Plen
Ședința Camerei Deputaților din 12 septembrie 2000
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-09-2021
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2000 > 12-09-2000 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 12 septembrie 2000

Intervenții ale domnilor deputați:  

Ședința a început la ora 8,40.

Lucrările au fost conduse de domnii Vasile Lupu și Andrei-Ioan Chiliman, vicepreședinți ai Camerei Deputaților, asistați de domnii Corneliu Ciontu și Vasile Miclăuș, secretari.

  Mihai Vitcu - intervenție intitulată Drama învățământului românesc în pragul mileniului III;

Domnul Vasile Lupu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Începem programul nostru de intervenții, invitând pe domnul Vitcu Mihai, P.D.S.R. Este prezent? Este. Se pregătește domnul Ștefan Baban, P.R.M. Este.

   

Domnul Mihai Vitcu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Intervenția mea se intitulează: "Drama învățământului românesc în pragul mileniului III".

Într-o zi mohorâtă de vineri a acestui început de septembrie porneau neîncrezători spre școală, sub privirile triste ale părinților și bunicilor, sute de mii de copii. Alături de ei pășeau cu același "entuziasm" educatori, învățători și profesori.

Pe toți îi aștepta școala, o școală mizeră, lăsată în voia soartei de cei care trâmbițează până la surzenie succesul reformei.

Printre ei, marele filosof în viață, Andrei Marga, cel care, ce visează noaptea povestește ziua, cum că paharul reformei a trecut de jumătate și nu mai este mult – spunem noi – până când, revărsându-se, numărul analfabeților va depăși numărul știutorilor de carte.

Vorbind de fel de fel de rute ale învățământului românesc, începutul anului școlar l-a găsit pe domnul Marga pe ruta Gorjului, în timp ce președintele Constantinescu, scârbit de atâta bine, a luat calea Banatului și puțin a lipsit să nu treacă în Iugoslavia, să le povestească copiilor de acolo despre grija liderului regional pentru viitorul luminos al Statelor Unite ale Europei.

Peste tot au fost întâmpinați de zâmbete schimonosite de durere, de durerea unei nații ce nu-și găsește liniștea firească într-un domeniu ce în mod firesc și normal ar fi trebuit să domine inteligența, acțiunea, progresul, reforma, dacă vreți, dar o reformă eficientă, înțeleasă și suportată atât de elevi, cât și de profesori.

Despre ce reformă poate fi vorba în învățământul românesc, când de trei ani și ceva încoace, asistăm la o bâlbâială generală, la fel de fel de măsuri publicate în zeci de buletine informative ale Ministerului Educației Naționale, măsuri care majoritatea încalcă în mod flagrant Legea învățământului, Statutul personalului didactic, legi organice sau legi ordinare ale țării.

Despre ce reformă poate fi vorba când n-a exista examen important în această perioadă, care să nu fie contestat într-o formă sau alta pentru viciile de formă sau de conținut? Atât examenele de capacitate, cât și examenele de bacalaureat, precum și sistemul de admitere în licee și facultăți n-au darul de a promova valoarea și competiția. Competiția școlară reprezintă un nonsens pentru actuala coaliție guvernamentală.

Despre ce reformă poate fi vorba când mii de oameni au fost eliminați din sistemul de învățământ, profesorii devenind oameni de serviciu în școli, iar oamenii de serviciu devenind șomeri?

Despre ce reformă poate fi vorba când sute și mii de copii abandonează școala, datorită condițiilor materiale precare. Ridicolul situației este acordarea așa-ziselor burse sociale, care se ridică la "colosala" sumă de 50.000 lei, în timp ce un elev intern are nevoie de minima sumă ce depășește cu mult milionul de lei pe lună?

Totul este croit pentru a se crea haosul general, în care cei șmecheri să domine gloata neștiutoare de carte. Ceea ce este mai trist este faptul că pe fondul acestui haos atotcuprinzător s-a generalizat aproape fenomenul corupției și al hoției, pornindu-se de la Ministerul Educației Naționale, continuându-se la inspectoratele școlare și ajungându-se chiar la nivelul unităților școlare.

Sunt suficiente doar două exemple care nici până astăzi nu sunt elucidate, deși s-au tras destule semnale de alarmă. Ordonanța nr. 10 din 1997, despre care am vorbit de foarte multe ori, care a vânturat banul public ce trebuia să ajungă la amărâții școlilor, precum și banii destinați manualelor școlare alternative. În ambele cazuri este vorba de sute de miliarde de lei, iar cei ce au menirea de a face lumină sunt preocupați de fel de fel de anchete cu trimiteri electorale.

Din această cauză s-a ajuns la mila publică pentru supraviețuirea școlii. Trăim cu speranța că nu mai este cât a fost. Școala va intra în normalitate, reforma școlară va continua, ținându-se cont de tradiția și realitățile din învățământul românesc. Acești ani de cumplită ignoranță, la nivelul managementului școlar, vor rămâne ca o amintire tristă, cu sechele, însă, pentru câteva generații ce au avut neșansa de a trăi această dramă a școlii românești, aflată pe mâna câtorva specialiști ai Epocii Constantinescu.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
  Ștefan Baban - declarație cu titlul: Incompetența managerială cu ștaif;

Are cuvântul domnul Ștefan Baban, se pregătește domnul Lădariu Lazăr. Este? Da.

   

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Incompetența managerială cu ștaif"

Ne întrebăm adesea de ce lucrurile merg prost în țara aceasta și de ce, cu toate că nu suntem condiționați de restricții, nu reușim să ne rederesăm și să facem ce trebuie pentru a constitui o societate performantă.

Dincolo de întârzierile în realizarea unei legislații coerente, dincolo de plictiseala totală și lehamitea manifestată de o întreagă societate, este clar că în multe domenii ale vieții sociale avem de tras consecințele unui management defectuos. Un management care nu este în stare să rezolve nici o ecuație simplă a organizării unei activități umane, pe baza logicii elementare. Dimpotrivă, fiecare problemă, fie este ignorată, fie este complicată prin soluții abracadabrante.

Un exemplu elocvent în acest sens, de incompetență managerială, l-a constituit în acest an așa numita admitere în liceu. Imaginea terifiantă a părinților și copiilor aflați într-o goană nebunească prin oraș, în speranța obținerii unor informații cât mai proaspete despre șansele unui candidat de a intra într-un liceu sau altul, a șocat pe toți cetățenii țării. Oamenii care și-au rupt de la gură pentru a-și pregăti copiii au trebuit să plătească milioane de lei pe taxiuri și telefoane, să consume nervi și să suporte umilințe din partea sistemului de învățământ. În disperarea generală s-au consumat chiar scene de coșmar în care părinților le-au cedat nervii, au devenit agresivi și puțin a lipsit ca evenimentele să nu capete un caracter sângeros.

Despre ce fel de drepturi ale omului se poate vorbi într-o astfel de societate în care cetățeanul de rând este batjocorit de o instituție a statului, întreținută din banii contribuabililor?

Poate că ceea ce s-a întâmplat la această etapă de educație națională ar fi fost trecut neobservat dacă efectele organizării acestei acțiuni nu ar fi putut fi previzibile de la bun început.

Firesc ar fi fost ca, după terminarea coșmarului, conducerea Ministerului Educației Naționale să iasă la rampă, să-și pună cenușă în cap, să-și ceară scuze pentru disfuncțiile create și să arate cum gândesc ei să rezove în viitor lucrurile. În orice țară normală ministrul învățământului ar fi trebuit să-și depună demisia. Numai în România demisia nu se depune pe considerente profesionale, ci din cauza unor orgolii, ambiții și a algoritmului politic.

Să mai adăugăm doar trista constatare că admiterea la liceu reprezintă prima treaptă pe scara umilințelor, falsificărilor, mituirilor și iresponsabilităților profesionale. Urmează examenul de bacalaureat, care poate fi cumpărat în mărci, dolari sau alte valute și mai puțin în cunoștințe temeinice. Apoi examenul de admitere în facultate, care urmează aceeași cale, deja bătătorită, de achiziționare a titlului de student.

Să nu cădem, însă, în extrema cealaltă și să considerăm că toți care au promovat un examen de capacitate sau au fost admiși în facultate și le-au cumpărat. Dar cum poți promova cinstea, onoarea, inteligența și corectitudinea într-o societate în care forța banului primează față de muncă și aptitudini?

Ne mai mirăm că la terminarea studiilor o altă cauză a părăsirii țării de către tineri o reprezintă promovarea celor mai puțin pregătiți, dar cu susținere financiară, tupeu și aroganță, în detrimentul specialiștilor, a persoanelor care nu fac compromisuri și care pierd material imens.

Prea multe exemple de proastă organizare, începând de la subiectele de examen greșite sau incomplete și terminând cu aranjarea examenelor, ne-a oferit în ultimul timp acest minister pentru ca primul-ministru să nu declanșeze o anchetă severă privind capacitatea managerială a acestei importante instituții publice, de activitatea căreia se leagă înfăptuirea unor puncte importante din strategia pe termen mediu a României.

Ar fi trist dacă lucrurile ar rămâne așa, dacă nu s-ar trage învățăminte și nu s-ar stabili răspunderile.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
  Lazăr Lădariu - evocare a muncitului și neastâmpăratului rege al munților, Avram Iancu, de la a cărui moarte s-au împlinit 128 de ani;

Domnul Lazăr Lădariu, se pregătește domnul Gheorghe Ana.

   

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Unicul dor al vieții mele e să-mi văd națiunea mea fericită pentru care, după puteri, am lucrat până acum".

Sunt cuvintele de început ale Testamentului simbolic numit "Ultima mea dorință" al muncitului și neastâmpăratului rege al munților, Avram Iancu, de la a cărui moarte s-au împlinit 128 de ani.

Ca de fiecare dată, ne-am adunat la Țebea pentru a cinsti osteneală și numele craiului munților, cel care a pus pumnul în pieptul furtunii.

Într-un recviem transilvan ne-au chemat și duminica trecută cu tânguit prelung toate clopotele preapătimitului Ardeal spre mormântul de sub gorunul gârbovit de la Țebea, unde își duce somnul lin și blând cel născut din puterile interioare ale unei națiuni.

De fiecare dată când îi cinstim osteneala și numele slăvit, gorunul lui Horea își adună toate sevele dăinuirii cu chemarea: "Azi cu bucurie, românilor veniți!/ Pe Iancu în câmpie cu toți să-l însoțiți!".

Cel care în Revoluția de la 1848 venea ca un uragan să curețe aerul, cu nimb de erou al neamului, semeț scrutat în viforele timpului, cel care a pus pumnul în pieptul furtunii știa mai bine decât toți că dacă există un Dumnezeu al popoarelor, izbânditor poate fi doar cel cu arma legii în luptă.

Nepătatul în viață, cancelist la tabla regească din Târgu Mureș, apoi comandant de oaste în cetatea Apusenilor, la doar 24 de ani, cel considerat ca un nou Decebal sfidând împăratul, știa că doar talpa țării, de strajă la aceste porți ale răsăritului, poate înălța mai presus binele de rău.

Stejarul neplecat al Cetății Apusenilor s-a stins pe prispa unui gospodar în nevoi, sărac și bolnav, așa cum ni-l reprezintă ultima și cumplita lui fotografie, comparabilă prin destin doar cu cea a geniului spiritualității românești, Mihai Eminescu, răvășit și ars de gândul nației sale, cu ochii spre Zarand, singura avere găsită asupră-i fiind doar o basma, poate a unei femei cândva iubite, fluierul din cireș și jalba mototolită către împăratul dezamăgirilor românilor ardeleni.

Ca de fiecare dată, cinstindu-i osteneala și numele slăvit, septembrie ne cheamă cu dangăt de clopot tânguitor spre Țebea, loc al destinului transilvan și al istoriei învolburate, pentru a cinsti numele celui așezat cu eroii neamului, la masa eternei memorii.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
  Gheorghe Ana (DB) - comentariu cu privire la scandalul Case pentru generali;

Domnul Gheorghe Ana. Urmează domnul Buga Florea.

   

Domnul Gheorghe Ana (Dâmbovița):

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Armata a fost una din instituțiile cele mai apreciate, uneori chiar venerate de marea majoritate a cetățenilor țării, datorită comportamentului corect, ferm, intransigent și nu în ultimul rând al spiritului de sacrificiu demonstrat nu de puține ori de militari, de la soldat la general.

Din păcate, în ultimii 4 ani, armata trece printr-o profundă criză morală, datorită comportamentului incalificabil al unor militari cu stele mari pe epoleți și care mai au pretenția să li se dea și onorul când pătrund într-o unitate militară.

Reforma militară de care vorbim de câțiva ani, pentru integrarea în NATO, nu poate să reușească dacă nu se începe cu o reformă morală, de esență, și abia după aceea cu una de structură. Dar reforma morală nu se poate demara cu o conducere incapabilă să taie răul de la rădăcină, care nu-și urmărește decât propriile interese.

Scandalul "Case pentru generali", care a umplut paginile ziarelor centrale, demonstrează care sunt adevăratele cauze ale haosului din armată și de ce armata română trece în ultimii ani prin cea mai neagră criză.

Cum este posibil ca în timp ce peste 20.000 de cadre militare, ofițeri și subofițeri, așteaptă o locuință, zeci de ofițeri superiori să cumpere ilegal și să vândă apartamente de serviciu, proprietatea Ministerului Apărării Naționale.

Am citit cu stupefacție comunicatul Ministerului Apărării Naționale. El este superficial, nu răspunde problemelor de fond ale acestui caz. Unde sunt măsurile administrative luate de domnul ministru Frunzăverde? Eu cred că înainte de a se pronunța Parchetul General, cei care au beneficiat de locuințele respective trebuie să fie primii pe listele disponibilizaților, respectându-se regula nescrisă: cine greșește, plătește!

Folosind termenul de COR din Programul de restructurare al armatei, sugerez, domnilor generali și colonei, să iasă în decor, pentru că nu merită să fie salutați și să li se execute ordinele, dar fără casele dobândite ilegal.

Armata română trebuie să fie curățată de toate uscăturile. Numai așa vom avea o adevărată armată, disciplinată, instruită, dotată și devotată cauzei naționale.

Domnilor care încă mai conduceți destinele acestei țări, nu uitați, a venit toamna, și nu orice toamnă, a trecut vremea frunzelor verzi, ele se usucă și cad, trebuie măturate.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
  Florea Buga - exprimarea unor puncte de vedere cu privire la marasmul economic în care se află țara;

A vorbit domnul Buga? Domnul Buga vorbește acum.

Dar domnul Gheorghe Ana nu este prezent?!

   

Domnul Gheorghe Ana (Dâmbovița):

Eu sunt.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Sunteți doi, deci? Da, mai este un Gheorghe Ana. Așa, de Dâmbovița. Eu îl cunosc pe celălalt mai bine.

Ori eu n-am prea fost atent de aici, ori cealaltă variantă.

Aveți cuvântul, domnule coleg.

 
   

Domnul Florea Buga:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Viața politică românească într-un fel se vede și se interpretează din interiorul acestei clădiri, acestei instituții și cu totul altfel se vede din rândul masei de alegători.

Ei au alte criterii de apreciere. Astfel, alegătoriii din mediul sătesc au ca problemă prioritară pentru acest an salvarea agriculturii, atât cât este posibil, de la efectele dezastruoase ale secetei. Ei solicită ajutor în mașini agricole, semințe de calitate, îngrășăminte chimice și cei 500 de lei la Kg de grâu, pe care Ministerul Agriculturii i-a promis, dar nu i-a dat nici până acum, deși suntem la începutul lunii septembrie.

Practic, țăranii și-au pierdut și ultimul grăunte de speranță în autoritățile locale și centrale, în partidele politice, pentru că sunt total dezamăgiți.

Dacă mergeți în târguri și oboare și stați de vorbă acolo cu oamenii, vă garantez că veți lua pulsul politic al țării, prin prețul dublului de porumb, care a ajuns deja la 100.000 lei, iar până în iarnă se va ridica la 150.000 lei.

Care este programul Guvernului României în această mare și grea problemă, când țăranii își vând sau își taie vitele din lipsă de furaje? Eu nu sunt un alarmist sau un panicard! Atrag, însă, atenția cu un ceas mai devreme, să nu uităm că 6,5 milioane de electori sunt pensionari, și mulți dintre ei nu mai au bani nici pentru pâine. Bătrânii ne întreabă: când vor prim pensiile acelea decente, promise de atâta amar de vreme?! Pot afirma de la această tribună că totul este o minciună, cum o minciună a fost toată această guvernare dirijată de la Cotroceni! Guvernul, domnul prim-ministru Mugur Isărescu, le-a oferit în schimb o linie telefonică fierbinte pentru a-și spune păsul. Ei, și? Cu ce li s-a îmbunătățit viața? Cu nimic.

În schimb, apropierea alegerilor parlamentare și prezidențiale a dus la apariția unui șir întreg de tandemuri cu alți candidați sau mai bine zis cu alți actori, pe care electoratul îi vede cu alți ochi și la alte dimensiuni.

Nici o undă de regret pentru ieșirea domnului Emil Constantinescu de pe câmpul de luptă electoral. Eu nu-i întreb pe ei de ce nu regretă retragerea domniei sale, pentru că nu sunt analist politic, dar foștii susținători ai președintelui, cei care în 200 de zile trebuiau să schimbe soarta României, sunt etichetați de populație ca demagogi, și oamenii se feresc de ei ca de ciumați sau ca de leproși.

Nu-i nimic mai grav pe lumea acesta decât să-ți pierzi onoarea, demnitatea și încrederea în forțele proprii. Domnul Emil Constantinescu a reușit această performanță, demnă de "Cartea recordurilor". Electoratul este pur și simplu îngrozit de spirala prețurilor. Tot mai mulți oameni cer să fie debranșați de la căldură și electricitate, multe localități n-au mai primit apă caldă de 3 – 4 luni.

Aveți curajul, domnilor colegi din arcul guvernamental, să începeți campania electorală pe un asemenea teren minat, gata să sară în aer? În disperare, sunt multe partide politice care se contopesc, fuzionează, sunt absorbite sau absorb, unele încheie protocoale, chiar dacă sunt în agonie, altele nici acum nu știu dacă sunt de dreapta, de stânga sau de centru și caută aliați, fac promisiuni, dar nimeni nu-i mai ia în serios.

Lipsa de popularitate în rândul maselor a multor partide și lideri politici îi face să propună candidați independenți, în speranța că vor obține ceva voturi în toamnă, în timp ce populația aflată într-o situație disperată este ținută în frâu de către forțele de ordine ale căror efective sunt în continuă creștere.

Problema se pune acum nu încotro ne îndreptăm, pentru că acest lucru este clar, ci cum se poate ieși din acest marasm economic, fără să se producă seisme social-politice, cu consecințe deosebit de grave, pe care liderul Partidului România Mare, domnul Corneliu Vadim Tudor, nu le dorește.

Lumea este disperată. În locul salvării situației se fac convenții, tandemuri, aranjamente electorale care nu ajută la nimic.

Totul este acum să oprim inflația, cursa aceasta demențială a prețurilor, să asigurăm pâinea și căldura pentru la iarnă milioanelor de bătrâni și copii, să putem parcurge anul școlar în condiții mai bune și să nu mai facem atâta tam-tam electoral.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
  Mihai Baciu - prezentarea unui caz care ilustrează semnificativ haosul și incoerența care domnesc la Ministerul Justiției;

Urmează domnul Baciu Mihai, U.S.D.-P.D., se pregătește domnul Stănescu Alexandru, P.D.S.R.

   

Domnul Mihai Baciu:

Domnule președinte,

Onorați colegi,

La intervale de timp nu prea mari, institute specializate realizează sondaje privind prestigiul și respectul de care se bucură în România instituțiile fundamentale ale statului.

Una din instituțiile care "se bucură" de un prestigiu scăzut, de un respect foarte modest, este Guvernul, iar unul din ministerele care contribuie, poate, cel mai mult la imaginea negativă a Guvernului în ochii populației este cel al Justiției, în frunte cu domnul Valeriu Stoica. Un atentat la prestigiul Ministerului Justiției, și așa scăzut, s-a desfășurat, după părerea mea, săptămâna trecută. El are și o parte hilară, dar în fondul lui este trist, pentru că ilustrează semnificativ haosul și incoerența care domnesc la Ministerul Justiției.

Dar mai întâi, pe scurt, faptele: pe 27 iulie a.c. Cabinetul Ministrului Valeriu Stoica trimite domnului Ion Diaconescu, președintele Camerei Deputaților, o scrisoare prin care solicită punerea sub urmărire penală a fostului ministru al transporturilor, actualul primar general al Capitalei, domnul Traian Băsescu.

Faptul ajunge la cunoștința presei pe data de 6 septembrie, care îl aduce, la rândul ei, a doua zi la cunoștința opiniei publice.

Din comentariile presei, deși diverse, se degajă o mirare unanimă față de o asemenea acțiune insolită a Ministrului Justiției. Voi explica mai jos în ce constă caracterul insolit al acestei acțiuni. Pe 7 septembrie, domnul Valeriu Stoica se disculpă, aruncând vina asupra secretarului de stat Gheorghe Mocuța, care ar fi trimis scrisoarea fără să-l consulte și chiar în perioada în care domnul ministru era în concediu.

Pe 8 septembrie, domnul Stoica declară că retrage solicitarea punerii sub urmărire penală a domnului Băsescu, motivând că o asemenea acțiune este susceptibilă, în această perioadă, de a fi interpretată drept manevră electorală, după care domnia sa generalizează cu avânt, spunând că nici solicitările de ridicare a imunității parlamentare a unor senatori și deputați, suspectați în afacerea Jimbolia, nu sunt acum bine venite, din același motiv.

În sfârșit, după ce-și exprimase regretul pentru greșeala domnului secretar de stat Gheorghe Mocuța, domnul ministru al justiției declară, în final, textual: "Astfel, domnul secretar de stat Mocuța a procedat corect, deoarece ne aflăm în fața unei plângeri greșit îndreptate".

În ce constă, onorați colegi, caracterul insolit al acțiunii ministrului justiției și, de asemenea, să încercăm să înțelegem logica întru totul particulară a gândirii domnului ministru Stoica.

Mai întâi, Ministerul Justiției a solicitat punerea sub urmărire penală a domnului Traian Băsescu, ca fost ministru, la plângerea unui funcționar, la Ministerul Transporturilor, eliberat din funcție pentru incompetență și luare de mită. Este adevărat că acest funcționar a câștigat în justiție dreptul de a fi repus în funcție, dar funcția nu mai exista.

Dar noi ne întrebăm și vă întreb și pe dumneavoastră: de ce domnul Valeriu Stoica nu solicită punera sub urmărire penală și a altor foști miniștri la adresa cărora, slavă Domnului, există o mulțime de plângeri. Apoi, urmărirea penală a miniștrilor și a foștilor miniștri se poate declanșa după procedura Legii nr. 115/1999, așa-numita Lege a răspunderii ministeriale. Or, eliberarea din funcție a acelui funcționar este mult anterioară apariției legii. Poate această lege, spre deosebire de toate celelalte, să acționeze retroactiv?

Dar domnul Stoica spune că scrisoarea plecată de la cabinetul și în numele său a fost elaborată și trimisă de domnul Mocuța fără știrea sa.

Dacă luăm de bună această afirmație ne putem, atunci, întreba: cine conduce Ministerul Justiției? Oricine din acest minister poate cere punerea sub urmărire penală sau ridicarea imunității miniștrilor, senatorilor și deputaților? Dacă este așa, nu m-ar mira ca și un portar cu studii superioare – avem astăzi și așa ceva – de la Ministerul Justiției să trimită într-o zi asemenea solicitări Camerei Deputaților, Senatului și Președinției României.

Și atunci, de ce să ne mai mirăm că românii au o încredere foarte scăzută în Justiție? Dar eu sunt gata să-l cred pe domnul Stoica că n-a știut de scrisoare, pentru că domnul ministru toată vara a alergat gâfâind după aliați politici, în toate cele patru puncte cardinale, indiferent de trecutul, doctrina și principiile celor la ușa cărora se prezenta cu căciula în mână. Când să se mai ocupe de Ministerul Justiției? Prestația domnului Stoica la Ministerul Justiției m-a convins definitiv că acest minister n-ar trebui să aparțină vreunui partid.

Să mergem mai departe. Domnul Stoica declară că retrage solicitarea punerii sub urmărire penală a domnului Traian Băsescu, pentru a nu fi interpretată ca manevră electorală. De unde atâta grijă pentru moralitatea campaniei electorale, de la un om politic cunoscut pentru agresivitatea sa?

Și, în al doilea rând, eu n-am auzit ca în timpul campaniei electorale legile țării să nu mai funcționeze, pentru că aplicarea lor ar putea fi interpretată drept manevră electorală.

Altul este adevărul! O dată cu această retragere el poate justifica și retragerea solicitării Parchetului General de ridicare a imunității parlamentare a unor senatori și deputați implicați în afacerea Jimbolia, solicitare făcută pe baza unor dosare complete și a unei proceduri absolut legale. Este, de fapt, un ajutor pe care vrea să-l dea unor viitori parteneri de guvernare sau pe care vrea să-i convingă să-l accepte ca partener.

În sfârșit, știu că există așa-numita logică juridică, de fapt, o ramură a logicii naturale sau a logicii numită formală, care capătă un caracter specific în alcătuirea enunțurilor și raționamentelor de tip juridic. Dar eu nu știu în care logică să situez enunțul domnului Stoica, enunțul următor: "Domnul secretar de stat Mocuța a procedat corect, deoarece ne aflăm în fața unei plângeri greșit îndreptate".

Se pare că ne aflăm, așadar, în fața unei logici proprii doar domnului ministru al justiției, logică după care conduce și ministerul, face și politică, respectă și înțelegerile și conferă și acel prestigiu aproape nul de care se bucură justiția română în ochii cetățenilor acestei țări.

Și vreau să mai adaug ceva, o chestiune care nu are legătură cu această primă declarație. Intenționam să fac o declarație și în legătură cu asasinatul de la Iași.

Cunoașteți problema, cunoașteți rezultatele, cunoașteți de acum și dedesubturile, nu chiar în întregimea lor. Vreau să felicit de aici, de la tribuna Parlamentului, Poliția și Parchetul din Iași pentru profesionalismul și rapiditatea cu care au rezolvat cazul și sper din tot sufletul ca și ministerul domnului Stoica, în continuarea rezolvării acestui caz, să dea dovadă de aceeași rapiditate, în loc să trimită scrisori hazoase, scrisori hilare Parlamentului.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
  Alexandru Stănescu - semnalarea unor grave erori în procesul decizional de redimensionare și relansare a industriei de apărare;

Urmează domnul Stănescu Alexandru, care este prezent. Se pregătește domnul Ciontu Corneliu.

   

Domnul Alexandru Octavi Stănescu:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Aș vrea să trag un semnal de alarmă, prin intervenția mea, privind transformarea și relansarea industriei de apărare, o strategie sau interes? Ceea ce stăpânește mințile celor care fac din tranziție un paliativ al ieșirii din modul de producție asiatic sunt modelele organice de operare. Paradoxal, în atitudinea acestor oameni este că, în calitatea lor de ființe vii, se adresează semenilor cu argumentele unor structuri de sorginte minerală, în care predomină schematic piramidele, cristalele, pătratele și cerculețele.

În încercarea de a-și confirma propriile viziuni într-o realitate care se încăpățânează să reacționeze după alte reguli, disfuncționalii tranziției comit cele mai abracadabrante interpretări ale normelor, legilor și bunului-simț. Ceea ce este important numai pentru ei este să păstreze controlul asupra oricărei schimbări, cu prețul mistificării până la simulacru a tuturor conceptelor fundamentale economice sau strategice.

În pofida uzurii materiale la care a fost constrânsă, industria de apărare dispune încă de capitalul uman necesar ieșirii din cercul vicios care i-a fost impus în ultimii 4 ani. Profesioniști, vârstnici sau mai puțin vârstnici, identificați cu ușurință după roadele lor, pot răspunde cu succes exigențelor unui program autoritar, eliberat de ingerințele atotștiutorilor de profesie, încremeniți în structuri revolute. În acest scop, nu se pot face concesii, interesul național, legile economiei și aspirațiile multor oameni nu pot depinde la nesfârșit de rapacitatea, infantilismul sau sminteala celor care nu vor să dea din mână o jucărie scumpă.

Schema așa-zis "redusă" a competențelor implicate în ultimii 4 ani constituie un exemplu clasic de pluralizare a centrilor nervoși, atrofierea sistemului industrial, disoluția autorității, dizolvarea răspunderii. Un exemplu: de această industrie de apărare se ocupă Consiliul Suprem de Apărare a Țării, președintele, Parlamentul, Guvernul, 4 ministere, o comisie coordonatoare, FPS-ul, un oficiu coordonator, 32 de agenți privați pentru 35 de întreprinderi producătoare!

Și pentru ca așa-zisa "reformă" să capete baze și mai solide, anul 1997 aduce modificarea RAFIL-ului în ROMARM, o infracțiune elementară la legile marketingului, inventându-se 24 de noi AGA-mani, 42 de membri ai consiliilor de administrație și 30 de directori executivi, cu costuri de 20 de miliarde anual! Iar efectul deosebit de pozitiv al acestor scheme organizatorice duce la reducerea cu peste 25% a cifrei de afaceri!

Voi enunța două principii ordonatoare ce vizează sectorul industriei de apărare. Ajustările structurale aplicabile sistemului industriei de apărare nu produc aceleași consecințe negative pe termen scurt și mediu ca în cadrul altor ramuri ale industriei, iar poziția statului față de sistemul de apărare este unanim acceptată în toată lumea (vezi rezoluția Conferinței de la Ljubljana, din 1995).

Este inexplicabil cum produse și tehnologii occidentale, oferite în pluriforme asociative și destinate piețelor estice au fost tergiversate sau respinse, ele reprezentând perspective sustenabile pe termen lung și nu comisioane pe termen scurt. În perspectiva creșterii gradului de deschidere a economiei în contextul geo-politic actual, procesul de conversie a industriei de apărare este supus unor puternice constrângeri și influențe. Din imprudență sau în absența suportului cultural, se pot lua decizii cu consecințe imprevizibile sau ireversibile. Conceptul german de "transformare" referitor la industria militară, opus oarecum celui de "restructurare", în absența unor structuri economice determinabile, ne poate scuti de clivaje ideologice.

De aceea, se impun măsuri organizatorice în sucursale și filiale, clarificări ale rolului statului în respectarea principiilor ordonatoare, definirea patrimoniului cercetării, o coerență riguroasă în legislație, vizând reorganizarea industriei de apărare, tranzacțiile în offset, structura unui potențial de holding, zonele speciale de conversie a industriei. Transformarea în societăți pe acțiuni, crearea altora noi, corespunzător nucleelor de capital, formarea corectă a prețurilor vor stimula cu certitudine investițiile, apariția capitalului străin.

Din punct de vedere tehnologic se impun: inventarierea, evaluarea și protejarea proprietății industriale din sectorul de apărare. susținerea guvernamentală a programelor naționale – alternativă, recuperarea și valorificarea tuturor proiectelor de transfer de tehnologie, eludate prin indiferență, incompetență și indolență a administrațiilor ultimilor ani.

Susținerea comercială vizează clarificarea aspectelor legate de numele, marca și sigla utilizate de producătorii autohtoni, amplasarea corectă a statului în calitatea sa de partener strategic al industriei de apărare, un procent stabil de achiziții publice, reevaluarea investițiilor, politica prestărilor de servicii dedicate și dezvoltarea colaborării tehnico-economice în zonele libere, susținerea Programului "Produse românești pentru români".

Cea mai recentă inovație o reprezintă "capacitățile paralele", decizia privind utilitatea și eficiența investițiilor trebuie lipsită de implicații emoționale ale părților interesate, necesitând o analiză responsabilă, ancorată în interesul național. Exprimarea modernă a politicii de personal, în sensul capitalului uman și a indicatorului economic, corespund, utilizat de toate corporațiile lumii civilizate, unui adevărat imperativ.

Funcția determinată a industriei de apărare și participarea la asigurarea componentei politice și strategice a reacției la orice fel de agresiune, amplasamentul geografic, vectorii principali ai amenințării, în general, neschimbați, obiectivele programului de înzestrare al Ministerului Apărării Naționale în perspectiva integrării euro-atlantice presupun participarea activă a industriei și nu expectativa prelungită a producătorilor, în așteptarea unui punct de vedere al inițiaților insuficient conturați.

Una din posibilele grave erori în procesul decizional de redimensionare și relansare a industriei de apărare poate fi și ignorarea acestei declarații politice. Vă sugerez, domnule Isărescu, să meditați asupra acestui mesaj, apelând și la o învățătură antică: "Numai persoana care este dispusă să cedeze din monopolul său asupra adevărului poate să beneficieze și de adevărul deținut de alții." Mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi, mai sunt 8 deputați care așteaptă să ia cuvântul și vă rog să concentrați intervențiile dumneavoastră, pentru a-i cuprinde pe cât mai mulți.

 
  Corneliu Ciontu - despre recentele dispute legate de complexul arheologic român din centrul Clujului;

Urmează domnul Corneliu Ciontu, se pregătește domnul Kerekes Karoly.

   

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Pentru orice persoană dotată cu un dram de cultură constituțională, s-ar părea că prefecții sunt reprezentanții pe plan local ai Guvernului. Mai mult, pentru orice persoană dotată măcar cu un dram de bun-simț, s-ar părea că, precum orice cetățean, cu atât mai mult un prefect este obligat să se supună hotărârilor puterii judecătorești. Nu în ultimul rînd, pentru orice persoană dotată măcar cu un dram de responsabilitate, s-ar părea că un prefect ar trebui, în mod firesc, să promoveze istoria și civilizația țării sale, nu să o pună în umbră și să o ascundă. Cred că asupra acestor trei puncte putem cădea toți de acord, indiferent de culoarea politică pe care o purtăm. Dar, chiar dacă toți cădem de acord asupra valorii de adevăr a acestor trei puncte, se pare că, de bună seamă, ne înșelăm. Asta încearcă să ne demonstreze domnul Bogdan Cerghizan, prefectul județului Cluj.

După cum știți, în chiar zona centrală a orașului Cluj-Napoca au fost despcoperite vestigii arheologice romane. Dincolo de valoarea pur istorică a acestor vestigii, este indubitabilă conotația lor simbolică, acestea sporind într-o măsură covârșitoare prestigiul cultural și turistic al orașului ridicat cândva de Marc Aureliu la rangul privilegiat de colonie, probă a prezenței romane masive în Transilvania și a importanței bătrînei Napoca. În mod firesc, Guvernul României a inițiat un program de punere în valoare a acestor vestigii arheologice.

Ei bine, acest program a fost oprit printr-un ordin emis de prefectul județului Cluj, Bogdan Cerghizan, care, aparent, contrazice decizia Guvernului pe care ar trebui să-l reprezinte. Vestigiile ar trebui să fie conservate prin acoperire. Prefectul se justifică, explicînd cum că el nu face decât să urmeze un ordin al Guvernului, respectiv al Ministerului Culturii și al Comisiei Naționale de Arheologie. Pe de altă parte, acesta investește în mod legitim banii contribuabilului în săpături arheologice, pentru ca, apoi, să folosească alți bani pentru a acoperi aceste săpături, cu promisiunea că în perioada 2001-2004 ele vor fi reluate, pentru ca, eventual, din cine știe ce alt ordin, să fie din nou acoperite.

Dacă, într-adevăr, Guvernul României este vinovat de această harababură în care se calcă singur pe picioare, să remarcăm modul în care acesta înțelege să trateze, pe de o parte, patrimoniul național, pe de alta, banii contribuabilului. A săpa de două ori în același loc – asta cu riscuri evidente pentru bunăstarea vestigiilor – iată o performanță care exprimă gradul de competență și de eficiență a actualului Executiv! Ne amintim astfel de modul în care este tratată Coloana Infinitului, victimă a acelorași decizii contradictorii și lipsite de sens.

Lucrurile nu se termină însă aici, pentru că ordinul prefectului Cerghizan a fost atacat în contencios administrativ de către primarul municipiului Cluj-Napoca, domnul Gheorghe Funar, instanța suspendând ordinul prefectului, deoarece, în mod evident, acesta își încalcă prerogativele. Domnul Cerghizan nu poate fi însă oprit de detalii precum respectul legii, drept pentru care emite din nou același ordin, care este din nou suspendat, pentru ca – ghiciți? – să fie iarăși emis de domnul prefect, hotărât să ascundă cu orice preț sub pământ probele parcă rușionase ori impudice ale latinității noastre.

În plus, prefectul Clujului a dispus, prin același act, ridicarea însemnului de pe locul unde urmează a se înălța replica Columnei lui Traian, deși această decizie îi depășește în mod vădit competențele, fiind o încălcare a autonomiei municipale. Motivația actelor domnului Cerghizan și ale Guvernului României rămâne extrem de obscură. Căci, dincolo de temeiul străveziu al conservării prin îngropare, pare a se ascunde de-a dreptul spaima de a face din Cluj unul dintre puținele orașe mari ale Europei, care, precum Roma însăși, se bucură în chiar inima sa de un veritabil complex arheologic roman. Poate că, în ultimă instanță, nu ne-am aștepta ca domnul prefect al Clujului să înțeleagă întru totul importanța acestui privilegiu; ne surprinde însă faptul că domnia sa acționează împotriva acestuia, pentru a-l anula.

În încheiere, sugerez Guvernului României să tempereze și să aducă la rațiune și legalitate acțiunea domnului Cerghizan. Și pentru că știu că actualii guvernanți sunt insensibili și chiar jenați de apelul la patriotism, le voi aminti faptul că romanitatea este pilonul principal al civilizației europene și că prețuirea unui tezaur al Imperiului Roman nu este un simptom al fudamentalismului, ci, dimpotrivă, al europenismului. Europa ne va primi dacă ne vom proba identitatea europeană. Prefectului Clujului o ascunde însă sub pămînt. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
  Kerekes Karoly - intervenție semnalând creșterea uluitoare a inegalităților în materie de pensionare;

Domnul Kerekes Karoly urmează și se pregătește domnul Vataman Dorin.

   

Domnul Kerekes Karoly:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Din prima pagină a ziarului "România liberă", apărut în 7 septembrie a.c., am putut afla că pensia record în România este de 108.915.875 de lei. La prima citire, această știre mi s-a părut falsă, dar ea nu a fost infirmată nici după intervenția mea la Ministerul Muncii și Protecției Sociale. Acest lucru se întâmplă când cuantumul pensiei medii pentru vechime integrală din sistemul asigurărilor sociale de stat este în jur de 1 milion de lei, pensia minimă pentru vechime integrală este de 743 de mii de lei, iar pensia minimă în agricultură este în jur de 55 de mii de lei.

Creșterea uluitoare a inegalităților în materie de pensionare a devenit o problemă socială extrem de acută, care, din păcate, nu este tratată cu atenția cuvenită de ministerul de resort, deși un grup de deputați din Comisia pentru muncă și protecție socială a Camerei Deputaților a oferit soluții pentru rezolvarea problemei. În aceste condiții, sunt nevoit să cred că menținerea modului inechitabil de calcul al pensiilor servește interese de grup.

Numai așa se poate explica faptul că se tot amână rezovarea problemei până la intrarea în vigoare, în anul viitor, a legii noi a pensiilor, însă trebuie să semnalez din timp că așteptarea soluțiilor de la noua lege a pensiilor este o iluzie. Ea nu va putea elimina discrepanțele create de actuala reglementare. În susținerea acestei afirmații invoc articolul de lege care prevede că: "În cazul în care în urma recalculării pensiilor în plată, prin noul mod de calcul, rezultă un cuantum al pensiei mai mic decât pensia cuvenită potrivit legislației anterioare, se păstrează cuantumul avantajos." Este evident că, în aceste condiții, se vor păstra pensiile mari, de ordinul zecilor de milioane de lei, care vor provoca în continuare nemulțumiri, tensiuni.

În opinia mea, marea greșeală a tuturor guvernelor post-revoluționare constă în faptul că ele nu au fost preocupate de stabilirea corectă a ratei de înlocuire a pensiilor, adică, a procentajului din salariul avut înainte de pensionare. Acest mecanism de reglare este indispensabil în cazul pensiilor de asigurări sociale de stat. Lipsa acestei intervenții de reglaj a condus la situația, neîntâlnită nicăieri în lume, că unele categorii de pensioari au o pensie mai mare decât salariul avut înainte de pensionare.

Aceste greșeli persistă în continuare, iar criza ministerială nu îmi inspiră încrederea că problemele sesizate vor fi rezolvate în curând. Vă mulțumesc pentru atenție.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
  Dorin Vataman - consemnarea unor momente emoționante ale manifestărilor Anului Eminescu la Cernăuți;

Urmează domnul Vataman Dorin, se pregătește domnul Bejinariu Petru.

   

Domnul Dorin Vataman:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Sâmbătă, 2 septembrie, în cadrul manifestărilor prilejuite de "Anul Eminescu", capitala Bucovinei – Cernăuțiul, locul devenirii ca poet al tânărului Eminescu, a fost gazda unor manifestări emoționante. După codrul copilăriei, Bucovina a umplut sufletul poetului venit la Cernăuți să-și adape setea de cunoaștere. Și, slavă Domnului, a găsit aici modele demne de urmat printre dascălii săi, oameni animați de idealurile Revoluției de la 1848, admiratori sau dedicați total nației române, exemplu Ernest Rudolf Neubauer, Aron Pumnul ș.a.

Până la această dată, manifestările "Anului Eminescu" și care s-au desfășurat la Cernăuți în organizarea administrației de aici și a Societății culturale "Mihai Eminescu" au fost cel puțin neinspirate, frizând uneori kitsch-ul. Despre cea prilejuită de aniversarea nașterii poetului, pe 15 ianuarie, am făcut o declarație politică la momentul potrivit.

Însă, pe 2 septembrie, putem spune că a venit și rândul Cernăuțiului să găzduiască o manifestare cu adevărat memorabilă. Aceasta s-a petrecut în sala de o frumusețe deosebită a Teatrului național, fost "Vasile Alecsandri", acolo unde, spuneam cu altă ocazie, că, din 1944, nu s-a mai jucat o piesă românească. Manifestările au început cu înmânarea Medaliei comemorative "Mihai Eminescu" de către domnul Ion Caramitru, ministrul culturii al României, împreună cu domnul Floricel Marinescu, consilier al Președintelui României, unor personalități nord-bucovinene, care s-au remarcat prin contribuții la studierea și popularizarea operei eminesciene. A urmat Festivalul de poezie: "Pururea tânăr, învășurat în manta-mi", când distinși poeți, trăitori de o parte sau de alta a sârmei ghimpate, au recitat din creația lor. Dar cel mai important moment al zilei a fost spectacolul susținut de actorii Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan și Valeria Seciu, care au reușit să ridice sala în picioare, recitând magistral din opera Luceafărului poeziei românești.

Manifestarea s-a constituit într-o frumoasă încercare de a aduce acasă, în Bucovina, pe cel al cărui geniu plutește în aerul acestei fără seamăn provincii românești. Umplerea sufletelor tinerilor români de aici cu geniul lui Eminescu se constituie în certitudinea dăinuirii veșnice pe aceste meleaguri a neamului românesc! Vă mulțumesc.

 
  Petru Bejinariu - intervenție intitulată: Politica cedărilor, renunțărilor și umilințelor în numele sacrificiului istoric;

Domnul Vasile Lupu:

Urmează domnul Bejinariu Petru, se pregătește domnul Țurlea Petre.

   

Domnul Petru Bejinariu:

Vă mulțumesc.

Intitulez intervenția mea, domnule președinte: "Politica cedărilor, renunțărilor și umilințelor în numele sacrificiului istoric."

Cele mai grave greșeli săvârșite în politica externă a României de către coaliția CDR-PD-UDMR, rămân, și pentru istorie: ratificarea Tratatului politic de bază dintre România și Ucraina, prin care au fost cedate, fără nici un motiv istoric, juridic sau moral, străvechi teritorii românești, respectiv, nordul Bucovinei, Ținutul Herța și sudul Basarabiei, și parafarea Tratatului privilegiat de prietenie și colaborare dintre România și Republica Moldova.

Sigur că festivalul de poezie de la Cernăuți a fost frumos și s-au ridicat participanții în picioare, dar altele sunt problemele românilor de aici. Participând duminică, 10 septembrie a.c., la Ediția a XI-a a Sărbătorii "Limba noastră cea română", alături de frumusețea și înălțimea limbii noastre, de ziua ei, la Cernăuți, am constatat noi grave realități care apasă asupra populației băștinașe românești, transformată în timp "minoritară" la ea acasă: școala fără manuale și cu recomandarea ca o zi pe săptămână toate disciplinele să se predea în limba ucraineană; universitate de stat ca instituție monoculturală; perfecționarea profesorilor de limba română în limba ucraineană; fără Palatul culturii, veche proprietate a comunității românești, fără Muzeul "Aron Pumnul " și fără biblioteci românești; fără denumiri românești pentru străzi, instituții și localități; cu refuzul autorităților ucrainene pentru înălțarea monumentului lui Ștefan cel Mare la Codrii Cosminului și cu ascunderea statuii lui Mihai Eminescu între baruri și dughene, dau măsura neaplicării celor 13 alineate din art. 13 al Tratatului româno-ucrainean, deci, dau măsura și ritmul deznaționalizării românilor de aici.

Recent, în ziua de 30 august, pe la orele 17, redactorii publicației "Lumea svit" s-au trezit cu o macara și lucrători pe ea, care au smuls tricolorul de la locul său de pe clădire, sediul ziarului, unicul steag românesc de la Cernăuți, ridicat acolo în baza prevederilor Constituției Ucrainei. Iată ce a spus un bătrân român din Ostrița, martor la acest grav gest antiromânesc: "Am fost martor când ni s-au luat părinții, limba și numele, ne-au luat pământul, ne-au ars și jefuit bisericile, ne-au aruncat morții din morminte, ne-au luat inscripția de pe catedrală, acum, unii doresc să ne lovească și în demnitatea noastră națională".

Sunt, deci, argumente pentru a socoti că actuala putere a comis, fără să-i ceară cineva, în afară de statul ucrainean, un grav atentat la integritatea teritorială a țării și la unitatea poporului român. Societățile și fundațiile culturale, inclusiv la Simpozionul "Anul 1940 în destinul Bucovinei", organizat de Societatea pentru cultura și literatura română în Bucovina, la 20 august, în București, cer tot mai insistent renegocierea Tratatului româno-ucrainean și apreciem că demersul a devenit și legitim și actual. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
  Petre Țurlea - argumentarea istorică a unor temeri actuale legate de suveranitatea națională;

Urmează domnul Țurlea Petre, se pregătește domnul Gheorghe Andrei, PNȚCD.

   

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Vreau să vă spun, domnilor colegi, și insist asupra acestui lucru, că vorbesc astăzi în calitate strictă de istoric și mă simt obligat să fac acest lucru.

Acum 2 zile, s-a petrecut un nou atentat la istoria națională. Prefectul de Cluj, reprezentant al PNȚCD, a încercat să execute o hotărâre a Ministerului Culturii, condus tot de către un reprezentant al PNȚCD, privind acoperirea cu pământ a vestigiilor arheologice din centrul municipiului Cluj-Napoca. Prefectul țărănist a susținut că totul este legal și are drept scop protejarea vestigiilor arheologice. Este o dublă minciună! În realitate, actul era ilegal, încălcând o recentă hotărâre judecătorească și duce la distrugerea urmelor arheologice.

În iunie 1994, au început acele săpături la Cluj-Napoca. Imediat, atunci, UDMR-ul a protestat, ajungând chiar la proteste violente de stradă. În Camera Deputaților, la acest microfon, deputatul UDMR de atunci, Sinko Ștefan, a spus că primarul de Cluj, Gheorghe Funar, vrea să distrugă cultura maghiară. Principalul susținător de atunci al UDMR-ului în Camera Deputaților a fost deputatul Tudor Dunca, tot reprezentant al PNȚCD. Revizioniștii maghiari au reușit să coopteze și o parte din presa occidentală de partea lor atunci și a apărut un articol violent împotriva României, în "Washington Post" din 5 iulie 1994.

În aceste condiții, Ministerul Culturii de atunci înființează o comisie formată din cei mai reprezentanți oameni de cultură și arheologi, în special, din țara noastră, care, la 20 iulie 1994 hotărăște: "Investigația arheologică este oportună și comisia dă aviz favorabil lucrărilor, cu mențiunea că în orice sit arheologic cercetarea complexă și interdisciplinară, inclusiv cea arheologică, este nu numai legitimă, ci și obligatorie".

UDMR a dat în judecată primăria, procesul s-a desfășurat la Ploiești – Dosarul 4.173/1994, fiind câștigat de primărie și de muzeu, în ședința din 17 ianuarie 1995. Am fost chiar la acest proces.

După alegerile din 1996, săpăturile au continuat și s-au făcut niște descoperiri cu totul senzaționale. Prezentându-le, ziarul "Adevărul" din 28 iulie 1997 consemna: "Cea mai importantă descoperire din Napoca!", iar "Jurnalul național" din 1 august 1997 titra: "Descoperiri arheologice remarcabile la Cluj-Napoca." Noul director al muzeului, domnul Ioan Piso, afirma că: "Descoperirile sunt încă un argument pentru continuarea săpăturilor."

Acum, toate aceste dovezi ale istoriei românilor se doresc a fi distruse de către reprezentanții PNȚCD, motivul fiind, evident, dorința de a-și atrage bunăvoința UDMR-ului pentru viitoarele alegeri.

Închei, domnule președinte și doamnelor și domnilor colegi, cu un citat dintr-un document pe care eu l-am descoperit într-o arhivă românească și pe care sunt convins că foarte puțini oameni din țara aceasta îl știu. La 11 septembrie 1940, ora 22,30, Radio Budapesta transmitea un comunicat, din care citez: "Din Cluj au dispărut Piața Unirii, strada I.G. Duca, inscripția "Matei Corvin" de pe statuie, fiind înlocuite cu denumiri maghiare. De acum – spunea Radio Budapesta – pe caldarâmul orașului răsună bocancul honvezilor, copitele cailor maghiari, tancurile și trupele maghiare, care vor veghea la reînvierea orașului de altădată". Prin ceea ce se face astăzi la Cluj-Napoca se încearcă să se ajungă din nou la un moment ca acela din 1940, când tancurile și trupele maghiare mărșăluiau pe teritoriul Transilvaniei centrale.

Atentând la istoria națională, domnilor țărăniști, meritați întregul dispreț al românilor! Mulțumesc.

 
  Gheorghe Andrei - o analiză a acțiunilor și declarațiilor democraților;

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi, a vorbit domnul Petre Țurlea, urmează domnul Gheorghe Andrei, PNȚCD, se pregătește domnul Coriolan Dan Simetru, PNL. Este prezent? Este.

   

Domnul Gheorghe Andrei:

Domnilor deputați,

Domnule președinte,

Într-un discurs electoral ținut la Călărași, domnul Petre Roman ne spune: "Drumul pe care vom merge din 2001 până în 2004 nu mai poate fi cel de acum!". Sigur, se pune întrebarea dacă drumul pe care deja a mers, acum, nu este drumul Guvernului din care face parte?

PD știe, însă, să meargă la guvernare pe două drumuri: un drum al avantajelor la guvernare și un drum al lepădării de responsabilități la primul cântat al cocoșului care anunță apropierea alegerilor. Cum se apropie alegerile, domnul Petre Roman vrea să fie altul, echipat mereu cu un discurs venit din opoziție sau ca și cum ar veni în țară după un lung voiaj de 4 ani, mirat mereu de neîmplinirile guvernării, de sărăcirea populației și, de ce nu, de vai, săraca țărișoară.

Cum se apropie alegerile, PD-ul năpârlește, lepădându-se de blana cu care a umblat la guvernare, uitând că năravul se află la vedere! Cei mai mulți știm că PD-ul a fost mereu un partid crăcănat, cu un picior la guvernare și cu unul în opoziție, practicând insistent și la vedere ipocritica politică a duplicității.

De asemenea, se afirmă, tot în acest discurs, că "batem pasul pe loc". Or, cine a bătut pasul pe loc la legile retrocedării, ale privatizării, ale agriculturii, cine a pus piedică celor două guvernări? Sigur că am putea vorbi de o piedică făcută cu piciorul drept lui Victor Ciorbea și una cu piciorul stâng lui Radu Vasile, trezit acum în PD.

Citez, de asemenea, o altă afirmație: "Administrația a funcționat incorect și cu greșeli." Dar s-a uitat de faptul că în administrația locală au fost destui primari, viceprimari, președinți ai consiliilor județene, prefecți ai PD-ului. Județe întregi au fost administrate de oameni ai PD-ului! Numai la Constanța, în fosta legislatură, primarul a fost PD, președintele consiliului județean PD și o droaie din consilieri, tot din PD. Prin urmare, nota pe care o dă domnul Petre Roman este aceea pe care a susținut-o la Călărași.

De asemenea, se mai vorbește că interesele partizane au fost satisfăcute în timp ce interesul general nu. Ce frumos sună această frază! Dar oare interesele generale au fost cele ale afacerilor pe care le-a patronat PD-ul? Pierderea flotei a fost interes general?

Domnia sa afirmă că primul lucru pe care îl va face ca președinte va fi ca legea să funcționeze, abuzuri să nu mai fie, legea este aceeași pentru toți, să întronăm legea și dreptatea. Oare nu cumva a făcut parte din guverne care au detronat legea? Cum va întrona legea în rândul clientelei sale politice? PD-ul nu a pus mai presus interesele partidului său, ale clientelei sale decât ale partenerilor de guvernare?

Dacă ne gândim, așa cum am amintit, la cele două crize, la blocarea multor legi, vreau să afirm că ori de câte ori, domnule Petre Roman, vă puneți masca, vă și demascați, pentru că, oricum, nu mai puteți acum decât ați fi putut în 1990.

Un alt lucru foarte reprobabil s-a petrecut cu ocazia "Zilei României" la Expo 2000 de la Hanovra, transformată într-o minicampanie electorală internațională. Acolo trebuia reprezentată România, și nu noul președinte al României, încă neales. Cum și-a permis dirijorul Marin Petrache Pechea să îndemne pe cei prezenți să aplaude pe noul președinte al României, încă neales?

Iată cum domnul Petre Roman, în loc să reprezinte România, s-a prezentat pe sine într-un scurt moment electoral. Îi stătea în demnitatea sa de ministru de externe al României, și nu de ministru ale PD-ului, să schițeze măcar o observație sau chiar să atragă atenția asupra turnurii electorale pe care o capătă evenimentul. Un mare om de stat ar fi fost cuprins de o jenă dacă nu morală măcar intelectuală.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Am depășit cu mult timpul. Vă rog să concentrați intervențiile.

 
  Dan Coriolan Simedru - abordarea unui subiect de actualitate - alegerile;

Are cuvântul în continuare domnul Coriolan Dan Simedru.

Urmează domnul Pâslaru Dumitru și domnul Ștefănoiu Luca.

Poftiți.

   

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Subiectul pe care vreau să-l abordez astăzi este un subiect de actualitate – alegerile. Și pentru că de obiecei noi, românii, nu prea avem obiceiul de a analiza trecutul pentru a corija în viitor, vreau să atrag atenția asupra unui pericol care se poate repeta, și anume voturile nule, în procent nefiresc de mare care au fost la alegerile locale: 12%.

Cauza principală a voturilor nule se datorează în primul rând complexității buletinelor de vot, 44 de pagini, cât un caiet studențesc, de exemplu în municipiul București, și aproape la fel de voluminoase și în județe, însumând nu mai puțin de 82 de partide politice plus candidați independenți.

Această derută electorală se datorează puzderiei și partide participante la scrutin și semnelor electorale asemănătoare cu ale partidelor puternice. Din cele 82 de partide care au participat la alegerile locale, doar 34 au obținut peste 10 mii de voturi la nivel național și doar 25 de partide au obținut mandate de consilier – cel mai puțin două mandate. Se poate trage ușor concluzia că restul de 48 de partide au derutat mult electoratul, determinând acest nefiresc porcent de 12% voturi nule, din care marea majoritate au fost buletine fără ștampilă, pentru că alegătorul s-a rătăcit căutând partidul preferat în stufosul buletin de vot.

Pentru ca aceste anomalii să nu se mai repete și la alegerile generale, cer Guvernului corectarea de urgență a Legii partidelor politice prin ordonanță de urgență, în sensul că după o verificare riguroasă, așa-zisele partide politice care nu au obținut măcar un mandat de consilier județean și au un număr de voturi mai mic, la nivel național, de 10 de voturi să fie dizolvate.

Este de neadmis ca un partid să nu fie votat măcar de membrii săi, acei minim 10 mii de membri din cele minim 15 județe. Astfel, partide ca Partidul Renașterii Județelor Abuziv Desființate, Partidul Foștilor Necomuniști, Partidul pentru Patrie și altele intoxică alegătorul nedumerit în fața unui buletin de vot nefiresc de voluminos.

Chiar dacă ar exista voci critice la acest mod de rezolvare a problemei, susțin că este singura posibilitate ca viața politică românească să fie curățată de amatoriști și putreziciuni.

Asigur Guvernul că simplificarea buletinelor de vot prin participarea la scrutin a partidelor care au putut convinge măcar numărul minim de membri să-i voteze va reduce considerabil procentajul voturilor nule.

Pentru ca aceste defecțiuni să poată fi corijate, consider că Biroul Electoral Central ar trebui să aibe o activitate permanentă și să participe activ, prin observații și analize înaintate Executivului și Legislativului, la perfecționarea legislației cu privire la alegeri.

Vă mulțumesc.

 
  Vasile Lupu - combaterea declarațiilor incitatoare la dezordine și violență ale unor lideri sindicali și politicieni pe marginea tragicului eveniment de la TEPRO Iași;

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Îmi veți îngădui să fac și eu o scurtă declarație, după care vor continua declarațiile politice, sub președinția domnului vicepreședinte Chiliman. Eu urmează să primesc o delegație străină.

Doamnelor și domnilor deputați,

Joi ne-am reculas aici, în aula Parlamentului României, în memoria liderului sindical Virgil Săhleanu.

Am recunoscut în personalitatea sa lupta sindicală firească și necesară într-un stat democratic. Am condamnat violența împinsă până la crimă, într-o societate care face atâtea eforturi pentru a intra în normalitate. Dar, dacă de democrație și normalitate vorbim, atunci trebuie să condamnăm deopotrivă declarațiile unor lideri sindicali și politicieni care au întrecut măsura, exploatând electoral la maximum evenimentul tragic, incitând sindicaliștii derutați la ură, la lozinci extremiste, toate vizând PNȚCD și instituțiile statului. Așa s-a strigat în fața Prefecturii Iași: "Criminalii!", "Asasinii!", după ce parlamentarii și liderii sindicali la care m-am referit s-au grăbit să califice uciderea lui Virgil Săhleanu crimă politică. Pe ce bază?

Toate organele de control competente ale statului au constatat legalitatea contractului de privatizare a Societății "TEPRO". Rezilierea acestui contract nu era posibilă prin denunțarea unilaterală de către FPS, câtă vreme nu expiraseră termenele îndeplinirii condițiilor stipulate în contract, și primul termen era de 31 august 2000, până când investitorul ceh trebuia să facă investiția angajată prin contract.

Am ținut să aduc acest subiect în discuție pentru că duminică, 27 august, cu patru zile înainte de împlinirea termenului menționat, am participat la o întâlnire, pe care personal am pregătit-o între președintele FPS, Radu Sârbu, și o delegație sindicală de la "TEPRO" Iași, condusă de regretatul Virgil Săhleanu. Atunci, analizând cu luciditate gestionarea Societății "TEPRO" și posibilitățile legale de reziliere a contractului, FPS și sindicatul din "TEPRO" Iași, organizat în PAS, au convenit să se situeze pe aceeași poziție procesuală în litigiile care se află pe rolul instanțelor, acestea fiind ușor de dovedit.

Dacă liderii sindicali și politicienii care s-au grăbit să califice asasinatul de la Iași crimă politică au fost stăpâniți și de simțul dreptății și adevărului, pentru a proba discernământ și responsabilitate, așteptăm să-și retragă public acuzațiile și să-și recunoască păcatul. Dacă țin să continue aceste manifestări, căutând implicații politice în această crimă abominabilă, atunci îi invităm să verifice orientarea și apartenența politică a celor care au pregătit privatizarea din interiorul societății și a celor care au gestionat-o, ca membri în Consiliul de administrație, împingând-o spre faliment.

Pot să vă asigur că PNȚCD-ul nu are nici un reprezentant acolo, nici un simpatizant, dar câțiva din cei care au aruncat acuzații iresponsabile au.

În așteptarea retractării declarațiilor incitatoare la dezordine și violență, susținem orice demers care să contribuie la sancționarea cea mai severă a ilegalităților comise în ceea ce presa a numit "Afacerea TEPRO".

Vă mulțumesc.

  Dumitru Pâslaru - despre eforturile PDSR de a constitui un pol social-democrat;

Stimați colegi,

Are în continuare cuvântul domnul Pâslaru Dumitru.

Urmează domnul Ștefănoiu Luca și domnul Simiti Vida Ioan.

   

Domnul Dumitru Pâslaru:

Domnilor și doamnelor,

Eforturile Partidului Democrației Sociale din România de a constitui un pol social-democrat în vederea grăbirii procesului de sintetizare a orientărilor clasice și în spectrul politic românesc au stârnit reacții nu atât în tabăra creștin-democrată sau liberală, ci, paradoxal, în chiar cea de stânga.

Declarația mai veche a unor lideri ai Partidului Democrat, după care "Uniunea Social Democrată este o alianță moartă" nu a șocat pe nimeni. De la început a fost limpede că avem de-a face cu o căsătorie de conveniență în care democrații vizau zestrea miresei, iar PSDR câteva locuri în Parlament, oricum mai puține decât dacă ar fi mers cu Convenția Democrată, învingătoare în 1996.

După ce pasiunile și ambițiile au fost satisfăcute, asociația s-a destrămat și fiecare partid s-a orientat spre alte formule – tovarășii de drum s-au despărțit. Iată însă că acum, în fața proiectului temeinic și cinstit de fuziune a Partidului Social Democrat cu Partidul Democrației Sociale, în vederea constituirii unui puternic partid social-democrat, aflat sigur la guvernare, și deci cu șanse duble de acces în Internaționala socialistă, aflăm că Partidul Democrat este vehement împotrivă.

Că neadmitrea până acum a PDSR în forumul socialiștilor o datorăm lobiului negativ al camarazilor noștri de idealuri între solidaritate și internaționalism nu avem nici o îndoială. Domnul vicepreședinte PD, Bogdan Niculescu-Duvăz, însuși se angajează să fie consecvent: "Atâta timp cât PDSR nu va dovedi că este social-democrat modern în viziunea Internaționalei, atâta timp cât va avea ca acum un discurs populist, noi nu vom fi de acord.", și adaugă: "Nu poți băga un buldog prin gaura făcută de un șoricel.".

Domnul vicepreședinte, vânător iscusit, uită că pe aceeași gaură de șoricel s-a strecurat și șobolanul PD-ist, obținând din exterior legitimitatea și credibilitatea care îi lipseau în interior, tocmai din cauza populismului și duplicității definitorii și infamante.

Atingerea valorilor Internaționalei o aduce chiar PD-ul, încă asociat acum la o guvernare de dreapta, care a promovat restituționismul și polarizarea, a desființat categoriile productive și a instaurat inechitatea socială gravă. Partidul Democrat a adus atingere valorilor Internaționalei, deoarece a desfășurat o reformă împotriva oamenilor, aruncând peste jumătate din populație în mizeria cea mai neagră și slăbind solidaritatea socială a națiunii noastre.

Partidul Democrat agită idealuri umaniste de echitate și solidaritate în campaniile electorale, dar practica guvernării a făcut de fiecare dată proba individualismului și liberalismului rapace, după principiul binecunoscut "Câștigi cu stânga și guvernezi cu dreapta".

Despărțindu-se de Partidul Social Democrat, democrații nu uită să mai profite încă o dată. Chiar ieri, portofoliul ministrului demisionar Smaranda Dobrescu a fost revendicat de Partidul Democat, pe motiv că este totuși urmașul defunctului USD.

Continuând sfaturile vânătorești, domnul vicepreședinte PD ne spune că Partidul Democrației Sociale trebuie să schimbe nu numai sigla, ci și lenjeria. De acord, dar nu putem schimba aliații, politicile, principiile, cum procedează Partidul Democrat, ca pe șosete.

Probabil că partidul lui Petre Roman dorește acest minister ca să înceapă odată politica aceea de reformă și protecție socială cu fața spre cetățean, pe care însă vrea să o pună în operă abia după alegeri. Aici este Rodos, aici sări. De ce este nevoie de altă guvernare PD? Pentru a accede la ministere pe care deja le dețineți?

Este foarte ciudat că, deși colegele și colegii de partid ne asigură, conform sloganului că "El poate!", Petre Roman poate abia după 27 noiembrie, deși toată lumea strigă "Acum!".

Lucrările ședinței au fost conduse în continuare de domnul vicepreședinte Andrei Ioan Chiliman, asistat de domnii Vasile Miclăuș și Corneliu Ciontu, secretari.

 
  Luca Ștefănoiu - exprimarea dezacordului, în numele Grupului parlamentar al PRM, cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.240;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Luca Ștefănoiu. Și mai este pe listă înregistrat domnul deputat Ioan Vida Simiti.

   

Domnul Luca Ștefănoiu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Grupul parlamentar al Partidului România Mare din Camera Deputaților nu este de acord cu Hotărârea Guvernului nr.240 care stabilește, printre altele, prețuri maximale la metale, act normativ care încalcă libera concurență și principiile economiei de piață.

Această ordonanță a mai fost revizuită în 1998 în detrimentul întreprinderilor românești.

Constatăm că Guvernul României, ca emanație a unei coaliții de partide ce se pretind a fi campionii liberalismului și economiei de piață libere, practică un adevărat centralism care ajută clientela politică. În fapt, cu ajutorul Hotărârii de Guvern nr.240, firma indiană "Allen Dill", care a cumpărat Combinatul de cupru "PHEONIX" din Baia Mare, cumpără concentrate de cupru de la Compania Deva și le revinde în Iugoslavia, la combinatul de cupru din localitate Bor.

Din jocul facturilor și al prețului maximal, care este cu 25% mai mic decât prețul de pe piața internațională, noii patroni de la "PHEONIX" Baia Mare obțin profituri uriașe în dauna statului român și a companiei din Deva.

Menționez că încă de anul trecut Partidul România Mare a luat atitudine împotriva vânzării cu numai 111.000 de dolari în favoarea indienilor de la "Allen Dill" a Combinatului de cupru "PHEONIX" Baia Mare, singurul combinat de cupru și singura rafinărie de aur din țară, noii patroni oprind practic orice activitate la "PHEONIX" Baia Mare și obținând profituri mari numai prin revânzarea concentrațiilor de cupru. Omul cheie în această afacere este liderul sindical Ralf Colțea, care a instrumentat întreaga inginerie financiară. Concret, compania de profil din Deva nu poate vinde concentratul de cupru la un preț mai mare decât cel stabilit de Hotărârea de Guvern nr.240, preț mai mic cu 25% decât cel internațional.

Mai mult decât atât, producția de concentrate de cupru este masiv subvenționată de la bugetul statului. Respectiva subvenție, în cazul exportului, nu se reîntoarce la stat, cum ar fi normal, ci mărește profiturile firmei care face exportul, în speță ale indienilor de la "PHEONIX" Baia Mare.

Din surse sigure de la Ministerul Industriilor, se încearcă prin diferite metode să se generalizeze această acțiune și la alte companii de profil din țară, un lucru extraordinar de păgubitor pentru statul român.

Pentru toate aceste motive, Grupul parlamentar al Partidului România Mare din Camera Deputaților cere Guvernului să anuleze Hotărârea de Guvern nr.240 și să lase liber jocul cererii și al ofertei pe piața românească.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da, vă mulțumesc.

 
  Simiti Ioan Vida - comentariu asupra opțiunii PNȚCD în privința regimului proprietății.

Domnul deputat Ioan Vida Simiti care, dacă nu mă înșel, este ultimul pe această listă a intervențiilor.

Aveți cuvântul.

   

Domnul Simiti Ioan Vida:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

După 1989 și cu precădere în ultimii 4 ani de guvernare, refacerea sistemului proprietății private a fost pentru Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat o problemă prioritară.

Interesul cu care noi am tratat chestiunea proprietății nu a avut nici pe departe calitatea unui moft și nici nu a fost motivat de presupuse afinități moșierești, așa cum au vrut să sugereze anumite forțe politice din România, marcate profund de conceptul luptei de clasă sau de reminiscențele unui discurs ideologic tipic perioadei comuniste.

La o privire mai atentă și necondiționată de sechelele ideologice retrograde, se va putea observa că opțiunea PNȚCD în privința regimului proprietății este fundamentată în mod incontestabil pe considerente de ordin economic și moral, opțiune susținută prin toate mijloacele politice posibile, în condițiile în care statul român are datoria să restituie bunurile confiscate abuziv în deceniile de teroare comunistă, acolo unde ele există, sau să plătească daune, acolo unde nu se mai pot realiza restituirile.

În fapt, configurația oricărui sistem economic este determinată în chip esențial tocmai de forma și de statutul proprietății.

Nu se va investi suficient în România, și în orice caz nu în conformitate cu așteptările noastre, atâta timp cât statul nu garantează proprietatea, ci doar o ocrotește, potrivit Constituției care, mai devreme sau mai târziu, va trebui amendată.

Prin urmare, dacă nu dorim o tranziție eternă de la economia socialistă la cea capitalistă, este nevoie de un transfer accelerat al proprietății agrare, industriale sau imobiliare din domeniul statului în cel privat. Acesta este obiectivul pe care PNȚCD l-a urmărit cu consecvență în ultimii 4 ani și care, dacă suntem capabili de o minimă decență politică, putem fi de acord că este indisolubil legat de ideea și voința oricărei reforme economice din România.

Recomandarea PDSR-ului și a "ceapistului" Triță Făniță de a ne ocupa de reforma economică și a neglija reforma proprietății este nu numai o încercare ridicolă de a ridica o casă fără fundație, dar mi se pare și o mostră de exces demagogic sau chiar de rea intenție.

În orice caz, asemenea reflexe mentale au expus, ca să mă refer numai la ultimii 4 ani, reforma sistemului de proprietate din România la tergiversări inacceptabile și care se vor răsfrânge negativ asupra evoluției societății românești, în general, cât și asupra cetățeanului român, în particular.

Toate aceste probleme sunt determinate, după cum am mai arătat, de o atitutine de tip proletar, specifică anilor ’50, și care își găsește astăzi exponenți importanți în anumite forțe politice ale Opoziției, mai mult sau mai puțin democrate, și chiar ale Coaliției de guvernământ.

Vom vedea dacă pentru aceste întârzieri cei vinovați se vor dovedi capabili să-și asume responsabilitatea. În ceea ce mă privește, eu am cele mai serioase îndoieli.

Din păcate, obstacolele așezate în fața unei restructurări rapide a sistemului de proprietate din România nu s-au limitat numai în cadrul legislativ, ele au fost propagate pe rețeaua anumitor filiații ideologice spre instituțiile administrative și juridice locale care, profitând de incoerențele, s-ar crede premeditate, sau chiar de vidul legislativ existent, au lucrat în multe situații împotriva interesului cetățeanului și ale proprietarului, în general.

La acest nivel, după opinia mea, funcționează două tipuri de mecanisme care obstrucționează un transfer eficient al proprietății de stat către sectorul privat, pe de o parte din cauza predispoziției la corupție, observabilă atât în actul administrativ, cât și cel juridic. Pot fi constatate decizii sau, după caz, sentințe care frizează bunul simț sau care neglijează până la bruma de legislație din domeniu existent în România.

Dintr-un alt punct de vedere, dificultățile pe care le întâmpină procesul reașezării sistemului de proprietate sunt cauzate de blocajele mentale și ideologice uneori intersate, pe care le putem remarca în importante segmente ale administrației locale, urbane sau rurale, care au aparținut și aparțin cu precădere Opoziției.

Iată de ce, stimați colegi din Opoziție, înainte de a vă gândi la fotoliile viitoarei Puteri, consider că ar fi nimerit să demonstrați în afara oricărui discurs de ordin formal că sunteți susținăorii proprietății private capitaliste, cel puțin în aceeași măsură cu care ați susținut proprietatea de tip socialist.

O asemenea schimbare în abordarea problematicii proprietății ar putea fi etalată în perioada imediat următoare, când legislația proprietății va trebui în mod obligatoriu definitivată și în primul rând aplicată. În schimb, aserțiunile ostile la adresa efortului de reașezare a sistemului de proprietate nu vor face altceva decât să ridice serioase semne de întrebare asupra voinței și putinței anumitor forțe politice din România, extrem de bine cotate în ultimele sondaje de opinie, pe direcția continuării proiectului integrării europene și a dezvoltării economiei capitaliste.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Vă mulțumesc și eu.

 
   

Cu aceasta, s-a încheiat prima parte a programului de astăzi, cea destinată diverselor intervenții ale deputaților.

Vă anunț că, din totalul celor 343 de deputați, și-au înregistrat prezența la lucrări 275, 68 fiind absenți. Din aceștia, 13 participă la alte activități, și anume 9 sunt membri ai Guvernului și 4 sunt în deplasare în străinătate. Deci, cvorumul prevăzut de art.128 din Regulamentul nostru este întrunit. Cvorumul de lucru, de 172 minus 13, astăzi este de 159.

 
Dezbaterea și adoptarea proiectului de Lege privind egalitatea șanselor la accesul în învățământul superior.  

Conform ordinii de zi aprobate ieri, vom începe cu proiectul de Lege privind egalitatea șanselor la accesul în învățământul superior.

Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport, și respectiv din partea inițiatorului, vă rog să vă ocupați locurile.

Doresc să știu dacă dintre inițiatori se află vreunul în sală și dacă au fost convocați. Deci, întreb Secretariatul tehnic dacă au fost convocați pentru astăzi, la ora 10,00, inițiatorii acestui proiect de lege? Marea majoritate văd că sunt colegi senatori. Au fost convocați?

Bun, dacă n-avem inițiatori, oricum, numai cu comisia nu putem să lucrăm. Inițiatorul nu este Ministerul Educației Naționale, ci sunt niște senatori.

Ministerul Educației Naționale poate să participe ca invitat, evident, să-și spună cuvântul, dar trebuie să fie prezenți obligatoriu inițiatorii, să își susțină acest proiect. În lipsa lor, este inechitabil să fie dezbătut proiectul de lege.

Apar ca inițiatori: doamna deputat Andronescu, domnul deputat Napoleon Antonescu, domnul deputat Ana Gheorghe (Hunedoara), domnul deputat Cotrutz, domnul deputat Cândea, domnul deputat Vâlceanu, domnul deputat Marineci, domnul deputat Secară, domnul deputat Drecin, domnul deputat Alexandru Albu de la P.D.S.R., domnul deputat Leonard Cazan. Rugămintea mea este ca, dintre inițiatori, să vină să ia loc în bancă, dintre cei citiți, unul, doi, ca să susțină proiectul de lege. Altminteri nu-l putem dezbate.

Deci, din partea inițiatorilor, domnul deputat Gheorghe Ana (Hunedoara). Ceilalți, sunt câțiva în sală și nu este nici o problemă.

La ora actuală, condițiile procedurale s-au întrunit. Din partea inițiatorilor, îi dau cuvântul domnului deputat Gheorghe Ana. Fac mențiunea că acest proiect de lege a fost dezbătut la Senat și că la Camera Deputaților există un raport care aduce o serie de îmbunătățiri textului și de fapt aici vom urmări dezbaterea numai de pe raport, pentru că afectează cam toate articolele.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Gheorghe Ana (HD):

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Un număr de 21 de senatori și un număr de 18 colegi deputați am inițiat un proiect de Lege privind egalitatea șanselor la accesul în învățământul superior. Obiectul acestei inițiative legislative are, în esență, în vedere, faptul că din cadrul unui însemnat număr de familii cu venituri modeste, nu pot accede la învățământul superior și, deci, să-și continue studiile tineri de certă valoare, care, după ce și-ar încheia studiile superioare, ar deveni specialiști și participanți la îmbogățirea patrimoniului științei naționale.

Am plecat de la constatarea că numărul actual al burselor sociale de studiu, acordate de Ministerul Educației Naționale, este total insuficient, și, de aici, proiectul de lege pe care l-am supus dezbaterii Parlamentului. Reiterez ceea ce și distinsul președinte de ședință a spus, el deja a trecut prin Senat și se dezbate astăzi în Camera noastră. Deci, acest proiect de lege urmărește crearea unor mecanisme financiare care să permită sprijinirea materială a studenților, pe toată durata de școlarizare. În acest sens, atât instituțiile de învățământ superior, cât și alte persoane juridice, să poată acorda burse sociale, iar în conformitate cu art. 10 din acest proiect de lege, băncile să poată, la rându-le, acorda credite rambursabile pentru studenții cu venituri materiale mici.

Cu amendamentele pe care Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport vi le-a prezentat în raportul său domniilor voastre, vă invităm să participați la dezbateri, să fiți de acord cu această inițiativă, care vine să întregească aria măsurilor pe care înțelegem să le luăm în vederea sprijinirii dezvoltării învățământului în România.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Din parte comisiei dorește să ia cuvântul domnul președinte Anghel Stanciu. Aveți cuvântul.

 
   

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Așa cum se observă și din raportul comisiei, comisia a acordat aviz favorabil, ținând seama și de avizul Comisiei pentru buget, finanțe, bănci, respectiv, al Comisiei juridice, de disciplină și imunități. În consecință, se are în vedere acordarea unor burse sociale, posibile, din fondurile extrabugetare, în principal extrabugetare ale instituțiilor de învățământ.

Totodată, sursele proprii ale instituției pot servi, în funcție de ceea ce stabilesc organele alese, respectiv Senatul și Consiliile profesorale, să acorde, de la caz la caz, în funcție de specializări, de profiluri și de solicitări aceste burse.

Noi credem că întregește complexul de măsuri prevăzute și în Legea învățământului, pe lângă bursele sociale acordate de stat, iată că se creează premisele ca și instituția să poată să acorde, din sursele proprii sau din alte venituri extrabugetare, aceste burse. Deci, este, dacă doriți, o chestiune complementară, lucru care întărește autonomia universitară și în plan financiar, în speță, pe segmentul burse.

Ca urmare, Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport vă adresează rugămintea să votăm acest proiect de lege în varianta care a ieșit de la comisie.

Vă mulțumim anticipat.

 
   

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Din partea grupurilor parlamentare, dacă dorește cineva să ia cuvântul pentru dezbaterile generale? Nu.

Trecem la dezbaterea propunerii legislative.

Vom lucra numai pe raportul comisiei, cum am zis anterior.

La nr. crt. 1, titlul legii. Este vorba de propunerile comisiei. Dacă față de aceste propuneri, sunt intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Adoptat în unanimitate.

Articolul 1, în forma propusă de comisie. Dacă sunt intervenții?

Din partea ministerului, vă rog, poftiți la microfon.

Pentru stenogramă, prezentați-vă cu titlul complet, în așa fel încât să rămână înregistrat.

 
   

Domnul Adrian Miroiu:

Sunt Adrian Miroiu, secretar de stat în Ministerul Educației Naționale.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Noi avem în față raportul Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport a Camerei Deputaților, raport care diferă de proiectul de lege care a fost aprobat în Senat.

Vreau să spun dintru început că Ministerul Educației Naționale nu a fost de acord cu acest proiect de lege, în forma în care a fost adoptat de către Senat.

Motivele noastre sunt următoarele: deși se pleacă de la o problemă reală, anume aceea că în învățământul superior trebuie să asigurăm o mai mare egalitate de șanse pentru tinerii care provin din medii defavorizate, din familii cu venituri scăzute, acest proiect, propriu-zis nu aduce măsurile pe care le considerăm că ar fi de dorit.

Același lucru se menține și în forma în care a fost modificat de către Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport a Camerei Deputaților. Propriu-zis, proiectul acesta spune un singur lucru: în afară de bursele pe care le cunoaștem și care sunt cuprinse în Legea învățământului, se instituie ceea ce se cheamă "burse sociale de studiu", burse care pot fi acordate din fondurile extrabugetare ale instituțiilor de învățământ superior.

Ceea ce vreau să spun este următorul lucru: în prezent, instituțiile de învățământ superior pot să-și constituie astfel de burse, astfel de fonduri și acordă burse de acest tip studenților, și, de asemenea, acordă și alte forme de sprijin pentru studenți. Cunoaștem că există studenți care sunt înscriși pe locuri care nu sunt subvenționate de la buget, iar unele instituții de învățământ superior acoperă din fondurile lor extrabugetare cheltuielile pentru finanțarea de bază pentru studenții care sunt înscriși pe locuri care nu sunt subvenționate de la buget.

Sigur, repet, intenția este lăudabilă, însă consider că ea nu aduce, propriu-zis, nimic nou. Nu este cazul să avem un act normativ de puterea unei legi pentru a institui aceste lucruri. Sunt suficiente acte cu o putere mai redusă, nici măcar Hotărâri de Guvern, ci Ordin al ministrului Educației Naționale, prin care să se reglementeze acest lucru.

De altfel, vreau să spun că, încă din anul trecut, au fost promovate Ordine ale ministrului Educației Naționale, prin care se autorizează universitățile să acorde astfel de sprijin pentru studenți.

Aceasta este o observație cu caracter general.

Noi avem și observații cu caracter particular, care se referă la unele articole, dar acestea nu cred că este cazul să fie menționate acum.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Bun. Vă întreb, la art. 1, dacă aveți vreun amendament propus sau v-ați gândit la vreo intervenție?

 
   

Domnul Adrian Miroiu:

Nu.

Deci, ce vreau să spun? În forma în care este art. 1, noi nu putem să avem nimic împotrivă. Voiam doar să menționez chestiunea generală a nevoii reglementării la nivel de lege a acestei probleme.

 
   

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Bun. Aceasta este o chestiune de altă natură, pe care inițiatorii au considerat-o că este altminteri. A trecut prin Senat. Noi avem un proces legislativ care este prevăzut de Constituție. În momentul de față suntem în acest proces. Nu se poate reveni asupra lui. Singura noastră soluție este ca să scoatem o lege care să aibă un conținut cât mai corect și care să poată să fie aplicată în folosul celor pentru care este făcută. Deci, în nici un caz, nu se mai pune acum problema revenirii asupra procesului legislativ.

La art. 1 îi dau cuvântul...

 
   

Domnul Adrian Miroiu:

Nu avem nici o obiecție la forma în care este art. 1.

 
   

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Deci, nu aveți.

Îi dau cuvântul domnului deputat Anghel Stanciu, pentru o precizare. Aveți cuvântul.

 
   

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte,

În ceea ce privește necesitatea legii și așa mai departe...

 
   

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

O secundă, vă rog...

Am rugămintea ca persoanele care nu sunt deputați să nu mai pătrundă în incinta acestei săli.

Rog ca personalul care este, prin natura serviciului, angajat să țină ordinea la intrarea în sală, să nu mai permită intrarea în sală a persoanelor care nu sunt deputați sau senatori.

Vă mulțumesc.

Aveți cuvântul.

 
   

Domnul Anghel Stanciu:

Deci, dacă-mi permiteți, domnule președinte, înainte de pct. 1, vreau să fac o precizare: ministerul a avut delegat la comisie, când s-a dezbătut acest proiect de lege, și și-a spus punctul de vedere acolo, punct de vedere care a coincis cu cel al comisiei, adică a fost de acord.

A doua: există în practica acestui minister o chestiune foarte interesantă, ca pe text de lege dânșii să dea ordine de aplicare a textului de lege. Este o altă fațetă a democrației originale românești. Probabil că se va opri acest sistem.

Prin urmare, exact cum ați precizat dumneavoastră, intrăm pe text de lege și, la art. 1, textul pe care comisia l-a propus este cel înscris la a doua coloană: "Lege privind egalitatea șanselor de a urma studii în învățământul superior prin acordarea burselor sociale de studiu".

Este o modificare a textului inițial.

Vă rugăm să o supuneți votului.

 
   

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Deci, revin. Dacă mai sunt alte intervenții la nr. crt. 2 din raport, referitor la art. 1? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? (În acest moment, un domn deputat din Grupul parlamentar al P.N.Ț.C.D. vociferează că, deși a ținut mâna ridicată mult timp, nu i s-a dat cuvântul).

Da. Îmi pare foarte rău... Eu am doi secretari de ședință care trebuie să-mi atragă atenția. Nu eu trebuie să fiu cel care intervin și vă rog frumos, faceți un semn, nu? Eu nu pot să vă dau cuvântul, dacă nu mi se spune că doriți cuvântul.

Deci, suntem în procesul de votare.

Voturi împotrivă? Cine votează împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? Două abțineri.

Adoptat.

Intervenții la art. 2, nr. crt. 3 din raport?

Domnule deputat Dejeu,

Aveți cuvântul.

 
   

Domnul Gavril Dejeu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Comisia, după părerea mea, pe bună dreptate a înlăturat din conținutul proiectului de lege varianta alocării de sume din bugetul de stat în vederea constituirii acestor burse sociale, fiindcă, pe bună dreptate, bugetul de stat este afectat pentru bursele, în general, pe care universitățile sau instituțiile de învățământ superior le pot acorda.

Dar, în art. 2, se mențin două surse de alimentare a acestei acțiuni și anume: "sponsorizările, veniturile proprii și alte surse extrabugetare", care nu sunt menționate, deși în proiectul de lege era vorba și de "donații". Evident că, și donațiile intră în noțiunea de "alte surse".

Mă refer la argumentația făcută de reprezentantul Ministerului Învățământului. Cine va depune diligențe și eforturi pentru ca aceste surse, cel puțin din sfera donațiilor și a sponsorizărilor, să vină să alimenteze fondul? Este evident că universitățile, instituțiile de învățământ superior. Altcineva nu poate. Cine va depune eforturi pentru ca, eventual, persoane fizice să sponsorizeze? La fel. Au Senatele universitare, la ora actuală, în virtutea principiului autonomiei, căderea și competența de a se ocupa de aceste probleme și de a stabili, în cadrul fondurilor disponibile, aceste burse sociale? Au. Probabil că această reglementară legală este mai detaliată decât reglementările pe care le avem la ora actuală.

În principiu, mult pe mult nu strică, dar la nivelul principiilor de legiferare, atunci când avem dispoziții, cum arăta reprezentantul Ministerului Învățământului, care permit realizarea și satisfacerea dezideratului pe care-l urmărim în acest proiect, din punct de vedere al fenomenului legiferării în România, este păgubos ca să suprapunem dispoziții și reglementări care se suprapun.

De aceea, socot că, dacă, totuși, așa cum a spus domnul președinte, suntem în situația de a promova proiectul, și nici nu avem altă cale, socot că acest art. 2 din raport ar putea să fie supus discuției cu Ministerul Învățământului, și eu aș cere chiar părerea Ministerului Învățământului dacă, în constituirea acestui fond, nu există posibilitatea unei entități, a unui cuantum stabil și asigurator, fiindcă sursele extrabugetarre enumerate aici sunt absolut aleatorii și dacă, prin urmare, din fondul de burse pe care instituțiile de învățământ superior le au, nu există posibilitatea defalcării, o dată cu adoptarea acestui proiect de lege care vine să instituționalizeze, de această dată prin lege, această formă de sprijinire a învățământului superior, dacă nu există posibilitatea defalcării unui cuantum pentru a porni măcar de la o sursă sigură de alimentare a fondurilor necesare, fiindcă tot ce vedem aici: sponsorizări, venituri proprii ale instituției, donații și alte surse extrabugetare nu spun, practic și concret, nimic decât în sfera unei eventualități de realizare.

Și aș dori să știu din partea Ministerului Învățământului, dacă nu există posibilitatea ca, alături de aceste surse, o dată cu instituționalizarea acestei forme de sprijin, să nu fie alocată o cotă cât de mică din bugetul de stat pentru a asigura instituțiile de învățământ superior că, cel puțin o cotă minimală de resurse financiare, există pentru această instituție pe care noi, acum, vrem s-o instituim prin lege.

 
   

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Da. Vă mulțumesc.

Îi dau cuvântul domnului deputat Petrescu.

Aveți cuvântul.

 
   

Domnul Virgil Petrescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Această lege care a fost dezbătută în cadrul comisiei și adusă la o formă acceptabilă de cei din Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport, tocmai de la această idee a plecat.

Fondul de burse, transmis prin bugetul de stat a fost asigurător în proporție de 20 și 45%, în 1997 a fost 45,4% comparativ cu numărul studenților, mai târziu au crescut bursele și a scăzut numărul studenților care au beneficiat, în momentul de față 100.000 studenți de la stat beneficiază de burse. Era această problemă, de a crea posibilitatea ca acele universități care dispun de surse extrabugetare, de venituri proprii, donații, sponsorizări, precum și contracte de cercetare și altele să poată constitui suplimentar acest fond de burse. Repet: este un fond suplimentar.

Deci, nici nu se pune problema să afectăm bugetul de stat, pentru că acela oricum există și este constituit și transmis universităților în funcție de un anumit criteriu..., de mai multe criterii, de fapt, între care și numărul de studenți. Bineînțeles, nu numai acest lucru.

Deci, acel fond există, se transmite universităților, cuantumul bursei este stabilit de către Senatul universitar. Ceea ce am făcut noi la Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport este ca să existe, să dăm posibilitatea universităților ca peste acest fond să constituie un altul, dacă doriți, de rezervă, de garanție a unor burse sociale de sprijin de studiu.

Prin urmare, nici nu se pune problema de principiu, ca bani de la bugetul de stat să intre în acest fond, pentru că intră în celălalt. Deci cred că s-a lămurit care a fost intenția comisiei la punctul 2. De altfel, prezența Ministerului Educației Naționale a fost permanentă, în cadrul discutării acestui proiect de lege.

 
   

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Da, vă mulțumesc.

Apare ca evident că dorința inițiatorilor a fost să nu se afecteze bugetul de stat și alocațiile de la bugetul de stat.

Dacă mai sunt alte intervenții la nr.crt.3? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

În unanimitate, adoptat.

Nr.crt.4 din raport.

Intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Adoptat în unanimitate.

Nr.crt.5 din raport.

Intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Nr.crt.6 din raport.

Intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Nr.crt.7 din raport.

Intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Poftim? Am ajuns la nr.crt.7. Dacă aveți ...(Îi răspunde domnului deputat Acsinte Gaspar, care și-a exprimat dorința de a lua cuvântul.)

Deci nr.crt.7.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Este o intervenție la nr.crt.6 din raport...

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

La nr.crt.6, la alin.2, tocmai am discutat cu membrii comisiei și consider că se impune să se facă o precizare, pentru a nu se crea dificultăți în aplicarea legii, în sensul că alin.2 al art.4 să fie reformulat în felul următor: "Bursa socială de studiu poate fi cumulată cu oricare altă formă de bursă de stat, cu excepția bursei de ajutor social acordată semestrial". Pentru că, de pildă, am un elev care îndeplinește condițiile prevăzute la art.4 alin.1, în sensul că veniturile în familie sunt foarte reduse, dar acest elev poate să fie eminent și să poată să obțină, pentru notele pe care le are, bursă de merit, bursă specială. Și atunci, să trecem în text, acolo, că se poate cumula bursa socială cu celelalte forme, cu excepția bursei de ajutor social.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Comisia înțeleg că este de acord cu această formulare, inițiatorii și ministerul de acord.

Deci, pentru alin.2, textul în forma în care a fost citit de domnul deputat Acsinte Gaspar.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.4, în forma comisiei, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

La nr.crt.8 din raport, referitor la art.6, avem o intervenție din partea ministerului.

Aveți cuvântul, domnule secretar de stat.

Rog comisia să fie atentă, rog și inițiatorii.

 
   

Domnul Adrian Miroiu:

Intervenția privește o precizare și propun ca formularea să fie următoarea: "Menținerea bursei sociale de studii e condiționată de îndeplinirea standardului impus de Senatul universitar" - și acum se adaugă "pentru îndeplinirea obligațiilor de studiu ale studenților" și textul curge în continuare.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Inițiatorul? De acord.

Comisia? De acord.

Deci art.6, cu completarea propusă de minister, la nr.crt.8 din raport.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Adoptat în unanimitate.

Nr.crt.9 din raport.

Intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Nr.crt.10 din raport.

Intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

La nr.crt.11 din raport, dacă sunt intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Adoptat în unanimitate.

Onorați colegi,

Este o lege organică, v-o supun spre aprobare prin vot deschis cu mâna ridicată.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abțineri? O abținere.

Deci cu un vot împotrivă și o abținere, în condițiile cvorumului pe care l-am citit la începutul ședinței, a fost adoptată ca lege organică, acest proiect de lege.

 
Dezbaterea și adoptarea proiectului de Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Turcia privind înființarea și funcționarea de Centre Culturale, semnat la Constanța la 18 aprilie 1996.  

Continuăm cu proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Turcia privind înființarea și funcționarea de Centre Culturale, semnat la Constanța la 18 aprilie 1996.

Rog, reprezentanții ministerului, să poftească în banca miniștrilor.

Rog, din partea Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, dacă e vreun membru al comisiei aici, rog să poftească. Deci Comisia pentru cultură rog să-și ocupe locul, reprezentanții comisiei! Rog comisia să poftească aici și rog Secretariatul tehnic să invite comisiile care trebuie să fie prezente în sală. Chiar nu e nimeni de la Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă în sală?!

Voci din sală:

Sunt la comisie!

   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Nu au ce să caute la comisie acum, trebuie să stea în sală!

Vă rog să-i convocați și pe cei de la celelalte comisii care urmează: Comisia pentru buget, finanțe, respectiv de la Comisia pentru politică externă.

Chiar nu e nimeni de la Comisia pentru cultură?

Domnule deputat Badea, bine că ați venit, ca să putem începe.

Deci proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Turcia pentru înființarea și funcționarea de Centre Culturale, semnat la Constanța la 18 aprilie 1996.

Inițiatorul?

Deci, din partea Ministerului de Externe, aveți cuvântul.

 
   

Domnul Mihai Dobre:

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

Sunt Mihai Dobre, director general pentru afaceri strategice și globale în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, am fost delegat de ministrul afacerilor externe să prezint acest proiect de lege.

Este vorba de Acordul privind înființarea și funcționarea de Centre Culturale între Guvernul României și Guvernul Republicii Turcia, semnat la 18 aprilie 1996 la Constanța. Acordul asigură cadrul juridic necesar pentru crearea centrelor culturale ale României la Ankara și la Istanbul și a centrelor culturale ale Republicii Turcia la București și la Constanța. Acest acord a fost încheiat pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea prelungirii sale automate pe noi perioade de câte 5 ani. Partea turcă l-a ratificat deja.

În conformitate cu prevederile art.16 din Acord, acesta va intra în vigoare în momentul notificării reciproce de către părți a îndeplinirii cerințelor stabilite prin legislația internă.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Din partea comisiei sesizate în fond, îi dau cuvântul domnului deputat Badea.

 
   

Domnul Ioan Alexandru Badea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Comisia pentru cultură, care a fost sesizată în fond cu acest acord, a avizat în unanimitate supunerea spre dezbatere a acordului, în forma care a fost înaintată de Ministerul de Externe.

Precizăm că Acordul a fost deja avizat în Senat. Deci rugăm plenul să treacă la discutarea și aprobarea acestui proiect care este, fără discuție, așa cum s-a arătat și în Expunerea de motive, util, pentru dezvoltarea colaborării în plan cultural și nu numai, ambelor părți.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Onorați colegi,

Înainte să trecem mai departe, vă aduc la cunoștință că, într-una din loji, se află o delegație olandeză condusă de domnul senator Huib Eversdijk care este membru și în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei și consul onorific general al României în Olanda. (Aplauze)

Să le urăm bun venit și un bun sejur în țara noastră.

Cu aceasta, trecem la dezbaterile generale. Dacă dorește cineva să ia cuvântul, din partea grupurilor? Nu.

 
   

Domnul Marțian Dan (din sală):

Am o întrebare!

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Aveți o întrebare?

Îi dau cuvântul domnului deputat Dan.

Vă rog, domnule deputat.

 
   

Domnul Marțian Dan:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Sigur că, ținând seama de relațiile în diferite planuri dintre România și Turcia, Acordul care este supus atenției noastre merită, evident, să fie ratificat. Sunt lucruri importante, și reglementarea lor pe baza unor negocieri dintre cele două țări este binevenită și trebuie susținută. Am, însă, o mare nedumerire. Acest acord a fost semnat la 18 aprilie 1996, deci au trecut mai bine de 4 ani de când el a fost semnat. Se prevede că, dacă nici una dintre țări nu denunță, nu declanșează procedura de denunțare a lui, de renunțare la acest acord, după 5 ani el prelungește în mod automat pentru încă 5 ani.

Întrebarea pe care vreau eu s-o pun, și care nu este o întrebare nouă, ci este una care are tangență cu modul în care lucrează Ministerul de Externe și cu modul în care sunt gestionate problemele cu diferite țări, este următoarea: de ce au trebuit să treacă 4 ani, până când acest acord ajunge în Parlament și se cere ratificarea lui?

Mie mi se pare că acest mod de a lucra și de a trata lucrurile, această atitudine birocratică, formală, această rugină a indiferenței sunt de rău augur și trebuie odată, la Ministerul de Externe, să înceteze astfel de atitudini, dar, în orice caz, vreau răspuns de ce se supune atât de târziu ratificării.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Este o întrebare pe care, evident, mi-am pus-o și eu, când am văzut din 1996, de când a fost semnat.

Aveți cuvântul, domnule reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe, pentru a răspunde.

E adevărat că la Senat a fost trecut pe 19 iunie 2000. Deci întrebarea oricum rămâne valabilă.

Aveți cuvântul.

 
   

Domnul Mihai Dobre:

O să încerc să răspund întrebării ridicate de domnul deputat Dan.

Acordul a trecut prin procedura internă de avizare. Datorită unor obiecții ridicate de Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor, a fost necesară, la un moment dat, modificarea lui. La acest moment el se găsește în conformitate cu obiecțiile formulate. E adevărat, însă, întârzierea de 4 ani este destul de greu scuzabilă.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Dacă nu mai sunt alte intervenții din partea grupurilor parlamentare, o să trecem la dezbaterea propunerii legislative.

Vom începe cu titlul.

Dacă sunt intervenții? Nu.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Adoptat în unanimitate.

Articolul unic al legii.

Intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Vă supun spre aprobare legea, în ansamblul ei, ca lege ordinară, prin vot deschis cu mâna ridicată.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Adoptată în unanimitate.

Vă mulțumesc.

 
Dezbaterea și adoptarea proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență nr.62/2000 privind ratificarea Memorandumului de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Europeană referitor la Programul RO9904 pentru restructurarea întreprinderilor și reconversie profesională (RICOP), semnat la București, la 30 decembrie 1999 (procedură de urgență).  

Continuăm cu proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență nr.62/2000 privind ratificarea Memorandumului de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Europeană referitor la Programul RO9904 pentru restructurarea întreprinderilor și reconversie profesională (RICOP), semnat la București la 30 decembrie 1999.

Comisia pentru buget, finanțe, bănci.

Vă rog.

Este un proiect aflat în procedură de urgență. Rog Biroul comisiei să propună timpii de dezbatere.

   

Domnul Neculai Grigoraș:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Este o ordonanță relativ scurtă și cred că sunt suficiente 15 minute pe total și 3 minute la fiecare articol.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulțumesc.

Vă supun spre aprobare cei doi timpi propuși de Biroul comisiei.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Potrivit art.105 din regulamentul nostru, vom trece la dezbaterea acestei ordonanțe de urgență și vom începe cu textul ordonanței.

La titlul ordonanței, intervenții. Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Intervenții la articolul unic al ordonanței. Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Ordonanța, în ansamblul ei.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Trecem pe textul legii pentru aprobare a ordonanței și vom începe cu titlul legii.

Dacă sunt intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Articolul unic al legii.

Intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Adoptat în unanimitate.

Vă supun spre aprobare legea în ansamblul ei, ca lege ordinară, prin vot deschis cu mâna ridicată.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Adoptată cu unanimitatea celor prezenți.

 
Dezbaterea și adoptarea proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență nr.73/2000 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.15/1998 privind înființarea, organizarea și funcționarea Institutului European din România.  

Următorul punct pe ordinea de zi e proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.73/2000 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.15/1998 privind înființarea, organizarea și funcționarea Institutului European din România.

Comisia pentru politică externă, vă rog să propuneți timpii de dezbatere, având în vedere că suntem în procedură de urgență.

   

Domnul Victor Boștinaru:

Cred că putem propune maximum 2 minute de fiecare articol, dacă sunt probleme, și 10 minute cu totul.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Bun. Deci 10 minute și 2 minute, propunerile președintelui Comisiei pentru politică externă, care a fost sesizată în fond.

Vă supun timpii spre aprobare.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Adoptați în unanimitate.

Potrivit art.105 din regulamentul nostru, vom trece la dezbaterea acestui proiect de lege. Conform obișnuinței pe care o avem, începem cu textul ordonanței.

Titlul ordonanței.

Intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.I al ordonanței.

Intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.II al ordonanței.

Intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Ordonanța, în ansamblul ei?

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Trecem la textul legii.

Vom începe cu titlul legii.

Intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Articolul unic al legii.

Intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Vă supun spre aprobare legea, în ansamblul ei, ca lege ordinară, prin vot deschis cu mâna ridicată.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Adoptată cu unanimitate.

Cu aceasta, având în vedere că este ora 11, rog grupurile parlamentare să facă un efort să îi aducă în sală pe colegi.

Conform programului și ordinii de zi adoptate, de la ora 11, vom avea dezbaterea proiectului de Hotărâre privind modificarea Regulamentului Camerei Deputaților, care are un caracter organic și unde nota pe care o am spune că se lucrează pe raportul comisiei.

Rog Comisia sesizată, respectiv Comisia pentru Regulament, să-și ocupe locul.

Rog inițiatorii să-și ocupe locurile în banca inițiatorilor.

Dar unde sunt inițiatorii?

 
Dezbaterea și adoptarea proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.118/1999 privind înființarea și utilizarea Fondului național de solidaritate (procedură de urgență).  

Deci, până când vine inițiatorul, pentru ca să nu pierdem timpul, pentru că este delegația aceasta străină și probabil că va mai întârzia un minut sau două, vă propun să trecem la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.118/1999 privind înființarea și utilizarea Fondului Național de Solidaritate.

Întreb dacă de la Comisia pentru muncă și protecție socială este cineva din Birou.

Domnule deputat, am rugămintea, fiind în procedură de urgență, să propuneți timpii de dezbatere, ca să putem trece la dezbaterea acestei ordonanțe de urgență.

Aveți cuvântul, domnule deputat Stanca.

   

Domnul Teodor Stanca:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Pentru Ordonanța de urgență nr.118/1999 privind înființarea și utilizarea Fondului Național de Solidaritate, propun per ansamblu 20 de minute, cu o intervenție de 2 minute.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Ați propus cei doi timpi. Vi-i supun spre aprobare.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Adoptați în unanimitate.

Conform prevederilor art.105, trecem la dezbaterea proiectului de lege. O să începem, însă, cu textul ordonanței, și anume titlul ordonanței.

Titlul ordonanței. Intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.1.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.2.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.3.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.4.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.5.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.6.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.7.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.8.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.9.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.10.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.11.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.12.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.13.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.14.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Ordonanța în ansamblul ei.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Trecem pe textul legii. Titlul legii.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Articolul unic al legii.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Vă supun spre aprobare legea în ansamblul ei, ca lege organică, prin vot deschis cu mâna ridicată.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Adoptată în unanimitate.

 
Dezbaterea și adoptarea proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență nr.5/2000 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.118/1999 privind înființarea și utilizarea Fondului național de solidaritate (procedură de urgență)  

Mai este încă o ordonanță de urgență: proiect de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență nr.5/2000 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 118/1999 privind înființarea și utilizarea fondului național de solidaritate. Îl rog pe domnul deputat Stanca, din partea Biroului comisiei, să propună timpii. Aveți cuvântul.

   

Domnul Teodor Stanca:

Mulțumesc. Pentru această ordonanță de modificare și completare a ordonanței care tocmai am aprobat-o, propun 10 minute cu 2 minute pe intervenție. Mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă supun spre aprobare timpii propuși de Biroul comisiei.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Adoptați în unanimitate.

Conform prevederilor art.105, trecen la dezbaterea proiectului de lege. O să începem însă cu textul ordonanței. Titlul ordonanței.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Articolul unic al ordonanței.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Ordonanța în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Trecem pe textul legii. Titlul legii.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Articolul unic al legii.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Vă supun spre aprobare legea în ansamblul ei, ca lege organică, prin vot deschis cu mâna ridicată.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Adoptată cu unanimitatea voturilor.

 
Dezbateri asupra proiectului de Hotărâre privind modificarea Regulamentului Camerei Deputaților (proiectul de Hotărâre care se referă numai la modificarea art.176 din Regulament).  

Având în vedere că s-a întors inițiatorul proiectului de Hotărâre privind modificarea Regulamentului Camerei în sală, vă propun ca să își ocupe locul pe banca inițiatorilor. Condițiile procedurale sunt cele corecte

Rog liderii de grupuri să asigure cvorumul permanent în sală. Îi dau cuvântul inițiatorului.

   

Domnul Vasile Lupu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Proiectul de Hotărâre privind modificarea art.176 din Regulamentul Camerei Deputaților a fost înregistrat din inițiativa celui care vă vorbește. Comisia pentru Regulament a sintetizat amendamentele propuse la acest text și a întocmit raportul. Sunt gata să susțin varianta pe care a adoptat-o Comisia pentru Regulament, dar nu înainte de a vă aminti că Senatul României a operat această modificare că în Europa, dacă mai sunt două-trei țări care păstrează majoritatea calificată de două treimi pentru procedura în discuție, că acum în ultima lună de activitate parlamentară din această legislatură se impune a spulbera suspiciunea că în viitorul Parlament al României vor fi deputați sau senatori doar pentru a căuta protecția în textele atât de mult discutate. În perspectivă, poate vom reuși să abrogăm art.69 din Constituție, reglementând protecția parlamentarilor în cazul săvârșirii unor fapte penale sau contravenționale, însă cred că primul pas necesar este modificarea art.176. În speranța că votul dumneavoastră va fi în acord cu declarațiile făcute în media, vă rog, domnule președinte, să trecem la dezbateri și, având în vedere programul încărcat al ordinii de zi de astăzi, propun să limităm la 3 minute fiecare intervenție pe acest text. Dacă nu vom cădea de acord asupra modificării textului voi reveni ca să propun, în numele PNȚCD, votul nominal.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Bun. Oricum, plenul va decide asupra acestor propuneri. Eu o să-i dau cuvântul în continuare Comisiei pentru Regulament, domnului deputat Radu Ghidău, președintele acestei comisii pentru a-și spune punctul de vedere al comisiei.

 
   

Domnul Radu Ghidău:

Punctul de vedere al comisiei l-am exprimat și data trecută. Vreau să vă spun că noi susținem în continuare raportul pe care l-am înaintat. Este și normal acest lucru.

De asemenea, doresc să vă spun că aș dori ca dezbaterile să se desfășoare într-o atmosferă normală, în sensul să nu se încerce – și de data aceasta – blocarea dezbaterilor prin luări de cuvânt repetate și sper ca colegii noștri să înțeleagă acest lucru, că această modificare pe care o vom aduce ridicării imunității parlamentare se înscrie pe linia reformelor parlamentare care ar fi trebuit adoptate de mult mai mult timp. În orice caz, îmi exprim părerea de rău că nu a intrat în dezbaterea plenului întreg Regulamentul Camerei Deputaților și, în acest sens, doresc să vă spun că munca pe care noi am prestat-o pe parcursul unui an pentru modificarea Regulamentului Camerei Deputaților a fost extrem de serioasă, dar, din păcate, constat că nu s-a ajuns la un rezultat concret.

Vă mulțumesc și în continuare susțin propunerea cu 3 minute ca timp de dezbatere pentru fiecare vorbitor și o singură dată să ia cuvântul o persoană. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar (din bancă):

Discutăm Regulamentul sau ce discutăm?

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Onorați colegi,

Este o dezbatere extrem de importantă, este vorba de Regulamentul Camerei Deputaților. Ca atare, vom găsi, prin înțelegerea plenului, cele mai bune soluții pentru dezbaterea serioasă a acestei inițiative. Eu, ce pot să vă spun, că am ajuns la partea dezbaterilor generale și, din partea grupurilor parlamentare, doresc să știu dacă dorește cineva să ia cuvântul, deci, din partea grupurilor parlamentare, la dezbaterile generale.

Domnul deputat Acsinte Gaspar din partea Grupului parlamentar al PDSR. Aveți cuvântul. Dacă din partea celorlalte grupuri parlamentare dorește să ia cineva cuvântul? Domnul deputat Titu Gheorghiof din partea Grupului PNL o să urmeze.

Aveți cuvântul.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

V-aș readuce în memorie că problema pe care o discutăm astăzi la insistențele domnului vicepreședinte al Camerei Deputaților, Vasile Lupu, a fost discutată, cel puțin de trei ori. A fost discutată o dată cu prilejul dezbaterii și adoptării Constituției. A fost discutată a doua oară atunci când, fiecare dintre cele două Camere și a aprobat Regulamentul propriu de activitate.

Și, în fine, a treia oară, problema imunității parlamentare a făcut obiectul dezbaterilor la Legea privind statutul deputaților și al senatorilor. Sigur că putem observa foarte ușor că, prin Constituție, se face o excepție de la dreptul comun, în sensul că aceasta a conferit un statut aparte parlamentarilor pentru a le da posibilitatea să-și desfășoare activitatea fără să fie influențați sau stânjeniți de riscul unor eventuale trimiteri în judecata penală sau contravențională, arestări, rețineri sau percheziții pornite din spirit de șicană, fie de diferite autorități publice, fie de unii funcționari particulari.

Constituția nu a urmărit să le acorde parlamentarilor un avantaj persoanl, ci să asigure Parlamentului condiții optime de funcționare. Inviolabilitatea devine caducă în cazul în care Camera din care face parte deputatul sau senatorul aprobă ca acesta să fie trimis în judecată penală sau contravențională, arestat, reținut sau percheziționat. Încuviințând una din aceste măsuri, Camera respectivă nu se pronunță asupra vinovăției deputaților sau a senatorilor. De îndată ce mandatul deputatului sau al senatorului a încetat, regulile de drept comun redevin pe deplin aplicabile. Fiind o excepție de la dreptul comun, inviolabilitatea parlamentară este de strictă interpretare.

În fine, pentru că m-am referit în prima parte la Constituție, să arăt că ceea ce protejează Constituția este mandatul deputatului sau al senatorului, iar nu persoana acestora. Din același motiv, din moment ce o persoană a pierdut calitatea de deputat sau senator, ea va pierde și beneficiul procedurii excepționale prevăzută de art.691 al Constituției și, prin urmare, pentru o faptă săvârșită în cursul exercitării mandatului parlamentar va fi urmărit penal sau contravențional și judecat odată ce acest mandat a încetat, conform procedurii de drept comun.

Vă spuneam că problema imunității a fost discutată și dezbătută în ambele Camere cu prilejul discutării Regulamentelor proprii. În legislatura 1992-96, când actuala Putere se afla în Opoziție, punctul de vedere care a fost exprimat categoric și în Cameră și în Senat a fost același. Am să-mi permit să citesc din stenograma de la Senat, unde senatorul Frunda Gheorghe, un ilustru jurist, declara următoarele: "Discuțiile care se poartă pe marginea imunității parlamentare au condus la ideea că ridicarea imunității să se voteze cu o majoritate de două treimi".

Argumentul principal în favoarea majorității de două treimi a fost că, dacă s-ar accepta ideea unei majorități absolute, adică jumătate plus unu din numărul total al membrilor Camerei respective, oricare membru al Opoziției, care nu este în coaliția guvernamentală sau majoritatea parlamentară, riscă ca această imunitate să-i poată fi ridicată. "Mai simplificat, spunea senatorul Frunda, înseamnă că fiecare membru al Opoziției sau un membru mai puțin simpatic al coaliției guvernamentale poate fi pus sub urmărire penală printr-o decizie de majoritate simplă".

În continuare, senatorul Frunda spunea: "Sunt primul, dacă îmi permiteți, care dorește ca imunitatea parlamentară să fie restrânsă la opiniile politice, dar la fel de hotărât sunt când spun că toți parlamentarii trebuie să fie apărați împotriva tuturor posibilităților, chiar și teoretice, de urmărire abuzivă de punere sub urmărire penală. Vă repet, sunt primul care sunt pentru suspendarea sau ridicarea imunității parlamentare a oricărui parlamentar care comite o infracțiune. Sunt primul care nu doresc ca nici unul dintre noi să aibă o protecție mai mare decât cetățeanul de rând, dar, în aceeași măsură, doresc stabilitatea acestui Parlament. Iată de ce mă opun amendamentului de a scădea acea majoritate de două treimi la o majoritate simplă. Este un pericol concret pentru o stabilitate politică". Continui pe mai departe din citatul senatorului Frunda: "Doresc ca această imunitate să poată fi ridicată și în viitor doar cu o majoritate de două treimi, indiferent de opțiunile politice pe care le avem, indiferent de faptul că suntem în majoritate parlamentară sau în opoziție. Cred eu că toți avem maturitatea politică necesară ca atunci când în situații excepționale, limitative se impune ridicarea imunității parlamentare a unui senator sau deputat, să avem curajul să o facem". Am încheiat citatul din stenograma și cuvântul pe care l-a rostit cu acel prilej senatorul Frunda.

Iar, reluând partea finală, la Camera Deputaților s-a dovedit că atunci când a existat credința că, într-adevăr, trebuie ridicată imunitatea parlamentară, acest lucru s-a dovedit din plin prin ridicarea imunității parlamentare a deputatului Gabriel Bivolaru, prin cele două treimi prevăzute de Regulament.

Tema cu privire la majoritatea de două treimi necesară pentru ridicarea imunității parlamentare a mai fost reluată și de senatorul Nicolae Manolescu care a susținut din plin argumentele pe care le-a adus domnul senator Frunda.

Întrebarea care se pune acum este ce va hotărî Camera în acest moment. Este o problemă care se pune în discuție într-un moment politic, într-un moment care este legat de campania electorală, iar procedura care se instituie prin acest proiect nu este de natură să rezolve, așa cum ar crede unii, imediat o problemă de acest fel. Sigur că noi am declarat cu diverse prilejuri că nu ne opunem la această reducere a numărului de voturi necesar pentru ridicarea imunității.

Am cerut ca aceste dezbateri să aibă loc în condițiile regulamentare, am cerut ca, într-adevăr, lucrurile să fie privite cu responsabilitate din partea fiecărui grup parlamentar, iar votul care se va exprima să fie, într-adevăr, un vot argumentat în favoarea uneia sau alteia dintre soluții, în favoarea menținerii acestui cvorum de două treimi, în favoarea reducerii sau eventual în favoarea reducerii cu o aplicare însă din sesiunea următoare. Sunt probleme asupra cărora cred că și celelalte grupuri parlamentare își vor expune punctul de vedere și după dezbaterile care vor avea loc pe marginea hotărârii, sigur că votul va fi cel care va decide soluția de urmat în această materie.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnul deputat Titu Gheorghiof și rog celelalte grupuri să-și desemneze eventualii intervenienți. Aveți cuvântul.

 
   

Domnul Titu-Nicolae Gheorghiof:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Dezbaterea cu privire la modificarea art.176 din Regulamentul Camerei Deputaților va continua cred eu și după ce noi ne vom pronunța printr-un vot asupra acestei modificări. Aceste comentarii care s-au făcut și care se vor face asupra protecției constituționale și regulamentare a mandatului de deputat și în special a instituției imunității parlamentare, pe care am dori să vi le prezentăm, va continua, credem noi, nu numai în acest mandat și nu numai în această legislatură, ci și în cele care vor urma.

În toate sistemele parlamentare democratice, deputații se bucură de independență față de structuri statale și își exercită, pe durata mandatului, prerogativele autorității publice, ceea ce justifică măsuri de protecție stabilite de Constituție și de regulamentele parlamentare, însă rolul măsurii de protecție este de a garanta deputaților o deplină libertate de acțiune în exercitarea mandatului cu care au fost învestiți și, în același timp, de a-i feri de ipoteticele ingerințe și intimidări din partea oricui, din partea puterii executive, din partea puterii judecătorești și chiar din partea partidelor politice care i-au propus candidați, ori altor organisme guvernamentale.

În consens cu această concepție, art.69 din Constituția României reglementează imunitatea parlamentară care, ca instituție tradițională a dreptului parlamentar, se prezintă sub două forme, după cum bine știm: o lipsă a răspunderii juridice pentru voturile date și pentru opinia politică exprimată de parlamentar în exercitarea mandatului și inviolabilitatea membrilor Parlamentului.

În art.69, Constituția se referă de fapt la inviolabilitatea parlamentară, iar în art.70 la răspunderea juridică a deputaților. Imunitatea parlamentară reglementată de art.69 din Constituție și dezvoltată de regulamente este o garanție a noastră, a deputaților, că vom fi la adăpost de orice încercare a puterii executive sau judecătorești de a intimida, de a ne sancționa pentru modul în care ne exercităm prerogativele. Practic, imunitatea parlamentară acoperă întreaga activitate desfășurată de deputați în exercitarea mandatului. În fapt, este o reală inviolabilitate a acestora.

Potrivit art.69 din Constituție: "Deputatul sau senatorul nu poate fi reținut, arestat, percheziționat sau trimis în judecată, penală ori contravențională, fără încuviințarea Camerei din care face parte, după ascultarea sa. Competența de judecată aparține Curții Supreme".

În actuala formulare, art.176 alin.5 din Regulament, Camera Deputaților hotărăște prin vot secret asupra cererii cu majoritate de două treimi din numărul deputaților.

În ceea ce privește încuviințarea Camerelor, cerută de art.69 alin.1 din Constituție, acesta are exclusiv un conținut politic. Este de notat că trebuie să ne orientăm și să vedem asupra acestui fapt. Însăși Constituția deci, reglementând, se referă la conținutul politic al acestui articol.

Dezbaterile din Camere în legătură cu înființarea cererii de reținere, arestare, percheziționare sau privind posibilitatea trimiterii deputatului în judecată penală sau contravențională nu au conținut jurisdicțional, numai Curtea Supremă de Justiție, căreia îi revine competența de judecată, va stabili vinovăția sau nevinovăția celui în cauză.

Astfel, cum este configurat în Constituție și în regulamente, imunitatea parlamentară putem spune că are următoarele caractere.

Imunitatea se referă la orice faptă penală sau contravențională comisă de un parlamentar pentru care legea prevede procedura trimiterii în judecată. Imunitatea parlamentară este temporară și ia naștere la momentul eliberării certificatului constatator al alegerii.

Imunitatea nu se referă la acțiunile civile, deputatul putând fi urmărit în justiție ca orice cetățean. Imunitatea nu poate fi ridicată decât de Cameră. Infracțiunea flagrantă, în schimb, modifică regimul imunității.

Și ultimul caracter, imunitatea nu înlătură răspunderea penală sau contravențională a parlamentarului, ci prorogă momentul declanșării procedurii. Deci, ca atare, imunitatea parlamentară de care beneficiază un deputat este circumscrisă duratei exercitării mandatului său.

Este clar pentru oricine că imunitatea parlamentară nu constituie un privilegiu contrar principiului egalității cetățenilor în fața legii, ci este un imperativ al statutului parlamentarului și al principiului potrivit căruia parlamentarii sunt în serviciul celui care l-a ales, care este deținătorul suveranității naționale.

O democrație pluralistă nu poate exista fără asigurarea independenței demnității naționale. Acesta este și motivul pentru care imunitatea parlamentară are un caracter imperativ. Ea nu este un drept subiectiv al parlamentarului la care acesta ar putea renunța.

În ceea ce privește proiectul de hotărâre privind modificarea art.176 din Regulamentul Camerei, aș dori să facem următoarele comentarii. Instituția imunității parlamentare este extrem de delicată și trebuie, prin modul ei de reglementare, să stabilească un echilibru între protecția justificată a mandatului de deputat împotriva oricărei intimidări a acestuia de către oricine și între pavăza "ilegitimă" așezată în fața unui deputat care ar comite fapte penale sau contravenționale, ceea ce ar echivala cu un adevărat regim de impunitate a sa.

Așa cum este prevăzut, proiectul de hotărâre pe care-l dezbatem vizează, în opinia noastră, urgentarea discutării în comisia de specialitate a cererii de reținere, arestare, percheziționare și trimitere în judecată penală sau contravențională a unui membru al Camerei, urgentarea exprimării votului în Cameră și reducerea numărului de voturi pentru aprobarea cererii de două treimi din numărul membrilor Camerei Deputaților la majoritate.

În privința urgentării examinării de comisie a cererii și respectiv aprobării sale în plenul Camerei, termene prevăzute în proiectul de hotărâre sunt bine venite.

Cât privește ultimul punct, reducerea numărului de voturi, Grupul Național Liberal din Camera Deputaților este de acord cu această reducere, dar atragem atenția atât celor de la Guvern, cât și celor din Opoziție, în curând vom intra în campania electorală și este de așteptat că vor fi formulate numeroase atacuri împotriva unor parlamentari, unele din ele vizând aplicarea chiar a art.176. Ar fi de dorit să ferim campania electorală de noi tensiuni politice. În fond, putem dezbate problema imunității aici, conștienți că ea înseamnă numai imunitate cât privește votul și opțiunile noastre politice. Vă mulțumim.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulțumesc. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat-Civic Ecologist, domnul deputat Gavril Dejeu.

 
   

Domnul Gavril Dejeu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

N-am de gând să fac o prelegere pe marginea instituției imunității parlamentare. Doresc să mă refer direct la text și doresc să aduc argumente în favoarea propunerii pe care o discutăm astăzi din partea inițiatorului.

Așa cum s-a subliniat deja, parlamentarul trebuie să fie pus la adăpost de șicanele care pot interveni în câmpul politic, în general, și, din păcate, în câmpul politic românesc după 89, în special, care i se pot adresa în exercițiul mandatului său, fiindcă mandatul nu provine de la Putere, mandatul provine de la națiune, dacă vreți, suverană, și el trebuiește să poată fi exercitat în limite decente, în limite corecte, pentru ca parlamentarul să-și facă datoria.

Există însă un revers al medaliei. Este, oare, parlamentarul, prin aceasta, scutit de obligația de a respecta legile țării? Sigur că răspunsul va fi imediat din partea tuturor "nu" și el este obligat, împreună cu întreg poporul, să respecte legile țării. Și, atunci, unde există bariera de protecție a parlamentarului în raport cu celălalt cetățean obișnuit?

Există în prevederea aceasta constituțională, bine precizată, potrivit căreia mai înainte de a interveni organul de justiție, care este chemat în general să stabilească vinovății, culpabilități și responsabilități, să intervină organul politic pentru a cenzura accesul la justiție. Fiindcă ideea aceasta de imunitate parlamentară este o cenzurare la accesul la justiție.

Binevoiți a vedea că, potrivit textului, nu se poate accede la justiție de către un parlamentar decât dacă trece prin aprobarea Camerelor. Și aprobarea este o fine de neprimire, dacă vreți. Oricât de vinovat ar fi un parlamentar, dacă Camera nu-i dă girul, el nu poate ajunge în etajul justiției.

Pe această temă, în ultimii 10 ani și în ultimii ani cu deosebire, în opinia publică, în mijloacele de informare și în general în părerea care s-a format despre atitudinea, activitatea și poziția parlamentarilor, a existat o multitudine de luări de atitudine și de poziții, din nefericire, foarte multe dintre ele, marea majoritate dintre ele, cu conotație negativă. Și se spune că prin regulamentul de funcționare, Camerele și-au luat măsuri de asigurare de așa manieră încât parlamentarul, oricât ar fi de vinovat la încălcarea legii, să nu poată ajunge în justiție.

Și cunoașteți foarte bine și dumneavoastră și cred că sunteți de acord cu mine, enormul bagaj de argumentări și de aluzii care se fac în presă și în discuțiile dintre cetățeni pe această temă: că suntem o castă privilegiată, că noi înșine ne-am creat acest turn din care nu suntem expugnabili. Că, prin urmare, în calitate de legislatori, am adoptat o prevedere legală pentru a ne prezerva cu orice preț poziția noastră chiar și la încălcarea legii.

Această imagine distructivă în ce privește poziția și atitudinea parlamentarului față de omul de rând și față de societatea românească eu cred că trebuia de multă vreme să încercăm s-o înlăturăm și să ne îmbunătățim această imagine.

A făcut această treabă Senatul în urmă cu doi ani de zile. Fiindc㠖 și voi veni acum la argumentare – nu este aici vorba, după părerea mea, de a se plasa argumentarea între Opoziție și Putere. Fiindcă nu Opoziția sau Puterea sunt cele care în final stabilesc vinovăția.

Este vorba aici într-adevăr de o chestiune politică. Și, dacă vrem, într-adevăr, să ne menținem în continuare la nota politică a problemei, puntem să stabilim și o majoritate de trei pătrimi în regulamentul nostru. Dar să recunoaștem că este vorba de o acțiune politică de prezervare și de protecție a noastră în mod absolut favorizator. Și dacă recunoaștem acest lucru, ne putem prezenta cu o astfel de gândire în fața opiniei publice.

În momentul, însă, în care limităm argumentarea noastră și o deplasăm de pe câmpul politic pe câmpul real al protecției parlamentarului, atunci nu mai are ce căuta argumentul dintre Putere și Opoziție, fiindcă nu noi vom stabili vinovăția. Noi nu facem decât să dăm girul accesului la justiție.

Însă, prin majoritatea de două treimi, cel puțin așa cum funcționează Parlamentul României de 10 ani încoace sau de 5-6 ani încoace, ideea aceasta a imunității parlamentare devine un subiect și o instituție tabu.

Niciodată probabil nu se va reuși întrunirea unei majorități de două treimi, afară de cazuri absolut excepționale, pentru a trece bariera de la politic la juridic. Și, dacă vrem să ne menținem în continuare în sfera acestor privilegii atât de condamnate de opinia publică, putem s-o facem.

Dacă vrem, însă, să deschidem calea justiției și să dăm posibilitatea justiției să constate și în cazul parlamentarilor cine, când, cum și în ce împrejurări încalcă legea, atunci trebuie să reducem această majoritate. Fiindcă numai majoritatea aceasta absolută de jumătate plus unu devine funcțională. Restul majorității, de două treimi sau mai mult, este o piedică, este o barieră de netrecut.

Este, stimați colegi, o chestiune de imagine, dacă vreți, a grupurilor noastre parlamentare, a partidelor care compun Parlamentul. Este chestiune de voință politică, dacă vrem ca o astfel de instituție atât de importantă, fie și pe ultimele sute de metri, să prindă viață.

S-a spus aici, la un moment dat, hai să adoptăm instituția numai pentru Parlamentul viitor. Nu există nici un fel de argument în acest sens. În ultima zi de activitate a acestui Parlament, dacă am discuta, nu se poate face discriminare între un Parlament și altul viitor. Nu există absolut nici un fel de rațiune pentru așa ceva.

Ne temem, ne temem că, cumva, pentru perioada electorală din toamnă, anumiți parlamentari ai noștri vor fi luați în discuție? E posibil. Și de o parte, și de cealaltă. Nu trebuie să fie o temere aceasta, pentru că este bine, după părerea mea, este necesar, după părerea mea, ca lucrurile să se limpezească. Prea ne bălăcim de 10 ani de zile în a nu stabili anume vinovății și anume coordonate de comportament moral și social în România. Și o facem, din păcate, și în plan parlamentar.

Este un prilej acum pentru Camera Deputaților să urmeze, după părerea mea, exemplul Senatului și să reducă baremul sau stacheta acestei majorități de la două treimi la jumătate plus unu, așa cum se propune în inițiativa domnului deputat Lupu.

Grupul parlamentar al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat, nu numai că are inițiativa acestei idei, nu numai că are oamenii care în comisie susțin, în Comisia de regulament susțin acest demers, dar grupul va vota cu multă răspundere în favoarea acceptării acestei modificări.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Din partea Grupului parlamentar UDMR, domnul deputat Ervin Székely.

 
   

Domnul Székely Ervin-Zoltán:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Cred că instituția imunității parlamentare trebuie să o discutăm totdeauna în contextul social în care există și politic, care există în țara respectivă și nu putem extrapola situația politică existentă de nivelul parlamentarismului din România atunci când discutăm aceste probleme.

Atunci când legiuitorul a stabilit această majoritate de două treimi, lupta politică din România s-a desfășurat nu numai în interiorul acestei clădiri, nu numai pe paginile ziarelor, sau în diferite forumuri politice, dar și pe stradă și nu totdeauna cu mijloace pașnice.

Existau grupuri de interese care erau amenințate chiar în existența lor de schimarea de regim și atunci legiuitorului i s-a părut justificat să acorde o protecție parlamentarilor împotriva oricăror abuzuri prin care puteau să fie limitate libertățile constituționale, libertatea de a exprima liber opiniile politice de la tribuna Parlamentului.

De aceea, perioada care a fost invocată de domnul Acsinte Gaspar era caracterizată de o asemenea stare și cred că a fost justificată intervenția domnului senator Frunda în apărarea majorității de două treimi.

Între timp, însă, și în România s-au schimbat foarte multe lucruri. Au apărut instituții care să garanteze libertatea de expresie, au apărut instituții și s-au consolidat instituții democratice, cum sunt: Avocatul Poporului, Curtea Constituțională, s-a realizat independența judecătorilor.

Deci, există alte garanții care să protejeze libertatea de expresie a deputaților și această formă de protecție excesivă nu-și mai are justificare.

Cu toate acestea, credem că a discuta problema imunității parlamentare cu două luni sau două luni și jumătate înainte de alegerile generale, este și un prilej de a face campanie electorală, de a transforma această problemă, după părerea mea pur juridică și politică, în subiect de dezbatere electorală.

Nu cred că ar trebui să apelăm la astfel de mijloace în lupta politică și nu cred că ar trebui să aruncăm această problemă în lupta electorală, pentru că știm că opinia publică este deosebit de ostilă menținerii acestui prag de două treimi.

De aceea, ca să nu mai vin încă o dată la microfon, eu propun, în numele Grupului parlamentar UDMR, ca votul să fie secret, pentru că este în interesul nostru ca să rezolvăm această problemă, dar fără ca să putem exploata acest subiect în stil propagandistic și cred că apropierea alegerilor nu ar trebui să influențeze decizia noastră.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dumitru Bălăeț, Grupul parlamentar PRM.

 
   

Domnul Dumitru Bălăeț:

Domnule președinte,

Stimați colegi deputați,

Exprim de la această tribună opiniile mele personale și bineînțeles ale grupului parlamentar din care fac parte – Grupul PRM.

Părerea noastră este că problema ridicării imunității parlamentare trebuie s-o judecăm în context eliberat de ceea ce s-a întâmplat la Senat cu această modificare.

A trecut destul timp pentru ca să devenim lucizi cu toții și să vedem că acea modificare la care unii colegi ai noștri au făcut trimitere la această tribună s-a făcut vizând clar ridicarea imunității unei persoane, a unui om, pe care-l știm că a ridicat probleme, dar a ridicat probleme de ordin politic, probleme pe care le cunoaștem cu toții în legătură cu anumite situații care nu sunt prea bine așezate cu legea în România.

De aceea, eu v-aș propune să judecăm independent de cele întâmplate la Senat, ridicarea imunității, în raport cu datele obiective pe care le prezintă cele trei soluții posibile. Imunitatea parlamentară poate fi ridicată conform reglementărilor actuale, adică cu votul majorității de două treimi și care nouă ni se pare nu numai acceptabilă, dar și logică și posibilă această soluție; ridicarea imunității prin votul de jumătate plus unu, dar se poate realiza, dacă umblăm la această chestiune, și prin propunerea unei minorități de o treime. De ce nu am putea recurge și la o asemenea soluție?

Noi ne pronunțăm pentru stabilitatea reglementării actuale în continuare, pentru că noi credem că este vorba de o experiență care depășește Parlamentul actual al României. Vine dintr-o experiență parlamentară mult mai veche și universală și care vizează tocmai apărarea democrației. Parlamentarul, deputatul este trimis în Parlament de către electorat. El reprezintă nu numai electoratul unui partid sau altul, ci reprezintă, în general, după ce a fost ales, electoratul din zona în care a fost ales și, într-un plan mai general, electoratul național.

De aceea, noi credem că este vorba de o reglementare justă a imunități parlamentare în felul acesta.

Noi credem că aici, în Parlament, posibilitatea de a aduce argumente pro și contra este principala noastră datorie de a ne demonstra justețea și adevărul, de a ne convinge unii pe alții asupra dreptății sau nedreptății fiecăruia dintre noi.

Nu există deputat, mai ales că votul se realizează în mod secret, care să nu se gândească la vinovăția celui căruia i se propune ridicarea imunității parlamentare. Din păcate, adeseori, lucrul acesta nu vizează faptele ca atare, penale, care se pot produce, să spunem, într-o activitate sau alta, ci declarațiile politice incomode, ca în cazul ridicării imunității parlamentare a domnului senator Corneliu Vadim Tudor.

De aceea, credem că noi va trebui să menținem această reglementare, pentru că cei de la Putere și cei din Opoziție sunt în primul rând deputați, sunt reprezentanți ai poporului. Ei trebuie să gândească asupra propunerii care se face, care vine din partea organelor judiciare și care trebuie judecată în Parlament conform reglementărilor actuale.

Problema reglementării prin votul de jumătate plus unu. Eu aș vrea să atrag atenția colegilor care susțin acest tip de reglementare, această propunere, și cer modificarea dispozițiilor articolelor care prevăd imunitatea în cadrul Regulamentului Camerei Deputaților.

Fără îndoială că această jumătate plus unu se poate obține mai ușor, dar – și aici atrag atenția domnului Dejeu și celorlalți colegi care au făcut propunerea – aici există posibilitatea ca Puterea să dicteze astfel de reglementare. Se realizează mai ușor, dar obținerea unei jumătăți plus unu de voturi este și periculoasă, pentru că, într-adevăr, poate transforma această reglementare într-o vendetă politică. Pentru că există un deputat sau un senator cu gura mai mare și spune lucruri mai dure cu privire la o situație sau alta, hai să-i ridicăm imunitatea parlamentară. Da, dar trebuie argumente pentru această chestiune care să depășească pur și simplu această majoritate simplă și să convingă majoritatea aceea absolută de două treimi. Asta mi se pare mie foarte important.

Deci, domnilor, să lăsăm această propunere de a intimida pe cei care vor să-și exercite dreptul de a-și spune cuvântul. Nu este normal ca viața unui senator sau deputat să fie urmărită cu procese atât de multe pe care le știm noi în legătură cu o personalitate care-și spune cuvântul răspicat în Parlamentul actual al României.

Mai atrag atenția că această reglementare de jumătate plus unu, pe care o propun unii colegi, se poate întoarce chiar împotriva Puterii actuale, de unde ne vine această propunere. Trebuie să avem în vedere că Puterea se poate schimba. Ceea ce este astăzi la putere poate să devină mâine în opoziție. Ce va face Puterea viitoare? Va beneficia de această reglementare pentru a se răzbuna pe niște deputați sau senatori care au intrat în opoziție, și nu mai dispun de această majoritate plus unu.

Situația este foarte gravă și niște propuneri care se vehiculează acum în legătură cu ridicarea unor imunități ale unor senatori și deputați mi se pare că trebuie să le vedem cu argumente decise care să convingă pur și simplu majoritatea absolută a uneia sau alteia dintre Camere. Altfel, vom ajunge la vendetă politică și lucrul acesta trebuie evitat în Parlamentul nostru.

Domnilor, dacă vreți să propuneți această reglementare de jumătate plus unu, să știți că se poate propune și este tot atât de logică, și propunerea de a se ridica imunitatea parlamentară prin o treime simplă, ceea ce este și mai grav din punctul de vedere al democrației, al unității Parlamentului și al prevederilor constituționale.

Noi milităm pentru păstrarea actualei reglementări. Mi se pare că ea a fost o pavăză corectă, în ciuda unor opinii publice dirijate împotriva ei. Ceea ce s-a vehiculat în presă în legătură cu situația actuală a ridicării imunității parlamentare mi se pare o opinie publică dirijată, cum se întâmplă de foarte multe ori, și în alte ocazii, o diversiune ca atare, pentru a intimida dreptul Parlamentului de a-și reglementa propria sa existență și funcționare.

Deci, mergem și vom vota pentru păstrarea votului majorității de două treimi în problema ridicării imunității parlamentare.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Din partea Grupului parlamentar PD?

Din partea Grupului parlamentar PUNR?

Înțeleg că nu ia nimeni cuvântul.

Îi dau cuvântul domnului președinte al Comisiei juridice, de disciplină și imunități.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar (din sală):

Dar nu are nici o calitate! În ce calitate îi dați cuvântul?

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Eu nu discut lucrurile din punct de vedere politic. Eu vreau respectuos să fiți de acord să discutăm lucrurile și în plan juridic și numai juridic.

Această Constituție are un text foarte important. Mă adresez îndeosebi acelor colegi care sunt împotriva modificării, pentru că cei care sunt pentru modificare, n-are rost să facem dialog cu dumnealor.

Acest art.16 din Constituție este așa-zisul amendament Ninosu. Potrivit acestui amendament, nimeni nu este mai presus de lege.

Dacă suntem în situația ca o anumită protecție acordată anumitor persoane, nu neapărat parlamentari, este organizată în așa fel încât ea constituie un impediment absolut pentru a fi tras la răspundere pentru fapte, nu pentru opinii, atunci dumneavoastră veți reacționa. Parlamentul va spune: asta nu e bine. Și vom modifica.

Dacă însă este vorba de aceleași fapte și le comite un parlamentar, indiferent de culoarea politică, atunci dumneavoastră spuneți: nu, când este vorba de parlamentar, trebuie să asigurăm o protecție mai importantă, mai energică. Și eu spun că așa este. De aceea și există textul. Toată discuțiunea este dacă totuși instituția funcționează.

Domniile voastre doriți și aspirați – și este normal să fie așa – la o rocadă a puterii și veți ajunge la putere, probabil, și dacă veți ajunge la putere veți fi învinuiți în continuare de faptul că sunteți consecvenți pe 2/3, ca și cum, până la urmă, vreți cu orice preț, cu obstinație, să nu fie cineva tras la răspundere.

Dacă s-ar merge pe o treime, atunci într-adevăr soluția ar fi dezechilibrată pentru bunul motiv că s-ar putea obține cu ușurință o treime. Dacă se merge pe 50 plus unu, noi credem – și la comisie s-a discutat mult și de aceea am și luat cuvântul – că este o soluție echilibrată, care exclude abuzurile. Dacă rămâne 2/3, soluția este din nou dezechilibrată, dar încarcă art.16 din Constituție.

Dumneavoastră vă plac anumite texte atunci când doriți, dar nu vă plac altele. Dumneavoastră însă sunteți confruntați cu faptul că, dacă o faptă se comite în România de către un parlamentar, coana Leana de la coada vacii află peste 3 luni, sau niciodată. Dar fapta se află imediat prin mass-media, în câteva minute, la Paris sau la Washington. Nu știu cum veți gândi dumneavoastră această chestiune. Sunteți liberi să votați cum doriți.

Eu cred că ar trebui să aveți totuși acel self-control și să vă întrebați dacă nu ar fi mai bine să apărați proprietatea prin fapte, nu prin vorbe, și să-l apărăm pe parlamentar nu prin vorbe, ci prin fapte.

Care este rostul acestei ridicări sau neridicări de imunitate?

Este tocmai acela care se discută aici, de care se tot ferește domnul coleg care a vorbit înainte, și anume, de a verifica să nu fie o șicană. Pentru că, într-adevăr, un ales al poporului nu trebuie să fie supus unei judecăți nedrepte, sau pentru o faptă care nu există, pentru ceva născocit.

Eu cu asta sunt de acord cu domniile voastre. Dar, tot în această Constituție, care a fost adoptată știți de către cine și în ce condiții și pe care noi o respectăm, votul acesta de 50 plus unu este prevalent de cele mai multe ori când este vorba de legi, sau când este vorba de alte manifestări ale Parlamentului. În ele aveți încredere. De data asta, nu aveți încredere? În 50 plus unu?

Permiteți-mi să vă spun că din punct de vedere politic ar fi foarte bine dacă nu se va modifica 2/3, pentru că se va vedea cine se opune la tragerea la răspundere a celor vinovați. Și, de aceea, eu cred că ar fi bine să fie chiar un vot nominal, dar pe față, ca să se vadă cine se opune.

Dacă noi am propune zero sau nu știu cât, 3 voturi sau o treime, ar fi, într-adevăr, ridicol și ar fi într-adevăr o insecuritate pentru parlamentari, dar domniile voastre aveți oameni capabili și juriști care pot să-și dea seama de asta foarte bine. Dacă vreți să râmînem pe 2, pe 3, foarte bine rămânem pe 2, pe 3, dar atunci instituția aceasta a ridicării imunității nu funcționează și deci înseamnă că, într-adevăr, în practică ați gândit textul dinainte ca niciodată un parlamentar să nu poată să fie trimis în judecată. Deci este mai presus de lege. Iată, deci că Parlamentul însuși sau fiecare din el e mai presus de lege. Dacă asta vreți, asta votați!

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Vă mulțumesc.

Onorați colegi,

Vă rog frumos să păstrăm liniștea ca să putem trece mai departe. Deci s-au făcut o serie de propuneri procedurale, domnul deputat Raduly mi-a cerut o intervenție pe procedură. Și-o menține? S-au făcut mai multe propuneri procedurale, prima dintre ele a fost făcută, deci procedură, de domnul deputat Nicolae Popa. Da, procedură, vă rog.

 
   

Domnul Nicolae Popa:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Sigur că eu iau cuvântul aici pe procedură.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

O să vă rog să vă referiți la procedura pe care doriți s-o contestați sau s-o propuneți.

 
   

Domnul Nicolae Popa:

Înainte trebuie să fac un preambul ca să explic colegilor mei despre ce este vorba și aș vrea să-i pun o întrebare domnului deputat Lupu, de procedură.

Dacă consideră că domnia-sa prin această modificare a art.176 din Regulamentul Camerei Deputaților se realizează înnoirea clasei politice sau reforma clasei politice pentru că ...

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule deputat, grupurile parlamentare, legal constituite, au dreptul de a lua cuvântul și de a participa la dezbateri. Vă rog frumos să interveniți pe procedură.

 
   

Domnul Nicolae Popa:

Solicit votul cu bile pentru această modificare a art.176 din Regulamentul Camerei Deputaților.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Am înțeles. S-au făcut mai multe propuneri. Prima dintre ele a fost că a durat la intervenție... Vă rog foarte mult să fiți atenți... Prima dintre ele a fost ca durata intervențiilor la nivelul fiecărui paragraf, din partea celor care vor lua cuvântul, să fie de 3 minute. A fost făcută propunerea de inițiator și de președintele comisiei pentru regulament. Deci, să fie o singură intervenție, nu mai multe, deci o persoană să nu intervină de mai multe ori și să fie 3 minute. Eu nu pot altceva, deci pe un anumit punct, pe un anumit subiect o singură intervenție de 3 minute.

Sigur, e o cerere care s-a făcut, eu, procedural, v-o supun spre aprobare, trece bine, nu trece, iar bine. Vă supun spre aprobare această propunere de limitare a timpului intervențiilor pe o anumită chestiune la 3 minute și, evident, o singură intervenție.

Voturi pentru? Vă rog să numărați. 48 este insuficient pentru a trece. Există pentru asta instituția liderului de grup. Deci, liderul de grup, sunteți vicelider la PNȚ?

Domnule deputat Petrescu, aveți cuvântul.

 
   

Domnul Virgil Petrescu:

Pentru votarea articolului cerem vot nominal.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Este o altă chestiune, am înțeles acest lucru...

 
   

Domnul Virgil Petrescu:

Deci este vot nominal, nu vot cu bile.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Am înțeles. Doriți vot nominal. O să vedem când ajungem acolo, la vot final, o să supunem spre aprobare toate propunerile care se fac. Propunerea de a se limita timpul la 3 minute nu a trecut.

Ca atare, vom începe să dezbatem hotărârea.

Titlul hotărârii, dacă sunt intervenții.

Domnule deputat Gaspar, aveți cuvântul.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

În primul rând, precizați, sau chiar Comisia specială de redactare, pe ce material discutăm, pentru că există un material depus în ianuarie 1999 și după aceea există un raport înregistrat cu nr.160/R din data de 8 iunie 2000. Deci pe ce material discutăm ca să putem să știm unde intervenim și să facem amendamentele.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

O să rog comisia să facă precizarea asta, după părerea mea, trebuie lucrat pe ultimul raport.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte, raportul nu înseamnă proiectul de hotărâre. Pentru că în raport s-au făcut amendamente la unele texte, trebuie să am proiectul de hotărâre ca să văd titlul, să văd cum debutează, eu la asta mă refer. Proiectul de hotărâre este datat în 1 februarie 1999, iar raportul, repet cea ce am spus în urmă cu câteva secunde, poartă data de 8 iunie 2000. Deci mergem pe proiectul de hotărâre...

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Există un proiect de hotărâre pe care l-a făcut inițiatorul. Proiectul de hotărâre al inițiatorului care este atașat propunerii inițiatorului și expunerii de motive, este textul de bază. Raportul amendează anumite părți din acest proiect de hotărâre.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Asta am spus și eu, domnule președinte.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, în momentul de față, noi lucrăm pe proiectul de hotărâre și cu amendamentele din raportul acesta cu nr.160/R. Eu așa cred că este logic.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Proiectul de hotărâre este cel din februarie 1999, da?

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Nu a apărut altul, eu nu am altul aici, nu poate să fie decât acesta. Dacă aveți vreo intervenție la titlul acestui proiect ...

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Propun ca titlul să fie reformulat, pentru că este total impropriu prin raportare la normele de tehnică legislativă. Nu se modifică regulamentul în ansamblul său , se modifică un singur articol. Și, ca atare, se propune ca titlul hotărârii să sune așa: "Hotărâre pentru modificarea art.176 din Regulamentul Camerei Deputaților."

Inițiatorul de acord? Da. Comisia de acord?

Vă supun spre aprobare titlul în această formulare.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

La art. unic pentru că la preambulul art.unic...

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

La preambului art.unic, dacă aveți observații?

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Da. La art. unic la preambul trebuie acum să-l corelăm cu titlul și să spunem următorul lucru: "Art.176 din Regulamentul Camerei Deputaților, astfel cum a fost republicat în Monitorul Oficial al României, partea I nr.53, din 14 martie 1996 se modifică și se completează, având următorul cuprins", cu aceeași rațiune.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Inițiatorul, de acord? Comisia, de acord. Preambulul.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abțineri? Nu sunt.

A fost adoptat.

Mai departe, trecem la textul propus. Aici intrăm pe raportul comisiei. Și cred că cel mai bun lucru este să mergem pe alineate, pentru că sunt prevederi diferite la alineate. Primul alineat, comisia propune să rămână așa cum a fost propus, adică nemodificat de inițiator, adică nemodificat față de textul inițiatorului.

Dacă sunt intervenții aici? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abțineri?

A fost adoptat cu un vot împotrivă.

Alin.2, textul comisiei.

Aveți cuvântul, domnule deputat Acsinte Gaspar.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

La alin.2, fraza a doua, se spune așa: "Săvârșirea sau descoperirea ulterioară a unor fapte penale determină introducerea unei noi cereri de reținere, arestare, percheziție". Dacă săvârșirea poate să fie, sigur, ulterioară, descoperirea se referă la fapte noi care la data când s-a făcut prima cerere nu au fost cunoscute și, ca atare, se impune ca textul să fie completat în felul următor: "Săvârșirea sau descoperirea ulterioară a unor noi fapte penale..." și mai trebuie adăugat și "contravenționale", pentru că trimiterea se face în judecată penală sau contravențională. Deci e vorba de descoperirea ulterioară a unor noi fapte penale și se mai adaugă și contravenționale.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Inițiatorul de acord?

Comisia de acord. Vă supun spre aprobare alin.2: "Săvârșirea sau descoperirea ulterioară..." și pe urmă urmează propunerea pe care ați făcut-o dumneavoastră.

Vă rog citiți încă o dată.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Fraza a doua la alin.2 ar urma să aibă următorul conținut: "Săvârșirea sau descoperirea ulterioară a unor noi fapte penale sau contravenționale determină introducerea unei noi cereri de reținere, arestare, percheziție sau de trimitere în judecată penală ori contravențională".

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Textul este agreat de inițiator și de comisie.

Ca atare, vă supun spre aprobare prima frază de la alin.2 în formula inițiator-comisie.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

A doua frază, formularea propusă de domnul deputat Acsinte Gaspar și agreată.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Alin. 2, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Continuăm cu alin.3. Dacă sunt intervenții?

Domnul deputat Acsinte Gaspar.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Este vorba de fraza a doua de la alin.3, care sună în felul următor: "Hotărârea comisiei se adoptă în cel mult 30 de zile". Este incertă chestiunea și trebuie spus "30 de zile de la sesizare", din acel moment curge termenul de 30 de zile în care Comisia juridică trebuie să adopte hotărârea.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Inițiatorul, de acord? Comisia, de acord?

Prima frază de la alin.3 fără modificări.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

A doua frază de la alin.3 cu completarea propusă de domnul deputat Acsinte Gaspar și convenită.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Alin.3, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Alin.4. Domnul deputat Acsinte Gaspar.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Eu aș propune ca înainte de alin.4 să se introducă un alineat în care să se precizeze că prin cererea pe care o formulează ministrul Justiției să se precizeze în mod foarte clar ce solicită. Solicită: reținerea, arestarea, percheziția sau trimiterea în judecată. Credem că nu se poate ca prin aceeași cerere să fie supuse plenului spre aprobare cumulativ toate cele 4 situații. Cererea trebuie să fie, din acest punct de vedere, bine determinată în obiectul ei și, ca atare, aș propune ca să se introducă acest alineat cu precizarea: "Cererea pe care ministrul Justiției o adresează președintelui Camerei Deputaților pentru ridicarea... va cuprinde în mod expres mențiune cu privire la solicitare, reținere, arestare, percheziție sau trimitere în judecată".

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Deci domnul deputat Acsinte Gaspar propune introducerea unui alineat nou. Pentru această precizare, dau cuvântul inițiatorului, domnului deputat Vasile Lupu.

Aveți cuvântul.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Dacă am găsi rezonabile amendamentele propuse până acum de domnul deputat Gaspar, ultimul amendament este cel puțin ridicol. Deci a-l obliga pe ministrul Justiției să precizeze dacă este vorba de reținere, cercetare etc. ar însemna ca pentru fiecare acțiune procesuală, precizată în Constituție, să luăm procedura de la capăt, și, într-un mandat de 4 ani abia să reușim să trecem să parcurgem toate aceste faze. Eu cred, dimpotrivă, că ar trebui să precizăm, dacă nu este clar, că cererea ministrului Justiției înseamnă cumulativ toate acele faze prevăzute de Constituție. Altfel, intrăm într-o încurcătură mai mare decât suntem acum în reglementarea actuală.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Sunt o mulțime de intervenții aici, o să-i dau cuvântul... cred că și comisiei o să dau cuvântul la sfârșit. O să dau întâi cuvântul celorlalți.

Domnul deputat Leonăchescu, domnul deputat Gavril Dejeu, domnul deputat Tudor, domnul deputat Mitrea... Procedura are prioritate.

 
   

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Am o chestiune de procedură, domnule președinte de ședință.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Mitrea, aveți cuvântul.

 
   

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Am o intervenție scurtă de procedură. Rugăminte la domnul vicepreședinte Vasile Lupu că atunci când faci afirmații referitor la propunerea unor colegi să folosească niște cuvinte care nu pot jigni pe cel care a făcut. Nu "este ridicol", poate "fi nepotrivit", poate "fi combătut", folosirea unui asemenea mod de adresare către domnul deputat Gaspar, eu nu sunt de acord și am protestat în acest moment împotriva acestui mod de lucru.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Leonăchescu.

 
   

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Cererea de ridicare a imunității parlamentare nu înseamnă și lucrul judecat, nu înseamnă hotărâre judecătorească. Până când se va da hotărârea judecătorească se bucură și deputatul respectiv sau parlamentarul respectiv de prezumția de nevinovăție. Ceea ce propune domnul Acsinte Gaspar este corect, fiindcă faza a doua presupune depășirea primei faze. Faza a treia presupune depășirea fazei a doua. Or, nu se știe ce va hotărî judecata. Deci, dânsul are dreptate. Dați-mi voie să aprob și să susțin propunerea făcută.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Gavril Dejeu și se pregătește domnul deputat Tudor Marcu.

Vă rog, pe rând.

 
   

Domnul Gavril Dejeu:

Cu tot respectul, dar propunerea pe care o face domnul deputat Gaspar poate însemna o piedică și mai mare decât cele existente la ora actuală în promovarea acestei liberalizări a imunității parlamentare. Se cunoaște foarte bine că o cercetare penală își are anumite faze. De pildă, percheziția, care este trecută în textul constituțional, este aproape primul pas pe care organele de cercetare îl fac în ideea de a descoperi o infracțiune. Percheziția domiciliară, percheziția corporală etc. Dacă ar urma să acceptăm punctul de vedere al domnului deputat Gaspar, atunci ar însemna că pentru a ajunge la trimiterea în judecată a unui deputat sau senator, dar acum vorbim de deputați, ar trebui să adoptăm o hotărâre de ridicare a imunității parlamentare pentru a încuviința o percheziție domiciliară și după ce percheziția este încuviințată să urmăm din nou procedura la cererea organului de judecată în vederea reținerii. Reținerea, știți foarte bine că este un act de procedură, care este la îndemâna organului de poliție, care poate fi luat pe un interval de 24 de ore, nu mai mult, și pentru care acum se spune și pentru acest gest, pentru acest act este nevoie să reluăm încă o dată întreaga procedură de ridicare a imunității parlamentare. Urmează apoi, în continuare, arestarea.

O a treia fază de ridicare a imunității parlamentare, deci o a treia procedură și, în sfârșit, trimiterea în judecată. Câte proceduri de ridicare a imunității parlamentare doriți să adopte Parlamentul pentru un parlamentar? Soluția este imposibilă. Dacă vrem, prin urmare, ca să dăm viață acestei instituții a imunității parlamentare, ea nu se poate referi decât în bloc la cele 4 situații prevăzute de Constituție și nu la fiecare dintre ele în parte.

De aceea, cu tot respectul pentru domnul Gaspar, socot că propunerea nu poate fi acceptată.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Marcu Tudor.

 
   

Domnul Marcu Tudor:

Vă rog să vă iertați, nu aș fi intervenit dacă nu cumva am fost și sunt convins că se fac niște erori în vorbă, să nu zic în judecată, tocmai de către oamenii care au studii mai mari decât mine în drept și care, printr-un comportament de parlamentar, au determinat o proastă înțelegere a ridicării imunității parlamentare în Camera Deputaților.

Despre ce este vorba? Dacă acum 2 ani, deputatului Gabriel Bivolaru, eu vă spun din culisele Parlamentului, se căzuse de acord să i se ridice imunitatea, pentru că era o povară pentru PDSR. Erau toți aproape de acord. Dacă nu venea domnul ministru al internelor, Dejeu, și făcea o afirmație absolut negândită, să spună să fie ridicat, arestat, trimis, judecat și nu mai știu cum. Atunci s-a ridicat părul în capul parlamentarilor și au zis: stai, domnule, păi e altul scopul! Nu e cercetarea corectă a dosarului, ci scopul este să fie arestat. Acest domn Dejeu, acum vine și spune iarăși niște lucruri care mă fac să cred că nu le judecă bine, din moment ce n-a judecat bine nici atunci, pentru că urmarea intervenției domniei sale de atunci a fost că nu s-a mai ridicat imunitatea deputatului Bivolaru decât ulterior, și s-a ridicat într-adevăr atunci când au fost întrunite toate argumentele necesare. Acesta este un lucru care mă face să fiu foarte receptiv la cei care greșesc foarte adesea, tocmai în domeniul lor de activitate, cum este această procedură judecătorească, în care eu nu sunt, decât în cel mai bun caz, martor.

Și cu toate astea eu înțeleg lucrurile pare-se mai bine decât mulți dintre domniile lor. Iată, de exemplu, domnul deputat Vasile Lupu spune că este neapărat necesar să rămână așa cum e, dar tocmai textul contrazice, pentru că dacă era nevoie să fie reținut, arestat, percheziționat, trimis în judecată, nu era cuvântul "sau", era "și". Deci tocmai inițiatorul îl contrazice pe domnul Vasile Lupu.

Cu alte cuvinte, revin și spun, ca să fie clar întâi că i se ridică imunitatea parlamentarului și după aceea vine votul Parlamentului și spune prin vot că este reținut sau arestat, sau percheziționat, sau trimis în judecată. Nu-mi spune mie asta ministrul Justiției, ci Parlamentul, conform art.69 din Constituție care spune că: "Deputatul sau senatorul nu poate fi reținut, sau arestat, percheziționat sau trimis în judecată fără încuviințarea Camerei". Deci încuviințarea vine ca al doilea vot.

Ca atare, are dreptate domnul Gaspar că ele trebuie disjuncte și făcute separat. Și, între altele, fie spus, chiar nu merită un parlamentar efortul unui ministru de justiție, care uneori este foarte interesat, cum a fost domnul Stoica anterior, să i se ridice imunitatea din interese pur particulare unui senator, chiar nu poate să beneficieze de un efort suplimentar făcut de ministrul justiției, care se subordonează Parlamentului, deci și lui, parlamentarului, și să facă toată procedura corect și legal și nu așa cum se propune aici printr-o fușereală? Pentru că această fușereală va cauza doar celor care în viitor Parlament vor fi în Opoziție. Și să vă spun ultima frază să nu vă plictisesc. Eu, parlamentar, probabil viitor, dacă vreau să vă răzbun acum pe, probabil, viitorul parlamentar Stoica, așa cum a făcut-o domnia-sa cu parlamentarul Corneliu Vadim Tudor îi inițiez 200 de procese cum a inițiat data trecută în teritoriu pentru că, pur și simplu, o afirmație de a dânsului a fost jignitoare. Aceste 200 de procese domnia-sa nu le mai poate opri cu nimic. Nu trebuie aduse prea multe argumente, procedura judecătorească poate merge. În fiecare județ câte unul două procese și am omorât un parlamentar care nu mai poate veni nici măcar să vadă ușa Parlamentului, pentru că în fiecare zi face de 3-4 ori anticameră pe la judecătorii.

De aceea, vă spun că merită efortul atât al ministrului justiției, cât și al Parlamentului, mai ales în modalitatea de vot și numărul necesar votului, pentru că acel parlamentar să fie protejat în Parlament. Eu nu vorbesc de viitori hoți sau mafioți, că sunt și acum. După cum vedeți, nici unul nu s-a pus nici în stânga, nici în dreapta în discuție. Eu vorbesc de declarațiile politice care pot constitui sursa unor ridicări ale imunității parlamentare. Și între noi, ultimul cuvânt, fie vorba, atunci când cineva se dovedește mafiot, fiți siguri că nici un partid nu-l susține și vă asigur încă odată, în foarte bună cunoștință de cauză, că dacă domnul ministru nu ieșea absolut gratuit aici, să ridice părul măciucă în capul oamenilor cu afirmațiile pe care le-a făcut, de ministru al justiției, ca să aresteze la ușă un coleg de-al nostru, înainte să intre în judecată, acel om, Bivolaru, nu știu cât este de vinovat, el i-a ridicat imunitatea imediat, pentru că fiecare partid vrea să scape de oamenii care sunt povară în rândul lor. Însă e vorba nu de ăștia, că de ăștia vor scăpa ușor parlamentarii și cu 50% și cu 70%. E vorba de cei care pot fi reduși la tăcere de incomozi prin ridicarea imunității numai cu 51%. Această ridicare va fi o piatră de moară pentru toți cei care astăzi au făcut niște lucruri mai puțin ortodoxe, să spun numai așa, vis-a-vis de cei din actuala opoziție.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Domnul deputat Adrian Vilău.

 
   

Domnul Ioan-Adrian Vilău:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Vin în fața dumneavoastră pentru a prezenta câteva argumente în favoarea amendamentului propus de domnul deputat Gaspar Acsinte.

În primul rând, cred că ar trebui să nu plecăm de la ideea preconcepută că în această aulă ne împărțim, din punctul de vedere al acestei probleme, în mai multe tabere.

În al doilea rând, trebuie să plecăm de la faptul că dacă Constituția face această diferențiere între diferite faze, nu este deloc ridicol ca noi să luăm în discuție această problemă.

În al treilea rând, este inadmisibil pentru oamenii obișnuiți, pentru justițiabilii care nu ajung în Parlament ca să fie arestați, reținuți, percheziționați sau trimiși în judecată fără o cercetare prealabilă suficient de temeinică. Ne-am umplut de ridicol sau justiția română s-a umplut de ridicol în urmă cu câteva luni de zile, când a arestat una dintre persoanele cu mare influență în zona economică, directorul de la PETROM, ca peste câteva săptămâni să fie pus în libertate, cu scuzele de rigoare. Tocmai pentru că acel dosar de arestare s-a făcut pe vorbe, pe coperți goale care în interior nu aveau nici un fel de conținut. Cu atât mai mult, de câțiva ani de zile, am intrat în această capcană a presei în care foarte ușor și adesea justiția se spăla pe mâini spunând că nu poate să facă absolut nimic, pentru că nu i se ridică imunitatea parlamentară. Fals! N-a împiedicat nimeni Parchetul General să cheme la audieri, n-a împiedicat nimeni Parchetul General să invite la discuții pe toți cei care sunt incriminați.

Această imunitate nu operează de loc în zona de cercetare penală. În momentul în care se vine în fața Parlamentului pentru a se cere ridicarea imunității pentru unul dintre cele patru lucruri prevăzute de Constituție, trebuie să avem o discuție foarte clară, nu ca în alte situații, când a venit un dosar gol, doar cu o simplă cerere, fără nici un fel de argument, fără nici un fel de probațiune. Dacă nu facem în acest fel, ajungem din nou în situația de dinainte de 1989, când prima oară se aresta omul, după aceea-i completau dosarul. Or, eu cred că nimeni nu-l împiedică acum pe ministrul justiției sau pe procurorul care anchetează cazul să vadă pentru ce trebuie să-i fie ridicat imunitatea parlamentară. Nu trebuie să plecăm de la prezumția de vinovăție și să spunem că dacă s-a ordonat percheziția, automat este vinovată persoana respectivă. Așa cum cred că domnul deputat Dejeu nu a înțeles corect următorul lucru: nu este vorba că se merge gradual pe cerere, prima oară pentru percheziție, după aceea, pentru reținere, după aceea, pentru arestare.

Nimeni nu-l împiedică pe ministrul justiției să ceară dintr-un început, dacă dosarul este temeinic argumentat, direct trimiterea în judecată. Nu este obligatoriu să treacă prin purgatoriul reținerii, să spunem, arestării și așa mai departe. Această chestiune nu este un lucru care se referă doar la Parlamentul României. Aceasta este o chestiune care trebuie să privească responsabilizarea justiției în general. De foarte multe ori presa și opinia publică sunt pornite pe ideea că i-au arestat. Da! I-au arestat, că e ușor de arestat, dar după aceea, în instanță, dosarul n-a ținut pentru că a fost prost întocmit, s-a plecat de la prejudecăți, și nu de la argumente în fond.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Dacă mai sunt alte intervenții. Nu sunt.

Îi dau cuvântul inițiatorului.

Da. Domnul deputat Leon Pop. Aveți cuvântul, după care o să dăm cuvântul inițiatorului și comisiei să-și spună punctul de vedere.

 
   

Domnul Leon Petru Pop:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Am ajuns să dezbatem această importantă chestiune a ridicării imunității parlamentare, acum, la sfârșit de mandat, dar, având în vedere importanța ei, mai bine mai târziu decât niciodată.

Cred că foarte mulți dintre noi am scăpat din vedere o chestiune importantă, și anume aceea că imunitatea parlamentară, sub cele două forme ale sale, de fond și de procedură, apără în primul rând o instituție, o instituție vitală pentru democrația românească, și anume Parlamentul și în mod concret mandatul de parlamentar.

Am făcut mereu trimitere că-l apără pe parlamentar și că, vezi Doamne, în aceste condiții, acordăm parlamentarului o ocrotire specială, care-l scoate de sub incidența art.16 din Constituție, care spune că "Nimeni nu este mai presus de lege". Nu este așa! Încă o dată spun: apără mandantul de parlamentar, prestigiul Parlamentului, și nu pe parlamentarul în cauză.

Acum, aici, se pune problema dacă pentru cele patru acte stabilite de Constituție, Ministerul Justiției trebuie să facă o singură sesizare prin care să solicite grosso modo să se permită reținerea, arestarea, percheziționarea și apoi trimiterea în judecată sau pentru fiecare act din cele patru enumerate, ministrul justițieisă facă sesizări separate.

Situația este mai complicată decât credem noi. Dacă totuși principiul calității și celerității actului de justiție vrem să triumfe, și noi asta vrem, că de asta vorbim mereu, de ani de zile, eu cred că este bine și este util pentru ocrotirea mandatului de parlamentar să se ceară aprobarea pentru toate cele patru acte, urmând ca plenul să hotărască dacă o dă pentru toate patru sau numai pentru unul. Pentru că mă pun în postura unui procuror care obține aprobarea de reținere, reținerea are termenul pe care-l are stabilit în mod imperativ și obligatoriu de Codul de procedură penală și constat că în realitate se conturează o infracțiune de o gravitate deosebită, care presupune imediata arestare a individului pe care eu deja l-am în reținere.

Ce fac în această situație? Sunt obligat să-l pun de urgență în libertate. Nu se poate așa ceva! Deci, sunt obligat să-l pun în libertate, și dacă tipul este abil și versat și cu relațiile pe care le are, poimâine ne salută de pe Coasta de Azur, iar noi fluierăm a pagubă.

Voci din sală:

Dacă el este nevinovat?

 
   

Domnul Leon Petru Pop:

Bine, dar v-am spus, dacă se conturează o infracțiune gravă, eu, ca procuror, după epuizarea perioadei de reținere constat că se conturează o infracțiune foarte, foarte gravă, și sunt obligat să-l arestez pentru bunul mers al actului de justiție. Îi dau drumul și-l caut după aia în toată țara.

Deci, eu zic că este judicios în interesul Parlamentului și al parlamentarului ca ministrul de justiție să solicite aprobarea pentru toate cele patru acte odată, urmând ca plenul Camerei, care este suveran, să decidă.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Da. Vă mulțumesc.

Îi dau cuvântul domnului Acsinte Gaspar.

Domnilor colegi, doamnelor, o să vă rog să încercăm să depășim acest moment ca să ajungem la o clarificare și de la clarificare, la vot.

Domnul deputat Acsinte Gaspar.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

În primul rând, vreau să reamintesc că în practica parlamentară au mai fost formulate cereri de ridicare și am să vă dau cazul deputatului Bud, atunci când ministrul justiției a scris clar în cerere: "Să se încuviințeze trimiterea în judecată". Într-o discuție pe care noi am avut-o la Grupul parlamentar cu ministrul justiției, legată de cererea privind cazul Bivolaru, dânsul a fost de acord că se poate cere Camerei numai pentru una dintre fazele ridicării imunității parlamentare. Deci, nu văd de ce nu s-ar putea de la început să se formuleze obiectul clar al cererii.

Pe de altă parte, înainte de a se cere ridicarea imunității parlamentare, dumneavoastră știți că organul de urmărire penală, Parchetul, face o serie de acte preparatorii. Se fac audieri, se fac... Și după aceea sesizează pe ministrul justiției care, în raport de dosarul întocmit de către organul de cercetare penală, apreciază dacă este cazul să ceară sau nu ridicarea imunității pentru a se porni urmărirea penală.

Deci, la Parlament nu se vine cu o simplă cerere scrisă de ministrul justiției, vă rog să se ridice, în baza art.69 din Constituție, imunitatea parlamentară a deputatului cutare. În spatele acestei cereri se găsește un dosar și cred că cei de la Comisia juridică, când au examinat asemenea cereri, au avut și dosarele din partea organului de urmărire penală.

Iată de ce, domnule președinte, eu cred că amendamentul pe care l-am propus, și susținerile și argumentele care au fost invocate în sprijinul lui de către ceilalți colegi, poate fi supus votului, dacă considerați că nu mai este cazul să se mai poarte discuții pe marginea lui.

 
   

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Îi dau cuvântul inițiatorului, domnul vicepreședinte Vasile Lupu.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În primul rând, această încuviințare dată de Cameră, de Camera Deputaților, în cazul nostru, este privită ca o pronunțare pe fond, judiciară, de către unii din colegii noștri. N-o putem privi așa.

Este încuviințarea dată, ca parlamentarul să se apropie puțin mai mult de condiția cetățeanului pe care-l reprezintă în Parlament, dacă vorbim de egalități constituționale. Apoi, instituția parlamentară este o instituție unitară. Retrag cuvântul dacă a deranjat atât de mult. Dar cum vă puteți închipui dumneavoastră că pentru măsura arestării de 24 de ore se poate derula o procedură care durează 3-4 luni în Parlamentul României. Și citiți fazele. Deci, cererea de reținere, arestare, percheziție sau de trimitere în judecată penală ori contravențională se adresează Președintelui Camerei Deputaților, președintele o trece prin Biroul permanent, o trimite la Comisia juridică, Comisia juridică întocmește raportul, o aduce spre dezbatere în plen și așa mai departe.

Și apoi, enumerarea acestor faze procesuale în Constituție ne reamintește, dacă mai era nevoie, de gradualitatea procesului penal. Măsura reținerii sau percheziția pot impune arestarea imediată. L-ai reținut pentru conducere în stare de ebrietate a unui vehicul, dar descoperi că a săvârșit o crimă. Și atunci, vii iarăși cu altă cerere. Cum per a contrarium poți să-l reții sau poți să faci o percheziție, vorbesc prin prisma organului judiciar, și poți să descoperi că este nevinovat. Și să nu mai ai nevoie de celelalte măsuri procesuale. Dar a separa aceste faze și a trata aici, în Parlamentul României, imunitatea parlamentară distinct, ca o imunitate în ce privește posibilitatea de reținere, o alta pentru arestare, o alta pentru percheziționare, o alta pentru trimitere în judecată, mie mi se pare în mod vădit, n-o spun pentru nejuriști, o spun pentru juriști, tendința de a complica și mai mult această procedură și a o face inaplicabilă. Și avem experiența aceasta.

Este normal ca parlamentarul să rămână sub protecția imunității parlamentare ani de zile, vorbim aici de protecția pentru opiniile exprimate sau voturile date. Această protecție există prin reglementarea constituțională din art.70, foarte clar. Sigur că uneori nu știi cum să califici, când senatorul Vadim Tudor anunță pe un post de televiziune că a descoperit o vilă în proprietatea lui Vasile Lupu undeva în județul Brașov, am încercat și eu să calific afirmația. Este o opinie exprimată, este o calomnie, este o laudă sau un delir.

 
   

Domnul Anghel Stanciu (din sală):

Este un anunț publicitar.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Dar, revin, când este vorba de săvârșirea unor fapte penale concrete, încuviințarea să poată fi dată în cel mai scurt timp și o dată dată această încuviințare, o dată ce s-a pronunțat Camera, organele judiciare să aibă toată libertatea de acțiune. În logica reglementării, într-o interpretare logică a textului, nici procurorul general, nici ministrul justiției și nici chiar plenul Camerei Deputaților sau plenul uneia din cele două Camere, în marea înțelepciune, nu poate prevedea toate actele doveditoare sau toate faptele probatorii ce pot apărea în cursul acestor măsuri procesuale.

De aceea, eu propun să lăsăm textul așa cum este în Constituție, cum este în regulament, și să nu încercăm... și vă spun, unicat, în reglementările constituționale, după cunoștința mea, poate domnul deputat Gaspar, ale cărui cunoștințe sunt indiscutabile în materie, poate domnul deputat Gaspar are în dreptul comparat alte exemple, dar eu nu am întâlnit această răstălmăcire a imunității parlamentare divizată pentru reținere, pentru percheziționare, pentru invitare la Parchet și așa mai departe.

Domnule președinte,

Cred că, potrivit programului, va trebui să continuăm dezbaterea după pauză, dar fac un apel la liderii de grupuri parlamentare să informeze onorabilii deputați despre posibilul vot în această după-amiază pe un text atât de controversat.

 
   

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Vreau să vă spun că n-am dat pauză. Și pauza o dau eu, în momentul în care se face ora respectivă.

Deci, îi dau cuvântul președintelui comisiei acum.

Rugămintea mea este să nu vă grăbiți să părăsiți sala, că mai sunt încă 6 minute, mai putem și vota.

 
   

Domnul Radu Ghidău:

Vă mulțumesc, domnule vicepreședinte.

Am ascultat cu atenție toate argumentele aduse în dezbatere. Singura remarcă pe care o am de făcut este să se citească cu atenție alin.2 de la art.176 care spune: "Cererea de reținere, arestare, percheziție sau privind posibilitatea trimiterii în judecată penală sau contravențională..." și așa mai departe. Deci, eu cred că nu mai este cazul să existe o asemenea precizare sau noul alineat pe care-l dorește domnul deputat Gaspar. De aceea, nu suntem pentru susținerea acestui nou amendament.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Domnul președinte al comisiei spune că există această precizare făcută la alin.2 al acestui articol și mie mi se pare că este destul de precis acolo, cu virgule, cu "sau" referitor la "cererea de reținere, arestare sau percheziție sau de trimitere...". Și mie mi se pare că este destul de precis textul acolo.

Vă supun spre aprobare... Domnule deputat Acsinte Gaspar, vă mențineți amendamentul sau nu? Având în vedere existența la alin.2 a acestor precizări, alineat care a fost votat.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Abia acum constat că dânșii adaugă la Constituție cererea de reținere, arestare, percheziționare sau privind posibilitatea trimiterii în judecată. De unde apare chestiunea aceasta? Că în Constituție textul este foarte clar: "Nici un deputat nu poate fi reținut, arestat, percheziționat sau trimis în judecată." Ce-i aia cu "posibilitatea trimiterii în judecată"?

 
   

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Textul vechi este ăsta, iar textul propus...

Aveți cuvântul, domule deputat.

Este vorba de textul existent. E un text care nu a fost modificat.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

La textul pe care-l propun dânșii, să se mai adauge următoarea sintagmă: "Cererea de reținere, arestare, percheziție sau privind posibilitatea trimiterii în judecată penală ori contravențională, după caz, se adresează președintelui Camerei Deputaților de către ministrul justiției."

Și atunci, renunț la amendamentul respectiv.

 
   

Domnul Emil-Teodor Popescu:

Asta adaugă la Constituție. Ce înseamnă judecată?

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Păi la Constituție v-am spus eu că se adaugă, că se spune "posibilitatea trimiterii".

 
   

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Alineatul a fost votat și este forma veche a regulamentului.

Onorați colegi,

În regulamentul pe care-l avem cu toții, la art.176, al doilea alineat, spune clar: "Cererea de reținere, arestare, percheziție sau privind posibilitatea trimiterii în judecată penală ori contravențională se adresează președintelui Camerei de către ministrul justiției."

Textul care l-am votat noi sună așa: "Cererea de reținere, arestare, percheziție sau de trimitere în judecată penală ori contravențională se adresează președintelui Camerei de către ministrul justiției."

Noi am votat textul ăsta. Eu am întrebat dacă vă mențineți amendamentul pentru alineatul nou.

În cazul acesta, eu o să las comisia să mediteze, împreună cu inițiatorul, până la ora 14,00, când continuăm lucrările din punctul ăsta, deci, de la amendament. Dacă dânșii hotărăsc că este bine să se revină pe textul alineatului 2 și să se introducă o serie de prevederi acolo, bine, dacă nu, o să avem de votat asupra alineatului nou.

 
   

După pauză

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul vicepreședinte Chiliman este blocat în altă activitate și mi-a transmis conducerea ședinței.

Invit secretarii la prezidiu și liderii grupurilor parlamentare sunt rugați să adune deputații în sală.

Un apel nominal, vă rog. Mai facem o economie la bugetul Camerei.

 
   

Domnul Vasile Miclăuș:
Achimescu Victor Ștefan absent
Aferăriței Constantin absent
Afrăsinei Viorica absentă
Albu Alexandru prezent
Albu Gheorghe prezent
Alecu Aurelian Paul absent
Ana Gheorghe (DB) prezent
Ana Gheorghe (HD) prezent
Andrei Gheorghe absent
Andronescu Ecaterina absentă
Antal István absent
Antonescu George Crin Laurențiu absent
Antonescu Niculae Napoleon absent
Argeșeanu Valentin prezent
Arghezi Mitzura Domnica absentă
Ariton Gheorghe prezent
Asztalos Ferenc absent
Avramescu Constantin Gheorghe prezent
Baban Ștefan prezent
Babiaș Iohan Peter prezent
Babiuc Victor absent
Baciu Mihai absent
Badea Alexandru Ioan prezent
Bara Radu Liviu absent
Bárányi Francisc absent
Barbaresso Emanoil Dan prezent
Barbăroșie Victor absent
Barde Tănase absent
Bartoș Daniela absentă
Băbălău Constantin prezent
Bălăeț Dumitru absent
Becsek Garda Dezideriu Coloman absent
Bejinariu Petru prezent
Berceanu Radu Mircea absent
Berci Vasile absent
Berciu Ion absent
Biriș Anamaria Mihaela absentă
Birtalan Ákos absent
Bivolaru Gabriel absent
Bivolaru Ioan prezent
Boda Iosif absent
Böndi Gyöngyike prezentă
Boștinaru Victor prezent
Bot Octavian absent
Botescu Ion absent
Bran Vasile prezent
Brezniceanu Alexandru prezent
Bud Nicolae absent
Buga Florea prezent
Bujor Liviu absent
Burlacu Viorel prezent
Buruiană Aprodu Daniela absentă
Buzatu Dumitru prezent
Calimente Mihăiță prezent
Cazacu Vasile Mircea prezent
Cazan Gheorghe Romeo Leonard prezent
Cândea Vasile prezent
Ceaușescu Gheorghe Dan Nicolae absent
Chichișan Miron absent
Chiliman Andrei Ioan prezent
Chiriac Mihai prezent
Chiriță Dorin prezent
Ciontu Corneliu prezent
Ciumara Mircea absent
Cîrstoiu Ion prezent
Cojocaru Radu Spiridon absent
Constantinescu Dan absent
Corâci Ioan Cezar absent
Corniță Ion prezent
Cosma Liviu Ovidiu absent
Coșea Dumitru Gheorghe Mircea absent
Cotrutz Constantin Eremia absent
Cristea Gabriela prezentă
Cristea Gheorghe absent
Cristea Marin prezent
Cunescu Sergiu absent
Dan Marțian prezent
Dan Matei Agathon absent
Darie Simion prezent
Dărămuș Nicolae Octavian absent
Dănilă Vasile prezent
Decuseară Jean absent
Dejeu Gavril prezent
Diaconescu Ion prezent
Dimitriu Sorin Petre absent
Dârstaru Dorin absent
Dobre Traian prezent
Dobrescu Smaranda absentă
Dorian Dorel absent
Dorin Mihai prezent
Dragoș Iuliu Liviu absent
Dragu George absent
Drăgănescu Ovidiu Virgil absent
Drecin Mihai Dorin prezent
Drumen Constantin absent
Dugulescu Petru prezent
Dumitrașcu Laurențiu absent
Dumitrean Bazil prezent
Dumitrescu (Bălan) Marilena absentă
Dumitrescu Paul Adrian absent
Dumitriu (Hunea) Carmen absentă
Elek Barna Matei absent
Enache Marian absent
Enescu Ion absent
Fenoghen Sevastian prezent
Filipescu Ileana prezentă
Furo Iuliu Ioan prezent
Galic Lia Andreia prezentă
Gaspar Acsinte prezent
Gavra Ioan absent
Gavrilaș Teodor absent
Gazi Gherasim prezent
Georgescu Florin absent
Gheciu Radu Sever Cristian prezent
Gheorghe Valeriu prezent
Gheorghiof Titu Nicolae prezent
Gheorghiu Adrianprezent
Gheorghiu Mihaiprezent
Gherasim Ion Andreiprezent
Ghidău Raduprezent
Ghiga Vasileprezent
Giurescu Ionabsent
Glăvan Ștefanprezent
Godja Petruprezent
Grădinaru Nicolaeprezent
Grigoraș Neculaiprezent
Grigoriu Mihaiabsent
Groza Nicolaeprezent
Gvozdenovici Slavomirabsent
Hașotti Puiuprezent
Hilote Eugen Gheorghe prezent
Hlinschi Mihai prezent
Honcescu Ion prezent
Hrebenciuc Viorel absent
Iacob Elena prezentă
Ianculescu Marian prezent
Ifrim Dumitru absent
Igna Ioan absent
Ignat Ștefan prezent
Iliescu Valentin Adrian prezent
Ionescu Alexandru absent
Ionescu Anton absent
Ionescu Bogdan absent
Ionescu Constantin absent
Ionescu-Galbeni-Niculae-Vasile Constantin prezent
Ionescu Gheorghe prezent
Ionescu Marina absentă
Ionescu Nicolae absent
Ioniță Mihail Gabriel prezent
Ioniță Nicu prezent
Iorga Leonida Lari prezentă
Iorgulescu Adrian absent
Irimescu Haralambie prezent
Ivănescu Paula Maria prezentă
Jurcan Dorel prezent
Jurcă Teodor prezent
Kakasi Alexandru prezent
Kelemen Atila Bela Ladislau prezent
Kerekes Károly absent
Kónya Hamar Alexandru prezent
Kovacs Carol Emil absent
Kovács Csaba Tiberiu absent
Lazia Ion absent
Lădariu Lazăr prezent
Lăpușan Alexandru prezent
Leca Mihai absent
Leonăchescu Nicolae prezent
Lepșa Sorin Victor absent
Lixăndroiu Viorel absent
Lupu Vasile prezent
Macarie Sergiu prezent
Manole Odisei absent
Manolescu Oana absentă
Marin Gheorghe prezent
Marineci Ionel absent
Marinescu Ioan Sorin prezent
Márton Árpád Francisc absent
Matei Lucian Ion absent
Matei Vasile prezent
Mátis Eugen absent
Mândroviceanu Vasile prezent
Mânea Radu prezent
Mera Alexandru Liviu prezent
Meșca Sever absent
Miclăuș Vasile prezent
Micle Ulpiu Radu Sabin prezent
Mihăilescu Petru Șerban absent
Mihu Victor Traian prezent
Miloș Aurel prezent
Mitrea Miron-Tudor prezent
Mogoș Ion absent
Moiceanu Constantin prezent
Moldovan Petre absent
Moldoveanu Eugenia prezentă
Morariu Teodor Gheorghe prezent
Moroianu Geamăn Adrian Tudor absent
Moucha Romulus Ion prezent
Munteanu Ion absent
Mureșan Ioan absent
Muru Grigore absent
Musca Monica Octavia absentă
Nagy Ștefan prezent
Naidin Petre prezent
Nanu Romeo absent
Năstase Adrian prezent
Neacșu Ilie prezent
Neagu Romulus absent
Neagu Victor absent
Negoiță Gheorghe Liviu absent
Negrău Mircea absent
Nica Dan absent
Nichita Dan Gabriel absent
Nicolae Jianu prezent
Nicolaiciuc Vichentie absent
Nicolescu Mihai prezent
Nicolicea Eugen prezent
Niculescu-Duvăz Bogdan Nicolae prezent
Nistor Vasile absent
Noica Nicolae absent
Oană Gheorghe absent
Oltean Ioan prezent
Onaca Dorel Constantin absent
Opriș Constantin Remus prezent
Osman Fedbi absent
Palade Dan absent
Pambuccian Varujan absent
Paneș Iosif absent
Panteliuc Vasile prezent
Pantiș Sorin absent
Papuc Aurel Constantin absent
Partal Petre absent
Pașcu Ioan Mircea absent
Pavel Lavinia prezentă
Pavel Vasile absent
Pavelescu Claudiu Costel absent
Păcurariu Iuliu absent
Păunescu Costel prezent
Pârgaru Ion absent
Pâslaru Dumitru absent
Pecsi Francisc prezent
Pereș Alexandru absent
Petrescu Ovidiu Cameliu prezent
Petrescu Silviu prezent
Petrescu Virgil absent
Petreu Liviu absent
Pintea Ioan prezent
Pițigoi Barbu absent
Podaru Dumitru-Teodor prezent
Pop Iftene prezent
Pop Leon Petru prezent
Pop Viorel absent
Popa Aron Ioan absent
Popa Daniela absentă
Popa Ioan Mihai absent
Popa Nicolae absent
Popa Ștefan prezent
Popa Virgil prezent
Popescu Bejat Ștefan Marian prezent
Popescu Dumitru prezent
Popescu Emil Teodor absent
Popescu Ioan Dan absent
Popescu Irineu prezent
Popescu Tăriceanu Călin Constantin absent
Priceputu Laurențiu absent
Protopopescu Cornel absent
Putin Emil Livius Nicolae absent
Puwak Hildegard Carola absentă
Radu Alexandru Dumitru prezent
Radu Elena Cornelia Gabriela prezentă
Ráduly Róbert Kálmán absent
Raica Florica Rădița prezentă
Raicu Romulus absent
Rákoczi Ludovic absent
Rădulescu Cristian absent
Rădulescu-Zoner Constantin Șerban prezent
Rânja Traian Neculaie prezent
Remeș Decebal Traian absent
Rizescu Sergiu George prezent
Roman Ioan absent
Roșca Ioan prezent
Roșca Teodor prezent
Rotaru Dumitru prezent
Ruse Corneliu Constantin absent
Sandu Alecu absent
Sandu Dumitru prezent
Sandu Ion Florentin prezent
Sassu Alexandru absent
Săndulescu Aureliu Emil absent
Sârbu Marian prezent
Secară Gheorghe prezent
Serac Florian prezent
Severin Adrian absent
Simedru Dan Coriolan absent
Sirețeanu Mihail prezent
Sonea Ioan absent
Spătaru Liviu absent
Spiridon Didi prezent
Stan Vasile absent
Stanca Teodor prezent
Stanciu Anghel absent
Stănescu Alexandru Octavi absent
Stănescu Mihai Sorin absent
Stoica Valeriu absent
Sturza Popovici Cornel absent
Székely Ervin Zoltán prezent
Szilágyi Zsolt prezent
Șaganai Nusfet absent
Șerban George absent
Ștefănoiu Luca absent
Șteolea Petru prezent
Tabără Valeriu absent
Tamás Sándor absent
Tarna Gheorghe prezent
Tăvală Tănase Pavel prezent
Teculescu Constantin prezent
Tokay Gheorghe absent
Trifu Romeo Marius absent
Tudor Marcu prezent
Tudose Nicolae Florin absent
Țepelea Gabriel absent
Țocu Iulian Costel absent
Țurlea Petre absent
Udrea Florian prezent
Vaida Francisc Atila absent
Valeca Șerban Constantin prezent
Varga Attila absent
Vasilescu Nicolae absent
Vasilescu Valentin prezent
Vataman Dorin prezent
Văsioiu Horia prezent
Vâlceanu Gheorghe prezent
Vâlcu Mircea prezent
Vetișanu Vasile absent
Vida Iuliu prezent
Vida Simiti Ioan prezent
Videanu Adriean absent
Vilău Ioan Adrian absent
Vintilă Dumitru Mugurel absent
Vitcu Mihai prezent
Vițelar Bogdan absent
Voicu Mădălin absent
Weber Ernest-Otto absent
Wittstock Eberhard-Wolfgang prezent

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc. Vă rog, la masa aceea, doar colegii care se anunță, treceți prezent.

Stimați colegi,

După prima privire putem continua dezbaterile.

Domnul vicepreședinte Chiliman este blocat în alte activități și nici alt vicepreședinte sau președintele Camerei care să conducă ședința...

 
   

Domnul Florin Georgescu (din sală):

E conflict de interese!

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Care este interesul, domnule deputat Florin Georgescu? Care este interesul meu? Conflict de interse publice? Ce are cu imunitatea parlamentară?

Domnul deputat Gaspar are cuvântul. O clipă, după domnul Gaspar.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte, sigur că s-a creat o situație mai puțin cunoscută în activitatea parlamentară, ca inițiatorul să fie și președintele de ședință, fiecare având o poziție diferită. Dumneavoastră nu puteți să coborâți de la pupitrul de comandă de acolo, odată să vorbiți în calitate de președinte, după aceea ca inițiator să participați la discuții și la dezbateri. Ca atare, eu v-aș propune ca să întrerupem lucrările la această temă, să le amânăm pentru joi, când va fi domnul vicepreședinte Chiliman, mergând și pe principiul că cel care a început dezbaterea unui proiect, acela îl și finalizează.

 
Declarație politică - Constantin Șerban Rădulescu-Zoner.  

Domnul Vasile Lupu:

Obiecțiune întemeiată, însă noi am stabilit ca marțea să dezbatem, deci propun să o amânăm pe marți, la orele 11,00 și trecem la celelalte puncte de pe ordinea de zi.

Domnul Șerban Rădulescu-Zoner are de făcut o declarație personală.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Constantin Șerban Rădulescu-Zoner:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

După cum unii dintre dumneavoastră ați aflat din presă, cel care vă vorbește se află pe prima listă de intelectuali români care au decis să sprijine candidatura la președinția României a domnului Mugur Isărescu. (Gălăgie în sală).

Am acceptat ...

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă rog, liniște!

 
   

Domnul Constantin Șerban Rădulescu-Zoner:

Am acceptat să fiu trecut pe menționata listă, pentru că astfel mi-a dictat conștiința. Nu mă obligați să ridic tonul, domnilor! Eu vreau, să știți, vreau să fiu calm.

Cum nu am fost niciodată partizanul duplicității, nu pot vorbi una și face alta!

Ca atare, în contextul ultimelor evoluții pe scena politică, rămânând fidel doctrinei liberale, consider că este de datoria mea să vă aduc la cunoștință dumneavoastră și opiniei publice că am aderat la grupul de inițiativă al liberalilor care sprijină candidatura la președinția țării a domnului Mugur Isărescu. Cum vă este cunoscut, în fruntea acestei grupări se află domnul deputat Decebal Traian Remeș, având alături pe domnii Dan Amedeu Lăzărescu, senator și Sorin Botez, fost deputat. Cei doi seniori menționați mai înainte sunt cei care împreună cu regretatul Nicolae Enescu au reînființat P.N.L. în zilele însângerate ale lui decembrie 1989, după ani grei petrecuți ca și mine în temnițele regimului totalitar comunist.

Aceasta mi-a fost declarația, dar bășcălia pe care o fac unii mă obligă să mai adaug ceva: acolo este activitatea mea parlamentară luată de pe internet. Cine are un asemenea dosar, nu are decât să aibe o atitudine potrivnică mie sau pur și simplu să facă bășcălie în Parlamentul României.

Vă mulțumesc. (Aplauze).

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul deputat Hașotti.

 
   

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Nu știam că este momentul declarațiilor politice, dar dacă tot distinsul și ilustrul meu coleg de Parlament și sper că încă de grup parlamentar – n-am înțeles încă foarte bine – a făcut această declarație, permiteți-mi să vă rețin și eu atenția câteva minute.

Sigur că ne aflăm într-o țară democratică, într-o țară liberă, fiecare...

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, doar dacă părăsiți un grup parlamentar pentru a vă declara independent, că acesta a fost scopul declarației domnului Rădulescu Zoner.

Deci, declarația este oportună doar dacă părăsiți grupul parlamentar sau aveți de declarat altceva personal.

 
   

Domnul Puiu Hașotti:

Am de făcut o declarație tot așa cum a făcut și domnul Zoner, care n-a părăsit grupul parlamentar. În calitate de lider nu cunosc acest lucru. Dar, dați-mi voie să vă spun că ilustrele nume invocate nu sunt chiar atât de morale așa cum susține domnul Zoner, vreau să vă spun că domnul Dan Amedeu Lăzărescu când a intrat Partidul Național Liberal în Guvernul Stolojan era liderul grupului și vicepreședintele partidului și nu a protestat, domnul Sorin Botez a fost numit ambasador în Africa de Sud de Guvernul Stolojan, cu buna semnătură a domnului Ion Iliescu și atunci nu a protestat și așa mai departe. Cât privește faptul că distinșii colegi fac parte din Grupul Remeș, le spun că cine se aseamănă se adună! (Aplauze ironice. Se strigă: "Bravo!")

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Ne oprim aici cu declarațiile și trecem la ordinea de zi. Am convenit să reluăm dezbaterile asupra art. 176 din Rgulamentul Camerei Deputaților marți, săptămâna viitoare, la orele 11.

 
Dezbateri asupra propunerii legislative privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Sisești  

Următorul proiect este Propunerea legislativă privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu Sisești", continuarea dezbaterilor. Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport? Nu prea este... Era un reprezentant al ministerului... Nu mai e...

   

Domnul Marian Ianculescu (din sală):

Ținem discuțiile și fără el, așa a rămas vorba!

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Cu el sau fără el, dar cu comisia ce facem? Oricum, dezbaterile generale le-am încheiat.

Iată, președintele Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport a sosit, gata să susțină raportul! Inițiatorii, vă rog să-și ocupe locul!

 
   

Domnul Anghel Stanciu:

În primul rând, vreau să-mi cer scuze pentru cele câteva momente de întârziere ale colegilor noștri, Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport, cu aprobarea Biroului, este în dezbaterea, în procedură de urgență, a proiectului de Lege privind patrimoniul UTC și suntem deja în cvorumul respectiv.

Domnule președinte,

Voiam să-mi permiteți să fac, din respect față de distinsul nostru coleg, domnul ministru Dejeu, câteva precizări vizavi de întrebările pe care domnia sa le-a pus, invocând puncte de vedere ale distinsului academician Valeriu Cotea, președintele Secțiunii de agricultură și silvicultură din Academia Română. Observațiile pe care domnul ministru le-a citit din scrisoarea domnului academician evident că erau reale, singura chestiune este că toate acestea se refereau la proiectul de lege.

Raportul Comisiei de învâțământ, care a modificat circa 80% din proiectul inițial de lege, a răspuns tuturor problemelor pe care domnul academician Cotea le-a ridicat și pe care domnul ministru le-a adus în atenția noastră. Deci, ele sunt soluționate, mai bine sau mai puțin bine, cât a fost posibil, pentru că mai binele este dușmanul binelui, în raport. Așadar, aș ruga colegii să urmărească partea de raport și nu partea de inițiativă legislativă, deoarece textele sunt aproape complet schimbate în economia legii. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Începem cu titlul legii: "Lege privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu Sisești". Comentarii? Obiecțiuni? Noastră.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Cap. I – "Dispoziții generale".

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Art. 1, varianta raportului. Comentarii, obiecțiuni? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Invit secretarii de ședință la prezidiu!

Voci din sală:

Nu sunt, au plecat!

 
   

Domnul Marțian Dan (din sală):

Înseamnă că tot ceea ce s-a votat până acum nu este valabil!

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Art. 2 alin. 1. Comentarii, obiecțiuni? Domnul Dejeu are cuvântul.

 
   

Domnul Gavril Dejeu:

Dispozițiile cuprinse în acest alin. 1 al art. 2 cuprind unele dintre problemele de substanță și importante ale raporturilor între instituțiile despre care vorbim în acest proiect. Primul lucru care este de sesizat este următorul: în concepția textului, Academia de Științe Agricole și Silvice funcționează în coordonarea a 3 instituții – Ministerul Agriculturii, Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului și Agenția Națională de Știință, Tehnologie și Inovare. E adevărat că textul spune: "Cu obiective și în direcții specifice." Cu alte cuvinte, activitatea academiei noastre este ruptă pe felii, în ce privește această coordonare.

O întrebare simplă, care se pune din capul locului: cum poate activa o academie de sine stătător, cum poate funcționa o academie, ca o instituție și o persoană juridică, așa cum cunoaștem noi, cu independența necesară, când este coordonată de trei factori? Poate, dacă ar fi mai mulți factori interesați, ar fi mai mulți coordonatori. Aceasta este o primă problemă.

A doua problemă. Se vorbește aici de "coordonare", în tot textul acestui proiect de lege nu se definește noțiunea de "coordonare", există însă două noțiuni paralele și în același timp interdependente: noțiunea de "coordonare" și noțiunea de "subordonare". "A coordona" înseamnă a-ți impune într-un fel oarecare voința în ce privește activitatea unității coordonate.

Întrebare. Dacă e vorba de două sau mai multe instituții care sunt complet separate, care se conduc după norme distincte și iau decizii de sine stătătoare, cum pot să se coordoneze una pe cealaltă, dacă nu au elemente, eventual, de subordonare? Pot să coordonez pe cineva față de care nu am posibilitatea de a lua nici un fel de decizie? Și-a pus cineva această întrebare în privința aspectelor relaționale între cele două instituții?

Fiindcă m-am uitat la articolele mai din vale, în care se spune așa, că Academia este o instituție publică independentă, care se bugetează din venituri extrabugetare și care ia hotărâri pe baza deciziilor luate de forul ei de conducere, Consiliul de administrație al Academiei. Prin urmare, nimeni nu are a se amesteca în deciziile pe care le ia Academia! Și, atunci, în ce fel se exprimă această noțiune de "coordonare"? Cum, dacă nu ai nici un fel de pârghie la îndemână, ca să influențezi într-un fel oarecare activitatea ei?

Iată de ce socot că această expresie de "coordonare" din cuprinsul art. 2 alin. 1 nu numai că este total nedefinită, este total neavenită, fără nici un fel de explicație în câmpul activității practice sau structurii practice a acestor instituții. Dacă Academia ar fi subordonată (nu Ministerului Agriculturii, oricui), o instituție subordonată o poți coordona, în sensul că poți lua măsuri cu privire la activitatea ei. Dar dacă nu o ai subordonată, elementul de coordonare dispare sau devine pur și simplu superfluu.

Și ne găsim în situația de a redacta niște texte de dragul de a suna bine la ureche, dar atunci când este vorba de punerea lor în practică se va vedea că ele sunt lipsite și goale de conținut. Iată de ce aici trebuie limpezită problema: ori vorbim de instituții care au o funcționalitate, o structură organizatorică și o independență patrimonială și ele funcționează independent, ori vorbim de de instituții care se subordonează și atunci putem vorbi și de coordonare.

Pe două etaje se pune problema: se pune o dată problema între Academie și ministere și în al doilea rând între Academie și institutele și centrele de cercetări. Deocamdată, suntem la capitolul acesta al raporturilor dintre Academie și ministere. Încă o dată, și cu aceasta închei, cum se rezolvă în concepția inițiatorilor, această problemă a coordonării, în lipsă de subordonare?

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul deputat Ianculescu.

 
   

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Distinsul nostru coleg, domnul deputat Dejeu, ar avea perfectă dreptate dacă în cuprinsul acestui articol ne-am fi rezumat numai la alin. 1. Răspunsul pe care îl așteaptă dânsul se regăsește la alin. 2, 3 și 4. Deci, răspunde întru totul pentru ce înseamnă această "coordonare", vizavi, din partea Ministerului Agriculturii și Alimentației; vizavi, din partea Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului; vizavi de Agenția Națională pentru Știință și Tehnolgoie.

Repet, domnul deputat Dejeu ar avea perfectă dreptate dacă în cuprinsul acestui articol ar fi figurat numai alin. 1, dar alin. 2, 3 și 4 dau răspunsul la întrebarea pusă de dânsul. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Inițiatorul, vă rog! Poftiți, domnule Brezniceanu!

 
   

Domnul Alexandru Brezniceanu:

Domnul Ianculescu a prezentat, din punct de vedere practic și tehnic, cum stau lucrurile cu această coordonare. Eu îmi permit, stimați colegi, domnule președinte, să vă fac doar lecturarea unui articol dintr-o hotărâre de Guvern din 1999. La art. 39, cu privire la abilitările Ministerului Agriculturii, scrie: "Coordonează activitatea de cercetare și tehnologiile agricole, învățământul agricol și perfecționarea profesională, Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu Sisești", precum și activitatea de extensie și consultanță pentru producători și specialiști agricoli."

Realitatea este, stimați colegi, că este foarte la modă, în zilele noastre, această coordonare a ministerelor față de institutele de cercetare care există sau care se înființează. Vă mulțumesc pentru atenție.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Mulțumim.

Domnul deputat Popa.

 
   

Domnul Neculai Popa:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Mă văd nevoit să-i dau dreptate domnului deputat Dejeu, pentru că aici, la art. 2, ne întâlnim cu o contradicție și dânsul are dreptate. Noi, la articolele următoare, vorbim de o anumită independență a Academiei și, de asemenea, vorbim despre autonomie financiară, deci, finanțarea tuturor activităților de cercetare se face din fonduri proprii extrabugetare și, aici, venim și spunem că funcționează în coordonarea Ministerului Agriculturii.

Deci, formularea cred că este nepotrivită și aș veni cu o propunere, dacă vreți să-i dăm o logică articolului respectiv: "Funcționează în colaborare cu Ministerul Agriculturii și Alimentației, Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului și Agenția Naționale de Știință și Tehnologie." Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Din partea Ministerului Agriculturii, domnul consilier Mărincuș.

 
   

Domnul Nicolae Mărincuș:

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

Dacă veți lua dicționarul limbii române, veți citi acolo: "Coordonare înseamnă o punere de acord a unor egali." Nu înseamnă "conducere" și dumneavoastră probabil că, pe undeva, înțelegeți prin "coordonare" "conducere". Sau, în situația noastră, este nevoie de o conducere în acest domeniu.

De aceea, cuvântul "coordonare" nu spune nimic. Dacă noi vrem să alocăm niște fonduri pentru cercetare, obligatoriu trebuie să avem unități subordonate, care să poată fi îndrumate și controlate de cel care finanțează. Vă rog, citiți Legea finanțelor, nr. 72!

Deci, termenul este nepotrivit și are consecința de a separa cele două activități: activitatea academiei și activitatea ministerului. Sau cele două activități trebuie să funcționeze în comun și autoritatea centrală agricolă care este Ministerul Agriculturii, trebuie să-și intre în drepturile ei.

Cine, în România, conduce, face programe și răspunde de ceea ce se întâmplă în agricultură? Autoritatea centrală, care este Ministerul Agriculturii. Deci, dacă vreți să realizăm acum și aci o soluție eficientă, să avem în vedere că acest minister trebuie să intre în drepturile lui.

Mai vreau să vă atrag atenția asupra faptului că în cadrul Academiei de Științe Agricole și Silvice mai există, din punct de vedere al consacrării, și Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului. Acest minister nu are subordonate propriile unități de cercetare, așa cum sunt unitățile din agricultură, ci unitățile de cercetare sunt conduse de ministerul respectiv.

De ce această discriminare? Ministerul Agriculturii nu vrea nimic altceva, decât să fim egali cu Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului. Or, în proiectul de lege prezentat de ASAS se face discriminare între cele două ministere. Eu socotesc că aceste ministere trebuie să lucreze și să fie tratate la fel.

Deocamdată atât.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Anghel Stanciu, președintele comisiei.

 
   

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte,

Ce bine ar fi, dacă n-ar fi rău... Am tot respectul pentru antevorbitorii mei, dar, evident, ordinea de zi încărcată a ședințelor face să nu putem, toți, să analizăm pe îndelete textele de legi. De aceea, noi am pus la dispoziție un documentar.

În 1999 (suntem în 2000) Hotărârea de Guvern nr. 6/1999, care stabilește atribuțiile Ministerul Agriculturii și Alimentației, precizează foarte clar, la art. 2 alin. 39: "Coordonează activitatea de cercetare și tehnologiile agricole, învățământul agricol și perfecționarea profesională, Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu Sisești", precum și activitatea de extensie și consultanță pentru producători și specialiști agricoli."

În Anexa 4 la această hotărâre de Guvern, prin care se precizează ce atribuții are Ministerul Agriculturii și Alimentației, se precizează: "Unitățile care funcționează în coordonarea Ministerului Agriculturii și Alimentației." Între acestea, este nominalizată și Academia de Științe Agricole și Silvice.

Deci, iată un termen pe care un distins jurist îl descoperă acum într-o anumită relație cu subordonarea și cu o anumită nostalgie față de perioada subordonării necondiționate, și un distins consilier, care, spre surprinderea noastră, nu a citit hotărârea prin care ființează Ministerul Agriculturii! Acest articol nu spune decât ceea ce spune art. 2 alin. 39 din hotărârea de Guvern privind înființarea Minisaterului Agriculturii. Adică, Academia de Științe Agricole și Silvice funcționează în coordonarea acestuia.

De aceea, domnule președinte, vă rog ca, în măsura în care dumneavoastră considerați necesar, să venim cu textele respective, cu propunerea de amendament la text. Deci, dacă cineva vrea să propună subordonare, nu e nici o problemă, se propune și se adoptă sau nu se adoptă, dar să nu mai inventăm discuții pe marginea unor cuvinte pe care fiecare le posedăm, în măsura în care am urmat de la grădiniță până sus oleacă de școală.

Așadar, vă propun să rămână textul așa, pentru că exprimă hotărârea de Guvern din 1999 a actualului Guvern, sau să se modifice hotărârea de Guvern, după textul pe care îl vom vota noi. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul deputat Gavril Dejeu.

 
   

Domnul Gavril Dejeu:

Domnul președinte Stanciu are perfectă dreptate, așa glăsuiesc aceste hotărâri de Guvern pe care le-a invocat dumnealui, numai că în reglemetarea generală, în care se integrează și aceste hotărâri de Guvern, Academia – pentru că deocamdată despre ea vorbim – funcționează pe lângă Ministerul Agriculturii! Și acest lucru rezultă nu numai din Decretul nr. 122/70, rezultă și din Hotărârea nr. 141/92 a Guvernului, rezultă și din Hotărârea nr. 509/93 a aceluiași Guvern, care arată în mod constant că Academia funcționează "pe lângă" Ministerul Agriculturii.

Și, atunci și în aceste condiții, este corect să se spună că Ministerul Agriculturii "coordonează" activitatea. Pentru că având-o pe lângă, deci, în subordonare, o poate și coordona.

Dumneavoastră, însă, în acest proiect rupeți relația de subordonare, menținând însă relația de coordonare și aici este toată problema!

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi, avem aici un reprezentant al înaltului for științific, care a provocat dezbateri atât de lungi, secretarul general al Academiei de Științe Agricole și Silvice, și îi dăm cuvântul, poate ne luminează în textul pe care avem să-l adoptăm. Aveți cuvântul!

 
   

Domnul Petre Adrian:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Stimate domnule președinte,

Vă rog, dacă e posibil, 2 secunde, să lămuresc problema de coordonare. Problema coordonării se găsește în toate actele nromataive, începând din anul 1996, când a apărut prima lege a cercetării, Legea nr. 51/96, care valida-aproba, cu modificări, Ordonanța nr. 25, și, mai departe, cînd a apărut Legea nr. 95, care valida Ordonanța nr. 8/95 din anul 1998, legile de bază ale cercetării științifice.

Cercetarea științifică din agricultură și din toate domeniile este coordonată pe modelul acestor legi. Ce se spune în aceste legi, eu vă citesc clar: "Ministerul Cercetării și Tehnologiei este organul administrației centrale care realizează programele, organizează, finanțează activitatea de cercetare, o monitorizează și aplică toate politicile în cercetare."

Deci, stimate domnule președinte,

Onorată Cameră,

Cercetarea științifică este coordonată și este în fond monitorizată de către Ministerul Cercetării și Tehnologiei care este ordonatorul principal de credite.

Mai departe, dacă dăm citire tuturor hotărârilor de Guvern care au ieșit pentru înființarea unor noi institute de cercetare, peste tot cuvântul "subordonare" lipsește; peste tot este "coordonare". Vă dau exemplu: referitor la Ministerul Apelor, Pădurilor și Mediului, Hotărârea de Guvern nr.104 arată că cele trei institute de cercetare pe care le are sunt în coordonarea Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, și le dă și în anexă, exact ca atare.

Privitor la Ordonanța nr.6 de care s-a făcut aici vorbire, la fel, în anexa nr.2 a acestei legi este trecut textual "…unități în coordonarea Ministerului Agriculturii…", și jos scrie "…Academia și Științe Agricole și Silvice cu finanțare extrabugetară…".

Dacă toate legile, începând din ’96, de când s-a statuat Legea cercetării prin 1995 și Legea nr.51, fiind toate așa, atunci de ce să trecem la o altă sintagmă?

V-aș ruga să rețineți cu tot respectul că la solicitarea Ministerului Agriculturii, când s-a discutat Hotărârea nr.42 din 1994 de modificare a Hotărârii nr.509, acolo s-a făcut mențiunea de către minister – "Academia este în coordonarea Ministerului Agriculturii și Alimentației…".

V-aș ruga să epuizăm problema coordonării și subordonării. V-aș ruga să rețineți acest lucru: în Legea nr.51, la art.10 în mod textual scrie: "Unitățile de cercetare – dezvoltare din domeniile agriculturii și industriei alimentare aparțin și sunt în subordonarea Academiei de Științe Agricole și Silvice funcționează și se reorganizează după prezenta lege.".

Vă mulțumesc foarte mult.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Îndată trecem la vot, dar dacă îmi îngăduiți o scurtă intervenție de aici.

Din câte știu eu, activitatea de coordonare apare ori ca un atribut al conducerii, ori izvorâtă dintr-o specializare a organului.

S-a făcut referire aici la vreo 5 - 6 acte normative deja existente – la nivel de hotărâre de Guvern. Dacă noi venim cu o reglementare primară la nivel de lege, trebuie să realizăm un cadru juridic precis al acestei academii. Eu nu văd academia subordonată Ministerului Agriculturii; nu văd care este coordonarea ce o realizează Ministerul Agriculturii față de activitatea academiei, încât aceste relații trebuie lămurite.

Apoi, cred că trebuie să-i dăm un statut similar cu cel al Academiei Medicale, cu cel al cademiei de Științe Tehnice, ca să avem o reglementare sistematică, clară. Coordonarea înseamnă a asambla niște elemente, făcându-le să funcționeze.

Domnul profesor Leonăchescu.

 
   

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Suntem marcați, în discuția pe care o purtăm, de două realități. Prima este chiar denumirea de academie. Noi, automat, asociem unei instituții cu acest nume un anume grad de independență, dar evident că nu sunt de același nivel cu, de exemplu, Academia Română, care trebuie să fie o instituție de înalt nivel și independentă.

Academia de Științe Agricole și Silvice, ca și Academia de Construcții, ca și alte academii, au mai mult caracterul de științe aplicate, de instituții de cercetare în domenii vectorizate spre aplicabilitate imediată. Aceasta este o primă constatare. Nu trebuie să asociem automat gradul total de independență a unei academii specializate, gen institut de cercetare în construcții, astăzi Academia de Construcții, similară acesteia, cu gradul de independență al Academiei Române.

O a doua realitate este că noi încercăm prin această lege să perfecționăm sistemul de cercetare aplicată în acest domeniu. Dar discutăm în planuri paralele: unii se gândesc la patrimoniu, la toată baza materială a instituțiilor respective și o vor de o anumită culoare, de o anumită structur㠖 pământ, algoritm etc., iar alții ne gândim la progresul în cercetarea propriu-zisă care poate mâna înainte aceste sectoare – Ministerul Agriculturii, Protecția Mediului, Ape etc.

Haideți să ne orientăm eforturile către problematica institutelor de cercetare și apoi vom vedea ce facem cu baza – mai este corespunzătoare, o perfecționăm, este supradimensionată sau subdimensionată. Dar nu numai baza materială, ne gândim și la forța umană, calitatea factorului de creație din aceste instituții sau academii. Să luăm toți parametrii care constituie un punct de plecare în procesul de cercetare și dezvoltare tehnologică.

De aceea, dați-mi voie să cred, în primul rând, că locul de discuție a temei este la Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport; acolo îi este rostul. Că am auzit tematici și voci că nu această comisie trebuia să se ocupe de problematica cercetării în acest sector. Și aici fac o parantez㠖 noi am mai avut o lege similară privind situația institutelor și a cercetărilor de profil din piscicultură; se pare că tot la Ministerului Agriculturii s-a îngropat și această lege, datorită dorinței telurice de a stăpâni patrimoniul în primul rând.

Privind procesul în sine și rezultatul cercetării, dacă ne concentrăm efortul în acest sens legislativ, vom ajunge la niște concluzii. În primul rând ca nu neapărat un minister să dicteze politica unei mari instituții de cercetare, ci o structură specializată; și am exemplul Franței, care are un CNRS cu fel de fel de sectoare specializate, unde oamenii creează știință pentru mâine, cu aspectele aplicative. Am avut Ministerul Tehnologiei și al Cercetării, mai avem Ministerul Învățământului care profesează și promovează teme de cercetare de înaltă clasă, institutele Academiei Române etc. Deci, nu este monopolul unui minister tematica, obiectul muncii acestei Academii de Științe Agricole și Silvice, ci este obiectul mai multor ministere.

Nu poate să fie adoptată imaginea piramidală, asiatică, veche, depășită, de subordonare, ci sistemul de rețea, modern, mobil, cu legături care apar și dispar pe proiecte, nu pe structuri încremenite în timp. Chiar dacă n-am tematică, depind de ăla!

Pornind așa, eu cred că termenul de "subordonare" nu-și are locul într-o asemenea lege în care vizăm progresul în cercetarea științifică pe domeniu, ci o imagine gen rețea care permite creatorului să-și dezvolte tematica fundamentală. Și dați-mi voie să constat că am pierdut niște pași câștigați în acest domeniu. Din ura noastră față de statutul de proprietate al unora am distrus progrese câștigate. Iată înmulțirea prin meristemi – ne chinuiam prin puieți și butășire, dar la Institutul pomicol de la Mărăcineni s-a adoptat o tehnologie ultramodernă care aducea valută forte – înmulțirea prin meristemi. Se prăbușește. Deci structura n-a funcționat în obiectul de fond pe care îl urmăream și îl urmărim și în această lege.

Să-i dăm deci dreptate comisiei să-și impună punctul de vedere, să și-l promoveze, și dați-mi voie mie, care nu mă pricep în acest domeniu, să fiu de acord cu propunerea comisiei.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

S-ar cuveni să trecem la vot, dar secretarii spun că mai mult de 65 nu mai suntem în sală.

Domnul Badea.

 
   

Domnul Alexandru Badea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Sunt foarte sincer când îmi exprim respectul pentru cei care au luat cuvântul înainte pe această problemă până acum și voi rămâne îndatorat chiar și domnului președinte de comisie, dacă îmi va acorda atenție, însă aș vrea să subliniez un lucru: noi luăm aici în discuție o propunere legislativă care implică o problemă de principiu, și anume aceea a raporturilor între cercetare, ca instituție, dacă vreți, a unei societăți, și mijloacele materiale care îi sunt necesare pentru a se dezvolta.

Noi încercăm, și cred că este normal ca într-un cadrul legislativ unitar să creăm un regim unitar în această problemă. Și aici vă voi aminti, cu titul de exemplu, o propunere, o inițiativă legislativă pe care foarte curând, la sfârșitul precedentei sesiuni, am votat-o cu toții și am găsit-o bună, și am în vedere Legea patrimoniului cultural național. Există în acest domeniu o instituție similară ca atribuții și ca structuri Academiei "Gheorghe Ionescu Sisești" – este vorba de faimoasa Comisie a monumentelor istorice care, cu îngăduința dumneavoastră, reamintesc că a fost înființată de marele Nicolae Iorga, și care are exact în domeniul acesta al patrimoniului și cercetării în domeniul culturii atribuțiile pe care le are în agricultură Academia de Științe Agricole.

Ei bine, nimeni nu s-a gândit cumva vreun moment să treacă monumentele istorice și culturale ale țării noastre în proprietatea Comisiei monumentelor istorice sau să creeze condiții de pe urma cărora această comisie să beneficieze, care, repet, este exact o comisie care se autogestionează, se autoadministrează, are statute proprii și care funcționează pe lângă și în coordonarea Ministerului Culturii.

Deci, acest proiect de lege ridică totuși o chestiune de principiu care, dacă vreți, mutatis mutandis, este similară efectului pe care l-ar produce transferarea spitalelor cu pacienți cu tot în administrația și proprietatea Academiei de Științe Medicale ai cărei membri își dezvoltă activitatea de cercetare în clinici, în spitale și așa mai departe.

Iată de ce cred că nu este oportun să ne pripim; poate până la urmă vom constata că, într-adevăr, proiectul acesta de lege este satisfăcător, dar important este să nu fie satisfăcător intereselor, fără îndoială de bună-credință, ale cercetării românești în domeniu, cum la fel de bine s-ar putea să fie satisfăcător sau nesatisfăcător pentru interesele la fel de bună-credință ale dezvoltării agriculturii din partea unei instituții care, până una-alta, totuși reprezintă statul român – Ministerul Agriculturii.

Deci, din acest punct de vedere, cred că ar trebui revizuite din această perspectivă raporturile de principiu între cercetare și patrimoniul care este pus la dispoziție.

Cu aceasta închei: gândiți-vă ce s-ar întâmpla dacă am pune la dispoziția Academiei de Științe Medicale spitalele sau dacă, cum spuneam, vom transfera monumentele culturale ale țării unei comisii ad libitum.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul deputat Ianculescu; procedural intervine.

 
   

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Vin cu rugămintea la domnul președinte de ședință, distinsul nostru coleg, domnul deputat Vasile Lupu, să aplice în dezbaterea legii Regulamentul.

Noi am intrat în dezbaterea pe articole. Nu suntem la dezbateri generale; am trecut de etapa dezbaterilor generale.

De aceea, domnule președinte, vă rog ca oricine vine la tribună să vină cu un amendament scris. Cine nu vine cu amendament scris, vă rog să nu-l luați în considerare și să supuneți la vot ceea ce este prezentat în raportul Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport.

Ca atare, domnule președinte, vă rog să aplicați Regulamentul întocmai. Nu suntem la dezbateri generale în momentul de față. Suntem la dezbaterea pe articole.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da. Obiecțiune întemeiată.

Suntem la art.2, alin.1.

L-aș supune votului, dar sigur voi avea obiecțiunea cvorumului. Așa, este timp de reflecție până joi, când vom continua dezbaterile; avem și ședința comisiilor miercuri.

Suspend ședința.

Vă doresc o după-amiază plăcută și ne revedem joi la orele 8,30.

Ședința s-a încheiat la ora 15,02.

 
     

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti sâmbătă, 18 septembrie 2021, 17:24
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro