Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 6 martie 2000
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.21/06-03-2000

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video
Video in format Real MediaTransmisie în direct
format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
Video in format Real Media14-11-2017
Arhiva video:2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2000 > 06-03-2000 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 6 martie 2000

2. Prezentarea și dezbaterea Rapoartelor Serviciului Român de Informații referitoare la îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, potrivit legii, pentru realizarea siguranței naționale, privind perioada mai 1997 - mai 1998 și perioada iunie 1998 - iunie 1999 și a Rapoartelor Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și a Senatului pentru controlul activității Serviciului Român de Informații (S.R.I.) asupra rapoartelor sus-menționate.

(După pauză lucrările ședinței sunt conduse de domnul Ulm Nicolae Spineanu, vicepeședintele Senatului, asistat de domnul Alexandru Ioan Mortun, secretar al Senatului, și domnii Vasile Miclăuș și Miron-Tudor Mitrea, secretari ai Camerei Deputaților.)

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Întrucât nu am putut să realizăm dezideratele punctului 1 de pe ordinea de zi, să trecem la punctul 2 și 3, rapoartele S.R.I.

Rog pe domnii secretari să mă acompanieze în conducerea ședinței.

Fac apel încă o dată. Vă rog, domnilor secretari, să mă acompaniați, să putem trece la punctul 2 și 3 de pe ordinea de zi.

Domnule vicepreședinte Năstase, secretarul din partea dumneavoastră, vă rog foarte mult.

Vă rog să începem. Punctul 2 și 3, rapoartele S.R.I.

Să-i invităm și pe cei de la S.R.I. De asemenea, comisia de specialitate, v-aș ruga să fie pregătită pentru a prezenta rapoartele.

Invit comisiile de specialitate să prezinte raportul comun al Camerei Deputaților și, respectiv, al Senatului.

Din partea comisiilor de specialitate ale celor două Camere, vă rog să audiem raportul. Președintele, vă rog să prezentați raportul. Domnul deputat Ionescu-Galbeni, vă rog. (Discuții la prezidiu.)

Domnule Costin Georgescu, directorul Serviciului Român de Informații, vă ofer posibilitatea să prezentați cele două rapoarte, ca urmare a hotărârii ședinței comune a Birourilor permanente ale celor două Camere.

Aveți cuvântul. Vă rog, aveți o jumătate de oră la dispoziție, conform graficului de lucru. După aceea, o jumătate de oră pentru prezentarea rapoartelor Comisiei S.R.I. și, după aceea, câte 30 de secunde pentru fiecare membru al grupurilor parlamentare pentru ambele rapoarte.

Prin urmare, comisia le va prezenta în mod separat, în schimb discuțiile asupra lor le vom face simultan.

Domnule Costin Georgescu, aveți cuvântul!

Domnul Costin Georgescu - directorul Serviciului Român de Informații:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Stimați invitați,

Mă aflu în fața dumneavoastră pentru a susține cele două rapoarte asupra activității desfășurate în perioada mai 1997 - iunie 1999 de instituția a cărei conducere mi-ați încredințat-o în urmă cu aproape 3 ani.

Înainte de aceasta, însă, permiteți-mi să vă supun atenției câteva observații preliminare.

Țin să subliniez faptul că atât eu, cât și cadrele instituției suntem constant preocupați de modul în care reprezentanții națiunii percep rolul și contribuția Serviciului Român de Informații în realizarea stării de siguranță națională. Fac această precizare nu în virtutea bunei intenții retorice de a vă capta bunăvoința ci dintr-un motiv cât se poate de obiectiv, și anume nevoia de a avea o reprezentare asupra efortului depus de instituție.

Principalele coordonate ale activității curente a Serviciului Român de Informații sunt cuprinse atât în rapoartele noastre, cât și în corapoartele comisiei de control. Ținând cont că toate aceste documente sunt la dispoziția dumneavoastră și, implicit, furnizează suportul concret al dezbaterilor ce vor urma asupra parametrilor de eficiență a activității Serviciului, aș dori să accentuez în acest preambul doar cauza principală a preocupării Serviciului Român de Informații pe linia interrelaționării optime cu celelalte instituții ale statului. Dincolo de comentariile care s-au făcut în această privință, consider că prezentarea simultană a două rapoarte anuale are și un avantaj indiscutabil, constând în posibilitatea de a ilustra mai sugestiv una din concluziile de bază ale analizei temeinice pe care Serviciul Român de Informații o derulează constant asupra contextului operativ, aceea că disfuncțiile care intervin pe diverse segmente ori în ansamblul vieții sociale interne și, implicit, amenințările la adresa siguranței naționale asociate acestora nu sunt univoc determinate, ci apar ca urmare a unui cumul de factori, iar efectele lor se perpetuează ori chiar se accentuează pe perioade lungi de timp.

Această concluzie ne permite să contrazicem unele automatisme ideatice exprimate prin tentația de a recurge la explicații facile, deformate de viziuni subiective.

Concret, așa cum, de altfel, rezultă și din consultarea rapoartelor Serviciului Român de Informații din anii 1993-1997, principalele amenințări la adresa siguranței naționale, relevate în cele două documente supuse azi atenției dumneavoastră, nu sunt deloc specifice intervalului analizat, ci s-au manifestat și s-au dezvoltat pe parcursul întregii perioade de tranziție de după 1990. Pentru a evidenția complexitatea și impactul acestor amenințări

în perioada de tranziție de după anul 1990, am considerat util să vă supun atenției și unele extrase din rapoartele Serviciului Român de Informații din anii trecuți. Și, din această cauză, Serviciul Român de Informații consideră că simpla asumare aritmetică a eforturilor individuale, necoordonate într-un efort unitar și coerent, depuse de instituțiile statului este insuficientă pentru contracararea eficientă a respectivelor amenințări și pentru evitarea amplificării problemelor deja existente.

Singura soluție validă în acest sens constă în cristalizarea și concretizarea la nivelul tuturor structurilor ce concură la realizarea siguranței naționale a unei concepții și voințe comune, pornind de la asumarea în egală măsură a răspunderii în acest domeniu de importanță vitală.

O abordare de acest tip nu ar fi deloc dificilă dacă în chestiunile de fond reprezentanții națiunii vor adopta o poziție comună, pe măsura deosebitei responsabilități cu care, de altfel, au tratat întotdeauna probleme de siguranță națională a României.

De fapt, așa cum au demonstrat fără tăgadă unele evenimente recente, interne și externe, atunci când s-a realizat o abordare unitară serioasă a acestora, tradusă prin coordonarea în concepții și colaborarea în acțiunea instituțiilor statului în situații de criză, a fost posibilă rea sub control și contracararea riscurilor și a amenințărilor care se conturau. Tocmai în această unitate și coerență trebuie căutată, printre altele, explicația faptului că, deși în proximitatea frontierelor s-au produs în perioada de referință crize profunde și convulsii violente, România s-a păstrat ca zonă de stabilitate. Tot în acest plan trebuie căutată cheia succesului în protejarea și consolidarea acestui statut de neprețuit, într-o lume aflată într-un proces de transformări care pot lua prin surprindere și pot afecta sistemele neadaptate funcțional.

Aceasta este, în definitiv, și explicația profundă a preocupării noastre de care aminteam la început, pe linia optimizării raporturilor interinstituționale, preocupare tradusă, în primul rând, prin deschiderea manifestată de instituția noastră față de Parlamentul României ca entitate, ca și față de structurile și persoanele care îl compun, indiferent de orientările lor politice.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Trecând într-un registru mai concret, vă rog să-mi permiteți ca în continuare să fac câteva precizări referitoare la modul de abordare, în cadrul rapoartelor instituției pe care o reprezint, a situației operative și, respectiv, măsura în care reforma inițiată în Serviciul Român de Informații a reușit să racordeze structurile acesteia la prioritățile de siguranță națională ale etapelor traversate, precum și gradul în care valorile noastre referitoare la amenințările și situațiile de risc, evidențiate în anumite momente, au fost confirmate de evoluțiile ulterioare.

De la bun început să reafirm faptul că rapoartele noastre nu sunt - pentru că nu și-au propus și nici nu aveau cum să fie, date fiind competențele strict delimitate ale instituției - diagnoze ale societății românești, în ansamblu, ale unor sectoare economice sau ale altor domenii ale activității sociale. Axate, evident, pe aspecte negative, întrucât acestea - și nu fenomenele ce se desfășoară sub semnul normalității și legalității - constituie, inevitabil, obiectul activității noastre informativ-operative, documentele supuse astăzi dezbaterilor tratează exclusiv disfuncții care afectează ori pot afecta siguranța națională și, implicit, sunt de competența Serviciului Român de Informații.

Pe de altă parte, făcând și o trimitere la cele afirmate anterior, referitoare la prezentarea simultană a două rapoarte anuale, aș mai face observația că, din punct de vedere tehnic, analiza efectuată la un interval mai mare de timp ne dă posibilitatea, atât nouă, cât și dumneavoastră, de a valida sau infirma pertinența concluziilor și proiecțiilor pe care instituția noastră le-a formulat la diferite momente.

Primul dintre aceste documente este ceva mai suprinzător, fapt explicabil dacă seama că se referă la o perioadă în care conducerea Serviciului Român de Informații a considerat, în mod legitim, cred eu, că este necesar un gen de inventar al parametrilor ce definesc starea de siguranță națională.

Raportându-se la primul ca la un semn de referință, cel de-al doilea document a putut fi mai succint, fiind expresia unei analize comparative, care a reținut îndeosebi mutațiile semnificative și tendințele înregistrate în contextul operațional.

Dincolo, însă, de deosebirile de ordin stilistic, ambele rapoarte au fost redactate ca expresii concentrate, dar fidele, ale unor analize profunde și cumpătate asupra informațiilor obținute de cadrele instituției, în baza atribuțiilor conferite de lege, despre fapte, fenomene și situații de risc, care puteau ori pot genera efecte în planul siguranței naționale a României.

Prezentând aceste concluzii, subliniez că, în întreaga sa activitate, Serviciul Român de Informații s-a raportat strict la atribuțiile conferite de lege, inclusiv în ceea ce privește conținutul informărilor, precum și în relațiile cu beneficiarii legali ai acestora.

Nu s-a intenționat nici un moment, în ciuda unor speculații, ca respectivele documente să se constituie în ghiduri imperative sau îndreptare pentru decizia politică, economică, administrativă etc., propunându-ne, așa cum am arătat, doar prezentarea unei imagini cât mai fidele și obiective a realității, pe probleme de interes pentru siguranța națională.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Realitatea a confirmat, de la un raport la altul, ca și de la momentul redactării ultimului dintre ele și până acum, valabilitatea multora dintre proiectele formulate în aceste documente, ca și a noilor abordări conceptuale, din chiar manifestarea concretă a riscurilor enunțate.

Evoluțiile statului român într-un mediu internațional de securitate deosebit de complex, riscurile de destabilizare a climatului social intern, induse de dificultățile ce decurg din procesul de tranziție, pericolul prăbușirii sistemului financiar-bancar și fenomenele de blocaj în sistemul economic, afectarea în diferite situații a unor drepturi fundamentale ale cetățenilor, aspecte care se regăsesc în ambele rapoarte, au fost reținute inclusiv în "Strategia de securitate națională", document adoptat de Consiliul Suprem de Apărare a Țării și prezentat în Parlament de Președintele României.

Amenințările nonmilitare scoase în evidență mai pregnant decât în perioadele anterioare de către ultimele două rapoarte ale Serviciului Român de Informații, ce tind să se globalizeze, sunt de natură să prejudicieze direct și indirect interesele naționale fundamentale ale României.

Pericolul reprezentat de amenințările nonmilitare a fost identificat, de altfel, și de statele componente ale unor structuri de securitate la care tindem să aderăm.

Menționez dintre acestea: amenințarea reprezentată de tendința de coagulare a intereselor grupărilor ce aparțin unor structuri teroriste cu a celor ce desfășoară activități specifice criminalității organizate, materializată prin desfășurarea unor acțiuni în comun, care ne-a determinat să abordăm mai detaliat această problematică.

Acțiunile de contrabandă cu armament, muniție, explozivi, substanțe toxice și radioactive și alte materiale supuse controlului destinației finale care, chiar dacă nu au atins dimensiunile unui fenomen, pot genera efecte inclusiv în planul relațiilor internaționale, mai ales în contextul existenței unor focare de conflict.

Riscul reprezentat de acțiunile care au vizat slăbirea încrederii în capacitatea statului român de a face față imperativelor tranziției și tensionarea climatului de conviețuire a comunităților etnice cu populația majoritară trebuie să rămână în continuare nu numai în atenția instituției noastre, deoarece evoluțiile pe care le pot induce, scăpate de sub control, pot genera o amenințare majoră la adresa valorilor fundamentale ale statului.

Aceste amenințări nu sunt noi, cunoscând evoluții ciclice, cu intensificări în anumite conjuncturi. Fără a minimaliza acest tip de amenințări, le-am abordat cu pragmatism, într-o manieră echilibrată, având în vedere că marea majoritate a populației este străină de manifestările unor indivizi ale căror orientări radicale sunt bine cunoscute.

Această atitudine, care se bazează pe realități de necontestat, mă obligă să avertizez cu toată responsabilitatea pe cei care promovează idei și comportamente belicoase că orice apropiere între evoluțiile periculoase pentru integritatea unor state din regiuni ale lumii mai apropiate sau mai îndepărtate de frontierele noastre și, respectiv, situația din România este lipsită de fundament.

Domnilor parlamentari,

Analiza critică realizată pentru identificarea dominantelor contextului operațional a permis punerea în evidență a unora din premisele reușitelor înregistrate și a limitelor manifestate în activitatea instituției, fundamentând, împreună cu unele sugestii receptate din media, factori responsabili în materia siguranței naționale și, respectiv, ai societății civile, transformările structurale și reorientările concepute în perioada care a urmat.

Procesul reformator a avut ca obiectiv inclusiv ridicarea nivelului de performanță al fiecărui angajat al Serviciului și al unităților care îl compun, într-o manieră care să-și găsească reflectarea în creșterea calitativă a ansamblului activității noastre și să consacre Serviciul Român de Informații ca pe o instituție cu deplină autoritate profesională.

Ideile formulate în documentele supuse dezbaterii dumneavoastră, ca și aprecierile mele anterioare ar putea fi socotite ca lipsite de obiectivitate și aș fi fost poate mai reținut în a le avansa, dacă în această sală nu ar fi prezenți și cei care cunosc îndeaproape seriozitatea și implicarea manifestate de instituție în cunoașterea problemelor date în competență.

Totodată, nu am avut nici un moment în intenție să estompez din realizările din perioada de referință, fapt pentru care le-am și surprins în rapoarte.

Folosesc acest prilej pentru a scoate în evidență faptul că, din punctul de vedere al instituției pe care o reprezint, relațiile între Serviciul Român de Informații și Comisia comună permanentă a Camerei Deputaților și a Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații, precum și cu alți reprezentanți ai puterii legislative au fost caracterizate de un veritabil spirit de deschidere și de obiectivitate.

La această realitate consider că a contribuit hotărâtor faptul că actul de control parlamentar a devenit în timp un adevărat instrument de stabilire ori ajustare a orientărilor de etapă în setul de activități derulate de instituția noastră, ca și un îndrumător în procesul de reconsiderare și aprofundare a actului de control intern.

Nu întâmplător, experiența multiplelor contacte la diverse paliere ierarhice cu comisia parlamentară se regăsește inclusiv în prevederile noului Regulament de organizare și funcționare a Serviciului Român de Informații, referitoare la realizarea de către unitățile abilitate a controlului intern, în cadrul instituției noastre, formulate în concordanță cu obiectivele și exigențele controlului parlamentar.

Esențial însă pentru Serviciul Român de Informații este că seria de concluzii desprinsă din controalele efectuate de comisia parlamentară au conturat o elocventă dovadă a faptului că acțiunile noastre se bazează pe respectarea fără rabat a principiilor consfințite prin Constituție și legile țării.

În îndeplinirea sarcinilor încredințate prin lege, Serviciul Român de Informații a transpus în practică la parametri cantitativi și calitativi superiori, sub coordonarea exigentă realizată de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, prevederile planului de cooperare cu celelalte instituții ce compun sistemul de apărare.

În acest context, subliniez maniera eficientă în care s-a derulat cooperarea atât în ceea ce privește schimbul de informații, cât și nesoluționarea unor cazuri concrete, cu Ministerul Public, cu Serviciul de Informații Externe, cu Direcția de Protecție și Siguranță Militară din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Serviciul de Protecție și Pază, cu Direcția Generală a Vămilor și cu structura departamentală din Ministerul Justiției.

În paralel cu derularea unor activități punctuale, perfecționarea cadrelor, organizatoric și funcțional necesară îndeplinirii în comun a misiunilor și sarcinilor încredințate, a avut ca efect o evoluție constant pozitivă a cooperării cu structurile amintite.

Onorată asistență,

Deși am fost tentat să abordez în această primă intervenție și unele aspecte privind dificultățile de natură obiectivă, cu care, de altfel, se confruntă și alte instituții ale statului cu atribuții în domeniul securității naționale, aș prefera să-mi oferiți posibilitatea să mă refer la această problematică la finalul dezbaterilor, tocmai pentru a avea dumneavoastră mai întâi ocazia de a vă exprima punctele de vedere asupra activității de bază a instituției, fiind convins că unele dintre acestea vor fi surprinse chiar pe parcursul discuțiilor.

Profit de această ocazie ca să mulțumesc încă o dată tuturor parlamentarilor care, în întâlniri directe sau în scris, mi-au relatat o serie de aspecte care privesc activitatea instituției pe care o reprezint sau care ne-au recomandat tineri valoroși, dornici să devină ofițeri de informații.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Stimați invitați,

Nu înainte de a vă mulțumi pentru atenția acordată și de a vă asigura că aștept cu interes și că voi răspunde cu maximă solicitudine, acum sau, după caz, într-un termen rezonabil, la întrebările pe care le veți formula, să-mi exprim convingerea că această analiză va marca un nou și important pas în procesul de consolidare a instituției pe care o reprezint.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Vă mulțumim, domnule director, pentru raportul pe care l-ați prezentat.

Domnilor colegi, trebuie să ne întrerupem aici lucrările, în vederea pregătirii sălii pentru activitatea pe care o avem la ora 12,15 privind alocuțiunea doamnei Helle Degn, președinta Adunării Parlamentare a O.S.C.E.

Alocuțiunea Domniei sale este prevăzută în perioada 12,15-13,00. De la ora 13,00 la ora 14,00 - pauză, după care continuăm dezbaterile asupra celor două rapoarte ale Serviciului Român de Informații, începând cu audierea raportului comisiilor de specialitate din cele două Camere. Deci în acest fel va decurge pe mai departe programul nostru.

................................................

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Secretarii de ședință, vă invit să mă acompaniați!

Domnul deputat Mitrea, îl rog să mă acompanieze!

Vă propun să începem, dar înainte de aceasta îmi fac datoria de a invita Grupurile parlamentare P.N.L. să poftească în sală și, de ce nu, Grupul parlamentar P.D.

L-aș ruga pe domnul deputat Niculae Ionescu-Galbeni care este președintele Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și Senatului, să ne prezinte Raportul cu privire la activitatea Serviciului Român de Informații.

Cei care doresc să se înscrie - oricum voi mai spune când trecem la discuții - vă rog să ne comunicați din timp listele sau opțiunile de a lua cuvântul.

Vă mulțumesc.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul!

Domnul Niculae Vasile Constantin Ionescu-Galbeni:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Stimați invitați,

Rapoartele de activitate ale Serviciului Român de Informații pe perioada 1997-1998 și 1998-1999 supuse astăzi dezbaterii în plenul Camerelor au fost analizate de către membrii comisiei în mod individual și în ședințele comisiei, activități în urma cărora au fost redactate și semnate de către toți membrii comisiei corapoarte puse la dispoziția domnilor parlamentari.

Comisia a apreciat că rapoartele pe care S.R.I. le-a înaintat Parlamentului cuprind date și elemente esențiale alese astfel încât, prin relevanța lor, reflectă starea siguranței naționale în perioada de timp trecută din actuala legislatură.

De asemenea, trebuie evidențiat faptul că pentru prima dată de când funcționează această comisie, ea și-a prezentat și propriul raport de activitate, în care sunt expuse principalele obiective avute în vedere, modul de lucru și rezultatul acțiunilor de control efectuate.

Cu privire la întârzierea prezentării Raportului S.R.I. în fața celor două Camere, trebuie arătate, cronologic, câteva elemente despre modul cum s-au desfășurat lucrurile. La 30 mai 1997 s-a produs schimbarea directorului S.R.I. și instalarea în funcție a domnului Costin Georgescu. Acesta este considerentul pentru care primul raport de activitate înaintat de noul director al S.R.I. se referă la perioada mai 1997 - mai 1998. Acest raport a fost primit la comisie la data de 12 iunie 1998. Raportul a fost pus la dispoziția membrilor comisiei, dar s-a considerat că el mai trebuie completat cu anumite informații cu un caracter mai secret care să fie aduse la cunoștință numai membrilor comisiei. După studierea materialului astfel completat, o subcomisie a avut rolul de a redacta coraportul comisiei.

Pentru a nu prelungi cu prea multe detalii etapele în care s-a redactat acest material, mă rezum să arăt că Raportul S.R.I., împreună cu raportul de însoțire din partea comisiei și cu raportul propriu de activitate al acesteia au fost înaintate Birourilor permanente ale celor două Camere în 29 decembrie 1998. Din acest moment și până în iunie 1999, responsabilitatea neprezentării raportului nu mai aparține comisiei. Datorită programului foarte încărcat al ședințelor comune ale celor două Camere, Birourile acestora n-au putut programa susținerea raportului decât într-o sesiune extraordinară din ziua de 1 iulie 1999. Așa cum este cunoscut, în ziua de 1 iulie când a fost programat, Raportul S.R.I. s-a situat pe locul 7 al ordinii de zi, iar celelalte puncte solicitând un timp îndelungat pentru a fi discutate, la cererea unor parlamentari s-a amânat susținerea pentru sesiunea de toamnă.

În această situație, cum raportul ce urma să fie prezentat se referea numai la perioada mai 1997 - mai 1998, comisia a convenit cu S.R.I. ca până la sesiunea parlamentară de toamnă, Serviciul să prezinte în completare și raportul pe perioada iunie 1998 - iunie 1999, iar ambele rapoarte să fie prezentate în dezbatere comună.

Ca urmare a acestei decizii, S.R.I. a înaintat la comisie pe data de 25 august 1999 cel de-al doilea raport.

Comisia l-a analizat, a redactat raportul de însoțire, ambele documente fiind înaintate la Birourile celor două Camere pe data de 14 septembrie 1999, în vederea programării dezbaterii lor.

După această dată, responsabilitatea planificării dezbaterii a aparținut Birourilor Camerei Deputaților și Senatului. S-a ajuns astfel la cea de-a doua programare prin înscrierea pe ordinea de zi din 22 decembrie 1999 a susținerii și dezbaterii celor două rapoarte. Și de data aceasta, prin invocarea de către opoziție a lipsei cvorumului de ședință, dezbaterea nu a mai avut loc.

Pentru toate considerentele arătate mai înainte, apreciez că observațiile răuvoitoare care au apărut în unele organe mass-media privind întârzierea prezentării raportului S.R.I. nu pot fi reținute în sarcina comisiei.

În acest moment avem spre dezbatere cele două Rapoarte S.R.I. Primul, perioada mai 1997 - mai 1998, al doilea, perioada iunie 1998 - iunie 1999. Pentru acest motiv, toate observațiile pe care le voi face în continuare se vor referi la ambele rapoarte, precum și la activitatea S.R.I. și a Comisiei de control parlamentar pe perioada 1997-1999.

În comisie s-a apreciat că Rapoartele S.R.I. nu omit nimic esențial din ceea ce trebuie spus despre siguranța națională, fără însă să se furnizeze informații cu caracter operativ care, din punct de vedere al siguranței naționale, ar putea dăuna acesteia.

Membrii comisiei învestiți pentru actuala legislatură au dispus de mai multe date și informații despre activitatea Serviciului decât cele prezentate în raport, având la dispoziție pentru primul raport o serie de 9 anexe, iar pentru cel de al doilea 7 anexe care detaliază unele informații și completează analiza S.R.I. privind problemele majore ale siguranței naționale.

Activitatea de control a comisiei și-a orientat obiectivele pe 3 nivele de control:

1. Controlul prin contacte directe și solicitări de răspunsuri scrise din partea conducerii S.R.I. Astfel, au avut loc un număr de 10 întâlniri cu directorul, domnul Costin Georgescu, și frecvente întâlniri de lucru cu directorul adjunct, domnul Mircea Ghiordunescu, care a fost prezent la majoritatea acțiunilor de control ale comisiei în structurile S.R.I. S-au cerut explicații, s-au primit răspunsuri asupra unor cazuri punctuale, precum și sinteze informative privind problemele actuale și de impact major asupra siguranței naționale.

Comisia a primit un număr important de sinteze informative asupra modului în care S.R.I. și-a îndeplinit atribuțiile de informare în domeniu, precum: acțiuni revendicative, stări de tensiune și pericole de conflicte sociale, disfuncționalități majore tehnologice și de management în anumite sectoare economice vitale.

2. Controlul unităților și formațiunilor centrale ale S.R.I. s-a desfășurat la 14 diviziuni centrale:

  • Diviziunea A - apărarea ordinii constituționale,
  • Diviziunea B - contra-spionaj,
  • Diviziunea C - protecția intereselor economice ale României și altele, în total 14 diviziuni și formațiuni ale Serviciului.

3. Controlul secțiilor județene ale Serviciului. S-au efectuat inspecții la secțiile din 21 de județe. Nu le voi mai enumera ca să nu înaintăm prea mult în detalii. S-a efectuat o anchetă tehnico-economică privind un litigiu între S.R.I. și o societate comercială care a construit sediul S.R.I. din Călărași. De asemenea, recent, cu prilejul bilanțurilor anuale ale secțiilor teritoriale pe 1999, reprezentanți din partea comisiei au participat în lunile ianuarie și februarie la analizele de bilanț din nouă județe, inclusiv municipiul București, precum și la analizele unor Diviziuni centrale A, B, C, J, T și antitero.

Acțiunile de control au vizat trei domenii principale, iar comisia și-a împărțit atribuțiile prin constituirea a trei subcomisii conduse de câte un membru al biroului comisiei:

1. Subcomisia pentru controlul activităților de interceptare a comunicațiilor conform prevederilor legale, condusă de președintele comisiei, adică de mine.

S-au efectuat două descinderi inopinate la formațiunea T și s-au verificat autorizațiile Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

2. Subcomisia pentru controlul respectării prevederilor Constituției și a legilor în vigoare în actele normative interne ale Serviciului, condusă de domnul deputat Liviu Spătaru.

A analizat regulamente și ordine interne ale Serviciului, 89 de documente grupate în 9 secțiuni.

3. Subcomisia pentru controlul economico-financiar și al modului de utilizare a fondurilor bănești, condusă de domnul deputat Ovidiu Petrescu.

A controlat întreaga activitate financiar-contabilă a Serviciului.

Lucrul în subcomisii nu a impietat în nici un fel asupra posibilității fiecărui membru de a fi preocupat de activitatea ansamblului întregii comisii și de a-și marca prezența în toate controalele, în unitățile centrale și teritoriale.

O preocupare a comisiei s-a manifestat în direcția obținerii unei rigori crescute privind accesul la arhivele Serviciului și la consultarea dosarelor aflate în custodia sa. În acest sens, s-a luat notă de ordinul directorului ca accesul la arhivă, atât la cea centrală, cât și la cele teritoriale, să se facă numai justificat de anumite acțiuni operative și doar cu aprobarea prealabilă și personală a directorului.

Rezultatele se pot observa prin faptul că nici un material făcut public în ultimul timp n-a provenit din arhivele fostei Securități și nu a ieșit din arhivele S.R.I. după 1997. Tot ce s-a mai publicat sunt documente de arhivă ale Securității, dar care au fost sustrase în perioada Revoluției din Decembrie 1989 sau între 1990 și 1996.

Unul din obiectivele comisiei a fost continua supraveghere a măsurilor de reorganizare, de modernizare întreprinse în interiorul Serviciului, care au constat, în primul rând, prin continua întinerire și profesionalizare a personalului.

Pentru ilustrarea modului în care s-au materializat liniile directoare ale reformei în domeniul potențialului uman, se impune precizarea că media de vârstă a salariaților S.R.I. este de 35-36 de ani, că circa 80 % din efectivele actuale sunt persoane angajate după 1990.

În paralel, a continuat procesul de îmbunătățire a actului de comandă, fiind luate măsuri de înlocuire din funcțiile de conducere a celor care nu au probat calitatea și aptitudinile necesare sau au încălcat unele norme profesionale. Au fost schimbate de la comandă un număr semnificativ de cadre de conducere. 500 de conducători de secții, sectoare și birouri au fost înlocuiți prin concurs pe post.

Cu toate acestea, au persistat în structura de cadre a S.R.I. și unele situații considerate inacceptabile. Este un caz acela al colonelului Vasile Hodiș care, în 1985, pe când lucra în cadrul Direcției de cercetări penale a Securității, a participat la anchetarea lui Gheorghe Ursu, mort în anchetă în beciurile Securității.

În momentul de față, situația a fost remediată.

Colonelul Hodiș care a lucrat la formațiunea juridică a S.R.I. a fost trecut în retragere. Este obligatoriu ca astfel de situații să nu se mai repete, ceea ce impune categoric îndepărtarea din Serviciu a tuturor foștilor ofițeri de Securitate care au lucrat în Direcția de cercetări penale a fostei Securități, unitate care a reprezentat cea mai înaltă treaptă a acțiunii de represiune exercitată de regimul comunist.

Un alt aspect al politicii de cadre este cel privind pregătirea studenților de la Institutul Național de Informații, activitate care se realizează pe baza unor programe analitice îmbunătățite, evidențiind un proces aflat într-o continuă perfecționare, de altfel, și prin numirea unui nou rector al institutului, proces care-și propune să asigure studenților o pregătire generală de specialitate și o educație civică de natură să le permită adaptarea firească la exigențele specifice unui stat de drept.

În presă au apărut însă și unele critici privind modul în care s-a desfășurat procesul de învățământ, fapt de care s-a seama și s-a procedat la remedierea unor abordări deficitare.

Sintetizând datele conținute în cele două rapoarte supuse astăzi dezbaterii dumneavoastră, rezultă că direcțiile prioritare ale activității S.R.I. au fost dirijate pentru dobândirea de informații în anumite sectoare:

1. Inițierea, pregătirea sau săvârșirea în orice mod a vreuneia dintre infracțiunile contra siguranței naționale.

2. Inițierea, pregătirea sau săvârșirea altor fapte penale, precum contrabandă, trafic de droguri și de materiale nucleare, de arme, etcetera, dacă prin amploarea, consecințele și scopurile urmărite sunt de natură să pună în pericol ori să lezeze siguranța națională.

S-au procurat de asemenea, informații cu caracter de mare importanță privind actele grave de corupție, precum și orice acțiuni ce constituie forme și metode ale criminalității organizate din domeniul economico-financiar și bancar, precum și activități de spălare a banilor.

În fine, un alt domeniu în care s-au procurat informații este acela privind inițierea, pregătirea, organizarea sau săvârșirea actelor teroriste.

Din rapoartele prezentate reiese că principalele vulnerabilități, riscuri și amenințări la adresa siguranței naționale provin din domeniul economic.

În întreaga perioadă de tranziție de după 1989, de trecere de la societatea totalitară la cea democratică și de la economia de stat spre cea a proprietății particulare, cele mai multe vulnerabilități se observă în domeniul privatizării societăților și companiilor comerciale cu capital de stat.

Din rapoartele prezentate, dar și din cele anterioare anului 1997, se observă existența și persistența unor factori ce produc perturbări majore în viața economică a de natură să pericliteze acest proces de tranziție.

În această direcție, s-au furnizat 929 de materiale informative, între care și unele care evidențiază rolul pe care, câteodată, citez din raport: "unele persoane cu responsabilități au căutat să blocheze procesul de privatizare sau au favorizat firme străine sau autohtone lipsite de bonitate", închei citatul. Și un alt citat: "S-a urmărit obținerea unor drepturi necuvenite sub formă de comisioane", închei citatul.

Activitățile informativ-operative desfășurate de către personalul S.R.I. își pot găsi finalitatea prin inițierea unor măsuri de ordin preventiv sau în documentarea amenințărilor la adresa siguranței naționale și sesizarea organelor de urmărire penală.

Trebuie precizat că nu toate mandatele, autorizațiile obținute din partea Ministerului Public în vederea interceptării comunicațiilor unei persoane trebuie să se finalizeze în cazuri în care să fie sesizate organele de urmărire penală. De exemplu, în perioada iunie 1998 - iunie 1999, din cele 496 de mandate obținute și puse în executare, numai în 53 de cazuri s-a produs sesizarea organelor de urmărire penală.

De asemenea, trebuie arătat că S.R.I. nu execută activități de anchetă și cercetare penală, ci numai de culegere de informații pentru documentarea amenințărilor la siguranța națională.

Rezultatul acțiunilor informative în cazurile documentate de S.R.I. sunt înaintate unor organe de cercetare și urmărire penală, precum Parchetele de pe lângă Curțile de Apel, Inspectoratul General al Poliției și altele.

În perioada de cercetare și urmărire penală executată de organele mai sus menționate, S.R.I. cooperează pentru dobândirea de noi informații și probe și urmărește permanent stadiul în care se află ancheta în cazurile pe care le-a sesizat.

Activitatea S.R.I. este limitată strict la dobândirea de informații și nu i se poate imputa rezultatul cercetării penale sau finalitatea juridică dată într-un caz sau altul.

Deseori se reproșează Serviciului că nu informează opinia publică despre activități de spionaj descoperite.

Trebuie precizat că o asemenea abordare a transparenței este greșită, întrucât lucrul cu spionii și trădătorii descoperiți și documentați presupune combinații și jocuri operative cu o finalitate mult mai eficientă pentru decât simpla lor demascare în fața opinie publice.

De asemenea, sunt situații în care, din diferite considerente, se evită nominalizarea S.R.I. ca fiind la originea informațiilor și a documentărilor efectuate în unele cazuri cu implicații asupra siguranței naționale.

Pentru exemplificare se poate nominaliza cazul ingineului firmei "Akmaia" din Turcia, arestat pentru spionaj economic și, de asemenea cazul cetățeanului Naor Herșcovici, arestat pentru afaceri cu arme derulate în perioada 1997-1999, precum și cazul lui Baruh Radu Daniel, deferit justiției, acuzat că ar fi exportat compoente de arme de foc pe post de piese de schimb.

Toate aceste cazuri au fost documentate de S.R.I. fără ca acesta să-și atribuie merite și să iasă în prim-planul mediatic.

În concluzie, se poate afirma că, în raport cu competențele specifice în apărarea siguranței naționale, Serviciul Român de Informații a transmis, cu promptitudine, instituțiilor cu care cooperează un important număr de informații de interes obținute în activitatea informativ-operativă.

În abordarea rolului și locului S.R.I. într-un sistem al siguranței naționale, se mai emit și opinii sceptice referitoare la serviciile de informații. Sunt voci care continuă să susțină că S.R.I. face parte din instituțiile cele mai fragile ale democrației românești și că democrația instituției ar reprezenta încă un deziderat.

Tocmai de aceea, comisia s-a preocupat constant de modul în care S.R.I. și-a asumat și a transpus în practică răspunderile rezultate din cerințele perioadei pe care o traversează societatea românească.

Desigur că în evoluția S.R.I. către acel nivel ce corespunde exigențelor unui seviciu de informații modern și în deplin acord cu standardele de performanță ale unor astfel de servicii din cu tradiție democratică mai sunt ași importanți de parcurs.

Realizarea unui echilibru între necesitatea absolută de respectare a valorilor individului, a drepturilor și a libertăților lui, pe de o parte, și satisfacerea exigențelor privind asigurarea siguranței naționale, pe de altă parte, este o întreprindere dificilă, chiar și în cu vechi tradiții democratice și cu atât mai mult într-o abia ieșită din noaptea totalitară.

Mai subzistă inerții de mentalitate a vechiului regim chiar și la generații mai tinere. Este bine cunoscut faptul că legislația și instituțiile pot fi schimbate mult mai ușor decât mentalitățile. Astfel de inerții totalitare în mentalitate se reflectă câteodată în obiectul și valoarea unor informații furnizate de Serviciu.

Am întâlnit, astfel, note informative care relevau apariția unor stări de tensiune socială provocată de excesul de severitate al unor profesori de liceu față de elevii lor sau pericolul propagării unor idei dăunătoare activității instructiv-educative de către un profesor de istorie care evita să facă lecții despre Mihai Viteazul.

Tot într-o informație a unei secții județene S.R.I. se menționa pericolul pe care-l poate reprezenta plecarea în străinătate la studii de specialitate a unor tineri care, în anumite împrejurări, pot fi racolați de servicii de informații străine și retrimiși în cu misiuni de spionaj.

Un alt domeniu în care se mai observă un trend totalitar în gândire este cel al secretului de stat. Sunt încă considerate secrete de stat hărți geografice la o anumită scară astăzi, când este cunoscut că din satelit pot fi evidențiate și cartografiate chiar și potecile de munte.

De altfel, așa cum a afirmat la o audiere în comisie însuși fostul secretar de stat de la Ministerul Industriilor, domnul Nicolae Stăiculescu, "în domeniul resurselor minerale nimic nu mai poate fi astăzi un secret pe care să trebuiască să-l păzim sub zece lacăte".

Desigur că astfel de informații nesemnificative, precum și unele furnizate de Serviciu tardiv sau neoperant, ca și unele abordări excesive a ceea ce reprezintă problematica secretului de stat care pot pune câteodată S.R.I.-ul chiar într-o postură ridicolă sunt numai excepții în activitatea precumpănitor pozitivă a Serviciului.

Acest fapt este atestat de aprecierile în general favorabile pe care le fac majoritatea beneficiarilor de informații, dar și aspectele negative din activitatea sa trebuie cât mai grabnic semnalate și eliminate.

Privite în ansamblu, rolul, obiectivele, modul de organizare, activitățile, comportamentul majorității cadrelor, ca și rezultatele obținute arată că acest serviciu de informații este o instituție fundamental nouă care a reușit o despărțire clară și definitivă de vechea Securitate și a realizat o evoluție categorică spre o instituție absolut necesară și adaptată la obiectivele și existența unui stat de drept democratic.

O confirmare în această direcție o furnizează faptul că S.R.I. se bucură de reputație excelentă, de încredere și apreciere și are cele mai bune relații de colaborare și schimburi de experiență și informative cu aproape toate serviciile de informații ale marilor democrații euroatlantice.

Serviciul participă cu regularitate la lucrările Organizației nonguvernamentale de luptă antiteroristă "Europa 2000" care-și desfășoară activitatea sub egida Consiliului Europei, iar în acest an a avut contacte și a purtat discuții cordiale inclusiv cu directorul Biroului de Securitate N.A.T.O. de la Bruxelles, ca și cu persoane din conducerea C.I.A., F.B.I., M.I.6 și altele.

În ceea ce privește activitatea propriu-zisă a comisiei de control, ea se găsește expusă pentru prima dată de când a luat ființă această comisie, adică din 1993, în raportul ce a fost înaintat Parlamentului împreună cu Raportul S.R.I. și coraportul comisiei.

Am considerat necesar ca în completare la raport să aduc unele elemente suplimentare, de detaliu, pe care le-am expus anterior.

Cu referire la activitatea în comisie, consider că m-am străduit, pe cât mi-a fost cu putință, să întrețin o atmosferă de lucru detensionată, de cooperare colegială și de evitare la maximum a unor abordări de pe poziții de partid.

Consider că această comisie are, în primul rând, prin atribuțiile de control, un rol precumpănitor tehnic și, prin aceasta, detașarea de pozițiile de partizanat politic nu pot fi decât benefice pentru eficiența activității ei.

Nu știu cât am reușit acest lucru și nici cât subscriu la acest punct de vedere ceilalți colegi parlamentari din comisie. Personal cred că nu mi se pot face reproșuri în privința acestui mod de abordare a problemelor activității de control.

Consider că, în ansamblul ei, comisia a gândit și a procedat corect când nu s-a lăsat antrenată de speculații de presă, cum au fost, de exemplu, cele privind așazisele dosare, de altfel, falsificate și fabricate, ale domnilor Cerveni și Corneliu Vadim Tudor, sau fantasmagoricele cazuri ale informatorului Andrei Bereschi și ale hipnotizatorului plutonier Olaru, deținător - zice-se - de secrete ale Revoluției.

În concluzie, la activitatea desfășurată de comisie se poate afirma că aceasta a reușit să mărească în timp încrederea în privința intențiilor și acțiunilor Serviciului Român de Informații.

Considerăm că se poate susține cu argumente că acest Serviciu a continuat să se dezvolte constant și să se consolideze ca una din instituțiile importante pe care se sprijină stabilitatea și securitatea națională.

În acest context, este corect să amintim și activitatea curentă a comisiei, care s-a derulat în mod corespunzător și datorită unei certe disponibilități manifestate de conduerea și personalul Serviciului față de cerințele specifice controlului parlamentar exercitat.

Închei afirmând că cele două rapoarte supuse dezbaterii reprezintă o deschidere în direcția unei transparențe pe care nici un alt serviciu de informații din cu democrație avansată nu a realizat-o până în momentul de față.

De asemenea, prin prezentarea celor 9 plus 7 anexe puse la dispoziția exclusivă a membrilor comisiei, aceste rapoarte reprezintă un important progres în informarea față de toate cele prezentate mai înainte.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat Ionescu

Galbeni, președintele Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și a Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații.

Domnilor colegi,

Următorul pas este trecerea la discuții și la dezbaterea materialelor prezentate, respectiv raportul comisiei și cele două Rapoarte ale Serviciului Român de Informații.

Înainte de acestea, trebuie să vă aduc la cunoștință timpii alocați pe grupuri parlamentare.

Deci, Grupurile parlamentare ale Partidului Democrației Sociale din România, timp total: 56 de minute;

Grupurile parlamentare ale Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat-civic Ecologist, timp total: 47 de minute;

Grupurile parlamentare ale Uniiunii Social Democrate-Partidul Democrat: 29 de minute;

Grupurile parlamentare ale Partidului Național Liberal: 25 de minute;

Grupurile parlamentare ale Uniunii Democrate Maghiare din România: 18 minute;

Grupurile parlamentare ale Partidului România Mare: 14 minute;

Grupul parlamentar al minorităților naționale: 7 minute;

Grupul parlamentar al Partidului Unității Naționale Române: 7 minute;

Și fără apartenență la grupuri parlamentare: 41 de minute.

În total, timpul alocat pentru dezbateri este de 244 de minute. Să sperăm că suntem operativi.

Domnul Costică Ciurtin:

Solicit cuvântul, domnule președinte.

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Da, domnule senator. Imediat. Da?

Și luările de cuvânt le vom da în ordinea grupurilor parlamentare.

Domnul senator Ciurtin dorește să adreseze o întrebare.

Am înțeles că înscrierile le-ați făcut la domnul secretar, da? Bine. Mulțumesc.

Domnul Costică Ciurtin:

Mulțumesc, domnule președinte.

O întrebare, înainte de a intra pe fondul materialelor în discuție.

Deci, mi-a părut bine că am auzit un raport al comisiei care verifică acest organism al statului nostru, care mi s-a părut, într-un fel, o comparație între ce a fost până în 1989 și după, fără să dea ceva concret sau eal.

Dar, întrebarea: domnule director general al Serviciului Român de Informații, puteți să ne spuneți dacă știți ceva și v-ați implicat în afacerea "Polus" de la Cluj? Sau se mușamalizează, din punct de vedere politic, toată această afacere murdară?

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Da. Vă rog să vă notați întrebările. Veți răspunde la sfârșit.

Domnul senator Șerban Săndulescu dorea și dânsul să adreseze o întrebare.

V-aș ruga, dacă aveți întrebări, să le adresați înainte de a intra în comentarii și dezbaterea rapoartelor.

Vă rog, domnule senator, aveți cuvântul!

Domnul Șerban Săndulescu:

Domnule președinte,

Onorat Parlament,

Ieri am dat un telefon domnului Memo, care este directorul Serviciului Român de Informații de la Vâlcea, și l-am întrebat - nu am vrut să îi cer amănunte - dacă Domnia sa informează sau a informat Serviciul Român de Informații central în legătură cu situația economică foarte gravă, cu jaful care există la Râmnicu-Vâlcea în domeniul privatizării. Domnia sa mi-a spus - și în toată bineînțeles, dar eu m-am referit, în primul rând, la Râmnicu-Vâlcea -, Domnia sa mi-a răspuns, precum Pitia, că, într-adevăr, s-a informat despre toate problemele care privesc siguranța națională, având în vedere că situația economică dezastruoasă în care ne găsim la ora actuală este datorată și acestui jaf care a fost făcut cu ocazia privatizărilor și nu numai a privatizărilor. Parcă numai aseară am văzut la televizor că la "Bancorex" au dispărut circa 3 miliarde de dolari și așa mai departe. Or, acestea sunt lucruri foarte grave, care, efectiv, pun în discuție siguranța națională, fiindcă se ajunge la situațiile deloc de dorit ale grevelor prelungite, ale protestelor sociale și așa mai departe.

Deci seama de acest lucru, aș vrea să știu dacă Serviciul Român de Informații a fost informat de ceea ce se întâmplă acolo, fiindcă acolo există o grupare care este condusă de un deputat care a realizat niște lucruri demne și de o altă organizație, de tipul celei organizate de Vasile Gorun.

Și dacă, în general, fiindcă - vedeți dumneavoastră! - tot analizăm, facem analize, facem prezentări... Și am auzit, în expunerea de aici a comisiei, că beneficiarii de informații sunt foarte mulțumiți.

Oare societatea civilă are sau nu are dreptul să știe de ce ne găsim în această situație?

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Da. Mulțumesc, domnule senator.

Următoarea întrebare, domnul senator Paul Păcuraru. V-aș ruga să vă formulați întrebările și dumneavoastră, domnule senator Dumitrașcu, înainte de a veni la microfon.

Domnul Paul Păcuraru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Neavând foarte mult calitatea de a evalua activitatea Serviciului Român de Informații și nefiind extrem de informat, nu vin în a face o declarație sau o luare de poziție propriu-zisă, dar aș vrea totuși să vă întreb două lucruri.

Prima întrebare este legată de dotarea și logistica necesare în momentul de față și cum reușiți să acoperiți problemele de dotare, de logistică, în condițiile dificultăților financiare pe care le aveți și ale alocațiilor bugetare extrem de reduse?

A doua întrebare, de data aceasta, funcțională, domnule director al Serviciului Român de Informații: ce faceți dumneavoastră, ca instituție, dacă pe o anumită problemă informați pe toată lumea, vă spuneți punctul de vedere la toți factorii de decizie și constatați că, în urma informării și a formulării punctelor de vedere, nu se întâmplă nimic? Spun acest lucru, pentru că știu că, în foarte multe situații sau în foarte multe probleme, dumneavoastră aveți cele mai avizate puncte de vedere, pe industrii strategice, pe sectoare importante ale economiei, pe combinații de interese, pe tot felul de lucruri, cu adevărat importante și cu greutate. Și constatați că, deși spuneți, nu se întâmplă nimic.

Vă mulțumesc.

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Mulțumesc, domnule senator.

Rețineți însă că noi contabilizăm timpul de întrebare la timpul pe fond alocat grupurilor.

Vă rog, domnule senator Dumitrașcu, aveți cuvântul!

Domnul Gheorghe Dumitrașcu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Acum aproape 9 ani, în acest cadru, dar într-un alt spațiu, salutam înființarea Serviciului Român de Informații și ceream ca acesta să fie înzestrat, tehnic și financiar, măcar la nivelul unor bănuite servicii foarte, foarte secrete.

Voi sprijini, de pe această poziție, serviciile de apărare a patriei, în continuitatea lor continuă - zic așa -, ideea că, indiferent de forma statului, indiferent de orânduirea social-politică, a existat în politica românească o continuitate, pe care o doresc în continuare.

Întrebări: în ce măsură o continuitate continuă, ceea ce vrea să spună ceva, gândindu-mă chiar la o declarație de aseară, în ce măsură, deci - am de pus 4 întrebări - vedeți, domnilor de la Serviciul Român de Informații, onorată conducere a acestui onorat serviciu, în ce măsură vedeți reflectate, în politica organelor de stat, pe plan economic, militar, în planul siguranței naționale, informațiile pe care le-ați oferit? Sunteți mulțumit? Sunteți mulțumiți? Sau vi se fac - să mă exprim așa - proleme?

A doua întrebare: vă reproșați excesul de diplomație în mijloace și în limbaj, în anumite situații, în raport cu organele de stat, în anumite situații în care se cereau spuse foarte precis și foarte dur?

A treia întrebare, o chestiune de prognoză privind situația economică, financiară și funciară a Transilvaniei, ca întoarcere la situația de dinainte de 1918, ferindu-mă eu să vorbesc de statistica din 1910. Așadar, ca prognoză, există acolo, cel puțin ca idee, o situație împotriva românilor, împotriva românismului și afectând, oarecum, statul român?

Ultima întrebare. Ultima întrebare este următoarea: luați în considerare urmările Legii nr. 1/2000 și a unei legi privind imobilele naționalizate, în crearea unor stări care vor afecta, într-un fel sau altul, dar vor afecta situația siguranței naționale? Luați în calcul și problema foarte apartenenței ideologice a unora dintre membrii Colegiului pe care nu i-am ales astăzi - și cine știe când vor fi aleși - în politica pe care Serviciul Român de Informații o va duce și în soluțiile pe care le va adopta?

Vă mulțumesc foarte frumos, dumneavoastră și colegilor mei de grup.

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Domnilor colegi, încă o dată fac mențiunea: timpul

întrebărilor se contabilizează, intră în timpul alocat. Deci, la domnii colegi care au un timp limitat, puțin, vă rog frumos, nu profitați în detrimentul colegilor, pentru a pune întrebarea, dincolo de comentariu. Vă rog să formulați întrebările, ca să oferim răspunsuri cât se poate de sintetice, de scurte, ca să trecem pe dezbateri.

Vă rog, domnule deputat Sever Meșca.

Deci, v-aș invita să nu mai îmbrăcați în comentarii; puneți întrebarea direct, ca să știm cum mergem mai departe.

Domnul Sever Meșca:

Domnule director al Serviciului Român de Informații, cum apreciați privatizarea "Romtelecom"? Aduce prejudicii României din punctul de vedere al activității Serviciului dumneavoastră?

Și a doua întrebare: care sunt implicațiile firmei "Bali" în conducerea falimentară a exporturilor "Sidex"? Constituie ele o amenințare la adresa securității naționale?

Vă mulțumesc.

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Vă mulțumesc și eu.

Domnul deputat Petre Țurlea.

Domnul Petre Țurlea:

Mulțumesc.

Domnule director, o altă întrebare extrem de scurtă, venită din partea mea, ca deputat de Covasna: vă rog să răspundeți dacă ați informat conducerea statului român despre ofensiva împotriva organismelor statului român, ofensivă dusă în județele Covasna și Harghita sub patronajul U.D.M.R.?

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Domnule senator Fuior, vă rog, întrebarea dumneavoastră.

Domnul Victor Fuior:

Domnule director al Serviciului Român de Informații, am o întrebare pentru dumneavoastră: care este starea de spirit a funcționarilor S.R.I., după prezentarea celor două rapoarte ale S.R.I., respectiv 1997-1998, 1998-1999, având în vedere faptul că puterea nu a luat măsuri în consecința celor două rapoarte?

Vă mulțumesc.

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Domnilor deputați, numele de la P.N.L., vă rog.

Domnul Nicolae Popa:

Domnule director, având în vedere că - se știe - noastră, România, este o angajată în integrarea euroatlantică și în integrarea în Uniunea Europeană, aș vrea să vă întreb, din acest punct de vedere, Serviciul Român de Informații este pregătit și în ce mod?

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Domnul deputat Antal Istvan de la U.D.M.R.

Vă rog, întrebarea dumneavoastră.

Domnul Antal Istvan:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule Costin Georgescu, aș vrea să vă întreb și eu, în numele colegilor mei din județele Harghita și Covasna, dacă ați declanșat, vreodată, vreo anchetă pentru a verifica cine sunt persoanele care dezinformează, îl dezinformează pe domnul deputat Petre Țurlea în legătură cu aceste evenimente din județele noastre?

Vă mulțumesc.

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Da. Vă rog, domnule deputat.

Spuneți-mi, vă rog, și numele dumneavoastră.

Domnul Petru Bejinariu:

Da. Mulțumesc, domnule președinte.

Pentru stenogramă, Petru Bejinariu, P.D.S.R.

La secțiunea I, pagina 27, vorbiți, domnule director, de "preocupări ale unor organizații radicale și chiar servicii speciale străine, care..." și textul merge mai departe.

De aici, întrebarea: sunt aceste preocupări grave, foarte grave sau, pur și simplu, sunt preocupări în deplină supraveghere?

Și a doua întrebare: la care lacune ale cadrului legislativ vă referiți când vorbiți de fundații și asociații? Vă referiți la statutele lor sau ceva de domeniul Codului penal?

Vă mulțumesc.

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Da. Vă mulțumesc și eu.

Sunteți ultimul. Vă rog să puneți problema tot așa, sintetic. În final, se va răspunde și întrebărilor, pentru că se vor mai formula și pe dezbateri.

Domnul George Șerban:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule director, întrebarea este următoarea: care sunt, mai concret, relațiile dumneavoastră de cooperare cu celelalte servicii sau structuri informative din România și cum vedeți perspectiva constituirii unei comunități informative în România?

Vă mulțumesc.

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Independent. Da. Mulțumesc.

Vă rog. Într-adevăr, cred că sunteți ultimul și trecem direct în dezbatere.

În final, cu întrebările din dezbateri și cu cele pe care le-ați formulat, vom da cuvântul domnului Costin Georgescu.

Domnul Nicolae Octavian Dărămuș:

Domnule director al Serviciului Român de Informații, aș vrea să vă pun două întrebări.

Prima întrebare este legată de o firmă canadiană numită "Eurogold", care a concesionat 80% din exploatările aurifere din județul Alba: dacă ne puteți spune și dacă aveți și dețineți date informative despre activitatea acesteia, pentru că sunt foarte multe informații contradictorii și nu știm ce atitudine să luăm în această situație?

A doua problemă este cea legată de acțiunile lui Sabin Gherman de la Cluj, în legătură cu care, după cum știți și dumneavoastră, v-am solicitat autosesizarea Serviciului dumneavoastră în acțiunile sale, și dacă aduc atingere siguranței naționale prin ceea ce face el.

Vă mulțumesc.

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Da. Un minut a durat întrebarea.

Vă rog să vă spuneți și numele, să noteze și dânșii.

Domnul deputat Mogoș.

Domnul Ion Mogoș:

Domnule director, toată admirația pentru dumneavoastră și pentru munca pe care o desfășurați.

În ce mă privește, am foarte multe semnale, sesizări chiar, ca parlamentar, despre noțiuni care ar trebui bine definite și explicate, poate, chiar de către dumneavoastră.

În Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională există doi termeni: interceptarea convorbirilor telefonice și înregistrarea acestora, în condiții speciale și cu aprobări speciale, iar pe de altă parte, ascultarea convorbirilor telefonice. Mulți fac trimitere, fără a putea face o dovadă, pentru că este greu de demonstrat ce înseamnă ascultare. Pentru că la interceptare și înregistrare există documentul, stenograma clară, dar la ascultare este foarte greu de demonstrat, de dovedit o anume complicitate a Serviciului Român de Informații.

De aceea, fără să revin la un exemplu clar, care chiar m-a privit în mod direct, și dumneavoastră cunoașteți situația, când mi-a fost mie, în calitate de avocat, interceptată o convorbire telefonică cu un client de- al meu, pentru care exista aprobare să îi înregistrați convorbirea telefonică. Stenograma a fost depusă în dosarul cauzei și nu viza cu absolut nimic problemele de fond din cauza respectivă. Am făcut sesizare și la Comisia parlamentară de supraveghere a Serviciului Român de Informații, încă din 1997, și vă mărturisesc că nu am primit nici până în momentul de față un răspuns oficial.

Dar, pentru că suntem la momentul întrebărilor, v-aș ruga să explicați dacă există sau nu o complicitate sau un sprijin - deși răspunsul care va fi îl și bănuiesc - tacit, privind ascultarea convorbirilor telefonice, având în vedere și făcând trimitere la același cadru legislativ, Legea de organizare a Serviciului dumneavoastră, care prevede informarea celorlalte organe. Mă refer la organele de cercetare penală, pentru că dumneavoastră, Serviciul Român de Informații nu mai este, ca vechea Securitate, organ de cercetare penală. Să furnizați tot felul de date, dar aceste date ar trebui să vizeze numai probleme de siguranță națională și nu tot felul de bârfe, începând de la - știu eu? - legăturile intime și până la săruturile prin telefon.

Astfel încât întrebarea: în ce măsură puteți stopa sau - știu eu? - există sau nu o participare indirectă a Serviciului dumneavoastră la ascultarea convorbirilor telefonice?

Vă mulțumesc.

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Da, mulțumesc și eu. Trei minute, în contul Partidului Național Liberal.

Domnul deputat Ovidiu Cameliu Petrescu, Grupul parlamentar al P.D.S.R.

Un moment, domnule deputat. De la Grupul dumneavoastră parlamentar s-au însris 5 vorbitori, P.N.L. - 2 vorbitori, U.D.M.R. - un vorbitor, P.R.M. - o persoană, P.U.N.R. - o persoană, independenți - o persoană, minorități - nimic, P.N.Ț., deocamdată, nici o înscriere.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul!

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule președinte,

Stimați invitați,

Doamnelor și domnilor colegi,

Nu aș vrea să fac un discurs elaborat asupra celor două rapoarte, pentru că deja văd că, prin aceste întrebări, s-a intrat în fondul discuției de astăzi, iar, pe de altă parte, și alți colegi ai mei s-au pregătit să discute anumite domenii abordate în raport.

Ceea ce aș vrea este să fac doar câteva constatări generale privind activitatea Serviciului Român de Informații, așa cum o cunosc, după trei ani de activitate în această comisie.

În primul rând, cred că ați constatat și dumneavoastră că rapoartele sunt foarte bine structurate, abordează toate riscurile la siguranța națională, dar că marea majoritate a riscurilor se concentrează, și sectorul cel mai important este cel economic, domeniul economic.

Într-adevăr, aici s-au făcut extrem de multe informări, că pe factorii de decizie, în măsura în care factorii de decizie au cont de ele, aceasta este o altă problemă care poate fi discutată.

Pentru noi, am spus-o în câteva rânduri, riscul major la siguranța economică a acestei este chiar activitatea actualului Guvern. Am constatat că se încearcă, de fapt, o relativizare a problemei. Aș spune că toate aceste riscuri care apar în domeniul economic, se perpetuează de undeva... din 1990. Într-adevăr, există fenomene care se întâlnesc din 1990 și sunt prezente și acum. Însă, este foarte importantă amploarea lor și modul în care se manifestă. Oricum, sunt abordate și alte riscuri noi, cum sunt cele privind criminalitatea transfrontalieră, infracțiunile pe computer și așa mai departe.

Ca o noutate, vom constata că riscurile privind separatismul teritorial nu mai sunt tratate așa de amplu cum erau tratate în rapoartele anterioare anului 1996. Doar în primul raport sunt expediate două fraze la pagina 19, probabil că datorită compoziției actualului Guvern.

Nu se poate spune că activitatea Serviciului Român de Informații nu s-a îmbunătățit constant. S-au luat anumite măsuri de restructurare, care au dus la îmbunătățirea afluxului informațional în interiorul serviciului și către beneficiarii legali de informații: desființarea centrelor operative zonale, restructurarea unor diviziuni, să sperăm că nu pentru a crea niște funcții, în plus, și altele dovedesc o preocupare constantă pentru îmbunătățirea activității.

Ceea ce mai putem constata este și faptul că, mai ales din anexele care au fost prezentate comisiei, a crescut numărul de sesizări penale pe care Serviciul Român de Informații le-a înaintat factorilor în drept. Problema că aceste sesizări penale, aceste dosare nu sunt rezolvate decât cu o lentoare cu totul ieșită din comun, aceasta este o problemă care nu de S.R.I. și de activitatea acestui organism, ci, mai degrabă, de activitatea Parchetelor și, în general, a justiției. Evident că lucrurile acestea produc o insatisfacție în interiorul Serviciului.

S-a remarcat - și pe drept cuvânt - că se promovează tineretul în funcții de conducere, că foarte mulți angajați, de fapt marea majoritate, sunt angajați în Serviciul Român de Informații după 1990. Este un lucru pozitiv, am spune și noi. Totuși, personal consider că, uneori, se face un exces în acest domeniu, având în vedere că promovarea într-o funcție de conducere presupune totuși acumularea unei oarecare experiențe, și a ajunge de pe o poziție de - să zicem - șef de birou într-un județ mai puțin important, șef de secție S.R.I. într-un județ cu o problematică foarte complexă, mi se pare exagerat.

De fapt, acele informări citate de domnul președinte Ionescu-Galbeni, informări neconcludente, de-a dreptul ridicole, provin exact din acea secție la care mă refer.

Evident că există, așa cum s-a spus aici, o anumită tendință de a reveni la conceptul de supraveghere generală, mai ales în anumite diviziuni ale Serviciului Român de Informații. Aceasta nu neapărat pentru că este o linie care pornește de la conducere, ci, de fapt, este o dorință de a acoperi, într-un fel, lipsa unor informații mai substanțiale.

Nu este mai puțin adevărat că am primit numeroase buletine informative din partea Serviciului Român de Informații și că unele din aceste buletine informative au fost de foarte bună calitate. Dar am remarcat și am pus-o de foarte multe ori, chiar și la bilanțul diviziunii de analiză și sinteză, că numărul sintezelor informative pe care noi le primim este încă foarte scăzut și că, totuși, calitatea multora din informațiile pe care le primim lasă de dorit. Sunt multe banalități, multe platitudini pe care le primim cu mențiunea de strict secret. Și doar faptul că aceste informații sunt certe nu este suficient să ne satisfacă.

Totuși, nu putem spune că Serviciul Român de Informații nu a informat factorii de decizie, mai ales că, atunci când s-a produs acel fenomen al mineriadei, anul trecut - și noi am verificat modul în care Serviciul Român de Informații a informat factorii de decizie -, am constatat că informațiile au fost date cu promptitudine tuturor factorilor de decizie. Faptul că nu s-au luat măsuri este cu totul altceva.

Aș sesiza și faptul că marea majoritate a informațiilor, în aprecierea mea, personală, în urma controalelor efectuate la secții și din discuțiile pe care le-am avut la diviziunile centrale, poate peste 60% ajung la Președinte, consilierii Președintelui și la primul-ministru, și doar restul la alți factori de decizie.

Este discutabilă și îndreptarea unor buletine informative către consilierii prezidențiali, mai ales că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/1991, ei nu sunt factori abilitați să primească asemenea informații.

Serviciul Român de Informații are o serie de probleme care nu sunt cauzate, în primul rând, de activitatea pe care ofițerii acestui Serviciu o desfășoară. În primul rând, o analiză a bugetelor alocate de-a lungul anilor va arăta faptul că, întotdeauna, au primit mai puțin de 50 % din cât au solicitat. Aceasta ar duce la o dotare tehnică insuficientă, de multe ori la fonduri operative - și știu cei care trebuie să știe ce înseamnă acest lucru - total insuficiente. Salariile sunt destul de mici, lucru care creează o fluctuație mare și imposibilitatea de a găsi specialiști în anumite domenii, în special juriști de calitate, informaticieni, specialiști în domeniul bancar.

De asemenea, este foarte greu, pentru că activitatea se desfășoară, de regulă, în sedii inadecvate, de regulă împreună cu Ministerul de Interne, spații total restrânse și inadecvate muncii de culegere de informații.

Relația cu beneficiarii, legat de informație, nu este întotdeauna optimă, așa cum a fost, totuși, prezentată aici. Într-adevăr există și confirmări că informațiile primite sunt bune, există și felicitări, dar mulți dintre beneficiarii legali de informații nici nu cunosc faptul că ar avea dreptul și ar avea posibilitatea să ceară anumite informații Serviciului Român de Informații. Multe din informații rămân nevalorificate. Ele sunt considerate greșite de către unii beneficiari. Evident că aici trebuie îmbunătățit dialogul dintre Serviciu și beneficiarii legali, și comisia noastră va media acest dialog.

Există, de asemenea, această lipsă de reacție pe care o au uneori beneficiarii legali de informații...; creează o stare negativă de spirit în interiorul serviciului, așa cum, de fapt, cred că a creat și grațierea unui fost secretar de stat care fusese condamnat pentru spionaj și trădare.

Deci faptul că niște oameni se străduiesc să documenteze o activitate dăunătoare statului român - extrem de dăunătoare - și, după aceea, oamenii aceștia, condamnați fiind de justiția română, sunt grațiați este destul de neplăcut pentru oamenii din acest Serviciu.

Se adaugă, evident, și anumite lacune din cadrul legislativ; vedeți și dumneavoastră că noua lege a secretului de stat abia acum este pe punctul de a se discuta în comisia de mediere, și să vedem când va fi adoptată, lucru care creează niște dificultăți.

M-aș referi, acum, la relația dintre comisie și Serviciul Român de Informații. În numele grupului nostru parlamentar eu aș califica totuși această relație destul de bună.

Am obținut în foarte multe cazuri informațiile solicitate.

Am avut acces în foarte multe locuri în care puțină lume a putut să intre, chiar și lucrători din cadrul Serviciului.

Deci putem califica această relație drept bună. Evident însă că mai există loc de perfecționare a acestei relații.

Și aș vrea să vă relatez faptul că în situația acelui mediatizat "caz Alexa", Serviciul a dorit să obstrucționeze audierea acestui ofițer. Așa cum arătam și atunci, faptul de a audia o persoană nu înseamnă că-i dai o atenție cu totul specială sau că ești de acord cu faptele lui. Însă este strict necesar să culegi informații din ambele părți.

Cu ocazia audierii căpitanului Alexa s-au pronunțat numele a patru persoane pe care acesta le-a acuzat de activități de trădare, activități de colaborare cu servicii străine, iar când comisia a cerut în scris Serviciului Român de Informații să aibă acces la dosarele acelor persoane, acest acces nu a fost permis, ceea ce pune în discuție calitatea controlului pe care comisia noastră este capabilă să-l efectueze. Evident că, aici, este vorba de discutatul art. 7 din Hotărârea nr. 30/1993 a Parlamentului României, care interzice accesul la dosarele în curs de desfășurare, dosarele la care se lucrează.

Dar dacă dosarele acestea sunt operative și persoanele acelea au funcții importante în stat, atunci problema eu cred că este foarte delicată. Ar trebui să medităm măsura în care această hotărâre mai este adecvată situației de fapt din noastară, ar trebui să medităm dacă ea nu ar trebui schimbată și accesul comisiei de control să fie mult mai larg. De asemenea, aș spune că și controlul care se face mandatelor de interceptare nu este întotdeauna acceptat. S-au făcut, într-adevăr, două controale inopinate la Diviziunea T, ocazie cu care nu s-a constatat nimic ilegal, însă o a treia "descindere", să spunem așa, la această diviziune, pentru a controla punctual dacă anumite numere de telefoane pe care le aveam sunt sau nu interceptate, un asemenea control n-a mai fost permis în data de 8 septembrie 1999.

Chestiune care, atunci, ar implica din partea noastră o acuzație că Serviciul Român de Informații interceptează, e adevărat, cu mandat, personalități politice, oameni care sunt membri ai Parlamentului României, lucru destul de delicat și care ar trebui discutat și dezbătut. Nu este vorba, aici, de faptul că noi am aduce o acuzație extrem de concretă și precisă Serviciului, dar, evident, nu putem să nu facem niște considerații pornind de la logica acestui fapt: de vreme ce interzice accesul la anumite mandate, înseamnă că sunt niște probleme.

Bun... Ați constatat, probabil, că noi nu am făcut niciodată vâlvă, ca partid politic de opoziție, în jurul conceptului de poliție politică sau asupra faptului că serviciile secrete ar fi implicate în activități de poliție politică.

Afirmații vagi, din când în când, s-au mai făcut în viața publică românească. Nu facem vâlvă, pentru că asemenea fapte au avut loc în state cu democrații consolidate, și, uneori, cum să spun, perioade foarte îndelungate.

Activitatea F.B.I.-ului în perioada 1924-1972 a fost caracterizată de interceptările ilegale și de urmăririle fără mandat care s-au făcut asupra oamenilor din elita politică americană și s-au întocmit dosare pentru mai bine de 11.000 de personalități culturale de primă mărime. Așa că noi nu exagerăm această teamă, că și în România unii dintre noi ar putea să fie ascultați sau urmăriți, pentru că, de fapt, marea majoritate a politicienilor români sper eu că nu au nimic de ascuns, și nu desfășoară activități ilegale. Nu împărtășim totuși afirmațiile și negațiile acestea ipocrite că între serviciile de informații și factorii politici nu trebuie să existe niște legături, sau că serviciile sunt total apolitice și trebuie să fie total apolitice.

În primul rând ele nu sunt nicăieri apolitice. Până și legislația care le reglementează activitatea are o anumită tentă politică, fiind elaborate de anumite partide. Șefii serviciilor sunt numiți în funcție de niște partide care conduc la un moment dat Deci noi nu facem o tragedie din acest fapt, mai ales că dacă ne gândim la ceea ce spunea Dimitrie Gusti că "tot ce e social e și politic", nu vedem de ce și serviciile n-ar avea o tentă politică, mai ales că întotdeauna pe toată planeta ele informează puterea și nu opoziția. Evident că remediul esențial pentru o supraveghere fără niște consecințe neplăcute față de politicienii opoziției, deci remediul este, de fapt, un control parlamentar mai profund asupra relațiilor dintre servicii și factorii de decizie politică. Nu credem că ofițerul de informații din România trebuie să fie izolat de lume, undeva ascuns, mai ales atâta vreme cât unii din ei sunt cunoscuți că fac parte din servicii. Obligațiile pe care le au ofițerii S.R.I., de exemplu, de a semna fișe contrainformative prin care se consideră că este un risc major contrainformativ relația cu anumiți oameni politici, ni se pare o chestiune exagerată. Ce ne facem cu ofițerii de informații care sunt fiii, de exemplu, unor oameni politici? Nu mai discută cu ei, nu-i mai întâlnesc? Între a avea niște relații cu factori politici și între a trăda niște secrete ale instituției este o mare diferență. Este o diferență care bineînțeles că trebuie să stea în atenția noastră, dar nici un caz să nu rupem din contextul social-politic niște oameni și niște instituții.

N-aș putea să spun, în încheiere, faptul că este necesar ca în activitatea Serviciului să intervină totuși niște mutații. Cred că ar trebui să se pună un accent mai deosebit pe analiza informațiilor culese, pe sintetizarea lor și pe elaborarea de prognoze informative care să fie difuzate factorilor de decizie. Noi nu primim decât extrem de puține materiale de acest tip și de aceea ne rezervăm acest drept de a face recomandarea respectivă. Dacă alți factori de decizie primesc, noi, ca parlamentari, nu primim așa ceva. Și deci eu cred că lucrul acesta ar fi foarte util. Trebuie să se acționeze și pentru continuarea procesului de creștere a calității profesionale și morale a personalului din cadrul serviciilor și credem că trebuie o mai mare atenție în promovarea personalului în anumite funcții de decizie. Încurajând, evident, și tineretul, dar cont și de experiența profesională a cadrelor mai vechi și de capacitatea lor de a lua decizii și de a conduce activitatea din interiorul Serviciului.

Grupul nostru apreciază, în ansamblu, activitatea Serviciului Român de Informații ca o activitate bună și sperăm ca următoarea analiză să nu se mai desfășoare peste 2-3 ani, ci sperăm ca ea să se desfășoare anul viitor, așa cum este firesc, și să i se acorde interesul și spațiul care este firesc să i se acorde.

Vă mulțumesc.

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

23 de minute. Mulțumesc și eu...

Domnul deputat Gavra, cred că vreți să luați cuvântul sau... Aveți un punct de vedere despre rapoarte, văd că sunteți antrenat acolo!

Grupul parlamentar P.N.L. Domnul deputat Mândru Vasile. Vă rog. Mândroviceanu, mă scuzați.

Domnul Vasile Mândroviceanu:

Mulțumesc, domnule președinte. Un miel nu-mi strică anul viitor, la Paști.

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Aveți un miel, domnule deputat!

Domnul Vasile Mândroviceanu:

Da, mulțumesc frumos.

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Mai ales de la domnul secretar, că dânsul a scris. Vă rog, aveți cuvântul.

Domnul Vasile Mândroviceanu:

Strategia de securitate națională a României a suferit, în ultimul timp, o schimbare fundamentală, prin faptul că, pentru prima dată după al doilea război mondial, pune în centrul său cetățeanul cu drepturile sale inalienabile, și nu statul. Prin urmare, principala problemă care apare în fața Serviciului Român de Informații constă în găsirea unui echilibru între dreptul colectiv de apărare a siguranței naționale și a ordinii democratice și drepturile individuale ale cetățenilor. În activitatea sa, Serviciul Român de Informații nu trebuie să permită încălcarea sau limitarea drepturilor individuale ale cetățenilor, ci să găsească soluții raționale și logice în situațiile în care unul din cele două mari categorii de drepturi - individuale sau colective - trebuie considerat prioritar. Principalele drepturi individuale ce pot fi afectate în culegerea de informații sunt: dreptul la viața privată, dreptul la libertatea de expresie. Limitarea acestor drepturi trebuie să se facă, conform prevederilor legale, cu o autorizare prealabilă din partea justiției și în urma unei motivații temeinice că potențiala infracțiune poate afecta siguranța națională și că nu există altă cale de culegere a informațiilor. Trebuie să subliniem faptul că Serviciul Român de Informații, în general, se conformează acestor cerințe care, de altfel, se regăsesc și în recentele recomandări ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei recomandă, în plus, un lucru foarte interesant, și anume: obligarea serviciilor de informații interne de a informa persoana care a fost supusă unei operațiuni de ascultare telefonică, dacă la sfârșitul acesteia nu s-a constatat vinovăția. Se elimină, astfel, solicitările mai puțin fundamentate ale serviciului de >informații, și, lucrul cel mai important, se evită o eventuală înțelegere între reprezentanții justiției și serviciului pentru declanșarea unor asemenea acțiuni, în scopuri colaterale. În perspectiva aderării României la Uniunea Europeană se impune punerea în concordanță a reglementărilor interne cu cele internaționale. Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei recomandă ca serviciile de informații interne să fie organizate și să funcționeze pe baza unor legi naționale adoptate de Parlament prin procedură legislativă normală și publicate integral. Serviciul Român de Informații îndeplinește aceste condiții, dar nu trebuie trecut cu vederea că atât legea sa de organizare și funcționare, cât și legea siguranței naționale din care derivă sunt elaborate înaintea Constituției, și nici până în prezent n-au fost puse în concordanță deplină cu prevederile acesteia.

Serviciile interne de informații trebuie să aibă numai misiunea de a proteja siguranța națională, de a combate toate amenințările vizibile și reale la adresa ordinii democratice, a statului și societății. Obiectivele economice sau lupta contra crimei organizate pot face obiectul misiunii serviciilor numai dacă acestea reprezintă un pericol real și prezent pentru securitatea națională. Serviciul Român de Informații are preocupări importante în aceste domenii, tocmai datorită faptului că ele reprezintă pentru România factori importanți de risc. Serviciul Român de Informații nu desfășoară activități economice importante care să constituie surse de finanțare extrabugetară. Fosta regie autonomă RASIROM s-a restructurat și transferat la alte ministere, rămânând în sfera serviciului numai fosta unitate PROTECNOS, strâns legată de atribuțiunile și competențele sale. Se impun, însă, aici, două observații importante și anume:

Observația întâi - deși Serviciul nu desfășoară ca instituție activități economice, mulți din membrii săi, de la nivelele cele mai joase și până la cele superioare, sunt implicați, sub diverse forme asociative în societăți comerciale particulare, promovând prin pozițiile pe care le dețin interesele acestora. Conducerea serviciului trebuie să efectueze o cercetare amănunțită pentru depistarea acestora, și - aspect important - poate porni, pentru început, chiar de la analiza discrepanțelor vizibile dintre veniturile modeste declarate de unii membri ai Serviciului și realizările materiale disproporționate din ultimii ani.

Observația a doua - se recomandă reanalizarea contractelor de prestări-servicii ale Serviciului Român de Informații către terțe persoane, deoarece servicii de genul transportului unor reviste, cărți sau corespondențe comerciale și sindicale discreditează, practic, S.R.I.-ul, mai ales că veniturile realizate sunt insignifiante.

Pentru păstrarea prestanței și credibilității Serviciului ar fi bine ca acesta să se limiteze la activitățile legate de unitatea PROTECNOS, actualmente rebotezată cu vechiul nume RASIROM, la protecția antiteroristă și la consultarea documentelor aflate în gestiunea sa, cu respectarea prevederilor legale.

Un aspect important în activitatea Serviciului Român de Informații îl reprezintă implicarea acestuia în politică.

Trebuie recunoscut faptul că, dacă în perioada 1990-1996 încercările de neimplicare în politică au fost oarecum timide, poate și datorită faptului că fostul director al Serviciului își pregătea viitoarea platformă politică, după anul 1997 actuala conducere a pus un accent deosebit pe realizarea echidistanței față de toate orientările politice. Un merit deosebit în această problemă îl are actualul director general care, pe lângă atenția pe care o acordă neimplicării politice a Serviciului, în întregul său, s-a hotărât ca după expirarea mandatului să nu adere la nici un curent politic. Și aici se impune o observație importantă. Deși instituția Serviciului Român de Informații face eforturi să păstreze echidistanța, mulți componenți ai acesteia se implică cu sau fără voia lor. Pentru a obține anumite indicii, cred că ar fi binevenită efectuarea unei anchete în rândul membrilor S.R.I. în privința publicațiilor la care sunt abonați sau pe care le citesc. Se va observa cu ușurință faptul că, deși meseria le cere să consulte aproape toate publicațiile existente, imensa majoritate a membrilor Serviciului consultă o singură publicație, și, prin urmare, se expune influenței unui singur curent politic.

Din analiza principalelor recomandări ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și raportarea acestora la situația existentă în România, rezultă cu ușurință că Serviciul Român de Informații îndeplinește într-o măsură importantă condițiile impuse de acestea, mai puțin cea care stipulează că este preferabil ca organizarea serviciilor interne să nu urmeze structuri militare și să nu funcționeze ca structuri militare sau semimilitare. În conluzie, se poate spune că Serviciul Român de Informații a parcurs un drum lung în restructurarea și democratizarea sa, dar trebuie permanent avut în vedere că acest drum nu se sfârșește niciodată, că societatea omenească se află într-o dinamică permanentă, care exclude rămânerea în cadrul unor structuri închistate și învechite.

Vă mulțumesc pentru atenție!

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Și noi vă mulțumim, domnule coleg. 8 minute.

Are cuvântul domnul Karoly Szabo, U.D.M.R.

Domnul Szabo Karoly-Ferenc:

Domnule președinte,

Domnilor invitați,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Au trecut aproape trei ani de la ultima dezbatere, în plenul celor două Camere, asupra acestui subiect atât de interesant și totodată atât de importantă. Fără îndoială, cauzele lipsei evidente de interes față de această chestiune pot fi găsite acolo unde se ia decizia privind punerea pe ordinea de zi a ședințelor Parlamentului a oricărei teme. Avem în fața noastră două rapoarte ale Serviciului Român de Informații, cu referire la perioada mai 1997 iunie 1999. A devenit un obicei ca Parlamentul să dezbată rapoartele de activitate ale Serviciului Român de Informații, iar nu activitatea propriu-zisă a Serviciului.

Vă rog să observați că pe parcursul anilor a devenit evidentă deosebirea dintre cele două chestiuni. Putem accepta că raportul de activitate al S.R.I. este o comunicare către public a ceea ce la un moment dat Serviciul însuși consideră că este util și important să fie dat publicității, ca o acoperire la activitatea propriu-zisă sau ca un instrument al transparenței. Se poate constata, cu referire la ultimii trei ani, o evoluție pozitivă, mai ales în ceea ce rivește gradarea importanței amenințărilor la adresa siguranței naționale, în care se găsește, de fapt, fundamentul politicii în domeniul culegerii de informații. Pentru că a venit vorba de politica în domeniul culegerii de informații, este cazul să punem întrebarea: unde se ia decizia fundamentală în acest domeniu? Pot fi luate în considerare mai multe răspunsuri: în însăși organizația S.R.I., la Consiliul Suprem de Apărare a Țării sau în altă parte. În orice caz, este clar că Parlamentul nu s-a implicat în acest domeniu. Este cunoscut pericolul ce-l reprezintă pentru societate o nelimitată competență a serviciilor speciale în a-și stabili, cu de la sine putere, domeniile și direcțiile de activitate. Legea îngrădește în bună măsură această tendință naturală, dar nu este suficientă, pur și simplu, existența legii, iar mecanismele și instituțiile de impunere a legii în acest domeniu nu sunt destul de eficiente. Voi reveni la acest subiect cu detalii.

Un element ce trebuie menționat este îmbunătățirea imaginii publice a instituției, petrecută pe parcursul ultimilor ani, estomparea prezenței în mass-media, diminuarea evidentă a publicității și a elementelor de scandal, aplicarea legii față de lucrători sau foști lucrători ai instituției, care de fapt sunt în slujba altora.

Cu referire la conținutul rapoartelor, permiteți-mi câteva considerații. Serviciul Român de Informații incriminează, adeseori, faptul că beneficiarii rapoartelor informative, produs finit al instituției, în numeroase cazuri ignoră conținutul acestora, creând astfel impresia că, de fapt, munca de culegere și prelucrare a informației în domeniul respectiv ar fi fost în zadar. Un control parlamentar mai eficient ar scoate la lumină faptul că, în numeroase cazuri, o astfel de concluzie este pertinentă, mai ales în sfera economică. Faptul că un produs poartă antetul unei instituții ca S.R.I. și ștampila "Secret" nu înseamnă neapărat, și numai din acest motiv, că este întotdeauna relevant.

Automatismele din vremurile trecute și apuse se cer a fi eliminate din munca instituției. Acest lucru nu are legătură cu responsabilitatea în alocarea și cheltuirea banului public.

În ultimele rapoarte s-au estompat referirile, prezentate cu accent în perioada de dinainte de 1997, la activitățile într-un domeniu ce a putut constitui obiect de manipulare a opiniei publice în chestiunea minorităților naționale și la amenințări sau la așa-zise amenințări ce ar proveni din această parte a vieții sociale, justificând o atenție deosebită din partea Serviciului. Sunt convins că procesul de democratizare a societății va diminua și va netezi asperitățile din acest sector, cu consecințe asupra chiar a organigramei Serviciului. Astfel, adresez întrebarea punctuală: dacă mai există în cadrul instituției o formațiune care îndeplinește atribuțiunile diviziunii antiiredentism și ce înseamnă în accepțiunea Serviciului Român de Informații iredentism ca amenințare la adresa siguranței naționale a României?

Este cazul să fac aici o subliniere pe care o consider de actualitate. Se înțelege că baza legală a activității Serviciului Român de Informații se află în Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României.

La art. 3 din amintita lege sunt enumerate amenințările la adresa siguranței naționale, tot atâtea direcții în care trebuie să se îndrepte atenția Serviciului în ceea ce privește culegerea de informații și, după caz, acțiunile de contracarare. Din ce în ce mai mulți sunt cei care cred - mă număr și eu printre aceștia - că a sosit vremea revizuirii acestei legi, în vederea punerii în acord cu Constituția, dar și în vederea asumării în domeniile specifice de care ne ocupăm a demersurilor de integrare în Uniunea Europeană și în N.A.T.O.

În contextul recentului scandal al poluării cu cianuri a Someșului, Tisei și Dunării se pune întrebarea firească: are în atenție Serviciul Român de Informații problematica agresiunilor și a potențialelor agresiuni asupra mediului înconjurător, cu consecințe directe asupra sănătății populației sau, prevalându-se de faptul că în textul amintitei legi acest lucru nu este prevăzut ad literam, nu se implică? Acceptați, vă rog, onorați colegi, că în această chestiune responsabilitatea ne aparține. Pentru mine este evident că starea mediului este o chestiune privitoare la siguranța națională.

Un alt subiect ce cred că-și are locul aici este acela al foștilor lucrători ai Securității, respectiv ai celor disponibilizați din S.R.I., neînrolați în vreo instituție ce acționează legal, ale căror cunoștințe profesionale ar putea fi puse în slujba crimei organizate sau a unor activități de diversiune și manipulare. Anumite aspecte din viața noastră social-politică oferă indicii că acest subiect ar trebui, cel puțin, abordat. În orice caz, convingerea mea este că numai S.R.I. poate documenta informativ și, după caz, contracara evoluțiile cu potențial pericol din acest domeniu, și chiar trebuie s-o facă.

În continuare, permiteți-mi să abordez dificila problemă a interceptărilor ilegale și să mă refer în acest context la o chestiune la care rapoartele prezentate până acum de Serviciul Român de Informații nu fac nici o referire.

Legea nr. 14 din 1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații la art. 7 prevede:

"Serviciul Român de Informații acționează pentru descoperirea și contracararea acțiunilor de inițiere, organizare sau constituire pe teritoriul României a unor structuri informative care pot aduce atingere siguranței naționale, a activităților de aderare la acestea sau de sprijinire a lor în orice mod" - și subliniez în continuare - "ori de confecționare, deținere sau de folosire ilegală de mijloace de interceptare a comunicațiilor, precum și de culegere și transmitere de informații cu caracter secret sau confidențial". Nu rezultă din rapoartele prezentate că Serviciul ar fi avut preocupări în direcția îndeplinirii obligațiilor prevăzute în articolul citat, mai ales în partea subliniată. Aceasta este o chestiune fundamentală de legalitate și apărare a Constituției. În cazurile devenite publice, de interceptări ilegale sau încercări de realizare a acestora, nu este suficientă exonerarea, mai bine zis autoexonerarea de răspundere a Serviciului, așa cum prevede articolul menționat. Este obligatorie cercetarea, documentarea și punerea în mișcare a acțiunii penale. Nu cunosc cazurile în care Serviciul Român de Informații, sesizat fiind chiar, ar fi depus la Parchet vreo lucrare penală. Este cazul să amintesc aici faptul că S.R.I. nu a dat răspunsuri satisfăcătoare sau nici un fel de răspuns cel puțin în următoarele cazuri de care a fost încunoștințat: incidentul de la Satu Mare din 7 mai 1999, semnalat atât Poliției, cât și Serviciului Român de Informații, petrecut la o întrunire a cadrelor didactice din localitate, la care a fost prezent un secretar de stat din Ministerul Educației Naționale al României; cazul dispozitivului de ascultare din Biroul senatorial de la Aiud al senatorului de Alba, Incze Tiberiu, din octombrie 1995, care a constituit obiectul unui dosar la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba; cazul de la locuința jurnalistului Joko Istvan din Târgu Secuiesc, județul Covasna, care a constituit obiectul dosarului penal nr. 1093/1996. Putem constata o stranie dar explicabilă continuitate cu starea de lucruri despre care ar trebui să fim convinși că a fost depășită.

Instaurarea statului de drept înseamnă, în acest domeniu, ruperea completă de trecut. Aceasta este posibilă chiar după 10 ani de la decembrie 1989. Pentru a pune în practică acest deziderat ar fi necesar, în opinia mea, și cred că și a multora dintre Domniile voastre, ca Serviciul Român de Informații să efectueze următoarele:

1. Notificarea către toate persoanele față de care s-au efectuat operațiuni de interceptare a comunicațiilor, cu precizarea perioadei și a încetării acesteia.

2. Demontarea și dezafectarea mijloacelor tehnice care au servit scopului precizat la punctul precedent și comunicarea oficială către cei vizați. Prevederea se referă și la dispozitivele instalate de alții decât de S.R.I..

3. Pentru ca operațiunile efectuate în perioada prezentă, acelea legale, să corespundă pe deplin prevederilor constituționale, se impune ca, la expirarea termenului dispus prin mandat, persoana față de care s-au efectuat procedurile tehnice respective, iar informațiile obținute nu sunt relevante și nu s-a pornit nici o acțiune penală bazată pe acestea, să fie înștiințată oficial asupra faptului, iar rezultatele materiale ale acțiunii să-i fie înmânate personal. Procesul de integrare în Uniunea Europeană, respectiv de aderare la N.A.T.O. nu pot și nu trebuie să evite, să excludă acest domeniu al vieții publice.

Vă rog, onorați membri ai corpurilor legiuitoare, să sprijiniți un demers legislativ cu acest subiect.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule senator.

13 minute a consumat Grupul parlamentar U.D.M.R.

Urmează la cuvânt doamna Daniela Buruiană

Grupul parlamentar al Partidului România Mare.

Doamna deputat, aveți microfonul.

Doamna Daniela Buruiană-Aprodu:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Stimați invitați,

Doresc să subliniez, de la bun început, faptul că, în calitate de membră a Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații, mi-am exprimat opiniile în raportul de activitate al comisiei noastre, precum și în coraportul de activitate al S.R.I., documente la care eu am avut anumite obiecții și în posesia cărora dumneavoastră vă aflați.

De aceea, în expunerea mea voi prezenta punctul de vedere al Partidului România Mare, al cărui reprezentant în comisie sunt.

Prin urmare, în opinia partidului nostru, care are la bază doctrina națională prin care sunt promovate valorile neamului românesc, acordăm o importanță deosebită funcționării pe criterii democratice a tuturor instituțiilor statului național, unitar, suveran și independent.

Este adevărat că în exercitarea atribuțiilor ce-i revin comisiei noastre am avut acces la date și informații cu relevanță pentru starea siguranței naționale, iar în acest sens conducerea instituției și-a manifestat permanent deschiderea și disponibilitatea.

De fiecare dată, discuțiile membrilor comisiei noastre cu directorii și adjuncții S.R.I. au avut la bază date concrete, fără a afecta sursele și mijloacele specifice instituției.

În acest sens au fost întreprinse controale inopinate la unitățile centrale și teritoriale ale S.R.I., o atenție deose bită acordându-se verificării legalității emiteri unor mandate de ascultare a convorbirilor telefonice.

Totodată, am avut ocazia să constatăm extinderea relațiilor S.R.I. cu servicii similare din exterior, în special cu cele din spațiul euroatlantic, cât și cu cele aparținând statelor din zona noastră geografică, pe teme ce privesc prevenirea și combaterea terorismului, a traficului de droguri, spălării banilor, contrabandei instituționalizate, criminalității organizate, proliferării mijloacelor de distrugere în masă.

Stimați colegi,

Suntem conștienți cu toții că legitimitatea existenței și activității Serviciului Român de Informații este o chestiune care nu mai trebuie pusă în discuție, chiar dacă unii pseudoanaliști în materie de servicii secrete asimilează voit denumirea de serviciu secret cu fosta Securitate.

În opinia P.R.M., aceste servicii secrete românești trebuie să se debaraseze complet de sub influența oricărei forțe politice, ele trebuie să acționeze numai în interesul statului național român.

Amestecul politicului în sfera decizională duce la reabilitări rușinoase, ca aceea a generalului spion Pacepa, din care tânăra generație de ofițeri de informații nu mai poate înțelege decât faptul că trădarea de devine politică de stat. Și, pentru că tot ne referim la aceste cadre tinere angajate în Serviciul Român de Informații, pregătite în spiritul Constituției și al apărării drepturilor și libertăților cetățenilor, nu putem trece cu vederea problemele cu caracter social, în special lipsa locuințelor, cât și salarizările modeste, ceea ce determină ca multe cadre bine pregătite din punct de vedere profesional să plece spre locuri de muncă mai bine plătite.

Doamnelor și domnilor,

Doresc să vă reamintesc faptul că Serviciul Român de Informații, în conformitate cu legislația în vigoare, are rolul doar de a informa instituțiile statului să ia măsurile necesare. Aici trebuie subliniat rolul important al presei, care a deconspirat marile jafuri la care este supusă România în ultimii ani, iar publicațiile noastre "România Mare" și "Politica" au prezentat numeroase probe concrete în acest sens.

Menționez faptul că Serviciul Român de Informații a sesizat Parchetul General în numeroase cazuri de atingere a siguranței naționale a României. În acest timp, acest gropar al justiției române a reușit să "soluționeze", de ochii lumii doar, cazul "Alexa", și asta pentru că un senator U.D.M.R. a bătut cu pumnul în masa Procuraturii Române, care s-a conformat cu promptitudine. Asta ca să nu mai spunem că dosare grave de corupție, jaf național, crimă etc. sunt îngropate tot mai adânc, iar instituția procurorului general Mircea Criste instrumentează procese politice împotriva adversarilor actualei puteri și a ziariștilor incomozi.

Cu această ocazie, Partidul România Mare reamintește opiniei publice că U.D.M.R. este o organizație culturală și nicidecum un partid politic înregistrat la Tribunalul Municipiului București, dar care, totuși, are reprezentanți în Parlamentul și Guvernul României. În acest caz, P.R.M. consideră că normal ar fi ca toate actele de guvernare ale actualei coaliții aflate vremelnic la putere, respectiv legi, hotărâri de Guvern și mai ales ordonanțe să fie nule de drept, deoarece se încalcă grav Constituția României, iar Guvernul actual funcționează pe baza unei majorități parlamentare ilegale.

În treacăt, pentru a ilustra haosul instrumentat în de coaliția antiromânească C.D.R.-P.D.-U.D.M.R., Partidul România Mare semnalează din nou că sub ministeriatul unui deputat U.D.M.R. a dispărut arhiva Ministerului Turismului, care conținea date ultrasecrete privitoare la siguranța națională, iar domnul ministru, fost ministru, mai bine zis, ne zâmbește pe sub mustață din această sală, în loc să mediteze într-o încăpere umedă și răcoroasă.

În privința soluționării multor cazuri sesizate de S.R.I., Parchetul General și justiția română păstrează o tăcere suspectă, deși este vorba de jafuri de miliarde de dolari, de acțiuni separatist-revizioniste și de trădare de Un caz grav de încălcare a siguranței naționale, tratat superficial de rapoartele S.R.I., este jefuirea fără scrupule a Combinatului siderurgic SIDEX Galați, adus în mod deliberat în faliment pentru a fi vândut pe nimic de către președintele F.P.S.-ului Radu Sârbu.

Informațiile noastre duc la concluzia că noul proprietar va limita drastic producția SIDEX sau chiar îl va închide, acest fapt ducând la pierderea a peste un milion de locuri de muncă, lucru ce ar produce grave tulburări sociale.

Referindu-mă la cele două rapoarte de activitate ale S.R.I., considerăm că lipsesc concluzii și propuneri de măsuri concrete care să ne dea garanții că acțiunile revizionist-separatiste ce pot pune în pericol, sub orice formă, unitatea și integritatea teritorială a României sunt sub controlul S.R.I.

În acest sens, aș menționa faptul că Unitatea de vânători de munte din comuna Brețcu, județul Covasna, care exista pentru a apăra Trecătoarea Oituz, a fost desființată de Ministerul Apărării Naționale la presiunile U.D.M.R. Ar fi cazul să remintim aici că în istoricele bătălii de la Mărășești, Mărăști și Oituz din 1917 a început epopeea României Mari, iar de importanța vânătorilor de munte pentru siguranța națională și-au dat seama și rușii în august 1944, care ne-au și desființat acest corp de elită al armatei române. Nu mai vorbesc de cele peste 200 de cadre militare care împreună cu familiile lor domiciliază în Târgu Secuiesc și care acum, efectiv, nu știu încotro s-o apuce. Asta în timp ce capete înfierbântate înființează formațiuni paramilitare, denumite "Levente", în Munții Transilvaniei.

Foarte vag se atinge în rapoartele S.R.I. problematica traficului de droguri și armament, deși mass-media are cel puțin un subiect zilnic în acest domeniu. În această chestiune există chiar suspiciunea că drogurile confiscate, care în alte sunt distruse, la noi există bănuiala că sunt repuse în circulație de diferite grupări mafiote aflate în structurile actualei puteri.

Din mai toate capitolele acestor rapoarte transpare grija Serviciului pentru garantarea și promovarea drepturilor cetățenilor. Ca membră a comisiei parlamentare de resort am constatat că aceasta este o preocupare constantă a instituției dar, doamnelor și domnilor parlamentari, nu trebuie uitat că numai în cadrul statului național se poate crea baza siguranței cetățenilor. Într-un climat în care se vorbește tot mai des de suveranitate limitată, și la noi problema drepturilor omului este principalul mijloc de luptă al forțelor revizioniste. Edificator în acest sens este proiectul de raport referitor la controlul serviciilor secrete interne în Europa, întocmit și prezentat de un senator U.D.M.R., în cadrul Comitetului pentru probleme juridice și drepturile omului al Consiliului Europei. Noi, reprezentanții Partidului România Mare, ne exprimăm regretul că raportul S.R.I. nu informează Parlamentul României, mass-media, deci opinia publică, de faptul că domnul senator U.D.M.R. care, deși se plimbă prin străinătate pe banii contribuabilului român, face, prin materialul respectiv, aprecieri și recomandări vădit tendențioase, iar aplicarea lor nediferențiată, ignorând specificul național, în materie de siguranță națională, ar putea avea urmări profund negative asupra statului național, unitar, suveran și independent. În această manieră nu tocmai creștină respectivul senator U.D.M.R. a încercat să strecoare recomandarea ca serviciile secrete interne să nu fie folosite împotriva minorităților naționale sau a unor grupuri aparte de populație. Participând la majoritatea activităților de control parlamentar am reținut faptul că ofițerii S.R.I. au în vedere doar acțiunile persoanelor care se abat de la legislația în vigoare, aducând atingere, prin acțiunile lor, siguranței naționale și nicidecum nu interesează apartenența acestora la anumite grupări etnice deoarece, pur și simplu, nu există nici o justificare juridică sau operativă.

Recent, același senator U.D.M.R. afirma pe un post național de televiziune că noțiunea de "națiune" e veche de 200 de ani; atât! Trecând peste incultura acestei triste figuri cu fumuri intelectuale, îi reamintim că strămoșii săi - ungurii - au semnat în 1437, imediat după răscoala de la Bobâlna, un pact mârșav intitulat "Unio Trium Nationum", împreună cu secuii și sașii din Transilvania, prin care se înțelegeau cum să asuprească mai bine majoritatea română. Iată că ceea ce pentru unguri era valabil acum 600 de ani, nu mai e valabil astăzi pentru români.

Am fi dorit să constatăm că prin rapoartele S.R.I. ni se transmite garanția că această structură de informații esențială a statului român furnizează datele necesare factorilor de decizie pentru a preveni, limita, contracara și combate pe toți cei care vizează autonomia anumitor zone ale inițial cultural-administrative și ulterior teritoriale.

Partidul România Mare consideră că unul dintre cele mai mari pericole, dar nu și singurul pentru siguranța națională a României, este dezastrul economic abătut peste în ultimii trei ani, provocat de către cei 15.000 de specialiști ai actualei guvernări și ne mirăm cum de-i mai rabdă Dumnezeu, deși unii își zic creștini!

În final, doamnelor și domnilor, îmi exprim speranța că poate vom conștientiza noi, toate partidele parlamentare, mai puțin U.D.M.R., care nu este partid, pentru a sprijini Serviciul Român de Informații, în special din punct de vedere legislativ, deoarece există numeroase carențe în acest domeniu, iar actuala noastră structură de informații este una din puținele instituții care mai funcționează normal în noastră. De existența și buna ei funcționare depinde moștenirea pe care o vom lăsa copiilor noștri, adică chiar dacă nu vom putea să le lăsăm o Românie Mare, măcar să nu le lăsăm una mai mică decât este în prezent.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Vâlcu.

Vă rog, domnul deputat, la grupul dumneavoastră parlamentar mai sunt 4 minute.

Domnul Victor Fuior:

7 minute!

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Domnul senator, îmi pare foarte rău, s-au consumat cu trei întrebări câte un minut.

Domnul Victor Fuior:

Nu a fost decât o întrebare.

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Nu, trei au fost la grupul dumneavoastră.

Vă rog, domnul deputat, aveți cuvântul!

Domnul Mircea Vâlcu:

Mulțumesc.

Domnilor președinți de ședință,

Domnilor directori și directori adjuncți ai Serviciului Român de Informații,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Este cel puțin regretabil, ca să nu spunem condamnabil, faptul că Birourile permanente ale Senatului și Camerei Deputaților, ca expresie executivă a activității Parlamentului României și actualei puteri, admit și facilitează aruncarea într-un con de umbră și chiar de derizoriu activitatea unei instituții de talia Serviciului Român de Informații, instituție care prin activitatea ei contribuie la garantarea intereselor majore ale existenței României ca stat suveran, independent și în integralitatea sa teritorială.

Întârzierea, fără precedent în analele Parlamentului României postdecembriste, a prezentării raportului de activitate a Serviciului Român de Informații este o mostră evidentă a modului lamentabil în care actuala putere înțelege să acorde atenția necesară apărării siguranței naționale.

Să pui în dezbatere parlamentară pe 1 iulie 1999, în ultima zi a sesiunii februarie - iulie 1999, alături de o sumedenie de alte legi ce trebuiau votate înaintea vacanței parlamentare de vară, un raport înaintat acum mai bine de un an de zile, în luna iunie 1998, pentru ca în final să nu fii în stare să-l discuți, este mai mult decât o ofensă adusă muncii lucrătorilor din Serviciul Român de Informații. Mai mult, perseverentă liniei dezinteresului față de gravele probleme cu care se confruntă actuala putere ne oferă așa-zisa șansă a discutării concomitente a două rapoarte ale S.R.I., pe 1997-1998, respectiv 1998-1999. Aș mai preciza doar că raportul pe anul 1998-1999 era pregătit pentru a fi susținut în Parlament încă din septembrie 1999. Toate demersurile Comisiei comune permanente de control asupra activității S.R.I. pe lângă Birourile permanente ale Camerei Deputaților și Senatului de a urgenta planificarea analizei activității celui mai important serviciu de informații din s-au izbit de o crasă indiferență. Suntem din nou în situația jenantă de a discuta problematica siguranței naționale într-un moment încărcat de mari tensiuni politice și într-un context care ar putea slăbi concentrarea parlamentarilor asupra fondului problematicii cu care se confruntă activitatea S.R.I. De altminteri, o privire aruncată la modul general, asupra acestei săli confirmă, fără nici un fel de drept de replică, această afirmație.

Din toate aceste motive, P.U.N.R. consideră că discuțiile noastre de astăzi nu trebuie subordonate în mod simplist algoritmului de timp ce revine fiecărui partid în parte pentru expunerea punctului de vedere asupra celor două rapoarte, ci calității analizei în sine, indiferent de timpul pe care aceasta îl necesită.

Ca arhitectură, rapoartele referitoare la îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, potrivit Legii Serviciului Român de Informații pentru realizarea siguranței naționale, sunt interesant construite, după un evident model vest-european.

P.U.N.R. le consideră, din acest punct de vedere, superioare celor prezentate în anii anteriori. Această calitate este rezultatul proceselor de restructurare a S.R.I., petrecute cu deosebire în ultimii doi ani, a căror dominantă o reprezintă adaptarea rapidă a instituției la complexitatea noilor tipuri de amenințări. Avem în vedere atât schimbarea de mentalitate la nivelul conducerii serviciului, ca și a noilor generații de lucrători școlarizate după anul 1989 și încadrate în sistem. Împletind cerințele momentului cu tradiția pozitivă din activitatea serviciilor secrete moderne românești, S.R.I. se străduiește și reușește, în tot mai apreciabilă măsură, să-și îndeplinească atribuțiile, potrivit legii. Vremurile pe care le trăim, de lungă și confuză tranziție își pun însă amprenta și asupra S.R.I.-ului.

Obiecțiile și sugestiile pe care P.U.N.R. le face rapoartelor în discuție, în fond, activității S.R.I., se doresc dezbărate de interese politice înguste, de calcule meschine de moment. P.U.N.R. consideră că oamenii politici, partidele, instituțiile și serviciile statului român trebuie să acționeze numai pe linia interesului național, un interes național care astăzi trebuie să împletească cu fermitate și demnitate tradiția cu deschiderea europeană.

Ca urmare, constatăm că raportul S.R.I. enumeră situațiile de infracțiuni asupra siguranței naționale oarecum la modul enunțului general, schema fiind posibil a fi aplicată la situația oricărui stat. Nu se oferă nici un exemplu elucidat de organismele în drept, ne referim la Ministerul de Justiție, pe baza sesizărilor S.R.I.

Pentru corectitudine precizăm datele oferite comisiei de control în anexele trimise alături de raportul pe 1998-1999, unde sunt detaliate câteva cazuri concrete din această problematică.

P.U.N.R. consideră că riscurile majore privind siguranța națională se plasează nu numai în sfera economicului, de altfel bine subliniate în rapoarte, ci în egală măsură și în sfera politicului. Un anumit tip de privatizare și restructurare economică, de reformare a sistemului financiar-bancar, de valorificare a rezervelor energetice și de materii prime, de organizare a producțiilor speciale și cercetării tehnologice, disfuncționalitățile din cadrul pieței de capital, corupția, care duc la șomajul în masă, închiderea unor întreprinderi de tradiție, prăbușirea producției agricole, au în spate interese politice. Interdependența dintre economic și politic este astăzi, în România, mai multă decât în oricare perioadă istorică trecută. Aici sunt amestecate, într-o mârșavă armonie, forțe politice interne și externe. Ar fi bine să le cunoaștem concret măcar în parte.

Constatăm apoi că în aprecierile S.R.I. referitoare la pericolele asupra siguranței naționale se resimte influența unor atitudini ideologizante și scheme oarecum simpliste, o dată ce printre infractorii potențiali interni sunt enumerate grupările politice sau civice cu orientare doctrinară de extremă stângă sau dreaptă, conform unei table de valori extrem de rigide și neconcludente astăzi pentru realitățile românești și pentru profesionalismul pe care, suntem convinși, îl au lucrătorii S.R.I.

Infracțiunile la siguranța statului nu pot fi clasificate sub incidența exclusivă a factorului politic. Spioni și trădători se pot recruta și se recrutează, efectiv, din nefericire pentru România, din rândurile unor grupări de persoane, organizații și partide politice elitiste, ce se autodeclară democrate și europene.

Pe de altă parte, credem că este unilaterală prezentarea fenomenului terorist numai prin prisma activității unor organizații fundamentaliste, de regulă islamice. P.U.N.R. cunoaște că manifestările de tip mafiot terorist în activitatea economică, în genere, în economia subterană, în special, este proprie unor grupuri de interese din puternic industrializate.

Dacă din raportul pe 1997-1998 lipseau cu desăvârșire trimiterile la realitățile speciale din Transilvania, apreciem analiza făcută în ultimul raport asupra pericolului revizuirii granițelor și tendințelor separatiste ce se manifestă în anumite cercuri politice din și străinătate.

Încercările de federalizare a statului român, prin conceperea unor planuri minuțioase de enclavizare sau raționalizare a unor părți din teritoriul pe considerente etnice, religioase sau de așa-zisă tradiție istorică, deși sunt enunțate ca pericole posibile pentru securitatea națională, primesc, din păcate, direct sau indirect, girul politic al unor lideri ce se află astăzi pe băncile puterii.

P.U.N.R. dorește să sublinieze insatisfacția multor lucrători ai S.R.I., proveniți de pe aproape întreaga scară de generații și funcții, pentru faptul că informațiile pe care le culeg și le transmit ierarhic nu sunt finalizate optim și în interes național, cu promptitudinea necesară. Există sentimentul că ele sunt blocate undeva, la nivelul ministerelor, Guvernului, Președinției. Verificările făcute în acest an de membri ai Comisiei comune de control al S.R.I. atât în teritoriu, cât și în unele diviziuni centrale au arătat că lucrătorii S.R.I. și-au făcut datoria, dar o serie de fenomene social-economice nu au putut fi dezamorsate la timp din neglijența beneficiarilor de informații. În acest context, nu este de mirare că unii lucrători ai S.R.I. sunt pătrunși de sentimentul inutilității muncii lor. Pe fondul unor asemenea insatisfacții profesionale se suprapun și alte greutăți cu care se confruntă aceștia. Amintim lipsa fondurilor și a dotărilor corespunzătoare necesare desfășurării activităților specifice cu randament maxim posibil, salarizarea necorespunzătoare, lipsa unor spații de lucru și locuințe familiale decente.

Remedierea rapidă a acestor tare din activitatea S.R.I. presupune amendarea legislației care stă la baza desfășurării activităților Serviciului Român de Informații.

Să încercăm să lăsăm de-o parte plăcerea de a fi originali, luând ca exemplu drepturile și obligațiile pe care le au serviciile similare din vestul Europei și foste socialiste, integrate deja în realitățile euroatlantice.

De ce în Polonia, Cehia, Ungaria sau Bulgaria serviciile de informații interne au dreptul să facă anchete informative, dispun de structuri de control al traficului de stat în incinta vămilor de la graniță, pot inventaria intrările de persoane și mașinile de marfă din fostele socialiste, pot urmări valorificarea datelor pe care le înaintează beneficiarii lor factorilor de conducere? De ce la noi aceste activități nu sunt permise a fi desfășurate de S.R.I.?

P.U.N.R. crede că legislația României trebuie să includă pentru S.R.I. drepturi și obligații identice celor pe care le au în vestul și centrul Europei serviciile similare.

P.U.N.R. insistă să se prevadă sancțiuni drastice pentru cazurile de scurgere de informații, datorate nu numai lucrătorilor din S.R.I., ci și din vina beneficiarilor de informații. Neadoptarea...

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Domnule senator, vă rog să încheiați, v-am acordat dublul timpului, să știți!

Domnul Mircea Vâlcu:

Așa voi face, domnule președinte.

Neadoptarea încă a Legii secretului de stat îngreunează enorm activitatea S.R.I., a altor instituții ale statului român cu sarcini precise în apărarea siguranței naționale.

Stimați colegi,

P.U.N.R. consideră că serviciile secrete de informații, activând pe baza unor legi clare și democratice, sunt necesare pentru buna desfășurare a activității oricărui stat. În acest context, Serviciul Român de Informații trebuie sprijinit moral și material pentru a-și perfecționa activitatea în vederea apărării intereselor naționale. El trebuie să vadă în serviciile similare ale altor state, vecine sau mai îndepărtate, parteneri în vederea rezolvării unor situații concrete, dar și potențiali adversari. S.R.I. trebuie să fie vigilent nu numai față de mersul evenimentelor din estul Europei, ci în egală măsură și față de realitățile europene, de unde vin astăzi sfaturile și tentațiile pentru o lume întreagă. S.R.I.-ul a devenit o veritabilă instituție a statului de drept a cărui credibilitate, autoritate, obiectivitate și profesională este în evidentă creștere.

Serviciu modern, flexibil, capabil să se adapteze rapid la cerințele momentului, S.R.I. trebuie să-și amplifice dimensiunea ofensivă a activității sale, să-și apere imaginea, inclusiv pe canalele mass-media, ori de câtre ori o cer situațiile concrete.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Domnul senator Fuior, ați avut 13 minute, totuși, alocate la grupul dumneavoastră.

Din partea independenților, domnul deputat Liviu Spătaru.

Domnul Liviu Spătaru:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Văzând densitatea din sală, am impresia că mai bine puneam un film cu James Bond, poate erau mai mulți.

Într-o celebră alocuțiune, fostul președinte american Richard Nixon rostea o frază care surprinde cu maximă fidelitate impresia omului de rând, dar și a omului politic, despre serviciile secrete. Citez: "Atâta vreme cât nu se întâmplă nimic, considerăm îndeobște că serviciile secrete sunt inutile, ba chiar primejdioase în inutilitatea lor. Când însă se întâmplă ceva neplăcut, ne dorim să fi avut servicii secrete mai puternice și mai bine pregătite".

La noi, în materie de siguranță națională și asigurarea ordinii constituționale se întâmplă ceva în fiecare zi.

Prezentele rapoarte surprind cu finețe fenomene, ba chiar esențializează și condensează un registru complex de amenințări, infracțiuni și vulnerabilități împotriva cărora S.R.I. luptă într-o matrice contextuală care, cel puțin din punct de vedere material, îl pune adeseori în inferioritate și dificultate. Această matrice relevă însă și eforturile instituției, constituite într-o constelație de atuuri dătătoare de speranță, referitor la siguranță și Constituție.

În primul rând, Consiliul director al S.R.I. și toate cadrele de comandă acționează constant pentru consolidarea instituției în ansamblul ei.

În al doilea rând, starea de spirit și morala efectivelor, în pofida salariilor mizerabile, care s-au mărit abia acum, sunt corespunzătoare, constituind baza resurselor pentru îndeplinirea operativă a sarcinilor și misiunilor. Referitor la mărirea salariilor, efectul benefic asupra moralului cadrelor a fost de scurtă durată, modul incoerent și necorelat de aplicare a impozitului global anulând, din nefericire, în multe cazuri avantajele acordate.

În al treilea rând, conducerea Serviciului, Consiliul director manifestă o deschidere totală către eliminarea oricăror aspecte care pot împiedica afirmarea S.R.I. ca o instituție de bază cu totul nouă a statului de drept.

Experiența structurilor informative anterioare se regăsește în concepția și practica S.R.I. numai în măsura în care este validată de standardele democratice de apreciere a unui serviciu secret, valabile în cu democrație consolidată.

În al patrulea rând, existența unui program coerent de consolidare a motivațiilor civico-profesionale ale personalului instituției, susținută de eforturile constante în acest sens, program care garantează formarea și promovarea unui corp de specialiști autentici în S.R.I, utilizarea drept criterii de apreciere a loialității, neutralității politice, probității profesionale, atașamentului față de valorile fundamentale ale statului de drept au constituit temeiurile îndepărtării din instituție a cadrelor necorespunzătoare.

În al cincilea rând, personalul S.R.I. constituie, cu toată întinerirea masivă din ultima vreme, un tot unitar angajat în soluționarea sarcinilor și misiunilor încredințate care nu răspunde la provocările din interior și exterior, iar conducerea instituției a dovedit, în repetate rânduri, că nu a tolerat și nu tolerează abaterile și acționează consecvent pentru menținerea coeziunii corpului de specialiști.

În al șaselea rând, stările de nemulțumire sau insatisfacție, situațiile tensionate care pot apărea în mod obiectiv în procesul derulării normale a activității au fost și vor fi în atenția și preocuparea instituției, considerate vulnerabilități și riscuri pe care nici un serviciu nu le poate ocoli.

În al șaptelea rând, în relația cu Comisia de control, conducerea S.R.I. manifestă deschiderea și transparența necesară, preluând și încorporând în reglementări cu caracter intern sugestiile și recomandările venite dinspre comisie.

Prioritățile S.R.I. în etapa următoare derivă din durerile economico-sociale ale din sărăcia care bântuie peste tot, cunoscut fiind faptul că vulnerabilitatea și criminalitatea cresc într-o săracă.

În consecință, obiectivul principal al serviciului trebuie să fie lupta instituționalizată împotriva corupției din justiție și din administrația publică centrală și locală.

În opinia mea, denaturarea și deformarea actului de justiție, alături de influențarea și chiar controlul mafiot al actului de administrație reprezintă principalele amenințări interne la siguranța și integritatea statului român. În această zonă, S.R.I. trebuie să se dovedească necruțător și imparțial, constituindu-se într-un principal vector de corecție, în special al puterii, la scară națională. Chiar dacă Sserviciul și-ar înzeci eforturile, tot nu ar fi suficient pentru combaterea criminalității economice și a corupției din justiție și administrație.

Din toate atuurile pe care le-am enumerat, merită detaliat efortul susținut în vederea asigurării neutralității politice. Fosta conducere a Serviciului din vremea P.D.S.R. a fost una politică, imaginea șefului statului fiind legată direct de imaginea fostului director al S.R.I. Într-o cugetare valabilă și azi, Talleyrand spunea că "politicienii nu sunt pedepsiți pentru crimele lor, ci pentru greșelile lor" și noi nădăjduim că fosta conducere a S.R.I. va fi pedepsită pentru greșeala de a fi intrat în politică și apreciem totodată efortul actualei conduceri de a păstra neutralitatea politică a S.R.I., efort pe care îl considerăm necesar a fi concentrat și intensificat la nivelul conducerii diviziunilor și unităților teritoriale unde se manifestă încă o anumită doză de nostalgie față de trecut.

Este drept că toate aceste conotații politice au fost accentuate și de Legea deconspirării Securității ca poliție politică, dosarele fiind în continuare fetișizate, într-o societate încă bolnavă de secretomanie și de un sindrom în care discreția este voit discreționară. Secretomania îi duce pe unii la fetișizarea dosarelor, pe alții, la reconsiderarea bârfei și șoaptei la ureche ca valori informaționale concrete și certe. În acest context, scurgerea de informații este o problemă foarte serioasă, cu care se confrunta S.R.I.-ul tot mai mult și tot mai des în trecut, problemă care pare depășită în prezent prin eforturile foarte serioase desfășurate constant la nivelul Diviziunii de protecție a cadrelor S.R.I. și prin sprijinul constant acordat de Consiliul director acestei diviziuni.

Eforturile de modernizare și deschidere a instituției se văd și din modul în care S.R.I. întreține legătura cu mass-media și publicul larg.

Iată doar câteva elemente.

În cei 10 ani de funcționare, S.R.I. a răspuns unui număr de peste 100.000 de scrisori și petiții. În ultima perioadă de raportare au fost soluționate 1.881 petiții, 250 de reclamații, 38 de cereri, 6 informări operative, 8 citații, 137 solicitări diverse. Tot în această perioadă au fost întocmite și trimise clienților 570 de răspunsuri, 346 înștiințări și îndrumări către alte sectoare, au fost depuse 656 de cereri privind aprobarea unor documentații pentru construcții și au fost eliberate 905 avize.

Trebuie remarcată totala disponibilitate a S.R.I. pentru identificarea proprietarilor manuscriselor confiscate de fosta Securitate, un număr de 108 persoane primind până acum 57.645 de file-document.

De asemenea, în anul 1999 a fost permis accesul la 6 posturi internaționale de radio și televiziune până la nivelul conducerii S.R.I. aceasta apărând inclusiv pe canalele CNN. Exemplele pot continua.

Poate cel mai strălucit exemplu pentru modernizarea, umanizarea și civilizarea S.R.I., este funcționarea oficială a adresei de poștă electronică începând cu 15.11.1999 și primirea celor 100 de mesaje până acum. Toate acestea sunt argumente pentru cultură și modernitate. Într-o balanță nevăzută s-ar putea lesne constata că, în relațiile reciproce, societatea și statul au rămas datoare S.R.I.

Iată de ce putem afirma că nerecunoașterea S.R.I. ca instituție esențială a statului român înseamnă nerecunoașterea necesității existenței noastre ca și popor.

Cu toată luciditatea și detașarea pe care mi-o dă dublul statut de secretar al Comisiei mixte de control și de deputat independent, pot afirma că prietenii S.R.I. sunt prietenii României și, cu toată deferența de rigoare, vă pot spune că și reciproca este valabilă.

Este posibil ca - dintr-un anumit soi de intoleranță, care la noi se numește algoritm - să fiu nevoit să părăsesc această comisie. Profit de acest prilej a-mi manifesta deosebita, chiar tulburătoarea satisfacție pentru faptul că algoritmul a început să funcționeze, un anumit grup parlamentar din această sală sărbătorind prin absență emoția acestui debut.

De asemenea, mai profit de acest prilej și pentru a mulțumi colegilor din comisie pentru colaborare și pentru a ura tuturor cadrelor S.R.I., și dumneavoastră, parlamentarilor României, precum și reprezentanților mass-media, sănătate și putere de muncă.

Vă mulțumesc. (Aplauze răzlețe.)

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Îl invit pe domnul deputat Virgil Popa. Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul!

Domnul Virgil Popa:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Domnule director,

Stimați colegi,

Citind cu atenție cele două rapoarte prezentate de S.R.I. referitoare la îndeplinirea atribuțiilor ce-i revin potrivit legii pentru realizarea siguranței naționale, am reținut din acestea prioritatea acordată riscurilor și amenințărilor la adresa sistemului economic din România. Citez din raportul S.R.I. aferent perioadei iunie 1998 - iunie 1999.

"Dimensiunea economică a siguranței naționale continuă să fie afectată de unele acțiuni, stări de fapt și fenomene de natură să lezeze capitalul național pe cele două componente ale sale, public și privat."

Aceste stări de fapt și fenomene au fost aduse la cunoștința celor ce au responsabilități în domeniu - conducerea ministerelor, F.P.S., Guvern - și în raportul precedent, dar fie că nu s-au luat măsuri, fie că măsurile luate au fost ineficiente, pentru că în ultimul raport se specifică clar că "riscurile identificate în anii trecuți au persistat și au avut un impact important asupra parametrilor ce comensurează starea de sănătate a economiei, precum și legalitatea și echilibrul funcțional între sectoarele componente și dinamica de ansamblu".

Mai mult decât atât, în perioada de referință s-au agravat riscurile și amenințările economice care au dus la subminarea capcității economice a prin prejudiciile mari cauzate datorită dezorganizării și degradării potențialului economic al unităților industriale reprezentative.

Situația dezastruoasă în care se află azi economia românească este bine cunoscută din statisticile oficiale, scăderi continue ale P.I.B., în ultimii 3 ani, ale producției industriale și agricole, ale volumului serviciilor, a investițiilor, ale consumului, ceea ce a dus la sărăcirea marii majorități a populației, cu consecințe grave asupra sistemului social, instabilitatea acestuia constituind ea însăși un risc la adresa siguranței naționale.

În raportul aferent anilor 1997-1998 se ajunge la concluzia, pe baza datelor obținute de S.R.I., că unul din obiectivele urmărite de anumite entități din afara este transformarea pieței românești într-un debușeu pentru produse străine, iar ca modalități de realizare una este slăbirea unor domenii sau sectoare economice.

De asemenea, agresiunile la adresa unor sectoare economice, unele de interes strategico-militar, atacând stabilitatea și echilibrul economic, precum și exercitarea de presiuni și influențe pentru facilitarea preluării pachetului majoritar de acțiuni în vederea instituirii monopolului asupra unor obiective, rețele de infrastructură etc. se constituie în virulente amenințări la adresa siguranței naționale. Ceea ce surprinde este faptul că măsurile pentru prevenirea și combaterea acestor fapte ce trebuiau luate de cei responsabili au fost și insuficiente și ineficiente în multe cazuri. Nu pot să nu remarc faptul că o serie întreagă de cauze care au favorizat tendințele menționate mai sus au făcut obiectul unor moțiuni simple sau de cenzură, declarații politice sau întrebări și interpelări formulate de P.D.S.R. la adresa ministerelor, a F.P.S. și a Guvernului, dar ele au fost respinse de fiecare dată, negându-se existența lor sau ocolindu-se răspunsurile. Aceste cauze - din care citez: acte de corupție, perfectarea unor afaceri comerciale externe și cooperări internaționale dezavantajoase părții române, dezinteres pentru banul public, incompetență în gestionarea unor sectoare economice, neurmărirea îndeplinirii obligațiilor asumate de către unii din cei care au achiziționat pachete majoritare de acțiuni etc. - se regăsesc acum în rapoartele S.R.I. referitoare la anii 1997-1998-1999.

Aceste stări de fapt au făcut obiectul a 929 de materiale de informare a celor în drept să ia măsuri și se precizează că ele au tendința de a se transforma într-un fenomen care subminează potențialul economic național.

Se poate afirma, fără teama de a greși, că o parte din cauzele care au dus la agravarea situației economice în ultimii ani rezidă din modul în care a fost condus și derulat procesul de privatizare și restructurare. Greșeala fundamentală a constat în abordarea privatizării ca un scop în sine, și nu ca un mijloc de eficientizare și creștere economică.

Vânzând cât mai repede orice, oricui și la orice preț, în scopul de a se obține bani pentru consum, și nu pentru restructurare și reconstrucție, cum ar fi fost normal, s-au obținut, contrar așteptărilor, bani tot mai puțini, modernizarea economiei a întârziat, asistând în schimb la adoptarea unor strategii antieconomice de către deținătorii pachetelor de control, în scopul de a-și proteja interesele de producători din de origine, degradând sever patrimoniile întreprinderilor cumpărate sau abandonând investițiile aflate în stare de execuție.

Aceste acțiuni au mai fost favorizate și de cvasiinexistența controlului postprivatizare, pe de o parte, și de actele de corupție, atitudine de dezinteres față de banul public sau pur și simplu de incompetența existentă la diverse niveluri manageriale.

În acest context, foarte grave mi se par constatările S.R.I. cu privire la tentativele, unele reușite, se spune în raport, de influențare a unor factori de răspundere în deciziile adoptate la nivelul unor instituții, care creează dezechilibre și produc prejudicii, perturbând climatul reformei. Astfel, au fost vizate acele structuri și paliere ierarhice în cadrul cărora se elaborează decizii pentru evoluțiile economice, social-politice și de siguranță națională.

Aș vrea să menționez aici că dacă s-a remarcat de la acest microfon că unele date și fapte relatate în rapoartele S.R.I. pot fi considerate minore, această chestiune, după părerea mea, nu este deloc minoră. Dacă unele acțiuni și atentate la adresa siguranței naționale sunt făcute de funcționari mărunți din diverse instituții, de data aceasta avem de a face cu o afirmație certă în care ni se spune că o serie întreagă de asemenea informații au fost verificate și s-au confirmat și ele se referă foarte clar la cei care se află în instituțiile de decizie în ceea ce privește reforma și privatizarea.

Este singura întrebare pe care v-o pun, domnule director. Dacă aceste date permit, ele pot să fie făcute publice, într-un timp oarecare? Mie mi se par lucrurile acestea foarte grave. Poate o dată vom afla și noi despre ce este vorba.

În final, cred că putem aprecia ca obiectivă și echilibrată abordarea și ierarhizarea în cele două rapoarte a principalelor riscuri și amenințări la adresa siguranței naționale. Sper ca Parlamentul, prin controlul efectuat asupra activității S.R.I., să contribuie la menținerea în sfera legalității a acțiunilor întreprinse și situarea lor la nivelul imperativelor și exigențelor statului de drept.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Din sală (câteva voci):

Bravo!...

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat. Ați vorbit 10 minute. Deci Grupul parlamentar P.D.S.R. a consumat 40 de minute. Mai sunt doi înscriși de la dânșii.

Domnul senator Constantin Sava. Sunteți? Vă rog.

Timpul rămas la dispoziție pentru grupul dumneavoastră este de 15 minute. Adică să cont și de colegul dumneavoastră, domnul Radu Timofte, care urmează. Dacă v-a dat dumneavoastră mandat, este O.K. Vă rog.

Domnul Constantin Sava:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Stimați invitați,

Aproape că nu ne vine să credem că ne-am reunit, în fine, în această legislatură parlamentară să împlinim și sper nu doar să bifăm ca îndeplinită - ceea ce trebuia făcut de mult, și anume dezbaterea rapoartelor S.R.I. Suntem într-o inadmisibilă restanță cu una din importantele noastre obligații constituționale de care nu am putut să ne achităm pe parcursul a 3 ani de zile.

Dacă Parlamentul nu a reușit să se pronunțe într-o problemă atât de însemnată și de prim-plan pentru siguranța națională, în mod paradoxal, nu este de vină. Din păcate nu este singura situație când puterea leguitoare a fost pusă în situația de a nu-și respecta îndatoririle legale. A fost încontinuu masa de manevră a intereselor și jocurilor politice de culise a coaliției majoritare și a guvernelor sale, care s-au comportat cu un dispreț suveran la adresa Parlamentului și au condus cum bine se știe, prin ordonanțe și ordonanțe de urgență, în sfidarea totală a Constituției și a principiilor democratice fundamentale.

În mod concret, referitor la rapoartele S.R.I. sunt bine cunoscute manevrele liderilor partidelor din coaliție, care dețin și conducerile celor două Camere, de amânare sinedie a dezbaterilor, cu toate insistențele opoziției, exprimate atât în plen, cât și în Birourile Permanente pentru programarea cuvenitei ședințe comune.

P.D.S.R. a cerut, în repetate rânduri, ca Parlamentul să intre în legalitate în această privință, cu atât mai mult cu cât relația dintre ceea ce înfățișează rapoartele S.R.I. și criza din societatea românească era tot mai strânsă și tot mai fățișă. Cu cât realitatea dovedea mai pregnant cele menționate de S.R.I., iar populația îi resimțea tot mai puternic efectele negative, cu atât se angajau mai abil în culise motive pentru amânarea dezbaterilor, firește, pentru a nu se înfățișa public dedesubturile situației reale, cauzele care au dus și duc România la dezastrul care o macină astăzi, programate de câteva ori pe agenda ședințelor comune foarte încărcate, de regulă pe la final de sesiune, și al cărui scop principal era cu totul altul.

Firește că s-a urmărit diluarea intereselor opiniei publice față de faptele prevăzute în rapoarte. Este limpede că nu a existat voința politică și interesul puterii de a se ridica vălul așternut peste realitățile crude și dramatice care domnesc în România și despre care S.R.I., cu toate precauțiile luate de conducerea sa politică, nu poate să nu vorbească. Altfel nu ar mai exista rațiunea existenței sale, iar profesioniștii aflați în slujba acestei instituții, ca militari care au depus jurământul de credință față de nu pot să-și renege munca și îndatoririle.

Deci cu toate precauțiile destul de vizibile de a atenua lucrurile pentru a nu proiecta, cum spune textul într-o notă de subsol, "o imagine apocaliptică asupra dimensiunilor amenințărilor la adresa securității naționale", mai mult, se încearcă a le amplasa originea înainte de 1996.

Probabil la comanda șefului politic pus acolo de principalul partid al puterii, P.N.Ț.C.D., faptele semnalate dau totuși măsura exactă a nivelului la care au ajuns actele de subminare a economiei naționale și a statului de drept în noastră după 1996.

Criminalitatea economică a atins cote alarmante, iar rapoartele S.R.I. vorbesc, concomitent, de presiunile din exterior asupra României, care au fost și sunt foarte puternice, dar și de vectorii din interior ai acesteia, de ajutorul neprecupețit primit din partea unor persoane din implicate în sectoarele economice respective.

Rapoartele indică și modul cum s-a acționat pentru falimentarea economiei românești, între care descifrăm chiar politicile guvernelor care au condus după cucerirea puterii de către coaliția C.D.R.-U.S.D.-U.D.M.R.

Rapoartele activității S.R.I. din mai 1997 și până la finele anului 1999 ne oferă cele mai exacte explicații asupra modului cum a ajuns România, în numai 3 ani, la o subdezvoltare endemică și la starea celei mai sărace din Europa, în ciuda bogatului său potențial de resurse, cel puțin natural, poate cel mai bogat din centrul continentului.

Țintele au fost cu precădere sectoarele vitale pentru siguranța națională, rezervele minerale din subsolul industria de apărare, flota maritimă și fluvială, sistemul bancar, sistemul informațional, petrochimia, agricultura etc.

Este și mai interesant ceea ce aflăm din rapoartele S.R.I. referitor la lipsa de reacție a guvernelor de după 1996 și a unor instituții ale statului la sesizările și informările serviciilor specializate privind activitățile infracționale, ilegale și subversive desfășurate pe teritoriul României, ceea ce este cu totul inadmisibil și le face direct culpabile față de starea de lucruri la care s-a ajuns.

Se apreciază în cele două rapoarte ale S.R.I. că au fost trimise spre Guvern și instituțiile abilitate - Parchetul General, Poliție, Ministerul de Interne, ministerele economice, ale căror conduceri sunt, cum se știe, politice sute și sute de materiale informative privind agresiunea și infracțiunile de natură economică, politică, informațională, bancară, financiară, culturală, religioasă, de spionaj, de contrabandă, de evaziune fiscală, a rețelelor de trafic de droguri, spălare a banilor murdari, de privatizări oculte în defavoarea părții române la care nu s-a reacționat decât arareori sau chiar deloc și prea puțin eficient.

S-a vorbit mult în România în ultimii ani, ceea ce confirmă și raportul S.R.I. pe anul 1997 - 1998, despre falimentarea flotei maritime și fluviale, ce determină punerea noastre în dependență de parteneri externi de transport, ca și pentru situații deosebite ce de apărarea granițelor dar Guvernul și Parchetul

General au conchis că nu ar fi adevărate, că totul a decurs în limite legale, iar dosarele s-au închis. Este o derută foarte mare. Oare S.R.I. nu este profesionist?

De asemenea, se vorbește în rapoartele S.R.I. despre multiplele presiuni și influențe pentru facilitarea preluării pachetului majoritar de acțiuni de către unele firme din afara granițelor în defavoarea părții române.

P.D.S.R. a cerut de nenumărate ori F.P.S.-ului și Guvernelor Ciorbea și Radu Vasile explicații despre modul cum s-au realizat privatizările de genul: I.M.G.B., ROMTELECOM, ROMTEHNICA, SEMĂNĂTOAREA și multe altele, care au făcut obiectul unor manifestări de protest și greve ale salariaților, dar au fost total ignorate.

S-a susținut că totul s-a desfășurat în perfectă legalitate - și să zicem mersi că le-a cumpărat cineva - iar acum, când efectele negative se arată, nu se mai pot ascunde și se încearcă justificări puerile.

Vocea noastră a fost întotdeauna acoperită sau neluată în seamă, dar iată că S.R.I., care nu este condus de P.D.S.R., confirmă că am avut dreptate.

De aceea, solicităm Serviciului Român de Informații să depună la Comisia specială parlamentară pentru controlul activității S.R.I. o sinteză a sutelor de materiale informative cu care a sesizat Guvernele Ciorbea și Radu Vasile, precum și instituțiile abilitate ale statului asupra cazurilor și persoanelor implicate, infracțiunile ce au intrat în raza sa de activitate pe perioada la care se face referire în cele două rapoarte, sinteză care să fie analizată caz cu caz și situație cu situație, în urma căreia să fie audiați șefii instituțiilor respective asupra modului în care au acționat la sesizările S.R.I.

Cerem Guvernului Mugur Isărescu să reîntroneze legalitatea în F.P.S. și să revină sub control parlamentar, iar în context, conducerea acestei instituții să depună până la 15 martie anul acesta raportul său de activitate pe ultimii 2 ani, a cărui dezbatere în plenul celor două Camere să intre în procedură de urgență.

Comisia senatorială de anchetă asupra F.P.S. să-și finalizeze grabnic raportul, pe care să-l depună dezbaterii plenului, să se concentreze în mod special asupra privatizărilor controversate, a acelora contestate de salariații agenților economici și ai societăților comerciale, a acelora sugerate sau nominalizate direct în raportul S.R.I.

A nu proceda astfel înseamnă că noi, Parlamentul, dăm un vot de blam în alb principalei instituții informative a statului și, totodată, ne facem părtași din oficiu la toate infracțiunile și infractorii care au atentat și atentează la siguranța națională a României, fie că sunt de natură economică, politică, financiară, informațională, culturală, religioasă etc. Credem că nimeni din această sală nu ar putea subscrie la așa ceva.

Mulțumesc pentru atenție. (Aplauze răzlețe.)

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Domnul senator Radu Timofte, 5 minute. Vă rog.

Domnul Alexandru-Radu Timofte:

Domnule președinte,

Domnule director,

Stimați colegi,

Regret că la această oră am rămas în sală doar 40-50 de parlamentari și cred că dacă mai continuăm cu discursurile nu știu cu cine mai poate vorbi domnul director la sfârșitul acestei activități.

Domnule președinte, aș dori să fiți de acord ca ceea ce doream să prezint astăzi în fața plenului celor două Camere să predau domnului director al S.R.I. și pentru a nu microfonul...

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Și la stenogramă, domnule senator.

Domnul Alexandru-Radu Timofte:

Vă mulțumesc. Pentru a nu ține microfonul, doresc să adresez conducerii S.R.I. și întregului efectiv al acestuia cele mai sincere mulțumiri pentru activitatea desfășurată, pentru modul obiectiv și responsabil în care au fost prezentate problemele de esență din domeniile de competență și să le doresc realizarea optimă a măsurilor de eficientizare a organizării, planificării, orientării acțiunilor în vederea optimizării capacității operaționale, pentru a putea garanta asigurarea securității naționale și ordinea constituțională a României.

Vă mulțumesc. (Aplauze răzlețe.)

Din sală (câteva voci):

Bravo!...

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Mulțumesc, domnule senator. Înțeleg că îi dați textul domnului director Costin Georgescu, da? Și pentru stenogramă, vă rog frumos, ca să fie consemnată, să dați un exemplar.

Domnilor colegi, lista celor înscriși pentru luările de cuvânt și pentru întrebări s-a epuizat. Îl rog pe domnul director al Serviciului Român de Informații să ia cuvântul pentru a răspunde la o parte din problemele care au fost ridicate și pentru a ne spune cum concep dânșii să meargă mai departe.

Vă mulțumesc, domnule director. Aveți cuvântul!

Domnul Victor Fuior: (din sală)

Suntem foarte atenți la răspunsurile domnului director.

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

V-aș ruga să răspundeți, pentru că unele întrebări sunt cumulative, altele au fost și în discursul domnilor colegi preluate, iar altele... îmi pare rău că trebuie să spun, s-au ridicat niște întrebări, dar domnii colegi au plecat. Or, nu mai aveți cui să răspundeți.

Din sală:

U.D.M.R. lipsește. Să vină și U.D.M.R. în sală! Fără U.D.M.R. nu se poate!

Domnul Costin Georgescu:

În primul rând, aș vrea să mulțumesc domnilor senatori și deputați care, lăsând la o parte o serie de critici punctuale sau generale, au lăudat sau au subliniat unele aspecte pozitive din activitatea Serviciului Român de Informații. Și cel mai mult poate m-au bucurat acele aprecieri în care au arătat neimplicarea Serviciului în probleme politice.

Așa cum probabil minte, la ședința de învestitură am spus că voi încerca să fac din acest serviciu un serviciu echidistant, un serviciu al statului de drept, și nu pus în slujba unei puteri trecătoare, indiferent care ar fi aceasta, și încercăm, prin toate mijloacele, să facem acest lucru.

Revenind la întrebările care ne-au fost puse, sigur că dumneavoastră v-ați pregătit pentru aceste întrebări, iar noi trebuie să încercăm să răspundem pe loc la ele.

Dacă nu vom fi suficient de expliciți la unele din ele, am rugămintea, așa cum totdeauna ușa mea a fost deschisă tuturor parlamentarilor, indiferent de culoarea politică, indiferent de partidul din care fac parte, rugămintea este să putem continua acest dialog, dacă cumva nu pot mulțumi acum prin răspunsurile pe care le voi da.

Un răspuns general, adresat domnului senator Ciurtin, dar privește și pe alți colegi existenți în sală, privește o serie de firme nominalizate, care ar fi, de exemplu EUROGOLD, POLUS, SIDEX, ROMTELECOM și așa mai departe. Aici aș vrea să fac o precizare. A face o prezentare a informațiilor despre acestea în cadru public ar însemna să comit o încălcare a regulilor și chiar a normelor legale ce guvernează activitățile de valorificare a informațiilor. Vă asigurăm că, ori de câte ori am fost în posesia unor informații de siguranță, nu am menajat pe nimeni și aceste informații le-am înaintat factorilor abilitați de a le utiliza.

Referitor la întrebarea domnului senator Săndulescu, așa cum a evidențiat și domnul președinte al comisiei, în foarte multe cazuri în care Serviciul Român de Informații a contribuit decisiv la stoparea unor activități ilegale, rolul instituției noastre - și nu întâmplător acest lucru - nu a fost adus în prim-plan.

În cazul citat, aportul S.R.I. a fost important, aș spune chiar decisiv, atât în planul informării factorilor abilitați, cât și în documentarea activităților infracționale, care a condus la neutralizarea acestei grupări mafiote.

Domnul senator Păcuraru ne pune întrebări privind problemele de logistică ale Serviciului. Vreau să-l asigur că Serviciul Român de Informații nu dispune de o slabă dotare - și asta în pofida celor care doresc, din diverse motive, să confere o imagine deformată în legătură cu subiectul în discuție.

În același timp, să precizez că, în concepția conducerii instituției noastre, dotarea tehnică și materială reprezintă una din condițiile ce asigură performanța și creșterea eficienței în muncă, la care se adaugă pregătirea profesională temeinică a cadrelor și motivația autentică a acestora în activitatea desfășurată.

Altfel spus, avem în vedere o dezvoltare echilibrată și integrală a tuturor factorilor care concură la creșterea eficienței activității instituției.

Ținând seama de dinamica extraordinară înregistrată în domeniu, este evident că dotarea Serviciului cu mijloace tehnice performante va rămâne o preocupare constantă a conducerii instituției. Contăm, în acest sens, atât pe resursele proprii în materie de cercetare și inovare specifică, cât și pe extinderea cooperării cu diverși parteneri externi. Și asta, poate pentru exemplificare, după expoziția care a fost astăzi în hol, privind dotarea tehnică a brigăzii antitero, probabil că unii dintre dumneavoastră - sau din explicațiile pe care le-ați primit - v-ați dat seama că este o dotare la zi, este o dotare performantă. Lăsând la o parte, sigur, profesionismul luptătorilor, pregătirea lor, care face față oricărei situații, dotarea, cum ați văzut-o, este o dotare - cum se spune - de ultimul răcnet.

Domnii senatori Păcuraru și Dumitrașcu, cu o întrebare pe care aș putea-o considera comună: "Ce face Serviciul Român de Informații dacă nu se iau măsuri din partea celor care au primit informările respective?"

Aici, răspunsul este puțin mai lung și mai elaborat. Nu aș vrea să trec la acest răspuns înainte de a vă cita fiindcă este o problemă continuă, care ne preocupă și pe noi foarte mult - din rapoartele anilor precedenți.

Raportul pe 1995-1996: "Nu de puține ori, cu toate că reacțiile beneficiarilor sunt favorabile, primim confirmări și mulțumiri, dar nu se întreprind măsuri de eliminare a pericolelor pe care le semnalăm". Am încheiat citatul.

Aici aș vrea totuși să explicitez, fiindcă și pe mine m-a preocupat acest lucru, legat chiar, într-adevăr, de insatisfacția unor lucrători ai Serviciului în anumite situații.

Activitatea desfășurată de Serviciul Român de Informații se concretizează, între altele, prin elaborarea unor tipuri specifice de documente de informare care, în conformitate cu Legea privind siguranța națională a României, sunt direcționate către beneficiari, în raport de competențele acestora. Documentele respective conțin: sesizări oficiale, informări puse la dispoziția factorilor de decizie, evaluări și analize de stare într-o problematică specifică, materiale de informare solicitate de beneficiari în limitele legii.

Semnalarea, în conformitate cu obligațiile ce decurg din actele normative în materie de siguranță națională, a unor disfuncții ce pot genera riscuri sau amenințări care se manifestă, la un moment dat, în unele instituții ale statului se face în scopul de a determina declanșarea unor acțiuni de verificare, prin propriile organe de control de care dispun aceste instituții. Aceasta este, în fond modalitatea în care se concretizează caracterul preventiv al informărilor pe care le realizează Serviciul Român de Informații.

Este important de reținut faptul că riscurile semnalate de noi își au sorgintea uneori în maniera deformată în care se receptează sensul și scopul unor măsuri, îndeosebi în planul economic și social.

Absența unor explicitări complete, adecvate și accesibile celor mai largi categorii de populație induce riscul declanșării unor efecte diferite de cele scontate.

În ceea ce privește modul în care sunt valorificate documentele de informare puse la dispoziție de către Serviciul Român de Informații, din răspunsurile primite, dar și din constatările proprii privind evoluțiile ulterioare semnalărilor pe care le-am făcut se poate, dar cu minusurile respective, se poate aprecia că a crescut receptivitatea beneficiarilor noștri.

Desigur, am înregistrat și situații în care au existat unele contestări în legătură cu riscurile, pericolele sau amenințările semnalate. Aceste cazuri au determinat, cum era firesc, explicații ori verificări suplimentare.

Menționez însă că S.R.I. are privilegiul de a spune totdeauna adevărul, fără menajamente. Chiar dacă greșim, poate, într-o serie de aprecieri, îl spunem cu cele mai bune intenții, fără a menaja pe nimeni. Prin aceasta precizez că sper că am răspuns și la una din întrebările domnului senator Dumitrașcu.

Aș vrea să subliniez, în acest sens - și aici domnul vicepreședinte al comisiei, domnul deputat Petrescu, are dreptate -, că ar trebui, în Legea siguranței naționale, definiți mai bine beneficiarii acestor informări. Din discuțiile pe care le-am avut cu dânsul, este reală această observație și sper că noua lege, care știu că se găsește la Comisia de apărare din Camera Deputaților, va reglementa acest lucru.

Aș vrea să dau un răspuns mai complex unor întrebări ale domnului senator Dumitrașcu - nu știu dacă mai este în sală; îmi pare rău! - și ale domnului deputat Țurlea.

Eu vreau să dau aceste răspunsuri, fiindcă se fac atâtea speculații pe această temă și trebuie să spunem, când este cazul, lucrurilor pe nume.

Noi am constatat aceste lucruri când s-au întâmplat o serie de evenimente mai deosebite în viața internațională, cum au fost chiar evenimentele din Kosovo, în proximitatea frontierelor noastre.

România este un stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil și este partea comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate sau de origine etnică. România respectă toate reglementările europene privind minoritățile. Evident, există persoane, organizații sau chiar state care, din dorința de a împiedica accesul noastre în organismele euroatlantice, și-ar dori ca România să fie confruntată cu probleme etnice.

A confunda manifestările unor persoane izolate cu așa-zisa problemă etnică ar da apă la moară neprietenilor României de care am vorbit înainte.

România este un stat suficient de puternic pentru a da o ripostă corespunzătoare celor care mai agită steagul iredentismului.

În încheiere la această problemă afirm ferm: România nu are probleme etnice, iar toți cetățenii au drepturi egale, indiferent de originea etnică. În aceste condiții, cred că veți fi de acord că problema iredentismului a fost tratată corespunzător realității în rapoartele Serviciului Român de Informații, nedând satisfacție celor care și-ar dori ca România să se confrunte cu astfel de probleme.

Mi-aș permite să citez din interviul fostului ambasador al Marii Britanii la București, până acum câteva luni de zile, care a fost luat imediat după evenimentele din Iugoslavia, din Kosovo.

"Întrebare: Există vreo tendință pentru autonomia Transilvaniei?

Răspuns: Trebuie să aveți mereu în minte faptul că populația majoritară din Transilvania o reprezintă vorbitorii de limbă română. Desigur, încurajată de evoluția din Kosovo" - și asta, apropo de ce vă spuneam adineauri - "o anumită tendință pentru autonomia regională a apărut la suprafață și, în consecință, există o doză de nervozitate în România față de această chestiune. Există două județe unde populația maghiarofonă reprezintă 89-90%, exact ca populația albaneză din Kosovo, dar asta este singura similitudine cu Kosovo, căci, în rest, maghiarofonii au exact aceleași drepturi ca și cei vorbitori de limbă română. Ca atare, problema, chiar dacă se discută, nu este pe agenda politică."

Am încheiat răspunsul fostului ambasador al Marii Britanii la București.

S-a pus o întrebare privind starea de spirit a ofițerilor din instituție, privind prezentarea celor două rapoarte. Nu cred eu că este o problemă a stării de spirit a ofițerilor noștri, care au atâtea probleme pe agenda lor, ca să-și pună problema... Sigur că tuturor le face plăcere ca instituția pe care o reprezintă să fie corespunzător reprezentată, dar nu îi afectează în starea de spirit și se ocupă în continuare așa cum trebuie de siguranța națională a României.

S-a pus întrebarea dacă Serviciul Român de Informații este pregătit pentru integrarea în N.A.T.O. și în Uniunea Europeană.

Aici aș răspunde în felul următor: în documentele pe care le aveți la dispoziție există unele detalii privind dimensiunile și eficiența raporturilor de cooperare între Serviciul Român de Informații și diverse structuri informative străine, inclusiv cele din statele N.A.T.O.

Nivelul extins și diversificat la care se situează în momentul de față aceste relații de cooperare se explică prin conștientizarea la nivelul conducerii Serviciului a faptului că realizarea unui control eficient al amenințărilor specifice, caracterizate printr-o accentuată internaționalizare, nu este posibilă fără conjugarea eforturilor și a experienței mai multor servicii de informații.

Rezultatele foarte bune realizate în ultimul timp pe linia contracarării unor amenințări precum terorismul, traficul ilegal de persoane, droguri, armament și materiale strategice ori criminalitatea financiară s-au reflectat în aprecieri pozitive din partea unor parteneri străini, privind profesionalismul, seriozitatea și eficiența activității Serviciului Român de Informații.

Domnul deputat Mogoș observ că nu mai este în sală, îmi pare rău, dar eu totuși vreau să-i răspund că aștept ca dânsul, lăsând la o parte că nu a avut dreptate în ceea ce a spus, îmi pare rău că trebuie să-l contrazic, dar aștept ca dânsul, ca avocat, ca jurist, să aibă o contribuție puternică atunci când se va discuta Legea siguranței naționale, să definească acei termeni pe care mă întreba pe mine cum să-i definesc. Părerea mea este că nu trebuie să confundăm un caz personal al dânsului, în care este avocat, cu o problemă de siguranță națională.

În nici un caz domnului deputat Mogoș Serviciul Român de Informații nu i-a încălcat drepturile constituționale.

În legătură cu asociațiile și fundațiile, din fericire, prin Ordonanța Guvernului nr. 26/2000, se reglementează statutul juridic al acestora și, faptic, la ora actuală, este reglementată problema funcționării, care, într-adevăr, era veche, a unei legi din 1924.

Vreau să precizez aici, ca să nu lăsăm loc de interpretare, că noi nu urmărim asociațiile și fundațiile, ci suntem receptivi numai la acele semnale care evidențiază acte și fapte ce aduc atingere siguranței naționale, comise de unele persoane care își acoperă activitatea infracțională în anumite asemenea organizații.

De asemenea, fiindcă s-au ridicat câteva aspecte, chiar în luările de cuvânt, care, practic, au fost întrebări, aș vrea să-i răspund domnului senator Szabo Karoly, care a enumerat o serie de întâmplări - eu aveam lista mai lungă - în care, de la început, Serviciul Român de Informații a fost pus la zid. Nu pot să accept, ca director al Serviciului, o astfel de abordare. Mi se părea colegial și corect, așa cum ușa mea a fost deschisă și este deschisă pentru orice parlamentar din această sală, să vină să discute cu mine aceste lucruri și poate le-am fi găsit răspunsul împreună.

De asemenea, nu pot fi de acord cu insinuările care s-au făcut cu așa-zisul caz de la Odorheiul Secuiesc, în care un echipaj al Serviciului Român de Informații, care se găsea în misiune ordonată, pe teritoriul României, rețineți, a fost sechestrat - nicăieri nu se întâmplă acest lucru -, ca tot Serviciul Român de Informații să fie acuzat. Nu pot fi de acord cu astfel de abordări. Nu urmărea nici un partid, nu urmărea nici o formațiune, dar avem dreptul să ne desfășurăm corect activitatea. Și am explicat membrilor comisiei, inclusiv domnului senator Verestoy Attila, care a înțeles. Eu sunt convins că, dacă discutam și cu domnul senator Karoly Szabo, nu am mai fi avut astăzi aceste întrebări. Cum, de asemenea, domnul senator Frunda nu ar mai fi făcut afirmația, la Consiliul Europei, că Serviciul Român de Informații are societăți comerciale. Nu avem nici o societate comercială. Dacă era o discuție, putea să afle de la noi, nu să aflu de la Consiliul Europei aceste informații și să dau explicații la alți parteneri. Nu mi se pare corect și loial acest mod de abordare a unor probleme de siguranță națională.

Vreau să vă informez că noi avem, conform legii, o regie autonomă care a mai rămas cu o singură activitate.

Restul au fost toate scoase. Singura activitate o reprezintă sistemele de protecție și pază pentru instituțiile guvernamentale, bănci, alte instituții ale statului român, care am considerat că, la ora actuală, încă nu pot fi trecute în sistemul de privatizare. Restul, nu avem nimic, nici societăți comerciale, nici activități comerciale. Acest lucru se poate verifica și s-a verificat de către Comisia de control parlamentar a activității Serviciului Român de Informații.

Domnul deputat Mândroviceanu, membru al comisiei, a ridicat problema discrepanțelor între avere și salariu.

Să știți că avem în vedere permanent acest lucru, privind situația materială a ofițerilor noștri, și atunci când apar astfel de discrepanțe, pe baza unor verificări temeinice, se iau și măsurile respective. Nimeni nu este mai presus de lege, indiferent dacă este ofițer al unui serviciu de informații din România.

În acest sens, vreau să răspund, pentru că eu cred că este necesar un răspuns, domnului vicepreședinte Petrescu, privind fișele de protecție.

Aceste fișe de protecție, care se numesc "Raport contrainformativ", au fost introduse în acest an.

Într-adevăr, la Capitolul IV, care se intitulează "Alte aspecte cu potențial de risc contrainformativ rezultate din situația materială", - exact ce a spus domnul Mândroviceanu - "relații, legături cu reprezentanți ai organizațiilor transnaționale, minorităților etnice, religioase, sexuale, consumatoare de droguri și așa mai departe, relații oficiale/neoficiale, altele decât cele operative, cu cetățeni străini, apatrizi, rezidenți, persoane din lumea interlopă, crimă organizată etc., lideri politici, persoane aparținând unor organizații extremist-teroriste", deci numai aspectele cu potențial de risc contrainformativ, tocmai ca să ferim ofițerii noștri de zona politică, indiferent că zona aceasta politică se numește putere sau opoziție.

Rețineți că acest formular este luat de la un serviciu occidental, dintr-o lângă care dorim să fim alături și în N.A.T.O., și în Consiliul Europei. Atunci, trebuie să ne hotărâm: acceptăm sau nu acceptăm aceste lucruri?

Sigur că și în cadrul Serviciului am avut oameni care au primit cu greu acest lucru, dar ei trebuie să înțeleagă că a fi ofițer de informații înseamnă și renunțarea la anumite lucruri. Nu este o meserie ușoară și tocmai de asta cine se apucă s-o facă trebuie s-o facă cu toată responsabilitatea, în slujba statului român. Nu menajăm pe nimeni.

S-a spus - și aș vrea să lămuresc și acest lucru, fiindcă a apărut o dată și în presă - "explicitarea mandatelor vizavi de numărul de cazuri înaintate la Parchet".

Aici este următorul aspect: sunt cazuri care sunt definitivate la Parchet, în care sunt mai multe mandate, fiindcă sunt mai mulți incriminați în cazul respectiv. Ca să vă exemplific, este un caz pe care, la ora actuală, îl putem considera, din punctul nostru de vedere, închis este cazul "Țigareta II", unde, pentru un singur caz sesizat Parchetului, au fost, normal, mai multe mandate. Sunt mandate care se realizează, dacă vreți, se închide, cum ar veni, activitatea lor, prin măsuri preventive, fiindcă, în definitiv, așa cum vă spuneam și înainte, rolul unui serviciu de informații, în primul rând, este să prevină, nu să trimită la Parchet. Eu, de multe ori, când un caz a ajuns la Parchet, o consider ca o nerealizare. Realizarea cea mai mare este când previi.

Deci a treia situație la mandate este - și avem destule cazuri, fiindcă am fost foarte ofensivi în acest sens - când s-a întrerupt dreptul de ședere în România al unor persoane bănuite de activități ostile sau periculoase pentru statul român. Și am avut zeci de cazuri de acest fel în ultimii ani.

Mă scuzați că nu am răspuns la o întrebare privind relațiile Serviciului Român de Informații cu celelalte structuri de informații și problema comunității de informații.

Sigur că aici, la problema comunității de informații, eu nu pot să vin decât cu o părere personală. Asta, fiindcă dumneavoastră veți hotărî, când veți discuta și veți vota legea respectivă.

Deci, ca să răspund la prima parte a întrebării, relațiile sunt bune și într-o continuă evoluție a cooperării și cu Serviciul Român de Informații, și cu Serviciul de siguranță al armatei, și cu structurile informative din cadrul Poliției Române; la fel, cu Parchetul și cu Parchetele generale de pe lângă Curțile de apel.

Sigur că este loc și de mai bine și poate Legea siguranței naționale va specifica mai clar anumite aspecte în acest sens.

Referitor la comunitatea de informații, eu aș vedea această comunitate nu ca o structură. Nu avem nevoie să facem structuri peste structuri. Repet, este o poziție personală. Eu aș vedea-o, dacă vreți, ca o întâlnire, o întrunire a directorilor structurilor respective, în care să stabilească și să definitiveze o serie de aspecte privind cooperarea, pe anumite direcții de acțiune, în funcție de condițiile interne și externe, de a stabili unele măsuri concrete, în anumite cazuri, în care numai să le definească, și restul, trebuie să-și facă fiecare serviciu datoria. Nu consider că este nevoie de o structură, de o "pălărie" în plus peste serviciile de informații care acționează în România.

Repet, este o părere personală și dumneavoastră veți decide.

Și aici - și cu asta cred că termin răspunsurile s-au pus o serie de întrebări privind, de exemplu - sigur că pot să fie declarații politice, dar mi-au fost puse -, de exemplu, privind Legea nr. 1/2000, Legea privind imobilele naționalizate, care știu că se găsește în dezbatere.

Domnilor, noi suntem un serviciu de informații.

Dumneavoastră sunteți Parlamentul României, sunteți organul suprem, dacă vreți, al unui stat de drept.

Președinție și Guvern au și statele totalitare, indiferent că sunt de stânga sau de dreapta, dar asta ne definește pe noi față de ei: Parlamentul. Dacă un serviciu de informații, indiferent cum se numește acela, ar ajunge să facă aprecieri despre activitatea unui Parlament, vă asigur că lucrurile ar fi foarte grave, iar eu acest lucru nu-l voi face niciodată. Chiar dacă am păreri personale, chiar dacă, poate, consider că, în anumite situații, se putea să fie altfel, este o părere personală și nu va fi niciodată părerea Serviciului. Dumneavoastră sunteți forul suprem și sunteți garantul democrației în această Nu avem dreptul și nu trebuie să admiteți vreodată să ne puneți acest fel de întrebări.

Vreau să închei cu ultimul aspect, să mulțumesc Comisiei de urmărire și control a activității Serviciului Român de Informații și pentru eficiență, și pentru modul colegial, chiar dacă, sigur, în activitate, am mai avut și anumite neînțelegeri sau diverse moduri de a privi lucrurile; sunt inerente. Și într-o familie te cerți cu soția uneori, dar tot cu ea rămâi!

Vreau să mulțumesc în mod deosebit domnului președinte Galbeni, domnului vicepreședinte Petrescu, domnului secretar Spătaru și tuturor membrilor comisiei, care, vă spun sincer, au fost de un real sprijin și - nu vreau să flatez pe nimeni, fiindcă nu este cazul - dar așa consider eu că trebuie să se desfășoare activitatea, sub acest control, a unui serviciu de informații.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Domnule director, și eu vă mulțumesc.

Domnilor colegi, vă rog să-mi permiteți să-i adresăm domnului director Costin Georgescu un sincer "La mulți ani!" - este și ziua Domniei sale astăzi. (Aplauze.)

Înainte de a încheia lucrările de astăzi, îmi pare foarte rău că trebuie să fac o apreciere despre colegii noștri de la Partidul Democrat. Uitați-vă bine, așa cum am fi avut programul, dacă nu s-ar fi întâmplat ce s-a întâmplat astăzi, cred că puteam rezolva și problema ridicată de către Domniile lor. Dar, mă rog, aceasta este evidența, obligația mea este s-o constat, obligația mea este să vă mulțumesc pentru faptul că ați avut această răbdare să încheiem ședința de astăzi.

Declar ședința închisă. Vă mulțumesc, mulțumesc și colegilor de la S.R.I. și dumneavoastră, domnilor colegi parlamentari.

Ședința s-a încheiat la ora 18,05.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 19 noiembrie 2017, 14:20
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro