Plen
Ședința Camerei Deputaților din 8 septembrie 1998
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1998 > 08-09-1998 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 8 septembrie 1998

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,50.

Lucrările au fost conduse de domnul Adrian Năstase, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnul Miron Tudor Mitrea, secretar.

*

 
 

Domnul Adrian Năstase:

Bună dimineața!

Vă propun să începem această "ședință confidențială" și sper că vom fi în măsură să decidem, poate chiar astăzi, plasarea acestei secvențe din program la o oră ceva mai potrivită.

 
Vasile Stan - marcarea a două evenimente politice petrecute în cursul verii în județul Argeș;

Îi dau cuvântul pentru început domnului deputat Vasile Stan, din Grupul parlamentar P.D.S.R.

Se pregătește domnul deputat Anghel Stanciu.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Vasile Stan:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În cursul acestei veri, Județul Argeș a fost marcat de două așa-zise "evenimente politice", despre care vreau să vă vorbesc.

În cursul lunii iulie anul curent, doi consilieri județeni, trecuți prin 4 partide politice și cantonați în Alianța pentru România , au încheiat o înțelegere cu un consilier fost membru al P.D.A.R. și cu un consilier al Partidului Socialist și și-au propus, nici mai mult, nici mai puțin, debarcarea președintelui Consiliului Județean, membru marcant al P.D.S.R.-ului, și, printre altele, promovarea reformei în Județul Argeș - proiecte ambițioase, lipsite de modestie, aș zice, dar mă întreb cum vor fi realizate? Consiliul Județean este format din 45 de membri, care au cu totul altă părere despre aceste proiecte și despre acești 4 consilieri, roși de prejudecăți și ambiții deșarte.

Este regretabilă poziția celor 2 consilieri ai Alianței pentru România, aleși pe listele P.D.S.R.-ului, având în vedere că la nivel central sunt posibile contacte benefice între partidele noastre.

De asemenea, în această vară, am fost onorați de prezența în județ a domnului senator P.N.Ț.C.D., Gabrielescu, care s-a odihnit câte o săptămână în cele 4 cabane confortabile ale Direcției Silvice Pitești. Nu contest necesitatea de a se odihni la cei 80 de ani ai senatorului țărănist, după oboseala acumulată în ședințele chinuitoare ale Senatului și a deselor voiajuri și ședințe la Parlamentul European. Problema care se pune este că domnia sa a reușit performanța să nu plătească nici cazarea la aceste cabane. Probabil doctrina creștin-democrată și faptul că partidul din care face parte este la guvernare îi permit să săvârșească asemenea abuzuri.

Cred că este normal să propun Direcției Silvice Pitești și ministerului de resort să reamenajeze și alte cabane, pentru a ne bucura, în continuare, de prezența mai îndelungată a domnului senator în județul nostru.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

 
Anghel Stanciu - prezentarea unei scrisori adresate președintelui C.N.A.;

Are cuvântul domnul deputat Anghel Stanciu.

Se pregătește domnul deputat Constantin Șerban Rădulescu Zoner, de la P.N.Ț.C.D.

 

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte de ședință,

Dați-mi voie să citesc, de la înalta tribună a Camerei Deputaților, o scrisoarea adresată domnului Mircea Sorin Moldovan, președintele Consiliului Național al Audiovizualului.

În urma dezbaterii art. 123 din proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/1997 de modificare și completare a Legii învățământului nr. 84/1995, presa și, în general, mass-media au oglindit, după părerea noastră, corect evenimentul, făcând loc exprimării tuturor pozițiilor liderilor politici și ale unor deputați - membri ai comisiei.

În fond, votul democratic exprimat în comisie reflectă dorința majorității de a nu accepta separarea față de minoritățile naționale, în cel mai delicat act al unei societăți, de formare a personalității tinerilor prin învățământ și educație.

Acceptarea, cu o largă majoritate de voturi, cu 19 voturi pentru, două voturi contra și două abțineri, a ideii dezvoltării universităților multiculturale, cu acces pe bază de competență și nu etnie, a tuturor tinerilor din România, este o dovadă de înțelepciune politică și un mare pas spre integrarea europenă.

Democrația presupune toleranță și apropiere între tineri. Aceasta exclude orice tendință de enclavizare, atomizare și segregare pe criterii etnice.

Suntem cu toți trăitori pe acest pământ al României și numai prin înțelegere și eforturi comune vom putea realiza obiectivele programelor de guvernare, indiferent de puterea care conduce țara.

Comisia a ținut seama de standardele internaționale în materie de învățământ. Textul votat înlătură separatismul și discriminarea pe criterii etnice, creind posibilitatea ca tinerii de orice etnie să aibă acces egal, alături de tinerii români la învățământul superior.

S-a avut în vedere ca, în viitor, să fie dezvoltate universitățile multiculturale, administrate în comun, și nu separat, în care, la cererea minorităților, să poată funcționa grupe și secții cu predare în limbile acestora.

Ținând seamă de recomandările internaționale în materie, se încurajează instituțiile de învățământ superior cu structuri și activități multiculturale, pentru promovarea conviețuirii interetnice armonioase și integrării la nivel național și european.

Totodată, se recunoaște dreptul minorităților naționale de a înființa și administra propriile instituții de învățământ particulare, conform legii.

Apreciem că această prevedere răspunde angjamentului din programul de guvernare, în care nu se precizează că trebuie înființată o universitate de stat în limba maghiară.

Ne surprinde însă că tocmai Televiziunea Română - post public național - după redarea obiectivă a lucrărilor comisiei din ziua de 2 septembrie 1998, revine în ziua de 6 septembrie 1998, în Emisiunea "7 zile în România", cu un comentariu tendențios, care în mod partizan incită liderii politici unii împotriva altora.

Astfel, în emisiune se afirmă că "... votul Comisiei de învățământ, condusă de deputatul Partidului "România Mare", Anghel Stanciu, nu a făcut altceva decât să provoace reacția extremismului maghiar, reprezentat printre alții de președintele de onoare al U.D.M.R., pastorul Tokeș Laszlo".

Protestăm față de un astfel de comentariu tendențios, care nu și-a propus să informeze corect cetățenii, dar dorește să inducă în opinia publică ideea promovării extremismului de către Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport a Camerei Deputaților, și, în consecință apreciem că unii redactori ai acestui post național de televiziune fac un mare deserviciu atât coaliției de la putere, cât și opoziției, țării în ansamblul său, prin dezinformare și manipulare conștientă a opiniei publice.

Față de afirmațiile prezentate, cu iz de calomnie, diversiune și incitare spre extremism, promovate în emisiunea menționată, cerem hotărât, de la înalta tribună a Camerei Deputaților, Consiliului Național au Audiovizualului să analizeze cazul, prin vizionarea casetei, și să aplice sancțiunile prevăzute de lege celor vinovați.

Totodată, cerem ca Televiziunea Română să revină în emisiunile viitoare, cerând scuzele cuvenite contribuabililor, și, totodată, să prezinte imparțial și obiectiv punctele de vedere ale domnilor deputați din comisie, respectiv asupra semnificației reale a votului, practic, unanim, al membrilor comisiei referitor la învățământul universitar în limbile minorităților naționale, spre a se evita incitarea minorităților împotriva majorității românești și a nu se periclita securitatea statului.

Cu mulțumiri anticipate, președinte, prof.univ.dr. Anghel Stanciu.

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

 
 

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

 
Constantin Șerban Rădulescu Zoner - referire la unele declarații ale Opoziției;

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Șerban Rădulescu Zoner.

Se pregătește domnul deputat Miron Chichișan, de la Grupul parlamentar P.U.N.R.

 

Domnul Constantin Șerban Rădulescu Zoner:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

Atâția câți sunteți în sală...

Probabil că puțini dintre dumneavoastră știu cine au fost Ioan Buzoiu, Alexandru Balș, Alexandru Pop și Dimitrie Gheorghiu.

Primii doi, ingineri de profesie, ocupaseră funcții de conducere la Societatea Petroșani care cu 50 de ani în urmă reunea o bună parte a exploatărilor miniere ce alcătuiesc azi Regia Autonomă a Huilei.

Alexandru Pop, tot inginer, fusese director general al Uzinelor Reșița, iar Dimitrie Gheorghiu, director la "Creditul minier".

Fără să fi făcut politică militantă, ei susținuseră, ce-i drept, de pe pozițiile pe care le ocupaseră atunci, Partidul Național Liberal și Partidul Național Țărănesc.

În beciurile Ministerului de Interne de atunci, unde stăpâni absoluți erau Pantiușa, Bodnarenko și Nikolschi, cei 4 amintiți ingineri aflaseră de la torționarii lor că fuseseră sabotori și spioni, dar nu numai ei, ci împreună cu un mare industriaș evreu, Max Auschnidth, alături de unul din foștii locotenenți ai lui Horia Sima, Nicolae Pătrașcu.

Procesul de acum 50 de ani, la care mă refer, a fost una din cele mai aberante înscenări judiciare ale comuniștilor din România, amestecând într-un complot imaginar un bogătaș evreu cu un pistolar legionar, pentru a arunca de fapt în temniță pe unii dintre exponenții capitalului românesc din acea vreme.

"Aceștia sunt tâlhari de rând, sunt bandiți, care ani de zile au jefuit, au asuprit și au batjocorit mii și mii de oameni ai muncii. Fiecare din cei ce muncesc cinstit în această țară a simțit că acești bandiți și cei în numele cărora lucrau au întins mâna lor murdară asupra fiecăruia dintre noi, asupra dreptului lui la viață și la fericire, a familiilor noastre". Astfel comenta "Scânteia", exact cu 50 de ani în urmă, procesul politic înscenat celor menționați mai înainte.

"Țărăniștii și liberalii sunt paraziți care trebuie eliminați de pe scena politică. Lăcuste nesățioase, care secătuiesc forța economică a țării, secătuiesc sudoarea oamenilor de pe aceste pământuri".

Aceste ultime două citate n-au mai fost extrase din articolele lui Sorin Toma, publicate în "Scânteia" cu 50 de ani în urmă, ci din recentele discursuri ale domnului senator Iliescu. Jargonul este însă identic, iar cultivarea urii a rămas aceeași ca și în trecut.

Însoțindu-l prin țară pe domnul senator, unul din aghiotanții domniei sale își manifestă chiar dorința "... să tragă cu kalașnikovul în putere".

Personal mă bucur de asemenea declarații, căci acestea nu fac decât să tragă masca de pe fața P.D.S.R.-ului, arătând atât opiniei publice din țară, cât și străinătății, ce este de fapt acest partid, atunci când, în anumite momente de isterie i se topesc fardurile cu tente democratice, arătându-și adevăratul chip.

Nu sunt un fariseu (murmure în partea stângă a sălii) când declar că deplâng pe unii dintre colegii parlamentari ai P.D.S.R., pe care-i stimez și apreciez, că sunt nevoiți să nu crâcnească, sunt chiar nevoiți să aplaude la asemenea declarații ale liderilor lor.

În ceea ce privește actuala situație economică în care ne aflăm, eu nu o neg, nu-mi stă în fire de a ascunde o realitate și sunt nevoit să recunosc să mă așteptam la mai puțină gâlceavă și la un mai mare efort din partea actualilor guvernanți pentru a scoate țara din marasmul economic și moral pe care l-au moștenit de la fosta guvernare.

Doamelor și domnilor deputați din P.D.S.R.,

Criticați puterea, căci acesta este rolul opoziției într-un stat democratic. Dar înainte de a privi paiul din ochii vecinilor, fiți atenți la aceia dintre dumneavoastră, nu la toți, care nu-și recunosc bârnele din propriii lor ochi, iar pe cei cu kalașnikovul aruncați-i la lada de gunoi a istoriei.

Vă dau acest sfat cu bună-credință și din respect pentru ceea ce ar trebui să reprezinte cu adevărat o opoziție democratică.

Nu vă spun toate acestea de teama kalașnikovului, care nu m-a intimidat nici în timpul tinereții mele, pe când utemiștii, avându-l printre ei pe actualul domn senator Iliescu, cântau "imnuri de slavă genialului Stalin" și defilau pe străzile Capitalei scandând: "Ana, Luca, Teo, Dej bagă spaima în burghezi!" (Aplauze, ovații în sala de ședință.)

 
Miron Chichișan - omagiu adus martirilor de la Ip și Treznea;

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul domnul deputat Miron Chichișan.

Urmează domnul deputat Popa Nicola.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Miron Chichișan:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În aceste zile de septembrie, poporul român comemorează cu pietate tragicele evenimente din îndurerata noastră Transilvanie, care au urmat odiosului Dictat de la Viena din 30 august 1940.

Pe teritoriul Transilvaniei, în primul an al ocupației, hortyștii au comis 919 omoruri, 1.126 schingiuiri, bătăi, arestări, profanări, devastări colective și individuale. Acceptând clauzele Tratatului de pace de la Trianon, din 4 iunie 1920, Ungaria hortystă nu s-a gândit nici un moment să le și respecte.

Conducătorii hortyști se simțeau lezați de pierderea pământului Transilvaniei, condamnând mereu "nedreptatea" Trianonului și nutrind tendințe revizioniste, de reanexare a acestui străvechi pământ românesc.

Sub impulsul acestora, populația maghiară din Transilvania era îndoctrinată cu idei revizioniste, potrivit cărora "Transilvania în întregimea ei, ca o unitate intangibilă, trebuie repusă sub stăpânirea Sfintei Coroane Ungare". Ura maghiarimii din Ungaria, și nu numai, împotriva națiunii române și-a dezvelit caracterul ei patologic imediat după Dictatul de la Viena.

La 9 septembrie 1940, armatele hortyste de ocupație au ajuns în Județul Sălaj. După cum relatează săteni din Treznea, care au fost martori ai masacrului (Blaj Maria, 66 ani; Perneș Ambroziu, peste 70 de ani; Bârjac Ambroziu, peste 70 ani) în vârful Muntelui Meseșului, baronul Bay Ferencz - cel mai bogat locuitor din Treznea - a avut o întrevedere cu capii acestei armate. Ca urmare, câteva plutoane de honvezi s-au îndreptat spre localitatea Treznea. În urma lor au venit câțiva unguri din Zalău, care, împreună cu honvezii, au comis atrocități incredibile pentru epoca modernă a umanității. Au incendiat peste 25 de gospodării românești și au omorât 86 de oameni - toți români - bărbați, femei, bătrâni, copii, între doi și 82 de ani. Prima grijă era să-i anihileze pe liderii spirituali ai populației românești - preoții și învățătorii. Astfel că primii asasinați au fost preotul Traian Costea, 56 de ani, învățătorul Lazăr Cosma, 34 de ani, și soția sa, învățătoarea Aurelia Cosma, de 30 de ani, femeie gravidă.

Te cutremuri citind pe marmura care acoperă groapa comună unde au fost înmormântați cei uciși: Ioan Sălăjan, de doi ani, Aurica Brumar, de 5 ani, Vasile Pușcaș și Ioan Jurcă, de 17 și respectiv 21 de ani, Gavrilă Ionuțaș, de 78 de ani, Ileana Romitan, de 79 de ani și, cel mai vârstnic, Maria Bârjac, de 82 ani. Am amintit doar câțiva din cei 86 de martiri.

Măcelul săvârșit de hortyști la Treznea avea să se repete după numai 4 zile în localitatea Ip, unde cruzimea ucigașilor a depășit cotele din 9 septembrie. Aici, propaganda revizionistă maghiară dăduse deja roadele scontate de conducătorii Ungariei hortyste. Luase ființă organizația de tip fascist Rongyos Garda (Garda Zdrențăroșilor), iar la 5 septembrie 1940 a fost organizată și așa-zisa "Gardă Națională", care avea misiunea de a menține ordinea și liniștea publică în localitatea Ip și în împrejurimi. Fruntașii acestei organizații erau baronul Farago Istvan, învățătorul Uihely Bela și săteanul Biro Emeric.

Împreună cu organizațiile fasciste amintite mai sus, honvezii lui Horthy au comis un măcel uman nemaiîntâlnit în istorie, prin cruzimea și barbaria sa. Au fost asasinați 158 de oameni, toți români, aruncați la groapa comună. Pe piatra de la căpătâi, refăcută în 1984, voi citi câteva nume, numai ale celor asasinați: Hosu Lucica, de 3 săptămâni; Jurcuț Gheorghe, de 6 luni; sora acestuia, Jurcuț Viorica, de 3 ani; Bogza Iuliana de 3 ani și fratele său, Bogza Dumitru, de 5 ani; Bocean Maria, de 30 de ani, și cei doi copii ai săi - Maria de 3 ani și Dumitru, de 5 ani; apoi, Sârbu Vasile de 77 ani; Buboi Maria, de 81 ani. Masacrul avusese loc în noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940. Ca și în cazul celor asasinați la Treznea, și cei măcelăriți la Ip aveau o singură vină: erau români.

Zilele trecute am revăzut groapa comună a martirilor din Ip și pe cea de la Treznea. În zilele de sărbători religioase, cetățenii din aceste localități-martir ale neamului românesc merg cu flori și aprind lumânări, înălțând rugăciuni către Dumnezeu, să ferească neamul de asemenea atrocități, care au îndoliat pentru totdeauna comunitatea umană de pe acele meleaguri.

Noi, românii, suntem un popor tolerant, pentru că în străbuna noastră credință răzbunarea este considerată păcat. Dar tot atât de mare păcat ar fi dacă am uita acele tragice evenimente care s-au petrecut cu 58 de ani în urmă.

Cuvintele mele se vor doar un modest omagiu adus martirilor de la Ip și Teznea.

Dumnezeu să le odihnească în pace sufletele nevinovate!

 
Nicolae Popa - adresare Președintelui României, printr-o scrisoare deschisă;

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul domnul deputat Nicolae Popa.

Se pregătește domnul deputat Marian Ianculescu, Grupul parlamentar P.D.S.R.

Aveți cuvâtul, domnule deputat.

 

Domnul Nicolae Popa:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În această dimineață, conform cutumelor parlamentare, avem din nou posibilitatea de a face declarații politice în nume personal.

Așadar, domnii deputați, de aici din aula puterii supreme a statului, de aici din aula Camerei Deputaților, a Parlamentului României, doresc să mă adresez direct, printr-o scrisoare deschisă, domnului Președinte Constantinescu, avându-vă pe dumneavoastră auditori.

Motivul care mă împinge să folosesc acest procedeu, chiar dacă o să vi se pară insolit, este acela al situației dezastruoase în care se află țara, iar eu personal îl consider responsabil și vinovat pe cel care a fost primul solist al marii fraude morale din noiembrie 1996, cel care singur și în deplină cunoștință de cauză s-a situat în postura de promotor al unui program de guvernare al țării, sută la sută mincinos, care nu a avut al rost decât să-l propulseze în fotoliul prezidențial de la Cotroceni.

Cea mai clară probă pentru aceste cuvinte grave este pentru mine așa-zisul "război anticorupție", de care actualul locatar al Cotrocenilor a făcut mare caz, cu atât mai mult cu cât, prin funcția pe care o deținea și prerogativele pe care le avea, îl făcea apt să ducă cu succes acest război.

Ce s-a întâmplat nu după cele 200 de zile, ci după mai bine de 600 de zile, se vede cu ochiul liber: dezordine, haos, instituțiile statului compromise, crimă organizată în plină ofensivă, jaf la scară națională, prin așa-zisa "privatizare", legi încălcate fără pic de rușine, drepturile cetățenilor sfidate de clientela actualei puteri, toate având o singură victimă - simplul cetățean, iar ca profitori - cei care exercită astăzi puterea.

Domnul Președinte Constantinescu, de dincolo de splendida izolare a domniei sale în turnul de fildeș al Palatului Cotroceni, trebuie să fie foarte convins că această poliță va trebui plătită personal, în fața întregului popor, scadența fiind cea electorală.

Domnule Președinte,

Cum veți justifica promisiunile neonorate, de care v-ați folosit pentru a ajunge la putere, egoismul și miopia cu care faceți jocurile politice oculte, cel mai adesea la miez de noapte, în timp ce o țară întreagă se află în disperare și mizerie, o țară a cărei pâine de fiecare zi a devenit o problemă pentru milioanele de oameni, în care, avuția națională, dacă nu este în paragină și ruginește, este furată la lumina zilei și scoasă la mezat pe unul sau mai mulți dolari, tot mai mulți oameni trăind cu impresia că cineva și-a propus, așa cum zice omul din popor, ...să se aleagă praful de toate.

Ați vorbit emoționant despre "sacrificiul celor care conduc această țară", firește, în campania electorală, de atunci curgând multă apă pe Dâmbovița, iar dumneavoastră și amicii dumneavoastră politici, sau mai puțin politici, trăiesc bine-merci în vile somptuoase, nemaiprididind cu călătoriile în străinătate, aiurea, pe toate continentele, secătuind bugetul și așa sărac, de zeci și sute de mii de dolari, fără nici un fel de efect benefic pentru țară, dar cu beneficii substanțiale pentru cei care le fac.

Închei, stimați colegi, cu următoarea propunere: indiferent de culoarea politică, de partid, din respect pentru interesul acestei țări, din respect pentru milioanele de oameni cărora le datorăm puterea pe care o exercităm acum, propun Camerei Deputaților să adreseze Președintelui Constantinescu invitația de a se prezenta în fața plenului Parlamentului, în persoană, și cu un raport scris, adresat națiunii, prin intermediul forului legislativ, cu privire la starea actuală a României, perspectivele ei și responsabilitățile corespunzătoare, astfel încât cei care depozitează și exercită puterile statului să dea socoteală poporului român.

Domnilor,

Astăzi, mai mult ca oricând, se impune fiecăruia și pentru toți un moment de sever și responsabil examen de conștiință și conduită politică, care să revigoreze încrederea cetățenilor în idealurile Revoluției din decembrie 1989 și, înainte de orice, în instituțiile statului de drept.

Cu titlu de post-scriptum la cele de mai sus, vă mărturisesc că tot ceea ce am prezentat astăzi aici a fost urmarea somației multor oameni, alegători ei înșiși, care consideră că nu se mai poate continua pe calea actuală.

Noi, parlamentarii, în primul rând, trebuie să ne asumăm obligația unei dezbateri naționale asupra destinului României, destin care în momentul de față de află sub semnul întrebării.

În numele acestor oameni, eu vă cer să dați curs acestei propuneri.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

 
Marian Ianculescu - semnal de alarmă în privința agresiunii asupra pădurilor țării;

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Marian Ianculescu.

Se pregătește domnul deputat Nicolae Leonăchescu, de la P.R.M.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Marian Ianculescu:

Vă mulțumesc, domnule peședinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Pădurile României au cunoscut în timp un regres spațial considerabil, de la circa 79% din teritoriu, câte existau în jurul anului 1820, la numai 27% din teritoriul țării, cât ocupă în prezent, procent cu mult inferior celui necesar asigurării unui echilibru ecologic stabil.

Agresiunea asupra pădurilor țării a avut de-a lungul timpului intensități diferite, cea mai dramatică situație înregistrându-se în perioada interbelică, în care mai mult de 1,5 milioane hectare de pădure, în majoritate situate în zone de dealuri și coline, au fost transformate, din motive electorale, în izlazuri comunale și pășuni sau terenuri pentru agricultură.

Consecințele despăduririlor pe mari suprafețe din acea perioadă, ca și cele de dată mai recentă, generate de modul defectuos de aplicare a prevederilor Legii fondului funciar, nr. 18/1991, se resimt și astăzi, când aproape în toate zonele de deal și coline ale țării, unde suprafețe întinse de pădure au fost defrișate, au început să alunece la vale dealurile, cu case cu tot, inundații catastrofale să se producă cu o frecvență și o intensitate din ce în ce mai mare, generând și pierderi de vieți omenești, pe lângă alte pagube materiale, iar fenomenele de secetă, în special în zonele de câmpie, deficitare în păduri, contribuie la scăderea alarmantă a producției agricole și dezvoltării durabile rurale.

Pe oamenii noștri politici, aflați acum la putere, nu-i interesează aceste lucruri. Maniera în care aceștia procedează în materie de păduri, din nou din motive pur electorale, dovedește lipsă de discernământ și de solidaritate cu viitorul țării, acționând invers de cum ar trebui în mod logic acționat. Se grăbește să privatizeze pădurile cât mai repede, fără să existe create instituțiile statului, care să ofere garanția sigură a protejării pădurilor, care ar urma, în continuare, să se privatizeze, ca și cum nu ar fi suficient exemplul oferit de mai mult de jumătate din cele circa 400.000 hectare de pădure deja retrocedate în proprietate, ca urmare a aplicării Legii nr. 18/1991, care au fost defrișate, iar restul se află într-un stadiu avansat de degradare, fără să se planteze un arbore în loc, contribuind astfel să se depășească în agresivitate asupra pădurilor perioada interbelică.

Atragem atenția că recenta Ordonanță dată de Guvernul României referitoare la reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național constituie un paleativ și în același timp un paravan în spatele căruia să se poată acționa în continuare pentru distrugerea pădurilor României.

Se confirmă astăzi, și în cazul silviculturii, că după noiembrie 1996, ținta de atac a noii puteri a fost și este orientată cu predilecție spre sectoarele economiei naționale care-și desfășurau activitatea cu profit.

Cel mai elocvent exemplu îl constituie întreprinderile mici și mijlocii, care contribuiau cu peste 54% la crearea produsului intern brut și care, după decembrie 1996, în proporție de peste 80% au fost falimentate.

Același scenariu este pregătit de noua putere, instalată prin fraudă morală în noiembrie 1996, și pentru ramura silviculturii.

De la zeci de miliarde de lei profit, care se constituia venit la bugetul statului, ne plângem că nu avem resurse bugetare!

În prezent, se află în pragul colapsului și cu restanțe pe mai multe luni la plata salariilor și cu un atac fără precedent în istoria silviculturii române, la adresa corpului silvic care, de-a lungul istoriei, și-a adus o contribuție remarcabilă la gestionarea durabilă a pădurilor.

Ne întrebăm retoric: cui prodest? Sau se acționează din neștiință, ca să nu mă exprim cu un cuvânt mai dur, dar mai aproape de adevăr.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

 
Nicolae Leonăchescu - semnalarea urgenței construirii drumului de acces pe uscat de la Tulcea la Sulina;

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Nicolae Leonăchescu. Se pregătește domnul deputat Petre Țurlea.

 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Onorat auditoriu,

Orașul Sulina se află într-o situație de criză și, pentru că are o poziție strategică, se impune să-i acordăm o atenție specială. Este un oraș de "front" și trebuie să mulțumim locuitorilor săi pentru faptul că încă mai sunt acolo.

Industria locală s-a prăbușit! Fabrica de conserve din pește și-a închis porțile, activitatea legată de nave este ca și inexistentă.

Lucrăm la Canalul Sulina, operă de prestigiu a românilor de peste un secol și jumătate, și nu ne putem permite ca orașul ce străjuiește intrarea Dunării în Marea Neagră să dispară. Faptul că din 32.000 de locuitori, câți avea în perioada înfloririi sale, astăzi mai sunt doar 6000 trebuie să ne alarmeze și să ne oblige la acțiuni concertate de revigorare a sa.

Dintre multiplele proiecte în această direcție, semnalez urgența construirii drumului de acces pe uscat de la Tulcea la Sulina, în lungime de 72 de kilometri, un drum strategic. Construcția sa în continuare și modernizarea traseului deja amenajat ar permite accesul turiștilor și al întreprinzătorilor pe uscat, rapid, comod și mult mai eficace. Transportul pe apă ar fi dublat de cel pe uscat și ar avea caracter complementar; fluxul de oameni și materiale ar crește în avantajul celor din acest frumos oraș al României, uitat pe nedrept de guvernanți.

De la această înaltă tribună a Camerei Deputaților, adresez domnilor miniștri Traian Băsescu și Nicolae Noica cererea de a băga banii noștri, cu prioritate, în acest drum, prioritate prevăzută, de altfel, și în Programul de guvernare. S-ar demonstra astfel că, chiar dacă nu vrem să scoatem nava Rostok din canal, spre a mări capacitatea navelor care plutesc din nou la 55.000 tone tdw, cât a fost înainte de eșuarea ei, putem face măcar un drum de țară cu minimum de investiții în prima fază. Salvați Sulina, domnilor guvernanți!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Adrian Năstase:

Mulțumesc.

 
Petre Țurlea - declarație în legătură cu procesul Agache Aurel, Erou martir al Revoluției române;

Are cuvântul domnul deputat Petre Țurlea. Se pregătește domnul deputat Petru Bejinariu.

 

Domnul Petre Țurlea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Am aflat, adineauri, un lucru care m-a impresionat plăcut. Domnul Rădulescu-Zoner, distinsul nostru coleg, ne-a spus, de la această tribună, că a fost viteaz, a luptat fără frică pentru democrație. Eu îl cred. Atunci, mă întreb însă, tot eu, de ce s-o fi ascuns domnul Rădulescu-Zoner, în 21 decembrie 1989, în subsolul cel mai îndepărtat al Muzeului de istorie, în cabinetul istoricului Boroneaț, atunci când toți colegii domniei sale plecaseră să lupte împotriva comunismului?!

Și iată, acum, scurta declarație pentru care am venit la această tribună. Vă dau, mai întâi, un citat: "Crimele au fost comise în mod bestial, fiind însoțite de tot felul de injurii la adresa românilor. Astfel, maiorul Agache Aurel din Tg.Secuiesc a fost linșat efectiv de cei adunați, după aceea cadavrul fiind scuipat și lovit, în continuare, de cei ce treceau prin zonă. În pleoape i s-a pus o monedă și emblema de la caschetă, iar în gură un șobolan. În final, s-a încercat să i se dea foc, arzându-i-se uniforma". Textul de mai sus prezintă niște fapte reale consemnate într-un document al Parlamentului României. Este vorba de Raportul Harghita - Covasna din 1991, semnat de toate grupurile parlamentare, inclusiv de cele care sunt reprezentate astăzi în majoritatea parlamentară.

Azi, în 1998, documentul respectiv este practic de negăsit. Au rămas doar exemplarele difuzate parlamentarilor. În schimb, au dispărut chiar și exemplarele aflate atunci în Biblioteca Parlamentului României. Mai mult, în 1993, au fost tipărite câte 2.000 de exemplare în limbile engleză, franceză, germană, spaniolă și rusă. Erau destinate, evident, străinătății. Am obținut câte un exemplar din fiecare. În același an, 1993, întreaga ediție a raportului în limbile de circulație internațională a dispărut. Fuseseră depozitate în subsolul Senatului. Am investigat, anii aceștia, amănunțit acest caz. Nimeni nu știe ce s-a întâmplat, cum de s-a produs dispariția. Nici în străinătate, aceste rapoarte nu au apărut. Unii au încercat chiar să mă convingă că nici nu ar fi existat această ediție în limbi de circulație internațională. Iată însă exemplarul în limba franceză. Le am și pe cele în germană, engleză și spaniolă. Mă întreb cine a fost sau este interesat ca acest raport să nu fie cunoscut în străinătate.

Justiția română nu a finalizat încă nici unul din cazurile de crimă menționate în raport. În dosarul Agache Aurel, pe care l-am prezentat mai înainte, se constată o tergiversare deliberată. Cazul a fost cercetat de către procurorul maghiar Lupinger Attila, care, deși infracțiunea comisă de inclupați este aceea de omor calificat prevăzută și pedepsită de art.175, lit.f) din Codul penal în vigoare la data comiterii faptei, i-a trimis în judecată doar pentru comiterea infracțiunii de lovire cauzatoare de moarte prevăzută și pedepsită de art.183 Cod penal. Procurorul Lupinger a tergiversat deliberat cercetarea și a schimbat, fără temei, încadrarea juridică. În plus, a dat drumul dosarului abia după 8 ani intenționat, pentru a putea intra în funcție prescrierea prevăzută de Cod și pentru a-i scăpa pe criminali. După 8 ani, dosarul a fost trimis spre judecare doamnei judecător Lupinger Aurelia, care nu este nimeni alta decât soția procurorului care a încercat să-i scape pe criminali. Iată cum se face justiția la Sf.Gheorghe, atunci când în caz este un român! În timpul procesului la Sf.Gheorghe, UDMR s-a implicat foarte activ, mobilizând opinia publică împotriva avocaților români, care au fost agresați verbal chiar în sala de judecată. Și am să vă dau o perlă, acum, să vedeți, toate grupurile parlamentare românești, ce se întâmplă în justiția română din aceste două județe. Unul din inculpați, chiar în sala de judecată, în fața completului de judecată, a strigat: "Trebuie luat gâtul și spânzur la toți, și Iliescu, și Constantinescu și Roman, toți!". Acum, dintre inculpați, unul a murit, doi au fugit în Ungaria, iar ceilalți trei se află în libertate. De menționat faptul că maiorul Aurel Agache a fost declarat Erou martir al Revoluției române și înaintat, post-mortem, la gradul de colonel.

Familia Agache a fost constrânsă să ceară Curții Supreme de Justiție strămutarea procesului la București. Curtea a acceptat și prima înfățișare va avea loc chiar săptămâna aceasta, pe 10 septembrie. Invit presa română să participe la acest proces, care are o semnificație cu totul deosebită. PUNR-ul asigură avocatul familiei Agache, sperând că judecătorii din București vor ști să facă dreptate. Pedepsirea asasinilor maiorului Agache va însemna nu numai un act de dreptate pentru memoria acestuia, ci și un act de dreptate pentru poporul român.

Mulțumesc.

(Aplauze în partea stângă a sălii)

 
Petru Bejinariu - intervenție cu titlul În pragul deplinei deznaționalizări;

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Petru Bejinariu. Se pregătește domnul deputat Lazăr Lădariu.

 

Domnul Petru Bejinariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Intitulez intervenția mea "În pragul deplinei deznaționalizări".

Populația românească autohtonă băștinașă, veche de când lumea și pe minunatele plaiuri ale nordului Bucovinei, transformată în minoritate națională, la ea acasă, prin pactul Ribbentrop - Molotov, dar mai cu seamă după ratificarea Tratatului româno-ucrainean, a ajuns în pragul pierderii definitive a identității naționale. 18 școli românești din regiunea Odesa sunt ca și închise pentru limba română, iar la Kiev se află în a doua lectură a deputaților Radei supreme un proiect de lege prin care cele 86 de școli din regiunea Cernăuți vor trece la învățământul în limba ucraineană, adică vor fi desființate. Iată urmările așa-numitului "sacrificiu istoric", al patriotismului cu discreție și al salvării comunităților românești din Ucraina, așa cum au susținut înaintea ratificării Tratatului domnul președinte Emil Constantinescu, doamna consilier prezidențial Zoe Petre și domnul Adrian Severin, fost ministru de externe.

În cele 14 intervenții și 8 întrebări și interpelări pe care le-am adresat, de la această înaltă tribună a Camerei Deputaților, Ministerului Afacerilor Externe, Guvernului și domnului prim-ministru, am atras atenția asupra acestor grave realități și pericole atât înainte, cât și după ratificarea Tratatului româno-ucrainean, devenit astăzi "Tratatul deplinei deznaționalizări a românilor din Ucraina". Dar intervențiile noastre au fost considerate drept "manifestări naționaliste".

Recent, senatori și chiar deputați ai puterii au început să vorbească despre deznaționalizarea românilor din Ucraina, cu adevărat, cam târziu. Despre acest proces au aflat, prin mijlocirea Societății pentru cultura și literatura română în Bucovina, fondată încă în 1862, și care și-a desfășurat lucrările în zilele de 29 - 30 august 1998 în municipiul Rădăuți.

La această elevată manifestare culturală, la care postul național de Televiziune nu a primit indicații să filmeze, deși a fost invitat și la care au participat delegați din 15 filiale din țară, academicieni, cadre universitare din cercetare, medici, ingineri, profesori, juriști etc., reprezentanții societăților culturale românești din Ucraina au prezentat drama românilor sub actuala guvernare ucraineană. Mi se pare semnificativ să vă relatez o scenă. O țărancă din delegația de la Cernăuți, cu un buchet de flori în mână și cu lacrimi în ochi, s-a adresat domnului academician Radu Grigorovici, care nu reprezenta nici pe departe adresa reală, dar care conducea acest autentic colocviu cultural, spunându-i: "Dumneavoastră, de la București, ne-ați vândut străinilor! Luați-ne înapoi, la a noastră mamă, România! Acum plătim noi!". De aceea pasivitatea autorităților de la București, după ratificare, dar mai cu seamă acum, când se încalcă atât de lăudatul și trâmbițatul art.13 din tratat, provoacă, și la noi, și în regiunea Cernăuți, nedumerire, surprindere și revoltă.

În calitatea mea de membru al Colegiului de direcție al acestei societăți culturale, dar mai ales de deputat al unui electorat ale cărui rude, case, pământuri și păduri, în parte, sunt dincolo de sârma ghimpată, cer autorităților românești și ucrainene, opiniei publice să intervină pentru repunerea neîntârziată în drepturile firești ale românilor din Ucraina.

Dacă prevederile art.13 din tratat nu se respectă, acest tratat își pierde valoarea pentru România și Guvernul, Parlamentul țării au datoria să purceadă la demersurile corespunzătoare.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

 
Lazăr Lădariu - pledoarie în favoarea intereselor și libertății presei;

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Lazăr Lădariu. Se pregătește domnul deputat Mihai Vitcu.

 

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Convins că cel mai mare câștig postdecembrist îl constituie libertatea adevărată a celei de a patra puteri, considerată virtual câine de pază al democrației, am fost printre parlamentarii care de fiecare dată când au fost lezate interesele și libertatea presei am intervenit. Am făcut-o și în cazul ziariștilor Florin Mircea Corcoz, Dan Ștefan și Marius Avram de la publicațiile "România liberă" și "Știrea", atunci când au fost condamnați. Am intervenit, cu argumente suficiente și când se urmărea net în defavoarea gazetarilor modificarea art.205 și 206 din Codul penal pentru sancționarea calomniei prin presă. Am protestat vehement și atunci când preotul Kolcsar Sandor, președintele Filialei Mureș a UDMR, introducea interdicția participării ziariștilor români care nu cunosc maghiara la conferințele lor de presă, și în cazul incidentului de la Senat și atunci când nu s-a permis participarea gazetarilor la dezbaterile Comisiei pentru învățământ din Camera Deputaților, referitoare la Ordonanța de urgență nr.36, considerându-l un act restrictiv, profund nedemocratic.

Ca ziarist profesionist care am slujit adevărul prin cuvântul scris vreme de peste 35 de ani și am lăsat de sub truda condeiului 14 cărți și peste 6.000 de articole și studii de specialitate, nu pot accepta ca presa, slujitorii ei să fie supuși îngrădirilor și condamnărilor nejustificate, din moment ce au prezentat abuzurile justiției și ale puterii. Este și motivul, plecând dintr-o reală credință și încredere în rostul cuvântului scris, că recentele condamnări ale colegilor ieșeni Ovidiu Scutelnicu și Dragoș Stângu de la "Monitorul", al băimăreanului Ovidiu Sobou, ale lui Florentin Florescu și Radu Burlacu, ale ziariștilor dâmbovițeni Teddy Vasiliu și Irina Mavrodin, aflați în nedreaptă și inegală luptă cu puzderia de nepoți și neamuri ale domnului Diaconescu, constituie o botniță pusă presei, într-un moment când aceasta trebuie să suporte și angaralele rectificării bugetului, un pumn în gură, o ghiulea la picioarele tinerei democrații românești. Toate sunt fățișe dovezi și încercări ale puterii neputincioase îndreptate împotriva libertății de exprimare, prevăzute și garantate de art.30 și 31 din Constituția României. Și când te gândești că toate acestea se petrec într-o Românie ce tinde tot mai mult să devină Statu Palmă Barbăcot, în care domnul Valeriu Stoica, ministrul justiției, una spune și alta fumează, din moment ce dă garanții presei, pe care le uită imediat.

În final, un îndemn al unui coleg ceva mai vârstnic, plecând de la un adevăr rostit de cel mai mare gazetar al tuturor timpurilor, Walter Litman, care spunea că un ziarist adevărat și cinstit niciodată nu va greși intenționat, țin să adresez, mai tinerilor mei colegi, rugămintea prietenească, izvorând din sintagma "cinste și gramatică": "Măsurați de 7 ori și tăiați o singură dată!", mai pe înțelesul tuturor, dincolo de toate să se așeze un adevăr cu rolul lui preventiv.

Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine. Ar fi, într-un fel, un argument și una dintre formele de autoapărare acum, în măsură să ne ferească să cădem în păcat.

Vă mulțumesc.

 
Mihai Vitcu - exprimarea mâhnirii în legătură cu noul an școlar care va debuta sub cele mai sumbre auspicii;

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul domnul deputat Mihai Vitcu. Se pregătește domnul deputat Petru Șteolea.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Mihai Vitcu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Mai sunt câteva zile până la începerea noului an școlar 1998 - 1999. Întotdeauna acest moment a avut semnificații aparte, prin marea masă a celor implicați direct sau indirect în cea mai importantă instituție a unei nații, și anume școala.

Dacă ne gândim că un sfert din populația țării va trece, în acest an, pragul școlii, că aproape o jumătate de milioane de educatori, învățători, profesori se vor angaja în dificila misiune de instrucție și educație a tinerei generații, dacă ne gândim la părinți și bunici, frați și surori, care trăiesc, și ei, emoțiile de început al unui nou an școlar, realizăm dimensiunile unui domeniu pe care toate formațiunile politice l-au recunoscut a fi o prioritate națională.

Din păcate, acest an școlar va debuta sub cele mai sumbre auspicii din câte au fost vreodată. În opinia mea, ne așteaptă cel mai dezastruos an de învățământ din perioada postbelică. Nicicând învățământul nu a fost mai bulversat ca acum. Baza materială a școlilor nu numai că nu s-a îmbunătățit, dar ea s-a degradat, în ultimii 2 ani, din lipsă de fonduri bugetare. Managementul școlar are de suferit datorită unor slujbași ai Ministerului Educației Naționale care au pătruns pe ușa din dos, pe criterii de algoritm. Inspectorii școlari generali și-au intrat în pielea activiștilor de partid, executând ordinele unor politruci locali, ce n-au nici o tangență cu școala. Cadrele didactice sunt debusolate de așa-zisa reformă, trăind într-o cumplită sărăcie, frustrate de drepturi materiale legale ce nu le-au primit de luni de zile. Motivația învățării nu mai există, datorită lipsei de perspectivă a absolvenților de școli. Nu întâmplătoare au fost rezultatele slabe ale examenului de bacalaureat și ale examenului de admitere în licee. Părinții nu mai pot susține material școlarizarea propriilor copii. Cheltuielile începutului de an, taxele de internat, naveta, îmbrăcămintea, încălțămintea, rechizitele școlare au devenit o povară ce nu mai poate fi suportată de omul de rând.

După o vară de totală indiferență față de școală, se aștepta rectificarea bugetară. A venit și aceasta. Declarațiile ministrului Marga că nu va accepta o diminuare a bugetului școlii au fost așa, pentru presă, pentru imagine. Rezultatul este cunoscut. Peste 1.000 de miliarde nu se vor regăsi în școli, care arată acum ca niște lagăre de tristă amintire, fără lumină, fără apă, fără agent termic, fără telefon, fără elementara curățenie ce trebuia făcută până la această oră. Dar cel mai trist rezultat este perspectiva unui popor de analfabeți, ceea ce se dorește, din păcate, atât din interior, de actuala putere, cât și din exterior. Neștiutorii de carte sunt mai ușor de condus, ei pot fi îngenunchiați mai lesne.

Ca profesor, aș vrea să închei într-un ton mai optimist, dar îmi dau seama că ar trebui să mint, așa cum au făcut-o cei care promiteau marea cu sarea în noiembrie 1996.

Dacă în țara aceasta aflați de existența unor copii fericiți de condițiile pe care le oferă școala, de educatori, învățători, profesori mulțumiți de traiul zilnic, vă rog să mă anunțați și pe mine, pentru a mă bucura alături de ei. Triste și nemeritate vremuri pentru toți oamenii școlii!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

 
Petru Șteolea - intervenție cu titlul Jalea, jena și umilința, cu referire la pavilionul României la Expoziția mondială Lisabona 1998;

Are cuvântul, în încheiere, domnul deputat Petru Șteolea.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Petru Șteolea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Intervenția mea de astăzi are un titlu: "Jalea, jena și umilința". Acesta este titlul intervenției mele de astăzi, fiindcă aceste cuvinte descriu sintetic impresiile și sentimentele pe care le-am trăit în timpul și la finalul vizitării Pavilionului României de la Expoziția mondială "Lisabona 1998". Elemente critice în mass media, pe această temă, au fost numeroase. Din păcate, ele se adeveresc cu vârf și îndesat, cum spune românul.

Fiind vorba de imaginea României în lume, îți pui firesc întrebarea, după vizitarea Pavilionului românesc: oare chiar aceasta să fie?! Dar să trec la elemente concrete, enumerând câteva din multitudinea de aspecte organizatorice, de concepție, de imagine, de viață cotidiană a Pavilionului românesc. Abordarea temei "Expoziții, oceane, apa, reconstrucția ecologică" a fost interpretată și tratată îngust, la dimensiunea strictă Delta Dunării, dar și aceasta unilateral. Utilizarea spațiului modular contractat s-a făcut total ineficient, astfel, pe orizontală, circa o cincime din suprafață a fost afectată anexelor, spații de depozitare, încăperi de protocol etc., iar pe verticală doar 50% din spațiu a fost utilizat. Lipsesc cu desăvârșire panourile publicitare, lipsesc cu desăvârșire panouri cu imagini tip tapet colant, lipsesc cu desăvârșire imagini panoramice iluminate. De remarcat că țări precum Guineea, Guineea Bissau, Cuba, Republica Democrată Congo, învecinată Pavilionului României, și-au supraetajat pavilioanele, iar în ceea ce înseamnă propaganda turistică sunt la înălțime. Imaginea spațiului neocupat este dominantă, nu întâlnești modelaje, machete, dioramele lipsesc cu desăvârșire, la fel panourile publicitare, afișele format mare, panourile TV ș.a.m.d. De fapt, funcționează doar două minuscule televizoare și care arată, normal, imagini din Deltă.

Micul punct comercial vinde doar produse din gama "Gerovital", un lucru bun, dar insuficient. Alte pavilioane vând o multitudine de produse, începând de la artizanat și până la acțiunea de încheiere de contracte comerciale, de import - export mărfuri sau servicii turistice. Prezentarea îndoielnică și a acestui produs, o vitrină veche și slab iluminată, lipsa reclamei luminoase și chiar lipsa unor demonstrații practice de utilizare face ca acest mic punct comercial să nu iasă în evidență.

O animație permanentă la intrarea în pavilion - a fost sporadic prezentă o formație de muzică și dansuri populare - ar fi dus, probabil, la dublarea aproape a numărului de vizitatori.

Numele și însemnele de stat ale României, cu excepția intrării, lipsesc cu desăvârșire.

Nesiguranța actului decizional gestionat de Executiv - până în prezent, au funcționat nu mai mult de 4 comisari ai pavilionului - și-a pus amprenta asupra activității aici. Comisarii au fost schimbați, fiindcă schimbarea a fost, și aici, o politică prioritară.

O notă bună, poate, prestației personalului ce asigură permanența în expoziție. Păcat de vestimentație, un mozaic de culori, unde cochetăria lipsește, chiar în ideea unor costume uniformă.

Concluzia este că, în loc să contribuie la promovarea unei imagini nu bune, dar măcar reale a țării, a potențialului său turistic, a frumuseților sale naturale, ce în mod tematic s-ar fi putut înscrie ideii "Apa și țara", altfel putea să fie reflectată imaginea României în exterior, și nu am fi avut decât de câștigat, dar nu a fost să fie așa. Totuși, cineva trebuie să răspundă pentru acest lucru. Cine? Autoritățile guvernamentale, conducătorii Comisiei interguvernamentale constituite pentru această acțiune, șefii acestora, respectiv domnii miniștri foști și actuali de la industrie și comerț, de la ape, păduri și protecția mediului, de la finanțe și de la Ministerul de Externe.

Stimați colegi,

Nu am fost și nu sunt adeptul, cum spune românul, băgatului de vină permanent. A fost o analiză la rece și netendențioasă. Se impune o analiză și cer acest lucru. Poate chiar dimensiunea financiară a cheltuielilor pentru organizarea acestui pavilion o impune.

Dacă aș fi răutăcios, aș putea spune că imaginea țării promovată la Lisabona este imaginea căderii în groapa tranziției a economiei românești. În fapt, decizia președintelui României, domnul Emil Constantinescu, de a nu vizita "Expo 1998 Lisabona" are, poate, aceeași motivație. Dacă vizita, totuși, s-ar fi desfășurat, domnia sa ar fi avut, mai mult ca sigur, aceleași sentimente: jalea, jena, umilința. Dar, poate, merita să le trăiască!

Mulțumesc.

 
 

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

 
Nicolae Ionescu - evocarea unui moment istoric - 13 septembrie, Ziua pompierilor.

Domnul deputat Nicolae Ionescu a insistat să ia cuvântul astăzi și îl invit să vorbească, pentru două minute. În timpul acesta, rog liderii grupurilor parlamentare să invite în sală colegii, pentru a începe ședința de astăzi.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Nicolae Ionescu:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

1998 este anul unor mari aniversări, comemorări, în prim planul acestora înscriindu-se împlinirea a 150 de ani de la Revoluția de la 1848 - 1949 din Țările Române și a 80 de ani de la făurirea României Mari.

Ca deputat și ca istoric, îmi fac o datorie de onoare în a evoca în Parlamentul României, aici, în Dealul Spirii, la acest început de sesiune, un eveniment deosebit de remarcabil petrecut acum 150 de ani, în luna septembrie, ziua 13, intrat, de atunci, în istorie, ca Ziua Pompierilor, ziua acelui brav act de eroism revoluționar românesc.

Cu 150 de ani în urmă, Dealul Spirii,unde se aflau cazarmele dorobanților, a fost arena unor crâncene lupte. Atunci, peste 20.000 de militari turci conduși de Fuad Efendi au pătruns în București, pentru a înăbuși, cu ajutorul iataganelor, Revoluția pașoptistă.

În dimineața zilei, în tabăra de pe câmpul de la Cotroceni, Fuad Pașa a primit o delegație română reprezentativă de 20 de fruntași, printre care și Nicolae Bălcescu, cărora li s-a citit o proclamație în care Revoluția română era caracterizată ca fiind "o rebeliune izvorâtă din duhul comunismului", și cerând imperativ restabilirea regimului Regulamentului organic. Bălcescu și ceilalți revoluționari au protestat cu vehemență, declarând: "Moarte mai bine, decât Regulament". Au fost arestați, o parte din ei fiind apoi exilați. Incidentul din tabăra de la Cotroceni a fost prologul evenimentelor dramatice din Dealul Spirii.

În dimineața zilei, în cazărmile Regimentului 2 infanterie, avusese loc solemnitatea înmânării noului drapel de luptă regimentului. În jurul orelor 15, aici era așteptată, cu nerăbdare, Compania de pompieri condusă de căpitanul Zăgănescu, dar a sosit o coloană de 6.000 de turci condusă de Kerim Pașa, care a cerut comandantului, colonelul Radu Golescu, să lase trupele turcești să intre în cazarmă. Sfidând refuzul hotărât al bravului colonel, Kerim Pașa a somat pe militarii români să depună armele.

Comandantul Golescu, din marea familie argeșeană de revoluționari, a răspuns cu fermitate: "Datoria unui soldat este să moară cu arma în mână. Mai mulțumit este în acest caz, decât să se vadă dezarmat".

Cu toate că locotenența domnească recomandase locuitorilor orașului și armatei să se abțină "de la orice act ostil față de turci", evenimentele din după-amiaza zilei de 13 septembrie au evoluat în așa fel încât o ciocnire directă nu a mai putut fi evitată. În rândurile companiei de pompieri, ca de altfel a întregii oștiri domnea un puternic suflu revoluționar, cultivat cu mult timp înainte.

Chiar și mai marele grupării turcești, Kerim-pașa, a simțit, în aceea zi istorică, usturimea plumbului, căzând de pe cal ca și Sinan-pașa. Martorii oculari au apreciat că, pe timpul luptei, pompierii au dat dovadă de bărbăție, ajungându-se la încleștarea aspră la baionetă. Din încleștare au rezultat pierderi de ambele părți, iar, după unii, otomanii au lăsat un număr de morți îndoit în raport cu al trupelor române, aproximativ 200 de turci morți sau răniți.

Eroismul bravilor pompieri din Dealul Spirii, curajul și devotamentul cu care au luptat împotriva unui inamic mult superior ca număr a reținut atenția în epocă, fiind denumită "baia de sânge de la București".

În zilele noastre, pe locul asprelor încleștări româno-otomane se înalță un frumos monument cu inscripția: "Luptătorilor de la 13 septembrie 1848, poporul român recunoscător, în aducerea aminte a luptei susținute în acest loc de pompierii Bucureștiului, comandați de către căpitanul Zăgănescu și de batalionul 2 din regimentul 2 linie de sub comanda colonelului Radu Golescu contra unei divizii de armată turcească, comandată de Kerim-pașa".

Cred că sunt în asentimentul dumneavoastră ca la această omagiere a celor care au căzut în luptă aici, la Dealul Spirii, sau au fost jertfiți la Ip și Treznea, să păstrăm un moment de reculegere și să le dorim "somn blând, somn lin". (Se păstrează un minut de reculegere.)

Vă mulțumesc.

Domnule președinte, permiteți-mi ca în această zi de comemorare, la 150 de ani de la lupta pompierilor, să vă înmânez această carte, a mea, "O flacără străbate veacurile - revoluția română de la '48-'49", în care am prezentat și această luptă. (Aplauze.)

 
 

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc foarte mult domnule deputat.

 
 

Stimați colegi,

Vă rog, încă o dată, să îi chemați pe cei care nu au reținut ora de începere a ședinței. Rog, încă o dată, liderii grupurilor să invite în sală pe toți colegii pentru a începe ședința.

 
 

Domnul Petre Țurlea (din sală):

Domnule președinte, am o problemă de procedură.

 
 

Domnul Adrian Năstase:

Nu puteți să aveți o chestiune de procedură, pentru că nu suntem în ședință acum. Trebuie să începem întâi ședința și după aceea, după ce anunț că suntem în cvorum, după aceea puteți să interveniți pe o chestiune de procedură.

Doamnelor și domnilor deputați,

Declar deschisă ședința de astăzi a Camerei Deputaților, anunțându-vă că din totalul celor 342 de deputați și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 261; sunt absenți 81 de deputați, din care participă la alte acțiuni parlamentare un număr de 21.

Cvorumul prevăzut de art.128 din regulament este întrunit.

 
   

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti marți, 30 noiembrie 2021, 13:37
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro