-un motiv sau altul, nu-și poate îndeplini atribuțiile, să zicem că este suspendat consiliul local, este obligat Guvernul să o ajute să depășească acest moment critic. Deci este obligat să intervină nu pentru a-i limita activitatea, ci pentru a o ajuta să-și facă atribuțiile. De aceea, consider că acest principiu al neimplicării Guvernului, care este superfluu aici, din moment ce există principiul autonomiei, nu face decât să îngrădească, într-adevăr, ajutarea reală a administrației locale, în cazuri necesare.

Am mai rugat să nu încercăm să rezolvăm toate problemele legii în articolul 1. Există un capitol special pentru problemele financiare, nu văd de ce este nevoie să menționăm aici, la articolul l alineatul 1, și problemele financiare.

In ceea ce privește eliminarea cuvântului "locale", nu pot fi de acord cu ea, pentru că ne putem trezi ca o comună, nu știu care, să ia niște decizii de interes național și, de aceea, chiar dacă se repetă, pentru a împiedica niște excese, niște abuzuri, niște depășiri ale atribuțiilor, trebuie să menținem termenii, pentru a împiedica orice fel de excepție.

In ceea ce privește principiul eligibilității, aici, la articolul 1, sunt luate, în fond, din Constituție, strânse toate principiile și puse unul lângă altul, să se știe precis care este baza legală, constituțională a acestei legi.

Eu știu că mai sunt și alte obiecții privind unele prevederi din Constituție. Noi am preluat exact din Constituție. Mi-a arătat cineva, mai înainte, de ce prefectul conduce organele descentralizate, pentru că așa scrie în Constituție. Nu avem noi, comisia, datoria să comentăm Constituția. Noi avem datoria să punem de acord legea cu Constituția. Deci aici, în articolul 1, am precizat toate principiile din Constituție care privesc autonomia locală. Dacă am greșit și nu am pus vreunul dintre ele, o vom face cu multă plăcere, dar ca să introducem principii care nu sunt în Constituție, mi se pare un lucru exagerat.

Deci nu acceptăm nici un amendament din cele făcute până acum.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Da, vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Ați ascultat, deci, punctul de vedere și al inițiatorului și al comisiei.

Sigur că, în aceste împrejurări, nefiind vorba decât într-un singur caz, și anume propunerea pe care a pe care a făcut-o domnul vicepreședinte Radu Berceanu, și anume să se elimine de la alineatul 1 cuvântul "legalității", este singura chestiune care are prioritate în raport cu punctul de vedere care a fost cristalizat în raportul comisiei.

Deci, vă rog să vă uitați la antepenultimul rând din raportul comisiei. Acolo figurează, deci, după ce sunt enunțate o seamă de principii, figurează "legalității și consultării cetățenilor în problemele locale de interes deosebit". Domnul deputat Radu Berceanu propune eliminarea acestui singur cuvânt, spunând, în susținerea propunerii domniei sale, faptul că figurează în alineatul 2. Comisia, însă, nu a fost de acord, și nici inițiatorul, cu eliminarea acestui cuvânt care, evident, materializează în el un principiu. Vă rog, însă, să vă pronunțați dumneavoastră.

Cine este pentru adoptarea propunerii domnului deputat Radu Berceanu? 27 de voturi pentru, deci insuficiente. Nu s-a aprobat amendamentul.

Vă rog, acum, să vă pronunțați asupra textului pe care îl conține raportul comisiei sesizate în fond la punctul l.

Cine este pentru adoptarea lui? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abțineri, dacă sunt? 14 abțineri. Cu majoritate de voturi, a fost adoptat textul acesta.

In consecință, propunerile care au fost formulate... socotim că s-a decis în legătură cu alineatul 1, socotim că, prin acest vot, s-a decis soarta lor, respectiv amendamentul domnului Nestor Călin, amendamentul prezentat de domnul Ioan Ghișe și, de asemenea, amendamentele prezentate de domnul deputat Ion Dinu și de domnul deputat Gheorghe Sălăjean, și alineatul 1 al acestui articol a fost aprobat în redactarea propusă de comisie.

După aceasta, urmează să discutăm lucrurile legate de alineatul 2. Nu s-au făcut observații în legătură cu el, dar, totuși, dacă dorește cineva să intervină, vă rog să ne anunțați acest lucru. Nu dorește nimeni? Bun.

Vă rog să vă uitați la punctul 2, deci...

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

A propus doamna deputată de la PD...

 
   

Domnul Marțian Dan:

A propus, însă după alineatul 2. Dânsa a propus, după alineatul 2, introducerea unui alineat nou, al cărui text l-ați ascultat și, imediat după ce ne vom pronunța în legătură cu punctul 2 din raport, vom...

 
   

Doamna Marta Tărnea:

Dacă nu se acceptă eliminarea propunerii...

 
   

Domnul Marțian Dan:

Eu am aici așa, dumneavoastră scrieți așa: "Amendament la articolul l: după alineatul 2, se introduce un nou alineat" și dați textul. Nu ați propus eliminarea alineatului 2.

 
   

Doamna Marta Tărnea:

Am spus în text.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Bun, eu nu am înțeles că dumneavoastră propuneți un text de înlocuire și nici nu ați scris aceasta, dar poate că, mă rog, mi-a scăpat...In aceste împrejurări, trebuia specificat acest lucru, pentru că aici scrie negru pe alb: "după alineatul 2, se introduce un nou alineat" și urmează acest lucru. Bun, nu este nici o problemă. Probabil a fost o scăpare a dânsei sau, poate, nu am înregistrat eu suficient de bine intervenția domniei sale. Există, deci, propunerea de eliminare a textului de la punctul 2, care sună: "Autonomia locală este administrativă și se exercită numai în cadrul legii". In legătură cu această problemă, nici inițiatorul și nici comisia nu s-a exprimat, pentru că eu nu am reținut această propunere. Rog, dacă aveți...

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

Comisia nu este de acord cu eliminarea.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Vă rog să poftiți. Domnul Ciumara are cuvântul.

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

Deci comisia nu este de acord cu eliminarea lui. Nu ne-a convins că există și altfel de autonomie admisibila.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Inițiatorul dorește să intervină în legătură cu această propunere?

 
   

Domnul Ionel Fleșariu:

Aceeași părere.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Bun. Impărtășește opinia comisiei.

Vă rog să vă pronunțați, deci, în legătură cu propunerea doamnei deputat Marta Tărnea, de eliminare a textului de la punctul 2 din raport, pe care l-am citit puțin mai înainte.

Cine este pentru eliminarea acestui text? 24 de voturi pentru. Deci, nu a întrunit numărul de voturi necesar, și amendamentul nu a fost adoptat.

Vă rog, acum, să vă pronunțați asupra lui așa cum figurează în raportul comisiei.

Cine este pentru adoptare? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? 5 voturi împotrivă. Abțineri, dacă sunt? 9 abțineri. Cu majoritate de voturi, a fost aprobat și textul de la punctul 2.

După acest text, doamna deputat Marta Tărnea ne propune introducerea unui alineat nou, cu următorul conținut: "Colectivitățile locale au dreptul, în cadrul politicii economice naționale, la resurse proprii suficiente, de care ele pot dispune în mod liber în exercițiul competențelor lor". Ați ascultat punctul de vedere și al comisiei și al inițiatorului.

Cine este pentru adoptarea acestui text? 12 voturi pentru. Deci nu a întrunit numărul de voturi necesar.

Trecem la punctul 3 din raport. Comisia, după câte vedeți în partea dreaptă, a propus reformularea alineatului 3. In legătură cu el, în cadrul dezbaterilor, până acum, nu au fost observații. Dacă, totuși,...mi se pare că avem o completare de raport...

Domnule Ciumara, vă rog să îi puneți în temă pe toți colegii.

In urma unor observații care au fost făcute ieri și a unei decizii pe care am luat-o ieri, la întâlnirea Biroului permanent cu liderii grupurilor parlamentare, am rugat să se analizeze unele din observațiile Departamentului tehnic-legislativ. S-a făcut și, în legătură cu aceasta, domnul Ciumara ne pune în temă.

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

La ultimul paragraf, deci spre finalul paginii 2, prin "colectivitate locală se înțelege totalitatea cetățenilor din unitățile administrativ-teritoriale". Aceasta este modificarea pe care o propunem. Deci se introduce "totalitatea cetățenilor". Nu poate să fie autonomie și să aibă hectarele, iar ideea că au personalitate juridică este implicită, nu mai este nevoie să fie spus explicit.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Bine, vă mulțumesc.

Dacă în legătură cu textul acesta, de la punctul 3 din raport, care are, deci, tangență cu alineatul pe care îl discutăm, cu precizarea făcută în numele comisiei de către domnul președinte Ciumara, mai dorește cineva să intervină? Nu sunt doritori? Atunci, vă rog să vă uitați, în legătură cu ultima parte a acestui text. Sigur că... și eu cred că și comisia va fi de acord cu mine, textul pe care îl avem va fi teza a treia, deci el va curge ca teza a treia, va fi următorul text: "Prin colectivitate locală se înțelege totalitatea cetățenilor din unitatea administrativ-teritorială". Aceasta este noutatea pe care o propune raportul suplimentar difuzat acum, înainte de începere, și vă rog să ne pronunțăm, prima dată, în legătură cu această modificare a textului comisiei, după care voi supune la vot alineatul 3 în ansamblu.

Inițiatorul dorește să intervină în legătură cu această propunere?

Domnul secretar de stat Octav Cozmâncă.

 
   

Domnul Octav Cozmâncă:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Noi am susținut, în cadrul comisiei, punctul de vedere adoptat de Senat, dar cu formularea pe care a propus-o domnul Ciumara acum suntem de acord și credem că textul poate, în această formulare, să fie însușit și adoptat de către Cameră și, în consecință, îl susținem și noi.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc și eu.

Intrucât nu au fost solicitări de intervenții legate de aceste probleme, vă supun votului propunerea, prima dată, deci, de amendare a tezei a treia, în sensul înlocuirii ei cu teza pe care a citit-o și domnul Ciumara și pe care am repetat-o și eu.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nici un vot împotrivă. Abțineri, dacă sunt? Nu sunt abțineri. A fost aprobată această teză, a treia, deci, din cuprinsul alineatului 3. Vă rog, acum, să aveți bunăvoința să vă pronunțați în legătură cu alineatul 3 al articolului 1.

Cine este pentru adoptarea lui? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Dacă se abține cineva? Nu sunt abțineri. A fost aprobat cu unanimitatea sufragiilor exprimate.

Trecem la următorul punct, 4. Aici este vorba de renumerotare, în sensul că devine alineatul 4 al articolului 1. Comisia nu a avut observații în legătură cu acest text. Dacă dumneavoastră doriți să interveniți? Nu sunt doritori. Bun.

Supun votului dumneavoastră, atunci, propunerea conținută la punctul 4 din raportul comisiei, și anume renumerotarea acestui alineat.

Cine este pentru adoptare? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? 2 voturi împotrivă. Abțineri, dacă sunt? 5 abțineri. Cu majoritate de voturi, a fost aprobat și acest punct. Si, întrucât aici este vorba de un articol în integralitatea lui, articolul 1, vi-l supun votului de ansamblu.

Vi-l supun votului de ansamblu.

Cine este pentru adoptare? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Dacă se abține cineva? 3 abțineri.

Cu majoritate de voturi a fost aprobat textul acestui articol.

Trecem la următorul punct care privește articolul 2. În legătură cu articolul 2 Senatul nu a avut observații, însă noi avem la punctul 5 - am să vă rog să vă uitați - este nemodificat, de fapt, așa că nu avem nici un fel de probleme aici.

Imediat îl supun votului, numai că vreau să cer o lămurire. Comisia, sigur, pentru a ușura munca noastră și a vedea toate conexiunile acestui proiect de lege, a introdus aici articolul 2 care nu figurează în varianta adoptată de către Senat, iar el este un articol nemodificat. Este cel din legea actuală, în vigoare. Deci, din punctul acesta de vedere nu discutăm punctul 5 din raport pentru simplul motiv că nu a constituit obiect de amendare în varianta venită de la Senat și, în al doilea rând, nu s-au făcut nici un fel de amendamente ... S-au făcut amendamente?

 
   

Domnul Lázár Madaras (din loja comisiei):

Au fost respinse.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Bun.

Atunci, sunt două solicitări, da? Și domnul Dejeu.

 
   

Domnul Gavril Dejeu (din sală):

Un cuvânt numai.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Și domnul Dejeu. Bun.

Domnule Mircea Munteanu, vă rog să poftiți dumneavoastră, după aceea domnul Lázár Madaras, după aceea domnul Gavril Dejeu.

 
   

Domnul Mircea Mihai Munteanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte,

I-am cerut voie colegului Lázár Madaras să-mi permită, pentru că intervenția mea are caracter strict procedural, și anume, sugerez ca acolo unde nu există amendamente respinse la textul inițial al legii să nu se mai supună la vot pentru că, de fapt, nu are sens revotarea, dacă nu s-au făcut nici un fel de sugestii de corectură. Mulțumesc.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Domnule Lázár Madaras, vă rog să poftiți.

 
   

Domnul Lázár Madaras:

Vă mulțumesc, domnule președinte,

Onorată Cameră,

La acest articol 2, alineatul 2 am avut un amendament care a fost respins de comisie. Amendamentul sună în felul următor: "Comunele sunt formate din unul sau mai multe sate. Satele sunt subdiviziuni administrativ teritoriale ale comunelor, delimitarea și organizarea lor se stabilesc prin lege". Deci, aceasta este amendarea alineatului 2.

Motivarea acestui amendament este următoarea: așa cum dumneavoastră vedeți și în alineatul 3 al acestei legi, se prevede că municipiile pot să aibă subdiviziuni administrativ teritoriale, a căror delimitare și organizare se stabilesc prin lege. Aceleași lucruri trebuie prevăzute și în cazul comunelor pentru că, veți vedea mai încolo în lege, vor fi articole care se referă direct la sate.

În concluzie, satele trebuiesc definite ca atare, ca subdiviziuni ale comunelor și ele trebuiesc stabilite prin lege, la fel ca și în articolul 3, subdiviziunile municipiilor respective. Acesta pentru ca să fie perfect delimitat acest lucru și perfect în conformitate cu legea, stabilit ce înseamnă un sat, care sunt delimitările sale, ca ulterior să ne putem referi la satele respective,. Dacă aici, la acest articol nu facem această precizare, atunci mai târziu referirile la sate vor rămâne într-un domeniu insuficient precizat. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă rog să vă uitați în materialul acesta foarte elaborios pe care ni l-a înaintat comisia, privind amendamentele respinse.

La punctul 7 din raport, conținând aceste amendamente respinse figurează propunerile domnului deputat Lázár Madaras.

Domnule Dejeu, doreați să interveniți tot în legătură cu acest articol? Cu excepția alineatului 2, el n-a constituit obiect de reflecție și de analiză.

 
   

Domnul Gavril Dejeu:

Exact la alineatul 2 am sesizat o inadvertență în formularea existentă în lege, care poate avea importanță în funcționarea administrației, în continuare. Acest text spune: "Comunele pot fi formate din unul sau mai multe sate și cătune".

Textul corect ar trebui să sune: "sau cătune", pentru că dacă punem prepoziția "și" înseamnă că acolo unde nu vom mai avea cătun, nu mai pot fi nici mai multe sate ca să constituie comună.

Deci, pentru structurarea corectă administrativă este nevoie de schimbarea conjuncției "și" în "sau". N-am amendament, dar este o chestiune simplă care mi se pare că se impune de la sine. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc.

N-au mai fost alte observații în legătură cu această problemă.

Acum rog punctul de vedere al inițiatorului și al comisiei, în legătură cu problema care se referă la propunerea domnului Lázár Madaras care figurează în raportul amendamentelor respinse.

Poftiți, domnule Cosmâncă.

 
   

Domnul Octav Cosmâncă:

Domnule președinte,

Noi, într-adevăr, nu am propus modificarea acestui articol, însă mi se pare corectă propunerea făcută de domnul deputat Dejeu și sunt de acord ca în loc de conjuncția "și" să punem "sau". Este mai clar și susțin acest punct de vedere.

În legătură cu cealaltă propunere, amendamentul propus de domnul Lázár Madaras, aș vrea să subliniez faptul că la articolul 3 din Constituție, alineatul 3, se spune foarte clar: "Teritoriul este organizat sub aspect administrativ în comune, orașe și județe". Deci, nu avem ca o subdiviziune, subunitate satul, întrucât acest lucru este posibil la sectoarele din capitală care, fiind subunități administrativ teritoriale își pot constitui autorități ale administrației publice locale. În nici un caz nu putem accepta asemenea punct de vedere, întrucât ar trebui să acceptăm și faptul ca satele să-și poată constitui autorități ale administrației publice locale, știu eu, consilii sau altceva.

Deci, propunem menținerea textului actual. Mulțumesc.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Domnul Mircea Ciumara.

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

În ceea ce privește observația domnului Dejeu, dacă se uită puțin pe text, apare de două ori "sau". Poate punem "ori", da?

În ceea ce privește propunerea domnului Lázár Madaras, dânsul încalcă principiul autonomiei locale. Deci, în domenii în care Constituția nu obligă intervenția Guvernului și a Parlamentului în treburile comune, domnia sa dorește ca comunei să i se impună anumite probleme. De aceea, nu agreăm această încălcare a autonomiei locale și ținem seama că redactarea de aici pune de acord legea cu Constituția, cu Legea nr. 2. De aceea, nu acceptăm acest amendament.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Bun.

Ați ascultat și punctul de vedere al inițiatorului și punctul de vedere al comisiei sesizate în fond.

Prima dată va trebui să luăm o decizie în legătură cu propunerea domnului Lázár Madaras, privind reformularea alineatului 2.

Cine este pentru adoptarea ei? 9 voturi pentru.

Deci, nu a întrunit numărul de voturi necesare.

Propunerea domnului deputat Dejeu constă în precizarea părții finale la alineatul 2: "Comunele pot fi formate din unul sau mai multe sate ori cătune", în locul conjuncției "și".

 
   

Domnul Gavril Dejeu (din sală):

O comună poate avea 1, 2 cătune, fără sate.

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

Eu aș propune în felul următor, domnule Dejeu: "Comunele pot fi formate din unul ori mai multe sate și cătune". Pentru a permite ca în aceeași comună să existe și sate și cătune. Deci, întâi "ori", după aceea "sau".

 
   

Domnul Gavril Dejeu (din sală):

Punem obligativitatea săaibă o comună și cătun, or, poate exista o comună cu două cătune, fără nici un sat.

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

Nu "comunele trebuie", "comunele pot fi formate", domnule Dejeu, nu este obligatoriu, că pot, dar trebuie să-i dau voie ca aceeași comună să aibă și sate și cătune.

 
   

Domnul Gavril Dejeu:

... sate și cătune, înseamnă că dacă nu avem sate nu putem avea cătune.

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

Domnule Dejeu, legea aceasta, articolul acesta e valabil de 5 ani de zile și a funcționat, nu a creat probleme, dar dacă dorim ...

 
   

Domnul Gavril Dejeu (din sală):

Adevărat. Am sesizat această chestiune, dumneavoastră decideți!

 
   

Domnul Marțian Dan:

Menținem propunerea de a înlocui conjuncția "și" cu "ori"? "Comunele pot fi formate din unul sau mai multe sate ori cătune"...

Regula este satul și excepția sunt cătunele. Aceasta este clar. Cele mai multe comune au sate. E adevărat că în zonele de deal, de munte și așa mai departe sunt aceste cătune...

Vă rog.

 
   

Domnul Mircea Mihai Munteanu:

Dacă-mi permiteți, cazul general este, de fapt, când în alcătuirea comunei intră și sate și cătune. Cred că nu există nici o comună care să fie alcătuită exclusiv din cătune.

În consecință, parcă este mai potrtivit ca să rămână conjuncția "și".

 
   

Domnul Marțian Dan:

Vă rog, domnule Dejeu.

Vă rog să aveți puțină răbdare...

 
   

Domnul Gavril Dejeu:

Vă dau un exemplu din județul meu: comuna Rășinari, cunoscută în țară, are un cătun. Se cheamă Prislop.

După textul nostru, Prislovul nu poate face parte din comuna Rășinari. De ce? Pentru că, potrivit textului, "comunele pot fi formate dintr-un sat sau mai multe sate și cătune". Dacă n-am sat la comuna Rășinari înseamnă că cătunul Prislop nu mai poate face parte din comună. (Discuții în sală)

 
   

Domnul Marțian Dan:

Doriți să mai interveniți? Poftim, domnule deputat Octavian Bot.

 
   

Domnul Octavian Bot:

Mulțumesc.

Cred că dacă vrem să eliminăm dilema trebuie să întrebăm inițiatorul dacă pot exista comune formate numai din cătune. Atunci este valabilă propunerea domnului Dejeu. Dacă nu, este evident, "sate și cătune".

 
   

Domnul Marțian Dan:

Eu cred că trebuie să vedem ce spune inițiatorul.

 
   

Domnul Octav Cozmâncă:

Evident că nu poate exista o comună numai din cătune și în cazul pe care l-a evocat domnul Dejeu este clar, comuna este o noțiune abstractă. De fapt, Rășinariul este cantonat pe satul Rășinari și cătunul Prislopul. Este limpede.

Deci, vă propun să menținem, totuși, textul actual. "Comunele pot fi formate din unul sau mai multe sate și cătune".

Deci, este exclusă posibilitatea ca o comună din România să fie formată numai din cătune. Nu avem așa ceva și probabil nu vom avea.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Bun. Dar, dacă am merge pe următoarea formulă: "Comunele pot fi formate din mai mule sate, cătune".

Sala:

Nuuu!

 
   

Domnul Marțian Dan:

"Pot fi formate", nu "se formează". "Pot fi", este permisivă.

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

Domnule președinte,

Articolul 1 a ridicat mari probleme și chiar dacă condiționa integrarea noastră europeană și nu dura atât de mult discuția cât dureazăla acest "și". Vă rog mult, unde este articol nemodificat... și de 5 ani de zile funcționează în toată țara și nu a creat probleme. Riscăm să creăm acum probleme printr-un "și" sau un "sau". Cel mai bine ar fi să-l lăsăm așa cum este, domnilor, nu a creat 5 ani probleme, de ce să le creăm acum? Riscăm să creăm situații ciudate.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Eu cred că aveți perfectă dreptate pentru că aici se dă o anumită posibilitate: "pot fi formate", nu este "se formează din cutare", "pot fi formate" și acolo unde sunt cătune, pot fi și ele incluse în comunele respective și în aceste împrejurări vă rog să fiți de acord să rămână textul așa cum este în actualul proiect de lege. Punctul 5 în ansamblu rămâne fără obiect, el a fost introdus aici doar pentru ca noi să avem la îndemână modul în care curge legea în integralitatea ei.

Domnule Dejeu, sunteți de acord?

 
   

Domnul Gavril Dejeu (din sală):

Da.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Bun. Nu mai avem nici un fel de propunere în legătură cu acestă chestiune.

Trecem la punctul 6. Privește articolul 3 și s-a propus un text cu care comisia este de acord, nu a fost modificat de către comisie, a aderat la varianta Senatului.

Dacă în legătură cu acest text care figurează la punctul 6 din raport dorește cineva să ia cuvântul?

Domnul Lázár Madaras și domnul Árpád-Francisc Márton, da?

 
   

Domnul Lázár Madaras:

Mulțumesc, domnule președinte,

Și la acest al treilea articol am o propunere respinsă în comisie. Ea se referă la următorul lucru: noi, la ora actuală, avem sute de cereri din partea unor sate care doresc să devină comune dependente. Acest lucru va trebui să fie o reparație absolut firească, datorită faptului că în regimul trecut au fost create acele mari comune în care s-a pierdut identitatea a sute de sate care au toate dotările și au toate condițiile pentru a putea să se autoadministreze.

În articolul al 3-lea se stabilește modul în care aceste sate pot deveni comune separate, pentru că în partea a doua a lui se spune: "Orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora se poate efectua numai în temeiul legii și cu consultarea prealabilă a cetățenilor din unitățile administrativ teritoriale respective, prin referendum, care se organizează potrivit legii". Dacă în prima propoziție rămânem numai la delimitarea comunelor, orașelor și județelor, acest referendum se va efectua la nivelul comunelor.

În concluzie, s-ar putea ca populația întreagă a unei comune să voteze la referendum împotriva devenirii, hai să zicem, independent, separat a unui sat care are toată justificarea necesară. Pentru a preveni o asemenea situație eu am propus ca în articolul 3, în prima propoziție, să se introducă și sintagma "satelor", respectiv să sune în felul următor, prima propoziție: "Delimitarea satelor, comunelor, orașelor și județelor se stabilește prin lege" și așa mai departe. În această situație, în cadru referendumului care se va organiza, populația fiecărui sat se va putea pronunța asupra faptului dacă dorește sau nu să devină comună separată. Acest lucru, vă rog, nu trebui interpretat în sensul că referendumul respectiv va fi obligatoriu, deci, rezultatul, conform acestui articol, rezultatul referendumului este o consultare. Deci, nu înseamnă că propunerea mea va deschide calea constituirii unor comune în cadrul unor sate, care nu au condițiile necesare pentru acest lucru, pentru că există și alte condiții care trebuie îndeplinite. Dar una dintre aceste condiții este consultarea populației satelor respective. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

Vă rog să vă uitați, stimați colegi la punctul 9 din raportul cu amendamentele respinse, acolo figurează problema pe marginea căreia a dezvoltat câteva considerente domnul Lázár Madaras.

Are cuvântul domnul deputat Nicolai Lazar.

 
   

Domnul Nicolai Lazar:

La articolul 3, eu cred că trebuie să lăsăm articolul așa cum a fost în legea inițială din 1991, întrucât ce impedimente ar fi dacă noi am face îmbunătățiri la acest articol? Să nu se facă referendum la modificarea limitelor comunelor și orașelor, deoarece, orice modificare a limitelor înseamnă că o comună primește, o alta dă o suprafață din teritoriul ei. Sigur că cel care primește nu va face probleme, dar cel care va preda, va crea foarte multe probleme și de aceea cred că textul este bine să rămână așa cum a fost inițial în lege.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Îl rog pe domnul deputat Árpád-Francisc Márton să poftească la tribună.

 
   

Domnul Árpád-Francisc Márton:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Am două amendamente, ambele respinse de comisie și spun de pe acum că voi interveni numai în cazurile în care am amendamente, eventual în anumite situații... (Discuții în sală)

 
   

Domnul Marțian Dan:

Vă rog, stimați colegi, vă rog să vă uitați la punctele 8 și 10, sunt amendamente pe care dânsul le-a prezentat regulamentar și are dreptul să le susțină aici. Comisia nu le-a însușit, dar are dreptul.

Poftiți.

Vă rog, din acest punct de vedere, să ne uităm peste toate aceste documente pregătitoare pentru dezbaterea în plen, pentru că ne găsim în condiții regulamentare clare.

 
   

Domnul Árpád-Francisc Márton:

Deci, am două amendamente care nu se leagă în mod necesar unul de altul, deci rog, ca atare, să fie supuse votului separat.

Primul amendament este doar o eliminare a cuvântului "comunelor". Care ar fi rostul aceste eliminări? Pentru orașe și județe, în concepția mea, într-adevăr e bine ca modificarea acestor teritorii să se facă prin lege, de către Parlament, la propunerea Guvernului. Dar, în cazul sutelor de comune, cred că cea care ar fi cea mai nimerită, cea mai autorizată forță este Consiliul județean, pentru că cei din Consiliul județean cunosc exact situația din comunele respective. O să-mi spuneți: "Dar, aceasta înseamnă și alocări de la buget". Într-adevăr, numai că, ori va exista acea posibilitate de rămânere a unor fonduri la nivelul localităților, ori în sistemul actual, când aceste resurse revin din bugetul deja dat județului, deci bugetul juețului nu se va modifica, consiliul județean știe ce buget are, cu ce va trebui să se gospodărească. Deci, el este cel mai competent să decidă. Evident dacă veți accepta această eliminare voi veni cu propunerea de modificare ca această hotărâre să se ia de Consiliul județean. Acesta este primul amendament.

Cel de-al doilea amendament se referă la această instituție a referendumului.

Din păcate, există această instituție a referendumului ca și Avocatul Poporului, în Constituție nelegiferată deocamdată, ca atare, deocamdată, în România nu se aplică. Deci, ne putem găsi în situația în care, cum s-au și propus deja modificările acestea ale limitelor teritoriale, dar nu avem o lege a referendumului și ce ne facem? Zice cineva: "Într-adevăr este prevăzut în lege, dar până când nu există această nu se aplică". Pentru aceasta am propus eu eliminarea acestei părți a textului care se organizează potrivit legii.

Dar, dacă dumneavoastră nu ați accepta această soluție, eu aș fi de acord și cu o completare a textului tot în sensul acestui amendament, care să sune astfel: "care se organizează potrivit legii referendumului, iar până la aprobarea acesteia, cea privind alegerile locale". Adică, dacă am ceva de întrebat, conform acelei legi, cum decurg alegerile locale - îi întreb pe cei vizați - urmând ca, dacă dumneavoastră acceptați acest al doilea amendament al meu, atunci să depun în timp, până ajungem la discutarea Legii nr. 70, mă voi încadra în timp, acele două articole care vor reglementa exact modul de desfășurare în cadrul sistemului alegerilor locale, acele ale referendumului.

Iar referitor la ideea înaintată de antevorbitorul meu, doamnelor și domnilor, Carta Europeană a Autonomiei Locale are un articol 12 care prevede că cei care vor ratifica, vor semna această cartă trebuie să semneze cel puțin zece și sunt înșiruite 14 paragrafe ale diferitelor articole. Deci, avem o larghețe de a renunța doar la 4, iar tocmai unul dintre aceste articole sună astfel: "Pentru orice modificare a limitelor teritoriale locale, colectivitățile locale în cauză trebuie să fie consultate în prealabil, eventual pe cale de referendum acolo unde legea o permite".

Deci, există această prevedere în această Cartă Europeană pe care am înțeles că noi, cu toții vrem să o ratificăm. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Vă rog să-mi dați textul pentru că am impresia că sunt niște nuanțe în plus față de ceea ce ați înaintat la comisie.

 
   

Domnul Árpád-Francisc Márton:

Dacă nu se acceptă eliminarea, așa cum am propus, atunci solicit doar această completare a textului care este doar o precizare, nu este de fond.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Mulțumesc.

Domnul deputat Gheorghe Ana.

 
   

Domnul Gheorghe Ana:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

După părerea mea, prevederea centrală a acestei legi este fixată în articolul 8 care nu se propune a fi modificat.

După cum domniile voastre au cunoștință, articolul 8 clarfică raporturile între administrația județeană și între administrațiile locale ale comunelor, orașelor și municipiilor. Și foarte bine. Pe principiile cele mai democrate, pe principiile autonomiei decizionale se stabilește aici că în relațiile dintre administrația publică locală, deci cea a comunei, a orașului, a municipiului și cea județeană, care, în cazul României, este Consiliul județean, nu există raporturi de subordonare. Dacă acceptăm - și eu consider că trebuie să menținem în continuare acest principiu și proiectul de lege nu prevede modificări ale articolului 8 - atunci Consiliul județean nu are competența, nu poate decide nici asupra teritoriului, nici asupra altor chestiuni în care numai Consiliul comunei, numai Consiliul orașului sau numai Consiliul municipiului poate decide, inclusiv - și aici o să revin pe parcursul dezbaterilor, acolo unde este cazul - în domeniul finanțelor. Consiliul județean nu are un buget al județului. Nu el împarte și desface banii care sunt acolo și constituie ceea ce trebuie să constituie puterea financiară a autorităților locale. Deaceea, eu cred că este bine să menținem textul așa cum a fost acceptat de inițiator și de comisie.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc.

Dacă mai sunt observații? Domnul deputat Mircea Munteanu.

 
   

Domnul Mircea Mihai Munteanu:

Un foarte scurt comentariu în legătură cu ideile pe care le-au exprimat colegii noștri.

Nu s-a pus problema delimitării satelor, pentru că, totuși, satele, în accepțiunea legislației noastre, nu sunt unități administrativ-teritoriale. Se pune de-abia această problemă în momentul în care, prin lege, satul devine comună. De-abia atunci, devenind unitate administrativ-teritorială acceptată de legislație poate delimitarea teritoriului care-i revine.

Ideea pe care domnul Árpád - Francisc Márton a lansat-o, privind competența consiliilor județene de a hotărî această delimitare, este interesantă. Dar, rețineți faptul că și dacă până la urmă se ajunge la lege, acceptul, avizul consiliului județean este absolut necesar. Și poate că nu este rău să se mențină această delimitare la nivel de organ legiuitor, care include neapărat acceptul consiliului județean, astfel încât, având în vedere și sugestia dumneavoastră sau remarca dumneavoastră că nu există încă un act legislativ care să asigure organizarea referendumului, ceea ce este foarte corect, este neapărat necesar ca să se mențină acea sintagmă de final din articolul 3: "prin referendum care se organizează potrivit legii". Este o necesitate ca, totuși, inițiatorul sau eventual noi, dacă ne simțim în stare, să propunem un proiect de lege pentru organizarea referendumului. Însă dreptul colectivităților locale de a-și hotărî în acest domeniu punctul de vedere prin referendum nu trebuie înlăturat, așa cum nu știu cine a spus ..., domnul deputat, mai ales că este cuprins în mod explicit și în Carta autonomiei locale, această modalitate de exprimare a voinței colectivităților, încât, până la urmă, mi se pare că textul Senatului, pe care comisia și l-a însușit, exprimă cel mai bine punctele de vedere la care se referă.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc. Este clar acum, da? Dacă inițiatorul mai dorește să intervină? Eu am înțeles că domnul deputat Mircea Munteanu a vorbit și în numele comisiei, sau numai cu titlu personal?

 
   

Domnul Mircea Mihai Munteanu: (din sală)

O remarcă a mea a fost.

 
   

Domnul Marțian Dan:

O remarcă a dumneavoastră. Bun. O săj-l rog atunci pe domnul Ciumara.

 
   

Domnul Octav Cosmâncă:

Domnule președinte,

Noi susținem textul pe care l-am propus, care a fost însușit de către Senat și de comisia de specialitate a Camerei, și el răspunde, așa cum s-a afirmat aici și de domnul Munteanu, prevederilor Cartei europene a autonomiei locale. De fapt, partea finală a fost introdusă datorită articolului 5 din Carta europeană, pe care noi am însușit-o și este spre ratificare la Senat, și în care se spune: "Pentru orice modificare a limitelor teritoriale locale, colectivitățile locale în cauză trebuie să fie consultate în prealabil, eventual pe cale de referendum, acolo unde legea o permite". Pe baza acestei prevederi de factură generală, noi am adoptat acest text în partea finală a articolului 3. Deci susținem menținerea părții finale, și nu renunțarea la ea.

În al doilea rând, sigur, nu putem - și subliniez din nou acest lucru - fi de acord cu faptul că această delimitare să fie făcută de către consiliile județene, nu în primul rând datorită articolului 8 din lege. Sigur, și articolul 8 statuează foarte bine raportul între consiliile județene și consiliile locale, dar în primul rând Constituția, care spune clar ce atribțiuni au consiliile județene, și anume numai acelea de a coordona activitatea consiliilor locale și numai în probleme de interes comun al acestora, în problemele serviciilor publice de interes comun.

Ca atare, susținem menținerea în continuare ca împărțirea această administrativ-teritorială să se facă prin lege - și nu orice lege, știți foarte bine că este Legea nr.2 din 1968, care este o lege organică; eventual, se poate lua în discuție la propunerea și la recomandarea în primul rând pe baza propunerilor consiliilor locale și însușite și de consiliile județene și de prefecturi.

De asemenea, vreau să vă informez că Legea referendumurilor locale este în fază de elaborare, deci nu este, cred eu, prea îndepărtată perioada în care vom avea și un asemenea proiect de lege, sau cel puțin Guvernul va fi în măsură să îninteze un asemenea proiect de lege la Parlament și unde, sigur, vom detalia și problematica în care se pot organiza referendumuri locale, inclusiv pentru delimitarea administrativ-teritorială.

A subliniat domnul Munteanu, o fac și eu din nou, într-adevăr, mai devreme noi am aprobat la articolul 1, alineatul 3, am definit colectivitatea locală și am spus că ea este alcătuită în totalitatea cetățenilor din unitatea administrativ-teritorială. Or, unitatea administrativ-teritorială este comuna, orașul și județul.

Deci susținem, domnule președinte, textul pe care l-am propus și a fost însușit de Senat și de comisie.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc.

Domnul președinte Mircea Ciumara.

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

Domnule președinte, mă adresez dumneavoastră personal, ca să decideți. Amendamentul domnului Madaras este o reluare a amendamentului de la articolul 1, alineatul 2, asupra căruia noi deja ne-am pronunțat prin vot acum 10 minute. Și mi se pare normal să nu mai supunem la vot ceva ce am hotărît deja.

În privința amendamentului domnului Lazar, vă atrag atenția că domnia sa nu a avut amendamente printre amendamentele respinse și mi se pare anormal să fi venit acum cu ele. Îi puteam explica, dacă venea la comisie, că Legea nr.69 este anterioară Constituției și ne-am pus de acord legea cu Constituția, ce prevede referendumul. Eu am votat împotriva Constituției, dânsul a votat pentru.

Îl rog să respecte Constituția și să renunțe la amendament.

În privința amendamentului domnului Árpád - Francisc Márton. Contravine Constituției, se spune precis, și Legii nr.2. De aceea, noi propunem să rămână textul așa cum este.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor deputați,

Ați ascultat diferite propuneri privind amendarea acestui text și punctele de vedere ale inițiatorului și ale comisiei.

Potrivit Regulamentului, prima dată eu voi supune votului dumneavoastră propuneri de eliminare. Sunt câteva segmente care se propune să fie eliminate. Respectiv, domnul Árpád - Francisc Márton propune ca la partea de început a acestui articol - "Delimitarea comunelor, orașelor și județelor ....", dânsul propune să se elimine "comunelor" și să rămână textul "Delimitarea orașelor și județelor se stabilește prin lege". Asta este o propunere a dânsului.

A doua propunere: să se elimine din finalul tezei a doua "...care se organizează potrivit legii". Sigur că dânsul a mai propus, dacă nu se vor însuși aceste chestiuni, o soluție.

Acestea sunt elementele care au prioritate din punct de vedere al Regulamentului, în privința cărora vă rog să vă pronunțați. După care, în funcție de rezultatul votului, vom vedea cum trebuie procedat mai departe.

Cine este pentru eliminarea celor două segmente de text, pe care le-am pomenit mai înainte, propuse de domnul Árpád - Francisc Márton? 6 voturi pentru. Nu a întrunit majoritatea necesară.

În consecință, prioritate are acum textul comisiei. Vă rog să vă uitați la el. Îl aveți la punctul 6 și am să vă rog să vă pronunțați în legătură cu el. În funcție de asta, vom vedea care este soarta unor amendamente formulate aici.

Cine este pentru adoptarea acestui text al articolului 3, în redactarea Senatului, însușită și de către comisie? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă. Dacă se abține cineva? 8 abțineri. Cu majoritate de voturi, a fost adoptat textul acestui alineat, în redactarea respectivă. Și, în consecință, propunerea domnului deputat Madaras a fost tranșată și, de asemenea, propunerile domnului deputat Árpád - Francisc Márton. Am lut decizie deci în legătură cu articolul 3, fostul punctul 6 din raport, care va deveni punctul 5, pentru că articolul 2 nu a fost obiect de amendare.

Trecem la punctul 7. Punctul 7 din raport este nemodificat. Este un text pe care noi îl avem doar pentru a ne putea ghida în această lege. Punctul are aceeași situație ca și punctul 9.

În consecință, examinăm problemele pe care le conține punctul 10 din raport. Are legătură cu articolul 7. Aveți varianta Senatului și aveți o reformulare pe care a făcut-o comisia noastră.

Dacă în legătură cu acest punct, dorește cineva să ia cuvântul?

Domnul Árpád - Francisc Márton. Vă rog să veniți la tribună.

 
   

Domnul Árpád - Francisc Márton:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Am avut un amendament respins la acest punct, la articolul 7. Este adevărat că această listă elaborată temeinic nu cuprinde acest amendament, dar am amendamentele mele depuse, cu număr de înregistrare, domnule președinte, și la punctul 5 are următoarea formulare: solicit includerea în prima propoziție a textului articolului 1 varianta propusă prin punctul 4, după prima virgulă, a următoarelor cuvinte: "... prin care se realizează autonomia locală la nivelul județului și ...." Deci această a fost includerea. Motivarea este simplă - ceea ce cuprinde acest text, că acest consiliu județean este autoritatea prin care această autonomie locală, la acest nivel își are exprimarea.

Acesta este amendamentul pe care îl am.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Da, vă rog să interveniți.

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

Eu știam că domnul Árpád - Francisc Márton o să ne mulțumească că am ținut seama de amendamentul domniei sale și l-am inclus: "... consiliu județean, ca autoritate a administrației publice". Am inclus amendamentul. Vă rog să ne mulțumiți.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Dacă mai sunt alte observații în legătură cu textul propus de către comisie pentru articolul 7?

Da. Domnul deputat Corneliu Bălan.

 
   

Domnul Corneliu Bălan:

Domnule președinte,

Domnule președinte de comisie,

În articolul 7 se spune că "Consiliul județean coordonează activitatea ..."; este un fel de conducere a activității, nu? "... consiliilor locale în vederea ...."

Iar la articolul 8, vedeți dumneavoastră, spune mai jos, la alineatul 2: "În relațiile dintre administrația publică locală și cea județeană nu există raporturi de subordonare". Mie mi se pare ...

 
   

Domnul Mircea Ciumara: (din sală)

Domnule deputat, numai pentru serviciile publice la nivel județean .....

 
   

Domnul Marțian Dan:

Adică coordonarea se face numai într-o anumită zonă problematică.

 
   

Domnul Corneliu Bălan:

Păi, o fi o zonă, o bucățică, dar tot ... e coordonare.

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

Citiți fraza până la capăt, domnule deputat.

 
   

Domnul Corneliu Bălan:

Am citit-o, domnule, am citit-o. Dar mi se pare că și pentru 5 la sută sau 2 la sută este subordonare, totuși. (Rumoare în sală)

 
   

Domnul Marțian Dan:

Domnule Bălan, vă rog să vă uitați în Constituție, la articolul 121, alineatul 1, care sună așa: "Consiliul județean este autoritatea administrației publice pentru coordonarea activității consiliilor comunale și orășenești, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean". Deci este pe linia Constituției propunerea comisiei.

Doamnelor și domnilor,

Se mai pot face și anumite erori, eu cred că lucrurile s-au lămurit acum.

Dacă sunt alte observații în legătură cu acest articol 7? Bun.

Domnule Árpád - Francisc Márton, "în fiecare județ se alege un consiliu județean", da? "... ca autoritate a administrației publice, prin care se realizează autonomia locală la nivelul județului și care coordonează activitatea consiliului"

Unde este locul în care dumneavoastră propuneți să fie introdus acest amendament?

 
   

Domnul Árpád - Francisc Márton:

Exact așa cum l-ați citit.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Bun.

Doamnelor și domnilor,

În urma intervenției domnului deputat Árpád - Francisc Márton, care cere să se introducă la definirea consiliului județean, această calitate pe care domnul Árpád - Francisc Márton o propune: ".. prin care se realizează autonomia locală la nivelul județului". Și atunci, textul ar suna așa: "În fiecare județ se alege un consiliu județean ca autoritate a administrației publice, prin care se realizează autonomia locală la nivelul județului și care coordonează"; deci după "administrației publice", se introduce acest text: "... prin care se realizează autonomia locală la nivelul județului".

Domnul Ciumara, din câte am înțeles eu din intervenția domniei sale, nu este de acord.

Dacă inițiatorul dorește să intervină?

 
   

Domnul Octav Cozmâncă:

Domnule președinte,

Sunt total de acord cu poziția comisiei și, într-adevăr, aici este vorba de a respecta Constituția în litera și în spiritul său. Dumneavoastră ați evocat articolul 121; el trebuie corelat și cu celelalte articole, cu articolul 120, și este clar ce a dorit Adunarea Constituantă - o delimitare foarte clară între autonomia locală, care este a comunei, orașului și municipiului, și între ceea ce are de făcut un consiliu județean în care, așa cum ați evocat, coordonează activitatea consiliilor comunale și orășenești, dar numai în vederea realizării unor servicii publice de interes județean.

Noi susținem propunerea comisiei, care este modificată față de cea de la Senat, și care evidențiază mai bine atributele consiliului județean, de data această ca autoritate a administrației publice, subliniindu-se în text acest atribut al consiliului local. De aceea, susținem acest punct de vedere al comisiei.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Domnul președinte Mircea Ciumara.

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

Mă simt dator să-l rog pe domnul Árpád - Francisc Márton să recitească articolul 3 pe care l-a votat, în care scrie așa: "Autonomia locală se realizează prin autoritățile administrației publice locale". Din moment ce declar că este autoritate publică locală, declar că are și autonomie.

De ce este nevoie ca ceea ce am spus la articolul 3 servește la articolul 7? Ar fi o repetare inutilă.

De aceea, nu susținem acest amendament.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor,

Vă rog să vă pronunțați. Potrivit Regulamentului, prioritate are în acest caz textul comisiei. În funcție de rezultatul votului, vom vedea dacă mai este cazul să supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Árpád - Francisc Márton.

Supun votului dumneavoastră textul propus de către comisie pentru articolul 7, poziția 10 din raport. Dacă vom adopta acest text, va deveni punctul 6 în legea noastră.

Cine este, vă rog, pentru adoptare? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă. Dacă se abține cineva? Două abțineri. Cu majoritate de voturi, a fost aprobat textul propus de către comisie.

În aceste împrejurări, nu mai supun votului amendamentul domnului deputat Árpád - Francisc Márton.

În ceea ce privește următorul punct - 11 -, el este nemodificat; de asemenea punctul 12.

Doriți să interveniți în legătură cu acestea? Poftim.

 
   

Domnul Gheorghe Ana:

Am depus pentru articolul 9 un amendament, prin care solicitam să fie completat acest articol cu cuvântul "proprii". Deci economia legii arată că "În scopul asigurării autonomiei locale, autoritățile administrației publice din comune, orașe și județe elaborează și aprobă bugete de venituri și de cheltuieli". Deci, "elaborează și aprobă bugetele de venituri și de cheltuieli".

Textul este, după părera mea, destul de ambiguu. Ale cui bugete de venituri și de cheltuieli? Este o întrebare.

Doi. Întorcându-ne la articolul 8 din lege, trebuie să mergem la celelalte articole, cu respectarea acestui principiu stabilit acolo, și anume că între consiliile locale comunale, orășenești, municipale și cel județean nu există relații de subordonare. Și mai târziu o să vedeți că și Legea finanțelor publice, aprobată de Camera Deputaților, are o prevedere specială în acest sens.

Prin introducerea acestui cuvânt - "propriu" -, se arată clar că fiecare comună, oraș, municipiu și consiliu județean își elaborează și își aprobă - deci și își aprobă! - propriul buget. Deci, nu las nici un echivoc că județul - consiliul județean - ar putea să se erijeze în organ de a aproba, de a aviza, cum s-a întâmplat concret în acești 4 ani la care facem referință, în teritoriu. Dacă este necesar să detaliez practicile acestea, le detaliez. Consiliul județean a ajuns până acolo încât să aprobe organigrama consiliului local. Nimeni nu i-a cerut lucrul ăsta și nu i-a dat competență.

Deci, dacă mergem pe principiul descentralizării, pe principiul autonomiei și al puterii de decizie, cu care înarmăm, prin această lege, consiliul din comună, din oraș și din municipiu, atunci vă rog să fiți de acord ca să introducem în textul acestui articol noțiunea de "propriu".

 
   

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc.

Dacă mai dorește cineva să intervină în legătură cu acest articol?

Domnul Teodor Lupuțiu dorește să intervină.

 
   

Domnul Teodor Lupuțiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Problema este de fapt cine repartizează bugetul județului în teritoriu, deci pe subdiviziuni administrative? Și faptul că se repartizează un buget de către consiliul județean alcătuit din consilieri aleși, din consilieri locali, înseamnă neapărat că-și subordonează consiliile locale? Așa spuneți dumneavoastră, da.

Atunci, lăsăm această decizie - care este o decizie - la mâna unui singur om: la mâna directorului Direcției finanțelor publice. Și aceasta, în viziunea dumneavoastră, este democratic, nu-i așa? Este democratic să repartizeze un singur om. Acela este un act de decizie politică, chiar. Și nu lăsăm la organul ales .... Fiindcă oamenii ăia sunt responsabili, oamenii ăia sunt din tot județul și acolo discută și sunt oameni care au trecut prin focul votului. De ce-i suspectăm pe cei aleși că ar face ceva în dezinteresul localității sau al județului, în ansamblul său?

Eu cred, domnule președinte, că nu înseamnă nici într-un fel centralizare la nivel de județ faptul că consiliul județean are posibilitatea să analizeze toate bugetele consiliilor locale și are puterea să decidă încotro se îndreaptă județul - unde face drumul, unde face aducțiunea de apă, unde termină invstiția. Iar atunci când este vorba de a face o investiție în care sunt angrenate trei comune, ce va face, cum le va coordona? Face un referendum în cele trei comune? Cheamă acele trei consilii? Stă și mediază discuția dintre ele?! Eu cred că aici greșim.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc.

Dacă mai sunt observații în legătură cu acest articol 9? Vă rog să vă uitați la punctul 12 din raport. Acolo este textul acestui articol care figurează în actuala lege.

Nu mai sunt alte observații? Bun.

Domnul deputat Gheorghe Ana propune ca după sintagma "... și aprobă bugetele de venituri și cheltuieli", să adăugăm "proprii". Și restul textului rămâne nemodificat.

Vă rog să interveniți.

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

Eu îl rog pe domnul deputat Gheorghe Ana să citească articolul antrior, 8, - finalul lui. În relațiile dintre administrația publică locală și cea județeană nu există raport de subordonare. Deci, riscul de care se teme domnia sa, că va face altul bugetul pentru altcineva, nu există. Este prevăzut, conform prevederilor din Constituție, în articolul anterior, domnule Ana.

 
   

Domnul Gheorghe Ana:

Riscul deja s-a văzut la tribună, domnule!

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

Eu am ascultat, domnule Ana, da? Vă rog să ascultați și dumneavoastră.

Noi am considerat inutil, din moment ce am menționat că aceste bugete se fac conform legii, nu trebuie să prevedem aici ce conține Legea finanțelor publice, că ea clarifică. Al cui e obiectul? Plus capitolul de specialitate; este un capitol cu finanțele publice. De ce simțiți nevoia ca aici să faceți o mențiune suplimentară, când există un capitol special în legea asta și există niște legi speciale?

De aceea, noi nu suntem de acord cu această completare, care nu ajută cu nimic.

 
   

Domnul Gheorghe Ana:

Este vorba de bugetul propriu.

 
   

Domnul Octav Cozmâncă:

Domnule deputat Ana, eu înțeleg preocuparea și grija dumneavoastră, pentru ca realmente să nu existe o imixtiune a consiliilor județene în atributele și în responsabilitățile prevăzute de lege ale consiliilor locale, dar, așa cum sublinia domnul Ciumara, cred că o să tratăm această chestiune la capitolul respectiv, la Capitolul VII - "Finanțele publice la consiliile locale".

În al doilea rând, trebuie și completat că bugetul propriu - să nu se înțeleagă o altă chestiune - este al consiliului. Potrivit Constituției și articolului 137, bugetul este al unității administrativ-teritoriale, deci al comunei, orașului, municipiului sau al județului.

Trebuie să definim mai bine, cred, la finanțele publice această chestiune, dacă sunteți de acord.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Domnule Ana, vă mai mențineți propunerea pe care ați prezentat-o ca amendament, evident, și comisiei și figurează în raport amendamentul .... La punctul 18 din amendamentele respinse figurează această propunere.

Vă mai mențineți propunerea?

 
   

Domnul Gheorghe Ana:

Pentru clarificarea textului, da.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Bine. Atunci, vă rog, stimați colegi, să vă pronunțați.

Vă rog să urmăriți la punctul 12 din raportul comisiei, articolul 9: "În scopul asigurării autonomiei locale, autoritățile administrației publice din comune, orașe și județe elaborează și aprobă bugetele de venituri și cheltuieli"; se adaugă precizarea "proprii" - și restul textului, până la sfâșitul acestui articol rămâne așa cum este; doar cuvântul "proprii", după sintagma "bugetele de venituri și cheltuieli" se adaugă "proprii".

Cine este pentru adoptarea acestei propuneri? 8 voturi pentru. Deci nu a întrunit majoritatea necesară.

Trecem mai departe. Punctul 13 este articolul 10 nemodificat; punctul 14 - articolul 11 nemodificat. Și, în fine, trecem la punctul 15, unde avem o propunere în legătură cu articolul 11, alineatul 2.

Dacă în legătură cu acest text, dorește cineva să ia cuvântul?

Domnul deputat Gavril Dejeu. Vă invit să poftiți la tribună.

 
   

Domnul Gavril Dejeu:

Domnule președinte,

O problemă pe care eu o apreciez ca fiind extrem de serioasă în legătură cu textul acesta al Senatului, pe care și l-a adoptat comisia.

Cred că s-a încercat să se pună de acord Legea administrației locale, anterioară Constituției, cu textul constituțional.

Și, urmare a acestei puneri de acord, rezultă o instituție sau o problemă care din punctul meu de vedere, ca jurist, și nu numai ca jurist, ca economist, ca administrator, dacă vreți, este inadmisibil.

Și anume, textul spune așa: "Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local El conduce serviciile publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale ale administrației publice organizate în unitățile administrativ-teritoriale".

Din Dreptul administrativ se știe, organele de conducere ale unei instituții administrative sunt: directorul, consiliul de administrație și alte organe. Fiecare organ de acesta descentralizat la nivelul județului își are, obligatoriu, prin legea de organizare, organele de conducere.

Cum este de conceput că prefectul poate conduce aceste organe?

El ar urma să dea la o parte organele de conducere ale unităților administrativ teritoriale din raza județului și să fie singurul, care conduce aceste organe, ceea ce este de neconceput. Este adevărat că textul este cuprins în Constituție. Articolul 122 alineatul 2 spune : "Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local și conduce serviciile publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale din unitățile administrative teritoriale.

Îmi permit să declar aici, în urma unei analize foarte aprofundate și responsabile, cred că este vorba de o greșeală strecurată în textul Constituției, întrucât ideea aceasta de a conduce prefectul unitătile acestea este, din punct de vedere al tuturor principiilor de drept, inacceptabilă, inadmisibilă. Și atunci, se pune problema - ce facem? Pentru că dacă adoptăm, în această Lege a administrației locale, dreptul și obligația prefectului de a conduce aceste unități înseamnă că ele trebuie puse în practică și se va produce la nivelul județelor o dezordine și o turbulență de nedescris.

S-ar putea spune: "Bine, bine, dar va fi el text în lege, însă nu va fi obligatoriu să i se dea expresie și să fie pus în practică". În această situație s-ar pune în cauză legea însăși, ceea ce ar fi și mai grav.

Ce soluție propun eu? Propun, pornind de la un principiu de drept, Constituția este și ea o lege, este adevărat, legea fundamentală a țării, dar este o lege, face parte din legi, este definită de altminteri și din conflictul cu... Avem legi constituționale, legi ordinare, legi organice, legi obișnuite. Ca lege, Constituția este și ea supusă interpretării și respectării.

Domni deputați din sală:

Respectării, mai ales respectării!

 
   

Domnul Gavril Dejeu:

Da, respectării și interpretării!

Iar acest termen de "conduce" din articolul 122 alineatul 2, din Constituție, poate cuprinde în sfera lui, într-o extensie, într-o interpretare mai largă, ideea de coordonare și supraveghere, nu neaparat nevoia de conducere directă.

O interpretare pe care noi, vorbim de Parlamentul României, care este instituția de legiferare, o putem face în discuția și în interpretarea acestui text. Și, dacă veți conveni că putem face o astfel de interpretare, să transpunem interpretarea în textul Legii administrației și să lăsăm ideea, care este la ora actuală în lege, în sensul că competențele prefectului sunt numai de coordonare și supraveghere, atunci, textul ar trebui să fie așa: "Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local, el coordonează și supraveghează serviciile publice..." și textul merge mai departe. Se va spune, "Bine, bine, dar avem totuși termenul de "conducere". "In Constituție nu este o contradicție. Eu închei cu aceea că organele abilitate să interpreteze o lege, inclusiv Constituția, sunt organele judiciare, dar este și organul, prin excelență organul legislativ, noi. Și, nu este vorba de a modifica Constituția, este vorba de a interpreta un termen al ei, iar interpretarea este posibilă.

Iată pentru care motiv eu socot că menținând textul din Constituție trebuie să modificăm textul din lege și în loc de "conduce"să introducem acest termen de "coordonează și supraveghează", care este și în legea actuală și textul curge mai departe, punând de acord, după părerea mea, și dispoziția constituțională, cu singura alternativă posibilă în practică, de competența prefecturii. Altminteri, va recunoaște probabil și domnul ministru Cosmâncă și vom recunoaste cu toții, dacă în lege rămâne termenul pentru prefect de "conduce", se produce o tulburare incontrolabilă și, de altfel, imposibilă în administrația locală.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Domnul deputat Corneliu Gavaliugov dorește să intervină. Vă rog poftiți la tribună.

 
   

Domnul Corneliu Gavaliugov:

Mulțumesc, domnule președinte!

Stimați colegi,

Domnilor reprezentanți ai Guvernului,

Cred că în acest articol 11 o anumită ezitare pe care a avut-o legislatorul în 1991 a dat naștere, pe parcursul unei experiențe, din păcate, nu tocmai fericite, a raporturilor dintre Guvern și Administrația publică locală aleasă de cetățeni, la o serie întreagă de tensiuni, o serie întreagă de abuzuri, aș putea chiar să le spun, este forma în care s-au exprimat și cei care ne-au vizitat din partea puterilor locale europene, ceea ce în primul rând a adus deservicii foarte grave, această tensiune, acest conflict, a adus deservicii foarte grave cetățeanului. Și spun asta pentru că ceea ce încercăm să legiferăm astăzi într-o formă mai modernă, într-o formă mai completă, această Lege a administrației locale, în speță, această instituție răspândită în întregul teritoriu al țării trebuie să fie cât mai aproape de cetățan și să fie în serviciul cetățeanului. Si atunci, fără a nega rolul prefectului ca delegat, ca reprezentant al Guvernului în teritoriu, trebuie să recunoastem că pledoaria pe care a făcut-o în fața dumneavoastră domnul deputat Dejeu vă propune de fapt o reparare echilibrată a poziției prefectului și a rolului său, care nu trebuie să subordoneze autoritățile locale și spațiul său de acțiune executivă trebuie să se refere numai la serviciile desconcentrate, nu cele descentralizate ale administrației în teritoriu. Și voi face un comentariu aici, care să vă permită să înțelegeți despre ce este vorba.

Sintagma -"servicii publice descentralizate"- este extrem de vagă și poate naște confuzia că se referă la toate serviciile publice locale sau regionale, județene, spunem noi, Pentru a se evita această confuzie se poate înlocui cu termenul de "desconcentrate", evitându-se și contradicția cu serviciile publice de specialitate ale consiliului local, din articolul 21 alineatul 2 litera d) care evident nu pot fi simultan conduse de prefect și să facă parte din atribuțiile consiliului local.

Probabil..., bine, mie îmi sunt mai familiare anumite noțiuni legate și de serviciile instituției militare, știm întotdeauna că o dublă subordonare într-o administrație, mai ales acolo unde doar legea este cea care limpezește cine este în drept să acționeze și cine este în drept să conducă, o dublă subordonare întotdeauna creează conflictul de acțiune, de primordialitate.

Pe de altă parte, aș spune că alineatul 2, și în sensul acesta, l-aș ruga pe domnul președinte și pe onorata comisie să primească un amendament, dacă el nu a fost, cel puțin în acest sens, analizat deja la comisie, alineatul 2 ar trebui completat cu următoarea frază, deci încheierea frazei și deci "Prefectul"- este vorba de prefect,- în afară de aceste misiuni pe care i le prevede proiectul de lege ar mai avea în plus și "să răspundă de modul în care acestea,- serviciile desconcentrate -, își realizează obligațiile față de cetățeni".

Pentru că, domnilor, am observat până acum, de foarte multe ori, rolul de comandă al prefectului în raport cu serviciile aflate în teritoriu, dar nu am observat, dincolo de acest rol de comandă, de tutelă politică, nu am observat în ce măsură instituția prefectului se îngrijește ca într-adevăr serviciile respective să-și îndeplinească în întregime și cu eficacitate responsabilitățile pe care le au față de cetățean și spun aceasta pentru că discutăm despre legea care reglementează o administrație pusă cel mai aproape în serviciul cetățeanului.

Argumente: dacă prefectul numește...

 
   

Domnul Marțian Dan:

Vă rog să comprimați totuși...

 
   

Domnul Corneliu Gavaliugov:

Voi încerca să mă rezum la căteva cuvinte, domnule președinte!

 
   

Domnul Marțian Dan :

Vă rog!

 
   

Domnul Corneliu Gavaliugov:

Dacă prefectul numește și controlează conducătorii serviciilor publice desconcentrate, atunci el trebuie să și răspundă de activitatea lor.

In al doilea rând, în practică prefectul s-a ocupat numai cu controlul politic al acestor conducători, fără a controla modul în care și-au îndeplinit atribuțiile administrative.

In al treilea rând, în Municipiul București, deși comunicarea ordinelor prefectului era obligatorie, acest lucru nu s-a realizat, pentru că aceste ordine se refereau numai la selecția politică a cadrelor, nu la probleme de administrație.

În al patrulea rând, prefectul trebuie să răspundă la fel ca orice alt funcționar public, potrivit Legii contenciosului administrativ, pentru actele administrative ilegale, adică pentru acele ordine pe care le emite încălcând legea. Și aici nu vreau să intru într-o referire în extensie asupra numeroaselor legi, ordine, care se află în dezbaterea instanțelor de contencios administrativ.

Voi încheia, domnule președinte! (Vociferări în sală)

 
   

Domnul Marțian Dan:

Vă rog foarte mult să comprimati, pentru că, -ce se întâmplă? - ați avut tot timpul să depuneți amendamente, nu ați depus, sigur că noi, în mod excepțional, putem admite amendamente și în plen, și rog, din acest punct de vedere, pe cei care vor să uzeze de această prevedere a regulamentului să fie foarte conciși și foarte clari în ceea ce propun.

 
   

Domnul Corneliu Gavaliugov:

Dopmnule președinte,

Am făcut acest expozeu, probabil, în extensie și cu bunăvoința dumneavoastră și a colegilor care m-au urmărit, pentru că am vrut să subliniez poziția excepțională în raport cu Constituția, cu prevederile Constituției, în care se găsește la ora actuală instituția prefectului.

Pentru că în Constituție se spune, în articolul 16 alineatul 2:"Nimeni nu este mai presus de lege".

În acest context, aș ruga ca și onorata comisie și inițiatorul să aibă în vedere, în economia acestui articol și în analiza propunerii pe care o fac, în ce mod se ia în considerare principiul subsidiarității și se pune practic în valoare, în operă, în cuprinsul textului respectiv. Este sensul pentru care am intervenit și pentru care fac acest amendament pe care vi-l depun.

 
   

Domnul Marțian Dan :

Da, vă rog să-l dați în scris.

Domnul deputat Mircea Munteanu.

 
   

Domnul MIrcea Mihai Munteanu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Este evident că la timpul potrivit Constituanta a fost preocupată ca să îi acorde prefectului, ca reprezentant al Guvernului, un rol important, și pentru asta a ales atunci termenul, cam nepotrivit, de "conducere". Nu mă pot da de o parte, ca să nu accept că pledoaria făcută de maestrul Dejeu este foarte corectă, pentru că, într-adevăr, prefectul nu poate efectiv conduce toate serviciile descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale din teritoriu.

Dar noi suntem de fapt aflați în fața situației dificile că deși ne-am propus să punem Legea nr.69/1991 în concordanță cu textul Constituției, acceptat ulterior, să folosim un termen, pe care recunoaștem că nu este chiar cel propriu. Cred că nu putem ieși din această situație delicată decât folosind termenul impropriu utilizat de Constituție și să reținem că atunci când va fi momentul revizuirii Constituției, să fim atenți și să aducem la realitate această atribuție a prefectului. El, într-adevăr, nu poate conduce toate aceste servicii, și singura soluție legală pe care o văd eu este ca fiecare prefect să delege în momentul în care este numit, conducerea propriu-zisă tuturor directorilor care conduc aceste servicii descentralizate. Dar asta este altă complicație. Deci, cred că nu putem face altceva decât să acceptăm textul pe care comisia l-a susținut.

 
   

Domnul Marțian Dan :

Da, concluzia este foarte clară.

Domnul Stancov.

 
   

Domnul George Stancov:

Domnule, nimeni nu este mai presus de lege, iar Constituția este lege. Nu pledez pentru perfecțiunea textului în discuție, apropo de Constituție, pledez pentru respectarea spiritului textului în discuție.

Să nu vă imaginați că aceste servicii descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale ale administrației ar putea fi conduse, coordonate de alte persoane care să preia atribuțiunile de la centru, ca să spun așa. Este o primă remarcă.

Este chiar în favoarea democrației locale faptul că prefectul, omul locului, totuși, măcar ca principiu pe care îl stabilim prin lege, să coordoneze, să supravegheze, aceste două activități fiind componenta actului de conducere în înțelesul actului de conducere administrativă, și nu în înțelesul că el este și prefect și directorul nu știu cărui serviciu. Și, de vreme ce el răspunde pentru buna administrare a serviciilor descentralizate ale ministerelor și ale altor organe centrale ale administrației, am îndepărta democrația locală, am prejudicia-o dacă am lăsa conducerea să fie de la centru, de unde ar fi firesc, de la minister sau de la organizația centrală, treburile dinăuntru. Or, tocmai asta este o formă de descentralizare, în înțelesul, în spiritul Constituției. Dacă vreți ca să fie preluate de alte mecanisme trebuie să modificăm Constituția.

Orice opinie de acest tip poate fi împărtășită, dar dacă facem o modificare a Constituției, care să spună altceva despre instituția prefectului. Dacă vreți să-mi spuneți că a conduce în înțelesul acestei expresii constituționale, nu înseamnă a coordona și a supraveghea, ci înseamnă pur și simplu a te erija în actul de decizie proprie, înseamnă că intrăm în contradicție cu celelalte legi, inclusiv Legea managementului, de care am vorbit și care în spiritul ei nu este ceea ce se întâmplă, dar oricum vreau să nu ieșim din spiritul Constituției.

Dacă legea spune, legea supremă spune - "conduce" - noi nu putem să spunem - conduce pe jumătate. Cam asta ar fi ideea.

 
   

Domnul Marțian Dan :

Da.

Doamnelor și domnilor,

Cred că lucrurile sunt clare. Dacă inițiatorul și comisia mai doresc să intervină. Chestiunea este foarte limpede, aici ne găsim în fața unui text constituțional, singura noutate este aceea că alineatul 2 de la articolul 122 este împărțit în 2 teze.

Prima teză reia absolut complet acest text din Constituție, se suprimă conjucția "și", care se înlocuiește cu "el" - prefectul - subiectul , și curge fraza a doua. Altceva nu este nimic mai mult în această chestiune și cred că atâta timp cât Constituția este în vigoare asta este formula pe care a îmbrățișat-o și Senatul și comisia noastră.

Dar, dacă doriți să interveniți, vă rog!

Domnul secretar de stat Octav Cozmâncă. Vă rog să poftiți la tribună!

 
   

Domnul Octav Cozmâncă:

Domnule președinte,

Sigur intervenția mea poate fi apreciată drept subiectivă, sunt , repet acest lucru de fiecare dată, obligat să mențin acest punct de vedere al guvernului, care a fost adoptat și de Senat, și care, așa cum ați subliniat și dumneavoastră și foarte mulți dintre domnii deputați care au luat cuvântul, este în deplină concordanță cu prevederile Constituției. Eu vreau să se înțeleagă bine că această conducere, și a subliniat bine aici domnul Stancov, nu este o substituire a activității directorului general de la direcția nu știu care sau de la oficiul nu știu care de la nivelul județului. Este o conducere a activității care se realizează prin ce, prin reunirea acestor factori, acestor șefi ai serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și organelor centrale, și s-a subliniat foarte clar, nu există nici un pericol de a se implica prefectul în activitatea serviciilor publice de interes local, deci este o reunire a lor în aceeși comisie administrativă în scopul de a corela, a coordona problemele de interes județean, care rezultă - de unde? Din programul de guvernare al executivului, care a fost adoptat de către Parlament.

Asta se și întâmplă în fapt. Că sunt și unele exagerări, sigur, în ceea ce privește numirea sau eliberarea unor asemenea șefi de servicii, dar în Legea nr.69 la articolul 100 se spune foarte clar, că prefectul numai avizează, nu el numește, nu el elibereză.

Vă rog să acceptați faptul că, sigur, de la o excepție, de la o exagerare, într-un județ sau altul, nu putem să aplicăm altceva decât ceea ce cere Constituția.

În al doilea rând, s-a subliniat și eu insist asupra acestui lucru, că în calitatea pe care o are, de reprezentant al guvernului, de prefect la județ, el anual prezintă un raport de activitate în Consiliul județean. Deci, este o pârghie de control a activității sale în consiliul județean, care este reprezentativ, este ales. Deci, susținem acest punct de vedere care este în deplină concordanță cu prevederile Constituției.

 
   

Domnul Marțian Dan :

Da, domnul Mircea Ciumara, președintele comisiei sesizate în fond.

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

Aveți un amendament, l-ați primit - privind răspunderea prefectului. La articolul 112 -"Prefectul răspunde, după caz, material, civil, administrativ sau penal, pentru faptele săvârșite de exercitarea atribuțiilor care îi revin în condițiile legii". Dacă pe lângă aceste răspunderi mai este nevoie și de altele, nu pricep. Eu știu că din moment ce se spune că prefectul este reprezentantul guvernului pe plan local, înseamnă că pentru proasta funcționare a serviciilor ministerului pe plan local răspunde Guvernul, care este solidar, conform Constituției. Guvernul răspunde solidar pentru activitatea sa.

Deci, pentru proasta funcționare a planului în nu știu care județ vinovat este guvernul, care n-a știut să schimbe prefectul, dar nu ne băgăm în treaba lui.

Eu nu m-am ocupat de cazul Hădăreni, domnule Dejeu! Știu că v-ați ocupat de el.

Mi s-a spus că dacă... din păcate legea până acum spunea că primarul colaborează cu organele de ordine, și fiindcă colaborează nu se știa cine dă ordin care să intervină jandarmeria să facă ordine în Hădăreni.

Si, din cauza aceasta nu s-a putut interveni și să împiedicăm incendiile de acolo. Până acum, erau aceste formule foarte vagi, foarte politicoase, "coordonează, supraveghează". Să știți că cei care au fost împotriva acestui articol, insistând cu mari presiuni la comisie au fost cei de la Ministerul de Interne. De ce să fie subordonați ei prefectului? Trebuie să se știe precis cine e obligat să se supună cui, și, după aceea, dacă își încalcă atribuțiile, răspunde conform legii. De aceea nu s-a găsit o soluție. Însă până acum am avut mari probleme în teritoriu, prin faptul că anumite organisme locale, în special cei amintiți mai înainte, nu răspundeau la solicitările venite de la prefect și de la primar și este normal ca să împiedicăm tot felul de excese în plan teritorial.

 
   

Domnul Marțian Dan :

Vă mulțumesc foarte frumos, ați avut cuvântul, chiar pe larg ați intervenit. Nu mai dăm nici o replică, replica o dăm prin voturile care vor fi exprimate. (Domnul Gavaliugov insistă să ia cuvântul)

Doamnelor și domnilor,

Nu, vă rog foarte mult! Domnule, noi avem...

 
   

Domnul Corneliu Gavaliugov:

La comentariile care s-au făcut aș vrea să fac o observație.

 
   

Domnul Marțian Dan :

Nu, nu facem acest lucru. Dumneavoastră ați avut posibilitatea să interveniți, am fost și criticat aici de către unii dintre colegi că v-am dat posibilitatea să interveniți prea extins și ați intervenit, uzând de acea prevedere că în mod excepțional se pot face amendamente și în cadrul dezbaterilor din plen. V-ați exprimat punctul de vedere, a fost luată notă de acest lucru, am ascultat punctul de vedere al inițiatorului și punctul de vedere al comisiei, nu reluăm discuția. La elementele dumnevoastră vor fi contra replici, ceea ce contrazice regulamentul.

 
   

Domnul Corneliu Gavaliugov:

Domnule președinte,

Aveți în spate o legislatură în care v-ați străduit să scoateți, împreună cu membrii acelei legislaturi, un pachet de legi bune. De ce încercați acum pentru un minut, sau poate nici atât, să mă împiedicați? Poate că împreună cu reprezentanții inițiatorului, împreună cu onorații membri din comisie, care au competență, să găsim formula cea mai bună și echilibrată. Asta este tot ce vă cer.

 
   

Domnul Marțian Dan :

Domnule Gavaliugov, tocmai pentru că am vrut să nu fie o dezbatere de tip mecanic, am uzat de acea prevedere din regulament, care v-a dat posibilitatea să interveniți și să prezentați un amendament, chiar dacă nu l-ați depus la comisie și nu a fost obiect de analiză la comisie. L-ați depus, l-ați argumentat, nu ați fost deloc jugulat în a vă exprima punctele de vedere și considerentele de fundamentare ale amendamentului, am ascultat punctul de vedere al inițiatorului și al comisiei, acum trebuie să votăm și vom vedea ce iese, și vă rog să înțelegeți acest lucru! Da? Bun!

Doamnelor și domnilor,

Avem propunerea care este menționată la punctul 15 din raportul comisiei, vizând redactarea și conținutul articolului 11 alineatul 2. Întrucât, potrivit regulamentului, prioritate are textul comisiei, am să vă rog să vă pronunțați în legătură cu acest text.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? 14 voturi împotrivă.

Dacă se abține cineva? 3 abțineri.

Cu majoritatea de voturi, a fost adoptat textul Senatului, la care comisia noastră a aderat și o dată cu aceasta s-a decis și soarta amendamentelor privind reformularea acestui text.El a fost aprobat.

Vă rog să fiți de acord să facem o pauză și după o jumătate de ora, 25 de minute, reluăm lucrările.

-

Pauză între orele 14,25 și 15,05.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Rog pe domnii chestori să invite pe toți colegii în aulă.

Doamnelor și domnilor,

Vă rog să vă ocupați locurile.

Adresez încă o dată rugămintea domnilor chestori să invite colegii în aulă, pentru a putea lucra în condiții regulamentare.

Trecem la discutarea următorului punct, este punctul 16 din raportul comisiei sesizate în fond, el privește articolul 12. În privința lui, nici Senatul și nici comisia noastră nu au avut nici un fel de propuneri de modificare sau de amendare. Vă rog însă să vă uitați la punctul 22 din Anexa 2, care conține amendamentele respinse, acolo este un amendament propus de către domnul deputat Marton Arpad. În legătură cu această chestiune, domnia sa dorește să intervină.

Vă rog să poftiți la tribună.

 
   

Domnul Márton Arpad - Francisc:

Domnule vicepreședinte,

Doamnelor și domnilor,

Amendamentul pe care-l propun s-ar putea să vă pară superfluu, pentru că o să-mi explicați că atât Constituția, cât și legea aceasta s-a gândit exact în spiritul acestui amendament, adică prefectul poate ataca un act al unui consiliu județean sau local, doar în cazul în care acest act a luat ființa prin încălcarea legilor în vigoare.

Insă sunt de acord cu observația făcută la dezbaterea celorlalte alineate, că noi ar trebui să intervenim în această lege doar în situația în care, pe parcursul acestor ani, s-au ivit greutăți. Dacă există anumite situații care duc la concluzia că trebuie să precizăm, să modificăm această lege tocmai pentru a nu interveni disfuncțiuni în acest sector important.

Amendamentul sună astfel: "Prefectul poate ataca doar legalitatea, nu și oportunitatea actelor ".

O să-mi spuneți că, într-adevăr, este vorba de legalitate, numai că, din păcate, în acest interval de timp, foarte mulți prefecți, în foarte multe județe, au atacat oportunitatea unor acte ale consiliilor. Evident, fiind contestate în anumite situații, ei au pierdut în fața Contenciosului Administrativ, numai că în cazul în care acest atac a avut ca urmare unele pierderi din bugetul local, de exemplu, la un buget rectificativ, atacat în noiembrie și care s-a judecat în mai, deci iată că o comunitate a fost privată de această investiție importantă pentru acea comunitate, iar după cum știți, acești bani nefolosiți s-au reîntors la bugetul statului.

O să-mi spuneți că există o prevedere, mai la vale, care spune că, pentru asemenea situații, prefectul va fi tras la răspundere. Da. Este adevărat, numai că acești bani, chiar fiind tras la răspundere prefectul, tot s-au pierdut pentru comunitatea respectivă.

Iată de ce eu cred că este util să precizăm mai pe concret că nu are acest drept, ca orice prefect să cunoască, din start, că nu-l are.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Da. Vă mulțumesc.

Aceasta a fost deci reiterarea în fața noastră a unui amendament pe care domnul deputat Marton Arpad l-a depus la comisie, a făcut obiect de discuție. Dânsul propune ca alineatul 1 al articolului 12 să sune: "Prefectul poate ataca doar legalitatea, nu și oportunitatea actelor". Deci, dânsul propune ca textul pe care l-am citit să fie în completarea articolului 12 alineatul 1, așa cum figurează el în lege, și pe care-l aveți și dumneavoastră la poziția 16 din raportul comisiei.

Alte observații dacă sunt în legătură cu acest articol? N-au mai fost prezentate amendamente. A mai fost, unul al domnului Vintilescu, la alineatul 2.

Domnul deputat Szilagyi Zsolt.

 
   

Domnul Zsolt Szilágyi:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Cuvântarea mea va fi foarte scurtă și, bineînțeles că vin în ajutorul propunerii prezentate de colegul meu, Marton Arpad.

Să pornim de la experiența de până acum. Cum a funcționat până acum instituția de prefect?

Intr-un sistem foarte centralizat, cum este cazul României, în ceea ce privește administrația statală, practic a devenit un lucru acceptat ca prefectul care este numit de un Guvern, care are o anumită coloratură politică, și prin acest lucru, din păcate, s-a acceptat și practica prefectului, care a devenit un fel de filtru politic în județul respectiv.

În alineatul anterior, în articolul anterior am acceptat ca în loc de "coordonează", cum a figurat până acum în lege, să acceptăm "conduce prerogativele prefectului". Astfel, încă o dată subliniez, prefectul angajat politic, exagerând sau nu, dar poate deveni un mic tiran în județ.

Ei bine, s-ar putea spune că am exagerat, dar pornind de la experiența de până acum. În multe cazuri s-a întâmplat că neexistând posibilitatea comunităților sau consiliilor de a avea aceeași șansă în această luptă între un act atacat de prefect. S-a întâmplat de multe ori ca aceste comunități care au luat o anumită decizie să fie private de voința politică, practic, a Guvernului central, de voința politică a prefectului. Deci, această precizare, de fapt, ar dori să asigure o stare normală de stabilitate, dacă vreți, în drept, în țară. Ultimul argument al meu, este un apel către deputații din majoritatea parlamentară: urmează alegerile. O lege trebuie să fie stabilă, să asigure funcționalitatea țării, indiferent de coloratura politică a Guvernului central.

Deci, în cazul în care se schimbă majoritatea parlamentaă, să nu uitați că și dumneavoastră puteți să fiți în situația inversă.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Da. Sigur.

Doamnelor și domnilor,

Dacă în legătură cu articolul 12 mai sunt și alte observații, pentru că, vedeți, în ceea ce privește alineatele 1 și 2 n-au fost observații din partea comisiei. Este adevărat că a intervenit domnul deputat Marton și a pus în fața noastră amendamentul pe care l-a înaintat. Comisia, de asemenea, propune un text de modificat al alineatului 3 și, imediat am să vă dau cuvântul, domnule deputat Gavril Dejeu, am să-l rog însă pe domnul presedinte al comisiei, colegul nostru, domnul Mircea Ciumara, întrucât a fost reexaminat acest alineat 3 al articolului 12, să ne prezinte varianta la care s-a ajuns și care este cuprinsă într-un raport suplimentar, care numai datorită unor greutăți tehnice n-a putut să vă fie distribuit.

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

Deci, varianta la care s-a ajuns sună în felul următor: "Prefectul răspunde, la cererea autorității administrației publice locale sau județene, al căror act a fost atacat, conform legii, în cazul în care instanța Contenciosului Administrativ stabilește că actele acestora au fost legale, iar întârzierea lor a produs pagube".

Deci, față de textul pe care-l aveți în față, nu se autosesisează instanța, ci cere administrația locală care a emis actul care a fost atacat.

Dacă tot mi-ați dat cuvântul, vreau să vă spun că sunt situații în care prefectul poate ataca și oportunitatea actelor primarului, de exemplu, în momentul în care primarul acționează în calitate de reprezentant al statului. De aceea, nicăieri legea nu-i dă dreptul primarului ca, în calitatea lui generală, să fie atacat în oportunitatea actelor și menționăm că poate ataca numai legalitatea și menționăm unde are voie să atace și oportunitatea, unde este perfect conform cu Carta Autonomiei Locale.

Deci, prin această modificare a articolului 12 alineatul 3, și Guvernul a fost de acord cu ea, așa mi s-a spus, chiar dacă nu este fericit, dă din cap, dar articolul în ansamblu este acceptabil, fără alte amendamente.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Da. Ați ascultat deci textul acesta al alineatului 3, din cadrul articolului 12 și o să vă rog acum să facem discuții la toate aceste alineate, în măsura în care sunt anumite obiecții în legătură cu ele, și, după ce vom fi recoltat, ca să spunem așa, toate propunerile de amendare, după aceea cerem punctul de vedere al inițiatorului, al comisiei și ne vom pronunța.

Domnul Munteanu.

 
   

Domnul Viorel Munteanu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi...

 
   

Domnul Marțian Dan:

Îl anunțasem pe domnul Dejeu, dar, vă rog, interveniți dumneavoastră , nu-i nimic... Continuați.

 
   

Domnul Viorel Munteanu:

După părerea mea, textul, chiar așa modificat, propus de către comisie, cumva adaugă la Constituție. Deci, în Constituție, la articolul 122, alineatul 4, se spune în felul următor: "Prefectul poate ataca în fața instanței de Contencios Administrativ un act al consiliului județean, al celui local, sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept".

Deci prin acest alineat nou, pe care comisia îl propune, se adaugă la Constituție. Noi nu putem să luăm din prerogativele pe care Constituția i le dă prefectului, niște atribuții, pentru că, ce înseamnă de fapt? Chiar dacă dumneavoastră ați adăugat: "... la cererea autorității administrației publice locale...", eu mă îndoiesc că dacă un primar sau un consilier local nu se va simți, cumva, jignit în amorul propriu, să spunem așa, și-l va lăsa pe prefect , nu va sesiza instanța ca prefectul respectiv să răspundă și atunci el zice: "Domnule, mai bine stau liniștit, nu-i atac, că mâine, poimâine mă voi trezi că o să am de plătit nu știu câte miliarde... și nu-mi mai trebuie mie funcție de prefect și poate să-mi dea Guvernul salariul dublu față de cel al unui ministru..."

 
   

Domnul Gheorghe Cristea (din sală):

Dar, invers, să ataci fără...?!

 
   

Domnul Viorel Munteanu:

Nu. Asta este... Dumneavoastră știți ce înseamnă "oportunitatea" - să lași la latitudinea unei instanțe, care nici măcar nu este compusă din specialiști economici, să aprecieze dacă a fost oportun sau nu, chiar dacă trebuie să avem încrederea respectivă în justiție... (comentarii în sală), Nu, nu, o să avem, dar noi știm în România cum se împarte dreptatea, deocamdată, în momentul de față... (rumoare în partea opoziției), așa că vă rog să nu adăugați la Constituție și să lăsați omul să poată să judece actele prin prisma lui și prin libertatea de gândire, fără constrângere. Altfel, nu veți avea decât un prefect pe post de marionetă , care, de frică, ca să stea liniștit, să nu aibă nici o problemă, nu va ataca nici un act și alții vor învârti afaceri cu milioanele de dolari, asă cum se întâmplă în București, când se dă Firmei MAC DONALD cu un dolar și jumătate metrul pătrat și unui român îi închiriez cu 8 dolari, da? Atunci prefectul îl atacă în justiție, după care vine: "Ia plătește tu vreo câteva milioane că ai atacat, că nu m-ai lăsat pe mine să dau cu un dolar și jumătate, în loc să dau cu 8 dolari..."

Domnilor colegi,

Aici să nu ne jucăm, pentru că noi mai știm că unii vin la primării și la consiliile respective numai de dragul de a face bani, nu-i interesează salariul respectiv și lăsați efectiv, omul... justiția să-și spună cuvântul, dar nu, după aceea, un om care a atacat de bună credință, să vină după aceea și să plătească și el, și copiii, și urmașii copiilor la fiecare.

De aceea, vă propun eliminarea acestui alineat propus de conmisie, chiar în condițiile în care a fost modificat, pentru că cererea aceasta o face oricine, nu este mare lucru să scrii o hârtie, să adaugi o cerere: "Ia ia-l tu puțin pe prefect, să vezi dacă n-are de plătit niște bani".

 
   

Domnul Gheorghe Cristea (din sală):

Justiția se pronunță!

 
   

Domnul Marțian Dan:

L-am anunțat mai înainte pe domnul Dejeu, după aceea domnul Petrescu și după aceea domnul Stancov.

 
   

Domnul Gavril Dejeu:

Domnul deputat Munteanu a atacat problema de care mă voi preocupa și eu, dar dintr-un alt unghi.

Aici este o problemă, într-adevăr, de principiu și de orientare, hai să-i zicem, și politică, dacă vreți.

Dacă, de exemplu, la alineatul precedent, sau la articolul precedent , articolul 11, eu m-am pronunțat împotriva acordării prefectului unor drepturi discreționare, și se vor vedea, probbil, în practică urmările rămânerii cuvântului "decide" în competența prefectului, aici aș vrea să iau într-un fel apărarea prefectului, pe baza unui principiu esențial de drept, de care trebuie să beneficieze și el.

A se pronunța dacă un act este legal sau ilegal, în România și, în general, în lume, nu avem pe nimeni chemat să se pronunțe decât instanțele de judecată și și acestea numai în ultima lor expresie, adică după parcurgerea unor trasee procedurale.

A-l sili pe prefect să decidă de la început, după propria lui apreciere, ce este legal și ilegal, este forțarea notei, adică înseamnă a-l obliga pe prefect să ia niște măsuri extraordinare de prevedere, și din punct de vedere al structurii noastre juridice nici nu este chemat să poată lua astfel de măsuri, pentru că astfel de măsuri, de a se pronunța asupra legalității finale a unui act o face numai instanța de judecată.

În alineatul 1 al articolului 12, peste care, mi se pare s-a trecut fără observații, s-a spus că "... prefectul poate ataca în fața instanței de Contencios Administrativ actele autorităților administrației publice locale, în cazul în care consideră că acestea sunt nelegale".

Considerarea, sigur, nu este judecată, este o apreciere subiectivă, chiar dacă prefectul are un corp de magistrați, de juriști, totuși actele sunt ale lui și aprecierea, în continuare, poate fi subiectivă. Și atunci, intervine ceea ce spunea și domnul coleg Munteanu, o problemă foarte serioasă pentru prefect. Dacă, de pildă, în fața unui act, ale cărui urmări posibile pot să fie de însemnătate serioasă în sfera materială, prefectul va fi chemat să-și exercite aceste prerogative, în ipoteza în care el, în final, poate fi supus la retorsiuni de natură materială, va zice: "Mai bine nu atac. De ce să-mi leg eu mâinile, în loc să las lucrurile așa?" Dacă însă lasă lucrurile așa, atunci vreau să vă fac o comparație cu raporturile dintre persoane fizice. Între persoane fizice - dacă eu socot că cineva m-a vătămat în drepturile mele civile, pot să-l dau în judecată, este aprecierea mea subiectivă. Dacă vreau îl dau, dacă nu-l dau, nu mă obligă nimeni s-o fac. Pe când în cazul prefectului, dacă s-ar constata că, într-adevăr, pe o modalitate oarecare a acoperit un act de ilegalitate, poate fi pusă problema unei neglijențe în serviciu sau neexercitării obligațiunilor de serviciu.

Iată de ce, poziția prefectului este mult mai delicată decât a unei simple persoane civile, fiindcă în raporturile dintre persoanele fizice, dacă eu mă angajez să fac un proces împotriva domnului coleg de aici, dacă câștig - bine, dacă nu câștig - sunt obligat să plătesc toate cheltuielile pe care i le-am ocazionat, dar nu mă obligă nimeni s-o fac și n-am nici un fel de control. Poziția mea este absolut liberă și subiectivă, pe când situația prefectului este diferită.

De aceea, mă chinui de vreo două ceasuri, mărturisesc, să găsesc o formulă, căci formula în cap o am, dar n-am găsit textul, și anume, domnul Munteanu spunea ceva de rea-credință. Intr-adevăr, se poate induce în text ideea ca prefectul să poată fi tras la răspundere în ipoteza în care "... acțiunea sa judiciară în fața Contenciosului Administrativ este marcată de rea-credință". Eventual, putem spune "... de vădită rea-credință" și atunci, într-adevăr poate interveni răspunderea.

Dar, pentru aceasta, eu personal n-am găsit o formulă de text pe care s-o propun Camerei și în încercarea de a găsi o soluție acestei spinoase probleme, peste care nu cred că trebuie să se treacă cu ușurință, aș propune, eventual, domnule președinte, să mai lăsați până mâine textul la o parte, pentru a vedea dacă nu putem veni cu un text care să împace și această cerință de care vorbeam mai înainte.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Da. Vă mulțumesc.

Domnul Ovidiu Petrescu.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Eu aș interveni într-o problemă de procedură, să spunem așa.

Biroul permanent s-a întâlnit cu liderii grupurilor parlamentare, care au declarat că această lege nu numai că este necesară, dar trebuie adoptată foarte rapid, evident, nu neglijent sau superficial, însă cu oarecare celeritate. Or, ceea ce se întâmplă aici, este exact contrariul acestei decizii.

Eu personal, ca membru al Biroului permanent, mă întreb și m-am mai întrebat lucrul acesta, nici o grijă, dacă aceste consultări ale Biroului Permanent cu liderii au vreun sens, atâta vreme cât liderii grupurilor parlamentare nu reușesc, aproape niciodată, din experiența noastră de până acum, să exprime o opinie unitară a grupurilor, dacă nu reușesc ca să armonizeze niște puncte de vedere. Acesta este un lucru.

Al doilea lucru care aș vrea să-l spun este că s-a convenit asupra unor probleme, de exemplu, cum ar fi neacordarea cuvântului în cazul în care un coleg vine, fără să aibă nici un amendament, să spună de la tribună "... eu sunt de acord cu colegul care a vorbit mai înainte" și mai aduce vreo 5 argumente.

Dacă noi continuăm să procedăm în felul acesta, această lege cred că o vom finaliza peste 3-4 săptămâni și eu cred că nu este un lucru de dorit.

Vă rog ca să respectăm, să avem un minim respect față de o decizie care s-a luat în mod democratic, zic eu, împreună cu liderii de grup, și domnul președinte al comisiei a atras atenția asupra acestui lucru. Evident.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Fără îndoială, colegul nostru are dreptate, în sensul că noi am discutat o procedură care să imprime într-adevăr un ritm mai rapid, mai alert de dezbatere a acestei legi, dar, în același timp, evident că avem anumite prevederi ale Regulamentului, pe care nu le putem suprima. Nu putem merge cu reguli de selectivitate în dezbaterea unui proiect de lege sau altul. De aceea, cred că are dreptate dânsul când spune că atunci când există un amendament, să lăsăm pe autorul amendamentului să și-l prezinte cu argumentele și elementele de fundamentare corespunzătoare și să nu ne constituim în proptele - 1, 2, 5 sau 10 - pentru respectivul amendament. Vom reflecta acest lucru prin vot. Vă rog, în consecință, să luați în considerare elementele asupra cărora a insistat domnul Ovidiu Petrescu, evident, menținând, fiecare dintre noi, în vigoare, prevederile din Regulament.

Domnule Stancov,

Dacă credeți că recomandarea făcută...

 
   

Domnul George Stancov:

Am ințeles...

 
   

Domnul Marțian Dan:

Da. Vă rog.

 
   

Domnul George Stancov:

Prima problamă, pe scurt: articolul 12, așa cum este în textul în vigoare al legii, contravine Constituției și vă propun deci înlocuirea textului nemodificat cu textul din art.122 alineatul 4 al Constituției României. El, pentru reamintire, sună așa: "Prefectul poate ataca, în fața instanței de Contencios Administrativ un act al consiliului județean, al celui local, sau al primarului..." și așa mai departe, "în cazul în care consideră actul ilegal".

Aici, însă, în textul adoptat înainte de Constituție, evident că avem de-a face cu o diferență de text și eu am pledat anterior pentru respectarea textului constituțional. Pentru același lucru, pledez în sensul preluării textului din Constituție, fără tot felul de interpretări.

Rațiunea propunerii mele o știe domnul Fleșariu, cu care am dezbătut la comisie textul, și o să v-o spună, pentru onestitatea în fața Camerei, nu vreau să insist eu. Stie dumnealui de ce prețuiește mai mult acest text.

Trec la celălalt alineat, care îl frământă pe domnul Dejeu foarte mult. Aici, frământarea trebuie să fie într-un alt sens, nu aceea care ne pune pe noi pe gânduri, ce o să pățească înaltul demnitar județean, prefectul, dacă, săracul, greșește? Aceea că această lege se adresează și trebuie să fie în slujba cetățeanului. Deci, ideea este de a nu proteja funcționarul public în primul rând, ci interesele cetățeanului. Sub acest aspect, eu vă propun eliminarea ultimei propoziții din fraza articolului 12 alineatul 3, propus spre votare, pentru că se cumulează cele două aspecte, "... iar întârzierea a produs pagube".

Rațiunea: dacă nu s-a produs o pagubă materială sau morală și totuși actul atacat s-a dovedit legal, nu are a răspunde, pentru că a pus în discuție, la urma urmei, autoritatea locală sub aspectul criticii soluției? Nu are nici o răspundere? Este cineva mai presus de lege? Sub un aspect. Sub un al doilea aspect: dar dacă a produs pagube, mă opun ideii de rea-credință. Prostia se plătește. Nu mai insist.

Din sal:

Ca și domnia!

 
   

Domnul George Stancov:

Firește.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Da. Are cuvântul domnul deputat Emil Putin.

 
   

Domnul Emil Putin:

Vă mărturisesc că nu aș fi intervenit, dacă nu s-ar fi pus la îndoială acest text, în sensul că ar contraveni Constituției.

Eu consider că textul este bine ales, este întemeiat, el se bazează pe un principiu, și anume atenționează pe cel care emite, sau care întocmește un act ca să-l facă și de bună credință și în conformitate cu prevederile legale.

Fiindcă s-a pus aici problema că s-ar încălca Constituția sau, mai precis, că s-ar adăuga la Constituție, precizez că există această instituție a răspunderii civile delictuale, care este stabilită în Codul Civil, art. 998 și următoarele, încă de pe timpul lui Napoleon, prin care fiecare om trebuie să fie responsabil la ceea ce face.

Să nu uităm că prefectura este o instituție politică, este un organ numit, pe când consiliile sunt niște organe alese, astfel încât orișicând pot exista niște dispute politice și controverse. Este absolut necesar ca să existe această atenționare ca și prefectul, ca și oricare alt organ de stat, să respecte legea.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Domnul deputat Mircea Munteanu.

 
   

Domnul Mircea Mihai Munteanu:

La rândul meu, vreau să subliniez faptul că acest al treilea alineat, propus pentru articolul 12, nu are rolul de a-l speria pe prefect, nu are rolul de a-l demobiliza în exercitarea dreptului său, așa cum prevede primul și al doilea alineat al articolului, dimpotrivă, pentru că, la urma urmelor, actele lui trebuie să fie într-adevăr făcute astfel încât să servească unor interese reale ale administrației.

Insist, și vă rog, doamnelor și domnilor, ca să fiți de acord și cu acest alineat, al treilea, propus de comisie.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Da. Bun. (Discuții în sală).

Domnul deputat Anghel Stanciu.

 
   

Domnul Gavril Dejeu:

Față de precizările făcute de domnul secretar, eu îmi retrag propunerea făcută.

 
   

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Probabil că acum înțelegeți de ce a durat examinarea acestei legi aproape 3 săptămâni. Azi dimineață și ieri după-amiază, noi am discutat art. 112, respectiv alin. 3. In ceea ce mă privește, am susținut eliminarea acestui alineat și am spus acest lucru colegilor mei. Dânșii au votat și au hotărât cum au crezut de cuviință,

Eu consider că art. 112, dincolo de orice culoare politică, acoperă și prevederile art. 12 alin. 3 nou, deoarece specifică foarte clar: "Primarii, viceprimarii, primarul general al municipiului București, președinții consiliilor județene, consilierii, secretarii și personalul din aparatul propriu al consiliilor locale județene, după caz, răspund material, administrativ, penal pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor care le revin, în condițiile legii". Alineatul următor: "Prevederile alin. 1 se aplică și prefecților, subprefecților și personalului din aparatul propriu al prefecturilor." Deci, art. 112 cuprinde clar absolut tot, în alin. 1 și 2.

Treaba aceasta este, dacă vreți, o chestiune de orgoliu, să-i punem prefectului, chiar în coastă, acolo unde apar atribuțiile lui, să-i atragem atenția imediat că el răspunde. Acesta este sensul, nu este nici acoperitor în raport cu art. 112, nici nu completează. Autorități ale administrației publice locale se pot adresa în baza art. 112.

Deci, dacă depășim anumite limite de orgolii personale, art.12 alin. 3 nu are ce căuta. Aceasta este propunerea pe care am făcut-o la comisie, argumentația și vă rog să vă aplecați asupra textelor comparative și să vedeți că aceasta este singura soluție de rezolvare.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Urmează domnul Corneliu Dorin Gavaliugov, după aceea domnul Aurel Știrbu și socotim încheiate dezbaterile pe marginea acestui articol.

 
   

Domnul Corneliu Dorin Gavaliugov:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Intr-adevăr, după dezbaterea în art. 11, reluarea abordării puterilor în fapt de care se bucură prefectul în baza Constituției României, în baza legislației în vigoare, completată cu numeroase hotărâri ale Guvernului, ne obligă la mai multă atenție față de acest amendament cu care onorata comisie a venit să completeze art. 12. Eu spun că este absolut necesar să-i punem, cel puțin, acest paragraf de gardă, față de largile atribuții pe care le-a demonstrat, nu numai teoretic, nu numai legal, dar faptic, cel care este delegat al Guvernului și care, în raport de de generozitatea și de democrația pe care vrea să o introducă Legea nr. 69/1991, cea care a creat instituția prefectului, am constatat că, în ultimii ani, a transformat această instituție, scoțând-o din vremurile antice, într-o "instituție a satrapului". Și spun aceasta pentru că este abosolut nevoie, față de mulțimea de ordine ale prefecților care au excedat legea, care s-au lovit de dificultatea și lentoarea dezbaterii în cadrul contenciosului administrativ, chiar fiind considerată procedură de urgență, de un text de lege care să asigure, din capul locului, o punere în gardă a acțiunilor prefectului.

Eu aș avea de adăugat, ca propunere, un amendament pe care l-am adus și în atenția domnului președinte al Comisiei pentru administrație publică locală, domnul Ciumara, și anume ca încheierea alin. 3 să nu se refere la: "...întâzierea lor a aprodus pagube", cred că un termen juridic mai firesc (și vor mai fi și alți distinși juriști care vor lua cuvântul după mine) ar fi: "...care au produs daune". Pentru că, într-adevăr, cazuistica din ultimii 3 ani de zile a demonstrat că aceste acte ale prefecților au produs un număr impresionant de daune, care nu neapărat se pot cuantifica sub forma unor pagube. Pentru aceasta, depun amendamentul.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Domnul deputat Aurel Știrbu.

 
   

Domnul Aurel Știrbu:

Domnule președinte,

Vă rog să mă iertați că nu am răspuns apelului de a fi cât mai scurt, dar, ca să contribui, totuși, nu voi argumenta, decât voi afirma, pentru că argumente s-au adus.

Primul amendament, să precizăm: "cu excepția oportunității", nu poate fi însușit, pentru că ilegalitatea poate să apară chiar și în domeniul oportunității. Nu putem restrânge, nu putem scoate de sub incidența legii problema oportunității, pentru că ea este de ordin subiectiv. Prin urmare, textul este foarte corespunzător așa cum este este și să nu îl mutilăm cu amendamentul respectiv pentru că, efectiv, nu corespunde la ceea ce se vrea prin lege.

La problema a doua, eu consider că alin. 3 ar trebui suprimat și propun să fie suprimat complet, pentru că este inutil. De ce? Sunt două aspecte.

Prima problemă: "prefectul răspunde potrivit legii" Domnilor colegi, bineînțeles că avem reglementări, absolut toate organele administrației de stat răspund potrivit legii față de ceea ce fac ele, nu pot răspunde altfel.

Și atunci, se pune problema în continuare, restrângem numai dacă "au produs pagube". Păi, dar, pentru altceva nu trebuie să răspundă?

Și apoi, încă o problemă, dacă răspunde potrivit legii, colegii juriști știu că răspundera intervine atunci când există vinovăție. Gândiți-vă, s-a produs o pagubă, de acord, prefectul este chemat în instanță, gata, l-ați văzut obligat să plătească? E proces, se judecă, trebuie dovedită vinovăția, fie intenția, fie culpa etc. etc. Prin urmare, să lăsăm norma generală de drept ca toate organele administrației să răspundă potrivit legii pentru faptele lor și să nu îngrădim numai la cazurile când s-au produs pagube. Pentru că, răspunderea este, repet, sub cele două aspecte: intenție sau culpă.

Deci nu are rost, după opinia mea, aici, acest alineat, este superfluu și nu va opera absolut deloc, decât va încurca și va speria niște oameni.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Ați ascultat diferite puncte de vedere, ele privesc alin. 1 al acestui articol, în sensul că sunt două observații, dacă am înțeles eu bine, îi rog pe autorii amendamentelor să fie atenți și dacă, cumva, nu am decelat exact sensul celor pe care le-au prezentat dânșii, să restabilim lucrurile în coordonatele lor firești:

1. Domnul deputat Màrton Árpàd propune ca alin. 1 să fie completat cu următorul text, ca o teză în continuarea lui: "Prefectul poate ataca doar legalitatea, nu și oportunitatea actelor". Aceasta este propunerea dânsului.

2. Domnul deputat George Stancov propune ca acest alin. 1 să reia alin. 4 din art. 122 al Constituției, așa cum este el redactat acolo.

Acestea sunt, deci, observațiile în legătură cu alin. 1.

In ce privește alin. 2, nu au fost observații.

In legătură cu alin. 3, punctele de vedere care s-au conturat sunt următoarele: eliminarea, pe care a propus-o domnul deputat Viorel Munteanu și a susținut-o domnul deputat Anghel Stanciu, trimițând în argumentația domniei sale la prevederile din art. 112 din această lege (și vă rog să vă uitați în raportul domniilor voastre, unde aveți acest text) și, de asemenea, s-a pronunțat pentru eliminare domnul deputat Aurel Știrbu. Celelalte lucruri au gravitat în jurul următoarei idei: dacă să fie menținut sau nu acest alineat. În funcție de opțiunea pe care au avut-o unii sau alții dintre colegi, s-a produs argumentația de susținere. A mai fost o propunere, a domnului deputat Gavril Dejeu, însă dânsul, în urma discuțiilor și a obsevațiilor relative la procedură care au fost formulate aici, a retras-o. Cam acestea sunt lucrurile care au rezultat din discuții și în privința cărora vă rog să fiți de acord să ascultăm punctul de vedere al inițiatorului și al comisiei.

Îl invit la microfon pe domnul secretar de stat Octav Cozmâncă.

 
   

Domnul Octav Cozmâncă:

Domnule președinte,

O să încep cu art. 12 alin. 3. Sigur, aici..., noi am discutat mai mult timp în comisia de specialitate, am adus argumente și de o parte și de alta. Noi ne-am spus punctul de vedere și îl reiterez și în fața plenului Camerei, și anume că acest articol, practic, este inutil aici, întrucât problema este reglementată, așa cum cum se evoca de domnul deputat Anghel Stanciu, la art. 112 alin. 2, unde se spune foarte clar că prevederile alin. 1 se aplică prefecților, subprefecților și personalului din aparatul propriu al prefecturilor. Deci, rezolvăm această problemă, care, sigur, a fost ridicată pe bună dreptate, cred eu, în cadrul comisiei, și chiar în plen, dar este rezolvată acolo.

In al doilea rând, cred că acest alineat, introdus manifest în art. 12, alin. 3, ar putea să descurajeze - și să dea Domnul să nu fie așa! - ca un atribut esențial, constituțional al prefectului, de fapt, al doilea atribut sau primul, cum doriți, din cele două fundamentale, să nu poată fi exercitat sau să nu mai fie exercitat în ceea ce privește respectara legalitătii actelor autorităților publice locale. Există, așadar, pericolul ca, de frica faptului că o instanță sau alta poate aprecia, din zece acte, că unul, totuși, a fost atacat de o manieră necorespunzătoare și, deci, este act legal, prefectul să nu mai controleze legalitatea actelor și să nu mai înainteze instanței de contencios propunerea sa.

De aceea, noi apreciem că este suficient art. 12 alin. 1 și 2, care s-a adăugat la propuenrea noastră, el neexistând înainte, și care acoperă pe deplin această problemă.

In al treilea rând, în legătură cu oportunitatea, v-aș ruga să observați faptul că, la art. 12 alin. 1, se spune foarte clar că "Prefectul poate ataca în fața instanței de contencios administrativ actele autorităților administrației publice locale, în cazul în care consideră că acestea sunt ilegale". Deci, legiuitorul a apreciat că este vorba de legalitate, și nu de oportunitate și face expres trimitere la acte "ilegale", așadar, altfel de acte nu pot fi atacate în contenciosul administrativ, ci numai cele care nu respectă legalitatea, nu sunt în concordanță cu Constituția sau legile țării.

Legat de propunerea domnului Stancov, așa este textul integral din Cosntituție, alin. 4, dar vă rog să observați că aici este doar o mică diferență: "actele autorităților administrației publice locale". Care sunt aceste "autorități ale administrației publice locale", potrivit Constituției și Legii nr. 69? Consiliul local, consiliul județean și primarul, deci nu există nici un fel de problemă, dacă doriți neapărat reproducerea integrală a textului din Constituție, sigur, este o chestiune de opțiune, dar, în fond, se rezolvă această problemă integral și prin textul prezentat dumneavoastră.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Are cuvântul comisia, prin domnul Mircea Ciumara.

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

În privința oportunității, m-am pronunțat.

În privința alin. 3, îl rog pe domnul Viorel Munteanu să citească și art. 48 din Constituție. Alin. 1 spune în felul următor: "Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică printr-un act administrativ sau printr-o nesoluționare în teremen legal a unei cereri este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei." Așa scrie! În alin. 2 se spune în felul următor: "Condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică." Ei, noi, prin lege organică, prevedem pentru prefect ceea ce prevede Constituția României! De aceea, acest articol din proiectul de lege cumulează cele două articole constituționale la care am făcut referire, art. 122, cu niște mici modificări de plural sau singular, și art. 48. Este perfect constituțional acest articol!

Dacă ne uităm, textul acesta, că prefectul poate ataca numai legalitate" actelor este și în vechea lege. Și, din păcate, am constatat că au fost și cazuri unde a atacat oportunitatea, pentru că de unde nu este foc nu iese fum. Din acest motiv s-a simțit nevoia acestei mențiuni exprese..., eu am apreciat până acum colaborarea cu domnul secretar de stat și înțelepciunea domniei sale de a asigura echilibrul. Noi am mers pe ideea următoare: suntem în Piața Unirii, o piață foarte aglomerată, circulația este blocată și polițistul stă pe margine și pândește pe cel care greșește, ca să-i dea amendă, or, noi concepem că nu acesta este rolul lui, ci să fluidizeze circulația. Și am prevăzut, la art. 101 alin. 2, că prefectul are termen de 10 zile să ceară consiliului local să mai gândească încă o dată înainte de a ataca, deci noi am căutat să îmbunătățim colaborarea dintre prefect și consiliul local, nu să băgăm zâzanie între ei și să-i pedepsim.

Eu vă rog, așa cum am insistat de la început, să interpretăm legea în ansamblul său. Noi căutăm ca prefectul și consiliul local să colaboreze pentru legalitate și pentru buna funcționare, în cadrul Constituției. Însă, pentru că au apărut încălcări, se simte nevoia aici de o precizare explicită, mai mult decât la 112. Și viața arată lucrul acesta și eu am crezut că domnul secretar de stat a înțeles de ce se face traba aceasta, ca să facem o lege echilibrată, care să răspundă la toate cerințele, conform Constituției. De aceea, sper ca domnul secretar de stat să renunțe la rezerva făcută acum. Dacă nu erau probleme de oportunitate până acum, nu aveam nici tot felul de interpelări în străinătate și nici conflicte în țară. Hiadeți să facem pace în țară, domnule secretar de stat!

 
   

Domnul Marțian Dan:

Mai era o mică precizare pe care vrea să o facă domnul Gavril Dejeu.

 
   

Domnul Gavril Dejeu:

S-au adus aici argumente abstrase din art. 112 al aceleiași legi. Rog să binevoiți a observa că există o diferență netă conceputuală și de consecințe juridice între acte juridice sau acte administrative și fapte ale primarului sau ale prefectului. Fapte însemnează orice fel de prejudiciu pe care îl aduce prin atitudinea pe care o are în calitatea lui de funcționar, pe când actul administrativ este cu totul altceva, ce emană de la prefect. Or, art. 112 nu sancționează actele, sancționează numai faptele și urmările lor. Iar art. 48, cum foarte bine a spus domnul președinte Mircea Ciumara, se referă la obligativitatea răspunderii autorității publice, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea la termen a unei cereri ș.a.m.d. Deci, este o diferență netă și acest alin. 3 al articolului pe care îl discutăm noi își găsește perfect justificarea în text, eliminarea lui însemnând să nu preluăm din Constituție responsabilitatea prefectului pentru actele sale juridice. Faptele prevăzute de art. 112 sunt altceva!

Voci din sală:

Este corect așa!

 
   

Domnul Marțian Dan:

Domnule Viorel Munteanu, vă rog, foarte pe scurt!

 
   

Domnul Mircea Ciumara (din sală):

Domnule președinte, este un regulament al Camerei care spune că, după ce vorbesc inițiatorul și șeful comisiei, nu se mai ia cuvântul!

 
   

Domnul Marțian Dan:

Domnule Munteanu...

 
   

Domnul Viorel Munteanu:

Era vorba de un drept la replică, care este tot regulamentar, nu este nici o problemă!

 
   

Domnul Marțian Dan:

Dați dreptul la replică, atât, nu mai intrăm în fondul dezbaterii!

 
   

Domnul Viorel Munteanu:

Domnule Ciumara, vă reamintesc, capitolul din care ați citit dumneavoastră se cheamă "Drepturile și libertățile fundamentale", deci este vorba despre cetățenii lezați în drepturile lor de un act al autorităților publice. Or, autorități publice sunt Guvernul și autoritățile publice ale administrației locale. Aici este vorba de cu totul altceva, este vorba de faptul că prefectul atacă niște acte ale autorităților publice ale administrației locale, care nu sunt drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor. Vă rog să citiți Constituția în ansamblu! (Rumoare.)

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

Domnia sa nu își aduce aminte că am vrut să schimbăm art. 1, fiindcă prefectul este și el autoritate publică! Domnia sa nu știe treaba aceasta!

Să vă dau un exemplu concret din România: într-o comună, printr-o hotărâre a consiliului local, este păgubit un țăran nepriceput, el nu o să-și apere drepturile, deci, nu este consiliul local cel păgubit, ci acel țăran amărât, iar el nu va ști să se apere. Dăi voie consiliului local, emitentul hotărârii, să îl ajute pe acest localnic! Despre aceasta este vorba, domnule Munteanu! Așa trebuie să gândim, cum se întâmplă în teritoriu! In cazul în care o hotărâre a consiliului local dă un drept unui cetățean, și ea este blocată de prefect, cetățeanul respectiv trebuie despăgubit, i s-au creat pagube, nu a putut folosi nu știu ce lucru, și să intervină în instanță consiliul local, care este este mai competent decât nea Gheorghe!

 
   

Domnul Viorel Munteanu (din sală):

Art. 48 dă dreptul cetățeanului, nu autorității!

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

Da, dar este actul coniliului local cel care este emis, domnule Munteanu! Trebuie gândit concret, cu oamenii pe care îi avem în țară!

Eu sper că domnul secretar de stat vrea să mă sprijine acum!

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Inițiatorul mai dorea să facă o mică precizare. Vă rog!

 
   

Domnul Octav Cozmâncă:

Domnule președinte,

Noi am colaborat prea bine în comisie de-a lungul acestor săptămâni, ca să nu găsim elemente de compromis și soluții pentru a ieși din impas. Și atunci, sigur, eu mi-am exprimat punctul de vedere, l-am prezentat și la Senat, iar Senatul a avut același punct de vedere cu mine, însă, dacă, totuși, comisia insistă, suntem și noi de acord cu reformularea art. 112 alin. 3, în sensul celor pe care le-a prezentat domnul deputat Gavril Dejeu, cu care sunt în totalitate de acord, și anume: "Prefectul răspunde, conform legii, la cererea autorității administrației publice locale sau județene, în cazul în care instanța de contencios administrativ stabilește că actele acestora au fost au fost atacate - și acum este elementul important - în mod abuziv sau cu rea-credință."

Mulțumesc.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor deputați,

Ați ascultat diferite puncte de vedere în legătură cu acest art. 12, sunt următoarele posibilități de a elucida aceste probleme:

Să ne pronunțăm în legătură cu alin. 1 și alin. 2, eventual să luăm în considerare o idee pe care a expus-o domnul deputat Gavril Dejeu în prima intervenție a domniei sale...

 
   

Domnul Gavril Dejeu (din sală):

Am renunțat la ea!

 
   

Domnul Marțian Dan:

Nu vă grăbiți, pentru că am impresia că rețineți selectiv! Eu, în calitatea pe care o am, trebuie să rețin toate nuanțele diferitelor intervenții și nu este ușor... Domnul Gavril Dejeu, de exemplu,- pentru dv., care îmi dați replică apriori,- a spus următorul lucru: ca acest alin. 3 să-l lăsăm, să-l analizăm și să-l reluăm în discuție mâine dimineață. Și poate că ar fi bine acest lucru... Sigur că este o ipoteză de lucru, pe care o îmbrățișăm sau nu.

Rămâne să discutăm, întrucât au apărut anumite divergențe, probleme și implicații, inclusiv necesitatea unor corelări cu art. 112, și să vedem dacă sunt mulțumitoare soluțiile de acolo sau nu, pentru că noi nu trebuie să facem o lege care să supraliciteze rezolvarea uneia și aceleiași probleme, în diferitele ei segmente, le rezolvăm într-un loc, care socotim că este cel mai potrivit. Din punctul acesta de vedere, sugestia de a da posibilitatea să se reflecteze în comisie, în funcție de discuțiile care s-au purtat, cu participarea inițiatorului, are o anumită rațiune. Este vorba, reamintesc, numai de alin. 3.

Eu v-aș cere îngăduința să fim de acord cu această sugestie a domnului deputat Gavril Dejeu și să o dăm, după terminarea lucrărilor, mâine dimineață, înainte de începere, să se întrunească comisia, împreună cu inițiatorul, noi urmând să decidem lucrurile în legătură cu alin. 1, și anume propunerea făcută de către domnul George Stancov, în măsura în care domnia sa și-o mai menține, și propunerea făcută de către domnul deputat Márton Árpád, privind introducerea unei teze noi. Acestea sunt lucrurile legate de cele două alineate, 1 și 2.

Vă rog!

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

Noi ne supunem cu multă disciplină dispozițiilor dumneavoastră și studiem și diseară acest articol, însă dacă alin. 3 se modifică sau dispare, precizările devin indispensabile. De aceea, eu vă rog să reluăm tot articolul și să-l gândim unitar, nu pe bucățele. Dacă prefectul nu răspunde în nici un fel pentru pagubele pricinuite, trebuie să-i interzicem în mod explicit orice amestec în oportunitatea unei legi.

Mie îmi pare rău că domnul secretar de stat, după două ședințe pe tema aceasta, încearcă acum să modifice textul. Foarte bine, după ședință stăm de vorbă, însă discutăm tot articolul.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Cred că este logică propunerea pe care ați făcut-o și poate fi însușită, se rediscută tot articolul, cu toate cele trei alineate ale lui, mai ales că se cunosc și sugestiile care au fost formulate de diferiți colegi.

In aceste împrejurări, îl lăsăm ca o problemă deschisă, în privința căreia vom lua o decizie, probabil, mâine dimineață. Da? Bine, vă mulțumesc, se retrimite la comisie.

Pct. 18 se referă la titlul Cap. II, nu a fost obiecții în legătură cu el. In legătură cu titlul secțiunii, de asemenea, nu au fost obiecțiuni. Considerăm, deci, că mergem pe formula din actuala lege.

Referitor la art. 13, nu au fost obiecții sau sugestii din partea comisiei, nici amendamente respinse. Socotim că și acest articol rămâne în varianta actuală din lege.

Trecem la pct. 19. Aici este vorba de art. 14, și comisia dă o redactare pentru alin. 1 al acestui articol. Dacă în legătură cu această propunere a comisiei, pe care o avem la pct. 19, dorește cineva să intervină.

Domnule Ioan Ghișe, vă rog să poftiți la tribună!

 
   

Domnul Ioan Ghișe:

Domnule președinte,

Dacă urmărim art. 14, în redactarea lui întreagă, vedem că pe pag. 6 este stabilit pentru fiecare consiliu local, în funcție de numărul de locuitori, câți consilieri ar trebui să aibă. Și, datorită acestui fapt, că prin lege este stabilit numărul de consilieri corespunzător consiliului local, propun ca formularea articolului să fie următoarea: "Numărul membrilor fiecărui consiliu local se constată prin ordin al prefectului", și, în continuare, textul decurge așa cum este în articol. Deci, propun înlocuirea cuvintelor "se stabilește", pentru că numărul de consilieri este stabilit prin lege.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Este clar, am reținut propuenrea dumneavoastră, nu a figurat acest amendament în raportul de la Anexa nr. 2.

A mai fost doar o propunere, a domnului deputat Làzàr Madaras, care cere ca alineatul nou...

 
   

Domnul Mircea Ciumara :(din sală)

Domnule președinte,

Dacă nu susține domnia sa, de ce îl invitați dumneavoastră, nu am înțeles ?!

 
   

Domnul Marțian Dan:

Nu, nu îl invit neapărat, dar vreau să atrag atenția că doar domnul Madaras a avut, în legătură cu această chestiune, propuneri.

Rog, acum, inițiatorul și comisia să se pronunțe în legătură cu amendamentul domnului Ghișe. Dânsul propune ca numărul membrilor fiecărui consiliu local nu"se stabilește" prin ordinul prefectului, ci "se constată".

Vă rog , inițiatorul și comisia.

 
   

Domnul Octav Cosmâncă:

Domnule președinte,

In legătură cu acest articol, noi am preluat din textul Senatului, de la art.14, în prima parte a acestui articol, la comisia de specialitate. Deci, nu sunt schimbări substanțiale față de formularea de la Senat. Pe fond, vorbesc.

Sigur că propunerea domnului Ghișe, în fapt," stabilește" este același lucru cu "constată", pentru că, practic, aici prefectul nu face absolut nimic decât emite un ordin pe baza datelor pe care le prezintă Direcția județeană de statistică, așa cum se precizează aici, la 1 ianuarie sau la 1 iulie.

De fapt, un ordin nu se dă în constatare, ci stabilește ceva, dar pe baza unui fapt cert pe care îl pune la dispoziție Comisia statistică, nu de interpretare, nu sunt elemente de factură subiectivă. Dacă deranjează prea mult, noi acceptăm și "constatată".

 
   

Domnul Marțian Dan:

Comisia, domnul Ciumara.

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

Domnule președinte,

Dacă mai vin amendamente care nu au fost adresate comisiei anterior, vom cere timp de gândire, ca să se știe precis cine blochează legea aceasta.

Pentru greșeli, în cazul constatării numărului corect, cineva trebuie să răspundă. Deci, dacă constată, nu poate fi responsabil prefectul pentru o încălcare a drepturilor sale, dacă stabilește, este responsabil. De aceea, această modificare de termeni elimină responsabilitatea prefectului pentru corectitudinea cifrei. De aceea, nu sunt de acord cu această modificare.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Este clar.

Doamnelor și domnilor, în aceste împrejurări, întrucât este vorba de prioritatea pe care o au textele comisiei, vă rog să vă uitați la pct.19. Acolo, este textul alineatului 1 al articolului 14. Am să vă rog să vă pronunțați în legătură cu el.

Cine este pentru adoptare ? Vă mulțumesc .Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă. Abțineri, dacă sunt? Două abțineri.

Cu majoritate de voturi a fost adoptat art.14 alineatul 1.

La următoarea poziție, 2o este textul propus de către comisie pentru art.14 alineatul 2. Nu a intervenit nimeni în legătură cu acest text. Doriți să interveniți ? Da.

Domnul Mușetescu.

 
   

Domnul Ovidiu Tiberiu Mușetescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

In legătură cu art.14 alineatul 2 a intervenit în două rânduri câte o încurcătură.

Problema numărului consilierilor care compun consiliul general, a fost tratată de Senat în art.702. In urma deliberărilor din comisie, s-a considerat că sediul materiei este la acest articol.

In două rânduri, amendamentele pe care le-am prezentat, și doresc să repet, nu le-am prezentat neapărat în nume propriu, ci în numele grupului de deputați PDSR din municipiul București, am propus ca această cifră să fie de 65 de consilieri. Eu doresc să aduc doar două argumente. In varianta propusă de Senat, Consiliul general al municipiului București ar fi urmat să funcționeze și să se organizeze ca și un consiliu județean. Acest lucru ar fi însemnat că ar fi urmat să aibă delegație permanentă, președinte, vicepreședinți, aparat propriu, secretari ș.a.m.d. Si atunci, în această variantă, probabil că și numărul, chiar și numărul de 45 de consilieri, atât cât a propus Senatul, era suficient.

Veți vedea, în continuare, la art.70 și următoarele, că propunerea comisiei, în acord cu Guvernul, și cu care suntem și noi de acord, este să se revină la formula unui consiliu local cu specificitatea care se va discuta la vremea respectivă. In această situație, Consiliul general al municipiului București lucrează și se organizează pe comisii, ca orice consiliu local, comunal, orășenesc ș.a.m.d.

Vreau să vă spun, de exemplu, că, la această oră, Consiliul local al municipiului București are organizate un număr de 13 comisii. Noi am făcut o socoteală foarte economicoasă, să spunem așa. Dacă fiecare comisie are un minimum de 5 consilieri - și vreau să vă spun că sunt comisii, cum este comisia de urbanism la care 5 consilieri nu ar apuca nici să citească actele necesare - ar rezulta un număr de 65 de consilieri.

Eu sper ca prin ceea ce spun să conving nu numai colegii din PDSR care susțin această chestiune, ci pe toți colegii care sunt deputați de București și din București, care cunosc foarte bine această situație. In prezent, sunt 75 de consilieri, lucrurile nu au mers strălucit și nu credem că reducerea brutală a acestui număr ar duce la rezultate foarte bune în viitor. Având în vedere că numărul de 45, respectiv 55, a fost gândit pentru o structură de tip consiliu județean și față de argumentele pe care le-am adus, puținele argumente pe care le-am adus, ar mai fi unul, dacă îmi permiteți. Sectoarele ar urma să fie reprezentate în consiliul general de un număr minim de 10 consilieri. Deci, cel mai mic sector - sunt 6 sectoare - ar urma sa aibă măcar 10 consilieri în consiliul general; și acesta ar fi un argument, urmând ca între 60 și 65 să se balanseze după numărul populației din sectoare.

V-aș ruga să aveți în vedere aceste argumente. In principiu, nu aș vrea să anticipez, și Guvernul și-a însusit, până la urmă această explicație. Noi trebuie sa ne gândim că așezăm structurile juridice ale administrației locale în municipiul București și pentru anul 2000, nu neapărat pentru anul acesta și, cred că, în această structură, consiliul general va reuși să rezolve acele sarcini și acele atribuții pe care i le-am conferit prin lege,

Vă mulțumesc .

 
   

Domnul Marțian Dan:

Domnul deputat Radu Berceanu dorește să intervină.

Tot la acest alineat 2, art.14, da ?

 
   

Domnul Mircea Radu Berceanu:

Da.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Vă rog.

 
   

Domnul Mircea Radu Berceanu:

Chiar dacă, fiind 75 de consilieri în prezent la municipiul București, lucrurile nu au mers foarte bine, nu cred că numărul a fost de vină și nu cred că se va ajunge la o funcționare mai bună, scăzând numărul. Mai mult decât atât, pot să vă spun că nici în Camera Deputaților lucrurile nu au mers foarte bine și nu cred că vom merge pe aceeași idee. Dacă vom păstra 55 de consilieri, pot să vă spun că un consilier al municipiului București va reprezenta mai mulți alegători decât un deputat. In schimb, el nu va fi plătit cu normă întreagă, are un cuantum, va trebui să lucreze după-amiaza și, apoi, ne vom mira că lucrurile în municipiul București, în privința administrației, stau așa cum stau.

De aceea, noi considerăm că nici într-un caz o economie de acest gen nu e binevenită. Eventual, putem discuta ca acel cuantum să nu mai fie 25%, ci să fie un cuantum mai mic pentru ca să nu sărăcească Guvernul din acest motiv, dar cred că numărul de consilieri, după părerea noastră, trebuie să rămână 75, așa cum a fost.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor, dumneavoastră ați ascultat cele două intervenții care se referă la numărul de consilieri ai Consiliului general al capitalei.

Rog, acum, punctul de vedere al inițiatorului și al comisiei.

 
   

Domnul Octav Cosmâncă:

Domnule președinte,

Propunerile de reducere a numărului de consilieri s-ar lega de două motivații: pe de o parte, pentru necesitatea ca aceste organisme ale autonomiei locale să fie mai operative, știut fiind faptul că și în prezent, cel puțin o treime nu participă la activitatea consiliilor locale; în al doilea rând pentru a face niște economii, și nu Guvernului, ci autorităților publice locale. Din calculele pe care noi le-am făcut, rezultau vreo 3 miliarde/lună, deci, vreo 30 și ceva miliarde /an, care înseamnă ceva pentru autoritățile publice locale.

Sigur, a fost o discuție mai amplă și în comisie. In final, noi am fost de acord cu acest punct de vedere, cu menținerea numărului actual de consilieri la autoritățile publice locale, la consiliile locale. La capitală, din 75, inițial la Senat, s-a apreciat că sunt suficienți 45, la comisie 55. Se propune 65. Sigur că, practic, 10 în plus sau în minus, în această situație, nu mai are prea mare, cred eu, relevanță sub aspectul bugetului Consiliului general al capitalei și susținem și această formulă dacă va aprecia Camera că este necesar să avem 65 de consilieri la capitală; însă, vreau să invoc și faptul că în structura capitalei, ca subunități ale municipiului București, sunt sectoarele. Noi avem 35 de consilieri locali ai sectoarelor. Adică, avem o forță, spunem noi, legislativă, deliberativă, la sectoare și la municipiu, impresionantă, spre deosebire de județe și, deci, nu există chiar acea diferență atât de mare între un deputat și un consilier la municipiul București.

Vă rog să adăugați, așa cum spuneam, 6 sectoare a 35 de consilieri. La capitală 55 sau 65 de consilieri și vedeți cam câți cetățeni revin unui consilier local de sector sau capitală.

Deci, susținem, domnule președinte, dacă și comisia este de acord, 65 la capitală.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Domnul Mircea Ciumara.

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

Domnule președinte,

In numele bunei colaborări, care ne-a caracterizat la comisie, noi am acceptat toate propunerile PDSR-ului. Guvernul PDSR a propus 45, grupul parlamentar al PDSR a propus 55, iar grupul parlamentar PDSR de București propune 65.

Noi, ceilalți din comisie, dăm voie PDSR-ului să pună cât dorește el, dar să ne spună o cifră a PDSR-ului și noi o acceptăm.

Rog, totuși .........

 
   

Domnul Marțian Dan:

In prima ediție, este cea pe care a produs-o domnul .....

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

In ședința de birou de ieri, se punea problema ca să se pronunțe punctul de vedere al grupului parlamentar, da ? Deci, eu vă spun că ce propuneți dumnevoastră, parlamentarii PDSR, noi acceptăm. Da?! Dar, o singură cifră.

 
   

Domnul Marțian Dan:

65 a propus domnul Mușetescu.

Deci, și inițiatorul și comisia îmbrățișează ideea de a avea 65 de membri în Consiliul general al municipiului București .Mai. este propunerea domnului Berceanu în legătură cu menținerea actualului număr, respectiv 75.

Sigur că am să vă propun prima dată să vă pronunțați în legătură cu sugestia domnului Ovidiu Mușetescu, îmbrățișată și de către inițiator și de către comisie, și vom vedea care va fi rezultatul și în funcție de aceasta, dacă va mai trebui să supun la vot propunerea domnului Berceanu.

Mai doreați să interveniți ? Vă rog.

 
   

Domnul Mircea Radu Berceanu:

Eu aș vrea să spun că textul rămâne același. Dacă supuneți în acest fel la vot, noi vom fi într-o situație ciudată.

Eu vă propun să mergem descrescător, pentru că noi, dacă nu va trece 75, vom vota 65, dar dacă supuneți la vot direct 65, noi nu votăm și s-ar putea să nu aibă nici această propunere majoritate Nici una. Deci, când e vorba numai de cifre, trebuie mers într-un sens. Ori într-un sens, de la 45 sau de la 55 în sus, și atunci vedem unde se întrunește majoritatea, ori invers. Dar, dacă noi mergem de la mijloc, nu avem cum să ne orientăm votul.

Eu vă rog să supuneți 75. Dacă nu trece, noi vom vota 65 ș.a.m.d.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Domnule Berceanu, eu credeam că dumneavoastră sunteți adeptul găsirii unei soluții de compromis. Punctul dumneavoastră de vedere este maximalist. Celălalt este o urcare de la minim spre maxim și ne-am întâlnit undeva la jumătate, aproape simetric, la 65.

 
   

Domnul Mircea Radu Berceanu:(din sală)

Dacă e să fie, să fie 75...

 
   

Domnul Marțian Dan:

Nu mă deranjează, dacă vreți , deși regulamentar ar trebui să supun în ordinea în care a fost prezentată, respectiv a domnului Mușetescu. Dacă dumneavoastră considerați că trebuie să exceptăm de la regulament și să începem cu a dumnevoastră, putem face și acest lucru, dar eu cred că putem găsi o soluție care să fie acceptabilă, ținând cont și de punctul de vedere al inițiatorului și al comisiei.

Vreți să supun la vot, prima dată, punctul de vedere al domnului Berceanu ca să rămână actualul număr, 75 ?

Din sală:

Da.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Cine este pentru ?

 
   

Domnul Gavril Dejeu: (din bancă)

Pentru a-l pune la vot ?

 
   

Domnul Marțian Dan:

Nu, pentru propunerea dânsului.

46 voturi pentru. Nu are majoritatea necesară.

Supun votului dumneavoastră, propunerea ca să fie aleși 65 de consilieri și vă rog să observați precizarea care se face, acolo, în redactarea acestui alineat, nu e vorba de Consiliul municipiului București, ci de Consiliul general. Se introduce această mică nuanță.

Supun votului dumneavoastră, prima dată, propunerea cu privire la număr, 65.

Cine este pentru adoptarea ei ? Vă mulțumesc . Dacă este cineva împotrivă ? Două voturi împotrivă. Abțineri, dacă sunt ? 10 abțineri.

Cu majoritate de voturi s-a aprobat numărul.

Acum vă supun votului alineatul acesta în întregime.

Cine este pentru adoptarea lui ? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă. Abțineri, dacă sunt ? O abținere.

Cu majoritate de voturi a fost adoptat alineatul 2 al art.14.

In privința următorului pct.21, comisia propune eliminarea alineatului 3 de la același articol, în virtutea faptului că materia reglementată a fost asimilată în cuprinsul alineatului 1, redactat de către comisie.

Supun votului dumneavoastră această propunere.

Cine este pentru eliminare ? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă. Dacă se abține cineva ? Nu sunt abțineri.

A fost aprobată această propunere. Este punctul 10, cu cifre, evident, arabe.

Trecem la pct.22. Are tangență cu art.15.

 
   

Domnul Mircea Ciumara :(din loja comisiei)

14, în ansamblu.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Articolul ?

Articolul 14 în ansamblu, pentru că, într-adevăr, sunt două alineate.

Cine este pentru adoptarea lui ? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă. Dacă se abține cineva ? Nu sunt.

A fost aprobat.

Trecem la pct.22 din raport. Este o reformulare a art.15, eliminarea unui alineat și mici intervenții.

Dacă în legătură cu el, autorii de amendamente respinse, doresc să intervină ?

Domnul Gorun, vă rog.

 
   

Domnul Gheorghe Gorun:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Cred că este o scăpare a comisiei. De aceea, intevin fără să fi făcut amendamentul. Se vorbește la pct."b" de o instituție care nu apare în Constituție, despre prefectură. Este vorba despre prefect și trebuie înlocuit acest cuvânt "prefectură" cu "aparatul prefectului" pentru că aceasta este instituția sau autoritatea publică.

Vă mulțumesc

 
   

Domnul Marțian Dan:

Alte observații dacă sunt ? Nu sunt.

Domnul Ghișe, da ? Probabil că vreți să reluați amendamentele din raportul respins, da ?

 
   

Domnul Ioan Ghișe:

Da.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Vă rog să interveniți.

 
   

Domnul Ioan Ghișe:

La art.15, alineatul 1, pct."c", propun eliminarea "ca și incompatibilitate a viceprimarului", deci, care să poată rămâne consilier.

Al doilea amendament se referă la alineatul 2. Il formulez acum, sau mai târziu ?

 
   

Domnul Marțian Dan:

Acum, pentru că noi discutăm tot articolul acesta 15. Am înțeles că aveți o sugestie de intervenție la partea finală a literei "c", unde e "și viceprimar".

 
   

Domnul Ioan Ghișe:

Să se elimine cuvintele "și viceprimar".

Și introducerea, amendamentul aparține domnului Rusu și a fost respins în comisie, la pct."e", ca incompatibilitate: "Din același consiliu local nu pot face parte rudele până la al 4-lea grad, inclusiv." El are o anumită tangență cu felul în care a fost formulat la Senat alineatul 2.

Doamnelor și domnilor, am ascultat diferitele propuneri în legătură cu textul acestui articol. Rog, acum, inițiatorul.

Reamintesc că domnul deputat Ghișe propune ca de la litera "c" a alineatului 1 să fie eliminată sintagma "și viceprimar" și, de asemenea, propune dânsul să se adauge, probabil ca un alineat nou, "Din același consiliu local nu pot face parte rudele până la al 4-lea grad inclusiv." Aceasta este propunerea pe care a făcut-o domnul Ghișe. Pct.26 din anexa 2 este propunerea pe care a făcut-o în legătură cu introducerea unui nou alineat, pe care l-am citit.

Doreați să interveniți , domnule Știrbu ?

 
   

Domnul Aurel Știrbu:

Domnul coleg Gorun a propus să suprimăm expresia de aici, "de prefectură", pentru că în Constituție se vorbește de prefect.

Așa este, și la primărie primarul este organul administrativ, dar primarul acesta nu stă în stradă. Acesta stă într-un imobil căruia i se spune primărie. Același lucru și la județ, iar în Legea alegerilor locale, pe care am modificat-o noi, am prevăzut denumirea acestor sedii, la primar, primărie, la prefect, prefectură. Am preavăzut în lege, ca să fie în concordanță cu ceea ce am scris noi. Deci, nu e nici o problemă să rămână așa.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Domnule Dejeu, mai doreați și dumneavoastră.

 
   

Domnul Gavril Dejeu:

Vin în fața dumneavoastră cu o problemă pe care, eu, personal, o consider destul de serioasă.

S-a eliminat, potrivit specificațiilor din raportul comisiei, interdicția ca din același consiliu să nu poată face parte soții, ascendenții, descendenții, frații și surorile.

Vă rog să vă gândiți că la nivelul unei comune, unde consiliul este din 9 persoane, să zicem, din 9 consilieri sau 11, ne putem trezi cu un părinte cu doi copii după el și cu veri și cu frați si cu surori și se poate transforma consiliul într-un consiliu de familie în loc de un consiliu al comunei. Dumneavoastră cunoașteți, cred, că din teritoriu câte necazuri avem cu cei care fac parte din comisiile de aplicare a Legii fondului funciar, pe tema nepotismului și a rubedeniilor.

Eliminarea acestei interdicții, după părerea mea , poate aduce grave, foarte grave neajunsuri în funcționarea pe viitor a consiliilor locale, impietând asupra corectitudinii, asupra democratismului activităților și asupra drepturilor și libertăților cetățenilor.

Vă rog să considerați că este cazul ca acest alineat să fie reintrodus în textul pe care să îl aprobăm noi. Deci, este vorba de alineatul de la litera "c" a propunerii Senatului.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Este, de fapt, un alineat nou acolo, al doilea.

Domnule Berceanu, doreați tot pe marginea acestui articol, da ?

Vă rog să poftiți, pentru că vrem să vedem toate propunerile care se fac în legătură cu acest articol, să nu le mai reluăm..

 
   

Domnul Mircea Radu Berceanu:

Foarte pe scurt. S-a scos inclusiv "reprezentanții ministerelor în județe". Deci, eu mă refer la funcția de conducător la nivelul județului al aparatului descentralizat al diverselor ministere. Pot să dau un exemplu: inspectorul școlar general sau directorul direcției agricole etc. Această chestiune văd că s-a scos acum și dacă există incompatibilitate pentru o persoană care lucrează în aparatul prefecturii sau pentru o persoană care e conducătorul unei regii, subordonate consiliului, nu văd de ce o persoană care, de fapt, lucrează în aparatul descentralizat în județ, al Guvernului, poate să fie consilier, pentru că, în acest moment, el va reprezenta mai mult Guvernul, funcția sa de bază, decât interesele cetățenilor de acolo. Deci, trebuie să existe această incompatibilitate, care văd că a fost scoasă.

Propunerea mea este să apară o liniuță, iar textul să să sune cam în felul următor: "...funcția de conducător la nivelul județului - al aparatului descentralizat al ministerelor și al altor organe centrale".

 
   

Domnul Marțian Dan:

Vă rog să ne dați în scris textul, domnule deputat.

 
   

Domnul Mircea Mihai Munteanu:

O scurtă propoziție, doamnelor și domnilor.

In redactarea propusă de comisie la pct."d" se dădea ca incompatibilitate calitatea de deputat și senator. Sigur că este o scăpare a noastră. Mie îmi pare rău că nu am fost atent eu însumi, dar ar trebui să adăugăm: "și de membru al Guvernului". Știu că este o situație foarte puțin probabilă dar, teoretic, ea trebuie să apară aici ca incompatiblitate.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Am reținut și propunerea domnului deputat Mircea Mihai Munteanu. Il rog pe domnul Berceanu să ne dea propunerea dânsului.

Socotim că dezbaterile privind sugestiile de amendare a acestui articol 15 sunt încheiate. Dimineață vom asculta punctul de vedere al inițiatorului și al comisiei și ne vom pronunța în legătură cu diferitele sugestii.

Oprim aici lucrările. Mâine, la orele 8,30 le reluăm în plen.

Ședința s-a încheiat la ora 16,35.

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 20 iunie 2019, 21:07
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro