Plen
Ședința Camerei Deputaților din 11 mai 1999
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
14-04-2021
13-04-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1999 > 11-05-1999 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 11 mai 1999

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,40.

Lucrările au fost conduse de doamna Paula Maria Ivănescu și domnul Vasile Lupu, vicepreședinți ai Camerei Deputaților, asistați de domnii Ioan Vida Simiti și Miron Tudor Mitrea, secretari.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Bună dimineața și bine ne-am reîntâlnit!

 
Sergiu Macarie - comentariu în legătură cu poziția României în contextul internațional actual;

Începem punctul referitor la intervențiile politice ale deputaților cu intervenția domnului deputat Macarie Sergiu – PNȚCD.

 

Domnul Sergiu Macarie:

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Ultimele evenimente internaționale ne fac să credem că Dumnezeu și-a întors din nou fața către România. Desigur că bucuria noastră este umbrită de suferințele cumplite ale popoarelor albanez și sârb și dorim din toată inima ca ele să înceteze cât mai curând.

Secolul XX a fost o perioadă tragică în istoria umanității: două războaie mondiale cu milioane de morți, experimentarea pe viu a două ideologii criminale: comunismul și nazismul, care au costat omenirea alte milioane de victime și suferințe cumplite, asasinate în masă, gropi comune și lagăre de muncă forțată.

Experiența trăită de români la începutul celui de-al doilea război mondial este grăitoare pentru ce însemnează lipsa de securitate. Societatea, națiunile și pactele regionale din care făceam parte, și anume: Mica înțelegere și Înțelegerea balcanică nu au mai însemnat nimic și la 28 iunie 1940 ne-am găsit singuri la discreția Uniunii Sovietice.

România sfârtecată a trebuit să aleagă între două rele: Uniunea Sovietică sau Germania și a ales pe cel mai puțin rău: Germania. După terminarea celui de al doilea război mondial, ocuparea României și ideologia comunistă impusă de tancurile sovietice au ținut timp de 44 de ani țara noastră un timp sub ocupația sovietică și apoi, ca satelit al acesteia în Pactul de la Varșovia.

Pacea mondială era asigurată de principiul echilibrului de teroare, iar Organizația Națiunilor Unite rezolva, prin Consiliul de Securitate, numai acele cazuri care obțineau unanimitatea de 5 voturi ale marilor puteri cu drept de veto. Cele două superputeri guvernau de fapt lumea după principiul: "fiecare are cuvântul hotărâtor în lagărul lui", dar, în anul 1989, comunismul a sucombat prin moarte naturală, datorită propriilor deficiențe, între care cea mai importantă a fost ineficiența economică. După acest an, la guvernarea globului a rămas o singură putere: Statele Unite ale Americii, care, în alianță cu țările europene apusene, aparțin Pactului Nord Atlantic.

Lipsa de securitate a țărilor din afara acestei alianțe, situate între granițele NATO și cele ale Rusiei, și mai ales securitatea României a apărut din nou ca urmare a tendinței de formare în răsărit a unei noi mare alianțe între Rusia, Bielorus și Iugoslavia.

Criza din Iugoslavia, declanșată de vașnicul comunist Slobodan Miloșevici, care vrea să facă o Serbie mare, purificând etnic teritoriile ocupate de alte naționalități, prin masacre, gropi comune și izgoniri peste graniță, așa cum s-a întâmplat în Bosnia și acum în Kosovo, a alarmat și a revoltat toată lumea civilizată. Toate tentativele de dezamorsare a crizei au eșuat și, în această situație, NATO a recurs la forță pentru a-l determina pe agresor să renunțe la violență și pentru a permite celor 800.000 de albanezi să se întoarcă la căminele lor.

Cu toată prietenia din trecut, în prezent, România și Iugoslavia au interese antagoniste și vorba proverbului: "Îmi pare rău de tine, dar de mine mi se rupe inima".

Așa cum rezultă din hotărârile NATO la Summitul de la Washington, aceasta s-a transformat din alianță defensivă într-un organism de menținere și apărare a păcii în Europa, deoarece ONU nu poate lua o hotărâre care să rezolve conflictul, căci, din cele cinci mari puteri, două ar opune "veto-ul".

Lucru cel mai important pentru noi este că, la același summit, s-a hotărât că regiunea balcanică va face parte din zona de interes a Alianței Nord-Atlantice. Dacă mai adăugăm la această decizie și pe cea care privește dezvoltarea economică a acestei regiuni printr-un "miniplan Marshall, rezultă că în aceste vremuri grele prin care trecem, se pare că Dumnezeu și-a întors din nou fața către noi.

Doamne ajută! (Aplauze din dreapta sălii.)

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulțumim, domnule deputat.

 
Gheorghe Marin - exprimarea punctului de vedere al PDSR în legătură cu vizita Suveranului Pontif la București;

Are cuvântul domnul deputat Marin Gheorghe, Grupul PDSR.

 

Domnul Gheorghe Marin:

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

Partidul Democrației Sociale din România apreciază importanța vizitei istorice a suveranului pontif Papa Ioan al II-lea în România și o consideră ca un moment de răscruce în procesul apropierii celor două biserici creștine.

Vizita în România a suveranului pontif reprezintă un uriaș pas înainte pe drumul reconcilierii între catolicism și ortodoxism și a statornicirii unor relații firești de colaborare și dialog activ.

Această vizită vine să încununeze eforturile autorităților române și ale Bisericii ortodoxe de normalizare a vieții religioase, care a început prin însăși Revoluția română din 1989.

În perioada în care PDSR s-a aflat la guvernare au fost marcați pași importanți în procesul de revenire la normalitatea vieții religioase, începând cu readucerea în legalitate a Bisericii greco-catolice, la 31 decembrie 1989, restabilirea relațiilor diplomatice cu Vaticanul în mai 1990 și considerarea relațiilor cu Vaticanul și Sanctitatea Sa ca una una din prioritățile politice externe românești.

1 februarie 1991, 14 septembrie 1992, 28 septembrie 1995 au fost momente memorabile, când președintele României, domnul Ion Iliescu a fost oaspetele personal al Papei Ioan Paul al II-lea la Vatican, adresându-i și invitație oficială din partea conducerii statului pentru efectuarea unei vizite în România, vizită care s-a putut concretiza odată cu invitația adresată și de Sfântul Sinod al Bisericii ortodoxe române.

Până în noiembrie 1996, atât președintele țării, cât și Guvernul s-au străduit să slujească armonia dintre stat și cultele religioase legal recunoscute și au făcut din neantrenarea bisericii în jocul politic un principiu al acțiunii lor. Sperăm că acest principiu va rămâne și în continuare o constantă a politicii interne românești.

Dincolo de dimensiunea ei religioasă, vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România are și o importantă dimensiune politică, în special prin declarația comună a celor doi șefi ai bisericilor creștine privitoare la situația din Balcani.

În condițiile atitudinii pregnant antiiugoslave, manifestate de actualii guvernanți, ce au avut drept consecință diminuarea considerabilă a importanței României ca factor de echilibru și de securitate în regiune, conținutul Declarației comune a Suveranului Pontif și a Patriarhului Teoctist readuce România în procesul de găsire a unei soluții diplomatice, negociate, crizei din Kosovo.

Partidul Democrației Sociale din România susține Declarația comună a celor doi lideri spirituali și se alătură apelului lor adresat tuturor celor responsabili de tragedia actuală să găsească condițiile apte, să instaureze o pace dreaptă și durabilă, care să permită revenirea la căminele lor a persoanelor refugiate, să curme suferința tuturor celor care trăiesc în Republica Federală Iugoslavia, sârbi, albanezi și persoane de altă naționalitate, și să pună bazele unei noi conviețuiri între toate popoarele Federației.

Vizita în România a Suveranului Pontif, dialogul purtat cu Prea Fericitul părinte Teoctist, întâlnirea cu zecile de mii de credincioși ortodocși și catolici, toate acestea s-au constituit într-o lecție de toleranță și pentru oamenii politici. (Aplauze)

 
Mihai Baciu - declarație, în numele Grupului parlamentar al PD, privind situația bugetului administrației publice locale;

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Mihai Baciu, Grupul parlamentar PD și se pregătește domnul Viorel Burlacu, Grupul PRM.

 

Domnul Mihai Baciu:

Doamnă președinte,

Onorați colegi,

Este astăzi larg recunoscut faptul că Partidul Democrat, prin Guvernul Roman, a legiferat și declanșat procesul ireversibil de descentralizare a puterii către comunitățile locale, de consacrare a autonomiei locale și de democratizare a administației publice de la nivelul comunelor, orașelor, județelor.

Am susținut consecvenți și am contribuit, în unele cazuri, determinant, prin reprezentanții Partidului Democrat în Executiv, Legislativ și în structurile administrației publice locale, la continuarea și accelerarea procesului de descentralizare, de sporire și concretizare financiară și patrimonială a autonomiei locale, astfel cum aceasta este consacrată de Constituția României.

Am susținut, de asemenea, proiectul de buget pe acest an, propus de Guvern, cu știința și conștiința clare asupra faptului că numai un buget de austeritate ar fi putut să asigure depășirea unei crize financiare majore pe care sarcina de plată a datoriei externe o putea genera.

Cu toate acestea, dorim să declarăm, în numele Partidului Democrat, că am înțeles să fim de acord cu austeritatea bugetară numai în condițiile necesității de a accelera procesul de privatizare, pe de o parte, precum și de a restructura unitățile economice cu pierderi și a lichida subvenționarea activităților economice nerentabile, pe de altă parte.

Accelerarea privatizării, reducerea subvențiilor, îmbunătățirea încasării veniturilor cuvenite statului și comunităților locale sunt – și în opinia Partidului Democrat – pârghii esențiale pentru însănătoșirea situației financiare a țării.

În contextul în care au fost adoptate o serie de acte normative importante, care promovează autonomia decizională, patrimonială și financiară a comunităților locale, lipsa de resurse corespunzătoare alocate acestora pe măsura sporirii responsabilităților ce le-au fost conferite prin lege, găsește cele mai multe dintre autoritățile administrației publice locale într-o situație financiară cu totul precară, care pune sub semnul întrebării însăși funcționarea reală a acestora. Astfel, din analizele pe care le-am efectuat rezultă că aproape 2.300 de comune din cele 2.490 existente, 120 de orașe din cele 182, precum și circa 30 de municipii din cele 80 existente nu reușesc și nu vor reuși să asigure finanțarea pentru funcționarea unor servicii normale și vitale ce trebuiesc asigurate cetățenilor atât în domeniul gospodăririi comunale, cât și în învățământ, sănătate, cultură, asistență și protecție socială. Și 30 din cele 42 de consilii județene se găsesc într-o situație financiară deosebit de dificilă, ele făcând eforturi deosebite pentru a asigura măcar finanțarea instituțiilor și a activităților de protecție a copilului ce le revin în sarcină. Aici avem dureri foarte mari, mai ales în județul Iași. Voi reveni săptămânile următoare asupra acestei chestiuni.

Cunoaște oare Ministerul Finanțelor faptul că numeroase consilii locale nu au banii necesari nici măcar pentru asigurarea subzistenței, repet, a subzistenței și nu îngrijirii și asistenței medicale și sociale a bătrânilor, copiilor, persoanelor cu handicap ce se află în instituții de ocrotire a căror funcționare a fost dată prin Legea bugetului de stat în responsabilitatea autorităților administrației publice locale?

Legea nr.36/99 a bugetului de stat pe acest an, preluând responsabilitățile ce au fost date consiliilor locale și județene, prin Legea finanțelor publice locale, nr.189 din 98, nu a ținut cont de un principiu fundamental, consacrat în chiar art.3 al acestei legi, principiu care, de altfel, dă expresie unei norme prevăzute în Carta Europeană a Autonomiei Locale, și anume acela potrivit căruia, trecerea de către Guvern în administrarea și finanțarea autorităților administrației publice locale a unor activități, ca urmare a descentralizării, precum și a unor cheltuieli publice noi, trebuie să se facă numai cu asigurarea resurselor financiare necesare realizării acestora. Transferul de echilibrare insuficient, constând în sumele defalcate din impozitul pe salarii (de altfel, 18 județe nu au primit nici un leu din acest transfer), încasarea necorespunzătoare a impozitului pe salarii și implicit a cotei din acesta ce revine consiliilor locale și județene, modificarea și remodificarea, schimbarea și reschimbarea plafoanelor și termenelor de plată a impozitelor și taxelor locale, trecerea cu întârziere de către Ministerul Finanțelor la predarea-preluarea de către autoritățile administrației publice locale a operațiunilor de stabilire, urmărire și încasare a surselor de venit la bugetul de stat, iată câteva cauze subiective, repet, subiective care au generat situația precară a bugetelor locale.

Față de această situație, prin declarația politică pe care o fac, în numele și din împuternicirea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, cerem Ministerului Finanțelor și Guvernului ca, țînând cont de acordurile convenite cu Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional să treacă, cât mai urgent posibil, la rectificarea bugetului și să suplimenteze cu cel puțin 1500 de miliarde de lei sumele defalcate ce trebuiesc acordate bugetelor comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, pentru ca autoritățile administrației publice locale alese să-și poată exercita competențele și responsabilitățile ce le revin în domenii vitale, nu numai pentru comunitățile locale, dar și pentru întreaga țară: învățământ, sănătate, cultură, asistență și protecție socială.

Vreau doar să adaug că acest text a fost adus la cunoștință și plenului Senatului ieri, 10 mai, de către senatorul Vasiliu.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Și noi vă mulțumim, domnule deputat. Și pentru dumneavoastră și pentru colegii care urmează, am să vă rog să vă limitați expunerea la 3 minute.

 
Viorel Burlacu - despre baletul politic al unor primari din județul Neamț;

Are cuvântul domnul deputat Viorel Burlacu și se pregătește domnul deputat Traian Rânja.

 

Domnul Viorel Burlacu:

Doamnă președinte de ședință,

Stimați colegi,

Sărăcia generalizată din județul Neamț, dublată de un buget sub limita supraviețuirii, a condus în ultima vreme la câteva reacții greu de așteptat din partea unor primari de comune, primari presupuși a fi oameni devotați comunităților atât la bine, cât și la rău.

Nemaigăsind alte căi de acțiune și impresionare, trei dintre ei și-au anunțat demisia. În acest fel protestează și iau atitudine, au mai adăugat ei, denunțând imposibilitatea de a conduce o comună în lipsa resurselor financiare. Nu puțini au fost aceia care au încercat tentația de a-i simpatiza, de a-i admira, de a-i da ca exemplu. Păcat! Lucrurile stau taman pe dos. Când ai bani, nu este mare filozofie să te descurci. Marele talent, adevărata capacitate de conducător, dacă vreți, și abilitatea de a supraviețui împreună cu cei care te-au ales, se dovedesc însă în condiții de criză, la rău.

Din clipa în care m-am uitat și la profilul politic al celor trei primari, care s-au jucat de-a demisia, tabloul s-a completat, cercul s-a închis, iar demisiile sunt o dovadă despre cum se află unii în treabă. Gheorghe Iacob, ajuns primar la Sagna pe listele CDR în 1996, din partea PNL; vicepreședinte al Consiliului județean Neamț era vicepreședintele PNL Neamț, Adrian Carabeț. Anul trecut, după o serie de scandaluri de tot circul, vicele Carabeț a plecat de la PNL la ApR, luând și mulți primari după el. Pârghiile de puteri din mâna vicelui au fost convingătoare.

Iacob de la Sagna a trecut și el încet la ApR, dar județul nu-și mai poate onora promisiunile; partidele din arcul puterii nu stau nici ele degeaba. Iacob este în poziție sandvich, între comuna de care vrea să scape și "baletul politic" neprofitabil.

Un alt caz – Mihai Curelaru, ajuns primar la Gârcina ca independent, a trecut la PDSR, sedus poate fiind de apartenența la acest partid a președintelui Consiliului județean Neamț. Astăzi, Curelaru acuză sărăcia lucie, Consiliul județean Neamț și PDSR nu au mai avut ce să-i ofere; a amenințat cu demisia și cu amenințarea a rămas. Tentația dezertării trece până și peste cele ale unei alte înrolări politice. Motivul: nici un partid nu mai are ce oferi unui primar de comună.

La Piatra Șoimului întâlnim un caz cu totul aparte. Primarul Constantin Olaru figurează în scripte ca fiind din partea PUNR, adică nici în grațiile conducerii Consiliului județean Neamț, nici ale majoritarilor pentru a ajunge la ministrul Noica ca să capete un ban în plus pentru alimentare cu apă.

Constantin Olaru s-a remarcat în acești ani prin prăbușirea tavanului din birou peste "prețiosul său cap de primar" și prin naveta Piatra Neamț-Piatra Șoimului. Demisia sa nu ar fi impresionat pe nimeni. Pentru o vreme se pare că spiritele s-au domolit, cei trei primari mai așteaptă, nu se știe ce, pentru că, nici măcar de azi pe mâine, cei de la putere nu au ce oferi. Astfel, în vremuri așa de tulburi și perfecționarea între ale "baletului politic" a devenit un nonsens. Cum nici locuitorii din comunele în cauză nu mai au ce oferi primarilor, drumul spre demisie al primilor gospodari pare inevitatibl. Rămâne de văzut cine îi va lămuri pe locuitorii nevinovați că sursa necazurilor lor este de fapt modelul de guvernare al actualei coaliții aflate la putere.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Și noi vă mulțumim.

 
Traian Neculaie Rânja - reflecție pe marginea procesului accelerării reformei;

Are cuvântul domnul deputat Traian Rânja, se pregătește domnul deputat Nicolae Bud de la PUNR.

 

Domnul Traian Neculaie Rânja:

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Doresc să-i felicit anticipat, din toată inima, pe colegii din opoziție care vor semna, probabil, moțiunea de cenzură ocazionată de angajarea răspunderii Guvernului asupra Legii de accelerare a reformei.

Apreciez faptul că Partidul Democrației Sociale din România se menține pe baricade, ceea ce ne aduce avantaje și nouă, coaliției majoritare. Premierul Radu Vasile conta probabil pe introducerea unei moțiuni de cenzură care să arate opiniei publice care sunt pozițiilor celor învestiți să o reprezinte în Parlamentul României, cine este pentru accelerarea reformei și cine nu, cine este consecvent în vorbe și fapte și cine nu.

La un moment dat, am avut și eu senzația, împărtășită de mulți colegi de partid, că Partidul Democrației Sociale a schimbat întrucâtva tactica, apelând la o poziție mai flexibilă, venind cu soluții alternative, punând și probleme de nuanță. Știu că opoziția are suficiente resurse pentru așa ceva. Mă refer, spre exemplu, la colegii din Comisia economică din Cameră, cu care am colaborat și colaborez foarte bine. Se pare însă că la dumnealor a prevalat, din nou, punctul de vedere protestatar, discursul radical. Este bine așa, pentru că electoratul va înțelege corect poziția domniilor lor față de reformă. Va înțelege că pentru noi, reforma este un scop în sine, trebuie să o promovăm, chiar dacă ne va costa pe plan electoral, pentru că nu există alternativă.

Pentru opoziție, adevărata reformă este cea care au făcut-o domniile lor în perioada 1992-1996, fără privatizare, cu multe subvenții, cu remunerarea incompetenței manageriale, cu bănci care acordau credite neperformante ș.a.m.d.

Fondul Proprietății de Stat, structură pe care noua lege dorește să o facă mai flexibilă este creația dumneavoastră. Este adevărat că în legislatura trecută nu aveau cum să iasă la lumină prea multe din defectele sale, pentru că atunci se privatizau îndeosebi tutungerii și mici ateliere, agromecuri și din când în când câte o fabrică de confecții.

Defectele unei structuri nu pot ieși la iveală decât în acțiune, nu în non-acțiune. Amintiți-vă stimați colegi din PDSR pe fostul dumneavoastră coleg, domnul Ion Dima, fost președinte F.P.S. Domnul Dima era și probabil numai din vina domniei sale, unul din cei mai liniștiți demnitari din România, pentru că nu-l deranjeau prea mulți cumpărători, nici domnia sa, nici responsabilii din Guvern nu aveau cum să sesizeze deficiențele cadrului legislativ.

Noi am trecut printr-o altă experiență. În perioada 1997-1998 au fost căutări, iar acum vrem să dăm legislației o formă definitivă. Nu văd ce v-ar deranja, ca formă, acest lucru, iar ca fond, sper că nu vă deranjează limitarea competențelor F.P.S. Aș fi în stare să jur că v-am auzit și pe dumneavoastră criticând birocrația și lentoarea sistemului.

Abia aștept să citesc textul moțiunii de cenzură, probabil o voi face, în timp ce mulți dintre semnatari vor citi în premieră legea. Mă tem însă că, așa cum spuneam la începutul acestei intervenții, cartea politică va prima în fața celei profesionale și nu vom avea parte decât de o "lamentație in integrum".

Închei cu speranța că nimic din ceea ce am anticipat aici nu se va adeveri, iar dezbaterea asupra accelerării reformei, care nu se încheie odată cu această lege, ne-ar oferi tuturor un câștig, indiferent de locul pe care-l ocupăm în sală.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Ilie Neacșu (din bancă):

Niciodată nu se încheie...

 
Nicolae Bud - exprimarea recunoștinței față de cei ce au deschis drumul reconcilierii, invitându-l pe Papa Ioan Paul al II-lea în țara noastră;

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Nicolae Bud, se pregătește domnul deputat Vida Simiti de la PNȚCD.

 

Domnul Nicolae Bud:

Doamna președinte.

Stimați colegi,

N-am obiceiul de a mă lansa în discursuri nepotrivite mie, nu o voi face nici astăzi, deși mă refer la ceva situat într-o zonă aparte față de subiectele ce m-au îndemnat să urc uneori la această tribună. Am și motivația acestei abateri de le regulă. Mă refer la acel eveniment care ne privește pe toți, prezența în România a Sanctității Sale Papa Ioan Paul al II-lea. Deoarece voi fi de acord cu afirmația că în aceste zile, românii s-au aflat un pic mai aproape de Dumnezeu și voi afirma într-un glas cu toți cei care susțin că, prin prezența la București a Sanctității Sale, am trăit oriunde ne-am aflat fiecare zile de adevărată bucurie, de înălțare sufletească, de liniște interioară, de împăcare.

Iau cuvântul pentru a elogia pe toți cei care, într-un fel sau altul, au făcut posibilă sosirea Sfântului Părinte în România, țară predominant ortodoxă, cu o semnificativă prezență catolică și greco-catolică, alături de care conviețuiesc atâtea alte familii religioase, recunoscute și respectate.

Autoritățile de la București și-au făcut, de la revoluție încoace, o preocupare din a-l invita în țara noastră pe Sanctitatea Sa. Știu și eu, ca și dumneavoastră, că fostul președinte al României, domnul Ion Iliescu, s-a întâlnit cu Sfântul Părinte la Vatican, adresându-i invitația de a veni la București.

Domnul Emil Constantinescu a fost primit de Sanctitatea Sa pe când conducea, în opoziție, Convenția Democratică. L-am urmărit pe premierul Radu Vasile parcurgând același drum. Este cazul să le mulțumim tuturor pentru meritele fiecăruia întru netezirea drumului ce leagă Cetatea Vaticanului de capitala României. Avem cred eu a mulțumi Prea Fericitului Teoctist, Patriarhul României, care și-a adus admirabila-i contribuție la săvârșirea acestui act istoric, invitându-l pe Papa Ioan Paul al II-lea să ne viziteze țara, deschizând astfel drumul reconcilierii.

Rostim cu evlavie cuvântul de gratitudine către Sfântul Părinte de la Vatican pentru onoarea de a ne fi trecut pragul și de a ne fi ajutat să ascultăm de aproape cuvintele pline de sevă, de înțelepciune și invitația la credință întru Cel de Sus.

Avem a-i mulțumi o dată în plus pentru darul ce ni-l face de a intra în ochii lumii, așa cum suntem, curați la suflet, limpezi în credință și doritori de pace și înțelegere.

La București, Papa Ioan Paul al II-lea și Patriarhul Teoctist au cerut împreună încetarea bombardamentului din Iugoslavia și reașezarea la masa tratativelor pentru a se găsi o ieșire la lumină și instalarea păcii în zona Balcanilor.

Această chemare la înțelepciune și dialog către mai marii Europei și ai lumii aduce un sunet nou în concertul vocilor ce doresc să afle cât mai curând de încetarea atacurilor aeriene din țara vecină, oprirea distrugerilor și stingerea de vieți omenești, restaurarea ordinii și a liniștii în casele smulse din metabolismul lor pașnic din motive ce-și pot găsi rezolvare prin discuții și negocieri.

Fie-mi îngăduit, în încheiere, să citesc spusele unui coleg parlamentar, distinsul domn Ion Rațiu, care scria ieri în gazeta domniei sale: "Să fim recunoscători proniei cerești care ne-a hărăzit ca acest cutremurător de important fapt, vizita la București a Sfântului Părinte, prin potențialul lui, a avut loc în țara noastră și să-i felicităm pe cei care s-au trudit în realizarea lui".

Mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Și noi vă mulțumim pentru frumoasele cuvinte, dar reamintesc că la fel de frumoase sunt dacă se înscriu în cele 3 minute prevăzute de regulament.

 
Ioan Vida Simiti - referire la extraordinarul moment istoric întâmplat pe pământ românesc - vizita Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea;

Are cuvântul domnul deputat Vida Simiti, se pregătește domnul deputat Petre Naidin, PDSR.

 

Domnul Ioan Vida Simiti:

Doamnă președintă de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

Toți creștinii români se află încă sub impresia extraordinarului moment istoric întâmplat pe pământ românesc, acela al vizitei Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, urmașul Sfântului Petru care, primind cheile împărăției neamului pe pământ la înălțarea la ceruri a lui Isus Hristor, trebuie să îndeplinească testamentul dumnezeiesc: "Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi biserica mea, fă o singură turmă și un singur păstor".

Iată un pas important făcut de Sfântul Părinte și un gest sincer, acela al întinderii mâinii spre lumea ortodoxă la care Prea Fericitul Teoctist a răspuns cu același gest extraordinar. Acest gest îl urmează pe cel făcut în 1992, când un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române a avut îndrăzneala să-l invite la el acasă pe unsul cu mir al neamului românesc, regele Mihai, de către aceeași înaltă și respectată instituție bisericească.

Iată că Biserica Ortodoxă Română a răspuns, după peste 20 de ani, este adevărat, când i-a permis situația, la istoricele și memorabilele cuvinte ale Sfântului Părinte: "nu vă fie teamă", primele cuvinte rostite după ce a fost ales urmașul de necontestat al Sfântului Petru.

Fie ca această vizită să constituie fixarea primilor piloni ai punții între cele două mari componente surori, ale unității bisericii creștine. Ar fi păcat ca, prin comportamentul și gesturile noastre ulterioare, să nu continuăm această lucrare.

Oamenii politici, instituțiile statului și toată națiunea română trebuie să înțeleagă acum marea șansă pe care Suveranul Pontif și biserica ne-o oferă, îndemnându-ne să fim încrezători în viitorul cu adevărat european al României.

Dar aceste zile istorice ale speranței vor avea un mare preț pentru istorie numai dacă vom accepta necesitatea schimbării în atitudini, comportament, eforturi, dăruire pentru interesele națiunii și a țării.

În timpul vizitei, mi s-a părut impresionantă reacția extraordinară a poporului român la respectul și onoarea oferite de Sfântul Părinte pământului românesc și națiunii române care poartă pecetea latinității și a maicii noastre Roma.

Entuziasmul extraordinar, manifestat de participanții la cele trei liturghii și mai ales acela al tinerilor români ortodocși, catolici și de alte confesiuni și naționalități, din pieptul cărora au răsunat "Vivat Papa!" și "Unitate!", exprimă o realitate românească, de care trebuie să se țină seama, aceea că Suveranul Pontif este iubit și este considert, și pe meleagurile românești, șeful Bisericii românești, șeful Bisericii universale.

Să trăim cu speranța că lucrarea Spiritului Sfânt, începută cu memorabila și istorica vizită a Sfântului Părinte la București, va continua cu efecte pozitive asupra societății românești, va promova toleranța între români, va îmbunătăți imaginea României în lume și va elimina disensiunile inacceptabile între cele două biserici surori românești.

M-a indignat însă gestul mai mult decât demagogic al unui lider de partid care nu pierdea nici o ocazie să-l terfelească în stilul ordinar caracteristic în foaia pe care o semnează și care, de această dată, trecând peste toate regulile protocolare, a sărit ca ars să-l întâmpine pe Sfântul Părinte.

Pentru patimile trăite în închisorile comuniste, pentru semnalul dat în lupta împotriva "ciumei roșii", pentru apostolatul misionar pe care l-a efectuat în toată lumea, continuând lucrarea de răspândire a învățăturii lui Hristos începută de apostoli, pentru toleranța și iertarea pe care a exprimat-o tot timpul vieții, credem că suntem îndreptățiți să le considerăm argumente puternice de fundamentare a propunerii de nominalizare și numire a Suveranului Pontif ca personalitate mondială a secolului.

Vă invităm astfel respectuos să vă exprimați adeziunea prin semnătură la această propunere pentru adoptarea unei hotărâri a Parlamentului României care să fie transmisă tuturor parlamentelor lumii, organismelor internaționale, ambasadelor și institutelor biografice cu renume mondial.

Vă așteptăm pentru semnături de adeziune.

Vă mulțumesc.

(Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Și noi vă mulțumim.

 
Petre Naidin - exprimarea rațiunilor care au determinat depunerea moțiunii de cenzură;

Are cuvântul domnul deputat Petre Naidin.

Se pregătește domnul deputat Vasile Vetișanu. Nu este în sală. Atunci se pregătește domnul deputat Alexandru Ionescu.

 

Domnul Petre Naidin:

Drumul ireversibil al României spre economia de piață pietruit cu chinuri de un an de zile de actualul Guvern înseamnă tot atâta viață grea a fiecăruia.

Cartea albă "Un an de guvernare", ticluită într-un moment de bilanț, ca să nu spun revelație, conștientizează lumii că a fost nevoie ca "o serie de măsuri radicale, chirurgicale, amânate vreme de 8 ani, au fost, în sfârșit, luate cu hotărâre, fără a mai calcula pierderile electorale sau uzura de imagine." Cu o singură condiție, domnule prim-ministru, dumneavoastră scriindu-ne această diatribă de înțelegere – că "Oda bucuriei" trebuie s-o cântăm în fiecare zi, și nu în zorii nedeslușiți ai mileniului următor, așa cum susțineți.

În lungul drum al nopții ciorbiene spre hamletiana refacere națională impusă de Radu Vasile - definitiva reformă pe care o dorim cu toții, ceea ce se spune nu este și crezut. Iată câteva date negociate la sânge, dar acceptate de guvernanți în liniște, din memorandumul X de politici economice încheiat cu FMI care se regăsește în proiectul de lege depus nouă, pentru care cineva din sală nu înțelege de ce depunem moțiune de cenzur㠖 pentru că nu-i transparență și pentru că ad literam acest proiect de lege încearcă să aplice ceea ce nu ne convine.

Iată câteva date: declinul economic de 3,5% din PIB în acest an previzionat are șanse să ajungă la 7 – 8%, ceea ce nu poate fi decât un ușor mesaj necrologic; rata șomajului va crește până la circa 16% în decembrie, ceea ce te împinge la o ontologică reflecție – "Sunt sărac, deci exist"; se va înrăutăți dramatic funcționalitatea serviciilor publice - vezi mesajul PD, eu așa l-am receptat - întrucât sursele financiare nu le vor asigura funcționalitatea; fiscalitatea se va înăspri, și nicidecum, așa cum ne-a asigurat domnul ministru Remeș, că se va reduce impozitul pe salarii până la 1,5 milioane lei; vor fi întrerupte furnizările de energie electrică și alimentarea cu combustibil pentru marii beneficiari, întrucât creșterea prețului mediu la populație, dar mai ales îndelunga și greaua povară fiscală vor face ca puterea de cumpărare să fie mai leșinată cu 15%; se vor plăti pretinse creanțe ale Suediei, achitate de fapt în anii ’80, acceptate acum nu știm de ce de către autoritățile române, întrucât ele trebuie trecute în groapa comună a pagubelor colaterale ce ne vor îngenunchia și pe noi și pe cei care vor trebui să vină la guvernare; se vor închide 40 de întreprinderi pentru că nu s-au găsit cumpărători în cadrul privatizării, ceea ce înseamnă că mai mult se vând iluzii și nu se tranzacționează într-adevăr cu principiile "Radeți".

"Taurul refacerii" luat de coarne de către Radu Vasile sub înaltul patronaj al programurilor FMI, știut că niciodată nu ne-a dat verticalitatea afară din țară, are șanse să îngenuncheze Guvernul.

Pentru acest motiv, pentru că în spatele, repet, proiectului de lege se află programul cu FMI, memorandumul care este total nefavorabil națiunii române, pentru aceasta vom depune o moțiune de cenzură.

Vă mulțumesc.

 
Alexandru Ionescu - susținerea ideii de distrugere a structurilor și spiritului comunismului în România;

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Alexandru Ionescu – Grupul PNȚCD. Se pregătește domnul deputat Wittstock de la Grupul minorităților.

 

Domnul Alexandru Ionescu:

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Problemele importante ale societății românești pe care dorim să le reamintim de la această tribună sunt numeroase, semn, în percepția noastră, că dezvoltarea țării întârzie să intre pe făgașul normalității. Și ni se pare, deși nu mai știm a câta oară reiterăm această opinie, că totul se datorează lipsei de curaj a celor care în 1996 au fost mandatați să facă schimbarea structurilor care au menținut jaful, minciuna, demagogia și indiferența față de România de-a lungul anilor nefericiți începuți în martie 1945.

Avem nevoie înainte de orice de procesul comunismului, de judecarea celor care au declasat poporul român, i-au asasinat cei mai buni fii, au jefuit și și-au îmbogățit slugile perpetue din clasa activiștilor de partid.

În locul acestui proces ni se aduce o palidă lege a informatorilor. A fost vreodată Ion Iliescu informator? sau Maurer sau Nicolski? sau atâția alți capi ai comunismului stalinist breșnivian sau gorbacevist? Desigur, nu. Ei erau permanent cei informați, ei indicau Securității pe care o construiseră ca "brațul lung al partidului" persoanele care urmau să fie arestate sau torturate până la a deveni informatori.

Spunea istoricul Alexandru Zub că la confruntarea dintre un denunțat al lui Ivasiuc, acesta a văzut în confruntarea din beciurile Miliției un morman de carne hăcuită de torturi care se numea Ivasiuc.

De ce nu judecăm Securitatea care nu are nevoie de deconspirare, de vreme ce a umblat cu epoleții pe umăr și cu funcții pe statele de plată?

Toate acestea le readucem în amintirea dumneavoastră, pentru a vă spune și a spune împreună că niciodată crimele comunismului nu vor fi prescrise. Degeaba se mângâie actualii președinți de comisii de drepturile omului și diverși alți tovarăși peceriști, indiferent în ce partide sunt, că vor fi lăsați să hălăduiască în casele furate cu nerușinare de la cei pe care îi omorau în temnițe, să hălăduiască în posturi academice și în alte funcții ocupate prin impostură. În zadar se mângâie cu gândul impunității cei care și astăzi fac legi după chipul lor de jefuitori.

Uitați-vă cum împart bunurile altora! Împart pământurile și pădurile pentru care nu au muncit, case pe care nu le-au construit legiuitori din partidul lui Dilinger. Vedeți-i cum vin să se plângă pentru protecția chiriașilor, inclusiv a lui Maurer și a lui Marțian! Cum tovarășa "plopului" nu propune să dăm poporului cele patru case ale șefului ei, ci plânge că nu va mai plăti în ’99 chiria de 187 de lei pe 90 de metri pătrați! Cum plâng și profesori universitari, ca domnul senator Dumitrașcu, că nu se ajung bani învățământului, dar nu se sfiesc să ia pentru câteva ore făcute milioane de lei din bugetul învățământului, caricaturizând calitatea de profesor! Deputați ai Opoziției vorbesc de foametea poporului, în timp ce fac cure de slăbire!

Se întreține în țară o atmosferă de dezastru! Milionari care coboară din Mercedesuri se plâng de sărăcie! "Făniși" care prevestesc crize de grâu, niciodată criza miliardelor furate de ei de la Bancorex și de aiurea! Plătim încă pensii ofițerilor torționari de securitate, și nu simbolurilor românești ca Paul Goma, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca! Și toate acestea pentru că nu ne-am îndeplinit prima noastră datorie – aceea de a distruge complet mafia coruptă a vechilor și noilor comuniști, acea ligă ocultă a comuniștilor pe care a deschis-o Baconsky.

De abia după ce vom distruge structurile și spiritul comunismului, prosperitatea României va deveni incredibil de repede realitate!

(Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

 
Eberhard Wolfgang Wittstock - evocarea personalității lui Stephan Ludwig Roth, la 150 de ani de la moarte;

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Wittstock și se pregătește domnul deputat Bălăeț Dumitru de la PRM.

 

Domnul Eberhard Wolfgang Wittstock:

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Astăzi, 11 mai 1999, se împlinesc 150 de ani de la moartea de martir a unei personalități emblematice a istoriei Transilvaniei – Stephan Ludwig Roth.

Contemporan cu Avram Iancu sau Petofi Sandor, Stephan Ludwig Roth este prezent în conștiința colectivă a sașilor ardeleni, a germanilor din România la aceeași cotă de simbol și mit precum primul la români, iar al doilea la maghiari.

După anii studenției petrecuți în Gemania și Elveția, Roth s-a întors în patrie, desfășurând o activitatea prolifică dedicată propășirii neamului din care se trăgea. În calitate de dascăl, director al liceului din Mediaș, orașul său natal, fostul colaborator apropiat al marelui pedagog Pestalozzi a militat cu consecvență pentru transpunerea în practică a unor idei reformiste privind învățământul.

La sugestia lui Roth, în programa de învățământ au fost introduse, de exemplu, ca materii distincte gimnastica și muzica.

Nu toate ideile novatoare susținute de Roth au fost acceptate de contemporanii săi, ba, dimpotrivă, unele i-au atras dușmănia lor, Roth fiind nevoit să demisioneze din învățământ.

A activat apoi în cadrul bisericii, mai întâi ca predicator la Mediaș, apoi ca preot în satele Nemșa și Moșna. În această calitate a cunoscut în detaliu problemele țărănimii, a pauperizării acestei categorii sociale. Drept urmare, Roth a susținut în scrierile sale o mulțime de soluții pentru eficientizarea agriculturii, a economiei în general. Propunerile sale vizau, de exemplu, comasarea suprafețelor agricole mici, metode noi de prelucrare a pământului, cultivarea plantelor industriale, introducerea plugului de fier, înființarea de ferme-model, dar și construcția de drumuri sau căi ferate.

Totodată, Stephan Ludwig Roth a fost un promotor al relațiilor de bună vecinătate și înțelegere între diferitele neamuri din Ardeal. Într-o scrisoare adresată lui Gheorghe Barițiu, din 20 martie 1848, Roth sublinia: "Pentru mine, diversele naționalități nu sunt decât fragmente ale unui tot mai mare, iar furia luptelor pentru limbă o socotesc drept o decădere din umanitatea maltratată și pe cale de a apune în haosul atâtor rătăciri." Iar în scrisoarea de rămas bun, adresată în ziua morții copiilor săi, Roth arăta: "Am vrut binele nației mele, fără să vreau răul altor nații."

Soarta românilor ardeleni l-a interesat în mod deosebit, Stephan Ludwig Roth fiind probabil singurul sas ardelean care a participat în mai 1848 la Marea adunare de lângă Blaj, publicând apoi în presă o relatare despre acest eveniment.

Interesul pentru problemele românilor poate fi dovedit și prin multe alte exemple, cum ar fi faptul că Roth a tradus în limba germană și a prefațat lucrarea "Istoria pe scurt a credinței românilor" scrisă de Iosif Pap-Sălăjeanu, mai târziu episcop unit al Orăzii.

În evenimentele revoluționare ale anilor 1848 – 1849, românii și sașii ardeleni s-au aflat pe aceeași parte a baricadei, iar Stephan Ludwig Roth, cel ce propovăduise cu convingere raporturile de bună vecinătate între toate etniile din Ardeal, a plătit cu viața această credință, fiind executat prin împușcare pe platoul Cetățuiei din Cluj.

În finalul acestei scurte intervenții, consider că, martori fiind la tragedia ce se întâmplă acum în Kosovo, nu putem face altceva decât să constatăm că moștenirea spirituală a lui Stephan Ludwig Roth reprezintă pentru prezentul nostru un mesaj umanist de stringentă actualitate.

Vă mulțumesc pentru atenție.

(Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

 
Dumitru Bălăeț - un punct de vedere privind respectarea principiilor democrației informaționale de către TVR;

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Bălăeț Dumitru – Grupul PRM.

Se pregătește domnul deputat Iftene Pop.

 

Domnul Dumitru Bălăeț:

Doamnă președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

În numele Grupului parlamentar al Partidului România Mare din Camera Deputaților, mă văd nevoit să protestez în modul cel mai energic cu putință față de încălcările grosolane ale principiilor democrației, săvârșite de către Televiziunea națională, prin omiterea, sistematică a activității PRM din jurnalele de actualități, buletinele de știri sau de la dezbaterile televizate pe teme de interes major, pe canalele TVR 1 și TVR 2.

Nu formulăm cereri de această natură la posturile de televiziune particulară, unde întâlnim adeseori mai multă obiectivitate în acest sens, dar la postul de televiziune publică, finanțat din banii tuturor cetățenilor, obligația de a reflecta în mod obiectiv viața politică a țării există prin chiar statutele instituției.

Atunci când în Parlament a fost ales Consiliul Național al Televiziunii Române, diverși reprezentanți ai acestuia, în frunte cu actualul președinte, au venit la noi să le acordăm votul de încredere și noi l-au acordat crezând că se va schimba ceva în bine, în atitudinea, față de activitatea Partidului România Mare, la postul național de televiziune.

Vedem însă că lucrul acesta nu se produce. Deși sunt invitați la conferințele noastre de presă, la lucrările Consiliului Național al Partidului, la alte acțiuni ale PRM, funcționarii Televiziunii publice nu se prezintă, pretextând lipsa de timp și de mijloace. acestea din urmă nu lipsesc însă pentru alte partide, multe dintre aceste partide neavând nici măcar reprezentare în Parlament, dar fiind prezente pe micul ecran la ore de maximă audiență.

Protestăm împotriva unor astfel de proceduri abuzive. Nu intrăm în detaliile dedesubturilor care determină o asemenea situație. Cerem doar respectarea legii.

Cerem conducerii Televiziunii române să introducă în viața instituției respectarea regulilor democratice, să înceteze persecutarea de la dreptul la informație publică a activității PRM pentru faptul că acest partid, în frunte cu liderul său, și-a asumat curajul de a dezvălui, situația deplorabilă economică, politică și socială în care se află țara și gravele greșeli ale actualei Puteri.

Cerem Consiliului Național al Audiovizualului să vegheze mai îndeaproape la respectarea și aplicarea legii și a principiilor democrației informaționale de către Televiziunea națională publică.

Solicităm Comisiei de cultură a Camerei Deputaților să efectueze o analiză detaliată a cauzelor care provoacă abaterea despre care vorbim de la principiile democratice privind difuzarea informațiilor prin posturile Televiziunii publice și luarea măsurilor pentru ca acest abuz să se curme.

Știm că până anii trecuți fosta Opoziție, actuala Putere, a cerut și s-a realizat, la cererea ei, o monitorizare permanentă a timpilor și a modului de prezentare a partidelor politice în programele TVR 1 și TVR 2.

Solicităm Birourilor Permanente ale celor două Camere ale Parlamentului să revină de urgență la acel sistem, ca probă a echidistanței și a spiritului democratic, rezultatele trebuind să fie făcute publice, corectarea erorilor să devină obligatorie, iar pedepsirea abuzurilor o normă de lucru.

În cazul în care această cerere a noastră nu-și găsește un răspuns adecvat, ne vom adresa organismelor europene și instituțiilor internaționale abilitate în apărarea drepturilor omului la libera circulație a ideilor și democratizarea informației. Aceasta, ca să se vadă printre altele cât de aproape am fost de Europa în acestă privință cu câțiva ani în urmă și cât de departe am ajuns acum.

Mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Reamintesc domnilor colegi să se limiteze la trei minute, pentru ca să vorbească cât mai mulți din cei înscriși.

 
Iftene Pop - evocarea unui eveniment românesc cu semnificație universală - vizita Papei în România;

Are cuvântul domnul deputat Iftene Pop, se pregătește domnul deputat Valentin Iliescu – PUNR.

 

Domnul Iftene Pop:

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

Aș spune că importanța recentei vizite a Sanctității Sale Papa Ioan Paul al II-lea poate egala ca perspectivă mari momente sau chiar epoci din istoria destinului neamului nostru.

În prima mie de ani de la nașterea lui Iisus are loc creștinarea românilor în dependență de Roma, adică de Apus, și în limba latină care apoi devine încet-încet limba română.

Cealaltă faz㠖 răsăriteană, tot aproape de o mie de ani, cu deosebire de la 1054 încoace, are și ea importanța de netăgăduit, căci numai din acest moment se poate vorbi de ortodoxie și de catolicism.

Altă răscruce este anul benefic 1700 și trei secole ce au urmat, când românii ardeleni au revenit la latinism și la matcă, la legătura cu Roma, nu în înțeles imperial, ci în înțelesul spiritual. Este începutul formării conștiinței naționale moderne și a caracterelor necesare la pregătirea Marii Uniri, legătură frântă violent în 1948 de bolșevismul rus.

Rezultatul vizitei Papei ar putea fi reluarea acestei legături pe un alt plan, într-un alt context istoric și cu o altă perspectivă de izbândă, dar - și acest fapt ar fi extraordinar - mișcarea de unire cu Roma să cuprindă în sine întreaga Biserică ortodoxă română. Abia un asemenea fapt ar putea constitui începutul pentru unirea pe plan mondial a celor două mari biserici – catolică și ortodoxă.

Evenimentul românesc ar avea în acest caz semnificație cu adevărat universală. Câștigul pentru umanitate ar fi enorm!

Să dea Dumnezeu ca el să reușească!

Vă mulțumesc.

 
Valentin Adrian Iliescu - referire la aspectele falimentare ale politicii comerciale;

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Valentin Iliescu, se pregătește domnul deputat Tănase Tăvală.

 

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

De mai bine de doi ani și jumătate de când se află actuala Coaliție de guvernare, majoritatea deciziilor care s-au luat de către Executiv, dacă s-au luat, au fost rodul ori al unor impuneri ale organismelor financiare internaționale – Fondul Monetar și Banca Mondială, ori măsuri incoerente, conjuncturale sau chiar ilogice, evidențiind de fiecare dată incompetența, iresponsabilitatea sau ineficiența Guvernului României de a gestiona problemele țării.

O dovadă de netăgăduit în acest sens este politica comercială a României. Am dorit să mă refer la acest aspect într-un moment atât de important și greu pentru România, respectiv vârful de sarcină în plata datoriei externe și cea mai mare rată a șomajului înregistrată după 1989 - aproape 12%, considerând că politica comercială este una dintre principalele cauze ale situației dezastruoase în care se află România.

În orice țară condusă după principii și reguli sănătoase politica comercială reprezintă o pârghie de susținere și de valorificare superioară a potențialului economic și uman de care dispune acea țară și o modalitate eficientă de a asigura populației întreaga gamă de produse și servicii necesare unui trai demn și civilizat.

Atunci însă când este pusă în mâinile unor oameni nepricepuți, politica comercială poate deveni un instrument foarte periculos, sinucigaș, capabil să autodemoleze propria-i economie, să lase fără locuri de muncă foarte mulți oameni, să determine o scădere drastică a nivelului de trai și, nu în ultimul rând, să contribuie la un transfer de avuție națională și prosperitate către alte țări. Din păcate, în această situație se află astăzi România.

Ca deputat PUNR și ca președinte al Comisiei pentru muncă și protecție socială a Camerei Deputaților afirm cu toată responsabilitatea că cel puțin 50% din actualii șomeri sunt victimele unei politici comerciale iraționale care, necurmată în cel mai scurt timp, va conduce la falimentul economic și social al acestei țări. Exemplul cel mai eficator în acest sens este însuși Acordul CEFTA semnat de reprezentanții actualei Puteri în 1997 și care reprezintă certificatul de deces al agriculturii și industriei alimentare românești.

Numai în anul 1998 balanța comercială a României în relațiile cu țările membre ale Acordului CEFTA – Cehia, Polonia, Ungaria, Slovenia și Slovacia – a înregistrat un deficit de 180,9 milioane de dolari, adică am importat de 8,7 ori mai mult decât am exportat în țările membre CEFTA.

În cifre, am exportat produse agro-alimentare de numai 23,4 milioane dolari și am importat produse în valoare de 204,3 milioane dolari, adică echivalentul a 13500 tone carne de porc, 24.900 tone carne de pasăre, 8000 tone preparate din carne, 12800 tone conserve și alte produse din carne, în timp ce noi nu am exportat nici o tonă din aceste produse, unitățile noastre de acest profil fiind lichidate una câte una.

Este o mare minciună a guvernanților noștri că nu suntem competitivi. Dimpotrivă, suntem un concurent foarte serios pentru alții, un concurent care însă trebuie eliminat de pe piață. Iată dovada: România produce carnea de pasăre la prețul de producție de 1.700 dolari/tonă, în timp ce țările Uniunii Europene aduc același produs la frontiera României cu 2.284 de dolari/tonă. Același lucru se întâmplă și la carnea de porc - România produce tona de carne de porc cu 1.804 dolari/tonă, în timp ce țările Uniunii Europene aduc același produs la frontiera României cu 2.020 de dolari/tonă.

Unde este diferența? România nu sprijină cu nimic producția și exportul de produse alimentare, în timp ce țările Uniunii Europene și țări din cadrul Acordului CEFTA acordă subvenții uriașe pe tona de produse de la 180 până la 800 de dolari/tonă, evident pentru a câștiga noi piețe și pentru a-și lichida concurenții.

Nu trebuie să ne mai mire de ce, în aceste condiții, piața românească este invadată de produse străine și de ce tot mai multe unități economice românești se închid din lipsă de desfacere. Chiar țăranii, micii producători agricoli se simt amenințați pentru că, mai nou, de doi ani încoace România a devenit importator de pătrunjel, ceapă, usturoi, praz și morcovi.

În consecință, astăzi, în ajunul asumării răspunderii Guvernului privind acclerarea reformei economice, Partidul Unității Naționale Române cere Executivului să-și asume integral falimentul politicii comerciale pe care o promovează cu consecvență de mai bine de doi ani și jumătate și care face atâtea victime.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulțumim și noi, domnule deputat, pentru că am aflat o noutate – că importăm pătrunjel – este bine să aflăm și aceste lucruri.

 
Tănase Pavel Tăvală - marcarea vizitei Papei Ioan Paul al II-lea în România;

Domnul deputat Tănase Tăvală și ultimul vorbitor din ziua de astăzi, domnul deputat Mihai Vitcu.

Din păcate, timpul a fost epuizat și nu a fost folosit cum trebuie – a fost folosit în mod egoist de vorbitorii de până acum.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Tănase Pavel Tăvală:

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În săptămâna care a trecut am fost martori a două evenimente istorice: vizita premierului Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, domnul Tony Blair, și vizita Sanctității Sale Ioan Paul al II-lea, liderul spiritual al Bisericii catolice și șeful Statutul Vatican, evenimente care vor rămâne argumente pentru posteritate ca dimensiuni reale ale imaginii actualei Românii în lume, al rolului pe care îl are de jucat în plan politic și spiritual pentru construcția unității europene.

Din ambele vizite am rămas încărcați cu credința că ne-au fost recunoscute faptele și suferințele de-a lungul istoriei și cu speranța că se poate repara și compensa cu adevărat orice. De acum de noi depinde ce avem de făcut, de știința noastră de a valorifica aprecierile calde făcute și de bunăvoința distinselor personalități vizitatoare.

În intervenția mea mă voi referi cu deosebire la vizita Suveranului Pontif în România în intervalul 7 – 9 iunie a.c.

Motivația vizitei papale acum și în țara noastră este consecința condițiilor care au condus la recunoașterea la cel mai înalt nivel de autoritate morală și spirituală a apartenenței României la Europa nu numai geografic, ci și istoric și cultural.

Nu este întâmplător faptul că Sfântul Părinte a ales România, țară cu populație majoritar ortodoxă, cu tradiție apostolică și dogmatică a Constantinopolului, dar de origine latină, pentru a servi drept punte de apropiere ecumenică între cele două mari culte creștine – romano-catolic și ortodox.

Acestea au fost despărțite în urmă cu 946 de ani prin schisma din 1054 a lui Mihail Celularie, episcopul Bizanțului. Prin urmare, la începutul mileniului II a avut loc despărțirea reprezentanților celor două biserici, și nu bisericile propriu-zise, iar la sfârșitul aceluiași mileniu II asistăm la posibilitatea reconcilierii creștinilor prin înțelegere, prin interpretarea reală a comandamentelor vremii de către luminații lideri ai acestor biserici.

Înțelepciunea, intuiția și solicitarea dovedite de către Papa Ioan Paul al II-lea în activitatea sa pontificală pot sluji omenirii pentru consolidarea păcii în lume, pentru valorificarea potențialului oamenilor de știință pe linia colaborării constructive și pentru influențarea oamenilor politici în scopul soluționării problemelor capitale care confruntă omenirea la începutul celui de al III-lea mileniu.

Sensibilitatea sa manifestată față de cei care și-au periclitat libertatea și care și-au sacrificat viața în numele credinței și adevărului l-au apropiat pe Prea Fericitul Părinte de întelegerea situației României în conjunctura actuală socio-politică, economică și spirituală.

Este motivul pentru care vizita Sanctității Sale nu trebuie să rămână la nivelul speranței, ci la nivelul convingerii, că dimensiunea spirituală poate deveni fundamentul unității europene, care să fie extins apoi la scara mondială.

Sărutul pământului țării noastre de către Înaltul oaspete, îmbrățișarea afectuoasă cu cel de al doilea cardinal al României, Eminența sa Alexandru Todea, confidentul ultim al lui Iuliu Maniu în cumplita închisoare din Sighet, întâlnirea caldă cu Prea Fericitul Teoctist, Patriarhul României, și nu în ultimul rând cu autoritățile statului român și ale celor două Biserici creștine constituie gesturi de apreciere și semne de sinceră comunicare, înțelese a fi oferite de Sanctitatea sa poporului român și popoarelor iubitoare de pace și adevăr.

Ne rămâne nouă, românilor, să fructificăm cu folos posibilitățile deschise la București de proaspătul dialog al liderilor religioși creștini spre binele și pacea neamului românesc.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Și noi vă mulțumim, domnule deputat.

 
Mihai Vitcu - apel la memorie - cinstirea sărbătorilor noastre naționale;

Ultimul vorbitor din ziua de astăzi este domnul deputat Mihai Vitcu, PDSR.

 

Domnul Mihai Vitcu:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi n-ar fi avut loc dacă evenimentele din ultima vreme n-ar pune sub semnul întrebării istoria în general, "cea dintâi carte a unei nații", cum inspirat o numea un ilustru reprezentant al spiritualității românești.

Desfășurarea evenimentelor din Iugoslavia, situația din Balcani, în general, politica în forță a Statelor Unite în Europa îngrijorează opinia publică din întreaga lume.

Vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România mi-a adus aminte de un discurs al Sanctității Sale în Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite din octombrie 1995, se împlineau 50 de ani de la încheierea celui de al II-lea război mondial.

După ce a elogiat atunci drepturile omului, suveranul pontif a atras atenția auditoriului și lumii, după 50 de ani de la terminarea războiului mondial, că acesta a avut loc "din cauza violării drepturilor națiunilor". "Este foarte bine că sunt apărate drepturile omului", a mai spus Papa, dar, a continuat el "nu există încă un acord internațional analog, care tratează drept despre drepturile națiunilor în ansamblu". "Dreptul națiunilor la existenț㠖 mai spunea suveranul pontif – este certamente anterior tuturor altor drepturi ale lor și nimeni, nici un stat, nici o altă națiune, nici o organizație internațională nu s-a bazat niciodată pe considerația că o națiune determinată n-ar fi demnă de a exista".

Discursul acesta al Papei Ioan Paul al II-lea se constituie ca un document de referință privind dreptul națiuniulor la existență și la dezvoltarea independentă.

Întrebarea firească pe care ne-o pune este aceea dacă dreptul națiunilor din Europa Răsăriteană, în general, a României, în special, deci dreptul de existență și la dezvoltarea independentă sunt astăzi respectare.

Oare, ce vor mai ști generațiile ce vin despre națiunea română, afirmarea ei, despre unitatea și independența națională, în condițiile în care reforma din învățământ diminuează substanțial cunoașterea istoriei naționale, în condițiile în care actualii guvernanți acceptă sacrificii istorice necerute de nimeni, sau când sărbătorile noastre naționale sunt uitate cu bună știință?

Cum este posibil ca ziua de 9 mai, zi sfântă în calendarul neamului, Ziua Independenței de stat și Ziua victoriei împotriva fasciscmului, să fie pur și simplu interzis de a fi sărbătorită de asctualii guvernanți?

Notificarea unui ministru, prin care depunerea coroanelor de flori la monumentele ce amintesc de aceste evenimente – repet, 9 Mai – este interzisă, stă mărturie privind patriotismul guvernanților de azi. Ziua de 9 Mai este o mare sărbătoare a nației, pentru care s-au jertfit zeci de mii de români, contribuind prin jertfa lor implicit la afirmarea națiunilor europene.

9 Mai putem s-o integrăm în Ziua Europei, dar nu putem uita ce reprezentăm noi în acest continent european, ce semnificație are această zi pentru noi, românii.

Poate n-ar fi lipsit de interes să mai revedem prelegerea lui Mihail Kogălniceanu la deschiderea cursului de istorie națională în Academia Mihăileană în anul 1843. "Omul totdeauna, înainte de neam, și-a iubit familia; înainte de lume și-a iubit neamul și partea din pământ, fie mare, fie mică, în care părinții săi au trăit și s-au îngropat, în care el s-a născut, a petrecut dulcii ani ai copilăriei ce nu se mai întorc. Suceava și Târgoviște sunt pentru mine mai mult decât Sparta și Atena. Baia, un sat ca toate satele pentru străini, pentru român are mai mult preț decât Corintul. Că în Baia avanul rege al Ungariei, Matei Corvin, viteazul vitejilor, craiul crailor, cum îi zicea Sixt al IV-lea, rănit de sabia moldavă și pus pe fugă".

Patria română, acea întindere de loc unde se vorbește românește, cum era definită de Kogălniceanu, trebuie iubită, apărată și cinstită de generațiile prezente și viitoare, convinși fiind că în felul acesta slujim cauza Europei întregi și, de ce nu, a întregii lumi.

Vă mulțumesc.

(Aplauze.)

 
Ștefan Baban - prezentarea actualei situații sociale și economice a județului Botoșani.

Domnul Ștefan Baban:

(Material neprezentat în cadrul ședinței.)

Situat în nordul extrem al țării, la granița cu Republica Moldova și Ucraina, fără ca acest lucru să constituie un avantaj, din lipsa punctelor de trecere a frontierei pentru schimburile comerciale și a acordurilor trilaterale, județul Botoșani aproape a încetat să existe în ultimul an din punct de vedere economic.

Cu o rețea de transporturi insuficientă, neperformantă și nesistematizată, rețea de gaze naturale problematică ca urmare a situării la capătul magistralei, cu o rețea de utilități publice și comunicații slab dezvoltată, situat la distanțe mari față de Capitală, aeroporturi și porturi, județul Botoșani nu reprezintă un punct de atracție pentru oamenii de afaceri.

Cu un volum redus al investițiilor străine (cca. 2,5 mil. dolari în ultimii 8 ani), cu o concentrare maximă în industria alimentară și textilă, cu servicii practic inexistente ca urmare a gradului redus de dezvoltare, acest județ ocupă un deloc onorabil loc 38 pe țară la produsul intern brut pe cap de locuitor.

În cele ce urmează, vom prezenta succint situația economco-socială a județului, la nivelul lunii aprilie 1999:

1. Agricultura:

  • slab dezvoltată, realizîndu-se producții minime care asigură consumul casnic;
  • utilajele agricole din dotare sunt rudimentare, uzate fizic și moral;
  • ca urmare a veniturilor reduse, în fiecare an rămîn suprafețe necultivate;
  • prin desființarea Agromec-urilor, CAP-urilor, Fermelor de Stat, rata șomajului în mediul rural este de 34%;
  • la nivelul județului, zootehnia, care deținea o pondere importantă, a fost practic desființată.

2. Industria:

  • începînd cu anul 1997 s-a sesizat o reducere a activității sau închiderea unor societăți comerciale, ce au avut ca efect imediat înghețarea zonelor industriale ale municipiilor Botoșani și Dorohoi și disponibilizarea masivă a forței de muncă;
  • ca urmare a desființării CAER-ului, restructurării industriei miniere, au dispărut unități reprezentative ale ramurilor industriale precum:
  • prelucrarea cauciucului - ARCA SA
  • constructoare de mașini - IMUGD Dorohoi
  • prelucrarea inului și cînepii - Integrata de In, iar altele și-au redus drastic activitatea (Modexin - industria prelucrării lemnului, Electrocontact, ALCOR, Mecanex, Mecanica);
  • în urma concedierilor colective efectuate în ultimii 2 ani, industria județului a ajuns să fie axată pe subramura textilă și alimentară;
  • acțiunile de restructurare prin privatizare nu au avut efectul scontat, puținele active vîndute unor investitori străini nu au creat sau măcar asigurat locuri de muncă și creștere efectivă a veniturilor județului (ex: Prolacom);
  • prin reorganizarea R.A. de interes național, la Botoșani au rămas doar filialele, ceea ce a angajat o disponibilizare de personal și o pierdere a importanței economice.

3. Comertul:

  • deține cea mai mare pondere în obiectul de activitate al fermelor, dar ca urmare a puterii de cumpărare scăzute, se obțin profituri mici care nu permit investiții ulterioare.

4. Forta de munca si somajul:

  • populația județului de 460.000 persoane, se structurează astfel:
    • 24.382 - salariați
    • 24.965 - beneficiari ai Legii 1/1991
    • 13.325 - nu beneficiază de nici o indemnizație
    • 1/3 - pensionari
  • rata șomajului la nivelul lunii aprilie este de 19,3%
  • cu un cîștig salarial net ce se situează între 325.000 - 1.600.000 lei, județul Botoșani se situează și de această dată pe ultimele locuri (nu au fost considerate cîștigurile realizate în sistemul bancar, RA de interes local și național, primării locale, unități bugetare);
  • desființarea unei filiale din sistemul bancar (Ag. Bancorex) sau reducerea activității la unele dintre ele au determinat o creștere a numărului de șomeri, cărora nu li se poate oferi o altă alternativă;
  • alarmantă este și rata șomajului la nivelul municipiului Botoșani - 9,34% precum și ponderea ridicată a femeilor, tinerilor pînă la 25 de ani și a persoanelor între 30-40 ani în rîndul șomerilor;
  • ca urmare a ofertelor de locuri de muncă scăzute, precum și a unui nomenclator restrîns de meserii solicitat, a apărut fenomenul de migrare spre zone prospere a cadrelor tehnice și cu pregătire superioară;
  • deoarece majoritatea S.C cu capital de stat se află în proces de restructurare, reorganizare sau lichidare judiciară, pentru perioadele următoare nu se întrevăd oferte spectaculoase de locuri de muncă.

În concluzie, prin prezentarea pe scurt a situației dramatice a județului Botoșani, avînd în vedere și cadrul legislativ deloc stimulativ pentru dezvoltarea economică, solicit de urgență Guvernului inițierea unui pachet de acțiuni în vederea revitalizării județului Botoșani.

 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Cu aceasta, primul punct al programului de astăzi a fost epuizat.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 16 aprilie 2021, 13:37
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro