Plen
Ședința Camerei Deputaților din 9 mai 2000
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
17-10-2018
Arhiva video:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2000 > 09-05-2000 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 9 mai 2000

Intervenții ale domnilor deputați:  

Ședința a început la ora 8,45.

Lucrările au fost conduse de domnii Miron Tudor Mitrea și Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz, vicepreședinți ai Camerei Deputaților, asistați de domnii Acsinte Gaspar și Andrei Ioan Chiliman, secretari.

   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Doamnelor și domnilor deputați,

Începem prima parte a ședinței noastre – intervenții ale deputaților.

 
  Niculae Napoleon Antonescu - intervenție cu titlul Reforma, restructurarea, demonopolizarea și privatizarea între necesitate și fetișizare;

Are cuvântul domnul deputat Antonescu Napoleon. Se pregătește domnul deputat Vasile Vetișanu.

   

Domnul Niculae Napoleon Antonescu:

Domnule președinte de ședință,

Domnilor colegi,

Am intitulat intervenția de astăzi "Reforma, restructurarea, demonopolizarea și privatizarea între necesitate și fetișizare".

Problemele ridicate în această declarație se referă, în mod concret, la industria de petrol și gaze, dar acestea sunt valabile și pentru alte sectoare, regii sau societăți naționale, în special din domeniul utilităților publice, cum ar fi energie electrică, termică, transport, regii de apă etc., care pun probleme identice sau similare.

Așa cum am arătat și cu alte ocazii, nici un specialist sau cunoscător din domeniul industriei de petrol și gaze românești nu pune sub semnul îndoielii necesitatea realizării unei reforme, respectiv restructurări de fond a acestei ramuri deosebit de importante pentru economia națională, și nu numai.

Problema care se pune este însă una esențială pentru acest domeniu, și anume: ce înțelegem prin reformă și restructurare, respectiv prin demonopolizare și privatizare?

În primul rând, cred că reforma și restructurarea de fond trebuie să constea în transformarea S.N.M. PETROM și respectiv S.N.G.N. ROMGAZ în societăți puternice, cu un management modern și performant, care să le permită accesul la tehnologii de vârf, cu o structură corespunzătoare marilor companii internaționale, indiferent dacă acestea sunt cu capital majoritar, eventual integral de stat, sau privat.

Din acest punct de vedere, aceste societăți trebuie să aibă în componență departamente, divizii de explorare, de exploatare, de transport, de prelucrare și valorificare, inclusiv o proprie rețea de distribuție, care este veriga finală ce aduce un profit maxim, profit care poate fi redistribuit și utilizat corespunzător în orice moment.

Este evident că, în afară de aceste departamente esențiale pentru o companie petrolieră sau de gaze, sunt necesare și alte servicii, cum ar fi cele de cercetări geologice, de forare, de cimentare, de punere în producție, operații speciale, intervenții, mentenanțe etc. Toate acestea se pot realiza în general prin angajarea unor firme specializate care să efectueze aceste lucrări în condiții de calitate și eficiență economică superioară, în urma unei competiții deschise și corecte.

După părerea mea, orice reformă, respectiv restructurare, trebuie să aibă în vedere în special aspectele privind structura, organizarea și managementul societății lor, în sensul celor arătate mai sus și în concordanță cu practica pe plan mondial și mai puțin aspectele colaterale care în fond nu urmăresc decât slăbirea acestora, reducerea puterii lor organizatorice și economice, precum și a importanței în economia națională.

În privința demonopolizării, privatizării și creării unei piețe concurențiale, cred că suntem cu mult înaintea a foarte multor țări cu industrii puternice în acest domeniu.

Astfel, pe piața românească există mai multe din surse care provine petrolul, import și intern, respectiv gazele, ROMGAZ, PETROM și import, există mai multe societăți de stat sau private românești, mixte sau străine pentru activitățile de servicii menționate mai sus, inclusiv de prelucrare a petrolului și mai ales de distribuire a produselor petroliere și a gazelor.

În aceste condiții, este greu de înțeles la ce se referă anumite persoane, în general din sfera politicului, care nu sunt specialiști în acest domeniu și nici nu cunosc, sau nu vor să cunoască situația reală din țările cu industrii puternice de petrol și gaze, inclusiv din Comunitatea Europeană, când vorbesc de demonopolizare și privatizare.

Este evident că se impune ca o necesitate să se acționeze și în această direcție, în sensul lărgirii pieței concurențiale și chiar a privatizării corecte și eficiente a unor sectoare din domeniile serviciilor pentru aceste industrii, a prelucrării, transporturilor și distribuirii produselor petroliere și gazelor.

De asemenea, deși nu este absolut necesar, se poate pune problema unei privatizări parțiale, fără cedarea însă a controlului și a managementului, chiar în cadrul societăților naționale PETROM și ROMGAZ, ca principali operatori în aceste activități, în aceste domenii.

Ceea ce nu înțeleg, ca de altfel marea majoritate a specialiștilor din domeniu, de ce în interesul cui și, dacă vreți, la comanda căror cercuri, în special din afară, se fetișizează și se exagerează în mod absolut nerațional problemele așa-zisei reforme, demonopolizări și privatizări în industriile de petrol și gaze, cu atât mai mult cu cât acestea sunt unele dintre cele mai puternice și eficiente companii naționale și cu mare impact internațional.

Cred că soluția aplicată de Guvern, de Ministerul Industriei pentru "spargerea ROMGAZ-ului" nu este deloc cea mai potrivită și este în contradicție cu principiile expuse și cu realitatea din majoritatea țărilor europene, astfel că se impune fie corectarea, fie modificarea acesteia oricând se va ivi o ocazie în acest sens.

Precizez încă o dată că nimeni nu este împotriva reformei, restructurării și demonopolizării, respectiv privatizării, inclusiv în acest domeniu vital pentru România, dar aceste procese trebuie să se facă numai pe baza unor studii temeinic fundamentate, realizate de specialiști calificați, obiectivi și dezinteresați, respectiv făcute numai în scopul eficientizării maxime a acestor societăți și, evident, în interesul țării și al întregii națiuni.

Nu este permis nimănui să distrugă această imensă bogăție a țării, sau s-o transfere în mâinile unor grupuri de interese din țară, sau din afară, cu consecințe grave și imprevizibile pentru viitor.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Vasile Vetișanu - demers pentru îndreptarea unei erori politice și istorice în viața națională - ziua de 10 Mai;

Are cuvântul domnul deputat Vasile Vetișanu. Se pregătește domnul deputat Anghel Stanciu.

Domnule Vetișanu, aveți microfonul.

   

Domnul Vasile Vetișanu:

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

Ideea de bază de la care pornesc în declarația mea politică este îndreptarea unei erori politice și istorice în viața națională. Așadar, aduc înaintea dumneavoastră, prin intervenția mea de astăzi, amintirea unei zile istorice pentru poporul român – ziua de 10 Mai.

Ziua de 10 Mai a deschis calea României moderne, proiectându-ne aspirațiile europene încă din secolul trecut. Așa cum se știe, în ultimii 50 de ani am trăit o istorie străine de poporul nostru, în care arbitrariul a dominat.

Semnificațiile istorice și naționale ale zilei de 10 Mai au fost estompate și dirijate în mod sistematic de regimul totalitar comunist spre o totală anihilare și anatemizare.

Pericolul acestui dirijism politic în istorie a mers atât de departe, încât a împins lucrurile în mod diabolic până la schimbarea datei de calendar, respectiv a zilei de 10 mai, cunoscută ca "Sărbătoare a Independenței", cu "Ziua de 9 Mai".

Același regim odios proclama ziua de 8 Mai ca fiind de mare importanță politică, deși se știe, ea a fost pentru noi ziua diavolului roșu, când comunismul a încercat să obțină statut legal în România.

Desigur, privindu-le toate acestea acum, ne dăm seama că erau contrafaceri politice, menite să șteargă din memoria vieții noastre ceea ce a fost numită sfânta zi de 10 Mai. Din păcate, nici după 1989, nu s-au făcut eforturile necesare în recuperarea acestei probleme.

De fapt, ce reprezintă pentru noi și pentru viitorime, ziua de 10 Mai? La 10 Mai 1866, Carol I devine principe și depune jurământul de domn în Adunarea Constituțională, iar la 10 mai 1881 devine Rege al României, România fiind proclamată Regat.

A fost momentul unei ascendențe a țării noastre în plan european. Acest moment al Regatului Român, al afirmării acestui regat, a fost încununat și de cucerirea Independenței de stat a României, pe care Carol I o dobândise în mod strălucit, preluând comanda armatei române și rusești. Drept răsplată, rușii ne-au răpit Basarabia. A existat însă recunoștința popoarelor Europei față de întreaga evoluție a României până în anul 1918.

În anul 1906, la 40 de ani de domnie a lui Carol I, Regatul Român a mai îndeplinit un rost: acela de înviora viața politică a românilor ardeleni, prezenți la București la marea sărbătoare, iar anii care au urmat – 1913, 1916 și 1918 – au dus la împlinirea și întregirea României Mari.

Ne amintim, deci, că ziua de 10 Mai a intrat în calendarul vieții noastre istorice din generație în generație, permanentizându-se așa cum o consacra de fapt răscolitor și cântecul: "10 Mai va fi de-a pururi/Ziua Sfântă ce ne-a dat/Domn puternic țării noastre/Libertate și Regat".

E ceea ce nu trebuie să se uite și nu se poate uita. Nici un popor demn și adevărat nu-și uită ceasurile lui de împlinire.

Cu aceste gânduri, solicit comisiilor de specialitate și voi face demersurile necesare ca să se folosească toate mijloacele posibile pentru reașezarea zilei de 10 Mai în calendarul sărbătorilor noastre naționale, încă în această sesiune.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Anghel Stanciu - declarație, în numele Grupului parlamentar al PRM, privind situația S.C. TEPRO - Iași;

Are cuvântul domnul deputat Stanciu Anghel. Se pregătește domnul deputat Bogdan Niculescu-Duvăz.

Aveți cuvântul.

   

Domnul Anghel Stanciu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Vă rog să-mi permiteți să prezint în fața dumneavoastră, în numele Grupului parlamentar al Partidului România Mare, următoarea situație,

Doamnelor și domnilor deputați,

Aduc în fața dumneavoastră spre a judeca și găsi o soluție pentru salvarea uneia dintre cele mai importante fabrici de țevi sudate longitudinal, nu numai din România, dar și din sud-estul Europei.

Este vorba de S.C. TEPRO din Iași, privatizată destul de dubios, cu ceva ani în urmă, operațiune, pe cât de repede făcută, pe atât lipsită total de transparență, apoi adusă în stare de faliment de monopolul ceh care a cumpărat-o. Aceasta ne dă certitudinea că a fost o operațiune prin care s-a încercat să fie eliminat de pe piața externă un concurent redutabil, cum este TEPRO Iași.

Deși contractul de privatizare prevedea ca obiective majore retehnologizarea și păstrarea celei mai mari părți a personalului muncitor, noul proprietar nu și-a respectat angajamentele asumate. Dimpotrivă, a procedat la dezafectarea unor utilaje importante, vândute apoi ca fier vechi, și la disponibilizarea celei mai mari părți a personalului.

În legătură cu cel de-al doilea punct al contractului, conducerea societății a efectuat nejustificat concedieri succesive, ceea ce a condus la disponibilizarea a 2.500 de angajați din efectivul de 4.000, preluat cu ocazia privatizării.

Aplicarea demențială a planului de reducere cu orice preț a personalului, a condus la o nouă variantă, în virtutea căreia, la TEPRO Iași vor rămâne numai 400 de salariați din 4.000 inițial, din care 300 personal productiv.

Această măsură a determinat greva spontană din dimineața zilei de 8 martie, ca semn de protest din partea salariaților, vizavi de planul conducerii de a mai concedia încă 1.100 de salariați. O asemenea măsură ar însemna o puternică lovitură dată nu numai unui important segment de populație a Iașului, dar și producției de țevi din România și respectiv din piața europeană.

Concomitent cu reducerea personalului, conducerea Întreprinderii TEPRO Iași a acționat sistematic pentru scăderea producției, prin lipsa aprovizionării cu materii prime, dezorganizarea fluxurilor tehnologice, dezafectarea unor utilaje importante și vânzarea lor ca fier vechi.

Așa, de exemplu, în 1998 s-au produs doar 18 mii tone de țevi, în 1999 – sub 30 de mii de tone, iar pentru anul 2000 se prevede o producție de circa 90 de mii de tone, lucru imposibil de realizat cu efectivul de muncitori avut în vedere.

Conducerea TEPRO Iași, stimulată de patronii străini, a avut o însemnată contribuție la diminuarea treptată a capacităților de producție și, odată cu aceasta, la înlăturarea de pe piețele externe a produselor fabricate la Iași. Menționăm că S.C. TEPRO Iași era singura din Europa de Est abilitată și având certificat de calitate.

Diminuarea continuă a producției și productivității muncii și implicit a veniturilor a constituit așa-zisele cauze pentru reducerile de personal, crearea unor stări de nemulțumiri sociale, care au dus la demonstrații în stradă și intervenții nu prea ortodoxe din partea forțelor de ordine.

În momentul de față, Grupul A.I. "OPLETALOVA" Praga, în urma unei așa-zise analize în care a fost evidențiat managementul deficitar al TEPRO, ca o cauză principală pentru declinul activității, a hotărât să se concedieze și restul de 1.100 de angajați și să rămână numai cu 300 de muncitori. Or, 300 de muncitori într-un an nu vor produce 90 de mii de tone.

În consecință, față de toate aceste lucruri, grupul nostru parlamentar solicită următoarele:

1. Să se constituie o subcomisie de resort în cadrul Comisiei economice și de privatizare a Camerei Deputaților, care să analizeze punctual contractul de privatizare, iar, dacă se constată neîndeplinirea celor stipulate în acest document, să fie imediat reziliat.

2. Să se analizeze stadiul înfăptuirii procesului de retehnologizare și, dacă se constată neîndeplinirea cu rea-credință a acestei operațiuni, de asemenea, contractul să fie reziliat.

3. Să se oprească concedierile arbitrare, urmărindu-se în acest domeniu ca Ministerul Industriilor, dar și FPS-ul, să asigure respectarea prevederilor contractuale.

4. Să se verifice secțiile care au fost dezafectate de utilaje și vândute ca fier vechi și să fie începută urmărirea penală împotriva celor care se fac vinovați de subminarea capacității de producție a TEPRO Iași.

Chiar dacă președintele FPS, distinsul domn Radu Sârbu, amenință peste tot pe toată lumea cu intentarea unor procese, îl asigurăm că acestea rămân pentru noi apă de ploaie. Iar, dacă domnia sa dorește a fi implicat în această afacere, care nu este prea ortodoxă, nu vom ezita să-l tragem la răspundere.

În numele Grupului parlamentar al Partidului România Mare, prof.univ.dr.ing. Anghel Stanciu, deputat PRM de Iași.

Vă mulțumim pentru atenție.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz - apel la colegii deputați pentru susținerea unui plan național de combatere a drogurilor;

Are cuvântul domnul vicepreședinte Bogdan Niculescu-Duvăz. Se pregătește domnul deputat Petre Țurlea.

   

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Scurta istorie de numai 10 ani a libertății redobândite de poporul român ne convinge cu fiecare zi care trece că, pentru fiecare speranță reînnoită există și un pericol de înfruntat, că slăbiciunea de moment a individului sau a societății poate transforma visul lucid în iluzie perdantă sau chiar halucinație ucigașă.

Am învățat că libertatea este un exercițiu de viață dificil care trebuie să fie asumat în fiecare clipă de oameni conștienți. De câțiva ani au apărut și în România negustorii de himere și victimele lor. Drogurile devin prezențe amenințătoare și certe în orașele noastre, în universități, școli, pe străzi și în discoteci. Trebuie să recunoaștem că nu am fost suficient de pregătiți să înfruntăm puterea marilor grupuri criminale care au interesul să facă din țara noastră o zonă de tranzit masiv al drogurilor către Occident și din tinerii noștri o sursă crescândă de profit și de complicitate la infracțiuni.

E timpul să apreciem cu responsabilitate gravitatea acestei probleme și să acționăm cu fermitate. Dacă pentru multe din țările europene este foarte dificil să contracareze acest fenomen vechi, de decenii, pentru noi, încă mai este posibil să reprimăm toate aspectele criminale directe și indirecte ale traficului de droguri și să ne recuperăm cetățenii care au devenit dependenți, pentru că sunt relativ puțini numeroși, încă.

Consumul de droguri de la noi nu este încă fenomenul extrem de complex din Occident. Avem nevoie însă de decizii politice și de măsuri guvernamentale rapide, ferme, coerente și de deplină cooperare a colectivităților și a cetățenilor.

Cu alte cuvinte, avem nevoie de o cunoaștere cât mai reală a fenomenelor legate de traficul de droguri și de consumul intern de droguri. Avem nevoie de cooperare internațională.

Personal, voi propune un plan național de combatere a drogurilor.

Vă invit pe dumneavoastră, colegii mei deputați, indiferent de partidul din care faceți parte, să cooperăm pentru elaborarea, adoptarea cât mai rapidă și susținerea concretă a acestui plan național.

De aceea, îi rog pe colegii noștri senatori să adopte cât mai repede posibil proiectul de Lege privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, astfel încât până la finalul acestei legislaturi, legea să între în vigoare și să devină temelia planului nostru.

Am convingerea că dacă acționăm cu hotărâre și imediat, putem câștiga acest război.

Suntem datori poporului român și mai ales tinerilor cu această victorie.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule vicepreședinte.

 
  Petre Țurlea - trasarea unor repere istorice; comentariu asupra Tratatului cu Republica Moldova;

Are cuvântul domnul deputat Petre Țurlea. Se pregătește domnul deputat Vasile Mîndroviceanu.

   

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Foarte pe scurt, o să vă prezint trei idei.

Știți că, de curând, ilustrul nostru ministru de externe, domnul Petre Roman, a semnat cunoscutul Tratat cu Republica Moldova, între România și Republica Moldova. Este o nouă infamie și a domniei sale, dar și a actualei Puteri.

Se pune problema alegerii. Și trebuie să fim foarte clari atunci când facem această alegere: alegerea între interesul general și perpetuu al națiunii române și interesul îngust și momentan al actualei Puteri.

Interesul general cere ca acest tratat să nu existe. El este și ilogic. Două părți ale aceleiași națiuni nu pot încheia un tratat ca între două state suverane. El este, de asemenea, și o recunoaștere a acelui Protocol secret, a punctului 3 al Protocolului secret din Tratatul Ribbentrop-Molotov din 1939, care prevedea cotropirea Basarabiei de către Rusia.

Acest tratat este impus, după cum șitiți cu toții, de un Occident căruia puțin îi pasă de sentimentele românilor, de drepturile lor istorice de a trăi uniți.

Acceptarea tratatului se face cu ochii spre Occident, de unde să vină sprijinul politic și material pentru alegerile parlamentare și prezidențiale din toamna aceasta, sprijin, evident, pentru semnatarii acestui tratat, pentru actuala Putere.

Ca istoric, vreau să vă aduc aminte de un fapt extraordinar de important, și mai ales celor care se află astăzi la putere vreau să le aduc aminte. Imediat după cotropirea Basarabiei în 1940, cele mai mari personalități ale României acelui moment, adică Nicolae Iorga, Iuliu Maniu și Dinu Brătianu, ultimii fiind conducătorii celor două mari partide istorice de la care se revendică majoritatea actualei Puteri, au semnat un document, un protest împotriva cotropirii Basarabiei de către Uniunea Sovietică.

Aceste mari personalități și înaintașii, deci, ai actualelor partide de la putere au spus "nu". Înaintașul domnului Petre Roman, Walter Roman, membru al Partidului Comunist de atunci, vorbea la Radio Moscova în favoarea cotropirii Basarabiei de către U.R.S.S. în același moment în care Iuliu Maniu, Brătianu și Iorga spuneau că nu trebuie cedat acest teritoriu.

Îi întreb pe reprezentanții iluștri de astăzi ai celor două mari partide istorice: cum se pot complace în adversari ai lui Iuliu Maniu și ai lui Dinu Brătianu?

Acceptarea tratatului, după cel cu Ucraina, acceptat tot de actuala Putere, este o nouă trădare a națiunii române de către cei care se află astăzi în fruntea statului român.

Trebuie, până la urmă, să vă temeți de consemnările istoriei.

Astăzi, după cum știți, un ilustru coleg, adineauri, ne-a spus că ne aflăm în preajma Zilei Independenței României. Ne aflăm chiar în Ziua Independenței României - 9 Mai. Este bine ca cei care vin aici, la tribună, și vorbesc de fapte istorice să și cunoască istoria. La 9 Mai 1877, Parlamentul României a proclamat Independența României. Deci, este normală sărbătorirea la 9 Mai. Asta nu înseamnă că ziua de 10 mai n-are semnificația sa istorică. Dar Independența României a fost proclamată în ziua de 9 mai.

Doamnelor și domnilor, generațiile de români de la 1877 și 1918 ne-au lăsat România întreagă. Recunoștința noastră trebuie să fie de asemenea întreagă către aceste generații. Din păcate, Puterea de astăzi de la București se străduie să distrugă această Românie pe care generațiile de la ’77 și de la 1918 ne-au lăsat-o.

Trăim, doamnelor și domnilor, triste vremi și constatăm că în fruntea statului se află foarte mulți nevolnici. Vreau să vă aduc la cunoștință un fapt cu totul zguduitor. Acum o jumătate de oră, în ziua Independenței de stat a României, pe Primăria centrului administrativ dintr-unul din județele țării, în Covasna, pe Primăria din Sfântu-Gheorghe flutura Steagul Ungariei Mari.

Nu știu ce face ministrul de Interne, care-i reprezentantul Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat, urmașul partidului care a luptat atât de mult pentru Unirea cea Mare din 1918!

Deci, astăzi, doamnelor și domnilor, acum o jumătate de oră, mai flutura încă pe clădirea Primăriei din Sfântu-Gheorghe steagul Ungariei Mari cu Coroana Ungariei Mari!

Nimeni nu aude în țara aceasta?!

(Aplauze)

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Vasile Mândroviceanu - reiterarea întrebării - De ce nu se pornește încă un proces mondial al comunismului?;

Are cuvântul domnul deputat Vasile Mândroviceanu. Se pregătește domnul deputat Petru Bejinariu.

   

Domnul Vasile Mândroviceanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Popoarele își aleg conducătorii așa cum cred, riscul rezultatelor privindu-le în primul rând pe ele, dar alianțele și comunitățile de popoare pot să-și ia măsuri defensive când cred că, de undeva, unele alegeri de conducători de stat le amenință cu vreun pericol.

După al doilea război mondial, prin înfrângerea Germaniei și Italiei fasciste, partidele de dreapta din Europa au suferit un puternic recul, locul lor fiind ocupat de extrema stângă cu o creștere semnificativă a partidelor comuniste, care nu au fost decât sucursale ale Moscovei în ofensiva Rusiei de cucerire a Europei sub deviza internaționalismului proletar.

Dacă privim acum, după 55 de ani de la distrugerea fascismului, cum sunt urmăriți și în gaură de șarpe nu marii vinovați care au fost lichidați demult, ci plevușca măruntă, ca foștii gardieni sau grefieri, în timp ce marii vinovați comuniști, cei mai mari criminali din istoria comunității, nu numai că nu sunt atinși nici cu un fir de păr, dar ei devin din nou conducători de popoare, sau miliardari mafioți prin crime și corupție, putem spune cu toată convingerea că anul 1989 a fost, după prăbușirea regimurilor comuniste, anul salvării comunismului de la judecată.

Se pune, pe drept cuvânt, întrebarea: cine-i apără pe comuniști, de nu se pornește încă un proces mondial al comunismului?

Reprezentanții democrațiilor europene fac eforturi pentru salvarea vieții marelui terorist comunist Ocealan, în timp ce nu ridică un deget în sprijinul salvatorului Republicii Chile de la comunism, după cum n-au schițat nici un gest atunci când în București au năvălit hoardele de mineri, ordonați și conduși de fostul președinte al țării, iar în Bulgaria, Ungaria și Polonia comuniștii au ajuns în locuri de frunte.

Comunismul este protejat de stânga europeană și de "mama Rusia", fidelă executoare testamentară a lui Petru cel Mare și a lui Stalin, care a împins hegemonia rusească până în vestul Europei.

Atât cu diplomați, cât și cu o întinsă rețea infiltrată în toate structurile economice, sociale, militare, culturale și politice, Rusia continuă să activeze în toate statele europene care-i facilitează pătrunderea, iar România se numără printre acestea.

Interesantă va fi atitudinea democrațiilor europene în eventuala alegere a unui Guvern pro-comunist în România în acest an. Vor schița ele vreun gest de protest? Ne îndoim, căci vigilența lor este ca dreapta să nu vină la putere, căci ceilalți tot ai lor sunt.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Petru Bejinariu - declarație intitulată O nouă eroare în diplomația românească;

Are cuvântul domnul deputat Petru Bejinariu. Se pregătește domnul deputat Ioan Vida Simiti.

   

Domnul Petru Bejinariu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Intitulez declarația de azi "O nouă eroare în diplomația română".

Recent, s-a încheiat Tratatul dintre România și Republica Moldova, adică "Tratatul româno-român", un demers al înveșnicirii înstrăinării Basarabiei, cum spune un distins reprezentant al Asociației Mondiale Pro Basarabia și Bucovina.

Necesitatea încheierii acestui tratat este susținută de către experții Ministerului Afacerilor Externe prin apelarea la cerințele impuse de Uniunea Europeană și NATO, două structuri la a căror aderare și-a pus candidatura și România încă de pe vremea guvernării PDSR.

Nemulțumirile noastre privesc tratatul, privesc graba parafării tratatului, dar mai cu seamă absența din acest document diplomatic a menționării și condamnării Pactului Ribbentrop-Molotov, deși, la interpelarea noastră din 13 decembrie, domnul secretar de stat Răzvan Ungureanu a răspuns că sublinierile sunt în proiect. Înseamnă că și cuceririle au fost slabe.

După cum se cunoaște, pactul acesta, semnat la 23 august 1939, cuprindea ocuparea Basarabiei, alături de alte teritorii, de către Uniunea Sovietică. În art.3 al protocolului secret era menționat: "În privința Europei sud-estice, partea sovietică subliniază interesul pe care îl manifestă pentru Basarabia. Partea germană își declară totalul dezinteres politic față de acest teritoriu". Acest secret nu a durat mult, deoarece, în sovietul suprem, Molotov a declarat că Uniunea Sovietică nu recunoaște unirea Basarabiei cu România. Au urmat momentele grele pentru români provocate de ultimatumul sovietic din 1940. Așa a fost ruptă această parte de țară din trupul întreg al României.

A nu condamna acest pact înseamnă a fi de acord cu el. Noi nu putem și nici nu avem dreptul să sărim peste un moment atât de dureros din propria noastră istorie.

Iată, românii dintre Prut și Nistru, silnic dezlipiți de patria-mamă și înregimentați în noua țară, au suportat mari nedreptăți și mari violențe. În anii 1946-1947 au murit de foame peste 1400000 de români. Jumătate de milion au fost arestați, judecați și întemnițați, iar peste 800 de mii de cetățeni din Republica Moldova au fost deportați în îndepărtatele zone ale Siberiei de unde n-au mai venit. Au fost interzise folosirea limbii române și a manifestărilor culturale românești. Anual au fost aduși circa 40 de mii de ruși, ucraineni, bieloruși etc. pentru grăbita deznaționalizare a Basarabiei.

Mihail Sadoveanu, în urma mai multor drumuri prin Basarabia, scria: "Pe pământul ei au curs atâtea lacrimi și sânge, a fost atâta încălcare și atâta silă, încât privirile și cântecele urmașilor au rămas triste". Dacă aceasta este istoria acelui blestemat pact Ribbentrop-Molotov, cu urmări atât de grele pentru români, se cuvine să-l menționăm în orice document diplomatic, în orice împrejurare și în orice evocare privind Basarabia spre neuitare și spre condamnare. Nici în Tratatul politic de pază dintre România și Ucraina, parafat, semnat și ratificat de actuala putere nu este menționat și condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov, iar urmarea de bază este foarte bine cunoscută, accentuarea procesului de deznaționalizare în toate comunitățile românești. Se cuvine, așadar, ca niciodată să nu uităm că istorie înseamnă cunoaștere, neuitare și previziune.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Ioan Vida Simiti - pledoarie în ideea reconcilierii religioase în pragul unui nou mileniu;

Are cuvântul domnul deputat Ioan Vida Simiti și se pregătește domnul deputat Meșca Sever.

   

Domnul Ioan Vida Simiti:

Vă mulțumesc, domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Pentru spiritualitatea creștină, în general, și pentru lumea catolică, în special, îndrăznesc să spun că anul 2000, prin celebrarea celui de-al XXVI-lea jubileu, are o relevanță cu totul specială.

Jubileul 2000 proclamat de către Papa Ioan Paul al II-lea prin scrisoarea apostolică din 10 nov.1994 se particularizează prin împlinirea a 2000 de ani de la nașterea lui Cristos, marcând în mod suplimentar sfârșitul mileniului al II-lea și începutul altuia nou.

Sfântul Părinte invită ca acest jubileu să fie trăit ca o împlinire a timpului, ca o posibilitate deosebită de iertare și vestire autentică a lui Cristos, unicul mântuitor al lumii. Fiind un eveniment spiritual de o extraordinară importanță, Jubileul 2000 este unul al indulgenței, al recunoștinței, al evanghelizării și, în primul rând, al ecumenismului. Al ecumenismului, pentru că dacă mileniul II a fost unul marilor schisme, mileniul în care ne pregătim să intrăm începând de anul viitor se dorește a fi mileniul reconcilierii și al reunificării diferitelor confesiuni creștine.

O mărturie excepțională că Sfântul Scaun tratează cu toată atenția și angajarea această misiune este tocmai vizita în România a Papei Ioan Paul al II-lea și care s-a desfășurat, în mod incontestabil, sub semnul împăcării și al ecumenismului. Este acesta un orizont pe care Jubileul 2000 îl va formula în termeni imperativi și care, cel puțin într-o primă etapă, va trebui să însemne depășirea pragului intoranței religioase, printr-o reactualizare a comunicării și dialogului interconfesional.

În fapt, identificăm în acest travaliu ecumenic de o mare generozitate un model de evoluție spirituală, dar și social-comunitară care aparține prin excelență viitorului și care ar fi de dorit să fie asimilat inclusiv mediului religios românesc, afectat în ultima vreme de îngrijorătoare manifestări pe terenul intoleranței și chiar al violenței.

Astfel, însușindu-ne o privire retrospectivă asupra realității în speță, vom observa că multe dintre episoadele de intoleranță interconfesională consumate în România după 1989 au fost aferente procesului de reconstrucție a Bisericii greco-catolice, fiind nu de puține ori consecința directă a obstrucțiilor pătimașe la care a fost supus acest complex efort de regenerare.

Este o stare de fapt inacceptabilă pentru România anului 2000 și care se cere cât mai repede depășită, fie și numai pentru că Biserica greco-catolică are calitatea unei instituții românești de tradiție care în acest an celebrează jubileul 300, adică împlinirea a 300 de ani de la constituire. Au fost 3 secole de istorie veritabilă în care Biserica greco-catolică, așa cum aprecia Eugen Lovinescu, a fost prima instituție românească cu o certă deschidere occidentală și prin care spațiul românesc a fost afiliat încă din secolul XVIII curentelor de cultură și civilizațiilor occidentale.

Nu în ultimul rând, Biserica română unită cu Roma a fost cadrul în care s-a format o elită românească cultural-politică performantă, care a pus bazele mișcării naționale românești din Ardeal, pregătind în acest fel premisele Marii Uniri de la 1918.

În aceste condiții, nu ar fi o exagerare dacă am aprecia că unirea politică din 1918 a fost în bună măsură anticipată cu două secole mai devreme și anume prin unirea religioasă a bisericilor ortodoxe române din Transilvania cu Biserica Catolică. Este o realitatea de ordin istoric pe care o analiză lucidă și obiectivă a faptelor o poate confirma și reafirma.

Prin urmare, doamnelor și domnilor colegi, o anulare deplină a consecințelor martirajului Bisericii Unite început o dată cu instaurarea comunismului devine o necesitate stringentă, prin care noi românii ne-am putea dovedi disponibilitatea de a accepta valorile spirituale ale viitorului: reconcilierea, iertarea, ecumenismul și pe care, în acest an sfânt, Jubileul 2000 al Bisericii și Jubileul 300 al Bisericii greco-catolice le proclamă deopotrivă.

În plus, România are astăzi nevoie de o instituție bisericească solidă, alături de Biserica Ortodoxă Română, capabilă să îmbine, în demersurile sale, dimensiunea națională cu acea pro-occidentală, iar o astfel de instituție prin experiență și tradiție este, după opinia mea, Biserica greco-catolică.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Sever Meșca - exprimarea idealului de refacere a României Mari printr-un proces firesc;

Are cuvântul domnul deputat Meșca Sever și se pregătește domnul deputat Mihai Baciu.

   

Domnul Sever Meșca:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

De la înființarea sa, în anul 1991, Partidul România Mare a fost conceput nu ca un simplu partid politic, vizând exclusiv cucerirea prin mijloace democratice a puterii. Partidul nostru a fost conceput ca o formațiune menită să concentreze toate energiile naționale, pentru care sintagma România Mare reprezintă gloria și demnitatea patriei sfinte, în aceeași măsură în care reprezintă un ideal. Noi ne-am propus să dirijăm energia și mândria națională pentru refacerea României Mari, printr-un proces firesc, în consonanță cu noile realități europene, similar celui care a permis reunificarea Germaniei și recâștigarea independenței țărilor baltice.

Iată de ce, doamnelor și domnilor colegi, Partidul România Mare apreciază că marile erori ale guvernărilor din ultimii 10 ani, concesiile consecutive făcute pe altarul oportunismului sau conformismului trebuie să înceteze.

Dacă Guvernul român al anului 1991 a comis o eroare imensă, recunoscând fără a fi măcar forțat s-o facă, apariția unui nou subiect de drept internațional- Republica Moldova- calchiată după tragica RSS Moldovenească, dacă guvernele următoare au cedat și în raporturile cu Ungaria și în cele cu Ucraina, dacă toate aceste guverne s-au înșelat în evaluările pe care le-au făcut cu privire la șansele de integrare ale României în NATO și în Uniunea Europeană, noi, parlamentarii, nu mai avem dreptul să greșim. Românii noștri din Basarabia nu vorbesc o limbă moldovenească, ci limba română care nu apare menționată în textul tratatului irațional. Nu se face nici o referire la Tratatul Ribbentrop-Molotov, pentru că o asemenea referire ar sublinia însăși lipsa de sens a proiectatului tratat româno-moldav, dacă nu cumva sensul este încă o mare trădare a intereselor naționale.

Ce înseamnă, domnilor colegi, parteneriat privilegiat și cooperare, când colegul de partid al actualului ministru de externe taie curentul electric amărâților de români, cărora le recunoaște o statalitate moldovenească, pentru meschina datorie de 20 de milioane de dolari? Ce altceva decât o nouă barieră între frați înseamnă semnarea unui astfel de tratat împotriva naturii? Nu ne putea obliga nimeni să comitem astfel erori care urmau să fie opuse dreptului istoric, jertfelor, tratatelor internaționale, logicii și inteligenței, sentimentelor.

Guvernanții noștri care în ultimii 10 ani au uzat de cea mai slabă diplomație din întreaga noastră istorie, vor să încununeze această perioadă cu un tratat pe măsură. Partidul România Mare care nu avea în 1991 o voce parlamentară, nu s-a putut opune atunci în mod eficient pentru a opri eroarea anului, recunoașterea Republicii Moldova. Acum însă putem afirma, inclusiv de la înălțimea acestei tribune, că tratatul care s-a parafat recent la Chișinău este numai tratatul celor care cred că Basarabia nu este România, că locuitorii ei nu vorbesc românește și că acei 4 milioane de cetățeni trebuie neapărat să aibă o armată de demnitari incapabili să-i guverneze spre bunăstare, să stăpânească Transnistria și să-l elibereze pe Ilașcu, dar foarte capabili și doritori să străbată pământul în lung și-n lat în numele unei statalități artificiale.

Grupul parlamentar al Partidului România Mare din Camera Deputaților își exprimă speranța că generația noastră va apuca momentul în care Guvernul de la București va fi atât de cinstit și de eficient încât bunăstarea României va putea învinge tendințele oportuniștilor și prevederile unui tratat lovit de nulitate încă de la parafarea și ratificarea sa și va reface în mod firesc România Mare.

În concluzie, Partidul România Mare se va opune ratificării acestui tratat.

 
   

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Mihai Baciu - intervenție în sensul redeschiderii dosarului de privatizare TEPRO - Iași;

Are cuvântul domnul deputat Mihai Baciu și se pregătește domnul deputat Lazăr Lădariu.

   

Domnul Mihai Baciu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Onorați colegi,

Anul trecut v-am solicitat atenția asupra unei probleme care, ulterior, până astăzi, a sensibilizat opinia publică din întreaga țară. Este vorba de privatizarea Tepro Iași, de care s-a mai vorbit, modalitatea, cel puțin suspectă, în care s-a realizat această privatizare și mai ales consecințele economice și sociale grave ale acestei privatizări.

Subliniez încă de la început că această declarație a fost prezentată ieri și în Senat de către colegul meu, senatorul Dan Constantin Vasiliu.

S-au auzit atunci, adică anul trecut, voci care încercau să inducă ideea că intervenția noastră ar avea mai mult un caracter electoral și chiar că noi, cei din Partidul Democrat, am fi împotriva privatizării, în general, pe care am susține-o doar în vorbe, dar nu și în fapte.

Revenim azi în fața dumneavoastră cu această problemă, care între timp s-a agravat, atât din punct de vedere economic, cât și social și îndrăznim să afirmăm că problema Tepro Iași a devenit emblematică pentru cum nu trebuie făcută privatizarea, mai ales în cazul unităților de interes național. Mass-media ieșeană, dar și centrală, a afirmat că noi, parlamentarii PD de Iași, am vrea să redeschidem dosarul fierbinte al Societății comerciale Tepro Iași.

Da, așa este, și redeschidem acest dosar începând chiar cu această declarație în fața dumneavoastră, în Senat și respectiv în Camera Deputaților. Este necesară mai întâi o precizare. PD, în întregimea lui, precum și noi, parlamentarii acestui partid, nu suntem și nu putem fi împotriva privatizării din rațiuni multiple. Doctrina social-democrată este în plan economic o doctrină a proprietății private, Partidul Democrat este un partid al reformei și, ca atare, și-a pus semnătura pe programul de guvernare al coaliției majoritare și avem și alte rațiuni de asemenea natură. Dar suntem împotriva unei privatizări haotice, nemaivorbind de licitații trucate pentru comisioane uriașe, prin care câțiva se îmbogățesc, iar pentru mii și mii de salariați începe coșmarul șomajului și al mâinii întinse la pomana statului.

Revenim, așadar, și redeschidem dosarul Tepro, tocmai pentru că aici a avut loc o evoluție absolut contrară a ceea ce se înțelege prin trecerea de la economia etatistă la economia de piață. Se știe că pachetul majoritar de acțiuni deținut de Fondul Proprietății de Stat la Tepro a fost vândut firmei cehe "Zelezarni Vesely" prin contractul de vânzare cumpărare nr.422 din 21 iulie 1998. Există cocumente și dovezi care atestă indubitabil că procedura prin care s-a făcut această vânzare a încălcat flagrant norme și reglementări legale ale statului nostru. Nu putem intra în amănunte în timpul scurt pe care îl avem la dispoziție, dar putem să vă oferim câteva cifre absolut grăitoare privind rezultatele dramatice ale acestei afaceri.

Astfel, capitalul social al Tepro, din 1996 până în 1999 a rămas același, 121 de miliarde de lei. Cifra de afaceri a crescut, dar nu real, ci datorită inflației, de la 169 de miliarde în 1996 la 318 miliarde în 1999. Producția fizică însă a scăzut dramatic de la 117 mii de tone în 1996 la doar 43 de mii de tone în 1999, iar numărul angajaților de la 3141 la 1550, cu perspectiva scăderii în continuare.

În sfârșit, producția fizică pe o persoană a scăzut de la 37 de tone în 1996 la 28 de tone în 1999, iar dacă în 1996 la 896 de lei cheltuiți se obținea o valoare de 1000 de lei, în 1999 trebuiau cheltuiți 1216 pentru producția de 1000 de lei. Adică trebuia să mai aducă de acasă omul 216 lei la fiecare mie.

Toate acestea au făcut ca anul financiar 1999 să se încheie cu datorii de 99 de miliarde și cu pierderi de 66 de miliarde.

Nu credem că mai este necesar, onorați colegi, să vă amintesc marile probleme sociale care se ascund în dosul acestor cifre seci, pentru că ați văzut cu toții mișcările de protest ale celor de la Tepro nemulțumiți de situația lor, dar îndurerați și de starea acestei unități, până mai ieri emblema economiei românești.

Cum a fost posibil acest lucru și cine se face vinovat de această situație? Din documentele pe care le avem la dispoziție putem schița unele răspunsuri și reduc din expunere ca să nu mă lungesc prea mult.

Iată, s-au produs nereguli chiar în faza de licitație. La licitația cu plic închis, oferta mai bună aparținea ofertantului Asociația Privat – Tepro a salariaților. Dar, comisia fără nici o explicație a trecut la negocieri separate cu firma cehă și a declarat-o câștigătoare. Nu s-a stipulat în contractul de vânzare-cumpărare nici o clauză privind situația personalului, așa cum trebuia, conform Hotărârii Guvernului nr.48 din 1997. Firma cehă nu a investit până în prezent nici un cent din cei 4900000 de dolari, prevăzuți în contract. Au fost lichidate linii de produse rentabile care aveau piață de desfacere, dar concurau pe cele ale altor unități ale firmei cehe. Firma cehă refuză să repatrieze valuta, drept pentru care Tepro a primit o amendă de 2600000000 de lei. Și mai sunt și alte și alte argumente și alte documente prin care și din care rezultă vina unora și cine sunt vinovații. Toate încercările sindicatului liber de la Tepro și ale altor responsabili, între care mulți specialiști, de a antrena Fondul Proprietății de Stat, cel care a vândut Tepro, în rezolvarea situației, s-au lovit de refuzul net al acestuia. Însuși corpul de control al primului ministru a constatat acolo nereguli, dar Fondul Proprietății de Stat a rămas în continuare mut și surd.

În consecință, în calitate de reprezentanți aleși ai populației Iașiului și de membri ai acestui Parlament, cerem insistent Fondului Proprietății de Stat, domnului Radu Sârbu, președintele acestuia, să analizeze cu toată atenția - sine ira et studio - situația de la Tepro Iași, să procedeze la rezilierea contractului de vânzare-cumpărare, dacă este cazul, să descopere vinovații pentru această situație pentru a fi trași la răspundere (sper să facă acest lucru, adică ceea ce cerem noi și nu să ne dea în judecată).

În ceea ce ne privește, noi vom urmări problema până la rezolvarea ei, conform legilor statului român și intereselor cetățenilor acestui stat, inclusiv, fără îndoială, ale cetățenilor ieșeni. Considerăm redeschis dosarul Tepro.

Semnează Dan Constantin Vasiliu - senator PD de Iași și subsemnatul, deputat de Iași.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Lazăr Lădariu - analiza unor recente dezlănțuiri antiromânești;

Are cuvântul domnul deputat Lazăr Lădariu și se pregătește domnul deputat Simedru Dan Coriolan.

   

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Despre atacul armat asupra rugbiștilor juniori de la U. Cluj-Napoca, comis pe teritoriul țării vecine și prietene Ungaria, despre scenele de coșmar trăite de tinerii sportivi sub amenințarea pistolului, în momentul întoarcerii dintr-un turneu din Italia, am citit în ziarele românești de săptămâna trecută.

Despre cele petrecute duminică la Miercurea-Ciuc, la meciul de hochei pe gheață între echipele Steaua și Sport Club din localitate, nu prea am avut prilejul să citim. Am văzut însă cu toții scenele revoltătoare petrecute pe patinoarul "Bokor Laioș" amintit. Prea dese și evidente au fost momentele în care se petrec pe la aceste meciuri toate dezlănțuirile antiromânești. Deja sunt prea bine cunoscute expresiile suburbane, jignitoare de tipul celor folosite și pe "Nep Stadion" din Budapesta, lovirea cu un scaun în cap a reporterului Roxana Amzer de la Antena 1 și altele.

Ion Ioniță, antrenorul echipei militare, pune degetul pe rană afirmând că ceva e putred acolo, iar bătaia de joc nu mai poate fi suportată la nesfârșit sub steagurile roșu, alb, verde fluturate, fără pic de jenă și rușine, la Miercurea-Ciuc. Ca și cum aducerea unor jucători și susținători mercenari nu ar fi suficientă în acest oraș din secuime, prea dese sunt răbufnirile de ură.

Amenințările chiar la tribuna oficială, jocul la rupere, lovirea intenționată a lui Timaru de către Șolomon, prestația fățișă împotriva Stelei a arbitrului Molnar, care nu-i pentru prima oară în culpă, fariseismul domnului Mezei, conducătorul clubului, au dus la retragerea echipei de pe teren într-un vulcan clocotind de ură și adversitate, care nu mai au nimic comun cu sportul.

Ce se petrece la Miercurea Ciuc se întreabă și căpitanul formației, Marius Gliga. Chiar să nu știe oare? Sfântă naivitate! N-ar fi fost cumva mai potrivit să-i întrebe pe cei urlând, fluierând, huiduind și jignind un întreg popor român, cu ochii ieșiți din orbite? În ce țară vă treziți?

În primul rând, iresponsabilității trebuie să i se opună nevoia de măsuri radicale împotriva unui climat sportiv și civic dezonorat de acte de acest fel. Huliganii trebuie să știe pentru totdeauna și să se obișnuiască măcar în ceasul al doisprezecelea cu gândul că Miercurea-Ciuc este în România, deci e pământ românesc.

Așadar, acolo, în inima României, trebuie să fluture tricolorul roșu, glaben și albastru și nu steagul roșu, alb, verde. Acolo nu-i o altă limbă oficială, nici o altă țară. Celor convinși că pe acolo toate vin prin via Budapesta și prin filiera Soroș trebuie să le reamintim că, prin nepăsarea celor mari, așa au fost posibile prin vreme și Dictatul de la Viena și cartea numită "Fără milă" și masacrele de la Ip, Treznea, Moisei, Sărmașu și alungarea românilor din județele Harghita și Covasna și cele greu de închipuit petrecute la Zetea și Dealu și falsificarea istoriei Transilvaniei și declarația de la Budapesta și tragedia de la Târgu-Mureș din martie 1990 și declarațiile incendiare ale lui Kolombon Gabor și Tokes Laszlo despre românizarea unor pâmânturi, dintotdeauna românești, și încercarea de introducere a celei de-a doua limbi oficiale. Nimic pe acolo nu mai este întâmplător, iar Guvernului oportunist și antinațional actual îi mai amintim o dată, dacă este nevoie, că cine își uită istoria merită s-o retrăiască.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Dan Coriolan Simedru - solicitare privind reglementarea alocărilor din fondul special al drumurilor publice;

Are cuvântul domnul deputat Dan Coriolan Simedru și se pregătește domnul deputat Marian Ianculescu.

   

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Vreau să mă refer astăzi la neregulile grave care se petrec la utilizarea fondului special al drumurilor publice și în special la repartizarea acestora către consiliile locale și județene.

Normele metodologice privind constituirea și utilizarea fondului special al drumurilor publice nr.4566 din 1999 conferă competențe deosebite pentru unul din beneficiarii acestui fond: Agenția Națională a Drumurilor în defavoarea celorlalți beneficiari, consiliile județene și consiliile locale. Ministerul Transporturilor și Agenția Națională a Drumurilor profită de aceste competențe sporite și repartizează sumele pentru consiliile județene și consiliile locale, fără a respecta criterii obiective cu totală lipsă de transparență.

Criteriile prevăzute în normele metodologice menționate sunt: lungimea rețelei de drumuri aflate în administrare, starea tehnică a drumurilor și datele recensământului de trafic. Pentru ultimele două criterii nu există în prezent un algoritm de calcul obiectiv cunoscut și însușit de toți beneficiarii fondului special.

Având în vedere că starea tehnică a drumurilor și traficul sunt comparabile pentru drumurile județene și comunale din toate județele, singurul criteriu clar, obiectiv și de necontestat este lungimea rețelei de drumuri aflate în administrare. Totuși, fără să țină cont de acest singur criteriu real, ministrul transporturilor Traian Băsescu și Agenția Națională a Drumurilor introduc prin Ordinul nr.82 din 24 ianuarie 2000, precizez, ordin nepublicat în Monitorul Oficial și deci lovit de nulitate, o altă condiție subiectivă, condiție practic de neîndeplinit care aduce la bunul plac al ministrului întreaga repartizare a cotei din fondul special al drumurilor către autoritățile locale. Ordinul ministrului transportului prevede ca Agenția Națională a Drumurilor va finanța din fondul special numai obiectivele pentru care se asigură din bugetele locale finanțare în proporție de 50%, lucru imposibil de realizat de către consiliile locale.

În majoritatea județelor, drumurile județene și comunale au durata de serviciu depășită în proporție de peste 70%, deoarece nu s-au mai executat lucrări semnificative de peste 15 ani. Bugetele locale și, în special, bugetul consiliului județean și al consiliilor comunale nu permit alocarea de fonduri necesare nici pentru lucrările minime de întreținere a drumurilor județene și comunale, pe timp de vară și de iarnă, fiind periclitată siguranța circulației.

În aceste condiții, alocarea sumelor corespunzătoare din fondul special al drumurilor publice este vitală pentru administratorii drumurilor județene și comunale.

În încheiere, cer ca Guvernul României să adopte ordonanță de urgență prin care cota de 35% din fondul special să fie alocată consiliilor județene și consiliilor locale, fără nici un fel de intermediar gen Agenția Națională a Drumurilor sau Ministerul Transporturilor.

Solicit acest mod de soluționare legislativă, deoarece proiectul de lege introdus de Grupul parlamentar al PNL și susținut de încă alți 24 de deputați, care reglementează acest aspect, stă mai bine de un an de zile în Parlament la diverse comisii, fără să ajungă să fie discutat și aprobat.

De asemenea, vreau să vă spun că pe baza celor prezentate, apreciem că este inadmisibil ca ministrul transportului și Administrația Națională a Drumurilor să dispună subiectiv de fondul special al drumurilor publice, deci să dispună după bunul plac și după criterii oculte de bani publici, direcționând către primăriile și zonele economice, unde ministrul are interes.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumesc. domnule deputat.

 
  Marian Ianculescu - observații pe marginea campaniei electorale prezidențiale;

Are cuvântul domnul deputat Marian Ianculescu.

Se pregătește doamna deputat Leonida Lari.

   

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Domnul președinte Emil Constantinescu a demarat în trombă campania electorală prezidențială utilizând vineri, 5 mai, anul curent, televiziunea publică pentru o nouă întâlnire cu poporul, sperând că își va mai îmbunătăți procentul alarmant de scăzut din sondajele de opinie. Și de această dată ca și în alte situații, domnul președinte Constantinescu cu gesturi teatrale, exersate îndelung la clasa de actorie a domnului Caramitru, dorește să convingă populația de, chipurile, marile realizări înregistrate sub madantul domniei sale, considerând astfel că i se cuvine un nou mandat prezidențial. A devenit aproape un tic în vocabularul destul de sărac și confuz al președintelui Constantinescu expresii ca: "Oamenii trebuie să știe adevărul" sau "Aceasta este problema", încercând din răsputeri să escamoteze dezastrul economic în care a ajuns țara sub mandatul domniei sale, toate neîmplinirile considerându-le că nu intră în atribuțiile constituționale ale președintelui, în așa fel încât reproșurile legate de sărăcia lucie, de disperarea oamenilor, mulți curmându-și viața, de minciună, să nu fie asociate cu persoana domniei sale.

Mai mult, Președintele Constantinescu încearcă să se scuture rapid și de umbra țărăniștilor, a coaliției, în general, care a dus țara de râpă și că este momentul, așa cum titra într-un editorial un prestigios cotidian, "Să ciugulească dintr-un maldăr de promisiuni neonorate și eșecuri cât de cât mărgica vreunei realizări".

În zadar încercați, domnule președinte, să depistați măcar o realizare din promisiunile făcute în campania electorală prevăzute în contractul de 200 de zile cu România, pentru că nu o veți găsi. Acum, domnul președinte încearcă din nou să ademenească populația afirmând că ne îndreptăm spre prosperitate, că începând chiar cu acest an, întâmplător un an electoral, vom avea parametrii economici favorabili pe seama creșterii exporturilor, exporturi bazate în principal pe materii prime și nu pe produse finite (nota bene), pe creșterea p.i.b.-ului, dacă va fi și această creștere. Cât privește majoritatea populației, creșterea p.i.b.-ului, fie ea chiar cu 3%, nu le umple farfuria, nu le achită datoriile la întreținere și nu ține loc de medicamente. De aceea, resursele de credulitate ale românilor s-au epuizat, domnule președinte. Nici chiar afirmațiile gen "schimbarea actualei puteri e în măsură să pericliteze victoriile fără seamăn" în opinia domniei sale, bineînțeles, nici seria de diversiuni fabricate în laboratoare cotroceniste nu sunt în măsură să mai înfierați încă odată electoratul pentru a vă acorda votul.

În electoralul discurs de la televiziunea publică, domnul președinte se angaja că "voi preda la cheie o nouă Românie". Că o veți preda în urma alegerilor libere și sperăm democrate, nu are nimeni nici o îndoială. Că o veți preda la cheie chiar și în sens electoral, cu siguranță acest lucru nu se va mai întâmpla.

Mulțumesc. (Vociferări în partea dreaptă a sălii)

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
  Leonida Lari Iorga - comentariu cu privire la semnarea tratatului între România și Republica Moldova;

Are cuvântul doamna deputat Leonida Lari.

Se pregătește domnul deputat Vasile Stan.

Stimați colegi, vă rog să păstrați liniștea în sală. Vă mulțumesc.

Doamna deputat, aveți microfonul.

   

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimați colegi,

Către Paștele creștinilor, la Chișinău, a fost parafat și semnat tratatul între România și Republica Moldova, ca și cum nu se putea alege un alt moment. E sfidător să te folosești de anumite sărbători creștine, când nu mai funcționează instituții importante în stat, precum e Parlamentul, care să fie în stare să ia atitudine și să decidă. La numărul de politicieni români de la București, semnatari de tratate inoportune, s-a mai adăugat unul, și anume Petre Roman.

Despre semnatarii de la Chișinău părerea mea e veche. Aceia vor pur și simplu să se mențină în funcții de stat - președinte de republică, miniștri, parlamentari - în loc să aspire la unitatea țării. Deși nu toți, bineînțeles, și asta s-a văzut destul de bine în cele două emisiuni organizate de Marius Tucă la "Antena 1".

Sunt împotriva acestui tratat cu tot sufletul și cugetul meu. În primul rând, de aceea, că țara mamă nu trebuie să încheie niciodată vreun tratat cu niște județe ale sale. În al doilea rând, oricât de ademenitor ne-ar fi cuvântul tratat și conținutul lui, niciodată pământurile strămoșești nu pot fi date pe trei parale. În al treilea rând, acest tratat consfințește Pactul Ribbertrop-Molotov. Și iată textul de la art.2 ne confirmă că frontierele între România și Republica Moldova sunt inviolabile, ceea ce presupune o graniță solidă pe Prut, conform planului imperial al fostei U.R.S.S. Este doar o diferență: de astă dată această cerință vine de la români. De la românii de pe ambele maluri ale Prutului. Vă dați seama acum ce scundă gândire și ce palidă simțire au avut cei care au negociat tratatul. Dar să mergem mai departe, să fim atenți la art.4 care se referă la regimul de frontieră și la cetățenie și textul căruia urmează încă a fi negociat.

Apoi, stimați colegi, ce fel de tratat e și acesta în care cele mai importante momente nu s-au negociat încă, ci sunt trimise la capitolul "ulterior". Cei de la Chișinău se plâng de separatismul celor din zona transnistreană, dar ceea ce se încearcă acum prin acest tratat nu e separatism? Și Bucureștii, prin ministrul său de externe, Petre Roman, acceptă cu entuziasm acest separatism. Puțin spus"acceptă", îl propulsează. Că vedeți dumneavoastră, ne monitorizează, cică, S.U.A. și Occidentul. Dar când aceste teritorii strămoșești ne-au fost luate cu japca, când au murit sute de mii de oameni pentru a le apăra și până în 1945, dar și mai recent, în 1991-1992, nu am fost monitorizați? Prea puține știe Bucureștii despre eforturile de a se elilbera de sub colonizatorii străini a românilor basarabeni. Să ne amintim de Moise care și-a eliberat neamul evreu de o robie egipteană cu ajutorul lui Dumnezeu. Lupta de astăzi din Basarabia e o încercare de a ieși din robie chiar la ea acasă ca și a evreilor, dar uite că ne cam încurcă un os din osul lui Moise!

Experimentul sovietic de a crea o populație moldovenească incertă, cu o limbă incertă, sau, cum ar zice tratatul, comună, - spuneții esperanto, domnilor negociatori, cinismul vă permite - nu prea s-a realizat, iar dacă a reușit pe alocuri, apoi în bună parte și datorită României. Deci, acest experiment nu prea a reușit, iar dacă s-a realizat pe alocuri, apoi în bună parte și datorită României. Diplomația română externă nu cunoaște realitățile basarabene, nu cunoaște avatarurile mișcării de eliberare națională. Tocmai de aceea comite o greșeală după alta. Nu există încă până acum un program coerent de reintegrare culturală, economică, politică, de parcă au dispărut, domnilor, toți experții din țara asta. Mai întâi, România recunoaște un stat în stat pe teritoriul său în 1991, ca acum, în 2000, să mai facă și un tratat între aceste două state, dintre care Republica Moldova e o aberație impusă de diplomațiile străine. Și dovezile sunt pe față.

Să citim textul de la art.3 și o să vedem că ambele părți au dreptul de a participa liber la structuri și angajamente de securitate. adică, dacă Republica Moldova într-o bună zi o ia razna către C.S.I., de exemplu, România trebuie să tacă mâlc, căci așa prevede tratatul. Mulțumim foarte mult pentru asemenea relație specială. mai bine ne lipsim de ea! De ce atâtea erori, domnilor? Negocierile dintre România și Republica Moldova s-au bazat în principal pe cele două declarații, cea de independența Republicii Moldova și cea de recunoaștere a independenței de către România.

Dacă se lua în vedere declarația finală a Congresului poporului din decembrie 1989, în care toate delegațiile din fostele republici sovietice au condamnat în unanimitate Pactul Ribbentrop-Molotov, tot se ajungea mai aproape de adevăr. Pentru că în punctele 5 și 7 ale acestei declarații finale se spune clar și răspicat că U.R.S.S. și-a încălcat prerogativele constituționale cotropind teritorii străine din Finlanda până în Basarabia și fondând state pe aceste teritorii. Consider că acest tratat e o mare pacoste pe capul românilor de pe ambele maluri ale Prutului, prefigurând nu atât stabilitatea relațiilor între România și Republica Moldova, cât și stabilizarea unei granițe dure de un termen nedefinit. Încheierea acestui tratat separă și mai mult cele două state românești, stingând și ultima rază de speranță pentru reunificare. Să ne întrebăm: Germania Federativă a recunoscut vreodată ca stat pe plan internațional Germania Democrată? Sau și mai și: Germania Federativă a încheiat vreun tratat cu landurile sale? Poftim, se pot încheia contracte, asocieri, acorduri, programe, asta e altceva, dar nicidecum tratate între membrii aceleași națiuni.

Așadar, cu acest tratat se trage încă odată cortina de fier peste biata Basarabie, dar de către românii de pe ambele maluri ale Prutului și pe timp de pace, nu pe timp de război, ceea ce dovedește că avem de-a face cu un act de trădare de neam și țară.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumesc, doamna deputat.

 
  Vasile Stan - reflecții asupra vieții de zi cu zi și a prestației președintelui țării;

Ultimul vorbitor, domnul deputat Vasile Stan.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

   

Domnul Vasile Stan:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Deunăzi, în mod accidental, am nimerit în Piața Amzei, pe care n-o mai vizitasem de circa un an de zile. Produse multe, trufandale, prețuri pe măsură. Cartofi noi cu 20.000 kg, mazăre cu 25.000, vinete cu 30.000, iar obișnuitele mere cu 25.000 lei. Cele mai ieftine mere, niște gunoaie alimentare, costau 15.000 lei. Vizitatori mulți, cumpărători puțini. Cumpărau tot banala ridichie sau banala ceapă. M-am gândit în acel moment la cei peste 4.700.000 de pensionari din sistemul asigurărilor de stat a căror pensie medie la 1 ianuarie 2000 era de 757.000 lei, m-am gândit și la cei peste 1.700.000 de agricultori a căror pensie medie era la aceeași dată de 161.000 lei. Surpriza cea mare am constatat-o la ieșirea din această piață, la care la o tarabă, doi moșnegi adunau semnături de susținere a actualui președinte, Emil Constantinescu. Bineînțeles că pe masă trona un portret bine cosmetizat. M-am gândit că alegerea acestui loc pentru strângerea acestor semnături este o eroare, dar în același timp, și o sfidare să aduci lupul într-un loc în care se vede cel mai pregnant decimarea turmei.

În seara de vineri și a doua zi, în discursurile sale, la două manifestări, domnul Emil Constantinescu dădea vina pe foștii primi-miniștrii: Ciorbea a fost cinstit, corect, dar nehotărât; Radu Vasile a fost hotărât și schimbător. Probabil că despre domnul Isărescu se va spune că a fost supercalificat, dar n-a făcut mai nimic. De fapt, se și vede: azi-noapte s-a scumpit benzina cu 600 de lei, motorina cu 500, în curând curentul electric se va scumpi cu 20% și gazele, tot de asemenea, cu 20% și vor fi urmate de alte scumpiri la pâine, carne, lapte și așa mai departe. Oare să n-aibă vină acest al nostru președinte care a ales acești trei prim-miniștri? Vreau să vă spun că în emisiunea de vineri seară de la televiziune, mie și altor cunoscuți care au vizionat această emisiune, ni s-a părut că domnul Constantinescu și-a schimbat culoarea la păr. S-ar putea ca această schimbare să fie într-adevăr o schimbare sau pur și simplu niște reflectoare bine așezate dădeau imaginea unui președinte tânăr. Dacă se confirmă că dânsul și-a schimbat culoarea părului, de la această tribună spun așa: frați români, fiți atenți "Lupul schimbă părul, dar năravul ba!"

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule deputat.

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Moucha.

 
  Romulus Ion Moucha - prezentarea unor concepte ale PDSR asupra industriei, în perspectiva integrării țării noastre, cât mai curând, în Uniunea Europeană.

Domnul Romulus Ion Moucha:

Doamnelor și domnilor deputați,

În ultima perioadă apare tot mai des în discusul partidelor aflate la putere și, bineînțeles, în presa aservită acestora, adjective șocante privitoare la industria românească care e denumită "sac fără fund", "sumă de găuri negre" etc.

De aceea, ca unul care am fost desemnat de conducerea partidului meu de a lucra în echipa de finalizare a unor documentații privind rolul și poziția industriei în viitoarea guvernare a P.D.S.R., doresc, în cele ce urmează, a vă prezenta unele concepte ale Partidului Democrației Sociale din România asupra industriei, în perspectiva integrării noastre, cât mai curând, în Uniunea Europeană.

De la început trebuie subliniat faptul că actuala stare de subperformanță a industriei românești este rezultatul politicii de dezindustrializare forțată condusă cu multă tenacitate de actuala coaliție, în scopul creării dependenței totale a României față de terți producători.

P.D.S.R. pornește de la ideea că alături de agricultură, turism și servicii, industria este o ramură de bază a economiei românești; fără industrie nu se poate realiza o agricultură performantă care asigură siguranța alimentară a populației și tot fără industrie nu se poate construi infrastructura atât de necesară turismului, serviciilor și vieții civilizate a românilor.

În cadrul acestei concepții, în total acord cu cerințele Uniunii Europene, P.D.S.R. consideră că baza unei industrii performante o constituie următoarele elemente:

1. Climatul de afaceri legislativ stabil pe termen lung, stimulativ și sigur pentru investitorii români și străini;

2. Dezvoltarea proprietății private asupra industriei mici și mijlocii;

3. Reducerea fiscalității, în special asupra micilor investitori;

4. Dezvoltarea capitalului românesc, în special în industriile cu aport mare de manoperă înalt calificată;

5. Alinierea cât mai rapidă a standardelor de producție, cât și de controlul calității produselor la standardele internaționale ISO și EN, cât și certificarea producătorilor români pe baza acestor standarde;

6. Menținerea prin mijloace economice stimulative a cercetătorilor științifici români în țară și crearea în felul acesta a unui mediu propice de inovare și dezvoltare a cercetării aplicate în România.

Pentru o dezvoltare cât mai echilibrată regională pe baza experienței unor țări europene dezvoltate, noi sutnem adepții principiului "Munca adusă la muncitor", în sensul creării în localitățile mici urbane, dar și în cele rurale, de industrii mici și mijlocii care să deservească zona respectivă și, totodată, să fie apte în a coopera în calitate de furnizor cu mari întreprinderi realizatoare de produse finale complexe (ca de exemplu: utilaje agricole, articole de mase plastice, construcții metalice etc.).

Doamnelor și domnilor deputați,

În încheiere, doresc să vă spun că în concepția P.D.S.R., de altfel în deplin acord cu cerințele Uniunii Europene, dar și cu interesul național al României privitor la rolul statului în dezvoltarea și menținerea industriei, noi considerăm că statul trebuie să asigure cadrul instituțional, respectarea legii și ordinii economice, deschiderea de acorduri externe pentru cooperare internațională, echilibrele macroeconomice ca șomajul, inflația, deficitul bugetar.

Statul își va menține total sau parțial dreptul de proprietate doar asupra unor industrii de interes național sau monopoluri naturale, cu sublinierea că toate acestea vor fi tratate și conduse nu după reguli rigide etatiste, ci după principiile economiei de piață, inclusiv a concurenței cu industrii similare din alte țări.

Vă mulțumesc.

   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Și eu vă mulțumesc.

 
   

Cu această intervenție, se încheie prima parte a ședinței noastre de astăzi.

 
Informare cu privire la proiectele de lege și inițiativele legislative înregistrate la Biroul permanent al Camerei Deputaților și care urmează să fie avizate de comisiile permanente.  

Doamnelor și domnilor deputați,

Permiteți-mi să declar deschisă ședința noastră de astăzi după ce am să primesc prezența. Pînă atunci, cu ședința deschisă pe jumătate, am să vă citesc informarea. La Biroul Permanent al Camerei Deputaților a fost înregistrată propunerea legislativă privind revizuirea art.41 alin.2 teza 1 din Constituția României, inițiată de 689.237 de cetățeni. Cu această propunere legislativă a fost sesizată în fond Comisia juridică, de disciplină și imunități.

Rog liderii grupurilor parlamentare să-și invite colegii în sală. Constat că grupurile parlamentare ale P.U.N.R., P.N.L., P.D. și U.D.M.R. nu au reprezentanți în sală și-i rog să facă efortul să aducă măcar câțiva reprezentanți.

Compartimentul tehnic, primesc și eu prezența? E adevărat că e ora 10,00, nu vă așteptați să înceapă ședința.

Doamnelor și domnilor deputați,

Declar deschise lucrările ședinței noastre de astăzi, informându-vă că din totalul de 343 de deputați și-au înregistrat prezența un număr de 274, sunt absenți 69, din care participă la alte acțiuni parlamentare un număr de 25. Cvorumul de lucru este de 147 de deputați.

Dezbateri asupra proiectului de Lege privind constituirea și organizarea clerului militar (amânarea votului final).  

Conform ordinii de zi, astăzi, ar trebui să începem cu continuarea discuției la raportul comisiei de mediere la proiectul de Lege privind regimul străinilor în România. Deoarece a început dezbaterea sub conducerea domnului vicepreședinte Bogdan Niculescu Duvăz, domnia sa nu este în Cameră în această dimineață, o să amânăm continuarea discuției până vine domnia sa ca să termine dânsul proiectul de raport pe care a început să-l discute cu dumneavoastră. o să trecem la primul punct pe ordinea de zi: proiectul de Lege privind constituirea și organizarea clerului militar.

Avem inițiator? Da. Vă rog să poftiți.

Comisia. Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale este rugată să ia loc în banca comisiei.

Compartimentul tehnic anunțați reprezentanții comisiei. Nu este nici un reprezentant al comisiei în sală? Este. Bine ați venit! Poftiți pe banca comisiei ca să putem începe dezbaterea proiectului de lege.

Inițiatorul are cuvântul. Vă rog.

   

Domnul Ion Bogdan Tudoran:

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

Sunt secretarul de stat la Ministerul Apărării Naționale, Ion Bogdan Tudoran.

În legătură cu proiectul de Lege privind constituirea și organizarea clerului militar pe care îl supunem astăzi aprobării dumneavoastră, am onoarea să vă prezint succint câteva considerente privind inițierea acestui act normativ.

Constituția României garantează autonomia bisericii și a cultelor religioase prevăzând îndatorirea de a sprijini asistența religioasă în armată, spitale, penitenciare și în alte instituții ale statului. Prin dispozițiile prezentei legi, preoții militari sunt asimilați ofițerilor superior, dobândind astfel un statut care să le permită să-și desfășoare activitatea de asistență religioasă în condiții optime. În același timp, acest statut de asimilare a preoților militari cu ofițerii superiori permite și respectarea canoanelor bisericești, în condițiile în care aceștia nu pot purta armă și nu pot face vărsare de sânge în nici-o împrejurare.

Potrivit prevederilor acestui act normativ, activitatea de asistență religioasă se va desfășura conform rânduielilor bisericești, cu respectarea libertății de conștiință a militarilor, activitatea de prozelitism fiind interzisă.

În cadrul activității religioase ce va cuprinde slujbele religioase prilejuite de sărbătorile bisericești, depunerea jurământului militar, ziua eroilor, zilele categoriilor de forțe ale armatei, precum și activități de educație patriotică, civică și morală, preoții militari colaborează în mod direct cu ceilalți factori educaționali din unități, comandamente și garnizoane, se conformează ordinelor comandanților cărora li se subordonează și documentelor de planificare a instruirii militarilor, subunităților și unităților militare. Se impune făcută precizarea că alături de militari și salariații civili și membrii familiilor lor care locuiesc în perimetrul unităților militare respective, beneficiază de asistența religioasă a preoților militari.

Așadar, în conformitate cu prevederile Constituției și în scopul satisfacerii cerințelor religioase ale militarilor din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și pentru continuarea tradițiilor strămoșești și așezarea preoțimii militare în dreptul și rânduielile cuvenite, se impune adoptarea Legii clerului militar. Țin să fac precizarea că ne însușim amendamentele aduse de către Camera Deputaților, precum și raportul comisiei de specialitate a Camerei Deputaților.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Și eu vă mulțumesc, domnule secretar de stat.

Are cuvântul domnul Marțian Dan, președintele Comisiei pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale.

Domnule președinte, aveți microfonul.

 
   

Domnul Dan Marțian:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale a fost sesizată cu proiectul de Lege privind constituirea și organizarea clerului militar. Într-un număr de ședințe succesive, acest proiect de lege a fost analizat de către comisie, i s-au adus unele amendamente și în cele din urmă s-a luat decizia de aprobare a proiectului de lege și a amendamentelor care au fost adoptate pe marginea lui și s-a trimis Biroului permanent în vederea înscrierii pe ordinea de zi a Camerei Deputaților.

În cadrul procedurilor parlamentare, au fost sesizate unele comisii ale Camerei Deputaților pentru a aviza proiectul de lege. Este vorba de sesizarea Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională și a Comisiei juridice, de disciplină și imunități. Cele două comisii, în urma examinării proiectului de lege, i-au dat aviz favorabil. Prin problematica pe care o reglementează, proiectul de lege pe care îl dezbatem astăzi se înscrie în categoria legilor ordinare. Sigur, așa cum cred că vă dați seama, din raportul pe care l-a întocmit comisia, au fost o seamă de discuții în legătură cu acest proiect de lege, în așa fel încât s-a urmărit ca el să corespundă pe deplin principiilor pe care le consacră art.29 din Constituția României, să fie în concordanță cu o seamă de documente internaționale din aria drepturilor omului la care România este parte. În unele din amendamente s-au regăsit exigențe, norme pe care le conțin aceste documente internaționale. În alte privințe, așa cum rezultă din amendamentele respinse pe care le aveți în partea finală a raportului care a fost difuzat domniilor voastre, veți vedea că au existat unele rețineri în legătură cu ceea ce s-a propus ca amendament. Eu sper ca în această ședință, Camera Deputaților să se aplece cu toată atenția asupra acestor probleme.

Aș mai spune că în afară de exigențele constituționale, în afară de aderența noastră la spiritul și litera unor documente internaționale în materie de drepturile omului, care au o tangență directă cu problematica atât de sensibilă a libertății de conștiință, de credință, de religie, trebuie să spunem că prin legea de constituire și organizare a clerului militar se reînnoadă o tradiție. În România a existat și a funcționat Clerul militar și problematica din acest domeniu și-a găsit reglementarea în două legi care au fost aplicate în România interbelică. Este vorba de Legea din august 1921 și este vorba, de asemenea, de o lege din martie 1937 care reglementează această problemă.

Pe parcursul dezbaterilor, probabil că am să revin la câteva lucruri din acest punct de vedere, pentru a decupa mai bine obiectul acestui proiect de lege pe care îl analizăm astăzi și pentru a adopta măsurile care sunt necesare pentru ca acest proiect de lege să corespundă întru totul exigențelor de care am vorbit mai înainte. Sigur, sunt și alte elemente care rezultă din analiza raportului pe marginea acestui proiect de lege. Sunt convins că pe parcursul examinării lui în Cameră, vom avea posibilitatea să facem câteva referiri și la alte fațete ale problematicii acestui proiect de lege.

Eu cred, deci, că sunt întrunite condițiile pentru ca Camera Deputaților să dezbată acest proiect de lege și să-l adopte.

 
   

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Dacă la dezbaterile generale, din partea grupurilor parlamentare, se înscriu colegi la cuvânt? Înțeleg că nu.

Rog inițiatorul să stea în banca inițiatorului, să pot avea o legătură vizuală cu domnia sa, mai ușor astfel, și să pot să-i pun întrebările regulamentare fără să fie nevoie să vină la microfon.

Titlul legii. Dacă sunt intervenții? Nu.

Voturi pentru? Majoritatea.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

Capitolul I. Titlul.

Dacă sunt intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

Articolul 1.

Intervenții? Nu avem.

Voturi pentru?

Da, domnule președinte. La art. 1? O intervenție a președintelui comisiei.

Da, domnule Marțian Dan, aveți cuvântul.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Domnule președinte,

Stimate și stimați colegi,

În ceea ce privește art. 1, în structura lui actuală, noi am adus, valorificând o idee care există în cuprinsul alin. 1, unele precizări referitoare la modul în care trebuie să participe militarii la aceste servicii religioase și am avut în vedere aici faptul că, în general în materie de libertate a credinței și a religiilor, nu au ce căuta metode de constrângere sau de influențare. Singurul lucru care trebuie să fundamenteze participarea la aceste servicii este opțiunea liber exprimată a militarilor în cauză.

Deci, din acest punct de vedere, cred că alin. 1, în redactarea pe care o propune comisia și care a întrunit și adeziunea inițiatorilor, este corespunzător.

În legătură, însă, cu alin. 2 al acestui articol, am rugămintea să vă uitați la amendamentele respinse, la primul amendament. Aici, în partea lui finală, trebuie adusă o corectură de natură redacțională și de punctuație.

Eu am propus următoarea formulare, reformulare a alin. 2 al art. 1: "Clerul militar se instituie în Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerul Justiției, Direcția Generală a Penitenciarelor, în scopul satisfacerii cerințelor spiritual-religioase ale militarilor;..." Am adus, deci, aici o corectură gramaticală. "...membrii săi contribuie prin mijloace specifice și în limitele misiunii pastorale pe care o au la cultivarea virtuților ostășești, la formarea răspunderii civice și a sentimentelor patriotice în rândul militarilor". Și aveți acolo elementele de motivare a acestei propuneri.

Cred că trebuie să facem o distincție între elementul fundamental care pledează pentru existența clerului militar, și anume, acela de a răspunde unor necesități de asistență religioasă a militarilor din instituțiile în care se constituie clerul militar.

În același timp, aceasta este sarcina fundamentală, determinantă, a constituirii clerului militar, a obligațiilor pe care membrii acestuia îl au.

A pune, însă, pe același plan, așa cum face textul alin. 2, celelalte sarcini, cred că nu este de dorit.

Aș spune, în sprijinul acestei propuneri, faptul că activitățile de natură spiritual-religioasă corespund unor nevoi ale militarilor, legate de credința lor, și aceasta este sarcina fundamentală a componenților clerului militar.

Contribuția lor la educația patriotică, civică, trebuie să fie considerată ca o sarcină de altă natură, mai degrabă o finalitate, o rezultantă a activăților pe care le desfășoară clericii militari, decât punerea pe același picior a acestor exigențe, cu cele referitoare la satisfacerea nevoilor spiritual-religioase, pentru că acest lucru poate duce la o extindere a sferei de responsabilități a clerului militar, care ies din domeniul sacrului. Și eu n-aș vrea să adoptăm un text care să facă din clericii militari un fel de ofițeri politici, cum au existat în armata regimului autoritar, și care se deosebesc prin aceea că acum poartă sutană. Acesta este un element de fond care cred eu că trebuie avut în vedere în discutarea acestei probleme.

În al doilea rând, dacă ne uităm din punct de vedere istoric și al experienței noastre naționale, constatăm o mare diferență între modul în care era concepută misiunea clerului militar în perioada interbelică. În legea din august 1921 se spune, în art. 1, următorul lucru: "Se admit în cadrul armatei, pentru necesitățile confesionale și ale dezvoltării sentimentului religios, preoți militari activi, de orice rit. Ei vor fi numiți prin decret regal, în baza unui concurs".

La alin. 3 se dezvoltă puțin problema cu privire la ce fel de categorii sau în ce confesiuni se are în vedere să fie numiți acești clerici militari. "Pentru necesitățile confesionale ale minorităților religioase, în fiecare garnizoană de cel puțin 4 corpuri de trupă se numește câte un preot, sau pastor, sau rabin, sau imam de garnizoană, pentru celelalte rituri".

Deci, legiuitorul de atunci nu a extins aria responsabilităților clerului militar de o natură similară cu ceea ce se propune prin proiectul de lege.

În ceea ce privește legea din 1937, Legea nr. 68, publicată în "Monitorul Oficial" din 23 martie 1937, avem următoarele elemente care definesc legitimitatea și cerințele care trebuie satisfăcute, care reclamă existența clerului militar în armata română. "Pentru necesitățile sufletești și cultivarea sentimentelor religioase morale se admit în cadrele active ale armatei preoți militari" – alin. 1.

Alineatul 2: "Ei vor fi numiți prin decret regal, în baza unui concurs ce se va ține în condițiunile ce vor fi prevăzute în regulamentul acestei legi". Restul sunt probleme de organizare concretă a clerului militar, reglementate de această lege.

Eu aș propune, deci, în aceste împrejurări, să vă aplecați asupra modului în care am propus redactarea alin. 2 al art. 1. În ansamblu, el sună: "Clerul militar se instituie în Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerul Justiției, Direcția Generală a Penitenciarelor, în scopul satisfacerii cerințelor spiritual religioase ale militarilor; membrii săi contribuie prin mijloace specifice și în limitele misiunii pastorale pe care o au la cultivarea virtuților ostășești, la formarea răspunderii civice și a sentimentelor patriotice în rândul militarilor". Este o nuanță în partea a doua care este importantă. Ea rupe cu tradiția națională în domeniu, dar noi am formulat aceste lucruri văzând modul în care este tratată problema clerului militar și în alte armate din țări democrate, bunăoară reglementarea situației capelanilor în armata Statelor Unite și în altele. Este motivul pentru care eu susțin acest amendament privind redactarea și conținutul alin. 2 al art. 1 și vă rog să reflectați asupra acestei probleme.

 
   

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Inițiatorul? Sunteți de acord cu propunerea domnului...?

Domnul Dan Marțian a prezentat un amendament respins de comisie, însă inițiatorul este de acord cu amendamentul propus de Dan Marțian.

Dacă există intervenții? În caz contrar, am să supun votului dumneavoastră amendamentul propus de către domnul Dan Marțian la alin. 2 al art. 1, nu înainte, însă, de a supune votului alin. 1, la care nu au fost intervenții.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

Alineatul 1 al art. 1 a fost adoptat cu majoritatea voturilor și o abținere.

La art. 1 alin. 2 supun amendamentul domnului Dan Marțian votului dumneavoastră, amendament susținut de către inițiator.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? 5 voturi împotrivă.

Abțineri? Nu sunt abțineri.

Cu majoritatea voturilor celor prezenți, 5 voturi împotrivă, a fost adoptat alin. 2 al art. 1, în forma propusă de către domnul Dan Marțian.

Articolul 1, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? 3 voturi împotrivă.

Abțineri? Nu sunt.

S-a votat art. 1 în ansamblul său, cu majoritatea voturilor celor prezenți și 3 voturi împotrivă.

Articolul 2.

Intervenții? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră art. 2, forma inițiatorului.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? Nu avem.

Adoptat în unanimitate.

Articolul 3. Comisia a adoptat... O secundă, pentru că este o ședință în dreapta mea, aștept să se termine și am să continuu.

Articolul 3 alin. 1. Comisia a adoptat un amendament al domnului Marțian Dan. Inițiatorul este de acord.

Dacă sunt intervenții? Înțeleg că nu.

Supun votului dumneavoastră amendamentul....

Domnilor colegi,

Am și eu o mare rugăminte: îmi este foarte greu să conduc când în dreapta mea sunt patru, cinci ședințe repetate. Vă rog mult! Aveți probleme? Vă rog mult de tot! Și pe domnul secretar Chiliman îl rog! Îmi este foarte greu să lucrez când mă încurc și mă pun într-o situație delicată în fața dumneavoastră, lucru care nu-mi face plăcere.

Deci, revin. Supun votului dumneavoastră art. 3 alin. 1, așa cum a fost formulat de către comisie și acceptat de către inițiatori.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? O abținere.

Cu majoritatea voturilor și cu o abținere alin. 1 al art. 3 a fost votat în forma propusă de comisie.

Alineatul 2 al articolului 3, forma inițiatorului. Dacă sunt intervenții? Nu.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

Alineatul 2 al art. 3 adoptat în unanimitate, în forma propusă de inițiator.

În ansamblu, art. 3.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? Nu avem.

Articolul 3 adoptat cu unanimitatea voturilor Camerei Deputaților.

Articolul 4. Comisia ne propune adoptarea formei inițiatorului.

Dacă există intervenții? Nu există.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

Articolul 4, adoptat în unanimitate.

Articolul 5. Comisia ne propune adoptarea textului inițiatorului.

Dacă sunt intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? Nu avem.

Articolul 5 adoptat în unanimitate.

Articolul 6. Comisia ne propune textul inițiatorului.

Dacă sunt intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? Nu avem.

Articolul 6, adoptat în unanimitate.

Articolul 7. Comisia ne propune adoptarea textului inițiatorului.

Dacă sunt intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? Nu avem.

Articolul 7, adoptat în unanimitate.

Pentru articolul 8 comisia a adoptat un amendament al domnului deputat Marțian Dan. În raport, la nr. curent 2 aveți forma propusă de către comisie. Inițiatorul este de acord cu formularea comisiei.

Domnule Marțian Dan, aveți microfonul.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Aici este o propunere de amendare, în legătură cu textul acestui articol. Deci: "În toate unitățile și formațiunile militare se interzice atragerea militarilor spre o credință anume, prin forme și mijloace agresive sau altele decât cele liber consimțite". Aici este o mică eroare. Trebuie "prin mijloace abuzive".

Am în vedere faptul că o să revenim pe parcursul acestei legi, că în materie de prozelitism există deja o jurisprudență a curții europene a drepturilor omului, problemele acestea privind încercările de convertire la alte religii, sigur că sunt probleme foarte delicate, dar o seamă de documente internaționale prevăd posibilitatea schimbării religiei. Eu nu fac aici pledoarie pentru ca de acest drept să se uzeze, dar documentele internaționale în materie prevăd o asemenea posibilitate. Privind o asemenea eventualitate s-au purtat discuții în legătură cu faptul dacă sunt admise sau nu acțiuni de prozelitism. Și ținând seama de jurisprudența pe care a elaborat-o Curtea Europeană a Drepturilor Omului în acest domeniu, nu se condamnă prozelitismul decât în măsura în care el esre un prozelitism abuziv. Și nu vreau să intru aici în detalii. În literatura de specialitate este cunoscut faimosul caz Kokkinakis, care a fost condamnat de către autoritățile grecești pentru prozelitism desfășurat în favoarea unui cult religios. În urma acestor condamnări el s-a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului, care a infirmat condamnările făcute de către autoritățile judiciare ale statului grec și a obligat acest stat la reparații în favoarea familiei Kokkinakis.

Deci, aici este o mică greșeală. V-aș ruga să fie mijloace nu "agresive", "mijloace abuzive sau altele decât cele liber consimțite". Aceasta ar fi propunerea, sugestia de amendare. Privește, deci, înlocuirea vocabulei "agresive" cu "abuzive".

 
   

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Dacă există alte intervenții? Nu.

Supun votului dumneavoastră art. 8, așa cum a fost modificat de comisie și acceptat de către inițiator.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

Articolul 8 adoptat în unanimitate.

Supun votului dumneavoastră Capitolul I, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? Nu avem.

Capitolul I adoptat în unanimitate.

Capitolul II. Titlul.

Comisia a acceptat un amendament al domnului Dan Marțian. Inițiatorul susține amendamentul.

Intervenții? Nu sunt.

Supun titlul Capitolului II, așa cum a fost formulat de către comisia de specialitate, votului dumneavoastră.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

Titlul Capitolului II, adoptat în unanimitate.

Articolul 9 alin. 1.

Comisia a adoptat un amendament al domnului Wittstock.

Inițiatorul? Nu are nimic împotrivă.

Intervenții? Domnul Didi Spiridon.

 
   

Domnul Didi Spiridon:

Mulțumesc, domnule președinte.

Mi se pare că, totuși, dacă s-ar fi folosit sintagma așa cum a fost în proiectul inițial, elaborat de către inițiator, nu ar fi deranjat cu nimic. 87% din populația acestei țări, cel puțin, cunoaște ca denumire, locul unde merge să se închine, drept biserică. Nu știu de ce ar fi trebuit să scoatem din acest articol denumirea de biserică, să rămână numai "culte".

Deci, eu propun să rămânem pe varianta inițiatorului.

 
   

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Domnul Wittstock.

 
   

Domnul Eberhard-Wolfgang Wittstock:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor,

Motivul pentru care am propus amendarea acestui articol și a altora este concordanța terminologică cu Constituția, art. 29, care vorbește despre libertatea conștiinței, care cunoaște doar expresia "cultele religioase", și eu cred că nu este corect să se facă o oarecare diferențiere, eventual, între biserici și culte, care nu are acoperirea prin Constituție.

Deci, acesta a fost motivul pentru care am făcut acea propunere de amendare și comisia sesizată în fond a acceptat această propunere.

vă rog să votați în consecință. Mulțumesc frumos.

 
   

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Supun votului dumneavoastră amendamentul adoptat de către comisie și sprijinit de inițiator pentru articolul 9 alin. 1. Voturi pentru? Majoritatea.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abțineri? Nu sunt.

Cu un vot împotrivă și 2 abțineri, art. 9 alin. 1 a fost adoptat în forma propusă de către comisia de specialitate.

La alin. 2 al art. 9, dacă sunt intervenții? Nu avem amendamente.

Supun votului dumneavoastră.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

Alineatul 3 al art. 9.

Comisia a admis un amendament al domnului Wittstock, care se găsește la nr. crt. 4 din raport. Inițiatorul susține punctul de vedere al comisiei.

Dacă sunt intervenții? Nu avem.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abțineri? Nu avem.

Cu un vot împotrivă și cu majoritatea voturilor Camerei Deputaților, alin. 3 al art. 9 a fost adoptat în forma propusă de comisie.

Articolul 9, în ansamblul său.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? Nu avem.

Articolul 9 adoptat în unanimitate.

Articolul 10.

Comisia propune adoptarea textului inițiatorului.

Intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? O abținere.

Cu o abținere și majoritatea voturilor Camerei Deputaților, art. 10 a fost adoptat în forma propusă de inițiator.

Articolul 11 alin. 1. Comisia a admis un amendament al domnilor deputați Șerban Rădulescu-Zoner și Marțian Dan.

Inițiatorul sprijină forma propusă de către comisie.

Dacă sunt intervenții? Nu avem.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abțineri? Nu avem.

Articolul 11 alin. 1, adoptat în forma propusă de către comisie.

La alin. 2 și 3 ale art. 11, dacă există intervenții? Nu există.

Supun votului dumneavoastră alin. 2 și 3 ale art. 11.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Un vot.

Abțineri? Nu avem.

Cu un vot împotrivă, alin. 2 și 3 ale art. 11 au fost adoptate.

Articolul 11, în ansamblul său.

Voturi pentru? Majoritatea.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? O abținere.

Cu o abținere și cu majoritatea voturilor art. 11 a fost adoptat.

Articolul 12 alin. 1. Comisia a adoptat un amendament al domnului deputat Wittstock.

Inițiatorul susține forma propusă de comisie.

Dacă sunt intervenții? Nu.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

Articolul 12 alin. 1, adoptat în unanimitate.

Articolul 12 alin. 2.

Intervenții? Nu sunt.

Comisia propune, după cum vedeți în raport, textul inițiatorului.

Voturi pentru? Vă mulțumesc. Majoritatea.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? Nu avem.

Adoptat în unanimitate.

Articolul 12, în ansamblul său.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? Nu avem.

Adoptat în unanimitate.

Îmi cer scuze. Articolul 12 alin. 3 nu l-am supus votului dumneavoastră.

Ne întoarcem la alin. 3 al art. 12. Este amendament admis de către comisie, amendament al domnului deputat Wittstock.

Inițiatorul sprijină amendamentul.

Supun votului dumneavoastră alin. 3 al art. 12, în forma propusă de către comisie.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abțineri? Nu avem.

Adoptat cu majoritatea voturilor celor prezenți și un vot împotrivă.

Îmi cer încă o dată scuze. Acum supun votului în ansamblu art. 12.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abțineri? Nu avem.

Adoptat cu un vot împotrivă și majoritatea voturilor Camerei Deputaților.

Articolul 13. la nr. curent 8 din raport, comisia a adoptat un amendament al domnului deputat Mera. Inițiatorul este de acord cu textul propus de către comisie.

Dacă există intervenții? Nu.

Supun art. 13, în forma propusă de către comisie, votului dumneavoastră.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? Nu avem.

Articolul 13, adoptat în unanimitate.

Art. 14. Comisia ne propune adoptarea textului inițiatorului. Intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Abțineri? Nu avem.

Voturi împotrivă? Nu avem.

În unanimitate, a fost adoptat art. 14.

Art. 15. Amendament admis de către comisie, autorii săi sunt domnii deputați Marțian Dan și Ioan Pintea, nr. crt. 9 din raport.

Dacă avem intervenții? Inițiatorul este de acord. Domnul președinte Marțian Dan ne atrage atenția, corect, că este vorba de reformulări.

Supun votului dumneavoastră art. 15, în forma propusă de către comisie.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? Nu avem.

Art. 15 a fost adoptat în unanimitate.

Supun votului dumneavoastră Cap. II, în ansamblul său.

Voturi pentru? Majoritatea.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abțineri? Nu avem.

Cu majoritatea voturilor celor prezenți și un vot împotrivă, Cap. II a fost adoptat.

Cap. III. Titlul Cap. III. Intervenții? Nu avem. Îl supun votului dumneavoastră.

Voturi pentru? Mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? Nu avem.

Adoptat în unanimitate.

Art. 16. Comisia a admis un amendament al domnului deputat Marțian Dan, îl găsim la nr. crt. 10 din raport. Inițiatorul este de acord cu formularea propusă de către comisie. Intervenții? Nu avem.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abțineri? Nu avem.

Cu un vot împotrivă și majoritatea voturilor Camerei, art. 16 a fost adoptat, în forma propusă de către comisie.

Art. 17. Comisia a adoptat un amendament al domnului Marțian Dan, inițiatorul este de acord cu textul propus de către comisie. Are o observație domnul secretar Acsinte Gaspar. Aveți microfonul, domnule secretar.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Sunt de acord cu amendamentul comisiei, însă propun ca din partea finală a acestuia să se elimine sintagma "din prezenta lege" și să rămână: "în condițiile prevăzute la alin. 1 al art. 3". "Din prezenta lege" trebuie eliminat, pentru că suntem în cuprinsul legii.

 
   

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Comisia și inițiatorul sunt de acord.

Supun votului dumneavoastră art. 17 lit. a), cu amendamentul propus și admis de comisie, al domnului Acsinte Gaspar, de eliminare din finalul textului a sintagmei "din prezenta lege".

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? O abținere.

Lit. b) a art. 17. Comisia a admis un amendament al domnului deputat Wittstock. Găsim textul propus de către comisie în raport, la nr. crt. 12. Inițiatorul este de acord.

Intervenții? Domnul Spiridon Didi.

 
   

Domnul Didi Spiridon:

Mulțumesc, domnule președinte.

Dacă am înțeles susținerea cu biserica, nu înțeleg care este problema cu: "cultivarea în sufletele acestora a valorilor spirituale străbune", de ce a trebuit să eliminăm acest lucru din proiectul inițial al acestei legi?

De aceea, propun să se revină la textul inițial, pentru că mi se pare mai complet și cuprinde într-adevăr esența pe care a dorit-o această lege.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule Wittstock, aveți cuvântul.

 
   

Domnul Eberhard-Wolfgang Wittstock:

Doamnelor și domnilor,

Este aceeași chestiune pe care am rezolvat-o, de fapt, printr-un vot precedent, apare cuvântul "bisericii" și noi am stabilit deja că rămînem la "culte religioase". De aceea, am propus acest amendament, pentru coeziune terminologică. Vă mulțumesc pentru atenție.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnul Spiridon.

 
   

Domnul Didi Spiridon:

Îmi cer scuze dacă nu am fost înțeles, deși cred că m-am exprimat foarte clar: am înțeles problema cu biserica, dar nu am înțeles problema cu "valorile spirituale străbune", de ce a trebuit să fie eliminată și această sintagmă, aici nu mi s-a dat răspuns. Și de aceea am propus să se rămână pe textul inițial.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnul Wittstock.

 
   

Domnul Eberhard-Wolfgang Wittstock:

Consider că acest text apare deja la un articol precedent și nu mai trebuia menționat aici. Eu nu am nimic împotriva acestei formulări, dar cred că este o repetare a unui text precedent. Deci, amendamentul acela pe care l-am adoptat, imediat o să-l identific...

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule Wittstock, consultați-vă, vă rog, cu conducerea comisiei, pentru că ați spus că nu aveți nimic împotrivă și să vedem dacă aveți sau nu aveți, până la urmă...

Domnul Leonăchescu. Vă rog, aveți cuvântul.

 
   

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Există culte în România care promovează detașarea de armată, nu vor să se facă serviciul militar. De aceea, eu sunt de acord cu propunerea colegului nostru, să rămână amendamentul așa cum a fost inițial: "pentru apărarea spirituală a valorilor strămoșești." Și armata trebuie să acționeze spiritual unitar, în condiții de criză; or, dacă o divizăm pe spiritualități diferite și urmărim alte interese, nu mai avem, practic, o armată care să ne apere interesele naționale etc. etc. Sunt de acord cu dumneavoastră.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Da, domnule Wittstock?

 
   

Domnul Eberhard Wolfgang Wittstock:

La art. 1 alin. 2, am adoptat acel amendament al domnului președinte Marțian Dan: "Membrii săi – adică, membrii clerului militar – contribuie, prin mijloace specifice și în limitele misiunii pastorale pe care o au, la cultivarea vituților ostășești, la formarea răspunderii civice și a sentimentelor patriotice în rândurile militarilor." Mi se pare că acoperă și această problemă.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Acesta este poziția dumneavoastră, ca inițiator, sau este poziția comisiei? Sunteți de acord cu poziția domnului Wittstock.

Eu am supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei, pe care îl sprijină și inițiatorul.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? 4 voturi împotrivă.

Abțineri? O abținere.

Cu 4 voturi împotrivă și o abținere, lit. b) a art. 17 a fost adoptată, în forma propusă de către comisie.

La lit. c), d), e), comisia propune adoptarea textului inițiatorului. Există intervenții? Nu. Le supun votului dumneavoastră în bloc.

Voturi pentru? Mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? Nu avem.

Adoptate în unanimitate.

Lit. f). Domnul Marțian Dan.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Dacă vă uitați în partea finală a raportului, la pag. 11, unde figurează amendamentele respinse, vedeți că apare o propunere pe care am formulat-o cu privire la textul de la lit. f) a acestui articol. Și anume, propunerea mea constă în eliminarea, din partea finală, a următorului segment de text: "cât și a celor îndreptate împotriva ordinii constituționale ori a capacității de luptă."

Textul de la lit. f), în întregul lui, sună astfel: "participă, prin mijloace pastorale specifice, la formarea spirituală, la prevenirea și combaterea manifestărilor antisociale" și am propus ca textul să se oprească aici, eliminându-se ceea ce urmează: "cât și a celor îndreptate împotriva ordinii constituționale ori a capacității de luptă".

Care este motivația? Sigur că unii dintre noi ar putea să spună: dar ce ne deranjează să consacrăm ca o îndatorire necesitatea de a combate manifestări anticonstituționale? Problemele acestea sunt probleme politice. știm că există în lumea politică discuții foarte multe în legătură cu o dispoziție sau alta a Constituției. nu cred însă că clericii militari, cei care se ocupă de educația religioasă, spirituală și contribuie și la realizarea sarcinilor de educație civică și patriotică, ar trebui să fie implicați în aceste lucruri. Deschidem, după părerea mea, prin această reglementare, o portiță care introduce prea mult zona politicului și ar cere clericilor militari să participe la aceste dezbateri, la aceste confruntări de idei. Eu cred că nu trebuie realizat acest lucru, de aceea am propus eliminarea acestei părți finale.

Iar în ceea ce privește accentul care s-a pus aici pe textul: "cât și a celor îndreptate împotriva (...) capacității de luptă", cred că problema aceasta este rezolvată la alin. 2 al art. 1 din proiectul de lege, așa cum l-am adoptat aici.

Deci, acestea sunt rațiunile pentru care eu am propus să se elimine această parte finală, vă rog și pe domniile voastre să reflectați și, în funcție de opțiunile pe care le aveți, să vă exprimați prin vot.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Inițiatorul este de acord cu punctul de vedere al domnului președinte Marțian Dan. am să supun votului dumneavoastră propunerea de eliminare a sintagmei "cât și a celor îndreptate împotriva ordinii constituționale ori a capacității de luptă", de la lit. f) a art. 17, susținută în fața dumneavoastră de domnul Marțian Dan și însușită de către inițiator.

Voturi pentru, vă rog? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? 3 voturi împotrivă.

Abțineri? O abținere.

Cu 3 voturi împotrivă și o abținere, amendamentul domnului Marțian Dan a fost adoptat.

Supun votului dumneavoastră lit. f), în forma rezultată după acceptarea acestui amendament, și anume: "Participă, prin mijloace pastorale specifice, la formarea spirituală, la prevenirea și combaterea manifestărilor antisociale."

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? O abținere.

Adoptat cu majoritate de voturi. Îmi cer scuze față de colegi, dar țineți mâna ridicată, să o vadă secretarii, înainte de a supune la vot! Mi-e greu și e neregulamentar să opresc un vot în desfășurare!

Art. 17 lit. g) și h). Comisia a adoptat amendamentele domnului Wittstock, inițiatorul nu are nimic împotrivă. Găsim aceste texte la nr. crt. 13 din raport. Intervenții? Nu avem.

Voturi pentru? Majoritatea.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? 2 abțineri.

Cu 2 abțineri, s-au adoptat lit. g) și h).

Supun votului dumneavoastră art. 17, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulțumes, majoritatea.

Voturi împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abțineri? O abținere.

Cu 2 voturi împotrivă și o abținere, art. 17 a fost adoptat de către Cameră.

Art. 18. Comisia adoptată un amendament de eliminare propus de către domnul Marțian Dan, inițiatorul este de acord. Intervenții? Nu sunt. Supun eliminarea art. 18 votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Majoritatea.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? 2 abțineri.

Cu 2 abțineri și majoritatea voturilor pentru, art. 18 a fost eliminat.

Art. 19, devenit 18. Comisia propune un amendament la lit. b). Supun votului dumneavoastră lit. a), b) și c), dacă nu există intervenții? Nu există.

Voturi împotrivă?

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? Nu avem.

Cele trei litere au fost adoptate în unanimitate.

Lit. d). Comisia adoptată un amendament, al domnului deputat Liviu Mera, găsim textul propus la nr. crt. 15 din raport. Dacă sunt intervenții? Nu sunt. Inițiatorul este de acord cu propunerea comisiei. Supun textul de la nr. crt. 15 din raport votului dumneavoastră.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? O abținere.

Cu o abținere și cu majoritatea voturilor, lit. d) a fost adoptată.

Lit. e) și f). Comisia propune adoptarea lor în forma propusă de către inițiator. Dacă sunt intervenții? Nu sunt. Le supun votului dumneavoastră.

Voturi pentru?

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? Nu avem.

Adoptate în unanimitate.

Supun votului dumneavoastră art. 19, în ansamblul său.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? Nu avem.

Art. 19 a fost adoptat în unanimitate.

Art. 20 alin. 1; comisia ne propune textul inițiatorului. Intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru?

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? Nu avem.

Adoptat în unanimitate.

Alin. 2 al art. 20 este modificat de către comisie, care a admis un amendament al domnului deputat Ioan Pintea. Textul propus îl găsim în raport, la nr. crt. 16. Intervenții? Nu sunt. Inițiatorul este de acord cu propunerea comisiei.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? Nu avem.

Adoptat în unanimitate.

alin. 3 al art. 20; comisia propune textul inițiatorului. Intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru?

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? Nu avem.

Adoptat în unanimitate.

Art. 20, în ansamblu.

Voturi pentru? Mulțumesc, majoritatea.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? O abținere.

Art. 20 a fost adoptat, cu majoritate de voturi.

Art. 21 alin. 1. Comisia ne propune textul inițiatorului. Intervenții? Nu avem.

Voturi pentru?

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

Alin. 2 al art. 21; comisia admite un amendament al domnului deputat Wittstock, textul îl găsiți în raport, la nr. crt. 17. Inițiatorul este de acord. Intervenții? Nu avem.

Voturi pentru? Vă mulțumesc, majoritatea.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abțineri? Nu avem.

Cu un vot împotrivă, alin. 2 al art. 21 a fost adoptat.

Art. 21, în ansamblu.

Voturi pentru? Majoritatea.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abțineri? Nu avem.

Art. 21 a fost adoptat, cu un vot împotrivă.

Cap. III, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? Nu avem.

Adoptat în unanimitate.

Titlul Cap. IV. Comisia propune textul inițiatorului.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? Nu avem.

Adoptat în unanimitate.

Art. 22; comisia ne propune textul inițiatorului. Intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? Nu avem.

Art. 22 a fost adoptat în unanimitate.

Art. 23. Lit. a), b), c), d), e), f) și g) comisia propune să fie votate în forma propusă de către inițiator. Dacă sunt intervenții? Nu sunt. Le supun votului dumneavoastră.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? Nu avem.

Adoptate în unanimitate.

Lit. h) a art. 23. Comisia admite amendamentul domnului Wittstock, text pe care îl găsiți la nr. crt. 18 din raport. Inițiatorul este de acord.

Intervenții? Domnul Leonăchescu.

 
   

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Amendamentul propus are o frazare care nu poate fi acceptată lingvistic. În partea finală a lui se specifică: "Și instituții, împreună cu cultele de care aparțin." Această repetare a silabei "cu-cu" trebuie eliminată. Să găsim împreună o formă mai elegantă, și eu aș propune să zicem așa: "în alte situații imputabile acestora, stabilite de ministere și instituții, împreună cu – și aici era bine – bisericile și cultele de care aparțin." Pentru că unele culte sunt dezagregante pentru spiritualitatea armatei.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Inițiatorul? Domnul deputat Wittstock.

 
   

Domnul Eberhard-Wolfgang Wittstock:

Nu am nimic împotrivă să găsim o formulare care să sune mai bine, dar amendamentul a fost deja acceptat când am stabilit acea conformitate cu art. 29 din Constituție. Este, într-adevăr, o cacofonie, dar cred că în multe texte apar asemenea formulări. Nu sunt expert în această problemă și nu vreau să mă pronunț, dacă găsim o soluție care să nu contravină Constituției nu am nimic împotrivă.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Aveți o altă frazare, care să respecte atât spiritul a ceea ce am votat până acum, cât să ne și rezolve această problemă?

 
   

Domnul Nicolae Leonăchescu (din sală):

"Cu celelalte culte de care aparțin."

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnul Dan Marțian propune următoarea formulare: "În alte situații imputabile acestora, stabilite de ministere și instituții, împreună cu acele culte de care aparțin." Toată lumea este de acord cu această formulare, pe care o supun votului dumneavoastră.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abțineri? Nu avem.

Cu majoritate de voturi, a fost adoptată forma propusă de comisie, cu modificarea intervenită.

Art. 23, în ansamblu.

Voturi pentru, vă rog?

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? Nu avem.

Adoptat în unanimitate.

Art. 24. Comisia ne propune textul inițiatorului. Intervenții? Nu avem.

Voturi pentru? Vă mulțumesc, majoritatea.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? O abținere.

Cu majoritatea voturilor celor prezenți, art. 24 a fost adoptat.

Art. 25. Comisia ne propune textul inițiatorului. Există intervenții? Nu.

Voturi pentru, vă rog? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

În unanimitate, s-a adoptat art. 25.

Cap. IV, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

Cap. IV, adoptat în unanimitate.

Titlul Cap. V. Intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? Nu avem.

Adoptat în unanimitate.

Art. 26. Comisia ne propune textul inițiatorului. Intervenții? Nu avem.

Voturi pentru?

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? Nu avem.

Adoptat în unanimitate.

Art. 27. Comisia ne propune textul inițiatorului. Intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru?

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

Adoptat în unanimitate.

Art. 28, nr. crt. 19 din raport. Comisia admite amendamentul domnului Dan Marțian. Intervenții? Domnul deputat Acsinte Gaspar. Domnul secretar, aveți microfonul.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Prin amendamentul propus de comisie se majorează termenul înlăuntrul căruia trebuie elaborat regulamentul de organizare și funcționare al secțiilor de asistență religioasă și sunt de acord cu textul amendamentului, însă propun să fie eliminată din cuprinsul art. 28, în formularea dată de comisie, sintagma "implicate". Și am să vă explic de ce.

Textul sună așa: "În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, instituțiile implicate, prevăzute la art. 1 alin. 2". și ca tehnică de redactare și pentru cursivitatea textului, din moment ce sunt deja individualizate acele instituții prevăzute la art. 1 alin.2, sigur că ele sunt implicate.

Textul sună, după aceea, foarte clar: "...de la data intrării în vigoare a prezentei legi, instituțiile prevăzute la art. 1 alin. 2..." și curge în continuare. Deci, să fie eliminat cuvântul "implicate".

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Comisia și inițiatorul sunt de acord. supun votului dumneavoastră textul comisiei pentru art. 28, cu eliminarea cuvântului "implicate", propusă de domnul Acsinte Gaspar.

Voturi pentru?

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? Nu avem.

Adoptat în unanimitate.

Art.29.

Comisia a admis un amendament al domnului Viorel Hrebenciuc. Textul propus de comisie îl găsim la nr.crt.20 din raport.

Intervenții?

Domnul secretar Acsinte Gaspar.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Prin amendamentul propus și însușit de comisie înseamnă că legea va intra în vigoare pe data publicării. Eu zic că art.29 trebuie corelat cu art.28 unde am stabilit un termen de 60 de zile pentru elaborarea Regulamentului de organizare și funcționare a secțiilor, și cred că și la art.29 ar trebui să prevedem același termen, pentru a nu exista o perioadă de aplicare a legii fără existența regulamentelor prevăzute pentru punerea ei în executare.

Deci, ar trebui ca și la art.29 să spunem că "Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, partea I", și în acest fel în termenul de 60 de zile va fi elaborat și regulamentul și, o dată cu intrarea în vigoare a legii, va intra în vigoare și regulamentul de punere în executare a acesteia.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Comisia? De acord.

Inițiatorul? De acord.

Deci, comisia renunță la eliminarea art.29, sprijinind textul inițiatorului, cu modificarea propusă de către domnul Acsinte Gaspar.

Vă citesc propunerea pentru art.29 rezultată în urma intervențiilor: "Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, partea I.".

Există intervenții la această formulare? Nu.

Voturi pentru? Majoritatea.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? Nu sunt.

Art.29, în forma pe care am prezentat-o, a fost adoptat în unanimitate.

Cap.V în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu avem.

Abțineri? Nu avem

Cap.V a fost votat.

Votul final al legii se va da în sesiunea de voturi finale. Era programată astăzi la ora 11,30 o sesiune peste care o să trecem, probabil, dacă liderii de grupuri nu pot asigura un cvorum pentru votul unor legi organice, așa cum sunt trei din cele care sunt în sesiunea de voturi finale.

Vă mulțumesc.

 
Dezbateri asupra raportului Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind regimul străinilor în România.  

Vom face un mic schimb de vicepreședinți. Domnul Bogdan Niculescu-Duvăz va veni într-un minut, la 11,15, să preia microfonul de președinte, pentru a continua dezbaterea raportului comisiei de mediere la proiectul de Lege privind regimul străinilor în România.

   

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Stimați colegi,

Vom relua lucrările pe care le-am întrerupt ieri la Legea privind regimul cetățenilor străini, dar nu înainte de a vă anunța și de a vă face rugămintea să vă faceți deconturile privind sumele forfetare, așa după cum ne anunță administrația, pentru că în condiția în care acestea ar fi depuse în cursul zilei de astăzi, chiar de mâine aceste sume pot fi plătite la casierie. Vă mulțumesc pentru înțelegere și sper că veți urma această rugăminte.

Vom discuta în continuare raportul comisiei de mediere.

Rog comisia să ocupe loja destinată comisiei, ca să putem începe dezbaterile de la poz.11 din raportul comisiei de mediere, și anume în legătură cu art.16, alin.3, acolo unde ne-am oprit aseară cu lucrările noastre.

Reiau foarte succint, pentru a vă împrospăta memoria: în legătură cu acest articol, există un text comun adoptat de comisia de mediere, text combătut de mai mulți parlamentari. Acest text comun este foarte asemănător textului Senatului și prevede că "…persoanele fizice și juridice nu pot găzdui străini care nu posedă documente de călătorie și vize valabile și sunt obligate să anunțe de îndată despre aceasta organul de poliție.".

 
   

Domnul Constantin Șerban Rădulescu Zoner (din sală):

Doresc să iau cuvântul.

 
   

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Dezbaterile au fost sistate ieri. Eram în fața votului. Dar, domnule Zoner, vă voi acorda și dumneavoastră cele două minute să interveniți.

Acest text, pe de altă parte, a fost foarte criticat și de mine însumi și de mai multă lume. Varianta Camerei Deputaților nu figurează din păcate aici. Textul propus a figurat în dezbaterea Camerei Deputaților și se referea la obligația persoanelor - străinilor..., să aibă în atenție această obligație și această răspundere.

Vă rog, domnule Zoner.

 
   

Domnul Constantin Șerban Rădulescu Zoner:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Mă simt obligat să vin în fața dumneavoastră, pentru că am făcut parte din comisia de mediere și, în acel moment, domnul deputat și fost ministru de interne Dejeu, a cărui profesie de bază este cea de avocat, m-a convins, să spun așa, cu acel "nu pot", și am votat și eu.

Dar, reflectând mai serios asupra textului, cu atât mai mult cu cât, atunci când s-a discutat inițial aici, eu am pledat pentru eliminare, ceea ce s-a și petrecut în Camera Deputaților, vreau să vă anunț că mi-am schimbat părerea.

Domnul deputat Dejeu îmi va veni cu afganii, cu cei din Bangladesh, și are dreptate, și că nu trebuie să încurajăm aici migrația spre Occident a acestor emigranți și așa mai departe. Dar se prevede în text că cei care găzduiesc sunt obligați să nu-i primească și să-i verifice. Acest lucru nu poate să intre în obligațiile unui cetățean, pentru că textul nu se referă doar la afgani și la Bangladesh, ci se referă la oricine, și, va să zică, dacă ar fi să aplic stricto sensu această lege, eu sau dumneavoastră, dacă ne vine o rudă sau un prieten întâi îi vom spune "Adu-mi, te rog, pașaportul și actele de călătorie, ca să văd dacă ești în regulă!". Și, ca atare, eu spun și spun și domnului Dejeu care, repet, m-a convins în acel moment, dar am reflectat asupra acestui text și spun că nu se poate acest lucru: poliția de frontieră, poliția din interiorul țării să-și facă datoria! Dacă noi avem probleme în momentul de față cu Fondul Monetar Internațional, știți și dumneavoastră că una dintre acestea a fost ridicarea salariilor la polițiștii militari. Păi le ridicăm salariile ca să-și facă datoria! Și avem probleme cu forurile internaționale că am ridicat aceste salarii acelora care trebuie să-și facă datoria, dar datoria lor este nu să mă controleze pe mine care am un prieten, dacă i-am cerut pașaportul și m-am uitat dacă are viză în pașaport… Au mijloace specifice să-i urmărească și să-i pedepsească.

Eu nu știu sau cel puțin din presă n-am auzit câte călăuze și câți oameni de aceștia au fost arestați și condamnați pentru că au ușurat trecerea/intrarea în țară a unor oameni care nu erau cu acte în regulă.

Prin urmare, în concluzie, eu, și vorbesc în nume personal de astă dată, că nu pot vorbi în numele comisiei, cer să rămânem la ceea ce am hotărât noi, deputații, aici, în plen. Deci, cer eliminarea textului, așa cum este în raport. Deci să nu rămână textul de compromis, ci să rămânem pe poziția noastră de a elimina textul din varianta Senatului.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Astfel se profilează cele două variante: textul propus de comisia de mediere, foarte apropiat textului Senatului, chiar dacă figurează aici ca text comun restrictiv, și soluția Camerei Deputaților care propune eliminarea acestuia.

Vă rog, domnule deputat Marton.

 
   

Domnul Arpad Francisc Marton:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Aduc două argumente: unul este legat de faptul că s-a amintit aici de obligativitatea anunțării unor infracțiuni. Este clar că această ipostază se referă la acele evenimente care sunt cunoscute de persoana respectivă ca fiind infracțiuni și sunt reglementate în Codul penal, deci nu are ce căuta în acest text de lege, pentru că dacă nu este vorba despre o infracțiune cunoscută de găzduitor, ne aflăm în situația în care orice cetățean aparent nu este infractor.

Dacă îmi permiteți să vă atrag atenția, să ridic o problemă de tehnică legislativă: Senatul a avut la primul alineat un text care, în înrâurirea acestor texte din acest articol, a dat naștere la alin.3 al Senatului. Or, Camera Deputaților a avut o altă viziune asupra alin.1, ca atare a eliminat alin.3, și vă rog să observați că însăși comisia de mediere a propus un text comun foarte apropiat. Este o reformulare de fapt a textului Camerei Deputaților. Ca atare, este logic ca și alin.3 să apară ca cel al Camerei Deputaților, deci eliminat.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Și noi vă mulțumim.

Aceste discuții au fost în continuarea celor de aseară.

Domnul secretar Andrei Chiliman, vă rog, după care v-aș ruga să fiți de acord să sistăm discuțiile și să votăm.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Stimați colegi,

Am intervenit și aseară. Îmi permit să intervin și astăzi, pentru că aseară s-au mai făcut o serie de declarații în care s-a arătat că de fapt poliția de frontieră trebuie sprijinită, că sunt probleme cu ea și așa mai departe. Vreau să vă spun că sunt probleme, dar, dacă este prost organizată, nu trebuie ca cetățenii României să devină toți polițai de frontieră. Am mai spus acest lucru ieri, și înseamnă că de fapt acolo este o problemă de organizare, de funcționare, poate de bani, și că trebuie rezolvată prin alte mijloace.

Ca atare, sunt absolut împotriva acestui mod de rezolvare a problemelor din interiorul poliției române, mutând responsabilitățile acesteia pe umerii cetățenilor României.

Ca atare, propun să se mențină formula care s-a adoptat în Camera Deputaților – cea de eliminare a acestui alineat din textul acestui art.16 al legii, și vă rog să votăm în acest fel, pentru că altminteri încălcăm drepturile oamenilor. Deci drepturile omului vor fi încălcate dacă adoptăm acest lucru. Mergem din nou la delațiune, la un stat polițienesc în care toți oamenii vor putea să fie trași la răspundere tot de poliție, evident, a cărei muncă trebuie să și-o facă, dar nu și-o face.

Deci, este absolut anormal ca într-o lege a unui stat democratic să apară un asemenea articol. Pot să vă spun chiar că, după mine, este rușinos că a apărut un asemenea articol.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Da. Și noi vă mulțumim.

 
   

Domnul Vasile Matei (din sală):

Cer cuvântul!

 
   

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Îmi pare rău. Ați luat cuvântul la dezbaterile acestui articol, domnule deputat.

Voi consulta sala dacă trecem la vot sau dacă continuăm dezbaterile asupra acestui articol.

Există opinia să ia cuvântul și domnul Matei. Vă rog.

 
   

Domnul Vasile Matei:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Cred că se creează o falsă problemă. Mai întâi, textul Camerei Deputaților n-a fost eliminat, fiindcă n-a existat un asemenea text la Camera Deputaților. Este textul comun al comisiei de mediere, care este totuși altă problemă. Toți parlamentarii din comisia de mediere au fost de acord cu introducerea în lege a acestui text.

Apoi, cealaltă problemă - dacă este vorba de drepturile omului, păi drepturile omului înseamnă să lăsăm pe unul să fure și să nu-l băgăm la închisoare, pentru că îi încălcăm dreptul omului de a fi liber, nu?

Ce înseamnă drepturile omului? A crea o țară sau o situație anormală în care să se creeze haos în numele drepturilor omului? Statul nu are dreptul să intervină? Atunci, de ce nu interzicem emisiunea unui anume post de televiziune, intitulată "Urmărire generală", în care se cere cetățenilor să-i denunțe pe infractorii periculoși care nu au fost prinși încă de poliție? Este același lucru.

Noi am avut probleme chiar diplomatice cu Germania pentru faptul că unii cetățeni români au trecut fraudulos frontiera Germaniei și s-au dedat acolo la acte antisociale, de încălcare a legii – spargeri, crime și așa mai departe, după care au fost arestați. Deci, nu li s-a respectat dreptul omului de a fura! Ei au fost chiar arestați, băgați în închisoare și cei care i-au găzduit acolo au fost pedepsiți. Aceasta, în Germania, stat cu tradiții democratice, mai democratice ca ale noastre!

Deci, nu înseamnă că noi să nu încercăm să ne facem ordine în această țară unde haosul este generalizat și fărădelegea este la ea acasă, încălcarea legii constituie un motiv de laudă, și nu unul de rușine pentru anumite instanțe ale României, și atunci iată că noi consfințim prin lege dreptul unora de a încălca legile României și de a crea haos în această societate.

Nu aveți decât, că suteți majoritari acum, să continuăm să ducem țara spre dezastru prin statuarea fărădelegii în locul legilor.

Tare mult ne interesează pe noi ca cetățenii din Bangladesh să vină în România să ne violeze copii, să fure sau să omoare, ca noi să le respectăm drepturile omului la ei, iar împotriva românilor care merg în Occident – a acelora care nu respectă legile țărilor din care provin - se organizează adevărate vânători.

Deci, nu înțeleg logica lucrurilor. Cum, cetățeanul român nu are nici o responsabilitate? Chiar credeți că dacă veți merge în campania electorală veți propune un primar care să măture în curtea cetățeanului?

Deci vă rog foarte mult să menținem această prevedere din proiectul de lege.

 
   

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulțumesc.

Am sistat luările de cuvânt.

Vreau să vă reamintesc argumentele, și nu să susțin o opinie, pentru că aș fi obligat să cobor la tribună, argumentele care au fost date: cetățenii români puși în situația să controleze orice fel de oaspete care eventual însoțește un prieten în primul rând nu pot avea competența practică să controleze legalitatea unor acte de călătorie sau de identitate reprezentând și vize de pașaport. Deci, pe de o parte, nu pot avea această competență.

În ceea ce privește restul, sigur că exemplele date nu sunt potrivite: în Germania, cetățenii români care au fost returnați sau prinși comițând infracțiuni n-au fost prinși de cetățenii germani, ci au fost prinși de poliția germană.

Deci supun votului dumneavoastră în primul rând varianta care a rezultat…

 
   

Doamna Viorica Afrăsinei (din sală):

Procedură!

 
   

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Procedură. Iertați-mă, domnă deputat.

Vă rog.

 
   

Doamna Viorica Afrăsinei:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Considerăm că este o problemă mult prea importantă care trebuie supusă votului, și rugămintea Grupului parlamentar PDSR este aceea de a verifica cvorumul înainte de vot.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Stimați colegi,

Consultându-mă cu secretarii de ședință, s-a constatat într-adevăr: cvorumul care astăzi este de 147 nu este întrunit în acest moment.

Rog în mod insistent liderii grupurilor parlamentare să-i cheme pe colegi în sală, pentru a putea continua lucrările, pentru că în condițiile în care nu avem cvorum nu putem continua dezbaterile noastre, pentru că trebuie să și votăm.

Stimați colegi,

Rog liderii grupurilor parlamentare să ia măsurile necesare pentru ca în două minute să asigurăm cvorumul în sală.

Domnul deputat Dejeu are o propunere pentru procedură. Vă rog.

 
   

Domnul Gavril Dejeu:

Domnule președinte,

Se pare că va fi foarte greu să se refacă cvorumul și, pentru ca Parlamentul și Camera Deputaților să nu irosească timpul degeaba, vă propun să lăsăm acest text la o parte, pentru că mi se pare că este singurul care angrenează o dispută și să mergem mai departe cu raportul, urmând ca poziția finală, inclusiv asupra acestui punct 16 din raport, s-o determinăm în condiții de cvorum. Aceasta este o problemă.

Și o problemă de vot a raportului de mediere:

Domnule președinte,

Distinși colegi,

Raportul de mediere tratează soluțiile adoptate de cele două Camere ale Parlamentului. Acolo unde comisia de mediere are text comun sau adoptă una dintre pozițiile Camerelor este poziția raportului sau comisiei de mediere, și Camera Deputaților sau Senatul nu au a se pronunța încă o dată asupra propriilor lor decizii. Așa încât, domnule președinte, în judecarea și aprobarea sau respingerea acestui raport, vă rog să supuneți la vot numai soluția comisiei de mediere, nu soluția adoptată de către Camera Deputaților mai înainte sau de către Senat; acestea sunt soluții deja adjudecate de către Camera Deputaților.

În ipoteza în care vor fi divergențe, urmează ca raportul să se supună plenului celor două Camere.

 
   

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Da. Vă mulțumesc, domnule deputat.

În ceea ce privește a doua problemă, și anume procedura de vot, nu sunt de acord cu dumneavoastră, pentru că, în cazul în care se respinge varianta adoptată de comisia de mediere, trebuie pus ceva în loc nu neapărat fizic, ci în loc poate să fie și absența acestui alineat, evident, pentru că noi nu punem alt text, pentru că alt text nu avem. Deci se decide între această variantă și lipsa acestui alineat.

Aici avem de ales între textul comun sau fără text.

În ceea ce privește propunerea dumneavoastră, din păcate, care mi-ar face absolut plăcere s-o urmez, nu se poate adopta din punct de vedere procedural, domnule deputat, pentru că dacă noi constatăm lipsa de cvorum nu putem dezbate și vota alte articole în lipsă de cvorum. Deci, odată ce constatăm lipsa de cvorum și nu putem depăși acest articol, din păcate ne blocăm cu toată dezbaterea.

Vă rog, domnule deputat Ana Gheorghe. Procedură, evident.

 
   

Domnul Gheorghe Ana (HD):

Da, evident.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Colegul, domnul deputat Dejeu, a ridicat o problemă de procedură de vot, pe care trebuie s-o lămurim.

Evident că într-un raport al unei comisii de mediere, n-are sens să ne mai pronunțăm încă o dată, dacă textul pe care-l avem de analizat se referă la textul aprobat inițial de Camera Deputaților, adică de noi.

Însă, în ceea ce privește un text pe care comisia de mediere îl acceptă ca fiind textul Senatului, chiar dacă este votat de Senat, noi trebuie să ne pronunțăm asupra lui, prin vot. După cum, tot prin vot, trebuie să ne pronunțăm asupra textului comun, formulat de comisia de mediere.

Cu alte cuvinte, eu pot fi de acord să nu mai supunem la vot textele care n-au nici o modificare și au fost votate în Camera Deputaților, dar textele care sunt însușite de către comisia de mediere ca fiind texte votate în Senat sau texte comune, ele neapărat trebuie să fie supuse votului în Camera Deputaților.

 
   

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulțumesc pentru intervenție, domnule deputat.

Este exact ceea ce încercasem să explic. În timp ce Camera Deputaților și-a delegat niște reprezentanți într-o comisie de mediere, aceasta a luat niște decizii, textul, fie el comun sau altfel, revine în Camera Deputaților pentru a fi votat. În cazul în care acest text Camera Deputaților îl respinge, revenim asupra variantei Camerei Deputaților, care, în cazul nostru este de eliminare a textului, nu este un text înlocuitor, și se votează aceasta și, în cazul acesta, ne aflăm în situația de divergență, eventuală divergență, care se rezolvă în Camerele reunite.

Vă mulțumesc.

Rog secretarii de ședință să verifice din nou cvorumul.

Constatând lipsa de cvorum, suspendăm ședința, care se reia la ora 14,00.

Vă mulțumesc.

Această mediere va fi reluată în ședința de marțea viitoare.

La ora 14,00 ședința se reia cu ordinea de zi curentă.

 
    După pauză  
Adoptarea proiectului de Lege privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale.  

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Cum vin secretarii începem, da.

Stimați colegi,

Fac apel la liderii grupurilor parlamentare să-și invite colegii în sală.

În această după-amiază avem și votul final la 5 proiecte de lege.

Până când vom reuși să avem cvorumul de vot pentru proiecte de legi organice, dați-mi voie să vă prezint o notă a Departamentului Legislativ.

Sistemul nostru de lucru, cu ordonanțe de urgență - al nostru, al întregii puteri din România - creează dificultăți în fluidizarea întregului sistem legislativ extrem de mari, astfel încât noi, votând Legea privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, n-am știut că în același timp..., n-am fost informați că au fost emise două ordonanțe de urgență, din care una a afectat chiar conținutul legii la anumite articole și trebuie să-l rediscutăm, în așa fel încât să-l aducem în ordine cu legislația în vigoare, astăzi.

Oricum, mulțumesc Departamentului Legislativ că ne-a atras atenția, pentru că am fi trimis un proiect de lege către Senat cu un articol absolut nepotrivit, sau formulat greșit.

Pe scurt: în art. 111, la alin. 2 facem referire la Anexa nr. V din Legea nr. 154 din anul 2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, anexă care a fost abrogată prin art. 15 din Ordonanța de urgență nr. 24/2000.

Ca urmare, păstrând întru totul același sens, trebuie să înlocuim, la art. 111 alin. 2, formularea care se găsește în articol, deci, alin. 2 sună astfel: "Până la intrarea în vigoare a legii prevăzute la alin.1, salarizarea personalului Fondului național se face potrivit Anexei nr. V la Legea nr. 154/1998, cu modificările ulterioare".

Anexa nr.V este, cum vă spuneam, abrogată.

Ar trebui să înlocuim această formulare cu expresia: "... se face potrivit Anexei nr. 1 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariului de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar".

Nu cred că există puncte de vedere opuse. Este o schimbare pe care trebuie s-o facem. Regret că suntem puși în această situație.

Poate Guvernul va înțelege până la urmă că Parlamentul trebuie să legifereze, și nu Guvernul, prin ordonanțe și ordonanțe de urgență.

Dacă există comentarii la propunerea de a înlocui formularea existentă cu cea propusă, în cadrul alin. 2 din art. 111 în proiectul de Lege privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale? Înțeleg că nu.

Deci, am să supun votului dumneavoastră modificarea alin. 2 al art. 111, urmând ca...

O voce din stânga sălii:

Nu aveți secretari!

   

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Da. Nu am secretari, dar sunt niște modificări care cred că nu vă deranjează să le lucrăm fără secretari. Mă simt jenat să stați în sală, să ne uităm unul la altul și de aceea am încercat să vă propun ceva să lucrăm.

Alin. 2 urmează să sune astfel: "Până la intrarea în vigoare a legii prevăzute la alin. 1, salarizarea personalului Fondului național se face potrivit Anexei nr. 1 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privinde sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar".

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

A fost votată modificarea în unanimitate.

De asemenea, art. 151, datorită timpului care s-a scurs din momentul în care a fost propus proiectul de lege și perioada în care a fost votat, trebuie să-l modificăm. Articolul 151 sună astfel: "Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2000". 1 ianuarie 2000 a trecut un pic. Deci, ar trebui să înlocuim cu formula: "la 1 an de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I", dacă sunteți de acord.

Deci, am să propun să modificăm art. 151, care urmează să sune astfel: "Prezenta lege intră în vigoare la 1 an de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial, partea I" și, după aceea, art. 151 să curgă așa cum a fost votat de către dumneavoastră.

Voturi pentru, vă rog. Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

Vă mulțumesc.

Cred că ar trebui să mai dăm, ca lucrurile să fie clare, un vot pe întregul proiect de lege, așa cum a fost modificat, ca să nu poată fi atacată procedura în sine.

Deci, supun votului dumneavoastră, proiectul de Lege privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, care a fost votat de către dumneavoastră, cu cele două modificări pe care vi le-am propus astăzi.

Cine este pentru, vă rog? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

Vă mulțumesc pentru colaborare, stimați colegi.

 
Dezbateri asupra proiectului Legii protejării monumentelor istorice.  

Următorul proiect de lege pe ordinea de zi este proiectul Legii protejării monumentelor istorice.

Rog pe domnul ministru Caramitru să vină pe banca inițiatorului. Rog comisia de specialitate să-și ocupe locul.

Rog colegii lideri de grupuri parlamentare să mă sprijine, prin asigurarea cvorumului de lucru în această după-amiază.

Deci, rog inițiatorul, pe domnul ministru Caramitru, să susțină proiectul de lege.

Domnule ministru,

Aveți microfonul. Procedura este normală.

Guvernul a propus procedură de urgență pentru proiectul de lege, procedura de urgență, am verificat, nu a fost aprobată de către Camera Deputaților, sau așa rezultă din raportul comisiei sesizate pe fond și înseamnă că așa este.

Domnule ministru,

Suntem în procedură normală.

Vă rog să susțineți proiectul de lege.

   

Domnul Ion Caramitru:

Stimate domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Suntem în fața, aș spune, mai în glumă, mai în serios, unui moment istoric. Chiar dacă este vorba de aprobarea Legii monumentelor istorice, apropierea celor doi termeni este absolut necesară.

După cum bine știți, după 1989, o lege a regimului Ceaușescu privind patrimoniul cultural a fost abrogată și au fost foarte multe puncte de vedere, păreri și luări de poziție vis-a-vis de inconsecvența legislativă vis-a-vis de importanța acestui domeniu esențial al culturii române.

La 10 ani de la Revoluția română, Ministerul Culturii inițiază cele două legi necesare protejării patrimoniului cultural național mobil și, în speță, imobil. Mulțumesc plenului Camerei Deputaților pentru aprobarea regimului de urgență în privința votului referitor la anterioara lege, la Legea patrimoniului cultural național mobil, care se află în acest moment în Senat, în situația de a fi aprobată în plenul acestei Camere.

Legea protejării monumentelor istorice este o lege care se referă în primul rând la domeniul cel mai semnificativ al reprezentării identității naționale, de la descoperirea, sau mai bine zis stabilirea identității noastre naționale, până în prezent.

Aș începe prin a vă prezenta importanța acestei legi, o lege organică, pornind de la bogăția semnificativă a acestui domeniu.

Lista monumentelor istorice, așa cum este ea avizată de Comisia Națională a Monumentelor Istorice, cuprinde 20.615 monumente istorice și 404 zone protejate.

Dacă ar fi să le împărțim pe categorii, atunci, pe total județe, monumentele care țin de arheologie reprezintă 3.957 de unități, cele care țin de arhitectur㠖 12.436, casele memoriale – 291 , monumente de artă plastic㠖 1.468, zone protejate – 394, în total: 18.546 de unități de patrimoniu.

În privința Bucureștiului, unitate administrativă extrem de importantă și întinsă pe o suprafață remarcabilă, este vorba de 2.463 de monumenete de arheologie, arhitectură, case memoriale și artă plastică, 10 zone protejate, în total: 2.473 unități de patrimoniu.

Cu alte cuvinte, pe total țară, monumentele reprezintă 20.615 unități care țin de arheologie, arhitectură, case memoriale, artă plastică, 404 zone protejate, în total: 21.019 unități.

Problema cea mai gravă, cea mai importantă, care cere un regim cu totul special inițierii și votării acestei legi, este situația dezastruoasă, în continuare, în care se află, fizic, aceste monumente istorice, păstrătoare de istorie, identitate națională, destin și, până la urmă, imagine pentru țara noastră.

Din cele 20.615 monumente istorice înscrise în listă, un număr de 5.154, reprezentând cam 25% din total, necesită lucrări de intervenție urgentă, sub aspectul conservării, protecției și consolidării.

Dacă am analiza doar condițiile climaterice, total defavorabile, la care sunt supuse cele 4.200 de situri arheologice expuse intemperiilor: ploi, zăpadă, îngheț-dezgheț, într-o zonă cu diferență de temperatură de 600 C , +300 C vara și -300 C iarna, vom constata că ritmul de degradare al acestora este de circa 4-5 ori mai mare decât în țări cum ar fi Grecia, Italia, Tunisia, Egipt și alte țări cu tradiție cu totul remarcabilă în domeniu.

Factorul agresiv uman, de luat în seamă, după părerea noastră, cu foarte mare atenție, referindu-ne la statistici, poate distruge monumentele istorice în cunoștință de cauză sau în necunoștință de cauză, prin lucrări efectuate, care nu respectă metodologiile și principiile de restaurare ale monumentelor istorice.

Iată câteva exemple de monumente istorice distruse de voința umană: Casa "Cerchez" din Botoșani, din județul Botoșani; Hanul de Poștă din Odobești, județul Vrancea; Biserica de lemn din Ban, județul Mureș. O altă serie de conace și hanuri de importanță majoră se află într-o avansată stare de degradare sau chiar în stare de precolaps.

Cutremurele, însă, reprezintă factorul cel mai agresiv al degradării monumentelor istorice. În afară de focarele seismice din zona Banatului sau Făgărașului, focarul din Vrancea este cel mai puternic din Europa, caracterizându-se prin gradul mare de repetabilitate, de aproximativ 30 de ani, cutremurele fiind de mare amplitudine.

Circa 75% din fondurile alocate se consumă anual pentru lucrări de consolidare a monumentelor istorice, lucrări care ulterior devin ascunse sub lucrările de restaurare propriu-zise. Aparent, datorită acestei situații, restaurarea unui monument istoric în România costă de 3-4 ori mai mult decât în alte țări.

Evaluând necesarul fondurilor pentru Programul național de restaurare a monumentelor istorice din România pentru anul 2000, doar pentru urgențele inventariate sunt necesare circa 1.200 de miliarde lei.

În perioada 1997-2000, deși Ministerul Culturii a redimensionat cuantumul finanțărilor pentru restaurarea monumentelor istorice aflate într-o avansată stare de degradare, în fapt, s-a produs o scădere reală a bugetului alocat.

Raportul între valorile necesare și sumele alocate în fapt a fost întotdeauna în defavoarea necesarului real. Și vă dau câteva exemple: numărul de obiective care ține de continuarea programului aflat în derulare, de 345 de unități, ar reprezenta o valoare de 450 miliarde lei. Neincluse în lista respectivă, privind necesarul din anii anteriori, numărul de obiective este de 764 de unități, cu o valoare în miliarde lei de 747.

Pentru evidența monumentelor istorice, deci pentru numărul pe care vi l-am anunțat, de 20.615 monumente înscrise oficial, valoarea în miliarde lei pentru evidență este de 3 miliarde. Pentru cadastrul monumentelor istorice – alte 3 miliarde lei. Pentru achiziții de terenuri în situri – 200 milioane lei. Pentru achiziții construcții – 500 milioane.

Iată, deci, totalul necesar, așa cum Ministerul Culturii l-a expus în cererea pe care a făcut-o la Ministerul Finanțelor, privind bugetul pe anul în curs. Necesarul minim a fost de 1.109 de unități, în valoare de 1.200 miliarde lei.

În ceea ce privește evoluția programului național de restaurare, dacă în 1996, fondurile alocate au fost de 11,7 miliarde lei, pentru 173 de obiective din Programul național de restaurare, având numai 97 de șantiere deschise, în 1997, prin inițierea programului Ministerului Culturii, s-au obținut 145,5 miliarde lei, numărul obiectivelor din program dublându-se până la 310 unități, și șantierele au fost deschise până la 124.

În 1998, suma a crescut în valori absolute la 210,7 miliarde lei, numărul obiectivelor a crescut la 347, șantierele deschise la 172.

În 1999, suma a scăzut până la 187,80 de miliarde lei, numărul de obiective a crescut la 375. Sunt propuse 272 de șantiere, având deschise 189.

Este de observat, doamnelor și domnilor deputați, că pe termen mediu, chiar un Guvern hotărât să protejeze patrimoniul, nu poate asigura fondurile bugetare necesare acoperirii nevoilor.

Din acest punct de vedere, proiectul Legii protejării monumentelor istorice reglementează mai precis atribuțiile proprietarului, atribuțiile autorităților publice, sistemul de sprijin fiscal-financiar și dă posibilitatea înscrierii monumentelor istorice în circuitul civil, ceea ce presupune procedura de vânzare-cumpărare, care în acest moment este blocată.

Legea protejării monumentelor istorice, care prevede clasificarea monumentelor istorice în două categorii – monumente istorice de importanță națională, categorie care reprezintă în medie 20% din listă, și monumente istorice de importanță locală, care ne duce până la aproape 80% din lista de care vorbim, această lege va crea, în mod firesc, posibilitatea unei descentralizări și a unei gestiuni în subsidiaritate a monumentelor istorice.

Vă mulțumesc și vă rog, doamnelor și domnilor deputați, să înțelegeți că este vorba de o lege așteptată de 10 ani, de un moment istoric propice apariției unei legi de asemenea valoare, atâta vreme cât România este recunoscută, în acest moment, ca o țară cu o contribuție peste nivelul cunoscut în Europa, în ceea ce privește patrimoniul de tip european.

Programe internaționale, cu valoare de simbol, cum sunt: "Sibiu – Confluențe europene", "Dezvoltarea economică și socială a Iașilor prin datul cultural", "Programul Sulina – Destin european", "Programul Banloc – Centru eurozonal european", zonele protejate ale Bucureștilor – Zona Lipscani, ca și eventualitatea unor înscrieri în plus în lista patrimoniului mondial UNESCO a multor altor obiective de patrimoniu, așa cum s-a întâmplat recent, ne conduc spre ideea că această lege este o lege fundamentală, importantă în momentul în care Europa se caută pe sine și în care definiția Europei are o conotație cu totul remarcabilă în domeniul cultural.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule ministru.

Domnule profesor,

Domnule Gabriel Țepelea – președintele Comisiei pentru cultură, artă, mijloace de informare în masă, domnule academician aveți microfonul.

 
   

Domnul Gabriel Țepelea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

În paralel cu acțiunea de globalizare și poate chiar ca o reacție la uniformizarea inerentă, se observă, în societățile contemporane, un interes deosebit pentru păstrarea moștenirii a ceea ce este specific fiecărei etnii și națiuni. De ce?

Un mare sociolog român, Dimitrie Gusti spunea: "Națiunile nu pot fi reduse la colectivitățile de oameni care le compun la un moment dat. Morții se asociază cu cei vii și uneori poruncile veacurilor trecute se impun cu desăvârșire epocilor actuale. Trecutul istoric nu mai este un factor din afară, care înrâurește într-un chip sau altul viața națiunilor, ci este parte integrantă, este națiunea însăși, în mers pe drumul realizării de sine, ca destin și misiune".

Privită din acest unghi, "Sociologia modernă trebuie să aibă în vedere și trecutul istoric, întregul lanț de înaintași, cu faptele lor, cu gândurile lor, cu comorile lor de simțire, față de care generația actuală apare ca o simplă verigă de legătură cu viața și activitatea urmașilor".

Monumentele istorice nu constituie doar o verigă, ci o mărturie și de multe ori un simbol și un îndemn.

Care este situația monumentelor istorice – a prezentat-o domnul ministru, nu mai insist.

Câteva precizări și câteva considerații asupra legii. Legea prevede, așa cum s-a spus, clasificarea monumentelor pe categorii: monumente istorice de importanță național㠖 circa 20%, de importanță local㠖 circa 80%.

Eu mi-am permis să mai adaug ceva: printre monumentele istorice românești, există monumente de interes internațional, care, în unele cazuri, primesc și un sprijin din partea forurilor europene, cum ar fi, de exemplu: mânăstirile din Moldova, Sibiul și cetățile săsești, monumentele de mare interes arheologic din Dobrogea și, nu știu dacă cetățile dacice intră în vederile celor de peste hotare, în orice caz, sunt și trebuie să fie monumente de interes internațional.

Actualul proiect al Legii protejării monumentelor istorice este un element esențial al construcției juridice și instituționale din domeniul culturii, prevăzut în programul de guvernare și înscris pe lista solicitărilor Uniunii Europene, în vederea aderării țării noastre.

Pentru ca aceste monumente să fie puse sub o reală protecție, este nevoie de mecanisme administrative și financiare suple, mecanisme moderne, mecanisme eficiente.

Toate aceste mecanisme fac obiectul prezentului proiect de lege, care reprezintă, pe de o parte, însumarea măsurilor legislative precedente, care urmăreau să substituie absența unei legi speciale, precum și acumulările teoretice ale specialiștilor din domenii, pe de altă parte, constituie sinteza și adaptarea la specificul țării noastre a legislației din domeniu din țările europene și a Convențiilor internaționale ratificate până în prezent de Parlamentul României.

Este important de subliniat că proiectul Legii protejării monumentelor istorice acordă importanța cuvenită relațiilor dintre stat și proprietarii monumentelor, stabilind responsabilități echilibrate și, totodată, facilități condiționate pentru proprietarii monumentelor (case, monumente istorice).

Afirma aici că, în Anglia, Legea protejării moștenirii naționale, apărută în 1992, face apel, în plus față de prevederile noastre, și la așa-numitul "sector voluntar", adică la societăți, la organizații nonguvernamentale, la agenții de supraveghere pe domenii, toate acestea axate pe implicarea benevolă a cetățenilor.

Este de așteptat și la noi o asemenea contribuție. De ce? Pentru că monumentele, odată dispărute, duc cu ele în neființă și un capitol din istoria și din viața comunității. Deci restaurarea trebuie făcută din timp, atunci când caracteristicile inițiale pot fi restabilite.

Suma alocată în acest an este, așa cum vi s-a spus, de 220 de miliarde lei, dar eu sunt convins că ea va fi rectificată. Câteva rațiuni economice: monumentele și bunurile patrimoniale atrag vizitatori din țară și de peste hotare, contribuie din plin la dezvoltarea turismului și interesului pentru o regiune. Țări ca Franța și Italia, bunăoară, au anual circa 40 de milioane de vizitatori. Aceștia nu fac coadă în fața uzinelor de mare performanță, ci în fața unor monumente ca Notre Dame de Paris, Domul din Milano, monumentul "Cina cea de taină" de la Biserica Santa Maria del Grazie, Louvre ș.a.m.d.

O cercetare statistică privind vizitatorii de la noi din țară demonstrează afluența acestora în zone de interes ca: Moldova de Nord, Sibiul, Brașovul, Sighișoara, la vestigiile arheologice din Dobrogea, la Complexul monumental Brâncuși de la Târgu-Jiu. Sperăm să fie, în cele din urmă, terminat.

Personal, când eram membru în Comisia mixtă Parlamentul European – România, am solicitat sprijin pentru cultură, sprijin pe linie PHARE, și pentru monumentele istorice din Moldova. Răspunsul a fost pozitiv, dar condiționat de un program de refacere a căilor de comunicație și a locurilor de popas, - hoteluri, moteluri, spre aceste locașuri de cult. Deci cultura poate fi și este sprijinită de PHARE, sub aspect material, prin facilitarea modalităților de acces.

Sunt convins că prezentarea acestor date succinte despre numărul și importanța istorică, importanța artistică și chiar economică a patrimoniului arhitectural, a patrimoniului național va găsi ecoul așteptat în rândurile dumneavoastră, contribuind, prin promovarea legii, la protejarea acestui patrimoniu.

Precizez, în final, că legea a fost examinată cu minuție de comisia noastră, că s-a făcut apel la specialiști, istorici, arheologi, muzeografi, arhitecți, pentru a prezenta observații și amendamente, pe măsura importanței acestei legi.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Discuții generale, dezbateri generale. PNL-ul?

Domnul secretar Andrei Chiliman.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Onorați colegi,

În fine, ajunge în dezbaterea plenului nostru una dintre legile importante, care lege va reuși să apropie România de spiritul european, în ceea ce privește conservarea unui patrimoniu care a fost batjocorit în anii dictaturii comuniste și care a fost batjocorit și după, din lipsa legislației după 1989. Este o lege importantă, nu o să vă rețin prea mult cu cuvintele noastre, grupul nostru o sprijină, însă ne rezervăm dreptul ca, la anumite articole, să încercăm să introducem niște amendamente, pentru a îmbunătăți legea. Deci Grupul parlamentar Național Liberal din Camera Deputaților sprijină această lege, acest instrument, de fapt, de care România are nevoie și are nevoie nu numai ca să se integreze în Europa, ci are nevoie, în primul rând, pentru ea însăși.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule secretar.

Din partea Grupului parlamentar al PUNR, domnul Petre Țurlea.

 
   

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor colegi,

Este, evident, o lege extrem de importantă, păcat că a venit așa de târziu. Era datoria și a primului Parlament de după Revoluție, era datoria și a Parlamentului din 1992 și este și datoria noastră și trebuia s-o îndeplinim mai devreme.

Avem de-a face, după cum știți, mai ales după 1989, cu o distrugere accelerată a economiei naționale. Din fericire, lucrurile în domeniul acesta se pot remedia, evident, cu eforturi majore, dar sunt remediabile. Din păcate, am avut de-a face, după acest an, și cu o distrugere majoră a culturii românești, a monumentelor care reprezintă istoria națională și știm cu toții că un monument istoric dispărut nu poate fi refăcut. O copie, oricât de bună ar fi, nu valorează cât monumentul în sine. De aceea, chiar și acum, chiar dacă este venită atât de târziu, legea este binevenită și noi suntem de acord cu ea. PUNR-ul este de acord cu această lege, evident cu încercarea, cu încercările pe care le facem de a modifica, de a remedia unele articole, de a le aduce mai aproape de realitatea românească a acestui moment de început al mileniului al III-lea.

Distinsul ministru al culturii, domnul Caramitru, a spus adineauri un lucru cu care sunt perfect de acord și cu care cred că și domniile voastre sunteți de acord. Domnia sa spunea că aceste monumente sunt reprezentarea identității naționale și tocmai de aceea trebuie, în primul rând, să le salvăm. Aceasta este, după părerea mea, ideea esențială: salvarea acelor monumente care sunt păstrătoare de identitate națională. Știm cu toții că un popor care nu are cu ce se prezenta în domeniul culturii este tratat ca inexistent, în lumea de astăzi. De aceea, trebuie să salvăm de la pieire și să conservăm tot ceea ce avem în acest domeniu.

Aș vrea, distinse domnule ministru, să vă aduc în discuție și o problemă spinoasă, o problemă extrem de importantă și extrem de gravă. Sunt două județe în centrul țării, Harghita și Covasna, în care situația acestor monumente, ce reprezintă, deci, identitatea națională românească din aceste două județe este dezastruasă. Vreau să vă spun, într-o paranteză, încă o dată, ceea ce cred că sunteți convinși cu toții, că și aceste județe fac parte din spațiul de etnogeneză românesc, deci salvarea culturii românești din aceste locuri este obligatorie. În aceste județe are loc o ofensivă majoră împotriva tocmai a acestor monumente care reprezintă spiritualitatea națională românească. În primul rând, - nu în primul rând din cauza intemperiilor sau a cutremurelor, cum se întâmplă în alte părți, este adevărat -, ci în primul rând din cauza omului și din cauza administrațiilor locale.

O să vă dau, distinse domnule ministru, numai două exemple, pe care domnia voastră sunt convins că le cunoașteți. În Harghita, pe teritoriul municipiului Miercurea-Ciuc, există cea mai valoroasă cetate dacică din spațiul de răsărit al Transilvaniei, cetatea de la Jigodin, trecută in extenso în toate enciclopediile arheologice, cetate în perimetrul căreia primarul din Miercurea-Ciuc, reprezentant distins al UDMR-ului, a aprobat să se construiască o antenă uriașă, având fundația din beton armat și distrugând jumătate din cetatea dacică.

În Covasna, cea mai veche școală românească de acolo, din secolul XVIII, datând, cu documente istorice scrise, din 1799, este pe punctul de a fi distrusă, pentru că nu găsim nici un ajutor, material evident, din partea administrației locale.

S-a înființat, după cum știți, și acesta a fost un lucru extraordinar de bun, s-a înființat Muzeul Carpaților Răsăriteni, pentru a conserva cultura românească în aceste două teritorii, și iată că acest muzeu are, în acest moment, la 3 - 4 ani după înființare, numai 13 angajați, din care doar 6 specialiști, nu are nici un fel de sediu și nu are aproape deloc bani, decât să-și plătească acei 13 angajați. Cum să salvăm cultura românească din două județe cu atâția oameni, când marea majoritate a bunurilor culturale românești din aceste două județe sunt sechestrate, în continuare, în subsolurile igrasioase ale celor 7 muzee maghiare?!

Iată că, mai mult decât natura, omul, administrația maghiară a celor două județe contribuie la dispariția monumentelor istorice românești. Acțiunea aceasta a autorităților locale, vreau să vă spun, domnule ministru, că este deliberată, conformă unui plan. Este o acțiune deliberată și este o acțiune declarat antiromânească.

Vă rog să aveți în vedere, domnule ministru, că descentralizarea, de care domnia voastră vorbeați adineauri, poate să fie bună în alte județe ale țării, dar în Covasna și Harghita descentralizarea, în acest domeniu de activitate vorbesc, descentralizarea este o armă împotriva culturii românești și va fi cu un efect dezastruos.

S-ar putea ca legea aceasta să iasă, în ansamblu, până la urmă, bună. Așa vrem și noi. Vă rog să vegheați, însă, domnule ministru, ca această lege bună, cum va fi ea, să fie bună și pentru monumentele istorice reprezentând identitatea românească din Harghita și Covasna, așa cum trebuie să fie bună pentru monumentele istorice reprezentând identitatea culturală a tuturor grupurilor naționale de pe teritoriul României, oriunde s-ar afla aceste monumente istorice.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule deputat.

Are cuvântul, din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Márton Árpad.

Domnule deputat, aveți microfonul.

 
   

Domnul Márton Árpad Francisc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Ați auzit și o să mai auziți, de la foarte mulți deputați care au intervenit sau vor mai interveni, că este o lege foarte importantă, și nici nu o să mă lungesc la vorbă, pentru că noi am dezbătut foarte mult timp în comisie, chiar de aceea nu s-a trecut la acest procedeu de discutare accelerată, pentru că sunt foarte multe probleme, unele tehnice, care au trebuit să fie înțelese.

O să observați și dumneavoastră, în raportul pe care îl aveți în față, un raport foarte voluminos, că nu există amendamente respinse. Aceasta nu înseamnă că nu am avut amendamente care nu s-au materializat în lege. Ba da, dar am încercat să găsim o cale de compromis, pentru că, fiind o lege tehnică, chiar dacă a necesitat niște răspunsuri politice la anumite probleme, este foarte periculos să se intervină fără să se cunoască temeinic o anumită problemă. S-ar putea să se ia niște decizii care vor contraveni însuși interesului major de a salva această bogăție, care nu numai că este o bogăție culturală, ci este posibil să devină o bogăție economică a țării, dacă vom avea această lege.

Și încă un argument: pentru a dezbate cât mai repede această lege, trebuie să ajungă din urmă o altă lege, care se află la Senat, cea referitoare la patrimoniul național cultural mobil, pentru că, doar dacă ambele legi vor fi votate, se va putea constitui acea structură, în fiecare județ, în sânul actualelor structuri descentralizate ale Ministerului Culturii, care va avea angajați profesioniști, care vor avea grijă atât de patrimoniul cultural mobil, cât și de cel al monumentelor istorice.

Avem și noi câteva observații la această lege, în primul rând la statutul care și în această lege este un statut aparte, cel puțin pentru noi, de neînțeles, al bisericilor, dar nu vom îngreuna dezbaterea acestei legi.

Iar pentru că s-a făcut trimitere la județele în care locuim, deputatul Țurlea și-a etalat încă o dată acea idee că el vrea democrație, dar nu pentru căței, că există persoane care ar trebui... și județe care trebuie să poarte o stea de o anumită culoare (Domnul Ioan Gavra: Galbenă!), pentru care legea să fie altfel decât în celelalte zone ale țării, este concepția dumnealui. Totuși, trebuie să vă aduc la cunoștință următoarele lucruri, domnule Gavra. Nu știu dacă știți de când s-a început cercetarea cetăților dacice...

 
   

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

O secundă, domnule deputat.

Domnule Gavra, vă rog, vi se adresează și vă rog luați loc. Vi se adresează un deputat. Vă rog.

 
   

Domnul Ioan Gavra (din sală):

Direct mie?! Îi dau replica!

 
   

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Și vă rog să luați loc, pentru că nu pot să meargă lucrările cum trebuie.

 
   

Domnul Márton Árpad Francisc:

Deci în 1804, în 1804 este prima dată când se încep descoperirile la cetățile dacice. Nu știu dacă cunoașteți, în 1804 ce dominație era în Ardeal. Nu știu dacă ați auzit de Teglas Gabor, mare cercetător, la finele secolului trecut, al acestor cetăți.

Trebuie să vă spun că ceea ce ați afirmat dumneavoastră aici, referitor la anumite monumente, nu stă nici măcar aproape de adevăr. Eu cred că legea trebuie să fie una bună pentru toată țara, pentru întreaga țară și, credeți-mă, acele structuri pe care noi le-am discutat aici foarte mult timp cu colegii noștri, inclusiv cu colegul dumneavoastră care poate era mai bine să ia cuvântul în numele Grupului dumneavoastră, că poate se pricepea mai bine, dar aceasta este problema dumneavoastră. Sunt soluții de compromis, acceptate de toate grupurile parlamentare, astfel încât, eu vă rog să le votați ca atare.

 
   

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
   

Domnul Petre Țurlea (din sală):

Domnule președinte,

Vreau să iau cuvântul!

 
   

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Urmează doamna Ileana Filipescu, PD.

Doamnă deputat, aveți microfonul. (Rumoare în partea stângă a sălii; domnul deputat Petre Țurlea vine la prezidiu)

 
   

Domnul Petre Țurlea:

Dați-mi un drept la replică, un minut. Atât! (Întrucât nu i s-a dat cuvântul, se duce înapoi în bancă)

 
   

Doamna Ileana Filipescu:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor deputați,

Este păcat că acest proiect de lege nu a beneficiat de regimul de a fi discutat în procedură de urgență, pentru că este foarte mare nevoie de reglementările care sunt prevăzute în el, și cu amendamentele care au fost făcute în cadrul dezbaterilor în comisie.

Nu are rost să spun decât un singur lucru. Au fost foarte multe personalități din cele mai înalte instituții ale culturii din străinătate, au văzut monumentele istorice din România și au rămas surprinși, pentru că nu aveau informații despre ele, nu aveau informații despre România, decât, așa cum au citit în ziare, despre copii handicapați, despre nenorocirile din țară.

Este păcat să nu dăm țării o asemenea lege. Am căzut de acord asupra tuturor amendamentelor prevăzute, s-a discutat și politic și, mai ales, tehnic, ne-am lămurit ceea ce era de lămurit, ca specialitate, în articolele respective și, în numele Grupului parlamentar al PD, noi vom vota acest proiect de lege, cu tot ceea ce va fi adus din partea dumneavoastră, ca îmbunătățiri.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Mulțumesc, doamnă deputat.

Domnul deputat Dumitru Bălăeț, în numele Grupului al parlamentar PRM.

Domnule deputat, aveți microfonul.

 
   

Domnul Dumitru Bălăeț:

Domnule președinte,

Stimați colegi deputați,

Grupul nostru parlamentar este de acord cu prezentarea, în fața Camerei, a proiectului acesta legislativ. Noi cunoaștem câte ceva din dezbaterile care au avut loc în comisie, suntem gata să-l votăm, cu amendamentele care vor fi propuse, pentru că recunoaștem că este o lege de mare importanță pentru țara noastră.

În primul rând, patrimoniul acesta al monumentelor istorice a fost neglijat, și ultimii 10 ani constituie, pentru noi, o neglijare, să spunem, foarte mare. Știm că o parte din aceste monumente istorice au fost jefuite și căutate de către experți în jaful monumentelor istorice. Știm că comportări iresponsabile față de anumite monumente istorice au dus la degradarea lor și la scoaterea lor din circuit. Nu aș vrea să am o polemică cu domnul ministru, pe această temă, în jurul "Coloanei infinitului" de la Târgu-Jiu, dar situația este, acolo, destul de gravă și poate că această lege va duce la scoaterea la lumină a Coloanei lui Brâncuși, așa cum trebuie ea să fie pusă în lumina cercetătorilor și a oamenilor care vor să o cunoască.

În același timp, vreau să atrag atenția că noi avem un patrimoniu istoric și un patrimoniu modern. În ceea ce privește Gorjul, care este un județ vitregit din multe puncte de vedere, constituirea de trasee turistice, sub ocrotirea unei legi cum am dori să fie aceasta, ar putea duce la scoaterea acestui județ pe un drum bun, acolo unde trebuie el să fie, pentru că, în apropiere de "Coloana infinitului", pe Valea Jiului, spre Sadu, unde, acum, se petrec lucruri grave din punct de vedere economic, există cetățile romane, în număr foarte mare, care ar putea să fie vizitate de turiști și cunoscute, ca atare, în istoria noastră. Trecând peste munte, ne aflăm în fața marilor cetăți dacice care, și ele, suferă de lipsă de ocrotire legală, și eu aș zice o ocrotire care ar trebui să fie foarte dură cu factorii umani, mai ales, care sunt foarte distructivi.

Aș vrea să mă refer și la cele spuse de domnul Țurlea, aici. Eu am vizitat județul Covasna și îmi pare rău că colegul nostru de la UDMR vorbește de "dreptate pentru căței". Acolo se petrece o "libertate pentru dulăi", ca să mă refer, așa, direct la situație. Este aproape impardonabil că o școală cum este cea din Sfântul Gheorghe, datând din secolul al XVIII-lea, este ținută în condițiile în care este ținută, deși noi am atras atenția, în cadrul unei comisii parlamentare care a fost acolo și a vizitat locul. Nu este cine știe ce de făcut, dar ceea ce se întâmplă cu acest monument istoric este absolut îngrijorător, datorită neglijenței, să spunem așa, programate, pe care o exercită administrația acestui municipiu Sfântul Gheorghe. Mă refer, deci, numai la această unitate, nu la celelalte, care sunt foarte multe și care sunt neglijate, din acest punct de vedere.

Noi vrem ca legea să fie pentru toți și să protejeze toate monumentele istorice, dar să pună stavilă și acestor tendințe programate de neglijare și de distrugere a monumentelor istorice.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

Are cuvântul, în numele Grupului PDSR, domnul deputat Gheorghe Ionescu.

Domnule deputat, aveți microfonul.

 
   

Domnul Gheorghe Ionescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Domnule ministru,

Cred că legea aceasta are rostul de a reglementa o serie de probleme, o serie de abuzuri, de abateri care s-au făcut asupra patrimoniului cultural și istoric pe care îl are România.

Vreau să vă spun, domnule ministru, că sunt monumente istorice care au fost trecute din proprietatea... (Se oprește din vorbit, pentru că a observat că domnul ministru Ion Caramitru vorbește la telefon)

 
   

Domnul Vasile Stan:

Mai stai! Are treabă!

Din partea stângă a sălii:

Luăm o pauză!

 
   

Domnul Gheorghe Ionescu:

Domnule ministru,

Vreau să vă spun că s-au făcut unele abuzuri, după părerea mea, privind aceste monumente istorice. S-au transferat din proprietatea statului în proprietatea unor societăți comerciale, monumente istorice care acum au fost scoase la licitație; și se pare că nimeni nu vede acest lucru. Eu aș vrea să vă dau un exemplu de la Craiova, un monument istoric, o clădire făcută de fostul proprietar Pleșa, pe str.Kogălniceanu nr.17, care, din proprietatea statului, adică a fost a Regiei SRI, acum s-a făcut societate comercială și este scoasă la licitație, dată în ziar. Este, în acest imobil, și Biblioteca franceză și s-a ajuns ca, în acea societate comercială, acest spațiu să fie închiriat cu dolari mulți pe lună pe metru patrat, în loc să rămână proprietatea statului, în domeniul public. De aceea, cred că această lege, domnule ministru, pe care, astăzi, noi o luăm în discuție, va veni și va reglementa o serie întreagă de neajunsuri legate de acest patrimoniu. Însă trebuie făcută avertizarea că sunt foarte multe monumente istorice, de care, la ora actuală, nu se ocupă nimeni, deși sunt inventariate, dar posibilitatea de a fi aduse într-o stare cât de cât aproape de ceea ce a fost nu este posibilă, datorită lipsei de finanțe.

Probabil că, în urma acestei legi, și cei care vor face bugetele de acum încolo vor avea grijă ca acest patrimoniu de o deosebită importanță să fie luat în atenție și să i se aloce fondurile respective.

Eu, domnule ministru, m-aș opri aici, cu rugămintea de a vă face scris asupra situației acestei clădiri de la Craiova, care este monument istoric și pe care probabil că vor veni câțiva oameni cu bani s-o cumpere, sub formă de acțiuni.

PDSR-ul va fi de acord să discutăm această lege, s-o aprobăm Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului minorităților naționale, are cuvântul domnul deputat Wolfgang Wittstock.

 
   

Domnul Eberhard-Wolfgang Wittstock:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor deputați,

Grupul parlamentar al minorităților naționale acordă o importanță deosebită acestui proiect de lege. Motivele, bineînțeles, sunt clare, pentru că nu puține monumente istorice din România sunt simboluri ale spiritului creator al minorităților naționale, ale contribuției pe care aceste comunități etnice, în cursul istoriei, au adus-o dezvoltării economice, sociale, culturale, spirituale a patriei noastre.

Domnul președinte Țepelea, domnul ministru Caramitru au avut amabilitatea să vorbească de Sibiu, de satele săsești, de Brașov, de Sighișoara, însă nu doar minoritatea germană a creat asemenea valori, monumente istorice care trebuie protejate și, astfel, salvate pentru viitorime. Sunt multe monumente cu care se identifică, de exemplu, armenii, turcii, tătarii, evreii, sârbii și celelalte minorități din țara noastră.

Nu vreau să vă rețin atenția prea mult, vreau doar să arăt că, în consecință, Grupul nostru parlamentar va susține acest proiect de lege.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumim, domnule deputat. În numele Grupului parlamentar PNȚ-Camera Deputaților, va vorbi domnul deputat Alexandru Badea.

Domnule deputat, aveți microfonul.

 
   

Domnul Alexandru Ioan Badea:

Vă mulțumesc domnule președinte.

Domnule ministru,

Stimate doamne și stimați domni deputați,

Legea pe care o începem astăzi și sper, cât de curând să și terminăm a o dezbate, este o lege în același timp acut necesară și acut actuală. Din ceea ce s-a spus până acum și, de altfel, din ceea ce știe fiecare dintre noi, nu cred că este nevoie să mai dezvolt această idee. Ceea ce este important de reținut, pentru că aici s-au făcut diverse afirmații, este că această lege, așa cum ea a ieșit, zic eu, din laboratorul care a fost și este Comisia pentru cultură, arte și mijloace de comunicare în masă a Camerei, deci, această lege răspunde atât imperativelor conservării valorilor istorice de pe teritoriul României, indiferent de producătorul lor, cât și cerințelor legislației contemporane europene și, în felul acesta, prin adoptarea acestei legi, pășim pe o treaptă în plus în direcția aceasta a integrării.

Din analiza legii se poate desprinde foarte limpede că ea rezolvă, cel puțin aceasta este convingerea mea, atât ca participant, membru al comisiei, cât și ca vicelider al Grupului parlamentar al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat, această lege, așadar, rezolvă două aspecte esențiale: unul este cel legat de relația cu principiul proprietății, regimul proprietății, iar celălalt este legat de aspectele tehnice care ar putea face din această lege nu numai o pia dezideria, o dorință pioasă de conservare a monumentelor istorice, dar care trebuie să și pună la îndemâna specialiștilor instrumentele capabile să realizeze această protecție.

În ceea ce privește travaliul pe lege, el a fost temeinic în cadrul comisiei, așa cum se poate deduce imediat din raportul întocmit, practic, cu 4 sau 5 excepții, nu există un articol ieșit de la inițiator și care să nu fi fost amendat și în măsura în care toate aceste amendamente au întrunit în cele din urmă și acordul inițiatorului, să nu putem considera că au contribuit la îmbunătățirea legii în așa fel, încât, cel puțin din acest punct de vedere, noi considerăm că este supusă plenului o lege în cea mai mare măsură satisfăcătoare din punctul de vedere a cerințelor acestui moment. Repet, nimeni nu face legi pentru eternitate, cel puțin câtă vreme legile sunt făcute de o minte și o mână omenească.

Și pentru a nu mai lungi foarte mult vorba, vreau numai să specific pentru a evita discuții eventual oțioase ulterior că niciodată o lege nu va putea ține loc de atitudine cetățenească responsabilă, dar – și acesta cred că este iarăși unul din meritele proiectului de lege pe care-l promovăm, încearcă să inducă, prin o serie de prevederi ale sale, această atitudine cetățenească responsabilă față de monumentele istorice existente pe teritoriul patriei noastre.

În acest context, Grupul parlamentar al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat va sprijini acest proiect de lege pentru o promovare cât mai rapidă a lui.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule deputat. Pentru o întrebare, dau microfonul domnului deputat Nicolae Popa.

 
   

Domnul Nicolae Popa:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Stimați colegi,

Sigur că trebuie să salutăm cu multă satisfacție discutarea proiectului de Lege privind protejarea monumentelor istorice, este o premieră și trebuie să recunoaștem și meritele domnului ministru Caramitru, chiar dacă nu este din Opoziție și face parte din coaliția majoritară, totuși am observat în acești ani o preocupare permanentă în păstrarea patrimoniului cultural și istoric și trebuie făcută ordine și disciplină, pentru că s-au întâmplat prea multe lucruri, abuzuri și distrugeri de monumente.

În acest context și în contextul legii pe care o discutăm astăzi, eu aș vrea să îi aduc în atenția domnului ministru o problemă destul de controversată, ca să nu spun foarte mult discutată din cadrul județului Alba și anume, acel proiect economic "Eurogold", care încearcă să strămute toată localitatea din zona munților Apuseni, Roșia Montană și totodată să distrugă chiar niște vestigii istorice de 2000 de ani și în această situație l-aș întreba pe domnul ministru: În contextul legii pe care o discutăm astăzi, va da sau nu va da avizul privind distrugerea monumentelor istorice de la Roșia Montană?

Ca să-mi informez colegii, dați-mi voie să fac o mică paranteză. Firma "Eurogold" din Australia dorește să exploateze aurul din această zonă, vreo 2500 tone de aur, cel mai bogat zăcământ de aur, dar cu niște sacrificii foarte mari. În primul rând, dorește să strămute întreaga localitate de acolo, deci, circa 500 de case și în al doilea rând, trebuie să distrugă întregul edificiu istoric și monumental din această zonă, pentru a se extrage aurul.

Și în acest context, eu l-aș ruga pe domnul ministru să ne spună dacă va da sau nu avizul pentru această exploatație auriferă de la Roșia Montană, având în vedere că mai zilele trecute, mai bine spus săptămâna trecută, l-am interpelat pe domnul ministru să-mi spună poziția domniei sale și a Ministerului Culturii și îmi pare foarte rău, dar răspunsul care l-am primit aseară nu m-a satisfăcut și aș dori să îmi clarifice aceste probleme.

Oricum, noi, deputații independenți, vom susține prezentul proiect de lege. Mulțumesc.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Și eu vă mulțumesc. Rog persoanele care nu sunt deputați, să părăsească sala. În incinta sălii, în partea de lucru, nu au dreptul să fie decât deputați sau senatori.

Rog Compartimentul tehnic să verifice de ce se întâmplă în fiecare ședință această eroare și nu putem să ținem ușile închise în partea de jos.

Dreptul la replică, domnul deputat Țurlea pentru două minute, după care dau cuvântul domnului ministru să comenteze o parte din intervențiile dumneavoastră. Domnul Țurlea aveți microfonul.

 
   

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte, mulțumesc.

Doamnelor și domnilor colegi,

De la această tribună, de la care, cu toții ar trebui să vorbim foarte politicos, mi s-au adus niște jigniri extrem de grave adineauri. Nu le-aș fi luat în considerație, dacă nu se refereau la specialitatea mea.

Vreau să-i aduc la cunoștință domnului Márton că sunt chiar istoric. Sunt și muzeograf cu atestat. Sunt chiar și doctor în istorie și am publicat până acum nu mai puțin de 10 volume, unele sub egida Academiei Române. De aceea, pot să mă refer, în mod științific, la o asemenea lege ca cea de astăzi. Vreau să-i spun domnului Márton că tot ceea ce am relatat eu adineauri este strict adevărat, toată presa – un singur caz în legătură cu cetatea de la Jigodin - toată presa centrală și cea locală din Covasna și Harghita a spus acest lucru, că cetatea este degradată intenționat. Faptele, deci, realitatea, din păcate, este cea pe care v-am prezentat-o eu. Adevărul l-am spus eu și știți cu toții că adevărul supără. Minciuna este apanajul domnului Márton. În mod normal, mincinoșii n-ar trebui primiți în Parlament.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat, în general este bine să ne abținem să facem asemenea etichetări de la tribuna Parlamentului.

 
   

Domnul Petre Țurlea (din sală):

Nu este adevărat ce am spus?

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Nu mă refeream numai la dumneavoastră, mă refeream în general la asemenea etichetări care se fac de la tribună și eu prefer să nu se facă, sigur.

Domnule ministru, aveți cuvântul.

 
   

Domnul Ion Caramitru:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Am să fiu cât se poate de scurt. Cred că mai am puțin și împlinesc 4 ani de când mă bat, aș spune ca un câine pentru o finanțare cât de cât onorabilă pentru acest program național de restaurare.

Știți foarte bine că, începând din anul 1998, 1999 și în acest an, fondurile pentru restaurarea monumentelor, capitol definit în Legea bugetului, s-au înjumătățit anual. Cu toate acestea, am putea vorbi totuși de un progres, așa cum am încercat să vi-l expun în prezentarea legii. Legea are câteva elemente fundamentale de progres în plus și anume: contribuția statului, acolo unde proprietarul sau viitorul proprietar sau cel care ia în concesiune un momument istoric se obligă să-l restaureze prin facilități fiscale și prin contribuție directă la procesul respectiv, dat fiind că bunul nu este numai al proprietarului, fiind monument istoric, ci al întregului popor, folosind un termen vechi.

Sunt câteva teme fierbinți în domeniul restaurării. Una din cele mai fierbinți este cea legată, așa cum s-a pomenit aici, de restaurarea Complexului Brâncuși de la Târgu Jiu. Am mai spus în plenul Camerei Deputaților că Ministerul Culturii a obținut, prin negocieri, un împrumut de la Banca Mondială, primul obținut pe domeniul culturii. Pot să vă spun acum că fazele intermediare de realizare a caietului de sarcini pentru licitația privind apropierea unui antreprenor general pentru lucrările întregului complex s-au încheiat, suntem în așteptarea, cred, în termen de cel mult 10 zile de la Banca Mondială pentru deschiderea licitației, astfel încât în luna iulie restaurarea "Coloanei fără sfârșit" începe cu banii aceștia apropiați prin împrumut și se va încheia, dacă nu apar vicii ascunse, bineînțeles, în luna noiembrie.

Din acest punct de vedere cred că ministerul și-a făcut datoria, anulând – și vă rog să fiți atenți la semnificația cuvântului, anulând – o intruzie, o încercare de deturnare a sensurilor fundamentale de salvare a unui monument istoric, prin înlocuirea de părți fundamentale a capodoperei lui Constantin Brâncuși, "Coloana fără sfârșit". S-a dorit înlocuirea fundației stâlpului principal și realizarea unei metalizări diferite de cea originală de către Fundațiile Constantin Brâncuși. Prin expertizele făcute de UNESCO și prin expertizele realizate și aprobările date de Comisia Națională a Monumentelor Istorice, s-a revenit la ceea ce este normal atunci când este vorba de capodopere, restaurarea in situ a acestui mare și important monument istoric.

La Roșia Montana, domnule deputat, am înțeles că v-ați declarat nemulțumit de răspunsul la interpelare, nu este vorba de nimic în acest moment îngrijorător. Cei care au cumpărat, sau, mai bine zis, au concesionat domeniul aurifer, au făcut un studiu de prefezabilitate privind exploatarea zăcământului. De la studiul de prefezabilitate, singurul act oficializat mai mult sau mai puțin în acest moment, până la studiul de fezabilitate pe baza căruia se vor cere avizele ministerelor de resort, inclusiv al ministerului nostru, este o cale lungă de urmat. Noi avem o atenție cu totul deosebită față de acest sit, că este vorba de un sit arheologic vechi de 2000 de ani și vă promitem că vom trata cu cea mai mare atenție orice intruzie în materie.

În ceea ce privește chestiunea de la Craiova, într-adevăr, este un contencios destul de complicat, suntem în faza în care am cerut expertiza Ministerului de Finanțe pentru readucerea în atenția oficială a ceea ce reprezintă domeniul public a clădirii respective.

Pe de altă parte, însă vreau să vă reamintesc că foarte multe din vânzările și cumpărările de spații și procente din monumente istorice s-au petrecut înainte de venirea noastră la putere. Cazul pe care văd că l-ați uitat și cel mai flagrant este faptul că o porțiune din Cetatea Făgărașului este în capitalul social al unui SRL, care acum încearcă să-l vândă statului, cu alte cuvinte să-l vândă Ministerului Culturii, dat fiind că a fost împroprietărit ca atare. În lipsa de legislație specifică de care ne-am izbit până acum, tot felul de asemenea elemente surprinzătoare au putut să aibă loc.

În ceea ce privește situația de la Sfântul Gheorghe, știți foarte bine, domnule deputat Țurlea, că am preluat creator, ca să zic așa, înțeleg că domnul deputat nu este în sală, dar probabil că înregistrarea va ajunge, propunerile pe care le-ați făcut privind achiziționarea de clădiri importante pentru istoria locului și sprijinul Muzeului Carpaților Răsăriteni, de care Ministerul Culturii se ocupă în principal. Suntem într-o dispută cu Consiliul local, cu Primăria din Sfântul Gheorghe care nu acceptă transferul Casei cu arcade, monument istoric important în centrul orașului Sfântul Gheorghe de la Ministerul de Interne la Ministerul Culturii în vederea mutării sediului acestui muzeu în această clădire.

Sper ca bunul simț să-și facă loc până la capăt și, într-un final, care să nu depășească sfârșitul acestui an să putem pune la punct această chestiune.

Problema descentralizării care este cuprinsă în proiectul de lege, este o problemă care ține de întregul sistem legislativ românesc al momentului care cere, în mod imperios, așa cum se întâmplă și în țările din jurul nostru, o politică de descentralizare reală și instituțională și patrimonială. Nu cred că Ministerul Culturii mai poate subvenționa pe de-a-întregul 20.500 de monumente istorice, toate teatrele naționale din țară, toate muzeele naționale din țară, în așa fel încât clădiri și monumente care sunt construite pe teritoriul unui municipiu sau unui județ și care sunt proprietatea de fond a acelei instituții sau a acelor comunități să fie centralizate undeva la București în cadrul unui minister.

Cred că sistemul descentralizator pe care noi încercăm să-l emitem ca principiu, ar trebui să cuprindă cel puțin 3 elemente de finanțare, de la centru, recte de la Ministerul Culturii pentru salarizare și proiecte și programe de nivel național și internațional, de la municipiu sau consiliul local pentru întreținere și pentru reparații curente și de la județ pentru circulația semnalului cultural în interiorul acelei formațiuni administrative.

Mă retrag cu această declarație, fără să uit, de altfel, a vă spune că domnii deputați care au vorbit despre cetățile dacice ca despre elemente fundamentale ale patrimoniului nostru, au uitat sau n-au știut că, începând din luna octombrie a anului trecut, ele fac parte din patrimoniul mondial înscris pe lista UNESCO, așa cum a fost confirmată de înștiințarea care am primit-o, confirmarea pe care am primit-o pe baza listei și dosarelor pe care noi le-am înaintat. Am cerut, prin Ordonanța privind măsuri speciale de protecție a monumentelor istorice înscrise în patrimoniul mondial, în perioada vacanței parlamentare, măsuri speciale de protecție pentru aceste situri.

În domeniul, ca să spun așa, administrației publice și juridice, Ministerul Culturii nu are responsabilități, atribuții sau instrumente prin care să hotărască avizarea sau să controleze fenomenul schimbării proprietății în domeniul acesta atât de scump care este al monumentelor istorice. Poate că prin sistemele de protecție pe care le inaugurăm și prin efectul legii pe care încercăm să o votăm cu ajutorul dumneavoastră, să avem și instrumente în plus față de acest scop pe care ni-l apropiem împreună cu dumneavoastră în speranța salvării acestui domeniu.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule ministru.

Stimați colegi,

Secretarii de ședință mă înștiințează: în sală sunt 87 de deputați, față de un număr de 147 necesar pentru a putea desfășura lucrările noastre conform regulamentului. Ținând seama de faptul că este ora 16 fără 5 minute, declar închise lucrările ședinței noastre de astăzi, nu înainte de a vă anunța că mâine va avea loc o ședință comună a Camerei Deputaților și Senatului, care va începe la ora 9.00 cu următoarea ordine de zi:

Pct.1 – Propunerea grupurilor parlamentare PD și propunerea grupurilor parlamentare PNȚ-CD privind înlocuirea unor membri ai Comisiei Parlamentului României pentru integrarea europeană.

Pct.2 – Modificări și completări în componența nominală a delegației Parlamentului României la Adunarea parlamentară a Organizației pentru securitate și cooperare în Europa.

Pct.3 – Proiectul regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Pct.4 – Raportul de activitate al Băncii Naționale a României pe anul 1998.

Vă urez o după-amiază plăcută!

Voci din sală:

Care este programul pentru mâine?

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Repet, de la ora 9.00 dimineața, până se epuizează ordinea de zi, ședință comună a celor două Camere cu ordinea de zi anunțată.

Voci din sală:

Mai spuneți o dată.

 
   

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Repet, mâine dimineață, la ora 9.00, până la terminarea ordinii de zi anunțate, ședință comună a celor două Camere ale Parlamentului.

Ședința s-a încheiat la ora 15,59.

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 17 octombrie 2018, 17:01
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro