Plen
Ședința Camerei Deputaților din 10 octombrie 2000
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
18-10-2021
13-10-2021
12-10-2021
11-10-2021
05-10-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2000 > 10-10-2000 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 10 octombrie 2000

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,45.

Lucrările au fost conduse de domnul Andrei-Ioan Chiliman, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Acsinte Gaspar și Gherasim Gazi, secretari.

 
 

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Doamnelor și domnilor deputați,

Declar deschisă ședința de astăzi, marți, 10 octombreie 2000, a Camerei Deputaților, prima parte, cea destinată intervențiilor, în care s-au înscris o serie de colegi. O să vă rog să respectați cu rigurozitate cele trei minute regulamentare.

 
Vasile Stan - solicitare adresată Comisiei pentru buget-finanțe de a finaliza raportul la Ordonanța Guvernului nr.73/1999 privind impozitul pe venit;

Îi dau cuvântul domnului deputat Vasile Stan.

Se pregătește domnul deputat Ștefan Baban. Este aici? Da.

În cazul în care n-o să fie dânsul, o să fie domnul deputat Lazăr Lădariu, care este aici.

 

Domnul Vasile Stan:

Mulțumesc, domnule președinte.

În numele meu și al unor colegi din diferite formațiuni politice, rog Biroul permanent să ceară Comisiei de buget-finanțe finalizarea raportului la Ordonanța Guvernului nr.73 din 1999 privind impozitul pe venit. Cer acest lucru deoarece această ordonanță deja a generat mari nemulțumiri prin prevederea ca să fie impozitate pensiile și diferite interpretări generate de necunoscători din Ministerul de Finanțe.

Fac precizarea că afirmațiile Ministerului Muncii că doar 80.000 de pensionari sunt supuși acestei impozitări, (impozitarea pensiilor care ajunge la sume care pot fi luate în seamă) eu mă îndoiesc de această cifră și zic că este mult mai mare din cei 6 milioane de pensionari.

A doua chestiune este că Ministerul de Finanțe dă interpretări greșite privind impozitarea sumelor care se plătesc pentru cazarea parlamentarilor în Hotelul București sau în imobilele din Capitală. Această cazare nu este, așa cum se interpretează, asigurată numai pentru luni, marți și miercuri sau pentru cele nouă luni, în afară de ianuarie, iulie și august, când parlamentarii sunt în vacanță.

Un director necunoscător din Ministerul Finanțelor, semnând o adresă de răspuns la o adresă a Senatului, face această precizare că vor trebui impozitate sumele pentru zielele de joi, vineri, sâmbătă, duminică, pentru ianuarie, iulie și august. Îi spun necunoscător pentru că, conform Legii 53/1991, un articol spune clar că va trebui asigurată cazarea parlamentarilor pe timpul mandatului. Deci nu se spune în Legea 53, în articolul respectiv, care n-a fost abrogat prin Ordonanța 73/1999, că cazarea se asigură numai pentru luni, marți și miercuri. Și ca să lămurim aceste nedumeriri și aceste inconsecvențe, rog încă odată Biroul permanent să ceară Comisiei de buget-finanțe să finalizeze raportul la ordonanța respectivă.

Vă mulțumesc.

 
Ștefan Baban - intervenție intitulată România, performeră în topul corupției mondiale;

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ștefan Baban.

Se pregătește domnul deputat Lazăr Lădariu.

 

Domnul Ștefan Baban:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"România, performeră în topul corupției mondiale."

Suntem a 22-a țară coruptă din lume, după ce cu zece-cincisprezece ani în urmă, statisticienii nici nu ne băgau în seamă. Nu atât pentru că am aparținut lumii comuniste, căreia nu-i era deloc străin acest fenomen, ci pentru faptul fundamental că se manifesta în proporții mai reduse decât astăzi.

Locul 22 pe lista neagră l-am obținut fără eforturi, pentru că la înființarea și consolidarea actualelor rețele mafiote au contribuit unele organisme guvernamentale, în fruntea cărora excelează F.P.S.-ul. Aici, în zona privatizării sau concesionării, s-au comis până acum cele mai mari fraude. Urmează comerțul ilegal de alcool, eludarea regimului vamal, comerțul cu petrol și cu produse agroalimentare.

Ce este mai grav este dimensiunea pe care a luat-o corupția în aparatul administrativ din instituțiile publice. Practic, nu poți obține astăzi nici cea mai mică aprobare la o primărie sau circumscripție financiară fără să dai mită. Ce fac organismele noastre statale pentru a stopa și stârpi acest flagel? Rapoarte informative, prezentări de date statistice și prea puțini vinovați trimiși în instanță și judecați pentru adevăratele lor fapte.

În concluzie, mai nimic sau tergiversări care mai de care mai ridicole. În acest timp, mafia continuă să-și vadă de treburile ei, subjugând în unele cazuri sectoare întregi. Fapt este că astăzi economia subterană în România atinge aproape 40% din PIB, iar această economie cuprinde în ea un număr impresionant de oameni puși să apere ordinea economică și juridică a țării.

Actele de corupție la nivel național se înmulțesc pe zi ce trece, iar dezvăluirea lor arată limpede implicarea puterii politice și administrative. Cazul F.N.I., privatizarea sau concesionarea fostelor IAS-uri, vânzarea flotei românești, devalizarea celor mai renumite bănci din România arată cum cele mai importante instituții ale statului au fost compromise.

Nici nu mai știi astăzi ce este falsificat și ce este original în produsele oferite de comerțul românesc și nici nu mai poți spune exact cine se face vinovat de această stare dramatică. Fapt este că în România, climatul economic se denaturează iar puterea de stat și administrativă manifestă o indiferență condamnabilă în afara fenomenului.

Străinătatea începe să realizeze adevărata dimensiune a corupției și reacționează în mod logic, ne evită. Dacă analizăm scăderea investițiilor străine avem o primă dovadă în acest sens. Cei ce mai investesc astăzi în România sunt fie mari companii care reușesc să-și impună autoritatea și se situează deasupra intereselor mafiei, fie indivizi care lucrează în complicitate cu mafia.

Ne aflăm în apropierea campaniei electorale, adică în fața unei dispute politice care va scoate în arenă noi și noi fapte de corupție sau jaf. Ele vor fi oferite mass-mediei ca știri de senzație și poate vom mai scoate din luptă o personalitate coruptă. Problema este însă alta. Vor stârni aceste dezvăluiri indignarea care să declanșeze cu adevărat o acțiune la nivel național pentru eradicarea corupției? Este greu de răspuns atâta timp cât forțele care aspiră la câștigarea puterii încorporează și oameni corupți cu o putere financiară fantastică. Dar poate că este timpul să încercăm rezolvarea acestei probleme naționale. Dacă nu pentru noi, atunci pentru generațiile viitoare pentru care nu avem nici-o scuză că vor fi sacrificate.

Vă mulțumesc.

 
Lazăr Lădariu - relevarea unor realități din județele Covasna și Harghita;

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Domnul deputat Lazăr Lădariu.

Se pregătește domnul deputat Garda Dezideriu Colomon.

 

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Am fost chemat săptămâna trecută de câțiva intelectuali români să mă conving asupra unor realități, de mine prea bine știute, de prin cele două județe, Harghita și Covasna, și m-am convins a mia oară că pe aceste pământuri strămoșești din inima țării, pentru care în ultima vreme gazetarii ardeleni folosesc deja cuvântul "enclavă", ai senzația, după tot ceea ce este scris și vorbit, că te afli undeva prin pusta ungară.

În ceea ce privește limba română, de mult ea nu mai este în acele locuri acasă stăpână. De acolo pe unde armata română este considerată de erendentiști "forță de ocupație", de unde poliția și jandarmeria României nu au dreptul, după ei, să-și construiască nici măcar o cazarmă, de unde înălțarea unei troici ortodoxe este luată drept ofensă, de unde exponatele Muzeului Carpaților răsăriteni sunt împrăștiate prin subsoluri, trezindu-se în postură de vechil pe propria moșie, primarul Albert Almos uită că Municipiul Sfântu-Gheorghe nu-i un sat fără câini. De fapt, pentru ispărvile lui este cunoscut cale de șapte poște, precum calul cel breaz.

Conform prevederilor art.20 lit.i) și 28 alin.1 din Legea 69/1991 privind administrația publică locală, prin Hotărârea nr.76 din 25 august 2000, Consiliul local Sfântu Gheorghe hotărăște organizarea, la data de 26 septembrie anul curent, a concursului pentru ocuparea postului de director al Teatrului "Andrei Mureșanu" din localitate. Se aprobă caietul de sarcini, este întocmit chiar regulamentul de organizare și de desfășurare a concursului, este mandatată comisia de examinare a candidaților. Concursul însă nu mai are loc. Motivul? Așa vrea Almos Albert.

Așa se face că în timp ce pentru celălalt teatru, cel maghiar, "Tamasi și Aron" concursul se organizează și nimeni nu are nimic de obiectat, Teatrul "Andrei Mureșanu" continuă după un an și două luni să rămână fără director. Urmarea: imposibilitatea unei desfășurări normale a activității unei instituții de cultură până mai ieri doar cu premii obținute la festivaluri internaționale, recunoscută pentru turneele din Germania, Belgia, Ungaria, din alte țări ale Europei, prin participanții numeroși din Suedia, Japonia, Franța, Elveția, Belgia, Germania, Ungaria, Moldova, la festivalul de teatru "Atelier".

Toate acestea, determinate de o amânare sine die, au dus și duc la alterarea calității repertoriului, la tensiuni, la imposibilitatea deschiderii oficiale a stagiunii pe acest an, la deteriorarea imaginii Teatrului "Andrei Mureșanu", atât de apreciat până mai ieri doar.

Intervențiile, toate apelurile disperate au rămas fără ecou. Nici măcar unul din organismele abilitate să medieze și să rezolve această situație nu a reușit să-l convingă pe primarul Almoș Albert, adeptul soluției interimatului calculat, că e nevoie acolo de un director de teatru. Nesocotind, în stilul arhicunoscut care-l caracterizeaiză pe deplin, hotărârea 76/2000, încălcând flagrant legea și, așa după cum reiese din memoriul înmânat de domnul Dumitru Măciucă, prin care se cere domnului Ion Caramitru trecerea de urgență a instituției în subordinea Ministerului Culturii, consecvent politicii de discriminare, primarul municipiului a acceptat doar organizarea concursului pentru Teatrul maghiar de stat "Tamasi Aron", consfințind astfel, prin politica lui, tendința de desființare a singurei instituții românești profesioniste de cultură din județul Covasna.

Nu e deloc lipsită de importanță precizarea că în programul de autoguvernare al UDMR pentru perioada 2000-2004, pct.2 referitor la cultura profesionistă subliniază: "Este necesară regândirea, adică transformarea statutului Teatrului "Andrei Mureșanu". S-ar recomanda transformarea lui în teatru adoptat, adică de găzduire." Adică, în traducere liberă, și în interpretarea abuzivă a legii și a Hotărârii 76/2000, Albert Almoș, care se închipuie un stăpân absolut pe propria moșie, Teatrul "Andrei Mureșanu" trebuie să fie un fel de remorcă adaptată hachițelor dumnealui, în disprețul total al legii și al bunului-simț.

Vă mulțumesc.

 
Becsek-Garda Dezideriu Coloman - relevarea unor aspecte privind patrimoniul forestier național;

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Domnul deputat Garda Dezideriu Coloman.

Se pregătește domnul deputat Dan Emanoil Barbaresso.

 

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Silvicultorii, cei mai înverșunați adversari ai retrocedării pădurilor foștilor proprietari, după ce, în cursul anului 2000, au contribuit la tăierea a circa o cincime din pădurile care trebuia să revină populației, conform Legii nr.1 din 2000, acum, o dată cu venirea toamnei, încearcă să introducă noi restricții în defavoarea celor care așteaptă de un deceniu reîmproprietărirea lor. Unul dintre procedeele cele mai speculative reprezintă propunerile ICAS-ului spre exceptare de la restituire a unor noi aripi protejate cu păduri destinate ocrotirii unor specii din fauna cinegetică, cum ar fi cerbul carpatin, ursul brun, mistreții și cocoșul de munte.

Prin această reglementare, realizată de domnul ministru Romică Tomescu și de colaboratorii săi, se încearcă deposedarea de terenurile cu vegetație forestieră a numeroși cetățeni, organe juridice și composesurate, obști de moșneni, obști de răzeși, fapt ce încalcă grosolan normele de drept din România, pentru că este ilegal ca după promulgarea legii să se introducă numai reglementări prin care proprietarii să fie deposedați de terenurile forestiere pentru care au așteptat aproape un deceniu.

Este foarte ridicolă această reglementare, pentru că, conform Legii nr.103 din 1996, cele trei fonduri de vânătoare sunt în prezent gospodărite de Regia Națională a Pădurilor și nici nu există un plan de cedare a acestor fonduri, adică pentru a fi scoase la licitație. Deci, întregul fond forestier, indiferent de natura proprietății, se va gospodări și în viitor prin satisfacerea țelurilor cinegetice.

În acest context, este de neînțeles separarea și divizarea fondurilor de vânătoare după natura rolului lor de protecție, cât timp ambele au declarat același scop și se întrepătrund între ele, iar vânatul ocrotit nu are o suprafață precis delimitată în care se habitează. Exceptând cocoșul de munte, vânatul mare este în permanentă mișcare, nu respectă încadrările în diferite funcții de protecție a arboretelor.

Populația interesată în retrocedare nu are atitudine potrivnică față de gospodărirea fondurilor de vânătoare în continuare de Regia Naționapă a Pădurilor. Ei au înțeles că, conform Legii 103, art.16 alin.3 și 4 vor beneficia mai mult astfel prin primirea cotei-părți din profitul obținut.

Organele silvice care vor administra în continuare patrimoniul forestier național...

 
 

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Timpul, domnule deputat!

 
 

Domnul Dezideriu-Coloman Garda:

Încă o propoziție încă.

...sunt obligați să-și respecte prevederile amenajamentelor întocmite. Deci este un nonsens exceptarea acestor păduri de la retrocedare.

Vă mulțumesc.

 
Dan Emanoil Barbaresso - comentariu pe marginea crizei de cadre cu care se confruntă PDSR;

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dan Emanoil Barbaresso.

Se pregătește domnul deputat Dan Coriolan Simedru.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Dan Emanoil Barbaresso:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

P.D.S.R.-ul se confruntă cu o gravă criză de cadre. Cum altfel ne-am putea explica includerea în staful electoral al domnului Ion Iliescu a unui om care este deja cu un picior în groapă. E greu de înțeles cât de puțină compasiune pot arăta liderii P.D.S.R.-ului față de grelele suferințe ale unui slujitor credincios al partidului. Gheorghe Pascu a fost numit din nou trezorier al campaniei electorale a lui Ion Iliescu. La cei 63 de ani ai săi, Gheorghe Pascu este extrem de obosit și bolnav. Mai grav încă. Gheorghe Pascu este bolnav cu capul.

În urmă cu câteva luni, trezorierul P.D.S.R.-ului era internat la Spitalul "Sfântu Ion" cu diagnosticul: hipertensiune arterială și accident vascular acut cerebral. Unul dintre medicii care îl tratau spunea atunci: "Pacientul este într-o stare în care nu poate fi deranjat". O asemenea situație este desigur de natură să ne îngrijoreze.

Ca orice creștin adevărat, am încercat un sentiment de milă față de starea sănătății lui Gheorghe Pascu. La urma urmei, ce importanță mai avea că Gheorghe Pascu fusese convocat tocmai în acele zile de magistrați în fața Comisiei rogatorii. Ce dacă Adrian Costea livrase, la sfârșitul lunii mai 1996, pe adresa lui Pascu, un milion de materiale electorale pentru campania lui Ion Iliescu. Pe cine mai interesa că aducerea în țară a acestor materiale se făcuse ilegal, eludându-se plata taxelor vamale. Ce mai conta că magistrați ai unui stat străini anchetau în țara noastră ilegalități comise de cei care guvernaseră România?

Cui îi mai păsa de contrabanda cu afișe electorale, evaziunea fiscală, de încălcarea Legii electorale, de spălarea banilor în străinătate? Nimeni nu putea fi atât de lipsit de omenie încât să-i cheme în fața instanței un bătrân aflat în pericol de moarte, care fusese internat de urgență în spital.

P.D.S.R.-ul rămâne însă indiferent la suferințele oamenilor săi. Când vine vorba de campanie electorală, sănătatea membrilor P.D.S.R. trece pe planul al doilea. Ar trebui să vă gândiți, domnilor din P.D.S.R., la viața grea al lui Gheorghe Pascu. Ar trebui să știți că problemele sale nu sunt de ieri, de azi. Gheorghe Pascu a intrat în politică în 1960. Doi ani mai târziu, termina școala de partid. După o scurtă perioadă de încadrare la Conmitetul raional UTM "23 August" era transferat la U.T.C. București. Partidul avea nevoie de oameni devotați, simpli și muncitori.

Așa se face că fostul electrician al Întreprinderii "Drum nou" devine în 1982, la vârsta de 45 de ani, licențiat în științe politice, specializarea științe politice, economice, ale prestigioasei Academii Bulă "Ștefan Gheorghiu".

Studiile și experiența: Gheorghe Pascu a făcut parte în iunie 1999 din comisia de predare a patrimoniului C.C. al P.C.R.

Cele trei decenii în care a fost activist al partidului recomandă fără îndoială pe Gheroghe Pascu drept omul potrivit pentru a se ocupa de banii lui Ion Iliescu. Modul în care a gestionat campania din 1996 ne-a arătat tuturor că trezorierul P.D.S.R. este oricând gata să încalce legile țării de dragul partidului și al șefului său. Nici măcar vârsta nu e un așa de mare inconvenient.

Este normal ca de campania unui septuagenar să se ocupe un coleg de generație. Singurul mare semn de întrebare în ceea ce privește performanța lui Gheorghe Pascu rămâne grava lui boală mintală. Pe de o parte, Doamne ferește! suprasolicitarea sau rezultatele anchetei referitoare la contrabanda cu afișe i-ar putea provoca un nou accident vascular cerebral.

Pe de altă parte, nimeni nu...

 
 

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Domnule deputat, timpul!

 
 

Domnul Dan Emanoil Barbaresso:

Imediat. 10 secunde.

Pe de altă parte, nimeni nu poate garanta că mintea lui Gheorghe Pascu este și va rămâne limpede. Sănătatea șubredă și vârsta domniei sale ridică mari semne de întrebare. Nu ne-ar mira de loc ca venerabilul Gheorghe Pascu să uite pur și simplu modul în care a fost finanțată campania lui Ion Iliescu din 2000. Sau poate acesta e chiar motivul numirii sale în funcția de trezorier.

Să-l punem pe Pascu, și-au spus liderii P.D.S.R.-ului, e bătrân și bolnav! Sau moare sau uită!

 
Dan Coriolan Simedru - solicitare în sensul neadmiterii modificărilor Legii nr.151/1998 prin ordonanță de urgență;

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dan Coriolan Simedru.

Se pregătește domnul deputat Vetișanu. E aici? Nu.

Domnul deputat Octavian Bot, care este aici.

 

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Sunt nevoit să iau poziție față de o acțiune antieuropeană și antinațională produsă de Agenția Națională pentru Dezvoltare Regională, care a elaborat un proiect de ordonanță de urgență pentru modificarea Legii 151 din 1998 privind dezvoltarea regională în România prin care se propun schimbări ale actualului cadru instituțional referitor la dezvoltarea regională din România.

Principalul obiectiv al acestui proiect de ordonanță de urgență este centralizarea inițiativelor de dezvoltare regională din România prin crearea în fiecare regiune a unei direcții generale de dezvoltare regională ca structură subordonată Agenției Naționale pentru Dezvoltare Regională.

Aceste direcții urmează să preia atribuțiile actualelor agenții pentru dezvoltare regională care, în condițiile cadrului legislativ existent, conform cu deciziile Comisiei europene sunt create ca organisme neguvernamentale a căror activitate este coordonată de către reprezentanții administrației publice locale prin consiliile de dezvoltare regională. Această intenție contravine principiului subsidiarității și continuării procesului de descentralizare și este în dezacord cu tratatele și regulamentele Uniunii Europene la care România a aderat.

Totodată, având în vedere necesitatea întăririi autonomiei locale și faptul că programul PHARE a alocat surse financiare și efort în formarea agențiilor pentru dezvoltare regională, iar alte programe se află în derulare sau în curs de a fi contractate, o schimbare în acest moment a părților contractante va implica modificări în memorandumul de finanțare pe 1998 și 2000 și chiar pierderea fondurilor aprobate.

Acest demers de modificare constituie un motiv de îngrijorare pentru comisia europeană, care a fost exprimat prin scrisoarea adresată ministerului afacerilor esterne al României din 5.X,2000, considerându-l ca o redefinire pripită a statutului și rolului agențiilor pentru dezvoltare regională prin care există posibilitatea slăbirii acestor instituții, subminându-le capacitatea de a gestiona progamul PHARE pe 2000.

În aceste condiții, se consideră în acea scrisoare neavenită posibilitatea ca autoritățile române să considere corespunzătoare adaptarea noii legislații în domeniu, fără consultarea și schimbul de păreri cu comisia europeană.

În încheiere, ținând cont că Legea 151 din 1998 a fost aprobată de Parlamentul României iar proiectul de ordonanță de urgență este supus aprobării fără o consultare prealabilă a autorităților locale, neavând nici avizul forului legislativ, apreciez că este inoportună promovarea unui astfel de act normativ și, în consecință, solicit să nu fie promovat proiectul de ordonanță privind modificarea Legii 151.

Domnule prim-ministru,

Prin această acțiune ați devenit un antieuropean, parcă ați fi un premier al P.D.S.R.-ului.

 
Octavian Bot - referire la situația recent soluționată în Jugoslavia și la atitudinea PDSR față de aceasta;

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Domnul deputat Bot Octavian.

Se pregătește domnul deputat Mihai Nicolescu.

 

Domnul Octavian Bot:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Uniunea Forțelor de Dreapta s-a numărat printre partidele care au condamnat regimul Miloșevici din Iugoslavia, susținând hotărârea României de a se alătura forțelor NATO. La vremea respectivă, când toate țările occidentale, țări cu democrații consolidate și verificate de-a lungul anilor, luau atitudine împotriva naționalism-comunismului instaurat de Miloșevici, în totală discordanță cu opinia lumii civilizate, P.D.S.R., în frunte cu Ion Iliescu, alături de Partidul România Mare, în frunte cu Corneliu Vadim Tudor, îl apărau pe dictatorul Miloșevici.

Motivul invocat ca argument – susținerea populară de care s-ar bucura acesta și, în consecință, indiferent ce s-ar întâmpla în Iugoslavia, organismele internaționale ar trebui să închidă ochii. Susținerea populară de care se făcea atâta caz nu era altceva decât frica insuflată oamenilor prin metode specifice regimurilor totalitare, metode familiare de altfel domnului Ion Iliescu.

Am putea spune de fapt că presupusa și invocata încredere de care se bucura Miloșevici era similară cu cea de care se bucura Ceaușescu în România. Ceea ce s-a întâmplat în Iugoslavia arată limpede că poporul sârb s-a lepădat de Miloșevici. Evenimentele petrecute aici, în ultimele zile, când Miloșevici a fost părăsit de toată lumea, inclusiv de armată și poliție, vin să confirme justețea opțiunii pe care a avut-o România în problema NATO – Miloșevici.

Îmi permit să pun o întrebare, evident retorică, prilej de meditație pentru cei care-l susțin pe Ion Iliescu pentru încă un mandat de președinte al României. În ce situație s-ar afla azi România față de Occident în raport cu realitatea din Iugoslavia dacă Ion Iliescu ar fi fost președintele României în momentul când trebuia să se decidă sprijinirea forțelor NATO?

Evident, acum am fi singuri împotriva tuturor. Ne putem așadar imagina ce s-ar întâmpla dacă România ar fi condusă din nou de Ion Iliescu.

 
Mihai Nicolescu - prezentarea unui SOS din partea institutelor de cercetare care sunt programate a fi vândute pe bandă rulantă de către FPS;

Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

Domnul deputat Mihai Nicolescu.

Se pregătește domnul deputat Nicolae Popa. Este aici? Nu.

Vasile Vetișanu. Se pregătește domnul deputat Constantin Cotrutz. Este? Este.

Domnul deputat Nicolescu, aveți cuvântul.

 

Domnul Mihai Nicolescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Este foarte interesant că o serie de colegi din anumite partide sunt foarte îngrijorați de situația oamenilor din P.D.S.R. și chiar a partidului în sine.

Consider că ar fi normal ca stimații noștri colegi care sunt așa de îngrijorați, să se preocupe în mod deosebit de rezolvarea problemelor din propriile partide, pentru că nu sunt probleme în aceste partide de care trebuie să se ocupe. Și cred că un astfel de tratament ar fi benefic pentru activitatea politică din România, pentru situația pe care o avem astăzi în România.

Vă rog să-mi permiteți să preuzint declarația politică intitulată "Un S.O.S. din partea institutelor de cercetare care sunt programate a fi vândute pe bandă rulantă de către Fondul Proprietății de Stat."

Orice națiune care se respectă susține în mod evident activitatea de cercetare și învățământ de toate gradele. Acestea au menirea de a forma cadre, de a revoluționa și eficientiza economia prin progresul științific și tehnic.

La noi, în această perioadă de tranziție spre economia de piață, problemele amintite par mai abstracte și mult mai dificil de realizat. De acestea, de foarte multe ori, se ocupă persoane care nu au lucrat în domeniile respective și pe care nu le susțin suficient pentru reformă și funcționare. De aici și foarte multe sincope și chiar demolări ale unor structuri de rezistență a economiei naționale.

Recent, salariații din cadrul Institutului de studii și proiectări pentru îmbunătățiri funciare, membri ai sindicatului liber din institut, organizație sindicală afiliată la Federația sindicatelor lucrătorilor din cercetare-proiectare din România, din cadrul Confederației CNSRL Frăția, aduc la cunoștință unele aspecte din activitatea institutului, precum și intenția FPS-ului de a vinde totul cât mai repede, deci și acest institut, fără să țină cont de importanța strategică a acestuia. Institutul are în obiectivul de activitate, ca specific de bază, executarea lucrărilor de cercetare, dezvoltare, proiectare în domeniul agriculturii, studii și proiecte în domeniul îmbunătățirilor funciare, amenajării teritoriului dezvoltării rurale, alimentărilor cu apă, protecției mediului. În arhiva și fondul de date din cadrul institutului se regăsesc informații deosebit de importante privind teritoriul României, din punct de vedere topografic, geodezic, geotehnic, hidrologic, hidrogeologic, pedologic și care, în cea mai mare parte, au un caracter "secret militar și de stat".

ISPIF-ul a fost implicat în ultimii ani în rezolvarea problemelor apărute ca urmare inundațiilor, alunecărilor de teren, programe antisecetă, asigurând documentații tehnico-economice corecte și bine fundamentate. De activitatea institutului sunt legate mari sisteme de irigații, desecări, combaterea eroziunii solului, diguri de apărare, baraje. Urmărindu-se o bună protecție și conservare a solului, precum și o utilizare rațională și eficientă a apei de irigație, se consideră că ISPIF-ul are forța umană și tehnică pentru a participa efectiv la lucrărilor de modernizare a obiectivelor strategice.

Din păcate, FPS-ul, în graba de a realiza așa-zisa "privatizare", se grăbește și nu ține cont de consecințele nefaste ale acțiunii sale. În programul de vânzare oricum și la orice preț dorește ca și acest institut să fie divizat și apoi vândut.

Ne întrebăm de ce acest interes de divizare a institutului și scoatere a centrului de detecție satelitară, care este unic în România și care asigură scanarea întregii suprafețe a țării, detectând starea culturilor, inundațiilor, alunecărilor de teren și alte fenomene? Este vorba de neștiință, ignoranță sau de interese ale FPS-ului de a-și depăși planul de vânzări fără nici o logică și fără să țină cont că acest institut are o activitate unitară? În timp ce Departamentul de control al Guvernului, într-un raport al său, arată că această divizare nu reprezintă o soluție, ci o disiminare de forțe, o lipsă de coerență, o fraudă la adresa țării, FPS-ul ignoră normalitatea și persistă în acțiunea sa de vânzare și a institutelor de cercetare și de demolare a economiei românești, iar în cazul acestui institut acțiunea reprezintă chiar un pericol la securitatea națională.

Având în vedere situația creată de această atitudine a FPS-ului față de Institutul de studii și proiectări pentru îmbunătățiri funciare și de alte unități de cercetare-dezvoltare asemănătoare, de la tribuna Parlamentului României, cu mult respect, solicit, în numele Partidului Democrației Sociale din România, ca domnul prim-ministru Mugur Isărescu să intervină și să stopeze acțiunea de divizare și de vânzare a activelor institutelor și stațiunilor de cercetare-dezvoltare și să acorde acestora importanța strategică menționată în programul de dezvoltare pe termen mediu al României. Vă mulțumesc.

 
Constantin Cotrutz - comentariu asupra unor acuzații ce au darul de a discredita sistemul educațional românesc;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Constantin Cotrutz, se pregătește domnul deputat Mihai Vitcu. Aveți cuvântul!

 

Domnul Constantin Cotrutz:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Scandalul "medicilor pe bandă rulantă" este încă în prim planul presei. Descoperit tradiv și nu de către autoritățile române competente, cazul poate avea consecințe incalculabile asupra învățământui romînesc în general, într-o perioadă când oficialii Ministerului Educației se tot bat cu pumnul în piept, arătându-și realizările reformei.

Cu toate încercările unora și altora de a arunca vina asupra universității ieșene, for academic cu o îndelungată și fructuoasă tradiție, vina este, atât din punct de vedere juridic, cât și moral, a rectorului Universității Ecologice, Dolphi Drimer, în solidar cu MEN. În toate analizele dedicate cazului, se uită să se menționeze faptul că Universitatea de medicină și farmacie "Grete Popa" Iași nu avea competența (profesorii nu sunt detectivi) necesară de a verifica vreun dosar al licențiabililor, din moment ce profesorul Drimer a garantat pentru ei și ministerul i-a arondat la Iași.

Graba cu care MEN-ul a depus plângere penală împotriva unor cadre universitare este cel puțin suspectă și oferă argumente în plus celor care susțin că la mijloc nu este decât un scandal politic. Iar a incrimina întreg corpul profesoral de la Iași doar pentru că s-a solidarizat cu rectorul Carol Stanciu denotă o tactică nefericită. Cine, dacă nu ministerul de profil, în orice domeniu am discuta, poartă răspunderea unor fapte juridice în care sunt implicați cetățenii din propriul stat în relații cu străinii?

Rechizitoriul Parchetului Curții Supreme reține, în atenția rectorului și decanului de la Universitatea de medicină și farmacie "Grete Popa" Iași fapte cum nici celui mai înrăit escroc nu i se pot imputa! Fals intelectual, uz de fals, fals în declarații, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în formă calificată, neglijență în serviciu. Dincolo de faptul că ultimele două infracțiuni nu pot fi săvârșite în același timp, deoarece sub raportul laturii subiective una prezintă intenția directă, iar cealaltă culpa, nu este clar, nici măcar pentru cel mai agramat student de drept, cum s-au încadrat faptele invinuiților în dispozițiile Codului Penal. Forțarea aceasta este mai degrabă bombastică decât obiectivă și profesionistă, iar un proces corect și imparțial va avea darul de a scoate adevărul la iveală.

Dacă tot se erijează în apărători ai unor abilități ale învățământului românesc, i-am putea întreba pe domnii din MEN: De ce tocmai acum, înaintea alegerilor generale au declanșat scandalul referitor la un examen de licență desfășurat acum 2-3 ani? Dacă din paginile ziarelor lupta se dorește a fi mutată în instanță, ar trebui să se știe că există și argumente solide, din punct de vedere juridic, ce îi apără de răspundere pe "vinovații" de la Iași. Unul dintre acestea ar fi cel potrivit căruia autonomia universitară permite, conform Legii 84/1995, republicată, stabilirea propriei metodologii de organizare și acordare a licențelor.

Cât privește acuzarea de luare de mit㠖 50 de mii de dolari o diplomă, nu poate fi decât o glumă proastă! Cu tot respectul pentru învățământul românesc, dar care student occidental ar fi riscat acești bani pentru un act fals, când își putea procura bine mersi orice diplomă de pe Internet cu mai puțin de 200 de dolari?

Acuzațiile în serie care se tot aduc au într-adevăr darul de a discredita sistemul educațional românesc, unul din puținele resorturi valoroase care ne mai rămăseseră astăzi. Răspunzători pentru acest fapt nu se fac, însă, câțiva profesori universitari, răspunzători sunt doar cei chemați prin lege să asigure buna desfășurare, cadrul organizatoric al învățământului – responsabilii din Ministerul Educației Naționale. Vă mulțumesc.

 
Mihai Vitcu - declarație cu privire la cadrul legislativ deteriorat de actuala putere;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Mihai Vitcu, se pregătește domnul deputat Petru Bejinariu.

 

Domnul Mihai Vitcu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Dați-mi voie ca, înaintea prezentării declarației politice cu privire la cadrul legislativ deteriorat de actuala putere, să exprim un punct de vedere cu privire la o secvență din meciul Italia-România.

Nu-i prima dată când de la această tribună parlamentară au fost făcute observații critice la adresa Televiziunii naționale – Canalul 1. Alături de mulți alții, care și-au exprimat nemulțumirea față de profesionalismul unor oameni de televiziune, mă asociez astăzi și eu.

Voi aminti o singură secvență, ce a prefațat meciul Italia-României și care a accentuat gustul amar al unei înfrângeri rușinoase. Atunci când echipele au intrat pe teren și când intonarea Imnului de stat al României urma a fi ascultat de milioane de telespectatori, exact atunci, crainicul Televiziunii române, Ionel Stoica, anunța grăbit că urmează 2 minute și jumătate de publicitate, eliminând cu bună știință această secvență, ce creează o anumită stare de spirit. Nu comentez un asemenea demers, las la latitudinea opiniei publice să judece profesionalismul și, mai ales, patriotismul unor oameni ai Televiziunii naționale romîne.

Și, acum, intervenția mea asupra cadrului legislativ deteriorat din România de astăzi. Dintr-un program vechi cu origini arabe am reținut că "În țara în care șeicul doarme, conduce cămila". Parafrazând acest proverb, aș spune că în țara, în care conduce Guvernul, Parlamentul să vede nevoit să joace bâza! Și cine dă în mintea copiilor, se prostește! Nu din propria inițiativă, cât, mai ales, din cauza Guvernului, care obligă Parlamentul să piardă timpul cu tot felul de greșeli grave, promovate prin ordonanțe de urgență, ordonanțe emise cu sutele de actualul executiv național, compus din CDR-astăzi, CDR 2000, PNL, PD, UDMR.

Voci din sală:

Și dumneavoastră?

 
 

Domnul Mihai Vitcu:

Nu suntem încă la guvernare, domnilor! O să fim... și n-o să conducem cu ordonanțe!

Dar câte anomalii nu cuprind aceste acte legislative scoase pe bandă rulantă și semnate de Victor Ciorbea, Radu Vasile sau Mugur Isărescu? Asumarea răspunderii Guvernului – și e o euforie a ordonanțelor de urgență! – a sufocat și viciat, în același timp, cadrul legislativ general. Pe ordinea de zi a Senatului și Camerei Deputaților se află în permanență la dezbateri ordonanțe de urgență, unele dintre ele sunt emise acum un an sau doi și multe nu respectă regimul constituțional dedicat acestor reglementări. Ordonanțele guvernamentale, cu atât mai mult ordonanțele de urgență, ar trebui emise de Guvern doar în timpul vacanțelor parlamentare sau în unele situații limită. Acest lucru s-ar putea întâmpla doar în baza unei legi speciale de abilitare emisă de Parlament, ulterior, aceste ordonanțe urmând a fi aprobate de Senat și Camera Deputaților.

În timpul Guvernării Văcăroiu au fost emise – în 4 ani! a se reține, domnilor! – 12 ordonanțe. Dintre acestea, 4 au fost impuse de rectificările bugetare anuale și 2 de alegerile locale și generale. În perioada 1996-2000, nici nu cred că se mai pot număra sutele și sutele de ordonanțe și ordonanțe de urgență furișate pe sub masa Legislativului, ca al cincilea as al unui măsluit joc de poker! De multe dintre aceste ordonanțe nici nu s-ar fi auzit, dacă opoziția sau presa nu ar fi cerut lămuriri asupra lor.

Accentuez, în final, faptul că, volens-nolens, parlamentarii actuali se regăsesc, în acest sfârșit de mandat, într-o ipostază absolut ingrat㠖 aceea de a mătura niște ordonanțe de urgență, care, deja, și-au făcut efectul și dintre care multe sunt desuete. Vă mulțumesc.

 
Petru Bejinariu - intervenție intitulată Este învățământul nostru superior o alternativă reală?;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petru Bejinariu, se pregătește domnul deputat Șteolea.

 

Domnul Petru Bejinariu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Intitulez intervenția de astăzi: "Este învățământul nostru superior particular o alternativă reală?"

Învățământul din România are o mare și valoroasă tradiție, bucurându-se încă de o bună apreciere în Europa și în lume. Începând cu anul 1990, au început să se organizeze universitățile particulare, inițial, pornind pe baza legii de înființare a societăților comerciale. La această dată, după 10 ani, 20 de universități particulare și-au întocmit dosarele și le-au înaintat la Consiliul național de acreditare, urmând ca Parlamentului României să voteze legea înființării lor. Încă 49 de universități, care au avizul de funcționare, vor parcurge calea spre obținerea legii de înființare.

Recent, comisia de specialitate a Camerei Deputaților a audiat 19 rectori de universități particulare pe această temă, Universitatea ecologică din București fiind amânată de la audiere, din cauza inițierii lanțului de falsuri în eliberarea diplomelor de medic stomatolog. Iată doar trei constatări:

1. În ultimii ani, în opinia nu numai a mea, asistăm la proliferarea învățământului superior particular, învățământ promovat atât de activ și sau numai pe motive economice. Astăzi, în București, sunt în activitate 31 de universități particulare, iar în fiecare județ cel puțin o universitate. Spunem "proliferare", deoarece facultățile și specializările nu reflectă nici cerințele societății românești actuale și nici în perspectivă. Există în pregătire, bunăoară, un număr exagerat de mare de juriști și economiști, așa încât mai mult de jumătate din acești absolvenți nu vor putea, nici teoretic, să fie absorbiți de piața muncii. Și mai spunem "proliferare" întrucât puține au rămas universitățile care nu au filiale răspândite în mai toate orașele țării, probabil, urmează comunele mari. Este adevărat că, prin dezvoltarea bazei materiale, unele universități au devenit o reală alternativă la învățământul de stat și chiar mai mult.

2. Sunt și universități și colegii particulare care nu vor deveni niciodată o alternativă reală la învățământul de stat. Multe colegii pentru institutori, de exemplu, cu un mod nou de organizare a concursului de admitere, fără probe pentru muzică și dicție, cu învățământ doar sâmbăta și duminica, fără școală de aplicații și fără asistența psiho-pedagogică competente, nu au cadrul corespunzător pentru formarea de învățători. La un memoriu adresat Ministerului Educației Naționale, după ce mi se comunică precum cum că: "Aspectele sesizate de dumneavoastră în mare parte sunt adevărate", în final, se scrie: "Absolvneții acestor instituții vor face față exigențelor pe care le presupune munca de învățător și educator." Iată cât de puțin cunoaște domnul ministru Andrei Marga cum se formează acum învățătorii!

3. Constatăm o oarecare manipulare a opiniei publice și, mai cu seamă, a tineretului. Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir face un anunț (și citez direct din acesta): "Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir, acreditată de Guvernul și Senatul României". Interesant! Iar la invitații scrie: "Înscrierile se fac în Hotelul Dobrogea, în Satul de vacanță Constanța, capătul tramvaiului nr. 100. Acte necesare: diplomă de bacalaureat sau adeverință de absolvire" – deci, fără bacalaureat. Și continuă astfel de anunțuri.

De aceea, noi socotim că Ministerul Educației Naționale, Consiliul național de acreditare, Guvernul au datoria de a redimensiona învățământul superior particular și de a adopta măsuri clare și foarte ferme, menite să-l așeze în zona de autentică competență, de reală profesionalitate, pentru formarea specialiștilor mileniului trei. Mulțumesc.

 
Petru Șteolea - intervenție cu titlu Imaginea căderii economice și sociale. Exemplificare concretă: județul Hunedoara.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petru Șteolea.

Și doresc să știu dacă au apărut domnii deputați Vetișanu sau Popa Nicolae. Nu.

Deci, aveți cuvântul!

 

Domnul Petru Șteolea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Intervenția mea de astăzi are un titlu: "Imaginea căderii economice și sociale în România. Exemplificare: județul Hunedoara."

Este un fapt cunoscut, este un fapt certificat de o realitate tristă că după 1996 județul Hunedoara a ajuns să fie "fruntea" căderii economice la nivel național. Este starea la care l-a adus o politică demolatoare dusă la nivel național de puterea actuală cu o exemplificare clară, concretă și dramatică la nivel local în Hunedoara - putere actuală, care, la nivelul județului Hunedoara a fost, culmea, reprezentată de Partidul Democrat Social Român și Partidul Democrat partide a căror programe politice, după câte cunosc, prevăd diminuarea șomajului și nu creșterea acestuia.

Singura valență a politicii de dezindustrializare forțată din județul Hunedoara a fost disponibilizarea de personal. Ocupă, în momentul de față, județul Hunedoara, locul 1 în ceea ce înseamnă rata șomajului în România. Este un loc total neonorant!

S-a schimbat harta economică a județului, implicit, harta economică a țării. Au fost închise mine de aur din zona Apusenilor, mine de cupru din zona Deva, mine de fier din zona Poiana Ruscăi și Boița Hațeg și, la fel, lucru arhicunoscut, mine de cărbune din Valea Jiului. S-a închis fluxul primar (producția de fontă) la Combinatul siderurgic Hunedoara, penultimă uzină cu acest specific de producție aflată în funcțiune la nivel național; semicocseria de la Combinatul siderurgic Călan – aici, lichidarea a ajuns să fie de natură fizică: se vinde și se taie tot! la fier vechi! S-au scos din circulație căi de comunicație – din 1997, calea ferată Deva-Brad n-a mai fost pusă în funcțiune. S-a sistat programul demarat în 1995, de modernizare a drumurilor județene din Țara Moților. A căzut industria de apărare, la 6-8%, nivel de producție, față de anii 1990-91, la Uzina mecanică Orăștie. Programul de construcții hidroenergetice pe râul Strei s-a redus la nivel de 10% față de anii 1990-1991. Agricultura se află în cădere liber㠖 exemplificator, în ultimii 3 ani, pentru îmbunătățiri funciare-investiții nu s-a acordat nici un leu! De fapt, este o părere larg împărtășită în județul Hunedoara: se transpune aici acea acțiune demolatoare a anilor 1990-91, de lichidare a c.a.p.-urilor, dar translatată la lichidarea unităților industriale!

Pe lângă aceste fapte, a avut loc o destabilizare instituțională, a avut loc o marginalizare totală a județului Hunedoara. Astfel: în domeniul de privatizare, județul Hunedoara ține de Filiala teritorială Arad, subordonată Sucursalei teritoriale Timișoara; în domeniul silviculturii, al treilea județ ca suprafață forestieră în România, județul Hunedoara, ține de Inspecția silvică Timișoara; în domeniul gospodăririi apelor, fapt unic! județul Hunedoara ține de 3centre – Oradea, Târgu Mureș și Craiova; în transportul energiei electrice ține de Timișoara; în dezvoltarea regională, ține de Timișoara; în protecția plantelor, ține de Alba Iulia; și, ultimul domeniu, ca decizie guvernamentală, în ceea ce înseamnă îmbunătățirile funciare, a ajuns să țină de centrul de la Sibiu.

Aceste lucruri creează, de fapt, o stare: că județul Hunedoara este neglijat total! Am intervenit în diverse ipostaze și a fost datoria mea morală și legală, în calitate de deputat de Hunedoara să intervin la aceste decizii decizii injuste. Am bătut la uși închise ale Guvernului, în fapt la urechea surdă a celor trei Guverne de după 1996.

S-a manifestat în județul Hunedoara (fapt unic în România, după 1996) și o instabilitate de natura conducerii manageriale a județului, conducere politică, de altfel: județul Hunedoara a avut nu mai mult de 4 prefecți, trei PSDR și unul PNȚCD (sperăm că cel numit în urmă cu o săptămână, să fie ultimul) și 3 subprefecți UDMR! Unul, recunosc, din motive obiective, Dumnezeu să-l ierte! a trebuit să plece...

Este o lipsă totală de considerație și de interes pentru ceea ce înseamnă problemele județului Hunedoara. Este opinia populației județului Hunedoara, este acea credință că a avut loc o răzbunare a actualei puteri în ceea ce înseamnă soarta acestui județ. A avut loc o răzbunare, motivată de mișcările sociale din 1990-91, din 1999 ale metalurgiștilor, minerilor, ale constructorilor, ale energeticienilor. Mulți cred că în județ, după plecarea actualei puteri (sper!) va trebui instaurată starea de necesitate.

Sunt stări de fapt, care, logic, trebuie să dea de gândit celor care au guvernat acolo, celor care au guvernat la București. Cineva va trebui să răspundă! Mulțumesc.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Vetișanu a apărut? Nu. Domnul deputat Nicolae Popa? Nici dânsul.

Deci, cu această ultimă intervenție, a domnului deputat Șteolea, s-a terminat prima parte a ședinței noastre. Rog liderii de grupuri să asigure prezența în sală a tuturor care s-au semnat pe listele de prezență!

 
   

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti marți, 19 octombrie 2021, 11:32
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro