Liviu Petreu
Liviu Petreu
Ședința Camerei Deputaților din 3 octombrie 2000
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2012-prezent
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video
Video in format Real MediaTransmisie în direct
format Real Media
Arhiva video:2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2000 > 03-10-2000 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 3 octombrie 2000

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.15 Liviu Petreu - reiterarea unor date legate de procesul Ceaușescu;

Domnul Vasile Lupu:

................................................

Domnul Petreu Liviu are cuvântul.

Domnul Liviu Petreu:

Distinsă, dar rarefiată adunare,

Comunicatul Frontului Salvării Naționale din 22 decembrie 1989 desemna România ca un stat de drept, iar la numai 3 zile, credibilitatea acestuia era pulberizată prin desfășurarea așa-zisului proces al inculpaților Ceaușescu Nicolae și Ceaușescu Elena. Multe din erorile, inexactitățile și încălcările de procedură din acest dosar au fost amplu dezbătute de presă.

Inexplicabil pentru mine și șocant în același timp este că de peste 10 ani eroarea cea mai gravă din acest dosar nu a fost relevată de nimeni. Este vorba de faptul că, la sfârșitul dezbaterilor, instanța a acordat ultimul cuvânt doar inculpatului Ceaușescu Nicolae: "Inculpat Nicolae Ceaușescu, ai ultimul cuvânt", omițând ca în continuare să acorde ultimul cuvânt și coinculpatei prezente, Ceaușescu Elena.

Deoarece acest drept este statutat de Codul de procedură penală român în mod imperativ, tot ce întreprinde completul de judecată, după încălcarea acestui drept fundamental al omului, este lipsit de orice valoare juridică. Respectiv, așa-zisa hotărâre de condamnare la moarte fiind luată fără a se fi finalizat faza dezbaterilor, ele rămânând neîncheiate, deoarece urma să se acorde ultimul cuvânt și coinculpatei, nu are valoarea unei sentințe. Scripta respectivă dată de completul de judecată valorează doar ca o simplă sugestie dată de aceștia și care este urmată de deschiderea focului cu armamentul din dotare asupra inculpaților și nu condamnaților Ceaușescu Nicolae și Ceaușescu Elena, de un grup de militari români aflați în neimputabilă eroare.

Corect este să afirmăm că procesul penal respectiv a încetat ca urmare a constatării medicale a decesului ambilor inculpați, survenit în timpul desfășurării lui și să nu mai susținem penibila teză a execuției - termen ce definește doar finalizarea unei hotărâri legale.

Pentru profesioniști acest amănunt desconspiră, însă, și alte lucruri grave: necunoscând, deci, "ultima poziție" adoptată de inculpata Elena Ceaușescu, completul se autodenunță singur, că în realitate nu a deliberat asupra hotărârii, ci a purces mecanic la redactarea acesteia. Altfel, judecătorii ar fi descoperit eroarea și printr-o scurtă reluare a dezbaterilor acopereau nulitatea.

Întrebarea este: cum trei judecători experimentați, deliberând, nu au observat eroarea, răspunsul este simplu: nu au deliberat, ci doar au redactat și acest lucru este evident, mai ales că, existând mai multe capete de acuzare asupra cărora trebuiau să se pronunțe separat, șansa de a descoperi eroarea procedurală se multiplică cu fiecare dintre aceste capete de acuzare, asupra cărora nu s-a deliberat în realitate.

Pentru a spulbera perpetuu credibilitatea României, această situație nu a fost asumată până acum, mai mult, după 25.12.1989, în loc să suporte consecințe cât de mici pentru erorile lor procedurale vădite, magistrații militari și avocații cunosc o ascensiune amețitoare în justiția militară, iar puțin numerosul "public asistent", care evident nu a avut nici cea mai mică contribuție în direcția influențării instanței, ocupă ulterior posturile de viceprim-ministru și director S.R.I ai originalei democrații.

Șirul marilor procese politice comuniste începute în 1947 este prelungit astfel, finalul putând fi datat exact: 25.12.1989, deoarece caracteristicile se păstrează intacte: formalismul acuzei, lipsa oricărui interes în verificarea acuzei, prestația lamentabilă a apărătorilor din oficiu, cunoașterea anticipată a hotărârii. Acum mai avem în plus și nesocotirea dreptului la ultimul cuvânt. Se validau astfel cele mai sumbre previziuni privind seriozitatea angajamentului nostru democratic.

Să ne mai mirăm că doar cereri de extrădare privind borfași tip Fane Spoitoru sunt onorate fără probleme de străinătate? Că statele civilizate tergiversează și cer explicații jenante pentru noi în cazuri importante, cum ar fi al condamnatului Stănculescu sau al cercetatei Vlas?

Cel puțin pentru ultimul secol nu se cunoaște o situație asemănătoare niciunde în lumea civilizată.

Stimați colegi, scuzați-mă că nu am putut fi mai scurt.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 31 octombrie 2014, 1:33
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro