Plen
Ședința Camerei Deputaților din 27 februarie 1996
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-06-2019
18-06-2019 (comună)
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1996 > 27-02-1996 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 27 februarie 1996

2. Dezbateri asupra proiectului de lege pentru modificarea și completarea Legii nr.69/1991 - Legea administrației publice locale.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Stimați colegi,

Am încheiat cu oarecare întârziere intervalul acordat intervențiilor din această dimineață și vă propun să trecem la următorul punct de pe ordinea de zi.

Cred că este cazul să invităm mai mulți colegi și, de asemenea, inițiatorul pentru a începe discutarea proiectului de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 69/1991 -Legea administrației publice locale.

Incepem discutarea acestui proiect de lege.

Ii dau cuvântul domnului secretar de stat Octav Cozmâncă, pentru a prezenta acest proiect de lege, din partea inițiatorului.

Aveți cuvântul, domnule secretar de stat.

Domnul Octav Cosmâncă:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Permiteți-mi ca din împuternicirea Guvernului să prezint Camerei Deputaților proiectul Legii pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr.69 din anul 1991.

După cum cunoașteți, acest proiect de lege a fost dezbătut și adoptat de Senatul României în luna decembrie 1995, întrunind o largă majoritate a partidelor parlamentare, ceea ce a demonstrat, după părerea noastră, interesul real și poziția constructivă a tuturor formațiunilor politice față de legea fundamentală a administrației publice locale.

Programul de guvernare, acceptat de Parlament, cuprinde obiective concrete cu privire la înfăptuirea reformei în administrația publică, mai ales privind consolidarea autonomiei locale. Intre aceste obiective importante, perfecționarea legislației pentru organizarea și funcționarea autorităților administrației publice locale constituie o cerință obiectivă a funcționării, pe principii democratice, a statului de drept, a societății civile în ansamblu.

Adoptarea în anul 1991 a Legii administrației publice locale și a Legii alegerilor locale a creat cadrul juridic corespunzător pentru organizarea normală a autorităților administrației publice locale, pentru creșterea rolului lor în gestionarea treburilor colectivităților locale. De altfel, se poate aprecia că, pe ansamblu, Legea nr.69 este corespunzătoare etapei pe care o parcurgem, asigurând funcționarea noilor autorități locale, alese în februarie 1992.

Aplicarea prevederilor Legii administrației publice locale, în cei 4 ani care au trecut de la intrarea sa în vigoare, a fost influențată, însă, de o serie de factori economici și sociali, specifici perioadei de tranziție, care și-au pus amprenta și asupra modului în care au funcționat autoritățile administrației publice locale.

Necesitatea modificării si completării Legii nr.69/1991 rezultă din următoarele considerente: în primul rând, Legea administrației publice locale a fost adoptată înaintea intrării în vigoare a Constituției României, ceea ce a făcut ca unele dispoziții ale acestei legi să nu fie în deplină concordanță cu prevederile legii fundamentale a țării; în al doilea rând, reglementările cuprinse în Legea nr.69 nu sunt armonizate, în totalitate, cu legislația europeană și îndeosebi cu Carta europeană a autonomiei locale, document semnat de România, însușit de Guvern și înaintat spre ratificare Parlamentului, resectiv la Senat; în al treilea rând, practica aplicării Legii administrației publice locale a scos în evidență existența unor lacune sau unor dispoziții insuficient de bine fundamentate și care, evident, nu au putut asigura o soluționare corespunzătoare a multiplelor probleme care au apărut în activitatea autorităților locale.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu programul de guvernare, cu recomandările Consiliului Europei și de comun acord cu organizațiile neguvernamentale reprezentative ale autorităților administrației publice locale, respectiv Asociația președinților consiliilor județene, Federația primarilor municipiilor și Federația primarilor orașelor din România, Guvernul a elaborat proiectul Legii pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale, proiect pe care îl supunem analizei si adoptării dumneavoastră.

Principalele modificări și completări care se propun a fi aduse Legii administrației publice locale au fost dezbătute și aprobate, așa cum arătam, în Senat. Totodată, aceste modificări si completări au fost analizate în fond de Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic, a Camerei Deputaților, care și-a însușit marea majoritate a soluții lor Senatului, iar la unele articole se propune adoptarea unui punct de vedere diferit.

In continuare, doresc să evidențiez principalele modificări și completări pe care le propunem la Legea nr.69 a administrației publice locale. In primul rând, se stabilește, potrivit Constituției, principiul legalității în activitatea autorităților administrației publice locale, alături de celelalte principii care au stat la baza organizării și funcționarii acesteia. In al doilea rând, principiul autonomiei locale este definit în conformitate cu prevederile europene, respectiv Carta europeană a autonomiei locale.

Deși prin proiectul de lege adoptat de Senat se prevede ca viceprimarul să fie ales prin vot direct, împreună cu primarul, în urma dezbaterilor din comisia sesizată în fond s-a ajuns la concluzia că trebuie menținut sistemul actual din Legea nr.69, respectiv alegerea indirectă a viceprimarului de către consiliul local, ca o atribuțiune a consiliului local. Guvernul susține acest punct de vedere, dar numai cu asigurarea stabilității și continuității în funcție a viceprimarului prin stabilirea, pentru viceprimar, a unor atribuții expres prevăzute de lege, pe care i le poate delega primarul, delegarea acestor responsabilități, de către primar, să se facă prin dispoziție, în termen de 30 de zile după validare, iar schimbarea din funcție a viceprimarului să se poată face de către consiliul local numai dacă sunt îndeplinite condițiile legale pentru demiterea primarului.

Cu privire la delegația permanentă a consiliului județean, Senatul a fost de acord cu renunțarea la acest organism, întrucât nu era prevăzut de Constituție. Comisia de specialitate a Camerei Deputaților propune menținerea delegației permanente , dar fără preluarea unor atribuțiuni deliberative, ale consiliului județean, sau executive, ale președintelui.

Noi, Guvernul, susținem soluția propusă, de menținerea delegației permanente, urmând ca aceasta să aibă atribuțiuni specifice. Astfel, delegația permanentă a consiliului județean va fi o instituție, și nu o autoritate publică locală, nu va cumula atribuțiuni deliberative sau executive, rolul ei fiind numai acela de pregătire a ședințelor si materialelor consiliului județean.

Sunt precizate, în proiectul de lege , în mod expres, toate funcțiile incompatibile cu calitatea de consilier local sau județean, respectiv prefect, subprefect, primar, viceprimar, deputat, senator, -care s-a introdus la comisie-, funcționar în aparatul propriu al consiliilor locale sau județene, funcționar în aparatul prefecturilor.

De asemenea, se reglementează cazurile și procedura dizolvării de drept a consiliului local, respectiv pentru neîntrunirea timp de 3 luni consecutiv și reducerea numărului de consilieri la mai puțin de jumătate + unu.

Se elimină, de asemenea, posibilitatea dizolvării nejustificate a consiliului local, stabilind în mod concret cazurile și procedura în care se poate lua o astfel de măsură, și anume, consiliul a adoptat hotărâri repetate, anulate irevocabil de instanța de judecată, care au contravenit intereselor generale ale statului sau au încălcat Constituția și legile țării.

Sunt enumerate în proiectul de lege toate cazurile de încetare de drept a mandatului de consilier, și anume, lipsa nemotivată la mai mult de 3 ședințe ordinare consecutive ale consiliului local, imposibilitatea exercitării mandatului pe o perioadă de 6 luni, propusă de comisie, față de un an, adoptată de Senat, constatarea, prin hotărâre judecătorească, că alegerea s-a făcut prin fraudă electorală, condamnarea la o pedeapsă privativă de libertate.

Spre deosebire de prevederile actuale referitoare la demiterea primarului, care permiteau și posibilitatea unor aprecieri subiective, noile propuneri au în vedere următoarele: prefectul poate propune demiterea primarului numai dacă există o hotărâre judecătorească prin care s-a dispus anularea unor acte emise de acesta cu rea credință, dacă prin acestea s-au încălcat interesele generale ale statului, Constituția și legile țării; în al doilea rând, hotărârea de demitere și motivele acestei măsuri vor fi aduse, în mod obligatoriu, la cunoștința primarului de către prefect pentru a se putea exercita calea de atac în contenciosul administrativ; în al treilea rând, stabilirea de către Guvern a datei alegerii noului primar se va putea face numai dacă primarul demis nu a exercitat calea de atac în termen legal sau numai dupa soluționarea definitivă a cauzei.

Referitor la suspendarea din funcție a primarului, noul proiect de lege prevede că această măsură poate fi luată numai în două situații obiective, și anume : la cererea motivată a Parchetului, în cazul în care primarul este anchetat în stare de arest, și la cererea motivată a instanței de judecată, dacă primarul este judecat pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni.

In altă ordine de idei, au fost mai bine precizate, în litera si spiritul Constituției, atribuțiunile consiliului local ca autoritate deliberativă și, respectiv, a primarului ca autoritate executivă.In conformitate cu practica existentă pe plan european și cu recomandările Congresului puterilor locale și regionale din cadrul Consiliului Europei, în proiectul de lege se prevede că primarul, odată ales, este investit și cu calitatea de reprezentant al statului în unitatea administrativ-teritorială respectivă, exercitând atribuțiuni de interes general, cum ar fi: ofițer de stare civilă, implicarea în organizarea recensământului, a alegerilor, întocmirea listelor electorale.

In proiectul de lege au fost mai bine sistematizate atribuțiunile consiliului județean, în strictă conformitate cu Constituția, accentuându-se rolul acestuia în coordonarea, și nu subordonarea activității consiliilor locale pentru realizarea serviciilor publice de interes județean, și anume activitatea în domeniul drumurilor și podurilor, alimentări cu apă în sistem regional, urbanism și amenajarea teritoriului, asistență tehnică, numai la solicitarea consiliilor locale.

Un element de noutate se referă la faptul că secretarul va fi în viitor secretar al unității administrativ-teritoriale, respectiv al comunei, orașului, municipiului și județului, ceea ce este în concordanță cu practica din țara noastră din perioada interbelică și cu statutul juridic al secretarului din alte țări europene. De asemenea, numirea în funcție a secretarului, ca factor de stabilitate și continuitate în administrația publică locală, se face numai pe bază de concurs, în condițiile legii.

Practica celor 4 ani de aplicare a legii a demonstrat necesitatea introducerii noțiunii de primărie și prefectură. In acest sens, prin proiectul de lege sunt doar definite cele două instituții, primăria și prefectura, care nu depășesc, după părerea noastră, limitele constituționale întrucât ele nu devin, sub nici o formă, autorități ale administrației publice locale, neavând atribuțiuni deliberative sau de putere executivă. In fapt, este vorba de introducerea în lege a unor denumiri tradiționale din administrația publică din România, care se regăsesc și în alte țări europene.

In proiectul de lege este consacrat mai clar, potrivit art.122 din Constituție, rolul prefectului ca reprezentant al Guvernului în județ care conduce, pe de o parte, serviciile publice descentralizate ale ministerelor și, pe de altă parte, exercită controlul legalității, nu al oportunității și necesității actelor autorităților administrației publice locale. De altfel, așa cum am arătat prin proiectul de lege, se elimină posibilitatea prefectului de aplicare subiectivă a unor prevederi legale, cum ar fi: dizolvarea unor consilii locale, demiterea și respectiv suspendarea din funcție a unor primari, numirea și eliberarea din funcție a secretarilor, atacarea în contencios a actelor autorităților publice locale, dar numai după încunoștiințarea acestor autorități.

O altă prevedere importantă din proiectul de lege se referă la faptul că reprezentanții autorităților administrației publice locale, respectiv prefecții și subprefecții, președinții și vicepreședinții consiliilor județene, primarii și viceprimarii, consilierii județeni nu pot fi reprezentanți ai statului în adunările generale ale acționarilor de la societățile comerciale cu capital de stat și nu vor putea face parte din consiliile de administrație ale regiilor autonome.

Sunt, evident, și alte propuneri de modificare și completare a Legii administrației publice locale, asupra cărora nu dorim să insistăm. Am dori să vă informăm pe dumneavoastră, doamnelor și domnilor deputați, că propunerile cuprinse în proiectul supus analizei au fost apreciate de către președintele, vicepreședintele și secretarul Congresului puterilor locale și regionale, organism specializat al Consiliului Europei, care au vizitat România în luna noiembrie 1995. Reprezentanții Congresului puterilor locale și regionale au constatat că amendamentele propuse sunt în concordanță cu Carta europeană a autonomiei locale, cu recomandările Consiliului Europei și cu legislația în materie din țările europene. In acest sens, doresc să informez Camera Deputaților că Guvernul României a preluat în prezentul proiect de lege, din cele 30 de paragrafe ale Părții I din Carta europeană a autonomiei locale un număr de 28 de paragrafe, față de 20, recomandate de Consiliul Europei. Celelalte două paragrafe vor fi incluse și detaliate în proiectul Legii finanțelor publice, care se află în prezent la Senat. De asemenea, adăugăm și faptul că proiectul de lege pe care îl supunem dezbaterii dumneavoastră este, înainte de toate, în conformitate cu Constituția României, păstrează în multe privințe tradițiile administrației publice locale românești si corespunde cerințelor actuale ale societății românești, ale consolidării autonomiei autorităților administrației publice locale.

In încheiere, vă rog să-mi îngăduiți să adresez sincere mulțumiri membrilor Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic a Camerei Deputaților, președintelui acesteia, care au analizat în fond proiectul legii înaintat de Guvern, au făcut numeroase și utile propuneri de îmbunătățire a unor articole și texte de lege cu care noi, reprezentanții Guvernului, suntem, în principiu, de acord, apreciindu-le oportune și utile.

De asemenea, mulțumim Biroului permanent al Camerei Deputaților, președintelui Camerei pentru atenția deosebită și interesul permanent, acordate proiectelor de legi privind administrația publică locală și alegerile locale.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc

Din partea comisiei sesizate în fond, are cuvântul domnul deputat Mircea Ciumara, președintele Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic.

Aveți cuvântul , domnule deputat.

Domnul Mircea Ciumara:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor,

Raportul prezentat de comisia noastră răspunde la textul venit de la Senat și, în același timp, am răspuns pe această cale și la niște inițiative legislative venite de la grupul parlamentar PNTCD și PER, anterior, de la domnul deputat Petre Naidin, de la domnii deputați Petre Partal, Nistor Vasile și Dumitru Moinescu. Deci, practic, la toate inițiativele care au fost pe modificarea Legii nr. 69.

Am ținut seama de observațiile din raportul Comisiei juridice, de disciplină si imunități, ca și de observațiile Departamentului tehnic-legislativ. Pentru niște observații ale Departamentului tehnic-legislativ venite în cursul zilei de ieri, vom prezenta, în timp util ,un scurt raport suplimentar, pentru că sunt mici modificări, pe care îl veți avea înaintea începerii discuției pe articole.

In raportul nostru, am ținut seama de raportul de fond făcut de Comisia juridică, disciplină și imunități pentru modificarea Legii nr.70, în așa fel încât discutarea Legii nr.70, după această Lege nr.69, să nu genereze situații conflictuale. Deci, cele două rapoarte sunt puse în acord, zic eu, până la capăt.

In raportul făcut am ținut seama de câteva obiective. In primul rând, să punem de acord Legea nr.69 cu Constituția României, din moment ce legea era anterioară Constituției. Am căutat să răspundem unor probleme reale, apărute în teritoriu, și rugămintea mea este să profităm de această ocazie. Poate că acum un an sau doi dacă am fi discutat, fiecare gândind că este la putere sau în opoziție, aveam altă atitudine. Acum suntem toți egali, suntem în prag de alegeri. Sunt câteva probleme principiale, trebuie soluționate, în funcție de interesul țării; relația dintre primăria Capitalei și primăriile de sectoare știți bine că a creat tot felul de probleme în decursul anilor, noi suntem datori să menționăm astăzi exact aceste relații dintre ele, ca să nu mai fie tensiuni viitoare; relațiile dintre prefecți și reprezentanții aleși, v-a spus domnul ministru și, zic că, este convingător ce a spus domnia sa; relațiile cu organele descentralizate ale statului. Sunt niște probleme care trebuie clarificate, indiferent de opțiunea politică, pentru a asigura funcționarea normală a administrației locale.

Pentru acest proiect de lege am primit multe sute de amendamente, nu numai de la 12 deputați, grupuri parlamentare, dar de la toate organizațiile neguvernamentale, cum este Federația municipiilor, Asociația consiliilor județene, de la zeci de primari sau consilieri din toată țara. Nu am putut răspunde la toate amendamentele pentru că, de multe ori, se contraziceau sau contraveneau cu spiritul legii și, de aceea, mai sunt 202 amendamente de la deputați, pe care nu am putut să le acceptăm și v-am dat un raport suplimentar să vedeți motivația pentru care nu au fost acceptate.

Spunea domnul ministru că ne-am pus de acord cu Carta autonomiei locale și că experții Congresului puterilor locale au apreciat, avem chiar aprecieri elogiative la modul cum am soluționat diferitele probleme.

O singură observație aș vrea să fac. Textul de lege este în așa fel gândit încât soluția corectă la o problemă presupune să coroborezi mai multe articole.

Rugămintea mea este ca în timpul dezbaterilor, dacă sunt observații la un articol, să fie făcute abia dupa ce s-a parcurs întreaga lege fiindcă, practic, aceeași problemă își găsește interpretarea corectă numai prin 2-3 articole , pe tot parcursul legii. Deci, rugămintea este să nu doriți ca într-un singur articol sau alineat să fie rezolvate toate problemele, ținând seama că legea are 118 articole și, practic, ea în ansamblu rezolvă problemele.

Vă mulțumesc, domnule președinte, pentru atenție.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Incepem dezbaterile generale. S-au înscris mai mulți colegi , reprezentând diverse grupuri parlamentare. Ii rog pe cei care nu au făcut acest lucru până acum să transmită..., deci, grupurile parlamentare rog să transmită numele celor care vor participa la dezbaterea generală. Sunt, pâna acum, 8 înscrieri.

Are cuvântul domnul deputat Mircea Munteanu, din partea PNTCD. Se pregătește domnul deputat Ovidiu Mușetescu, de la PDSR.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mircea Mihai Munteanu:

Vă mulțumesc ,domnule președinte.

Domnule președinte,

Domnule secretar de stat,

Domnule director,

Doamnelor și domnilor deputați,

Un proiect de lege pentru modificarea si completarea Legii administrației publice locale era absolut necesar căci, din toamna anului 199l, când a fost promulgată Legea nr.69/1991, a fost adoptată Constituția, care stabilește principiile pe care se întemeiază administrția publică locală, și anume autonomia locală și descentralizarea serviciilor publice. De asemenea, a fost semnată de reprezentanții autorizați ai Executivului Carta europeană a autonomiei locale, în octombrie 1991, Carta datând de fapt din 1985.

Este adevărat că, contrar necesității și chiar a intervențiilor pe care unii dintre noi le-am făcut între timp, textul acestei Carte nu a fost încă prezentat spre ratificare Parlamentului decât cu întârziere, pe la mijlocul anului trecut, când a fost depus la Senat și, din nefericire, Senatul nu a avut răgazul să îl examineze - acest proiect de adoptare a Cartei - și să ni-l înainteze și nouă. Si, de asemenea, pentru că acesta este, de fapt, lucrul cel mai important s-a ținut seama, trebuia să se țină seama de ceea ce a rezultat din practica exercitării de către autoritățile publice locale a administrației locale în acești aproape 4 ani care s-au scurs de la alegerile din 1992.

Este, ziceam, factorul cel mai important care impunea o completare și o corectare a vechii Legi nr.69 din 1991 pentru că, totuși, îmi permit să îl contrazic din acest punct de vedere pe domnul secretar de stat, prevederile legii la care mă refer s-au demonstrat a avea destul de multe lacune la punerea lor în practică.

Principiul fundamental pe care trebuie să îl avem în vedere și pe care l-am avut în vedere este că autonomia locală reprezintă unul dintre temeiurile de necontestat ale democratizării vieții sociale. Având în vedere acest principiu de bază, ceea ce a încercat comisia de specialitate a Camerei Deputaților a dus la raportul pe care îl veți examina, pe care îl veți parcurge si care constituie,de fapt, temeiul dezbaterii noastre.

Nu pot să omit faptul că pentru motive care mie cel puțin îmi scapă acest proiect de lege al corectării Legii administrației publice locale nr.69/1991 a ajuns la Parlament cu destulă întârziere. Ca urmare, după ce a fost parcurs de către Senat, ne-a pus în situația de a-l discuta în grabă și în oarecare tensiune, noi, cei din Comisia de administrație publică a Camerei Deputaților. Dar vă pot mărturisi, și cred că nu exagerez, că membrii comisiei s-au aplecat cu fervoare asupra textelor care erau de examinat și, cred că, ceea ce s-a conturat , ieșind de la comisia de specialitate, reprezintă un plus față de textul venit de la Senat.

Sunt dator să declar că ne-am bucurat, în acest sens, nu numai de recomandările, de sugestiile venite de la diversele organizații neguvernamentale, care au fost citate aici, atât de domnul secretar de stat, cât și de președintele comisiei, dar, mai ales, de prezența continuă, în ultima perioadă a analizei pe care am făcut-o în comisie, a reprezentanților autorizați ai Executivului, astfel încât am putut conveni împreună textele pe care dumneavoastră sunteți chemați, sunteți rugați să le examinați. Este o garanție că în plen lucrurile, dezbaterile se vor desfășura mai usor, având în vedere că majoritatea, eu zic totalitatea textelor au fost convenite cu Executivul, încât vă sugerez să aveți în vedere și să aprobați, -după examinarea lor, bineînțeles-, propunerile pe care comisia de specialitate vi le prezintă prin raportul său. Acest lucru nu exclude faptul că în unele detalii încă mai sunt de adus îmbunătățiri, pe care, neapărat, dumneavoastră le veți propune.

Vă mulțumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc. Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Ovidiu Mușetescu, de la PDSR, apoi va lua cuvântul domnul deputat Anghel Stanciu, de la PRM.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ovidiu Tiberiu Mușetescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Actualul proiect de lege își propune să corecteze și să aducă ajustările necesare actului normativ care reglementează un domeniu fundamental al activității economico-sociale, respectiv constituirea, organizarea și funcționarea administrației și autorităților publice locale în țara noastră.

Din punct de vedere politic, pentru PDSR, construcția și buna funcționare a administrației locale, ce este o parte distinctă și clară față de administrația publică în general, reprezintă o modalitate activă a descentralizării pe baza principiului autonomiei locale, creând cadrul adecvat unei participări din ce în ce mai largi a cetățenilor la rezolvarea unor probleme de interes public la nivelul unităților administrativ-teritoriale.

Viața a dovedit că evoluția rapidă a fenomenlor economico-sociale în perioada de tranziție, care a marcat puternic modul de funcționare al administrației publice locale, ne obligă astăzi, prin proiectul de lege pe care îl supunem aprobării dumneavoastră, să punem în acord practica activității autorităților publice locale, cu textele și reglementările necesare, prevăzute în Legea nr.69/1991.

Doamnelor și domnilor,

Din modul în care s-au elaborat prevederile actualului proiect, rezultă că Guvernul și PDSR au avut în vedere, în principal, următoarele principii. Dezvoltarea democrației locale și a autorităților publice locale este o condiție a întăririi statului de drept. Prima cerință este ca întreaga activitate a acesteia să se bazeze pe Constituție și pe legile țării. Un principiu fundamental este acela că nimeni nu este mai presus de lege. Autoritățile locale reprezintă forma organizată a puterii poporului, care se exercită cel mai direct în cadrul organelor locale ale puterii. Separația puterilor în stat girează democrația și buna funcționare a autorităților publice locale. Sigur, toate aceste principii au pornit de la necesitățile pe care, în decursul celor 4 ani, Guvernul, membrii Parlamentului, membrii Grupului parlamentar PDSR le-au observat ca fiind în neconcordanță cu actuala perioadă de tranziție și cu necesitățile dezvoltării economico-sociale din România. Ele se referă la următoarele aspecte: administrarea domeniului public și grija pentru cel privat; asigurarea serviciilor edilitare; organizarea și dezvoltarea urbanistică; amenajarea teritoriului; refacerea și protecția mediului; apărarea ordinii publice, a liniștii și siguranței cetățenilor; îngrijirea monumentelor, cultul eroilor, al strămoșilor și în general al tradițiilor locale.

Toate aceste aspecte trebuie să constituie un obiectiv principal al demersului și activității autorităților publice locale. De asemenea, în proiectul de lege Guvernul și Partidul Democrației Sociale din România a ținut cont de unele deficiențe care au apărut în organizarea și funcționarea acesteia. Acestea se leagă în principal de următoarele aspecte: uneori, în cadrul instituțiilor alese democratic la nivel local, au coexistat structuri de tip centralizat, acționând după mentalități ale vechiului sistem. Cadrul instituțional, legislativ și economic a devenit într-o măsură din ce în ce mai mare incompatibil cu democrația locală și economia de piață, și aceste lucruri trebuiau ajustate și reglementate prin noul cadru legislativ.

Am asistat deseori la o lipsă de cooperare între instituțiile guvernamentale și centrale și serviciile organizate la nivel local, la nivelul autorităților, primarilor și consiliilor locale.

Toate aceste disfuncții au stat în permanență în atenția Guvernului, a parlamentarilor PDSR, a noastră, a tuturor și am încercat să le transpunem în texte care să reglementeze aceste aspecte.

Doamnelor și domnilor,

În respectul față de aceste principii, proiectul Guvernului a fost discutat în luna decembrie în Senat, suferind modificări care i-au îmbunătățit conținutul și au introdus multe ajustări, care sunt interesante și benefice pentru conținutul legii.

În Camera Deputaților proiectul a fost supus discuției și analizei Comisiei pentru administrație, care a primit sute de amendamente, foarte multe dintre ele inserându-le în textele cuprinse în raportul comisiei, și un număr de 115 fiind respinse.

Domnul Mircea Ciumara: (din sală)

202...

Domnul Ovidiu Tiberiu Mușetescu:

În legătură cu activitatea din comisii vă pot declara și eu personal, care am asistat la numeroase ședințe, că fiecare text a fost supus unei analize atente, pertinente, fără patimi politice, ridicându-se deasupra intereselor de partid și fiecare membru al comisiei încercând să ajusteze și să îmbunătățească textele necesare, pentru a da coerență proiectului legislativ. În legătură cu conținutul propriu-zis al proiectului legislativ, nu aș dori să fac decât o singură remarcă întrucât și domnul președinte al comisiei și domnul secretar de stat Cosmâncă au enumerat în linii generale imbunătățirile care s-au adus. Aș dori să știți că o preocupare a grupului PDSR a fost și aceea de a modela, de a așeza într-o matrice mai bună organizarea și funcționarea administrației publice în municipiul București.

După părerea noastră, din acest punct de vedere, cu toată disponibilitatea pe care am găsit-o la comisie, în acest moment credem noi că s-a făcut doar un singur pas, sau o jumătate de pas și va trebui să facem întreg pasul. Eu cred că am reușit să impunem, să explicăm și să inserăm în textele respective o parte din ajustările necesare, care vor modela activitatea, organizarea și funcționarea administrației publice în municipiul București, dar mai sunt necesare și sper ca comisia să aibă această disponibilitate să facem și pasul următor pentru a ajunge la un finiș care să ne asigure că în următorii patru ani, oricine ar conduce această metropolă va reuși, având în vedere o funcționare armonică între consiliul municipal, care astăzi se va numi consiliul general, și consiliile sectoarelor, să rezolve mai bine și cu mai mare eficiență treburile publice în municipiul București.

Doamnelor și domnilor,

Având în vedere numeroasele îmbunătățiri aduse prin propunerile deputaților și de către comisie, având în vedere perspectiva dezbaterii în plen a unor texte care au rămas, să zicem așa, deschise, și care așteaptă contribuția și intervențiile dumneavoastră, onorați membri ai Camerei, nu înainte de a-mi exprima regretul care provine din constatarea că în sală nu văd nici un reprezentant al nici unui NGO, care timp de patru ani, sub denumirile de Liga primarilor democrați, Liga primarilor arestați, și alte obiective care țin de adâncirea și dezvoltarea democrației locale nu participă la această dezbatere, eu personal sunt surprins...

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat,

Vreau să vă spun că cei arestați ar fi putut cu greu să participe....

Domnul Ovidiu Tiberiu Mușetescu:

Da...Declar că după părerea Grupului parlamentar PDSR acest proiect corespunde necesităților actuale ale dezvoltării democrației, economiei de piață, tranziției în România, corespunde standardelor europene și, în măsura în care revine și preia în multe privințe experiențele valoroase ale administrației publice locale în care România a avut o tradiție în perioada interbelică, membrii Grupului parlamentar PDSR vor vota acest proiect de lege pe care țară îl așteaptă.

Vă mulțumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Are cuvântul acum domnul deputat Anghel Stanciu, de la PRM. Va fi urmat de domnul deputat Sorin Marinescu, de la PSDR.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte,

Domnule secretar de stat,

Stimați colegi,

Ne aflăm astăzi la sfârșitul și la începutul unei bătălii pentru democrație. Dincolo de ceea ce se vede, vă putem spune că Legea nr.69 a stors tot ceea ce era mai bun din membrii Comisiei pentru administrație publică. (Ilaritate). Ceea ce a rămas....

Domnul Adrian Năstase:

Era bine să scoată tot ceea ce era rău din ei...! (Ilaritate, aplauze).

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte,

Storsul acesta are multe înțelesuri. Prin urmare, după dezbateri de circa trei săptămâni de zile, foarte la obiect, dar foarte controversate, a ieșit un proiect de lege căruia dumneavoastră îi veți da sau nu-i veți da importanța cuvenită. Dar ceea ce vă putem spune este că acest proiect de lege este rezultatul unei conlucrări, aș spune, de excepție, între reprezentanții Guvernului, în speță domnul secretar de stat Cozmâncă și domnul director general Crișan, care, surprinzător, au rezistat trei săptămâni atacurilor pertinente și la la obiect, contribuind prin spiritul de conlucrare la fundamentarea unei legi perfectibile, deoarece PRM-ul consideră că nu este încă perfect....

Din sală:

PRM-ul nu este perfect....?!

Domnul Anghel Stanciu:

Când spunem acest lucru ne referim atât la calitățile legii, care reușește pentru prima dată să definească conceptual autonomia locală, o problemă care ne-a luat cel puțin 3 zile și cam trei pumni de nervi și la unii și la alții și care s-a tranșat astăzi dimineață și pe care v-am ruga să o supervizați cel puțin în forma actuală, dacă nu în cea a Senatului, pentru că apelul la Cartă ne-a dus de multe ori la chestiuni ligvistice, de traducere, dar cu posibile interpretări viitoare, și nu de puține ori cu trimitere la lucruri pe care nici noi și nici dumneavoastră nu le puteți accepta: autonomie etnică, teritorilă și așa mai departe, autoguvernare.

Putem spune, de asemenea, la lucrurile bune că această lege consfințește dreptul cetățenilor de a alege și, respectiv, de a controla organele administrației locale, chiar dacă nu în totalitate, este un început bun.

Au fost încercări, și probabil că le veți simți în textul comparat al legii, de a se desființa delegația permanentă, de a se reduce numărul de vicepreședinți la unul și așa mai departe, chestiuni pe care comisia le-a tranșat și am înțeles că ele sunt acceptate de către reprezentanții Guvernului în a rămâne în forma în care au fost, deoarece constituie, în fapt, o expresie a pluripartitismului pe care toți l-am accepat și fluidizează procesul de decizie la nivelul acestor organisme.

Un alt lucru bun este prezența a doi viceprimari la nivelul municipiilor, care se confruntă cu multe probleme, inclusiv cu energia despre care s-a discutat ieri și cu gropile pe care, probabil, Bucureștiul le va trece în categoria de muzeu, după umplerea lor cu ceea ce s-a spus, cu dolari.

Cu toate aceste lucruri bune, mai sunt și chestiuni care în concepția Partidului România Mare nu au fost rezolvate în totalitate.

Ne referim în special la statutul limbii de stat, al limbii române și la anumite prevederi care, după concepția noastră, aduc atingere acestui statut. Noi am militat și milităm în continuare pentru egalitatea deplină a tuturor cetățenilor în cunoașterea limbii române. Și, prin urmare, în a-i ajuta s-o cunoască, publicând documentele respective în limba statutlui.

Față de aceste calități, concretizate în principal în această acțiune de descentralizare - și ne exprimăm regretul că nu am putut accepta și chestiunea de deconcentrare - ( e un termen nou, nu ne-am obișnuit încă cu el și de aceea nu l-am acceptat) sunt și chestiuni care sunt perfectibile și în care dumneavoastră vă puteți aduce contribuția. Este o problemă a corelării privind atribuțiunile prefectului, primarului, consiliului local. Noi ne-am căznit mult și am ajuns la o formă de compromis. Nu este perfect, dar este perfectibil.

În ceea ce privește alegerea primarului și a consiliului suntem încredințați că decizia politică de alegere directă a primarului este o decizie tranzitorie, pentru că democratic este ca soarta unei colectivități să fie încredințată unui consiliu, și nu unui cetățean. De aceea, credem că primarul, în viitor, va trebui să fie ales de către consiliu și să răspundă în față consiliului. Modalitatea de acum, de alegere directă a lui și de răspundere a lui în fața prefectului, cel puțin, prin prisma dispozițiilor legale, noi credem că este neproductivă. Consiliul gândește, la un moment dat într-un fel, cei din consiliu au candidat fiecare pe o platformă electorală, primarul a candidat și el pe o platformă electorală și se ajunge la blocaj. Viața a confirmat că există astfel de blocaje. Controlul consiliului asupra primarului l-am introdus într-un fel, dar nu este cel care se exercită, dacă vreți, la nivelul deliberativului asupra Executivului. Rămâne ca viața să ne infirme, dar noi credem că aceasta este soluția corectă. De asemenea, nu am reușit să introducem - și poate nu e lipsit de interes să tranșăm odată cine defalcă bugetele sau, respectiv, cine face transferul de la bugetul central la bugetele locale ale consiliilor. Bugetul de stat cuprinde și acum, la articolul 27, mențiunea că organele financiare, în colaborare cu consiliile fac acest lucru. Credem, însă, că acest lucru este apanajul consiliului județean.

Nu în ultimul rând, o intervenție de-a noastră - este și prinsă acolo, a PRM-ului - privește autonomia în ansamblul său, autonomie care nu poate fi deplină fără încă două legi. Este vorba de Legea patrimoniului public și privat și, respectiv, Legea finanțelor publice locale. În consecință, am solicitat și solicităm în continuare,și sperăm că dumneavoastră veți fi mai înțelepți ca noi, să fixăm, înainte de votul final, printr-o hotărâre a Camerei necesitatea ca Executivul să prezinte într-un termen acceptabil acest "cui al lui Pepelea" al autonomiei locale, Legea patrimoniului public și privat. Dacă nu vom defalca odată pentru totdeauna ce are fiecare și cum are fiecare, s-ar putea ca la apariția legii să avem o lege frumoasă, dar să nu mai avem patrimoniu.

Prin urmare, cu aceste considerații asupra legii, noi vă asigurăm că, dacă va ieși în varianta Camerei, variantă îmbunătățită față de cea a Senatului, sunt șanse ca democrația începută să se desăvârșească.

De aceea, Grupul parlamentar PRM va vota această lege.

Vă mulțumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc. Domnul deputat Sorin Marinescu, de la PSDR. Va urma domnul Teodor Moldovan, de la PD.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Sorin Marinescu:

Domnule președinte,

Domnilor invitați,

Doamnelor și domnilor deputați,

Suntem la sfârșitul lui februarie 1996, cu aproximativ două luni înaintea alegerilor locale, și discutăm abia acum în plenul Camerei Deputaților proiectul de Lege privind modificarea Legii nr.69 a administrației publice locale.

Vă amintesc că începând cu 1993 Guvernul României a dorit să amendeze această lege anteconstituțională.

Februarie 1993. Strategia de reformă economico-socială a programului de guvernare. Citat din text: "Îmbunătățirea prevederilor Legii nr.69/1991".

Octombrie 1993. Un an de guvernare. "Intenția de modificare a Legii nr.69, acordare cu Constituția și cu actele internaționale emise în această direcție".

Noiembrie 1994. Doi ani de guvernare. Citez: "Elaborarea propunerilor de îmbunătățire a actualelor prevederi ale Legii nr.69/1991, propuneri de hotărâri guvernamentale vizând funcționarea și atribuțiile prefecților, stemele localităților și județelor, stabilirea categoriilor județelor, municipiilor și orașelor."

Noiembrie 1995. Trei ani de la guvernare. "Imbunătățirea cadrului juridic, promovarea modificărilor la Legea nr.69/1991 și reacordarea ei cu Constituția României".

În sfârșit, ianuarie 1996, "Program privind obiectivele prioritare și acțiunile stabilite pentru 1996 al Guvernului României". "Îmbunătățiri aduse Legii nr.69/1991"

Acestea au fost intențiile manifestate de-a lungul anilor, dar materializate de abia în decembrie 1995 când Guvernului României trimite proiectul legii la Senat. Ce a urmat în această perioadă acestor intenții știe toată lumea, de la opincă până la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, un nesfârșit șir de demiteri ilegale ale primarilor și consilierilor opoziției. S-ar putea motiva că a fost nevoie de trecerea unei perioade de timp mai lungi pentru a putea observa în amănunt deficiențele legii. Și, atunci, cum explicăm noianul de amendamente - peste 250 - aduse proiectului de lege, amendamente primite de Comisia pentru administrație publică a Camerei în ianuarie 1996.

Proiectul de lege pe care începem astăzi a-l discuta pe articole se constituie în ABC-ul administrației locale în România.

Tocmai de aceea, membrii comisiei de specialitate nu au dorit să-l analizese cu viteza sunetului, sunet emis de Biroul permanent al Camerei Deputaților. Forma pe care o analizăm astăzi este, după părerea membrilor Grupului parlamentar social-democrat, acea lege care ar putea schița descentralizarea administrației publice locale. Ar putea, am zis, căci, din nefericire, lângă acest proiect de lege nu se află proiectul Legii bugetelor locale, proiectul Legii funcționarului public, proiectul Legii privind patrimoniul public și privat.

Mai are actualul Guvern timpul și mai ales interesul să promoveze spre Camerele Parlamentului aceste legi? Și, atunci, unde este dorința de descentralizare a administrației publice locale pe care a clamat-o Guvernul României în actele sale programatice din 1993 încoace?

Poate fi considerată administrația publică locală descentralizată, așa cum se afirmă în prezentul proiect de lege, când nici la această oră Parlamentul nu a ratificat prin votul său Carta Europeană a Autonomiei Locale, semnată de președintele republicii încă din 4 octombrie 1994?

Nu dorește Guvernul ca alături de această lege - nr.69/1991 - modificată, să fie și Carta Europeană la baza actelor ce consființesc descentralizarea administrației locale în România?

De-a lungul textului de lege inițiatorul face trimitere la Legea privind statutul aleșilor locali. Când vom avea în casetele noastre acest proiect? Și, până atunci, cine îi apără pe aleșii comunităților locale și cine le slujește interesele?

Legea pomenește de nenumărate ori în cursul ei de Legea funcționarului public. Știm din experiența discutării altor proiecte de lege că nu stă în economia textului a face referiri la legi inexistente în momentul analizării proiectului respectiv. Vezi proiectul Legii taxelor și impozitelor locale, în care ne propuneam referiri la Legea bugetelor locale. Ni s-a explicat atunci că nu sunt posibile astfel de referiri. Astăzi, majoritatea parlamentară și reprezentanții ei în Executiv consideră binevenită o astfel de trimitere, și, atunci, când se respectă tehnica legislativă, sau și această tehnică trebuie să respecte algoritmul parlamentar.

Nici în momentul de față nu este adoptat proiectul de Lege privind modificarea Legii nr.10 a finanțelor publice, proiect în care noi, Camera Deputaților, am votat un capitol destinat finanțelor publice locale.

Și o altă mare lipsă, aceea a Legii patrimoniului public și privat. Cum vor putea aleșii comunității locale să-și gestioneze administrația, să-și formeze veniturile conform Legii nr.27 a taxelor și impozitelor locale, în lipsa legii sus menționate, aceea a patrimoniului, când ei nu-și cunosc propria zestre.

Iată, deci, câteva motive care ne fac să credem că acest proiect de lege, cu toate modificările aduse, nu va schimba prea mult soarta administrației locale în România.

Indiscutabil, proiectul de modificare a legii este necesar. Logic ar fi fost, însă, să avem alături și celelalte proiecte de legi menționate în text pentru ca această lege să fie eficientă.

În consecință, deși cu o floare nu se face primăvară, și silit de împrejurările în care se discută, în special cele temporare, grupul nostru parlamentar va participa la discuțiile pe articole și va vota proiectul legii, păstrându-și, însă, dreptul de a interveni pe parcursul discuției.

Vă mulțumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Are cuvântul în continuare domnul deputat Teodor Moldovan, din partea Grupului parlamentar al PD. Va fi urmat de domnul Madaras Lázár, din partea UDMR.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Teodor Moldovan:

Domnule președinte,

Domnule secretar de stat,

Doamnelor și domnilor deputați,

Punea pe agenda Parlamentului și adoptarea acestui proiect pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr.69/1991 presupune colaborarea într-un mod cât mai complet cu putință la opera de recuperare a tradiției românești dinaintea celui de-al doilea război mondial în domeniu și a experienței europene moderne, constituind una din deciziile simple ce pot determina un proces reformator autentic.

În ceea ce ne privește, am fi foarte bucuroși ca atât cei aflați la putere, cât și colegii din opoziție să putem colabora la opera autonomiei locale și descentralizării.

După părerea mea și a Grupului parlamentar PD această colaborare nu este o chestiune de principiu. Este o simplă chestiune de oportunitate și, mai ales, este o chestiune de împuternicire. Spun că nu este este o chestiune de principiu. Prin urmare, nu trebuie să ne pronunțăm în mod exclusiv împotriva oricărei formațiuni politice care ar puteta, dintr-un motiv sau altul, să pretindă că dorește și militează pentru descentralizare și autonomie locală.

Noi nu avem de stabilit acum dacă este nevoie de acestea. Este o chestiune de oportunitate și împuternicire, referindu-ne la Constituția României adoptată în ședința Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991, intrată în vigoare în urma aprobării prin Referendumul național din 8 decembrie 1991, și a Cartei Europene a Autonomiei Locale, încheiate la Strasbourg, la 15 octombrie 1985 și semnată de România la 4 octombrie 1991.

Suntem un stat al comunității internaționale și avem de îndeplinit, conștient și responsabil, criteriile stabilite de acestea. Or, atâta timp cât incertitudinea plutește în jurul noastru în privința autonomiei locale, demersurile noastre cu randament deplin nu sunt posibile.

Cum toate legile elaborate și adoptate la un moment dat pot fi corijate, în sensul ținerii pasului cu modernitatea, suntem convinși că și această lege, cu trecerea timpului, va mai putea suferi și alte modificări înspre bine. Va fi o datorie a celor care vor veni după noi, dar este și acum, a noastră, în cadrul dezbaterilor în plen.

Prin urmare, înțelegând necesitatea și oportunitatea îmbunătățirii dispozițiilor actualei legi, Grupul parlamentar PD își va susține amendamentele proprii cu argumente plauzibile și viabile, astfel ca legea să poată fi adoptată, promulgată și aplicată oportun. Nu ne îndoim că o cooperare în elaborarea acestei legi, precum și a altora, la care aceasta face trimitere, dar care nu există, încă, va reuși să învingă toate relele care încă ne mai pândesc, dacă fiecare din noi aducem în colaborarea lui elemente fără de care nimic nu se poate clădi: voință politică, înțelegere, generozitate.

Prin urmare, este mai puțin momentul discuțiilor, care ar putea produce încetineală, mai ales că guvernul a venit cu proiectul foarte târziu, și mai mult al asumării voinței politice. Și voi termina dorind ca hotărârea dumneavoastră să fie acțiune pe care cetățenii țării o așteaptă de la forul legislativ, atât de pus la colțul rușinii în ultima vreme.

Vă mulțumesc!

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc!

Înainte de a-i da cuvântul domnului deputat Madars, aș vrea să vă anunț că la sfârșitul dezbaterilor generale vom supune votului plenului cele două proiecte de legi pentru care ați fost informați Urmează să ne exprimăm votul la ora 11,00. De aceea, rog chestorii și liderii grupurilor să ia măsuri, astfel încât în aproximativ 15 minute - 20 de minute, să putem să organizăm votul asupra acestor două legi.

Aveți cuvântul! Domnul deputat Madaras va fi urmat de domnul Ghișe Ioan, din partea P.L.’93.

Domnul Lazar Madaras:

Domnule președinte,

Stimați invitați,

Onorată Cameră,

Adoptarea de către Parlamentul României, la sfârșitul anului 1991, a Legii administrației publice locale marca un pas decisiv în opțiunea democratică a societății româneșit. Căci, așa cum remarca Tocqueville, marele precursor al spiritului democratic european, "Instituțiile comunale înseamnă pentru libertate ceea ce înseamnă școlile primare pentru știință; ele o aduc la îndemâna poporului; ele îl obișnuiesc să o folosească și îl învață să-i guste binefacerile. O națiune poate să-și instaureze o formă de guvernare liberă, dar, fără instituții comunale, ea nu poate dobândi spiritul libertății".

Din păcate, pasul decisiv în plan legislativ nu a fost urmat, până în prezent, de o reformă profundă a administrației locale. Stagnarea, indecizia politică au caracterizat și acest domeniu al societății românești. Trebuie să fim întru totul de acord cu concluziile conferinței "Democrația și dezvoltarea locală în România", care a avut loc în octombrie 1994, sub patronajul președintelui României, potrivit căreia principala problemă a reformei administrației locale este că, în acest stadiu, ea este numai parțial înfăptuită. Până acum, ea s-a restrâns, în esență, la reorganizarea administrativă, la crearea autorităților și instituțiilor necesare, în timp ce reforme complementare cheie, în mod deosebit cele legate de autonomia financiară și patrimonială nu au fost adoptate.

Această situație riscă să genereze compromiterea consilierilor, primarilor și a consiliilor locale și județene care, lipsite de mijloace, de o reală autonomie, sunt percepute de către cetățeni ca incapabile să rezolve interesele comunităților locale, ceea ce poate conduce, în ultimă instanță, la compromiterea a însăși autonomiei locale, ca o componentă a democrației.

În această situație, amendarea Legii administrației publice locale, în opinia Grupului parlamentar U.D.M.R., trebuia să aibă în vedere nu numai punerea de acord a acestei legi cu prevederile Constituției, precum și cu cele ale Cartei Europene a autonomiei locale, adoptată, respectiv semnată ulterior, ci și crearea unui cadru legislativ adecvat pentru relansarea reformei administrației, a descentralizării și a creării mecanismelor caracteristice unei autentice autonomii locale.

Aceste deziderate au fost urmărite cu consecvență de grupul nostru parlamentar pe parcursul întregului proces legislativ de amendare a Legii nr.69 din 1991, inițiat de guvern.

In momentul de față, când, după trecerea proiectului de lege prin Senat și prin comisiile de specialitate ale Camerei Deputaților, ne aflăm la debutul dezbaterii în plen, pornind de la dezideratele enunțate, în numele grupului parlamentar facem următoarele observații de principiu:

1. În ciuda nenumăratelor atenționări și inițiative lansate din cele mai diverse medii ale societății, amânarea inițiativei de amendare până în ultima clipă, de către guvern, a condus la dezbateri sub presiunea timpului , cu consecințe negative asupra calității procesului de legiferare.

2. Considerăm că punerea de acord a Legii nr.69 din 1991 cu prevederile Constituției, în varianta proiectului supusă spre dezbatere de către comisia sesizată în fond, este în principal realizată. Remarcăm totuși evocarea în exces a neconstituționalității unor prevederi ale legii, supuse amendării. Astfel, invocând neconstituționalitatea ei, varianta adoptată de Senat a propus desființarea delegației permanente a consiliului județean, eroare înlăturată de comisia sesizată în fond. În schimb, aceeași comisie se pronunță împotriva alegerii directe de către cetățeni a viceprimarilor, evocând, după părerea noastră, eronat, neconstituționalitatea ei.

3. Un număr relativ important de probleme a ridicat și ridică, în continuare, punerea de acord a prevederilor Legii nr.69 din 1991 cu principiile stipulate în Carta Europeană a autonomiei locale, semnată de România la 4 octombrie 1994. Dificultatea provine, după părerea noastră, din faptul că, în ciuda repetatelor propuneri ale forțelor din opoziție, Carta încă nu a fost ratificată.

În atare situație, așa cum grupul nostru parlamentar a subliniat de mai multe ori, - inclusiv de la această tribună -, având în vedere caracterul specific al Cartei, este dificilă referirea concretă la dispozițiile sale neselecționate încă.

Dacă luăm în considerare doar prevederile obligatorii ale Cartei, cu excepția dispozițiilor articolului 9 cu privire la resursele financiare ale autorităților administrației publice locale, se poate considera că prevederile celorlalte articole obligatorii sunt satisfăcător cuprinse în varianta propusă dumneavoastră de comisia sesizată în fond. Astfel, considerăm că amendamentele propuse în vederea protejării aleșilor locali împotriva suspendărilor și demiterilor abuzive, odată aprobate de dumneavoastră vor constitui un real câștig pentru întărirea autonomiei locale.

4. Capitolul VII - "Administrarea finanțelor locale" îl considerăm principala neîmplinire a legii, punctul său slab. Dacă în 1991, lipsa oricărei experiențe în domeniu, cadrul legislativ insuficient elaborat au fost, pe drept cuvânt, evocate în apărarea unui capitol al finanțelor publice locale insuficient fundamentat, conținând doar principii și generalități lipsite de orice consecințe practice, de această dată nimic nu poate justifica menținerea de către guvern a capitolului respectiv complet neschimbat. Și aceasta în ciuda faptului că principala nemulțumire a autorităților publice locale, în perioada scursă de la constituirea lor, s-a referit tocmai la lipsa unui cadru juridic și financiar adecvat, la refuzul descentralizării finanțelor publice. Imobilismul, centralismul excesiv din domeniu este considerat pe drept cuvânt principala piedică în calea unei autonomii locale reale.

Așa cum am arătat deja la punctul 3, nici măcar principiile obligatorii cu privire la resursele financiare ale autorităților administrației publice locale, ale Cartei Europene a autonomiei locale nu au fost luate în considerare de inițiator. Și, din păcate, nici încercarea noastră de a repara această gravă omisiune, prin introducerea în textul legii a principiilor obligatorii respective ale Cartei Europene a autonomiei locale, nu a avut succes în comisia sesizată în fond. Motivația de respingere, în sensul că principiile în cauză ar urma să fie cuprinse într-o viitoare lege a finanțelor publice, nu este, după părerea noastră, temeinică, întrucât Legea nr.69 din 1991, ca lege organică a administrației publice locale, este sediul materiei, și nu alte legi speciale.

5. Considerăm că menținerea în corpul legii a interzicerii folosirii limbii materne de către minoritățile naționale în administrația publică locală, respingerea tuturor amendamentelor avansate în vederea căutării unor compromisuri viabile conduc la perpetuarea unor situații absurde, nefirești, în care unor colectivități locale formate în majoritate de etnici neromâni li se refuză - evident, fără succes - posibilitatea folosirii neîngrădite a limbii lor materne, cauzând tensiuni interetnice dăunătoare întregii societăți românești.

În final, ne exprimăm speranța că dezbaterile în plen vor contribui la înlăturarea neajunsurilor semnalate, la îmbunătățirea corespunzătoare a proiectului supus dezbaterii.

Vă mulțumesc !

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc ! Dau cuvântul domnului deputat Ghișe. In final, va lua cuvântul domnul deputat Bucur Coriolan, din partea P.U.N.R.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Ghișe:

Mulțumesc, domnule președinte!

Stimate doamne și stimați domni,

Voi prezenta câteva puncte de vedere ale Grupului parlamentar P.L.’93+P.A.C. cu privire la această lege.

În înțelegerea legii și în dezbaterile din comisie, noi am plecat de la câteva principii liberale, cum ar fi cele privind descentralizarea, debirocratizarea, dereglementarea și dezetatizarea.

Legea, așa cum se prezintă acum, prin raportul prezentat de comisie, este, în linii mari, în marea ei majoritate, acordată cu Carta puterilor locale a Consiliului Europei, organism din care România face parte.

Noi avem, totuși, unele obiecții legate de lege, obiecții care privesc operaționalizarea acestor principii din Cartă, avem unele obiecții exprimate în amendamente și le vom prezenta în detaliu la vremea potrivită.

Atenționăm, însă, colegii noștri de la alte grupuri parlamentare, asupra faptului că respectarea acestor principii ale autonomiei locale, recunoscute pe plan internațional, este importantă pentru a crea o lege bună și, în măsura în care este posibil, am dori ca partizanatul politic să nu-și găsească ecou în susținerile de o parte sau de alta ale unor amendamente la proiectul de lege.

Este, cred, important să eliminăm din gândirea noastră, când vom vota această lege, ideea că facem un articol sau altul așa sau invers, pentru că noi avem prefect și voi aveți primar.

În opinia noastră, dacă facem legea bună acum evităm dezordinea în administrația locală pe următorii patru ani. Exemple de legi cu care la vremea respectivă s-a lăudat mult puterea politică, cei care le-au elaborat, cum ar fi de exemplu Legea nr.18 a fondului funciar sau chiar această lege - nr.69, de care vorbim acum, au dovedit că s-au prezentat cu slăbiciuni și, în consecință, au existat aspecte nedorite în activitatea socială din țară. Demiterile abuzive de primari ai Opoziției reprezintă numai unul dintre aspectele care au creat în administrația locală, în ultimii patru ani, situații nedorite. Legea învățămăntului, care la vremea aceea era foarte elogios prezentată aici, s-a dovedit că doar după câteva luni de la promulgare a trebuit să fie amendată.

De aceea, insist asupra acestei idei, ca atunci când vom prezenta amendamente, să ținem cont mai mult de principiile care călăuzesc autonomia locală, și mai puțin de partizanatul politic.

Cu privire la unele prevederi ale legii, noi pledăm ca principiu pentru alegerea directă a viceprimarului, pentru că el, în numeroase situații, va putea înlocui primarul. Sigur că aici se poate discuta dacă alegerea directă a viceprimarului să se facă pe listă cu primarul sau în mod direct. Dacă totuși va rămâne prevederea din lege ca viceprimarul să fie ales dintre consilieri, atunci pare nefiresc ca acesta să-și piardă calitatea de consilier, pentru că este păcat că, dacă îi va înceta mandatul de viceprimar, el să nu mai poată rămâne nici măcar consilier, având în vedere că atunci când a fost ales ca viceprimar a fost unul dintre cei mai buni consilieri. De aceea, poate că, și vă spun acest lucru pentru că, probabil, colegii se vor mai gândi la acest articol, când îi va veni rândul, poate că este bine ca în lege să menționăm ca viceprimarul să-și păstreze calitatea de consilier, suspendat pe perioada cât exercită mandatul de viceprimar, cu posibilitatea ca atunci când nu mai este viceprimar, dacă acest lucru se va întâmpla înainte de terminarea mandatului, să revină la calitatea de consilier.

Noi insistăm pentru diminuarea puterilor prefectului. Actualul proiect de lege, față de legea în vigoare, prezintă unele îmbunătățiri cu privire la puterile pe care prefectul le are. Noi pledăm pentru a încerca, în măsura în care reușim, să nu-l mai facem pe prefect ca prim-secretar p.c.r., care conduce și serviciile publice descentralizate ale statului, conform Constituției, și conduce și administrația publică locală. Și aici vrem să spunem că o chestiune importantă, și a suscitat discuții serioase în comisie, este cea privitoare la numirea și demiterea secretarului consiliului local. Sigur că există un artificiu pe care guvernul ni l-a propus, anume acela că secretarul este al unității administrativ-teritoriale, însă este îndeobște cunoscut că secretarul, prin activitatea lui, în primul rând are ca atribuții urmărirea modului în care se redactează, conform legilor, hotărârile consiliului local. Și Legea administrației locale interbelică prevedea că notarul este ales de către consiliu. Și atunci, noi credem că este nefirească această dependență a secretarului față de prefect, chiar dacă există în lege măsuri asiguratorii că această numire și demitere se face și prin intermediul consiliului local. Prefectul înțelegem că are secretarul lui, al prefecturii, nu vedem de ce trebuie să aibă și secretarul consiliului local. Vă spun acest lucru pentru că avem experiențe nefericite, și chiar la Brașov, orașul din care fac parte, activitatea secretarilor... fie a celui anterior, fie a celui care este acum în funcție, care nici măcar nu a fost trecut printr-un concurs, au fost, de fapt, oameni ai prefectului, prin intermediul cărora prefectul urmărea să submineze permanent activitatea primarului, încercând să-l pună în situații de ilegalitate. Credem că se creează astfel o disfuncționalitate nefericită, nu aduce nimănui beneficiu faptul că secretarul consiliului local își petrece mai mult timpul la prefectură, pentru că acolo îl chemă prefectul la diverse ședințe, așa cum s-a menționat și de către unii primari de sectoare din București.

De aceea, vă rugăm să vă uitați cu atenție la această prevedere legată de secretarul consiliului local și poate că o să găsim că este mai bună mențiunea ca el să fie ales, numit și demis de către consiliul local. Credem că prefectul ar trebui să aibă doar atâtea atribuții câte îi menționează articolul 122 din Constituție, cele care privesc conducerea serviciilor publice descentralizate ale statului, urmărirea respectării legalității activității consiliului local și respectiv a executivului de la primărie.

Noi insistăm, și ne pare rău că în lege nu a rămas menționat, ca la nivelul municipiilor să se introducă, la fel ca și la consiliul județean, existența delegației permanente. Vă spunem acest lucru în urma unor discuții pe care le-am avut cu persoane din executivul administrației publice locale, în mod special din cadrul municipiilor, și care menționează că volumul mare de muncă pe care îl au de desfășurat ar putea fi, să spunem așa, diminuat, în urma unor consultări pe care le-ar avea cu delegația permanentă, organism care ar face ca hotărârile consiliului local să aibă o fluiditate mai mare. Sunt situații, și dau exemplu Brașovul, pentru că-l cunosc mai bine, când pe ordinea de zi a unor ședințe de consiliu local sunt câte 40-50 de puncte. Existența unei delegații permanente ar face ca aceste hotărâri să fie mai bine pregătite, și dacă în componența ei ar intra reprezentanți de la principalele forțe politice care au membri în consiliul local, s-ar putea astfel crea o antecameră - să spun - a momentului, a locului de elaborare a hotărârilor de consiliu local și astfel s-ar crea o fluiditate mai mare pentru elaborarea acestor hotărâri.

Atenționez colegii că legea devine puțin eficientă dacă nu vom preciza suficient de clar modul cum se atribuie sumele corespunzătoare bugetelor locale. Faptul că după patru ani majoritatea parlamentară nu a promovat Legea finanțelor publice este corespunzător unor interese politice ale unor partide pentru a compromite public primarii Opoziției, care au fost aleși în ‘92 în majoritatea localităților țării. Dacă din perspectiva luptei politice o astfel de atitudine poate fi înțeleasă, din perspectiva interesului național noi credem că aceasta este o greșeală. Această situație a menținut nefericit centralismul în atribuirea banilor publici - cei privitori la administrația locală - și acest principiu este în contradicție cu principiile autonomiei locale. Am avut șansa să stau de vorbă cu consilieri din alte țări, care au stabilit prin lege 50 % din sumele care se dezvoltă la nivelul comunităților locale prin taxe și impozite, și care rămân pe plan local, și se bat în parlamentele țărilor lor pentru ca acest procent să crească la 70 %, și sunt tot țări care sunt în situația noastră, care au făcut parte din Estul Europei.

Cu alte cuvinte, dacă această Lege a finanțelor publice locale nu va veni rapid și nu va completa într-un mod fericit Legea administrației publice locale , dacă, de asemenea nu vom adăuga acestor două legi, Legea patrimoniului public și privat și, de asemenea, Legea funcționarului public, ne vom afla în situația în care suntem autonomi, dar nu avem bani, și administrăm un patrimoniu care nu e clar cui aparține.

Am insistat asupra acestui aspect pentru a solicita colegilor deputați ca atunci când ne veți asculta amendamentele la proiectul de lege să vă gândiți și să judecați întâi conform principiilor autonomiei locale și apoi prin prisma intereselor de partid.

Mi se pare foarte bună precizarea pe care a făcut-o domnul deputat Stanciu, aceea ca la încheierea dezbaterilor asupra acestui proiect de lege să elaborăm o hotărâre prin care să stabilim un termen în care aceste legi, pe care le-am menționat - a patrimoniului public și privat, a finanțelor publice și, respectiv a funcționarului public - să le elaborăm. Pentru că, odată cu constituirea noilor structuri de administrație locală, odată cu constituirea noii structuri de putere la nivelul țării, în urma alegerilor din toamnă, credm noi că ar fi bine pentru întreaga țară, și la asta cred că trebuie să ne gândim întâi de toate, ca structura de administrație locală să se bazeze pe funcționari publici care au stabilitatea postului, structura de administrație locală să aibă la îndemână sumele necesare pentru a-și duce la îndeplinire atribuțiunile, și acest lucru noi credem că este benefic. Spun aceasta pentru că nu se știe încă ce distribuție a puterii va avea loc, atât în administrația locală, cât și la nivelul viitorului Parlament sau guvern și, în consecință, la nivelul prefecților.

De aceea, doamnelor și domnilor, este bine și credem să găsim acest ecou, să construim o lege principial corectă, care să fie în interesul țării, și nu în interesul unei puteri vremelnice.

Cred că doar o astfel de abordare este cu adevărat patriotică, dacă putem spune așa, și sper că cei mai mulți dintre noi, poate chiar toți, au cele mai bune intenții pentru viitorul țării noastre.

Vă mulțumesc !

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc, domnule deputat !

Vreau să vă spun însă că nu sunt convins că putem adopta o hotărâre prin care să stabilim un termen în interiorul căruia guvernul să fie obligat să înainteze un proiect de lege. Putem să facem un apel la transmiterea cât mai rapidă a unui astfel de text, dar în cadrul separației puterilor, ar fi greu de făcut acest lucru, este ca și cum guvernul ar lua o hotărâre prin care să stabilească până la ce dată noi să adoptăm o lege. In cadrul separației puterilor, o astfel de procedură nu poate fi utilizată. Sigur însă că putem să facem un apel către guvern pentru ca un astfel de text să fie transmis cât mai curând, iar dacă suntem chiar nemulțumiți de faptul că guvernul nu transmite un astfel de proiect, putem să facem o inițiativă legislativă. Acestea sunt căile obișnuite pe care le avem la dispoziție.

În încheiere, domnul deputat Bucur Coriolan. Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Coriolan Bucur:

Domnule președinte,

Doamnelor ,domnilor colegi

Modificarea Legii nr.69/91, în plus de nevoia punerii în concordanță cu textele consituționale în materie și de soluționare a multor deficiențe constatate în procesul aplicării în teritoriu,a presupus reluarea în analiză a principiilor generale care o guvernează, prin prisma evoluției conceptelor cu care operăm și a raportării la Carta Europeană a autorităților locale.

În foarte multe cazuri, legea ne-a pus în grele dileme. Pe de o parte, am simțit cu toții tentația de a promova modificări de esență liberală, în sensul general de lărgire a prerogativelor autorităților publice locale și a altor organe locale, în dauna autorităților publice centrale, întemeiindu-ne pe rațiunea că o mai bună cunoaștere a realităților locale o au localnicii, în primul rând, și nu autorităților centrale.

Am dorit să investim cu mai multă încredere colectivitățile locale care astfel, treptat, să dobândească un spirit civic modern, reponsabil față de destinele obștei. Am fi dorit să conferim unora dintre autorități sau organe locale alese ori numite și prerogative de control reciproc, similare celor existente la nivel central între puterile în stat care, deși guvernate de principiul separațiunii, se intercondiționează, realizând acel echilibru care asigură stabilitate și preîntâmpină abuzul de putere.

De asemenea, cunoscând impedimentele majore de care s-au lovit autoritățile teritoriale în soluționarea problematicii complexe ivite în administrarea patrimoniului public și privat, am fi dorit să le conferim prin această lege mai multe pârghii și instrumente reale de lucru, inclusiv de natură financiară, plecând de la premiza că le-ar folosi cu bună credință, exclusiv pentru ceea ce ne place să denumim binele public al colectivităților locale, fără însă a aduce atingere unor interese naționale majore.

Enumerarea dezideratelor care ne-au dat târcoale, zic eu, ar putea continua cu multe alte idei generoase, care s-au dezbătut în comisie sub imperiul celor mai bune sentimente pe care cu toții le nutrim față de colectivitățile locale.

Pe de altă parte, în deliberările comisiei s-a vădit o foarte necesară stare de exigență, de maturitate politică și civică, absolut indispensabilă într-un atare demers, care incumbă o mare responsabilitate pentru destinul instituțiilor din domeniul administrației publice, adică consiliile locale județene, primari, prefecți ș.a.m.d.

Astfel, cunoașterea evoluției acestor instituții în istoria modernă și contemporană a statelor vest-europene ajunse astăzi la sisteme administrative relativ stabile, este de natură să ne inducă o atitudine prudențială în acțiunea de inovare a conceptelor și procedurilor în materie. O evoluție trebuie să înregistrăm, dar aceasta în concordanță cu nivelele de performanță din domeniile conexe, cum sunt situația economică socială și, nu în ultimul rând, nivelul general de cultură și de instrucție civică.

Din păcate, experiența celor peste patru ani ai noii administrații ne probează și tendințe negative în aplicarea conceptelor deja instituite, în sensul abuzului de drept, al interpretărilor tendențioase ș.a.

Privit, deci succesiv, din cele două puncte de vedere, proiectul poate avea înfățișarea unui compromis, am vrea să-l credem izbutit, între aspirațiile noastre și buna evaluare a posibilităților actuale de realizare a acestor aspirații.

În fine, cred că este util de remarcat o situație cvasigenerală cu care se confruntă actualmente administrațiile celor mai multe state avansate. Aș numi-o excesul de reglementare, la care s-a ajuns aproape pe nesimțite și care încorsetează, uneori dramatic, evoluția firească a instituțiilor existente.

Pe ansamblu, statele avansate se văd nevoite să adopte, prin politici guvernamentale, adevărate programe de dereglementare, pentru a diminua hățișul birocratic, care, cum spuneam, frânează evoluția.

Nici noi, mai ales în această epocă de tranziție, n-am fost scutiți de excese de reglementări; probă sunt zecile de tomuri emanate de Guvern sau ministere, conținând reglementări destinate să facă față unor stări conjuncturale. Ei bine, din această perspectivă, o lege nu trebuie, în opinia noastră, încărcată excesiv. Mai potrivit mi se pare a lăsa ca aplicarea ei să deceleze soluții, care, dacă se dovedesc judicioase, cu timpul sunt acceptate unanim și capătă valoare de cutume, mai durabile decât înșiși textele de lege.

Dat fiind calendarul obligat al acestui final de legislatură în care această lege este o verigă indispensabilă, Grupul PUNR va vota pentru aprobarea ei, chiar dacă forma rezultată din deliberări nu va fi deplin concordantă cu opțiunile majorității grupului.

Vă mulțumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Rog chestorii să invite în sală toți colegii pentru votul care va urma.

Stimați colegi,

Vă rog să luați loc!

Una dintre piesele celebre ale lui Eugen Ionescu este piesa Jack sau supunerea, în care familia lui Jack, Jack-tatăl, Jack-mama, Jack-sora încearcă să-l convingă pe Jack-fiul să vorbească. Am un sentiment destul de ciudat, încercând să-i conving pe unii colegi să vină în sală, un sentiment foarte apropiat de ceea ce descria Eugen Ionescu.

Vă rog să luați loc! Mai sunt totuși colegi care vin.

Bine ați venit domnule Mischie! Ne face o mare plăcere. Ne simțim onorați că, după un sfert de oră, ați acceptat să veniți. Mulțumim și domnului Popa, care a acceptat să vină după un sfert de oră.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 26 iunie 2019, 11:13
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro