Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 28 septembrie 2000
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2000 > 28-09-2000 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 28 septembrie 2000

5. Dezbaterea raportului de activitate al Consiliului Legislativ pe anul 1998.

Domnul Constantin Dan Vasiliu:

................................................

Până se procedează la multiplicarea proiectului de Hotărâre a Parlamentului României privind ancheta FNI, v-aș propune să dezbatem raportul de activitate al Consiliului Legislativ pe anul 1998.

Este o chestiune care nu durează mai mult de 15, maxim 20 de minute, timp în care se multiplică proiectul de hotărâre și intrăm în dezbaterea pe fond a acestui proiect.

Dacă sunteți de acord cu această propunere?

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotriviri?

Abțineri?

Deci, a fost aprobată dezbaterea Raportului de activitate al Consiliului Legislativ pe anul 1998.

Raportori sunt cele două comisii juridice, de imunități și validări.

Îl invit pe domnul Valer Dorneanu să prezinte Raportul asupra activității desfășurate în anul 1998.

Aveți cuvântul.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule președinte,

Stimați senatori,

Distinși deputați,

Îmi cer scuze pentru ușoara întârziere, dar urmăream la monitor lucrările și credeam că se derulează în continuare raportul.

Am să vă rog să-mi permiteți ca în scurta prezentare a raportului de activitate pe 1998 să fac totuși referiri actuale la ’99, deși raportul pe ’99 nu este depus pe ordinea de zi, întrucât mi se pare o chestiune absolut de bun simț și firească, ca să actualizez mai ales datele statistice.

Cunoașteți – și nu spun o noutate – că un stat de drept, pentru a funcționa în condiții firești, trebuie să se bazeze pe un sistem legislativ coerent, unitar, uniform, care să permită derularea activității de conducere în bune condițiuni și în condiții de strictă legalitate.

Pentru ca acest sistem să răspundă acestor cerințe, este necesar ca fiecare lege alcătuind acest sistem, fiecare act normativ să întrunească condiții firești specifice actului normativ. Acestui deziderat își propune să răspundă, de aproape 5 ani, Consiliul Legislativ, organ de specialitate în subordinea Parlamentului.

Activitatea pe care am desfășurat-o în ultimii 2 ani a purtat amprenta, în primul rând, a presiunii timpului asupra noastră, presiune care ne-a obligat să ne pronunțăm într-un termen nefiresc de scurt asupra unor acte normative foarte complexe și foarte importante.

Vreau să vă spun că activitatea legislativă a Parlamentului și a Guvernului a marcat, practic, peste 1.300 de legi, ordonanțe, ordonanțe de urgență și hotărâri de Guvern în ultimii 2 ani. În aceste condiții, este evident că eforturile noastre a trebuit să fie deosebite.

În această activitate, însă, ne-am bucurat, totuși, în special de sprijinul Parlamentului, care a dovedit o receptivitate foarte mare față de propunerile și observațiile noastre, care a presupus de multe ori luarea în considerare a observațiilor noastre care nu au fost însușite de Guvern în cazul proiectelor de acte normative.

Eu am să mă structurez în micul meu expozeu pe următoarele componente ale activității Consiliului Legislativ.

În primul rând, aș vrea să mă refer la activitatea de reexaminare a legislației anterioare Constituției. Din acest punct de vedere, aș vrea să vă reamintesc că, urmare a actelor normative pe care dumneavoastră le-ați adoptat la propunerea noastră, ca urmare a proiectelor de hotărâre pe care Guvernul le-a aprobat la propunerea noastră, din fondul vechi legislativ, care, vă spuneam, marca peste 2.100 de acte normative anterioare Constituției, actualmente au mai rămas în vigoare doar vreo 400 de acte normative.

V-am relevat și în rapoartele anterioare că a fost o muncă foarte dificilă, pentru că, în afară de obligația noastră de a trece sub lupa examinării peste 2000 de acte normative, ne-am lovit de impedimentul negăsirii multor acte normative. Ne-am lovit de impedimentul existenței unor interese de sector în cazul unor ministere care au dorit, cu tot dinadinsul, să țină în vigoare acte normative vechi care le acordau diverse facilități.

Cu toate acestea, repet, am reușit să ajungem la cifra de 400 de acte normative care mai sunt încă în vigoare.

M-aș grăbi să subliniez faptul că tot acest fond legislativ vechi nu mai afectează, practic, dezvoltarea democratică a statului nostru de drept pe principiile noii ordini politice care s-a stabilit după Constituție.

Așa cum va rezulta din scurtele mele exemplificări, veți observa că sunt îndeobște rămase în vigoare reglementări cu caracter tehnic-administrativ care, repet, nu pun în discuție viabilitatea noului stat de drept și nu mențin structuri de tip ideologic specifice vechiului stat de drept.

Iată, de pildă, au rămas în vigoare peste 40 de decrete ale Consiliului de Stat și decrete prezidențiale cu privire la înființarea unor reprezentanțe românești în alte state. Au rămas apoi în vigoare multe acte normative care se referă la organizarea cultelor religioase. Știți bine că noua Lege a cultelor religioase nu a fost încă și, în consecință, ele funcționează pe baza unor decrete vechi. A rămas în vigoare, iată, și Legea nr. 3/1971 privind înființarea și funcționarea Comisiei Naționale de Demografie. Nu este un secret că este încă în vigoare Legea nr. 2/1971 cu privire la organizarea administrativă a țării. În domeniul dreptului civil, sunt rămase Codul civil, Codul de procedură civilă, Legea împărțelilor judiciare.

De remarcat că toate acestea sunt încă din perioada interbelică, Codul civil fiind din 1864, Legea nr. 603 din ’43 privind simplificarea procedurii împărțelilor judiciare. Deci, sunt legi care nu au un caracter ideologic care să mențină vechi structuri ale vechiului stat totalitar.

Este în vigoare încă Codul comercial, Codul muncii care, însă, precizez, pentru prima dată Codul muncii a suferit numeroase intervenții modificatoare, a suferit eliminări din cuprinsul său a unor texte care afectau libertățile fundamentale și libertatea de mișcare, libertatea muncii chiar și ca urmare a declarării lor neconstituționale de către Curtea Constituțională.

În domeniul dreptului penal a mai rămas în vigoare o parte din dispozițiile vechiului Cod penal, ale vechiului Cod de procedură penală, dar toate acestea au suferit serioase amendamente care acum le fac funcționale și nepericuloase pentru sistemul nostru de drept.

Atât în ceea ce privește activitatea de asanare a legislației.

În ceea ce privește activitatea de avizare, n-am să mă refer la cifre. Ele sunt cuprinse în rapoartele, care vă stau la dispoziție, pe 1998 și 1999. Vreau să subliniez, însă, că, de pildă, în 1999 noi am avut de avizat 1.456 de proiecte de acte normative, respectiv 1.146 de la Guvern, 56 de la Senat, 254 de la Camera Deputaților.

În aceste cazuri, am emis pe 1.390 de avize – 120 favorabile, 1.178 favorabile cu observații și propuneri, 92 de avize negative.

Cam aceleași sunt cifrele în mare și pentru 1998 și nu cred că aceste cifre trebuie neapărat să vă rețină atenția. Vreau doar să rețineți că, dacă majoritatea avizelor sunt cu propuneri și observații, multe din acestea demonstrează totuși faptul că încă proiectele de acte normative nu sunt suficient de elaborate. De altfel, în cazul multora, cuvântul acesta "a elabora" nu-și prea găsește sensul, pentru că de multe ori este vorba de pur și simplu o încropire a unor soluții care vin să răspundă unei probleme, unei necesități de moment.

Numărul avizelor negative care, în ultimii ani, nu a depășit 100, este totuși de gândit; 99 de avize negative în 1999, 73 – în 1998. Ele s-au dat în cazul unor soluții flagrant încălcând fie norme constituționale, fie principii de drept, fie principii de tehnică legislativă.

Aveți în cele două rapoarte exemplificările acestor avize negative.

Eu aș vrea să punctez câteva din motivele pentru care am dat obiecții în cazul unor proiecte de acte normative. Iată, suprapuneri sau intervenții de reglementări în același domeniu, în special în cazul ordonanțelor pentru care Guvernul obține abilitarea, dar și în cazul unor suite de hotărâri de Guvern în același domeniu, uneori chiar în cazul unor proiecte de legi, se întâmplă, zic eu, anomalia ca o problemă unitară care ar trebui să-și găsească o reglementare unică, să fie reglementată fragmentar prin intervenții paralele. De multe ori, mai ales în cazul ordonanțelor, în cazul legilor de abilitare se intervine pentru modificarea aceleiași legi la propunerea unor ministere diferite. Și nu se observă acest lucru și au fost cazuri când, de pildă, reglementările cu privire la TVA sau cu privire la accize au fost modificate la intervale foarte scurte unul de altul la inițiativa unor ministere diferite.

Alte motive pentru care noi formulăm obiecții fie în cadrul unor avize favorabile, fie în cadrul unor avize negative, se referă la semnalarea unor contradicții între dispozițiile proiectului și alte legi în vigoare, incompatibilități ale soluțiilor preconizate cu reglementările de bază ale sistemului legislativ. De multe ori semnalăm redactări ambigue, nesistematizarea textului neindicarea normelor concrete pe care se întemeiază soluția, în special în cazul ordonanțelor sau a hotărârilor de Guvern, abuzul folosirii formulei de abrogare implicită. Aș vrea să vă semnalez că în pofida eforturilor noastre de a cere și a imprima ca să se abandoneze această formulă finală a actelor normative: "orice prevedere contrară se abrogă", cu toate acestea și în cazul legilor, dar mai ales în cadrul ordonanțelor este utilizată această formulă care, în practică, dă naștere la foarte multe implicații negative.

Foarte multe neclarități și chiar inadvertențe se petrec în cazul actelor cu caracter internațional. În aceste cazuri, de multe ori, se sesizează lipsa unui factor coordonator, lipsa unei viziuni unitare în cadrul abordării unor probleme de politică sectorială externă. Înainte, rolul Ministerului de Externe era determinant, nici un acord de ordin fiscal, de ordin monetar, de ordin de ocrotire a mediului, de ordin militar nu pleca fără avizul de fond al Ministerului de Externe. Acest aviz este cerut explicit nu numai de poziția acestui minister, dar și de Legea nr.4 și de Constituție. Ar fi firesc ca toate actele în domeniul internațional, practic, să fie promovate împreună de Ministerul de Externe cu ministerul coordonator.

Iată, se petrec numeroase anomalii în definiția teritoriului, definiție pe care o fac specialiștii din Ministerul Finanțelor sau din Ministerul Apărării sau din Ministerul de Interne, fără să cunoască toate conotațiile, toate subtilitățile unei definiții. Din această cauză, de multe ori, în ceea ce privește definiția teritoriului României în comparație cu definiția teritoriului țării cu care noi intrăm într-un acord fiscal, într-un acord de evitarea dublei impuneri sau de acordare a unor facilități noi plecăm dintr-o poziție dezavantajantă. Se petrec numeroase încălcări ale practicii internaționale cu privire la data intrării în vigoare a unui acord. În foarte multe cazuri cei care încheie acordul stabilesc în mod nelegal și aproape neconstituțional că acordul intră în vigoare din momentul semnării sale. Este o practică internațională și este o practică care pune la adăpost statul care încheie un acord ca acest acord să nu intre în vigoare decât după ratificarea sa de către organismul abilitat. Prevăzând intrarea în vigoare a unui acord din momentul semnării, practic, Parlamentul rămâne în afara ecuației și dacă ia o altă poziție, acest acord intră deja în efectivitate și se aplică din momentul în care a fost adoptat.

Aș vrea să vă prezint și o altă concluzie cu privire la activitatea de avizare care practic se dorește o mică analiză asupra legislației existente. Am reținut faptul că în ultimul timp s-au emis foarte multe ordonanțe de urgență, nu mă refer la ordonanțe, că acestea se dau în baza unei legi de abilitare și practic ele rămân sub controlul Parlamentului. Vreau să rețineți că în ultimul timp, numărul ordonanțelor depășește numărul legilor, iată, de pildă, în 1999 s-au dat 210 legi și 339 de ordonanțe, din care 120 simple și 219 ordonanțe de urgență. Dacă avem în vedere că din cele 210 legi foarte multe sunt legi de aprobare a ordonanțelor, altele de aprobare a unor documente internaționale, veți constata că numărul legilor în care se reglementează aspecte de fond sunt foarte puține. Eu nu critic aici utilizarea ordonanțelor de urgență, deși multă lume a criticat Consiliul Legislativ că nu dă avize negative în cazul acestora, pentru că nu s-ar întruni condiția cazului excepțional. Noi nu am dat avize negative pe această împrejurare numai atunci când în mod flagrant se vedea că nu ne aflăm în fața unui cadru excepțional. Dar, noi nu putem aprecia oportunitatea unei reglementări, nevoia ei, nu putem, nu avem datele sociale, politice și economice care să ne demonstreze dacă, de pildă, modificarea ordonanțelor cu privire la taxe și impozite, cu privire la TVA sunt necesare de a fi promovate pe procedura ordonanței de urgență sau nu. Am semnalat însă totdeauna că în nota de fundamentare Guvernul să motiveze existența cazului excepțional.

Vizavi de implicațiile utilizării ordonanțelor și a ordonanțelor de urgență eu aș vrea să vă semnalez următorul pericol. V-aș ruga să analizați statistica ordonanțelor respinse de Parlament și să intuiți sau măcar să rememorați unele implicații pe care le-ați constatat.

Iată, în ultimul timp a fost, de pildă, respinsă Ordonanța de urgență a Guvernului nr.49/1999 care, la rândul ei abrogase Legea nr.66 cu privire la contractul de management. În temeiul Ordonanței nr.49 s-au încheiat noi contracte de administrare, au început să se deruleze activități, Guvernul a dat norme metodologice cu privire la desfășurarea lor. Acum se pune în discuție și noi suntem întrebați, dar, din fericire pentru poziția noastră, noi le explicăm celor care ne întreabă că nu putem să interpretăm legea, suntem întrebați ce se întâmplă cu contractele de administrare care au fost încheiate în baza Ordonanței nr.49? Lucrurile se multiplică în cazul fiecărei ordonanțe care este respinsă. Din acest motiv, cred eu că Guvernul ar trebui să utilizeze această cauză cu parcimonie și numai în cazul excepțional, în înțelesul constituțional al acestuia, în înțelesul pe care l-a definit însăși Curtea Constituțională care a spus că ordonanțele de urgență se utilizează doar în cazul nevoii stringente de a reglementa o situație care, dacă n-ar fi reglementată, ar crea o stare de pericol public.

Repet, nu putem exclude nici ordonanțele, nici ordonanțele de urgență. Avem de construit un nou sistem de drept. Avem de armonizat legislația românească cu cea europeană, avem de rezolvat cazuri imprevizibile care intervin în această perioadă de tranziție. Deci, ordonanțele nu pot fi excluse, nici cele simple, nici cele de urgență. Nu i se poate răpi acest drept al Guvernului de a soluționa pe această cale mai facilă, mai urgentă o anumită problemă, dar ideea este ca Parlamentul să controleze strict și să nu permită Guvernului excesul nici de ordonanță simplă, nici de ordonanță de urgență.

Aș vrea foarte pe scurt, în continuare, să mă refer la o altă componentă a activității noastre de avizare, respectiv avizarea rectificărilor de acte normative și avizarea republicării lor. Prin Legea de organizare a Monitorului Oficial, s-a prevăzut această obligație. Cred că ea s-a dovedit foarte inspirată, pentru că din constatările noastre aflăm că de multe ori inițiatorii doresc să modifice, practic, o reglementare prin procedura rectificării, rectificare care, practic, nici nu mai trece prin Guvern și cu atât mai puțin prin Parlament. Noi am fost nevoiți în câteva ocazii să dăm aviz negativ tocmai pentru că inițiatorul, de regulă, un minister, dorea ca pe calea rectificării să modifice de fapt o reglementare.

Aș vrea să mă refer, în continuare, la câteva activități auxiliare ale Consiliului Legislativ...

Domnul Constantin Dan Vasiliu:

Dacă doriți, mai pe scurt, domnule Valer Dorneanu, pentru că toți colegii au citit raportul.

Vă rog.

Domnul Valer Dorneanu:

Deci, v-aș aminti faptul că noi ne integrăm în toate structurile guvernamentale și parlamentare care se străduiesc să contribuie la armonizarea legislației noastre cu reglementările europene, am făcut și câteva editări explicative cu privire la termeni, cu privire la stadiul armonizării, cu privire la diverse problematici și participăm foarte activ în cadrul Comitetului pentru armonizare ca și la activitatea Comisiei parlamentare care își propune același lucru.

Vreau să închei referindu-mă la o componentă a activității noastre pe care până în prezent nu ne-am îndeplinit-o, respectiv, aceea de a realiza depozitul oficial al legislației. Potrivit Constituției și legii noastre de organizare, noi trebuia să păstrăm toate originalele legilor pentru că suntem organismul specializat în acest domeniu. Întrucât până acum nu am avut spațiul necesar, nu ne-am putut îndeplini această misiune. Recent birourile permanente ne-au afectat acest spațiu și credem că în cursul acestui an Consiliul Legislativ va putea să adune de la Arhivele Naționale de la Arhivele Camerei Deputaților toate legile originale pentru a le clasa și a le pune spre depozitare pe criterii juridice, pe criterii legislative, nu pe alte criterii, cum sunt ele acum depozitate.

Sperând că nu v-am plictisit și fiind convins că veți fi analizat foarte atent raportul pe care noi vi l-am depus la dispoziție, vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Constantin Dan Vasiliu:

Vă mulțumesc și eu.

Îl invit pe domnul președinte al Comisiei juridice, de disciplină și imunități să prezinte raportul.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Raport comun privind raportul asupra activității desfășurate în anul 1998 de către Consiliul Legislativ.

Nu vă mirați, este raportul comun al comisiilor la raportul Consiliului Legislativ, nu e o greșeală. Cu adresele nr.... și nr. ... din iunie 1999, raportul asupra activității desfășurate în anul 1998 de către Consiliul Legislativ a fost depus spre dezbatere și întocmirea unui raport comun de către Comisiile juridice ale Parlamentului la sediul acestora. Cele două comisii s-au reunit în ședință comună în data de 7 iunie 2000 pentru a dezbate documentul sus-menționat. Raportul asupra activității desfășurate de Consiliul Legislativ în anul 1998 este structurat în opt capitole care prezintă: 1. Reexaminarea legislației în vigoare anterioară Constituției; 2. Activitatea de avizare; 3. Armonizarea legislației interne cu reglementările comunitare; 4. Evidența oficială a legislației; 5. Informatizarea activității și evidenței legislative; 6. Elaborarea și editarea de repertorii legislative și culegeri de acte normative; 7. Activitate de decumentare și informare legislativă; 8. Activitatea logistică.

În raport mai sunt prezentate în anexe exemplificări din unele avize favorabile, situația avizelor negative, cu unele exemplificări, bilanțul contabil pe anul 1998. Prin analiza activității Consiliului Legislativ pe anul 1998, membrii celor două comisii au hotărât că scopul principal al Consiliului de a aviza proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării și coordonării întregii legislații a fost realizat, dar nu pe deplin. Din acest motiv se recomandă Consiliulului Legislativ ca pe viitor să acorde o mai mare atenție cu privire la corelarea întregii legislații, atunci când se întocmesc avizele pentru proiectele de legi.

Față de cele prezentate anterior, comisiile avizează favorabil raportul de activitate al Consiliului Legislativ pe anul 1998 și în conformitate cu prevederile art.57 din Constituția României, supun documentele spre dezbaterea și aprobare Camerelor reunite ale Parlamentului. Semnează președinții și secretarii acestor comisii.

Doamnelor și domnilor deputați,

Vreau să vă învederez că în expunerea sa orală domnul Dorneanu a antamat chestiunea numărului mare de ordonanțe de urgență, ceea ce excede poziția obiectivă a Consiliului Legislativ. Politica aceasta de oportunități majore pe care Guvernul a adoptat-o prin ordonanțe de urgență nu poate fi apreciată și nu intră în competența Consiliului Legislativ. Mai mult decât atât, domnia sa știe, ca și noi, că toată țara este ultima și în urmă cu reforma, că reformă nu s-a făcut până în 1996 și că dacă am fi făcut câte 3 ani la fiecare lege trebuiau 500 de ani pentru ca să se rezolve cu legislația.

Prin urmare, nu există alt motiv, nu există alt temei, acesta este temeiul adevărat, nu se poate reglementa decât prin procedură de urgență. Altfel ar trebui mii de ani pentru a se putea adopta legile necesare. (Vociferări în sală. Comentarii.)

Vă mulțumesc.

Domnul Constantin Dan Vasiliu:

Stimați colegi,

Vă rog puțină liniște. Dacă sunt colegi doritori să se înscrie la cuvânt.

Domnul deputat Gaspar, după care vom trece la dezbaterea proiectului de Hotărâre FNI.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Raportul prezentat de către Consiliul Legislativ, astfel cum a fost actualizat prin cuvântul președintelui său, evidențiază în mod elocvent activitatea desfășurată cu referire directă la atribuțiile pe care acesta le are potrivit prevederilor constituționale și ale legii sale de organizare și funcționare.

Definit prin Constituție ca organ consultativ de specialitate al Parlamentului, Consiliul Legislativ și-a adus o contribuție deosebită pe linia sistematizării, unificării și coordonării legislației, organizând concomitent o bună evidență a acesteia. Examinând cu atenție și un înalt profesionalism proiectele de acte normative trimise spre avizare, legi, hotărâri și ordonanțe ale Guvernului, Consiliul Legislativ a contribuit efectiv la ridicarea nivelului calitativ al acestora, sprijinind nemijlocit procesul de novare a legislației în perioada pe care societatea românească o parcurge.

Din cuprinsul raportului cât și din cele cunoscute în mod direct de către noi cu ocazia dezbaterilor proiectelor de legi și ordonanțe ale Guvernului, rezultă în mod evident preocuparea Consiliului Legislativ în această privință, aceasta dovedind-o nenumăratele observații și propuneri formulate în cadrul avizelor emise. Pe linia perfecționării cadrului legislativ, în special în ceea ce privește zestrea legislației anterioare Constituției și necesitatea punerii ei de acord cu prevederile legii fundamentale a statului, Consiliul Legislativ a desfășurat o remarcabilă activitate de asanare a legislației. Rezultă astfel că de la începutul acestei acțiuni au fost abrogate un număr de 1753 de acte normative, constituite din legi, decrete, decrete prezidențiale, hotărâri ale Consiliului de Miniștri și ale Guvernului, anterioare adoptării noii noastre Constituții. În raport de rezultatele obținute, se poate aprecia că activitatea de asanare a legislației este aproape de a fi finalizată, excepție făcând actele normative a căror abrogare nu se poate face decât prin înlocuirea cu o nouă reglementare, acțiune ce se va realiza în desfășurarea procesului legislativ.

Arătam anterior că una din atribuțiile de bază, am putea spune cea mai importantă a Consiliului Legislativ, o reprezintă activitatea de avizare a proiectelor de legi, propuneri legislative, proiecte de ordonanțe și hotărâri cu caracter normativ ale Guvernului. Este de remarcat că în cuprinsul avizelor au fost formulate observații și propuneri care au condus la o îmbunătățire substanțială a proiectelor de acte normative atât sub aspectul fondului reglementării, cât și în ceea ce privește redactarea, pentru a da textului o mai mare claritate și funcționalitate în mediul social.

În activitatea Consiliului Legislativ s-au evidențiat în egală măsură preocupări pentru armonizarea legislației interne cu reglementările comunitare. Cu referire la atribuția Consiliului Legislativ prevăzută de lege de a organiza evidența oficială a legislației, aș dori să evoc, în continuare, acea parte din raport care tratează această materie.

Din evidențele Consiliului Legislativ rezultă că statistic, fondul activ al legislației era constituit la data de 1 ianuarie 2000 din 4981 acte normative, din care 400 emise în perioada 1864-1989. Aceste date statistice exprimă pe lângă evoluția procesului legislativ și procesul de novare a legislației aflat în curs de desfășurare.

În activitatea de organizare a evidenței oficiale a legislației se relevă totodată, ca o realizare importantă a Consiliului Legislativ, întocmirea repertoriului legislației României, instrument util în regăsirea informației legislative pentru toți cei interesați în aplicarea legii.

Cele mai sus arătate și care nu evidențiază în întregime întreaga paletă a activității Consiliului Legislativ le apreciez a putea constitui premisele pentru a se realiza judecățile de valoare asupra modului în care Consiliul Legislativ și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de lege.

În ceea ce mă privește, socotesc că, în condițiile anului la care se referă raportul, caracterizat printr-un intens și alert proces legislativ, în care proiectele de acte normative au necesitat a fi elaborate într-un timp cât mai scurt, Consiliul Legislativ a reușit să se situeze la nivelul sarcinilor ce i-au revenit, dovedindu-și pe deplin utilitatea în optimizarea procesului legislativ.

Vă mulțumesc.

Domnul Constantin Dan Vasiliu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Stimați colegi,

Și-au mai anunțat intenția de a lua cuvântul următorii domni parlamentari: Răsvan Dobrescu, Săndulescu, Gherman, Ninosu, doamna deputat Puwak.

Vă propun să sistăm înscrierile la cuvânt pentru a putea intra în dezbaterea proiectului de Hotărârea asupra anchetei FNI.

Domnul Florin Georgescu:

Domnule președinte, și eu vreau să iau cuvântul.

Domnul Constantin Dan Vasiliu:

Da. Am reținut, vă cer scuze. Vă trec, domnule deputat.

Domnul Florin Georgescu:

Nu le primesc.

Domnul Constantin Dan Vasiliu:

Nu le primiți. Nici nu mă așteptam să le primiți.

Stimați colegi,

Supun votului sistarea înscrierilor la cuvânt.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Cu o largă majoritate s-au sistat înscrierile la cuvânt.

Aveți cuvântul, domnule senator Răsvan Dobrescu. Câte 3 minute.

Domnul Răsvan Dobrescu:

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Consiliul Legislativ este un organism al Parlamentului. Potrivit Constituției și legii sale de organizare, el are obligația să prezinte rapoarte anuale ale activității sale.

Din cele două reguli, constituțională și legală pe care le-am invocat, rezultă că între Consiliul Legislativ și Parlament există un raport de subordonare a Consiliului Legislativ față de Parlament. Iată că astăzi, domnul președinte al Consiliului Legislativ, în documentul pe care ni l-a citit și pe care l-a intitulat raport, s-a comportat nu ca un subordonat care raportează organismului superior despre activitatea sa, ci ca un superior al organismului căruia are oblibația să-i raporteze activitatea sa. S-a erijat într-un inspector și comportarea domniei sale încalcă prevederile Constituției, încalcă prevederile legale și pe planul bunei cuviințe se situează într-o poziție de cutezanță inacceptabilă. Eu consider că o astfel de comportare nu poate și nu trebuie să fie tolerată din partea Parlamentului și că domnului președinte al Consiliului Legislativ trebuie să-i facem observația cea mai severă cu privire la comportarea sa și să-i punem în vedere ca pe viitor să fie respectuos cu Parlamentul care este superiorul Consiliului Legislativ.

Domnul Constantin Dan Vasiliu:

Vă mulțumesc.

Are cuvântul domnul senator Șerban Săndulescu. Fac precizarea să vă încadrați în cele 3 minute alocate.

Aveți cuvântul, domnilor.

Domnul Șerban Săndulescu:

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Antevorbitorii mei au încriminat în mod grav, și pe bună dreptate, ordonanțele de urgență care au fost date cu sutele. Eu am publicat acum vreo 2-3 săptămâni o situație numerică a acestei probleme. Dar, situația este mult mai gravă, fiindcă nu numai ordonanțele de urgență trebuie încriminate și foarte multe din hotărârile de Guvern, fiindcă s-au dat în acești 8 ani de când a apărut Constituția o mulțime de hotărâri de guvern care modifică în mod fundamental legile pe care trebuiau să le expliciteze. Pot să dau multe exemple în acest sens, dar în 3 minute nu-mi permit să fac acest lucru. Situația este gravă, fiindcă din 1992 încoace, deci după aprobarea Constituției țara a fost guvernată în cea mai mare parte prin hotărâri de Guvern care au încălcat legile prin ordonanțe de guvern și ordonanțe de urgență, ceea ce este inadmisibil. A fost guvernată în mod autoritar, aș putea spune democratic, fiind ocolit Parlamentul care este singura forță legislativă, unica forță legislativă din țară. Este foarte grav acest lucru, deci nu numai ordonanțele de urgență, ci și hotărârile. Aș putea să vă dau un exemplu aici, de exemplu în 1996, era prim-ministru domnul Văcăroiu, au fost date 1567 de hotărâri de Guvern. Iar în anul acela au fost numai 142 de legi votate, hotărârile de guvern urmând să expliciteze aplicarea legilor, adică cum am făcut? Am dat 10 hotărâri de explicitare pentru o lege? Nu vedeți ce haos a fost! E inadmisibilă problema.

În legătură cu faptul că ar trebui mii de ani sau sute de ani, cum spunea domnul deputat Popescu, vreau să vă spun următorul lucru: în mod normal ar trebui Camera și Senatul să aibă atribuții diferite. Anumite legi trec prin Cameră, anumite legi trec prin Senat. La polonezi însă există același sistem ca și la noi, trec și prin Cameră și prin Senat, dar acolo există o oarecare ordine. Se prevede următorul lucru: toate legile se depun în Cameră, se discută în Cameră și se trimit la Senat. Dacă Senatul în 20 de zile nu dă o soluție la legea respectivă, legea este aplicată în mod automat și în felul acesta se termină cu acest sistem. Și cu sistemul de a lipsi de la legi, de a nu avea cvorum etc. pe care îl practică parlamentarii noștri.

Vă mulțumesc.

Domnul Constantin Dan Vasiliu:

Vă mulțumesc.

Are cuvântul domnul senator Oliviu Gherman.

Domnul Oliviu Gherman:

Domnilor președinți,

Stimate colege, stimați colegi,

Desigur, dacă nu ar fi fost cele două intervenții ale celor doi respectabili președinți de comisii, intervenția mea ar fi fost inutilă. Voi începe cu intervenția stimatului coleg Răsvan Dobrescu din partea Senatului, vreau să precizez un lucru, raportul prezentat de domnul președinte nu a avut nici un caracter ofensator la adresa Senatului, a fost un raport sec în care au fost explicitate modalitățile prin care Consiliul Legislativ și-a realizat îndatoririle constituționale.

Probabil, că dacă vom merge pe această soluție, a subordonării, va trebui ca de acum încolo toate organismele subordonate Parlamentului, eventual, să vină cu săru’mâna la Parlament.

Raportul este un raport profesionist și nu este un raport de subordonare sau, dacă vreți, de slugărnicie. Sunt două lucruri esențial deosebite. Și această precizare este necesară.

În al doilea rând, în ceea ce privește argumentația domnului președinte Popescu, vă rog să mă credeți, am rămas stupefiat. De altfel, înțelegeam acest lucru foarte bine, anume faptul că am devenit Republică guvernamentală. Domnia sa știe la fel de bine că o ordonanță de urgență sau o ordonanță obișnuită trebuie să fie aprobată prin lege. Deci, procesul de trecere prin Parlament nu este eludat sau n-ar trebui să fie eludat prin ordonanțe.

Prin urmare, argumentația domniei sale, că ar fi nevoie de 500 de ani, este falsă, deoarece conținutul ordonanțelor și ordonanțelor de urgență este analizat în Parlament și este ratificat prin legi. Dar, substituirea în grabă a legislativului prin ordonanțe de urgență, a creat o situație...

Domnul Constantin Dan Vasiliu:

Vă rog să încheiați, domnule senator.

Domnul Oliviu Gherman:

...în care, probabil, în speranța domnului președinte, ar fi bine să ne îndreptăm spre dictatură. Dacă și așa Parlamentul este mult prea lent în legislație, păi, să nu mai dea legi, ci cineva să dea decrete și să rezolve treaba.

Vă rog să mă credeți că această mentalitate... se vorbește mereu despre o revenire a trecutului. Asta este reveria trecutului, domnilor, atunci când dorim ca Parlamentul să fie, dacă vreți, o instituție de mimat a activității legislative, o instituție care este eludată și este pusă în fața unei situații incredibile.

Vreau să mai spun că Consiliul Legislativ avea datoria ca pe fiecare ordonanță de urgență să aprecieze nu numai conținutul ordonanței, ci și urgența. Adică dacă ea se supune prevederilor constituționale în care o ordonanță de urgență este absolut necesară pentru rezolvarea unei situații care nu poate fi rezolvată legislativ.

Deci, critic Consiliul Legislativ deoarece a rămas strict la analizarea conținutului și nu la analizarea constituționalității unui act în care Parlamentul este făcut de rușine, un fel de femeie de serviciu la Guvern.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)

Domnul Constantin Dan Vasiliu:

Mulțumesc foarte mult.

Are cuvântul domnul senator Petre Ninosu.

Domnul Gheorghe Dumitrașcu (din sală):

Distrugerea Parlamentului, asta se vrea!

Domnul Constantin Dan Vasiliu:

Aveți cuvântul, domnule senator.

Domnul Petre Ninosu:

Domnule președinte,

Domnilor senatori și deputați,

Sunt constrâns să intervin din două motive: în primul rând, vreau să profit de ocazie pentru a aduce mulțumiri Consiliului Legislativ pentru contribuția și colaborarea la adoptarea legislației, pentru contribuția și colaborarea în procesul legislativ, atât de important proces pentru viața fiecărei țări, și să amintesc cât de greu a fost Parlamentului când, câțiva ani după 1990, neexistând Consiliul Legislativ, nu am avut această prețioasă consultanță. Trebuie să recunosc că o anumită dezordine s-a instalat, din acest motiv, în legislația adoptată în acea perioadă.

De altfel, un alt organism foarte important a dispărut după 22 decembrie 1989. Este vorba de Curtea Superioară de Control Financiar, care a apărut sub forma Curții de Conturi, după niște ani în care, din păcate, bunul public, inclusiv banul public, s-a găsit în afara oricărei supravegheri sau control.

Deci, doresc să trec de la aceste mulțumiri și această recunoștință exprimată pentru activitatea Consiliului Legislativ, la rolul nostru, al Parlamentului, și să-mi exprim mâhnirea adâncă pentru faptul că am fost constrâns la finalul acestei legislaturi să asist la intervenții violente împotriva instituției Parlamentului, aduse din interiorul acesteia.

Doamnelor, domnilor senatori și deputați de la putere sau din opoziție,

Ne facem cu toții vinovați pentru imaginea pe care o are Parlamentul în prezent, pentru faptul că Parlamentul a devenit și am acceptat, începând cu parlamentarii puterii și continuând cu parlamentarii opoziției, această dominație a Executivului, această inimaginabilă dominație a Executivului, acest sistem de reglementare dictatorială prin ordonanțe, pierderea prestigiului Parlamentului și retragerea...

Domnul Constantin Dan Vasiliu:

Domnule senator, am rugămintea să încercați să încheiați.

Domnul Petre Ninosu:

...multora dintre dumneavoastră din această activitate se datorează Guvernului și sistemului ordonanțelor.

Parlamentul din 1990-1992 a elaborat peste 250 de legi ample și o Constituție. Deci, s-a dovedit deosebit de eficient. Parlamentul anilor 1992...

Domnul Constantin Dan Vasiliu:

Vă rog să încercați să încheiați, domnule senator.

Domnul Petre Ninosu:

Vă rog să nu-mi luați dreptul de a-mi exprima gândurile, și țin o pledoarie în sprijinul Parlamentului și al parlamentarilor... Parlamentul, 1992-1996, a elaborat și adoptat și au fost promulgate peste 690 de legi și legi ample. Deci, dacă comparăm acest număr cu numărul ordonanțelor, care multe dintre ele au rezolvarea unui singur caz, ca de exemplu, Ciorbea și premier și primar, în noianul acesta de ordonanțe de urgență, de peste 600, vedem că eficiența de legiferare nu este nici pe departe mai fericită decât eficiența de legiferare a Parlamentului trecut.

În condițiile acestea, regret că tocmai confrați de-ai mei pretind să fie subordonat Guvernului, Consiliul Legislativ. Consiliul Legislativ este un instrument, este o instituție constituțională, este într-adevăr subordonat Parlamentului, iar rostirea despre haosul care a fost instalat prin sistemul ordonanțelor de urgență este, în mod firesc, în căderea și în obligația Consiliului Legislativ de a fi exprimate.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Constantin Dan Vasiliu:

Vă mulțumesc.

Invit la microfon pe doamna deputat Hildegard Puwak.

Doamna Hildegard-Carola Puwak:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor,

Am citit raportul, am ascultat și prezentarea domnului președinte. Aduc în discuție și în atenția dumneavoastră o altă constatare pe care Comisia Europeană o face în raportul de evaluare a României pentru anul acesta: abuzul de ordonanțe, incoerența cadrului legisaltiv și îndepărtarea de alinierea la legislația europeană.

Cred că pentru acest lucru se fac vinovați în primul rând Guvernul, dar nu pot să fiu de acord cu afirmația domnului președinte al Consiliului Legislativ... (Adresându-se domnului Valeriu Dorneanu) Spuneam, domnule președinte, că nu pot să fiu de acord cu aprecierea pe care ați făcut-o transferând asupra Parlamentului necesitatea sau faptul că trebuie să decidă asupra oportunității caracterului de urgență al unei ordonanțe.

Există o interpretare a Curții Constituționale, care dă răspunsul la această problemă. Există , pe de altă parte, constituit acest Consiliu Legislativ tocmai în sprijinul Parlamentului pentru a stabili aceste situații și a ne da un sfat, pentru că totuși, acest abuz de ordonanțe s-a dovedit ineficient pentru coerența cadrului legislativ, pentru procesul ordonat de desfășurare a reformei și, încă o dată, subliniez, pentru această îndepărtare de la alinierea la legislația europeană. Și, în acest context, îmi permit să vă întreb care sunt propunerile Consiliului Legislativ pentru ca acesta să-și poată asuma responsabilitatea de a informa Parlamentul asupra oportunității sau inoportunității atribuirii caracterului de urgență unei ordonanțe.

Vă mulțumesc.

Domnul Constantin Dan Vasiliu:

Vă mulțumesc și eu.

Invit la microfon pe domnul deputat Florin Georgescu. Ultimul vorbitor.

Domnul Florin Georgescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Din partea P.D.S.R. vreau să fac o considerație referitoare la afirmațiile domnilor președinți ai Comisiilor juridice din cele două Camere.

Pe de o parte, nu suntem de acord cu criticile nemotivate și nejustificate care au fost adresate cuvântului domnului președinte Valeriu Dorneanu de la Consiliul Legislativ, pentru că domnia sa a înființat o instituție căreia i-a conferit prestigiul profesional și moral, iar referitor la afirmația domnului președinte, Emil Popescu, care spunea că "ordonanțele simple și de urgență au fost necesare pentru a legifera reforma", eu mi-aș permite să-l contrazic pe domnia sa, pentru că din cele circa 900 de ordonanțe simple și de urgență, din care 500 de urgență, trei sferturi au fost ordonanțe de modificare a legislației existente în 1996, legislația reformei și a dezvoltării mecanismelor de piață.

Și atunci, rezultă că marea majoritate a ordonanțelor au fost emise pentru a se modifica un cadru juridic existent și care era pus în concordanță cu standardele europene. De aceea și primim critici că ne îndepărtăm de la aceste cerințe.

Ce rezultă din acest fapt: că ordonanțele simple și de urgență, din păcate, pentru țară și pentru cetățeni, au fost emise de către cele trei Guverne ale C.D.R.-P.D.-U.D.M.R. pentru a legifera declinul economic și dezastrul economiei naționale, pentru a legifera haosul și pentru a legifera hoția în România.

Ca efect, s-a instaurat anarhia organizată, formă de guvernământ denunțată de Hegel, încă de acum un secol. Acesta este rezultatul guvernării dumneavoastră, domnilor din dreapta mea.

Vă mulțumesc.

(Aplauze. Vociferări.)

Domnul Constantin Dan Vasiliu:

Vă mulțumesc.

Înainte de a da cuvântul domnului președinte Dorneanu, a cerut drept la replică domnul deputat Popescu.

Aveți cuvântul.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Vreau să punctez cu tărie, ca să fie clar pentru toată lumea, că patru ani de zile P.D.S.R.-ul n-a făcut reformă! S-a prefăcut că face reformă! Acum nu vă plac aceste adevăruri și timpul politic și timpul economic a fost pierdut și recuperarea acestui timp politic și economic nu se putea face decât prin ordonanțe. N-am inventat noi această procedură și abia acum reușim să ne apropiem cât de cât, suntem mereu ultimii în această zonă, din cauza dumneavoastră. Și trebuie acum să recuperăm prin procedeele dumneavoastră.

(Vociferări din partea opoziției)

Domnul Dan Marțian (din sală):

Inutil pentru o guvernare fără rezultate.

Domnul Constantin Dan Vasiliu:

Am rugămintea, stimați colegi, avem un proiect de hotărâre care trebuie să-l dezbatem. Dacă ne încingem acum la dispute inutile, după părerea mea, pierde Parlamentul României.

Vă rog, doamna deputat.

Doamna Viorica Afrăsinei:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor colegi,

Permiteți-mi să mă adresez domnului președinte de ședință, amintindu-i că regulamentul Camerelor comune îndrituiește președintele de ședință să atragă atenția unui coleg dacă acesta nu se comportă la tribună așa cum ar trebui să ne comportăm în Parlamentul unei țări.

Aș vrea să vă rog frumos să atrageți atenția atât stimatului meu coleg, domnul deputat Emil Popescu, cât și altor colegi care vor mai fi la această tribună, dar față de care nu am sesizat nici-o ieșire din termenii permiși la această tribună, ca să ne exprimăm așa cum ar trebui să ne exprimăm de la tribuna Parlamentului și nicidecum ca și cum ne-am afla pe un stadion. Înțelegem, auzim foarte bine fiecare din noi și dorim să avem un comportament civilizat și un dialog constructiv.

Vă mulțumesc.

Domnul Constantin Dan Vasiliu:

Vă mulțumesc și eu.

Atrag atenția tuturor colegilor care vor mai lua cuvântul să facă apel la deontologia parlamentară și să dăm un exemplu cum se cuvine pentru cei care ne urmăresc.

Dau cuvântul domnului președinte Valer Dorneanu pentru trei minute să răspundă la întrebări.

Aveți cuvântul, domnule președinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte.

Stimați parlamentari,

Regret că cele spuse de mine, cred eu, că au fost ușor distorsionate, pentru că niciodată nu mi-am permis să mă comport altfel decât de o instituție dedicată Parlamentului și subodonată lui, deși nu acesta este cuvântul pe care-l stabilește Constituția.

Aș vrea să mă înțelegeți că am abordat acea problemă și am evitat altele cu privire la analiza sistemului legislativ tocmai pentru a nu da o turnură polemică și cu atât mai puțin politică raportului meu. M-am referit la ordonanțe pentru că am fost obligat s-o fac. În legea de organizare, primul atribut al Consiliului Legislativ este de a verifica, printre altele, și natura actului normativ, dacă el are natura cea prevăzută de lege sau nu. Pe de altă parte, de a verifica constituționalitatea lui. Or, din moment ce pentru fiecare act normativ, Constituția îi stabilește niște condiții când poate fi utilizat și promovat, trebuia s-o fac.

Vă rog să mă credeți că am făcut-o cu cea mai mare reținere. Și dacă distinșii președinți ai Comisiilor juridice vor citi stenograma acestei ședințe vor constata că deloc n-am făcut o pledoarie împotriva folosirii ordonanțelor și a ordonanțelor de urgență.

Am zis că imprevizibilitatea evoluției economico-sociale, nevoia de armonizare, nevoia de a edifica un nou sistem de drept, necesită și utilizarea acestor forme. Dar, am spus că ele trebuie utilizate cu rațiune, cu reținere, pentru a respecta rolul legislativ, suveran, al Parlamentului. Și, aici, cred că tocmai m-am comportat ca un organ subordonat Parlamentului, apărându-i prestigiul și suveranitatea legislativă.

Vă amintesc că am spus că nu este cazul ca Consiliul Legislativ să se pronunțe asupra oportunității utilizării acestei formule, pentru că eu nu știu dacă T.V.A.-ul trebuie modificat imediat, dacă legislația fiscală trebuie modificată imediat.

Deci, n-am pledat împotrivă, împotriva ordonanțelor de urgență. Și, repet, Consiliul Legislativ este obligat să se pronunțe totuși, atât pentru că legea sa de organizare îl face răspunzător de a comunica exact. Or, ca organ consultativ ce este, cu valențe științifice, profesioniste, să comunice atât Guvernului cât și Parlamntului toate informațiile care sunt necesare pentru a asigura legalitatea actului normativ, constituționalitatea lui și structura lui normativă adecvată.

Eu regret că raportul a prilejuit și o dispută polemică. Oricum pentru noi este un învățământ. Dar, repet, niciodată nu am pus în discuție probleme de oportunitate, nu am pus în discuție dreptul Guvernului de a utiliza ordonanțe de urgență, deși, repet, am fost criticați și prin mass-media și prin scrisorile pe care le primim, asupra faptului că noi nu încercăm să restricționăm, să restrângem utilizarea prin exces a acestei modalități de promovare.

Am fost întrebați ce ar trebui să se facă.

Domnul Constantin Dan Vasiliu:

Vă rog să încercați să încheiați, domnule președinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Da. Pentru că am fost întrebați ce ar trebui să se facă. În cadrul preocupărilor de reformare constituțională poate că ar fi bine să se definească acolo mai exact cazul excepțional și condițiile în care poate fi utilizată ordonanța de urgență.

Vă mulțumesc.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti marți, 18 ianuarie 2022, 10:42
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro