Nicolae Ionescu
Nicolae Ionescu
Sittings of the Chamber of Deputies of February 3, 1998
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Query debates
for legislature: 2012-present
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast
Video in format Real MediaLive broadcast
format Real Media
Last meetings
Video in format Real Media19-11-2014
Video archive:2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1998 > 03-02-1998 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of February 3, 1998

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.11 Nicolae Ionescu - evocarea figurii academicianului Gheorghe I. Brătianu, la 100 de ani de la naștere;

Domnul Nicolae Ionescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

In memoriam Gheorghe I. Brătianu.

Ca deputat și ca istoric îmi fac o datorie de onoare de a evoca în Parlamentul României, la acest început de sesiune, figura unuia dintre marii noștri istorici ai secolului al XX-lea. Este vorba de academicianul Gheorghe I. Brătianu, de la a cărui naștere se împlinesc astăzi 100 de ani. După alte izvoare, data de naștere ar fi 30 ianuarie 1898.

Ilustrul om de cultură a văzut lumina zilei în comuna Ruginoasa, jud. Iași, având însă rădăcina înfiptă adânc în pământul Argeșului, care a dat țării, printre alții, și pe marii bărbați ai familiei Brătienilor pașoptiști și unioniști. Gheorghe I. Brătianu a fost fiul marelui om politic și de stat Ion I.C. Brătianu, fost prim-ministru al Guvernului român, cu unele întreruperi între anii 1909 - 1927. Mama sa a fost prințesa Maria Moruzi. Părinții i-au asigurat vlăstarului lor o educație solidă și condiții dintre cele mai bune pentru studii înalte. Astfel, a absolvit Facultatea de drept la Iași în anul 1919, apoi Facultatea de litere la Paris în 1921, după care și-a luat doctoratul în filosofie în 1923 la Cernăuți și în litere la Paris în 1929. Domeniul în care s-a consacrat a fost însă istoria. În anul 1924, el era deja profesor la Catedra de istorie universală a Universității din Iași. În anul 1928, pe când avea vârsta de numai 30 de ani, Gheorghe I. Brătianu a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar șase ani mai târziu a devenit membru plin.

Pe lângă prodigioasa sa activitate la catedră la Iași și apoi la București, a efectuat cercetări savante asupra unor teme de importanță majoră pentru cunoașterea istoriei românești și europene, cum au fost: "Formarea și continuitatea poporului român în spațiul carpato-danubiano-pontic", "Constituirea statelor feudale românești", "Organizarea socială și politică a vieții românești în evul mediu" etc.

Iată titlurile unor lucrări de referință publicate de eruditul nostru istoric, după care am avut cinstea să studiem și noi, istoricii din generația de după cel de-al doilea război mondial: "O enigmă și un miracol istoric poporul român", "Probleme ale continuității daco-romane", "Tradiția istorică despre întemeierea statelor românești", "Sfatul domnesc și adunarea țărilor" etc.

Dar Gheorghe I. Brătianu n-a fost numai un eminent profesor și un prolific autor de carte bună de istorie, ci și un făuritor de istorie, în cel mai curat sens al cuvântului. Făuritor de istorie pe cel puțin două planuri. Este vorba, în primul rând, de participarea sa cu arma în mână ca voluntar, având grad de sublocotentent la războiul de reîntregire națională, fiind rănit în timpul luptelor din vara anului 1917. În vara anului 1941, Gheorghe I. Brătianu a plecat din nou ca voluntar, însă, de data aceasta, pe frontul de est al celui de-al doilea război mondial, în numele eliberării Basarabiei și Bucovinei, pentru o nouă reîntregire a patriei.

După eliberarea străvechilor noastre teritorii dintre Prut și Nistru, considerând atinse obiectivele românești pe frontul de răsărit și că el își făcuse datoria de oștean și de patriot, istoricul Gheorghe I. Brătianu a obținut aprobarea să revină în țară și să slujească în continuare idealul național și oștirea română în calitate de profesor la Școala superioară de război.

Cea de-a doua postură în care Gheorghe I. Brătianu a fost făuritor de istorie s-a derulat în timp, începând cu anul 1947 până în 1953. Mai întâi va fi marginalizat, iar apoi persecutat în fel și chip pentru singurul motiv că era descendent al marii familii de patrioți ai Brătienilor și că luptase pe frontul de est cu arma în mână. În acele condiții, familia și prietenii i-au propus să părăsească țara, dar refuzul său a fost pe cât de categoric, pe atât de plin de demnitate, el spunându-le adesea acestora: "Brătienii nu dezertează din România".

Ce a urmat este ușor de înțeles. În 1947 i s-a fixat domiciliu forțat. I s-a interzis apoi orice legătură, fie și numai de interes științific cu lumea din exterior, iar în luna mai 1950 s-a produs drama sa cea mare - a fost arestat și întemnițat la Sighet, fără nici o justificare și fără nici o judecată.

În sfârșit, în ziua de 27 aprilie 1953 știința istorică și cultura românească au suferit o cutremurătoare pierdere - tragicul sfârșit între zidurile reci ale închisorii de la Sighet a celui care servise cu dragoste, cu devotament țara și neamul, prin cuvântul rostit la catedră, cu pana în domeniul scrisului și cu arma în mână în cele două războaie de reîntregire națională.

Acum, când se împlinesc 100 de ani de la naștere și 45 de ani de la moartea de martir a lui Gheorghe I. Brătianu, cred că sunt în asentimentul dumneavoastră, stimați colegi deputați, să-i omagiem personalitatea și să-i dorim, după expresia lui Nicolae Iorga, somn blând, somn lin.

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Are cuvântul domnul Neagu Romulus.

Domnul Ioan Vida Simita este în sală? Da. Este ultimul vorbitor.

Aveți cuvântul.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania monday, 24 november 2014, 1:50
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro