Mihai Dorin Drecin
Mihai Dorin Drecin
Ședința Camerei Deputaților din 17 octombrie 2000
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
17-09-2018
Arhiva video:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2000 > 17-10-2000 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 17 octombrie 2000

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.3 Mihai Drecin - declarație politică intitulată: "Ceangăii din Moldova între știință și politică";

Domnul Vasile Lupu:

................................................

Domnul Drecin Mihai, se pregătește domnul Dobre Traian.

Domnul Mihai Drecin:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Mi-am intitulat declarația mea politică de astăzi "Ceangăii din Moldova între știință și politică."

Domnule președinte,

Dați-mi voie să prezint în esență intervenția mea și, mai în detaliu, pentru stenogramă.

În ultimii 50-55 de ani, problema ceangăilor a fost pusă pe tapet de forțe politice interne și externe interesate în destabilizarea României de cel puțin trei ori.

Mai întâi, între anii 1947-1954, când puterea politică din România se afla în mâna minorităților, în special a celei maghiare și evreiești maghiarizate. Sub presiunea modelului sovietic, se încerca crearea de regiuni autonome, prezentarea țării noastre ca o construcție statală multinațională, după o etichetă pusă de Moscova încă din perioada interbelică. În aceste condiții, în satele de ceangăi din jurul orașelor Bacău și Roman s-a introdus forțat limba maghiară în școli și biserici. Acțiunea s-a încheiat cu un fiasco total, dascălii veniți din Secuime fiind alungați de localnici.

În anii ’80, pe fondul agravării situației materiale și a îngrădirii drepturilor cetățenești de către regimul ceaușist, s-a încercat o reactivare a nemulțumirilor ceangăilor, folosindu-se ca pretext o presupusă discriminare din rațiuni etnice. Tentativa eșuează. Prin publicarea cu mari eforturi, la vremea respectivă, a lucrării învățătorului Dumitru Mărtinaș: "Originea ceangăilor din Moldova", București, 1985, se demonstra originea românească a ceangăilor, respingându-se cealaltă teză, a originii maghiare.

În ultimul deceniu, ceangăii intră în atenția specială a UDMR. Asupra trecutului și prezentului lor se apleacă cercetători maghiari din România (etnologul Tanczos Vilmos) și Ungaria (Gazda Jozsef, Hat en hogyne siratnom - csangok s sodre idoben - Ceangăii în vremuri tulburi, secolul al XX-lea, Budapest, Az Apostoli Szentszek Konyvkiadoja, 1993). Ei îi consideră parte a etniei magiare, unguri trecuți în Moldova încă în sec. al XIII-lea și românizați pe parcurs.

Pentru remaghiarizarea lor se cere insistent introducerea limbii maghiare în școli, ca limbă maternă. Pentru început, câte 3-4 ore săptămânal. Nu este scăpată din vedere nici varianta folosirii limbii maghiare în biserică. Pentru atingerea acestor obiective, UDMR va folosi o paletă întreagă de acțiuni, de la presa proprie, emisiunile de radio și TV, memoriile adresate Ministerului Educației Naționale, trimiterea unor "activiști" proprii și ajutoare materiale în zonă, pentru a cointeresa familiile cele mai sărace să îmbrățișeze obiectivele udemeriste, interpelări ale unor deputați în Parlamentul României – ca aceea a domnului Szilagyi Zsolt din 9 octombrie a.c., sensibilizarea Consiliului Europei.

Dacă sociologii români Valentin Stan și Renate Weber consideră că nu originea ceangăilor este importantă, ci recunoașterea drepturilor acestei comunități catolice vorbitoare a unui grai maghiar arhaic, cu multe împrumuturi din limba română, sociologul Cristina Chiru scoate în evidență elementele identitare ale acestui grup etnic de aproximativ 200 de mii de suflete (vezi studiul O identitate controversată. Comunitățile de ceangăi de pe Valea Siretului. Studiu de caz, în vol. "Memorie socială și identitate națională", București, Ed.I.N.I., 1998.). Rezultă că modul de organizare a gospodăriei țărănești, obiceiurile, costumul popular, caracteristicile fizice sunt specifice românilor. Cu alte cuvinte, ceangăii sunt români maghiarizați în diferite grade, care au emigrat din Transilvania în sec. XVII-XVIII, din motive sociale, economice, religioase și demografice.

Creșterea subită a interesului udemerist și budapestan față de prezentul și viitorul ceangăilor nu are nimic de a face, după părerea noastră, cu știința istoriei.

Interesul este exclusiv politic. Prin descoperirea sau redescoperirea unei alte etnii neglijate de statul român în procesul de afirmare și conservare după modelul european al zilelor noastre, acestuia (statului român) i se pot pune noi piedici în accederea spre NATO și Uniunea Europeană.

Instrumentarea unor nemulțumiri și tensiuni etnice artificiale nu pot decât să ne afecteze imaginea în vestul european. Mult mai interesantă ni se pare explicația oferită în studii și articole de colegii geografi de la Universitățile din Cluj-Napoca și Oradea specialiști în geografie politică și demografie. Pe fondul unei dramatice scăderi a natalității în Ungaria, combinată cu o emigrare tot mai activă a tinerilor spre vestul Europei, America de Nord și Australia, există pericolul ca populația Ungariei să scadă de la 10.044.000 locuitori astăzi, la 8.000.000 în 2050. Un fenomen identic este remarcat și la maghiarii din Transilvania, Transcarpatia, Voievodina și Slovacia, doar că emigrarea acestora se face pe etape, prima etapă fiind Ungaria, de unde prea puțini se mai întorc definitiv acasă.

În aceste condiții, pentru a-și păstra minoritatea în Transilvania, se caută "rude sărace", cu o natalitate încă prodigioasă. Acestea pot fi ceangăii, ale căror familii numeroase ar putea remedia situația pe termen scurt. Altfel, UDMR riscă, în timp, să nu mai aibă electorat, mai ales tânăr, iar Ungaria, devenind un "burete" pentru maghiarii din afara granițelor, să nu mai aibă ce revendica dincolo de limitele geografice ale Panoniei.

Cu atât mai mult cu cât fenomenul scăderii demografice și al emigrării la români, deși o realitate după 1990, se manifestă, totuși, la cote mult mai mici decât la maghiari. Rezervorul demografic al Moldovei încă își face datoria pentru români.

În concluzie, Ungaria și UDMR ar trebui să fie mai puțin prolifice în studii de istorie dedicate "controversaților" ceangăi și mai virile în politica demografică națională. Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

În politica demografică, poate, mai feminini...

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 18 septembrie 2018, 19:20
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro