Plen
Ședința Camerei Deputaților din 14 decembrie 1999
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
14-04-2021
13-04-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1999 > 14-12-1999 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 14 decembrie 1999

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,46.

Lucrările au fost conduse de domnii Andrei Ioan Chiliman și Vasile Lupu, vicepreședinți ai Camerei Deputaților, asistați de domnii Alexandru Konya-Hamar și Vasile Miclăuș, secretari.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnelor și domnilor deputați,

Declar deschisă ședința de astăzi, marți, 14 decembrie 1999, a Camerei Deputaților. Prima parte a ședinței este destinată intervențiilor dumneavoastră.

 
Vasile Vetișanu - revenire asupra propunerii privind o sesiune specială a parlamentelor de la București și Chișinău care să aibă ca obiect adoptarea unei declarații în favoarea eliberării Grupului Ilașcu;

Domnul deputat Vasile Vetișanu, se pregătește domnul deputat Dan Matei Agaton. Este aici? Dacă nu, doamna deputat Hildegard Puwak.

O să am o mare rugăminte, la fiecare: să respecte întocmai cele 3 minute! Din respect, nu numai față de regulament, dar și față de ceilalți colegi, pentru că sunt foarte mulți înscriși pe listă și este foarte bine să dăm fiecărui coleg posibilitatea să vorbească.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Vasile Vetișanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor deputați,

Voi avea cea mai scurtă declarație politică, deoarece mă limitez să pun în fața dumneavoastră o problemă cunoscută nu numai de parlamentari, dar și de conducerea celor două Camere. Este vorba de propunerea pe care am făcut-o la mijlocul lunii iunie a.c., în vederea organizării unei sesiuni speciale a Parlamentului României și a Parlamentului de la Chișinău, care să se deschidă în aceeași zi, având ca temă de dezbatere și finalizarea adoptarea unei declarații ferme în favoarea eliberării Grupului Ilașcu înaintea de intrarea în anul 2000.

Ar fi fost gestul cel mai uman de făcut, în măsură să dea o satisfacție activității celor două foruri legislative, acum, la sfârșit de secol și de mileniu. Acest gest era motivat și de faptul că cererea de eliberare a grupului era pusă la nivelul a două foruri legislative recunoscute.

Din motive pe care nu le cunoaștem, după ce Birourile Permanente ale Camerei Deputaților și Senatului României, așa cum rezultă din răspunsul primit pe 16 iunie a.c., ea a fost trimisă spre examinare Comisiilor pentru politică externă ale celor două Camere, care urmau să ia legătura cu comisia similară de la Chișinău. În acest traseu al formalităților de tot felul, în timp ce viața unor oameni era în pericol, era de așteptat să se înăbușe și ideea unei sesiuni speciale să se piardă pe undeva, pe parcurs.

Revin asupra acestei inițiative pe care am prezentat-o și cer actualizarea ei de către Birourile Permanente ale celor două Camere, astfel ca această sesiune specială să se poată desfășura în prima zi după vacanța parlamentară, atât la București, cât și la Chișinău, ca o restanță, aș spune, a secolului ce se va încheia. Niciodată nu e prea târziu, sau, cum se spune, mai bine mai târziu decât niciodată! Vă mulțumesc.

 
Carola Hildegard Puwak - declarație, în numele Grupului parlamentar al PDSR, privind Decizia Consiliului Europei de începere a negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană;
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputat Hildegard Puwak și se pregătește domnul deputat Florea Buga. Aveți cuvântul, doamnă!

 
 

Doamna Hildegard Carola Puwak:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Prezenta declarație, pe care o fac în numele Grupului parlamentar al PDSR, se referă la Decizia Consiliului European de la Helsinki privind invitarea României, alături de celelalte țări candidate, să înceapă în anul 2000 negocierile concrete de aderare la Uniunea Europeană. Acest pas extrem de important pe calea integrării în Uniune corespunde, deopotrivă, intereselor naționale ale României, cât și intereselor pe termen lung ale Uniunii Europene.

Ce semnificații are pentru noi hotărârea summitt-ului de la Helsinki? În primul rând, ea confirmă politica de deschidere a Uniunii Europene spre țările Europei centrale și de est, inițiată încă din 1993, precum și angajamentul asumat față de România, de a face din ea un membru cu drepturi depline al acestei structuri.

În al doilea rând, măsura adoptată la Helsinki constituie rezultatul unor acumulări în timp în societatea românească postdecembristă, în planul transformărilor democratice, al afirmării statului de drept și al creării mecanismelor și instituțiilor necesare economiei de piață.

Acest lucru s-a întâmplat îndeosebi după alegerile din 1992, când aderarea la structurile europene a devenit obiectivul major al politicii noastre externe. Mărturie stau acțiunile întreprinse de către PDSR în vederea apropierii României de structurile europene și euroatlantice, și anume: semnarea Acordului european de asociere la Uniunea Europeană, primirea cu drepturi depline în Consiliul Europei, elaborarea strategiei naționale de pregătire a aderării la Uniunea Europeană, transmiterea cererii oficiale de aderare cu drepturi depline a României la Uniunea Europeană, răspunsul Guvernului Văcăroiu la chestionarul Comisiei europene.

În această situație, încercarea unor partide aflate la putere de a-și asuma în mod exclusivist meritul deciziei de la Helsinki, de a-l folosi în scopuri pur partizane și electorale este contrară nu numai adevărului și bunului simț, dar și interesului național. Se cere în acest domeniu o conjugare fără rezerve a efortului tuturor forțelor politice responsabile, care să facă față uriașei provocări la care este supusă România.

În al treilea rând, este momentul să evidențiem importanța pe care a avut-o promvoarea de către PDSR, în perioada în care s-a aflat la guvernare, a unei politici consensuale, în care a fost angrenată și opoziția de atunci, pentru realizarea integrării. Din această perspectivă, Strategia națională de pregătire și Declarația de la Snagov din 1995, inițiate de președintele Ion Iliescu și apreciate la timpul respectiv ca fiind cel mai semnificativ moment după revoluția din decembrie, reprezită un model de promovare a consensului între forțele politice parlamentare în înfăptuirea unui obiectiv de interes național.

În al patrulea rând, este cazul să subliniem că declanșarea, anul viitor, a negocierilor de aderare, nu înseamnă deja integrarea noastră în Uniune, ci, mai ales, începutul unui drum lung și anevoios, al unui proces dificil de pregătire a negocierilor. În cazul nostru, el poate dura chiar 10 ani, întrucât crearea și consolidarea unei economii de piață funcționale și competitive va avea loc concomitent cu purtarea negocierilor. Să nu uităm că dacă Irlanda și Spania aveau la începutul negocierilor un produs intern brut pe locuitor egal cu 50% din media PIB-ului Uniunii Europene, pentru România acest indicator este de doar 20%. În același timp, trebuie să ținem cont de faptul că Uniunea Europeană a devenit extrem de reținută în a mai accepta, pentru noii membri, perioade tranzitorii pentru anumite sectoare, precum agricultura, siderurgia sau industria textilă.

În final, așa cum se subliniază și în declarația recentă adoptată de Comitetul director al PDSR, partidul nostru va acționa în vederea stabilizării macroeconomice, în sensul respectării standardelor politice și îndeplinirii criteriilor economice, așa cum se cere și României prin documentele Uniunii Europene de evaluare a situației politice, economice și sociale din țările candidate.

Vă mulțumesc.

 
Florea Buga - remember: 10 ani de la revoluția română din 1989;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Florea Buga, se pregătește domnul deputat Vasile Măndroviceanu.

 

Domnul Florea Buga:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Se împlinesc în aceste zile 10 ani de la revoluția română, începută la 16 decembrie ’89, și care, până la 22 decembrie, a cuprins întreaga țară. Poporul român s-a ridicat, în decembrie ’89, pentru că fiii acestuia au răbdat și suferit vreme de 40 de ani sub apăsarea regimului totalitar comunist, pentru a trăi mai bine, pentru a avea o viață omenească și demnă.

Despre revoluția din decembrie s-au scris, după știința mea, peste 40 de cărți. Ultima cu titlul: "Jurnalul revoluției de la Crăciun la Paște", autor, senatorul Corneliu Vadim Tudor. S-au publicat mii de articole, majoritatea în presa românească, dar și în cea străină.

Unii au numit-o "revoluția de mămăligă". Eu resping din capul locului o asemenea definiție! Alții o consideră ca fiind o lovitură de stat, pusă la cale de cercuri străine, dar și autohtone, al cărei scop era doar răsturnarea lui Nicolae Ceaușescu, nu însă și a comunismului. Resping și asemenea afirmații!

Nu intru în polemici teoretice pe această temă, pentru că este vorba de o aniversare istorică și eu respect istoria neamului meu, dar îmi permit să afirm aici, în Parlamentului României, Parlament călcat sistematic și grosolan în picioare de actuala putere, că a fost o revoluție, deoarece a dus la schimbarea structurilor economico-sociale și s-a trecut de la proprietatea socialistă la proprietatea privată, particulară asupra mijloacelor de producție.

Procesul de trecere, adică "tranziția", nu s-a terminat, este încă în curs. Cauzele care au determinat izbucnirea revoluției în decembrie ’89 sunt cauze de ordin material și spiritual. Când spun "material", mă refer în mod expres la nivelul de trai al poporului român din acei ani: cozile imense la magazinele alimentare, lipsa energiei electrice, frigul din apartamente (de care n-am scăpat, bineînțeles, nici acum), la care se adaugă cele de ordin spiritual, și anume: directivele permanente și obsedante ale tovarășului și tovarășei, operele teoretice ale lui Nicolae Ceaușescu cu privire la orice, cele 2 ore pe zi de la TVR, și acelea consacrate numai cuplului prezidențial, cenzura presei, monopolul Festivalului național "Cântarea României" asupra vieții cultural-artistice românești.

La toate acestea se adaugă contextul internațional, mai ales evenimentele care aveau loc în țările socialiste din jur: în RDG, Zidul Berlinului căzuse; în Cehoslovacia, revoluția "de catifea" ieșise victorioasă; în Bulgaria, Jivkov fusese înlocuit. Și toate aceste aspecte erau eludate, ignorate și tratate superficial de Elena Ceaușescu și Nicolae Ceaușescu.

Și, totuși, când au văzut că scaunul puterii se clatină, el și ea au dat ordin, prin Tudor Postelnicu și Vasile Milea, forțelor de ordine și, apoi, armatei să deschidă foc la Timișoara, la Sibiu, la Arad, la Brașov, la București și în multe alte localități. Au căzut atunci sute de eroi-martiri ai revoluției române, cărora, acum, la un deceniu de la acel memorabil decembrie ’89, le aducem prinosul nostru de recunoștință.

În aceste context, a izbucnit revoluția și în județul Teleorman, pe care îl reprezint aici. În timp ce la București revoluția se derula cu maximă viteză, prin ieșirea a sute de mii de oameni în stradă și fuga dictatorului din sediul C.C. al P.C.R., la Alexandria, la Turnu Măgurele, la Roșiorii de Vede, Zimnicea, Videle, mii de cetățeni au ieșit în stradă, scandând la unison: ""Jos Ceaușescu!", "Jos comunismul!" Iar, de aici, au invadat pur și simplu sediile de partid, instaurând noua putere a revoluției, care avea să declanșeze mai târziu, și pe aceste meleaguri, reforma-tranziția, cu toate urmările sale, pozitive și negative, prin care am trecut cu toții.

Desigur, în acest ceas aniversar istoric, când se împlinesc 10 ani de la victoria revoluției române, când sunt comemorați cei căzuți la datorie, se pune o întrebare firească: județul Teleorman a avut vreo contribuție în jertfe umane la această victorie? Răspunsul meu este afirmativ: Da! Mormântul de marmură sub formă de cruce ridicat în centrul municipiului Alexandria în memoria celor 21 de eroi-martiri teleormăneni căzuți pentru victoria revoluției, cu numele și fotografiile lor, la care se adaugă și volumul omagial de documente: "Decembrie ’89 în Teleorman", confirmă din plin ceea ce afirm eu aici, în fața dumneavoastră.

Iată de ce, în calitate de deputat, propun celor de față un moment pios de aducere aminte pentru cei 21 și creștineasca rugă: Dumnezeu să-i odihnească în pace! Vă mulțumesc. (O parte din cei prezenți păstrează un moment de reculegere.)

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulțumesc.

 
Vasile Mândroviceanu - despre necesitatea cunoașterii adevărului cu privire la primirea României în NATO și Uniunea Europeană;

Domnul deputat Vasile Mândroviceanu, se pregătește domnul deputat Lazăr Lădariu.

 

Domnul Vasile Mândroviceanu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Comunismul s-a bazat pe minciună, iar pentru impunerea minciunii a avut nevoie de teroare. Revoluția din decembrie, numită de unii "o minciună mare cât secolul", a costat viețile a peste 1000 de tineri, pentru menținerea la putere a nomenclaturii comuniste. Neocomunismul instalat de ea a însemnat continuarea minciunii, dar teroarea a fost înlocuită cu organizarea distrugerii României prin haos, imoralitate, corupție, hoție, îmbogățirea activiștilor de partid, batjocura și decăderea națională, conform planului KGB, pentru a împiedica România să se ridice la nivelul țărilor acceptate să intre în NATO și Uniunea Europeană.

Structurile instaurate în cei 7 ani de guvernare neocomunistă au reușit, până în prezent, să zădărnicească în mare parte speranțele și așteptările declanșate de schimbarea din noiembrie 1996. Astfel, nici până azi nu se cunoaște adevărul despre decembrie 1989, procesul mineriadelor nu a ajuns la marii vinovați, iar procesul comunismului se pare că nici nu va mai avea loc.

Democrația originală instaurată în 1990, în care domnește haosul, fărădelegea și lipsa ordinii de drept, nu a putut fi transformată pe deplin în democrație reală...

 
 

Domnul Mihai Vitcu (din sală):

Acum e bine!

 
 

Domnul Vasile Mândroviceanu:

În asemenea condiții, încercările de reformă economică aduc mai multe pierderi decât câștiguri, oferind totodată justificări pentru refuzul acceptării României în NATO și Uniunea Europeană.

Astăzi, mai mult ca oricând, este necesară continuarea reformelor morale, politice și economice, prin spunerea adevărului, înlăturarea minciunii, instaurarea onoarei, instaurarea ordinii de drept, reducerea birocrației, restructurarea economiei etc. Pentru toate acestea, pentru a progresa și ieși din mocirla în care ne zbatem, nu sunt necesare investiții externe deosebite.

Este bine să se spună adevărul și cu privire la primirea României în NATO și Uniunea Europeană. Occidentul este concret și pragmatic, vrea rezultate vizibile la nivelul țării, iar aceste rezultate nu se pot obține decât prin restabilirea adevărului, onoarei și dreptății, prin reformă morală și politică. Toate celelalte se vor rezolva ca o consecință a celor precedente. Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze ironice ale deputaților din opoziție, se strigă "Bravo!")

 
 

Domnul Petre Țurlea (din sală):

Să-l trimiteți la Cotroceni!

Necrologul lui Vasile când îl faci?

 
 

Doamna Viorica Afrăsinei (din sală):

Trebuia să găsești un subiect mai serios, mai așa, de om fără Guvern!

 
Lazăr Lădariu - prezentarea Declarației de la Kiev, 12 decembrie 1999, a delegațiilor României și Republicii Moldova;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Lazăr Lădariu, se pregătește domnul deputat Octavian Bot.

 

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Intervenită pe fundalul conflictului sângeros din Cecenia, ale cărui victime zilnice, nevinovate, sunt copiii, femeile și bătrânii, precum și pe cel al refuzului liderului autoproclamatei "Republici Moldovenești Transnistrene", Igor Smirnov, care, sfidător și arogant ca toți cei împinși din spate cu cravașa imperială și de tancurile scenariului diversiunii, se încăpățânează să nu permită retragerea tehnicii de luptă a Armatei a 14-a de ocupație de pe un teritoriu străin ocupat cu forța, propunerea delegațiilor Republicii Moldova și a României, de eliberare a patriotului Ilie Ilașcu și a tovarășilor lui de suferință, a produs emoție deosebită la cea de a XIV-a Sesiune generală a Adunării parlamentare a cooperării economice a Mării Negre de la Kiev.

Toți membrii delegațiilor Republicii Moldova și României, ale căror nume le înșirăm aici în ordinea lor alfabetică: Nicolae Dabija, Ion Dediu, pentru Barasaria; Lazăr Lădariu, Marin Nicolae, Viorel Pană, Virgil Popa, Alexandru Popovici, Barbu Pițigoi și Szekely Ervin, pentru România, au semnat următoarea declarație:

"Domnul Ilie Ilașcu, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, este întemnițat de 6 ani la Tiraspol, în Regiunea separatistă Transnistria a Republicii Moldova, pentru motive politice. Întemnițarea sa reprezintă o violare flagrantă a drepturilor omului cu privire la libertatea de conștiință și de afirmare neîngrădită a crezului politic. Întemnițarea Grupului Ilașcu de către un guvern nerecunoscut de comunitatea internațională reprezintă o încălcare a Cartei universale a drepturilor omului și, prin aceasta, o sfidare a întregii comunități internaționale.

Noi, delegațiile Republicii Moldova și României, facem apel către țările membre ale Adunării parlamentare a Comunității economice a Mării Negre pentru a sprijini eliberarea imediată și necondiționată a Grupului Ilașcu. Depunem această declarație ca document oficial la Secretariatul internațional al Adunării parlamentare a cooperării economice a Mării Negre – Kiev, 12 decembrie 1999."

Declarația de la Kiev a fost, apoi, votată în plenul Adunării generale, de către toate delegațiile celorlalte țări: Albania, Armenia, Azerbaijian, Bulgaria, Georgia, Grecia, Federația Rusă, Ucraina, Turcia. Fără nici o obiecție, fără nici măcar un amendament!

Trei au fost aspectele ușor de sesizat de către oricare analist politic: propunerea comună a delegațiilor Republicii Moldova și României, tocmai în ziua în care țara noastră era, în sfârșit, după o lungă așteptare, acceptată la negocieri în antecamera Uniunii Europene, la Helsinki, are o semnificație anume în context. a fost momentul deplinului consens al tuturor membrilor delegației române, toți cei 7 dovedind că, acolo, indiferent de coloratura lor politică, constituie un singur partid: cel al unității, care trebuie să fie România.

Un alt amănunt demn de reținut decurge din faptul că delegația Federației Ruse a votat declarația, fără să invoce vreo explicație, fără nici un amendament. Printr-un context al împrejurărilor, votul acesta unanim se petrecea doar cu 24 de ore înainte ca cei 2.500 de delegați unioniști basarabeni la Congresul al VI-lea al Frontului Popular Creștin Democrat să ceară la unison integrarea Basarabiei în structurile României, scandând: "Unire! Unire!" Context în care devin tot mai evidente inutilitatea și zădărnicia acțiunilor sistematice ale forțelor promoscovite de la Chișinău, urmărind la stânga Prutului o altă reanexare.

Declarația de la Kiev constituie încă un pas spre integrarea treptată a Basarabiei la România-mamă, un nou argument al convingerii ferme că poate fi construit un front de baionete, dar nu se poate domni la infinit pe el. Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
Octavian Bot - comentariu asupra spectacolului trist și lamentabil oferit românilor și lumii întregi de actuala coaliție de guvernare;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Octavian Bot. Domnul deputat Mihai dorin este aici? Nu. Traian Rânja nu este. Urmează domnul deputat Petre Bejinariu.

 

Domnul Octavian Bot:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Spectacolul trist și lamentabil oferit românilor și lumii întregi de actuala coaliție de guvernare va duce, cu siguranță, România în cartea recordurilor: o țară cu doi prim-miniștri! Bogată țară!... și frumoasă!... Păcat că e locuită, spunea odată cineva! Păcat că e condusă de asemenea politicieni, aș adăuga eu!

Cu toată originalitatea sa, spectacolul acesta era, însă, previzibil încă de la constituirea Coaliției PNȚCD-PD-PNL-UDMR, când preocuparea principală a aliaților nu era elaborarea unui program de guvernare viabil și coerent sau promovarea pe criterii de competență, ci împărțirea posturilor după un algoritm aplicat de la portar până la ministru. În felul acesta, fără sau prin concursuri cu câștigători dinainte cunoscuți, specialiștii au ocupat, rând pe rând, posturi pentru care nu aveau nici calități, nici competențe.

Demisiile miniștrilor din Cabinetul Radu Vasile sunt o găselniță ieftină a regizorului care a pus în scenă piesa. Încăpățânarea primului ministru de a rămâne agățat de scaun cu orice preț este demnă de o cauză mai bună! Funcția de prim-ministru este o funcție politică, iar domnul Radu Vasile este un om politic, membru al unui partid care nu-l mai vrea și, totuși, el se încăpățânează să rămână. Se pare că domnul Radu Vasile și Convenția Democrată, așa cum au uitat de Contractul cu România, uită și de demisia în alb care s-a semnat înaintea alegerilor din 1996. Poate, când cineva își va aminti de ea, criza se va termina și ne vom da seama că a fost o criză de orgolii, și nu una politică.

În plin spectacol, ni se dezvăluie faptul că tensiunile mocneau în rândul Cabinetului Vasile, dar totul a fost pus sub tăcere pentru "a da bine la Helsinki", adică, până îi păcălim și pe occidentali. Și i-am păcălit! Cât de mult vor aprecia acest spectacol lamentabil, rămâne de văzut.

Câtă diferență între ieșirea șmecherească de la guvernare acum și ieșirea de la guvernare a Uniunii Forțelor de Dreapta, în 1997! UFD a părăsit în liniște și cu demnitate o guvernare în care ideile sale nu se regăseau. a fost un exemplu de corectitudine și consecvență.

În contrast cu această atitudine, se remarcă cea a Partidului Național Liberal, care, simțind că Radu Vasile e pe ducă, a ieșit repede cu relaxarea fiscală, susținând că vina de a nu fi fost pusă în practică până acum aparține altora. Curios cum Partidul Național Liberal s-a trezit din amorțeală brusc și a descoperit că relansarea economică nu se poate fără relaxare fiscală!

Partidul Național Liberal, figurantul care aducea paharul cu apă pe scenă, a prins un moment de tăcere al actorilor și a dat și el o replică. O replică pe care o exersare de multe ori pe la consilii naționale, când promitea marea cu sarea, fără să îndrăznească, însă, să-și impună ideile.

Când se va fi încheiat acest spectacol penibil, ne vom da seama că, practic, nu s-a schimbat nimic: totul a fost doar praf în ochii lumii, pentru a lăsa impresia că va fi altceva. În realitate, ne vom întâlni tot cu aceiași miniștri și tot cu aceeași neputință. (Aplauze ale deputaților din opoziție.)

 
Petru Bejinariu - declarație intitulată Alianța Civică II;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petru Bejinariu, se pregătește domnul deputat Horia Văsioiu? Este aici? Nu. Doamna deputat Paula Ivănescu.

 

Domnul Petru Bejinariu:

Domnule președinte,

Distinși colegi,

Intitulez declarația de azi: "Alianța Civică II". O alianță, Alianța Civică, l-a susținut pe domnul Emil Constantinescu pentru Cotroceni și alta, acum numita "Solidaritatea universitară", mai exact Alianța Civică II, îl susține să rămână și în următorul mandat tot la Cotroceni.

Iată că a venit un moment pe care se lucrează cu mare hărnicie în mass-media puterii. Recenta invitare la negocieri a României pentru aderarea la Uniunea Europeană este un real succes, fiind rezultatul evoluției politice din Europa, al demersurilor Guvernelor de după 1992 și al unor sacrificii ale poporului român. Toate declarațiile de după Helsinki sunt vădit electorale, iar zâmbetele electorale nu se opresc nici când unii miniștri sunt siliți să-și depună demisia din Guvernul Radu Vasile.

Criza politică majoră din zilele acestea, cu momente confuze, penibile, anticonstituționale, nu cumva are și menirea înfrumusețării imaginii președintelui? După Helsinki, unde am fost condamnați la succes și unde domnul președinte a văzut din nou luminița de la capătul tunelului, urmează, probabil până în 2010, negocierile de aderare. Coaliția de la putere, printr-o guvernare de tip brownian, a provocat declinul economic general, șomajul, sărăcia, privatizarea pe nimic sau pe mari interese de grup sau individuale, iar în plan extern, prin entuziasta semnătură a domnului președinte la Neptun, a cedat nordul Bucovinei, Ținutul Herța și sudul Basarabiei, Ucrainei, fără nici un argument istoric, juridic sau moral.

Starea generală de nemulțumire a populației, actualele mișcări greviste provocate de o astfel de guvernare, dar, mai ales, datele sondajelor de opinie au adus îngrijorare și la Cotroceni. Și, atunci, s-a pus în mișcare diversiunea, asul!, în frunte cu Doina Cornea, Monica Lovinescu, Ierunca, intelectualul Gabriel Liiceanu, Mihai Jora și alții, în total 700 intelectuali, din care: unii n-au știut nimic; unii acum se dezic și alții se vor dezice mâine! După ce își expune scopul, asul!, declară adeziune deplină față de: "Un om de stat cu o viziune politică amplă" și îi îndeamnă pe toți intelectualii asociației să se unească în jurul conducătorului statului.

Sunt 10 ani de când n-am auzit penibilele adulații adresate conducătorului iubit! Nimeni n-a cutezat, nimeni n-a rămas atât de nostalgic și nimeni n-a dorit să mai audă astfel de exprimări tâmpe, decât intelectualii grupați în Asociația "Sprijin pentru Emil Constantinescu"!

În istoria interbelică ne-am întors (vezi cuvântarea poetului Octavian Goga ținută la 6 noiembrie 1923 în Sala Aro de la București, în care redă tabloul conducerii țărăniste), acum ne întoarcem și la totalitarismul comunist? Vă mulțumesc.

 
Paula Maria Ivănescu - anunțarea renunțării la intervenție;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputat Paula Ivănescu, se pregătește domnul deputat Sever Meșca.

 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Am venit la acest microfon să spun că renunț la susținerea cuvântului meu de astăzi, pentru că era o problemă extrem de importantă, se referea la situația famiilor din România. În aceste condiții, când criza din interiorul unei formațiuni politice – și mă refer la CDR – a dus țara în haos, haos politic, când aflăm peste noapte că din republică parlamentară ne-am transformat în republică prezidențială, renunț să mai vorbesc despre lucruri serioase în Parlamentul României! (Aplauze puternice.)

 
Sever Meșca - exprimarea necesității primenirii politice prin alegeri anticipate, după gura de oxigen venită de la Helsinki;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Are cuvântul domnul deputat Sever Meșca, se pregătește domnul deputat Florian Udrea. Este aici? Nu. Nicolae Bud. Este aici? Da.

 

Domnul Sever Meșca:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Partidul România Mare, fidel doctrinei sale naționale, conform căreia orice eveniment, orice decizie majoră, orice acțiune trebuie gândite numai prim prisma interesului național, apreciază favorabil deciziile Consiliului European de la Helsinki.

Această apreciere se bazează pe convingerea noastră fermă că interesele sociale, economice, culturale, de securitate, politice și militare ale României se leagă primordial de Europa occidentală, spațiu de stabilitate și bunăstare.

Partidul România Mare, care s-a pronunțat permanent în favoarea integrării țării în structurile euro-atlantice, s-a văzut acuzat în repetate rânduri și în modul cel mai necinstit de către partidele aflate în alianța de guvernare de o politică izolaționistă care-i este cu totul străină.

Partidul România Mare a fost favorabil integrării euro-atlantice, dar într-un mod în care această integrare să nu producă unele consecințe ireparabile pentru țară. De aceea Partidul România Mare a și semnat documentul de la Snagov.

Noi am crezut și credem că, deși poate fi considerată un succes de imagine pentru România, întâlnirea la nivel înalt de la Helsinki deschide perspective favorabile numai în cazul în care în țară se întrunesc unele condiții obiective de relansare a producției eficiente, competitive în toate domeniile tradiționale ale economiei.

Noi avem certitudinea însă că o astfel de evoluție nu poate fi asigurată de actuala coaliție de guvernare, care ne oferă nouă și noilor noștri parteneri de negocieri din Uniunea Europeană un spectacol de un grotesc rar întâlnit.

Coaliția, care se presupune că ar trebui să apropie țara de Uniunea Europeană printr-o guvernare stabilă, rațională și profesionistă, se destramă; partidele generează partidulețe și facțiuni, se luptă între ele sau sunt minate chiar din interior de lupte care nu vestesc nimic bun.

Este o criză de autoritate cronic㠖 premierul se ceartă cu o parte din propriul partid și cu președintele țării. Partidul fanion al Convenției Democrate este despicat în așchii mai mari sau mai mici. El nu se mai poate ocupa de guvernare, pentru că trebuie să vegheze la propria sa supraviețuire. Aliații săi îl așteaptă pentru a mai cuceri o porțiune din putere prin siluirea repetată a unui algoritm imoral.

Partidul România Mare are convingerea că drumul spre Uniunea Europeană nu este nici scurt, nici ușor. Noi credem că putem intra în Uniunea Europeană numai dacă țara va fi liniștită și bine guvernată. Noi credem că actualii guvernanți nu sunt capabili să asigure aceste exigențe. După epuizarea acestei etape diplomatice și protocolare, va veni vremea concretului și cuantificabilului. Fără progrese reale, foarte incerte cu aceste premise, hotărârea de la Helsinki va rămâne în faza de onorabilă intenție și foarte străvezie perspectivă.

Datorită acestor motive bine fundamentate, noi cerem acelor colegi de la guvernare care mai au respect pentru țară și lucrul bine făcut să accepte verdictul urnelor în urma unor alegeri anticipate, pentru a permite unei noi structuri politice, de data aceasta una serioasă și capabilă, să conducă țara spre integrarea reală și temoral previzibilă. În caz contrar, integrarea României va fi întârziată, în variantă optimistă, cel puțin cu anul care a mai rămas până la alegerile la termen.

Recunoașteți, domnilor colegi aflați la guvernare, că ați eșuat! Iar gura de oxigen venită de la Helsinki ajunge prea târziu!

Ar fi un demn final al unei guvernări nedemne! Nu pierdeți și această ocazie!

 
Nicolae Bud - salutarea hotărârii de la Helsinki și a modului în care aceasta a fost primită la nivel prezidențial - o victorie a țării, nu a unei echipe guvernamentale;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Bud.

Se pregătește domnul deputat Sandu Florentin.

 

Domnul Nicolae Bud:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Subiectul la care mă voi referi este legat de recenta decizie a Uniunii Europene de la Helsinki, privitoare la înscrierea României pe lista țărilor ce urmează să înceapă peste câteva luni negocierile de aderare la Uniunea Europeană.

Salut cu toată căldura prezența țării noastre în grupul de state admise fără condiții prealabile la negocieri și văd în aceasta unul din semnalele bune ale mersului nostru spre Europa și spre valorile democrației autentice.

Am urmărit atent declarațiile domnului președinte Emil Constantinescu, după ce oficial lista țărilor candidate la aderare se anunțase. Găsesc pe deplin justificată satisfacția afișată de șeful statului, de celelalte oficialități pe care istoria i-a ales drept actori ai momentului.

Consider totodată de apreciat că actuala echipă de guvernare, în frunte cu președintele țării, vede în hotărârea luată la Helsinki un răspuns la evoluțiile pe care România le-a cunoscut în toți acești ani de după decembrie 1989, și nu drept o primă rezervată celor de la putere. Se dovedește astfel înțelegerea unui adevăr elementar: asemenea importante decizii privesc nu o echipă de conducere sau alta, nu o persoană sau alta, ci țara ca atare. În Piața Comună n-a intrat nici De Gaulle, nici alți mari lideri politici, ci Franța și celelalte state considerate a îndeplini standardele fixate.

Prin această prismă, aș dori să remarc și gestul președintelui Constantinescu de a saluta eforturile făcute de formațiunile politice și personalitățile care au condus România înainte de alegerile generale din 1996. Asistăm, am eu impresia, la o premier㠖 în locul binecunoscutelor lamentări privind moștenirea dezastruoasă, a promisiunilor electorale de tot felul, inclusiv a scenariului cu cei 15 mii de specialiști și a celor 60 de miliarde investiții străine care așteptau la barieră rezultatul alegerilor pentru a năvăli în țară, în locul unui ton acrit în direcția Opoziției, oricine ar fi și oriunde s-ar afla, iată-ne auzind și o vorbă bună.

Cred cu sinceritate că, după alternanța la putere introdusă de rezultatul alegerilor, atitudinea protocolară pe care o cred și sinceră a domnului președinte introduce o noutate comportamentală la acest nivel, pe care nu pot decât să o salut. Și aceasta, nu doar pornind de la convingerea cum zice românul că "Vorba dulce mult aduce", dar și din perspectiva care se creează, de a recunoaște cu onestitate, măcar de acum încolo, adversarului politic meritele ce le are, indiferent de proporțiile lor.

Chiar dacă în sporturile cu mingea gloria este adjudecată aproape integral de marcatorul de goluri, o logică elementară îl determină pe cel în cauză, după ce își consumă euforia momentului, să meargă să-i strângă mâna celui ce i-a trimis pasa decisivă.

Bucuroși de cele hotărâte la Helsinki, vreau să cred că avem dreptul cu toții să ne împărtășim din această veste, așa cum sper să bucure cu adevărat pe toată lumea.

Trebuie să ne lămurim degrabă ce este de făcut și în ce mod vor evolua stările de lucruri la noi acasă, astfel încât calea ce ne stă deschisă să fie străbătută în ritm alert și cu foloasele ce le dorim pentru integrarea noastră în structurile europene, respectiv euro-atlantice.

Sunt atâtea potențiale piedici ce ne pot face rău, încât ar fi ideal să le identificăm la timp pentru a le putea evita; nu la zarva de moment mă refer – declanșată parcă voit pentru a abate atenția de la ceea ce reprezintă esențialul într-un moment ca acesta. Vuietul schimbării primului-ministru sau a unor miniștri a devenit știrea zilei de cum s-au întors de la Helsinki membrii delegației prezidențiale. Dintr-o dată, ca de obicei în asemenea situații, atenția pare a fi alunecat către interceptarea și prelucrarea zvonurilor.

La această oră știm mai multe decât știam eu aseară când îmi puneam pe hârtie aceste gânduri. Nu fac parte dintr-un partid aflat la guvernare, și nici nu intenționez să creez de dragul ineditului tot felul de formule. Este treaba Puterii să selecteze protagoniștii pentru perioada următoare, păstrând pe cine crede, renunțând la jucătorii obosiți sau neadecvați.

Intenția mea este de a semnala din locul unde mă aflu pericolul scăpării printre degete a timpului. Anul electoral bate la ușă, și el reprezintă marea capcană pentru proiectele noastre de integrare europeană. În sfârșit, mă simt îndemnat să observ că dintre sfaturile ce ni s-au dat la Helsinki nu lipsește acela pe care noi înșine îl evocăm ca imperios necesar nu o dată - să asigurăm consensul național. Gestionate rapid gâlcevile din Coaliție, ar exista șansa de a găsi timpul rezervat dialogului cu Opoziția.

Greaua povară ce ne-o pune pe masă anunțarea negocierilor cu Uniunea Europeană se poate duce, orice s-ar zice, mai ușor când toată lumea își suflecă mânecile. Îndrăznesc să afirm chiar că scopul poate fi atins doar cu această condiție.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Vă mulțumesc. Ați depășit timpul.

Revin cu rugămintea pe care am făcut-o: pentru că mai sunt mulți colegi care sunt înscriși pe listă și nu au vorbit încă, vă rog să respectați cele 3 minute, din respect și pentru colegii care mai sunt înscriși.

 
Ion Sandu Florentin - intervenție intitulată Pardon, cu capul spart despre politica FMI în România;

Domnul deputat Sandu Florentin.

Se pregătește domnul deputat Mihai Baciu.

 

Domnul Ion Florentin Sandu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Mi-am intitulat intervenția de astăzi "Pardon, cu capul spart".

În cotidianul "Adevărul" din 9 decembrie 1999, pagina 5, am citit un titlu stupefiant: "FMI a dictat o politică greșită în România".

La această concluzie au ajuns specialiștii de la FIAS – Foreign Investments Advisory Service, după analiza sistemului fiscal din România și a modului în care acesta afectează investițiile străine directe. Această concluzie dă peste cap viziunea instituțiilor financiare internaționale, și în special a Fondului Monetar Internațional în legătură cu politica fiscală din România. Dat fiind că expertiza a fost făcută de specialiști ai Băncii Mondiale, rezultatele nu pot fi puse sub semnul întrebării, întrucât în determinarea lor au fost utilizate metode matematice care dau eroare de maxim 1%.

Concluzia raportului este că România are nevoie de o reducere a poverii fiscale, care este în prezent de 37%, cu mult peste cea din țările vecine, situată între 10 și 22%, acest procent din urmă fiind considerat drept normal pentru țări care vor să atragă investiții străine directe.

FIAS recomandă reducerea impozitului pe profit la 25% și acordarea unui credit fiscal de 10% pentru investițiile în mașini și utilaje. În privința TVA, se propune scăderea acestuia și lărgirea bazei de impozitare.

Raportul pune într-o situație penibilă FMI-ul, dat fiind că ani la rând a susținut majorarea taxelor, în încercarea de a crește veniturile la buget. Mai mult, raportul critică instabilitatea legislativă, și mai ales retragerea retroactivă a unor facilități – vezi Ordonanța nr.92/1997 - pentru investitori. Măsura a fost adoptată, după cum se știe, tot la insistențele Fondului Monetar Internațional, fiind, conform raportului, "…un mod cât se poate de regretabil de rezolvare a situației…". În final, circul făcut în jurul Ordonanței nr.92 nu a avut decât un singur rezultat: fuga investitorilor din România.

Citind toate acestea, stai și te întrebi: chiar nimeni nu se face vinovat de toată această harababură creată în economia, industria, în viața socială din România, prin acceptarea fără crâcnire a dictatului Fondului Monetar Internațional?

În ultimii ani, economia României a devenit un cobai, un laborator de încercări în care așa-ziși specialiști își prepară teze de doctorat, impun soluții unicat fără să le pese de rezultate, de impactul asupra țării și asupra populației. Ce au făcut cei 15 mii de specialiști pe care actuala Putere îi flutura în fața electoratului în timpul campaniei din 1996?

Este penibil pentru acesta ca, după 3 ani de privațiuni ale populației, de punere pe goană a investitorilor străini, să accepte pur și simplu niște scuze, care de fapt nici acelea nu au fost și probabil nu vor fi prezentate niciodată.

Acesta este rezultatul concret al conducerii cel puțin amatoriste a unei țări care avea toate șansele să se relanseze după 1996.

Acum se poate afirma că programele Fondului în România au eșuat din cauza politicii greșite promovate de birocrația de la Washington, dar și din cauza obedienței cu care această politică a fost acceptată în România în ultimii 3 ani.

Revine în actualitate o tristă dar foarte reală concluzie exprimată de un fost ministru al actualei Puteri: "Am chinuit acest popor degeaba!".

Mulțumesc.

 
Mihai Baciu - comentarii aniversare legate de Constituția din 1991 și reiterarea necesității revizuirii ei;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Mihai Baciu.

Se pregătește domnul deputat Ilie Neacșu.

 

Domnul Mihai Baciu:

Domnule președinte,

Onorați colegi,

Poate că este un paradox, dar este unul care se repetă și, în consecință, a devenit o regulă: multe fapte istorice devin inteligibile doar odată cu trecerea timpului și, cu cât timpul care ne desparte de ele este mai lung, cu atât mai limpezi ne apar cauzele și semnificațiile lor în contextul în care s-au petrecut.

În prelungirea acestui paradox am mai observat o corelație interesantă: cu cât un eveniment istoric este mai vast, cu efecte mai mari pentru istoria ulterioară, cu atât se lungește timpul de care avem nevoie pentru a-l înțelege.

Exemplul cel mai semnificativ îl constituie Revoluția franceză de la 1789. Și în 1989, la 200 de ani de la acest mare eveniment, ocazie cu care au apărut o serie de lucrări noi pe lângă zecile de mii care existau deja despre el, încă se mai exprimau îndoieli, opinii divergente despre cauzele și semnificațiile lui.

Sunt multe alte exemple de evenimente istorice mari care au devenit inteligibile pentru istorici, dar și pentru conștiința publică, abia după scurgerea unui timp îndelungat. De aceea, cred că discuțiile nesfârșite în contradictoriu duse cu deosebită înverșunare în ultimii ani și care au reverberat și în Parlament, așa cum s-a întâmplat săptămâna trecută în jurul calificativului care trebuie acordat evenimentelor din Decembrie ’89, au ceva scolastic în ele.

Ascultând și citind punctele de vedere foarte diverse pe această temă, unele dintre ele frizând zona pitorescului și a hilarului, mi-am adus aminte de nesfârșitele controverse medievale pe teme cel mai adesea rupte de realitate și care nu duceau nicăieri.

Singurul lucru remarcabil în aceste controverse scolastice era subtilitatea argumentării și aerul doct al combatanților care se bazau de fapt pe citate din Scripturi și sfinții părinți, și nicidecum concluzia la care nu se ajungea niciodată.

Discuțiile în jurul problemei dacă în ’89 revoluția a fost anticomunistă sau nu, dacă a fost revoltă populară sau lovitură de stat și așa mai departe, nu pot duce deocamdată nicăieri, și aceasta nu din cauza pozițiilor politice ireconciliabile ale combatanților, ci mai ales din cauza timpului scurt de numai 10 ani care s-a scurs de atunci.

Limpezirea cauzelor semnificației și caracterului celor întâmplate la noi în decembrie ’89, tocmai pentru că a fost vorba de un eveniment istoric major, cere un timp mai lung, iar sarcina noastră principală acum este să cinstim cum se cuvine acest fapt istoric, indiferent de calificativul pe care i-l vor da istoricii în viitor.

Doamnelor și domnilor,

Prilejul care m-am determinat să schițez cele câteva considerații expuse mai sus a fost împlinirea săptămâna trecută a 8 ani de la adoptarea prin referendum național a Constituției României.

Și discuțiile din ultima perioadă în jurul Constituției confirmă într-un fel ceea ce am spus la început: scurgerea timpului face tot mai limpezi atât semnificațiile, dar și lacunele unui fapt istoric, ale unei opere umane în general.

Constituția din 1991 aparține operelor social-politice importante ale acestui sfârșit de veac și de mileniu, dar trecerea timpului și permanenta schimbare socială îi scot la lumină în mod firesc și lacunele.

Noi, cei din Partidul Democrat, am spus-o și repetăm: dincolo de limitele și imperfecțiunile ei, Constituția din 8 decembrie 1991 s-a dovedit a fi o operă politică fundamentală și un instrument capital în democratizarea vieții sociale din România.

Mai mult decât atât, noi considerăm că, dacă în România s-a instituit și s-a păstrat un echilibru social și dacă, în plus, România este considerată un factor de stabilitate în această parte sensibilă a Europei, acest fapt se datorează în bună parte și Constituției din 1991.

Dar Constituția, ca orice operă omenească, are limite, dar poate fi și îmbunătățită conform noilor realități, precum și unei înțelegeri superioare a fenomenului social-politic.

Limitele actualei Constituții sunt cunoscute și analizate pe toate fețele încă de prin anul 1995. Căile revizuirii însă sunt destul de dificile. Strângerea a cel puțin 500 de mii de semnături ale cetățenilor cu drept de vot pentru fiecare articol supus revizuirii este un lucru laborios care cere mult timp și este puțin util din punct de vedere social din moment ce nevoia revizuirii este larg acceptată de Parlament.

De aceea, cred că este mult mai ușor și cu o mai mare economie de timp și de efort ca inițierea revizuirii să vină de la acea pătrime din numărul deputaților sau senatorilor prevăzută de art.146, alin.1, din Constituția însăși.

În acest sens, Partidul Democrat a formulat încă de acum 2 ani propunerea alcătuirii unei comisii formată din parlamentari și experți care să gândească conturul și limitele mari ale revizuirii Constituției.

Ideea centrală a declarației mele de astăzi este reînnoirea acestei propuneri. Dar, până la revizuire, se respectăm întrutotul Constituția în litera și spiritul ei, chiar în situații inedite ca cea de acum - criza în care ne aflăm, și din acest punct de vedere sunt întrutotul de acord cu cele spuse aici de colega mea, doamna Paula Ivănescu.

Deci, chiar în aceste situații trebuie să respectăm Constituția, pentru că numai așa vom consolida democrația și vom obișnui cetățeanul, dar și pe noi înșine cu ceea ce înseamnă respectarea legii.

Mai adaug o singură propoziție: Iorga, în 1937, și n-am să uit niciodată acest lucru, spunea că "Adevărata revoluție la români va fi respectarea legii, și nu altceva.".

Vă mulțumesc.

 
Ilie Neacșu - semnal de alarmă, în numele Grupului parlamentar al Partidului România Mare, ca reacție la serioasa criză politică actuală declanșată de actuala coaliție și de președinte;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ilie Neacșu.

Domnul Florian Udrea a venit? Nu.

Domnul Neculai Popa? Nu a venit.

Domnul deputat Mihai Dorin este aici? Nu este.

Domnul deputat Traian Rânja? Nu este.

Deci, va urma domnul deputat Ana Gheorghe, care este aici.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Ilie Neacșu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Partidul România Mare își exprimă îngrijorarea față de încălcarea grosolană a Constituției de către președintele Emil Constantinescu, cel desemnat chiar de legea fundamentală să vegheze la respectarea acesteia și la buna funcționare a autorităților publice.

În condițiile în care domnul Emil Constantinescu sfidează prevederile constituționale, atrăgând în acest joc murdar liderii partidelor din coaliția guvernamentală, Partidul România Mare atrage atenția Parlamentului României și opiniei publice interne și internaționale că zorii reapariției dictaturii în țara noastră sunt tot mai evidenți și că democrația este în pericol.

În repetate rânduri liderii și parlamentarii Partidului România Mare au adus numeroase dovezi ale încălcării legilor țării de către reprezentanții actualei Puteri, îndeosebi de președintele Emil Constantinescu.

Astăzi, tot spectrul politic românesc este bulversat, iar cetățenii sunt revoltați că președintele țării patronează ilegalitățile la cel mai înalt nivel.

Criza provocată este una fără precedent și nici un jurist adevărat nu poate accepta motivațiile puerile ale liderilor Coaliției referitoare la justețea măsurilor adoptate de Palatul Cotroceni.

Conștient sau nu, domnul Emil Constantinescu a reușit să spargă buboiul, după care puroiul s-a împrăștiat pe fețele palide ale creștin-democraților talibani, liberalilor, social-democraților și UDMR-iștilor, exact în momentul când țara avea nevoie de liniște.

Totodată, Partidul România Mare atrage atenția Parlamentului în legătură cu dorința președintelui Emil Constantinescu de a-l numi ca prim-ministru pe Radu Sârbu, președintele FPS, al cărui domiciliu ar fi mai potrivit să fie la penitenciarul Jilava decât la Palatul Victoria. Ne rezervăm dreptul de a da publicității la timpul potrivit documente care incriminează activitatea acestuia.

Partidul România Mare consideră că această nouă criză politică va conduce la deteriorarea imaginii României în lume și singura ieșire a actualei coaliții guvernamentale din această situație penibilă este organizarea alegerilor parlamentare și prezidențiale anticipate în primăvara acestui an.

Bâlciul politic oferit de 3 ani de zile de domnul Emil Constantinescu și de marionetele sale din PNȚCD, PNL, PD, PSDR și UDMR nu mai poate continua.

Mai mult, Partidul România Mare consideră că Legea partidelor politice trebuie amendată într-un viitor foarte apropiat, pentru ca forțele politice care nu-și respectă promisiunile din campania electorală să nu mai aibă dreptul să participe la alegerile generale următoare. Mincinoșii, hoții și incompetenții ar fi excluși din spectrul politic, iar clasa politică s-ar primeni miraculos.

În încheiere, în conformitate cu art.95 din Constituție, Partidul România Mare va face demersurile de rigoare pentru suspendarea din funcția de președinte a domnului Emil Constantinescu.

Vă mulțumesc.

 
Gheorghe Ana (DB) - creionarea tabloului sumbru al realităților județului Dâmbovița;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ana Gheorghe.

Se pregătește domnul deputat Nicolae Vasilescu.

Vă rog.

 

Domnul Gheorghe Ana (DB):

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Intervenția mea de astăzi are loc datorită situației dramatice în care a ajuns marea majoritate a locuitorilor județului Dâmbovița, ca o consecință a politicii coaliției aflate la guvernare, a dezindustrializării prin lichidare și falimentare a agenților economici atât cu capital de stat, cât și privat, dar și a incompetenței conducerii administrației județului în ceea ce privește administrarea problemelor economice și sociale.

Dâmbovița a fost printre județele țării puternic dezvoltate economic, cu un nivel de trai mult peste media pe țară până în 1996.

Structura economică a județului a permis ca după 1989, prin înființarea de noi agenți economici cu capital privat, prin privatizarea unor agenți economici cu capital de stat să se mențină o diferență substanțială între numărul persoanelor ocupate și cele disponibilizate, rata șomajului la sfârșitul anului 1996 fiind de numai 4,5%.

Astăzi, rata șomajului a crescut aproape de 3 ori față de 1996 și este în creștere, producția industrială, după datele statistice, s-a diminuat cu 21,8% față de 1998 și cu 46,3% față de 1996.

Dintre agenții economici de tradiție în economia țării care au dus faima județului Dâmbovița pe toate meridianele lumii până mai ieri prin produsele lor, astăzi unii nu mai există, iar alții au fost aduși în pragul falimentului pentru a se putea vinde pe nimic, dar în interesul unor grupuri mafiote care fac legea în județ, fără să le pese de zecile de mii de cetățeni care trăiesc de pe o zi pe alta într-o disperare ce nu poate fi cuantificată.

În aceste condiții dramatice, marea majoritate a dâmbovițenilor îngroașă numărul șomerilor fără vreo perspectivă că vreodată își vor mai putea găsi un loc de muncă cel puțin în această perioadă de tristă guvernare creștino-democrată. Mai grav este că tragedia acestor oameni se amplifică pe zi ce trece. În ultimele săptămâni, asupra lor s-au abătut alte nenorociri care i-au scos în stradă și în fața Prefecturii.

Disponibilizații au protestat pentru a li se da drepturile pentru lunile septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie. Răspunsurile la întrebarea firească de ce nu primesc banii, au fost puerile: "Au plecat de la București la timp, dar nu au ajuns, mai așteptați, că vor sosi…", ca și când ei se hrănesc o dată la 4 luni.

Pensionarii, după ce că primesc pensiile cu întârziere de 1 – 2 săptămâni, le primesc diminuate cu sumele datorate administrațiilor financiare: impozite – taxe, fără să li se aducă la cunoștință în ce bază se fac popririle.

Copiii care au împlinit 14 ani nu primesc buletin de identitate dacă părinții nu achită taxele și impozitele la primării.

Toate aceste necazuri au fost aduse la cunoștința mai-marilor județului, dar aceștia rămân surzi și orbi; ei nu au timp, nu vor și nici nu-i interesează ce se întâmplă în județ, pentru că preocupările lor sunt altele care țin de afaceri personale – plecări în străinătate, interese de grup, algoritmizate după indicațiile superiorilor.

Poate conducerea Camerei Deputaților, care are oarece influență în județul Dâmbovița, va interveni la mai-marii județului pentru ameliorarea situației. Nu de altceva, dar s-ar putea ca cetățenii județului Dâmbovița să ajungă la acțiuni necontrolate gen Brașov. Sau, poate acum, cu 2 prim-miniștri, lucrurile se vor schimba și în județul Dâmbovița.

Vă mulțumesc.

 
Nicolae Vasilescu - despre un atentat înjositor adus limbii române la recentul târg internațional de carte;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Vasilescu.

Se pregătește domnul deputat Traian Dobre.

 

Domnul Nicolae Vasilescu:

Doamnelor și domnilor,

La 1 decembrie 1918 s-a realizat ceea ce mulți iredentiști din ziua de astăzi ar fi dorit să nu aibă loc, și anume Marea Unire de la Alba Iulia.

În apropierea acestei zile, toți românii ar fi trebuit să se gândească la semenii lor, dar mai ales la înaintașii care și-au dat ultima suflare apărând hotarul patriei și spiritul românesc. Însă, ca un blestem pentru acest popor atât de bun și de multe ori încercat de-a lungul istoriei, au existat întotdeauna și câțiva indivizi plecați prematur cu sorcova de care ar trebui să se ocupe Handicaps sans fortieres și care și-au făcut o profesiune de credință din a huli marile valori ale istoriei și culturii naționale.

De curând, în cadrul târgului internațional "Gaudeamus - Carte de învățătură", desfășurat în incinta complexului expozițional ROMEXPO, a avut loc și un atentat înjositor adus limbii române.

În cadrul unui seminar s-a dorit să se prezinte printre altele un sondaj de opinie realizat chipurile în rândul liceenilor bucureșteni și care a degenerat într-o adevărată mascaradă comandată. Jocul cu conștiințele încă nu pe deplin formate ale elevilor avea ca scop manipularea acestora, astfel încât organizatorii să atingă poate scopurile ascunse urmărite de unele cercuri de interese defavorabile nouă.

Sondajul a fost zămislit de Centrul de Studii și Cercetări pentru Tineret și Biblioteca Municipală București.

Prin afirmația: "Mihai Eminescu și ceilalți mari clasici români nu sunt doriți de către liceeni în programa de limba și literatura română." a fost trezită în cei prezenți o uimire și o nemulțumire lesne de înțeles, dar mai ales în rândul elevilor și al profesorilor de liceu. Aceștia nu înțelegeau cum este posibil ca un grup de așa-ziși sociologi să-l transforme pe "Luceafărul poeziei românești" într-un nimic.

Unuia dintre elevii prezenți, care și-a exprimat dezacordul, în solidar cu credința celor mai mulți, i-a fost luat microfonul, pur și simplu, și nu i s-a mai dat cuvântul.

Oare părerea celui care a vorbit, luându-i apărarea lui Eminescu, să-i fi supărat atât de tare pe cei care conduceau dezbaterile, încât, având în vedere faptul că prezentarea sondajului se făcea în direct la "Radio Români Actualități" să le fi stricat planurile?

Ulterior am aflat însă câteva aspecte cel puțin interesante: individul care a prezentat sondajul cu "profesionalism" s-a dovedit a fi administratorul Centrului de Studii și Cercetări pentru Tineret, un anume Laurențiu Grigoriu, magazioner. Halal specialist! Poate o fi unul dintre cei 15.000, iar cât despre sondaj, acesta nici măcar nu se afla în stare finalizată, ci doar în faza prelucrării datelor preliminare.

La realizarea lui, pe un eșantion nereprezentativ, cu elevi luați din clase la întâmplare, nu a participat nici un sociolog profesionist, iar procentul rezultat din chiar această fază incipientă era de 8% în favoarea celor care nu l-ar dori pe Eminescu pentru a fi studiat. Deci, o afirmație precum că "Elevii nu doresc să-l mai studieze la clasă pe Eminescu" este de-a dreptul ridicolă și revoltătoare.

Întreaga mascaradă s-a petrecut sub oblăduirea doamnei directoare Anca Tomescu, un "savant de renume mondial", singurul cercetător căruia i s-a respins o lucrare prin care venea să demonstreze că 20% din tinerii români sunt homosexuali. Doamna directoare conduce Centrul de Studii și Cercetări pentru Tineret, subordonat Ministerului Tineretului și Sportului. Ministerul Tineretului și Sportului aplică politica guvernamentală în domeniul tineretului.

Chiar dacă am ca exemplu recent atitudinea penibilă a domnului Marga față de istoria națională, refuz să cred că politica Minsterului Tineretului și Sportului este fără Eminescu în manualele școlare.

Sper că domnul ministru Crin Antonescu și domnul secretar de stat Alexandru Popescu vor adopta măsurile disciplinare necesare, pentru ca la Centrul de Studii și Cercetări pentru Tineret să lucreze cercetători adevărați și nu "sondori".

Stimate domnule președinte,

Vă rog să aveți amabilitatea de a transmite Ministerului Tineretului și Sportului pasajele relevante ale acestei Declarații politice.

Vă mulțumesc.

 
Traian Dobre - intervenție intitulată România - o țară în grevă;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Traian Dobre.

Se pregătește domnul deputat Mihail Nică.

 

Domnul Traian Dobre:

Domnule președinte Andrei Chiliman,

Stimați colegi,

Declarația politică am intitulat-o: "România, o țară în grevă".

Recentele proteste ale ceferiștilor, departe de a fi doar ecoul unor nemulțumiri publice care nu mai impresionează nici un factor de putere, subliniază însă cu pregnanță câteva elemente asupra cărora ansamblul clasei politice ar fi obligat să se aplece cu un plus de atenție și înțelegere.

Noi considerăm îndreptățite revendicările și nemulțumirile sindicale, ca o consecință a deprecierii tot mai puternice a nivelului de trai, până spre limite dramatice, contrar promisiunilor puterii din "Contractul cu România" și din "Angajamentul celor 200 zile" asumate în noiembrie 1996.

Nu dorim să cultivăm populist un mesaj care ar defavoriza discriminant celelalte categorii socio-profesionale care supraviețuiesc în condiții cu mult mai grele.

Înțelegem astfel logica revendicărilor salariaților din societățile implicate în transportul feroviar, dar nu putem agrea formula după care pretențiile acestora ar deversa dincolo de bunul simț și ar sfida sărăcia celorlalți, indiferent că este vorba de personal din învățământ, sănătate, cercetare sau administrația publică.

Pentru a nu forța discursul politic, trebuie să operăm cu sinceritate economică și să recunoaștem că astfel de revendicări, suportabile ori din buget, ori din banii călătorilor, nu sunt nici morale și nici demne, măcar pentru că dimensiunea crizei lovește deopotrivă și pe profesor, și pe medic, și pe funcționar, încât nu credem că amendarea unei singure secvențe și ignorarea viciului de sistem pot fi soluții efective.

De partea cealaltă, fermitatea ministrului transporturilor de a nu angaja nici un fel de discuții, din motive de austeritate financiară, este cel puțin suspectă politic, știind că acesta deține un astfel de portofoliu de mai bine de 3 ani, că, formal, și-a asumat sarcina unei restructurări și reforme care ar fi trebuit să-și cam arate efectele, inclusiv în rentabilitate, că bugetul a plătit din greu salalrii compensatorii ceferiștilor disponibilizați, cu riscul confirmat al subfinanțării altor domenii prioritare.

A spune pur și simplu că: "Greva a antrenat 6 miliarde de lei pierderi zilnice, 2 din transportul de călători și 4 din transportul de marfă, că probabil, sunt disfuncții la nivelul managementului societăților desprinse din fostul S.N.C.R.F.", de parcă acești directori și manageri ar fi numiți de Opoziție, și nu după regula păgubosului algoritm politic, nu este altceva decât o problemă de cinism politic, care nu ne mai miră, după celelalte experiențe ale ultimilor 3 ani de tranziție, concretizate într-o continuă recesiune economică.

Nu noi am promis tot felul de prime și nu noi ne-am angajat că în jumătate de an vom primi miliarde de dolari pentru susținerea restructurării economice, încât este firesc ca miniștrii Băsescu, Remeș, ansamblul Guvernului și Președinția, cei care au acces la putere, supralicitând speranțele de așteptare publică, să dea acum seamă celor care, justificat, protestează.

Nu în ultimul rând, remarcăm obediența justiției, mereu grăbită în a califica drept "ilegală" orice fel de grevă din România, cu riscul de a trimite în derizoriu însăși Constituția țării.

Suntem convinși că rezolvarea unor astfel de crize nu poate veni nici din forța protestelor și nici din rezonanța aferentă puterii, ci doar dintr-o reală funcționare a economiei, cu efectul social aferent și, până la urmă, dintr-o responsabilă asumare a deciziei politice care cauționează astfel de procese.

Am văzut cu toții aseară bâlciul politic al actualei puteri, denumit de unii "criză politică majoră", sau "spectacol de varietăți de televiziune", așa cum spunea un distins deputat al puterii.

Este, de fapt, o grevă politică a lui Radu Vasile împotriva Președinției și propriului partid, grevă care încurcă mult actuala putere în scenariul ei de menținere la conducerea țării.

Noi nu ne amestecăm între aceste două tabere ale puterii, dar, totuși, trebuie găsită o soluție onorabilă, respectabilă a tuturor forțelor politice, soluție care nu poate fi decât alegerile anticipate.

Vă mulțumesc.

 
Mihail Nică - sesizarea unor erori în textul unei legi publicate;
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Mihail Nică.

Se pregătește domnul deputat Ștefan Baban. Este aici? Da.

 
 

Domnul Mihail Nică:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor colegi,

Vă informez că textul Legii privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică, publicat în Monitorul Oficial nr. 603, din 9 decembrie 1999, conține texte diferite față de cele votate de Camera Deputaților în ziua de 7 octombrie și, respectiv, de Senat în ziua din 14 octombrie.

De asemenea, solicit secretarului general al Camerei Deputaților să-și prezinte astăzi, în scris, scuze față de declarația de presă pe care a făcut-o ieri în legătură cu această lege, și în aceste scuze să recunoască că textul publicat nu reprezintă ceea ce am votat noi în Cameră.

Vă mulțumesc.

 
Ștefan Baban - prezentarea reacțiilor populației la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.162/1999;
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ștefan Baban și, să vedem, domnii deputați Florian Udrea sau Nicolae Popa au venit? Nu. Domnii deputați Mihai Dorin sau Traian Rânja? Nici dânșii nu sunt prezenți.

În acest caz, o să urmeze domnul deputat Marin Gheorghe.

Aveți cuvânul.

 
 

Domnul Ștefan Baban:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor,

În următoarele minute voi prezenta reacțiile populației la un act normativ emis de Guvernul Românei, dar care, după publicarea sa în Monitorul Oficial nu poate fi pus în aplicare, din motive mai mult sau mai puțin obiective.

Aproximativ 100.000 de familii din România și-au pus mari speranțe în subvențiile pentru energia termică, acordate prin cupoane, pentru perioada 1.XI.1999 – 30.III.2000, subvenții acordate conform Ordonanței de urgență nr. 162/1999.

Într-o țară extrem de săracă, cu multe familii care au venituri foarte mici, majoritatea la nivelul a 300.000 lei net pe membru de familie, această ordonanță a fost întâmpinată cu speranță, dar, în același timp, și cu reținere, având în vedere experiența anilor precedenți.

Conform actului normativ, ajutoarele financiare vor ajunge la populație sub forma unor înscrisuri, respectiv sub forma unor borderouri de plată ce urmează a fi distribuite de primăriile din localitate, pe baza declarațiilor de venituri, pe propria răspundere, a potențialilor beneficiari.

De aici apar și primele probleme, care sunt de fapt cele mai grave, pentru că sunt cele de la începutul drumului ce trebuie parcurs pentru a beneficia de această facilitate.

Având în vedere că totalitatea cheltuielilor de tipărire și de distribuire a formularelor, care sunt în număr de 5, conform Hotărârii Guvernului nr. 958/1999 sunt suportate de bugetele locale, aflate într-o cumplită criză financiară, este clar că beneficiarii acestei ordonanțe nu vor vedea prea repede subvențiile promise. Până în prezent, nici o primărie nu a comandat vreun set de formulare, neidentificându-se măcar totalul celor care beneficiază de aceste ajutoare pentru căldură, deși suntem la jumătatea lunii decembrie 1999.

O altă problemă care trebuie avută în vedere o reprezintă zvonurile, care agită spiritele locatarilor în cauză, în legătură cu acordarea cuponului de căldură - restanțierii la plata întreținerii nu vor beneficia de prevederile acestui act normativ. De ce iau în discuție aceste zvonuri?

Deși legea nu prevede această condiție, oamenii s-au învățat, din experiențele anterioare, că nu ar fi pentru prima oară când, pe marginea unei legi, s-ar obține ceva bani în plus la bugetul statului.

Dacă aceste zvonuri devin o crudă realitate, atunci valoarea facturilor neachitate va crește, determinând colapsul societăților furnizoare de agent termic.

În acest sens, un exemplu edificator îl reprezintă municipiul Botoșani, în care, din totalitatea familiilor ce locuiesc în municipiu, peste 70% au solicitat acordarea cupoanelor de căldură. Mare parte din aceste familii au venituri mai mici de 200.000 lei/membru de familie, fiind cuprinși în categoria restanțierilor la plata întreținerii.

Dacă acordarea subvențiilor la energia termică se condiționează de restanțe, rezultă că municipiul Botoșani nu mai poate beneficia de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 162/1999, iar societatea de producere a energiei termice- CET Botoșani - poate fi închisă până la finele anului.

Prin prezentarea acestor probleme, solicit ca pentru acordarea subvențiilor pentru energia termică să se procedeze de urgență la demararea acțiunii de tipizare și distribuire a formularelor, prin acordarea de sprijin financiar primăriilor locale, precum și virarea sumelor către societățile producătoare și distribuitoare de energie termică, pentru ca acest act normativ să nu devină doar un nou act populist, promovat de un Guvern aflat în criză de imagine.

Vă mulțumesc.

 
Gheorghe Marin - apel pentru sprijinirea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici și mijlocii.
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Marin Gheorghe și, dacă mai vin până la sfârșitul ședinței și ceilalți, o să le dau cuvântul.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
 

Domnul Gheorghe Marin:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Programul de guvernare al actualei coaliții aflată la putere, cât și Guvernul, prin declarațiile sale, a susținut că "sprijină dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii".

Cu toate acestea, în acești 3 ani de când se află la guvernare, actuala coaliție nu a promovat o lege în acest sens. Au încercat să dea aparența sprijinirii I.M.M.-urilor, promovând două hotărâri de Guvern, prin care lansau două programe de sprijin, și o ordonanță, prin care se înființa Agenția Națională pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii.

Mai interesat în susținerea acestui sector s-a arătat Parlamentul României, care a reușit să elaboreze o lege specifică și să introducă în Legea bugetului pe 1999 suma de 300 de miliarde de lei pentru sprijinirea I.M.M.-urilor, sumă care este, fără îndoială, infimă în raport cu necesitățile acestui sector.

Din această sumă, în primele 6 luni ale anului s-au alocat pentru cele două programe aprobate de Guvern doar 30 de miliarde de lei. Ceilalți bani prevăzuți în buget au rămas nefolosiți pentru că Agenția Națională pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, creată special pentru sprijinirea acestui sector, nu a fost în stare, în prima jumătate a acestui an, să elaboreze și să înainteze Guvernului spre aprobare nici un program.

De altfel, nici până la această dată nu au fost aprobate în Guvern alte programe. Și, mai mult, în urma rectificării bugetului, banii prevăzuți pentru sprijinirea I.M.M.-urilor au primit altă destinație.

În condițiile unei totale lipse de fonduri și de transparență privind repartiția puținelor sume alocate pentru sprijinirea I.M.M.-urilor, devine obligatorie aplicarea Legii nr. 133, în forma în care a fost votată de Parlament. Legea prevede, printre altele, la art. 12, accesul întreprinderilor mici și mijlocii la activele disponibile ale societăților comerciale și companiilor naționale cu capital majoritar de stat, precizând că activele au caracter public.

Fondul Proprietății de Stat – această instituție închisă în propria-i neputință, nu a luat până acum nici o măsură pentru a facilita accesul întreprinzătorilor la activele care zac nefolosite în înreprinderile pe care le au în portofoliu.

În data de 9 decembrie 1999, la Brașov a avut loc Consiliul Național al I.M.M.-urilor, cu tema: "Problemele I.M.M.-urilor astăzi". Majoritatea întreprinzătorilor au reclamat fiscalitatea ridicată existentă la această oră în România și neaplicarea Legii nr. 133.

Prezenți la această reuniune, membrii Guvernului și parlamentari ai puterii au promis și cu această ocazie, așa cum au făcut-o de 3 ani încoace, sprijin pentru întreprinzătorii care au supraviețuit și nu au dat faliment.

Semnificativă pentru încrederea pe care aceștia o mai au în promisiuni și pentru absurdul situației în care au ajuns, mi s-a părut remarca unuia dintre participanți: "La această oră, în România Guvernul ne sprijină, Parlamentul ne sprijină, celelalte instituții ne sprijină, iar noi rămânem nesprijiniți".

Dacă întreprinzătorii au ajuns într-o asemenea situație disperată, înseamnă că nu se mai poate continua așa, domnilor guvernanți, că trebuie să se treacă de la promisiuni la fapte, să se demonstreze prin fapte sprijinul față de problematica acestui sector.

Dar cine mai poate crede că se va întâmpla așa, când astăzi, în România asistăm la o situație incredibilă: singurele lucruri care mai interesează actuala conducere a țării sunt legate de luptele pentru fotolii, fie ele chiar și de prim-ministru.

Vă mulțumesc.

 
   
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Să vedem dacă au venit domnii deputați Mihai Dorin, Traian Rânja, Dan Matei Agathon, Florian Udrea, Nicolae Popa?

Deci, cum nu a venit nici unul dintre ei, declar închisă prima parte a ședinței noastre, urmând să continuăm ședința în momentul în care avem doi secretari de ședință și prezența făcută, în câteva minute, în care vom chema colegii în sală. Rog liderii de grupuri parlamentare să dispună măsurile necesare pentru a se asigura cvorumul de lucru și de vot. (Se face apel sonor.)

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă informez că din totalul celor 343 de deputați și-au înregistrat prezența la lucrări 274, fiind absenți 69. Din aceștia, 17 participă la alte acțiuni parlamentare, și anume: 9 membri ai Guvernului și 8 deputați în străinătate. Cvorumul prevăzut de art. 128 din regulamentul nostru este întrunit. Cvorumul de lucru este de 155 astăzi.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 16 aprilie 2021, 11:32
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro