Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 5 iunie 1996
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
18-06-2019 (comună)
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1996 > 05-06-1996 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 5 iunie 1996

Ordine de zi și program de lucru: modificarea ordinii de zi prin introducerea Hotărârii privind Apelul adresat de Parlamentul României statelor membre ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord

Ședința a început la ora 9,15.

Lucrările au fost conduse de domnul Oliviu Gherman, președintele Senatului, asistat de domnul Radu Berceanu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, domnul Ion Păun Otiman, secretar al Senatului, și doamna Viorica Afrăsinei, secretară a Camerei Deputaților.

 

Domnul Oliviu Gherman:

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Declar deschisă ședința comună a Camerei Deputaților și a Senatului, anunțându-vă că din totalul celor 482 de deputați și senatori și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 341, iar absenți sunt 142. Deci, în realitate, suma este de 483, nu 482, din structura prezenților și absenților. Este întrunit cvorumul legal pentru desfășurarea lucrărilor.

Birourile Permanente ale celor două Camere ale Parlamentului au adoptat proiectul ordinii de zi și al programului de activitate, în forma în care v-au fost distribuite. Menționez că se propune ca, după pauza de la ora 11,00, să se introducă pe ordinea de zi Hotărârea Parlamentului României privind apelul către parlamentele statelor membre, de sprijinire a aderării României la structurile NATO.

Aș vrea să vă întreb dacă există comentarii la ordinea de zi? Domnul deputat Varujan Vosganian. Domnule deputat, aveți cuvântul.

 
 

Domnul Varujan Vosganian:

Stimați colegi,

În ziua de 20 mai, am depus în numele unui grup de deputați și senatori o scrisoare către cele două Birouri Permanente, rugând ca în prima ședință comună să se analizeze situația Comisiei naționale a valorilor mobiliare. Aceasta a depus raportul, el a fost discutat acum două săptămâni în comisiile de specialitate ale celor două Camere, dar iată că nu figurează pe ordinea de zi și îmi manifest regretul pentru faptul că Parlamentul nu este suficient de ferm într-o problemă în care are nu numai obligația legală, dar și obligația politică să se implice.

Mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Vă mulțumesc.

Domnule deputat, am primit scrisoarea dumneavoastră și întreaga problemă pe care ați ridicat-o a fost transferată comisiilor de specialitate; în prima clipă în care vom avea un raport al comisiilor de specialitate, sper, în proxima ședință comună a Birourilor Permanente, o vom supune aprobării, pentru a fi inclusă pe ordinea de zi. Deci, există raportul trimis la comisiile de specialitate.

Alte observații? Dacă nu sunt, supun aprobării dumneavoastră ordinea de zi care v-a fost prezentată, cu suplimentul despre care am vorbit.

Cine este pentru?

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri? Nici o abținere.

Ordinea de zi a fost adoptată.

Dacă la programul de activitate sunt obiecții sau comentarii? Nu sunt. Supun programul de activitate aprobării dumneavoastră.

Cine este pentru?

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri? 1 abținere.

Cu majoritate de voturi, programul de activitate a fost adoptat.

 
Modificări în componența Comisiei Parlamentului României pentru integrare europeană

Intrăm în ordinea de zi, urmând să dezbatem modificarea componenței Comisiei Parlamentului României pentru integrare europeană. Are cuvântul, sper că este prezent, domnul Cristian Dumitrescu, care este delegatul domnului senator Ovidiu Popescu, președintele comisiei.

 

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Domnule președinte,

Eu nu pot să fiu decât delegatul dumneavoastră, în calitate de senator, vă rog foarte mult!

Grupul parlamentar al Partidului Democrat solicită, în conformitate cu prevederile regulamentare, modificarea componenței Comisiei Parlamentului României pentru integrare europeană și, în locul domnului deputat Timiș, care nu mai face parte din Grupul parlamentar al Partidului Democrat, grupurile parlamentare ale Partidului Democrat din Camera Deputaților și Senat propun candidatura domnului deputat Bogdan Bujor Teodoriu.

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Ați auzit care a fost propunerea grupurilor parlamentare reunite din Cameră și Senat ale Partidului Democrat, dacă există observații, obiecții, alte puncte de vedere? Dacă nu există, supun votului dumneavoastră propunerea făcută de Grupul PD.

Cine este pentru?

Împotrivă? 1 vot împotrivă.

Abțineri? 7 abțineri.

Cu majoritate de voturi, a fost adoptată modificarea structurii acestei comisii a Parlamentului României.

 
Dezbatere: cererea Grupului parlamentar P.D. privind modificări în componența Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații

La pct. 2 este, de asemenea, cererea Grupului parlamentar al Partidului Democrat privind modificări în componența Comisiei permanente a Camerei Deputaților și a Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra Serviciului Român de Informații. Are cuvântul domnul senator Cristian Dumitrescu.

 

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Grupul parlamentar al Partidului Democrat propune pentru Comisia permanentă comună a Camerei Deputaților și Senatului privind exercitarea controlului parlamentului asupra activității Serviciului Român de Informații pe domnul deputat Dumitru Moinescu.

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Vă mulțumesc.

În conformitate cu procedurile obișnuite, trecem la dezbaterea cererii Grupului parlamentar al Partidului Democrat privind modificarea componenței Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și a Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații. Ii solicit pe cei ce vor să ia cuvântul să se înscrie pe listă la secretarii de ședință.

Domnul senator Constantin Sava.

 
 

Domnul Constantin Sava:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Această problemă a fost ridicată de fiecare dată când Camerele s-au reunit. Părerea mea este că acum, când ne aflăm la sfârșitul acestei legislaturi și acestei sesiunii, nu mai se justifică schimbarea unui membru al unei comisii permanente, așa cum este cazul Comisiei de control asupra Serviciului Român de Informații. Ei un anumit program, un anumit plan pe care trebuie să-l definitiveze în formula în care este și părerea mea este că nu se justifică această cerere și propun ca să fie respinsă.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Domnul senator Cristian Dumitrescu.

 
 

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Domnilor președinți,

Este adevărat că în legătură cu acest punct de pe ordinea de zi au existat intense dezbateri în cadrul Parlamentului României, au fost și voturi, dar vreau să reamintesc Parlamentului, parlamentarilor, tuturor grupurilor politice din Parlament, că, în ultima perioadă, în legătură cu activitatea SRI au existat și există o serie de lucruri care, într-un fel sau altul, ne interesează în mod deosebit. Noi considerăm că este inadmisibil ca un partid cum este Partidul Democrat, unul din cele mai importante reprezentate în Parlamentul României, să nu poată participa la această dezbatere, care preocupă opinia publică. Cu atât mai mult cu cât, față de momentul ultimei noastre solicitări, au intervenit o serie de elemente în plus care fac ca fostul reprezentant al Partidului Democrat în această comisiei, domnul Doru Viorel Ursu, să fie din punct de vedere politic partizan al anumitor orientări, să se confrunte, în încercări electorale, chiar cu reprezentanți ai majorității sau ai altor partide care sunt reprezentate în Parlamentul României și, din acest punct de vedere, și mai ales din punct de vedere al dreptului constituțional pe care îl are fiecare parlamentar și, mai ales, fiecare partid parlamentar de a fi informat, de a avea acces la informații, niciodată nu este prea târziu ca într-o problemă atât de sensibilă și atât de importantă cum este cea care privește siguranța națională, prin prisma activității unuia dintre serviciile cele mai importante de informații care există în România, un partid să nu fie informat și să nu participe la această dezbatere.

Cred că nimeni nu poate să-și asume răspunderea să îndepărteze Partidul Democrat de la o dezbatere care, din punct de vedere al opiniei publice, pe anumite segmente, a devenit foarte importantă. Cred că este nevoie ca fiecare parlamentar, dar mai ales fiecare grup parlamentar important, să aibă cunoștință despre aceste lucruri.

Vă rog foarte mult, domnule președinte, menținem solicitarea pe care am făcut-o și vă rugăm să supuneți la vot această propunere.

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Vă mulțumesc.

Dacă există alte intervenții în această problemă? Domnul deputat Vilău.

 
 

Domnul Ioan Adrian Vilău:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Fără a abuza prea mult de răbdarea dumneavoastră, foarte pe scurt, alături de argumentele politice și de reprezentare parlamentară pe care le-a prezentat domnul senator Cristian Dumitrescu, aș dori să vă spun un singur lucru, și anume că, în ce mă privește și în ce ne privește, afirmația domnului coleg senator este cel puțin bizară, pentru că noi, acum, de fapt, votăm dacă respectăm sau nu respectăm regulamentul. Noi nu cerem nici un fel de favoare celor două Camere, ci solicităm plenului Camerei Deputaților și Senatului României să respecte regulamentul. Locul pe care noi îl solicităm în această comisie specială rezultă din reprezentarea proporțională în fiecare comisie.

Este bizar că un senator al României ne spune astăzi că la sfârșit de mandat regulamentele nu mai trebuie respectate. Atunci, putem da peste cap și ordinea din Biroul Permanent, și din alte comisii, pentru că și așa ne încheiem mandatul și nu mai avem dreptul de a fi reprezentați într-un organism sau altul al Parlamentului României.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Viorel Munteanu.

 
 

Domnul Viorel Munteanu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Țin să reamintesc colegului Vilău că noi, pe domnul Doru Viorel Ursu, în această Cameră, l-am ales prin vot secret. A fost propunerea, într-adevăr, pe partid, după algoritm, dar vă aduceți aminte că tot prin algoritm trebuia să se aleagă și secretarul acestei comisii, care nu a fost ales nici până în ziua de azi. Deci, cunoașteți aspectul!

Așa că, regulamentul este regulament, într-adevăr așa este, dar orice lucru trebuie să se facă, așa cum s-a ales, așa se și demite. În cazul că se va admite în continuare votul, o să vă propun ca prin aceeași modalitate prin care a fost ales domnul Doru Viorel Ursu, adică prin vot secret, să să facă și astăzi înlăturarea lui din această comisie. Și, în continuare, dacă se va accepta propunerea Partidului Democrat, este tot o treabă a plenului, care se face tot prin vot secret, așa cum este prevăzut, de fapt, în hotărârea privind Comisia de control a SRI.

Deci, eu vă propun ca modalitate votul secret.

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Înainte de a da cuvântul domnului senator Baltazar, vreau să citesc două alineate din hotărâre. Cele două alineate importante, relevante, din hotărâre sunt alin. 5 și alin. 2. Începem cu alin. 5 și apoi revin la alin. 2.

Alin. 5: "În cazul încetării mandatului unui membru al comisiei, grupul parlamentar respectiv poate face o propunere de înlocuire, ce urmează a fi supusă votului în condițiile alin. 2."

Și acum, citesc alin. 2: "Comisia este alcătuită din 9 membri, aleși în ședința comună a celor două Camere, la propunerea Birourilor Permanente ale acestora, prin consultarea liderilor grupurilor prlamentare, cu votul majorității deputaților și senatorilor."

Deci, este votul majorității deputaților și senatorilor și a fost propusă o modalitate de vot care, conform regulamentului, o să o supun votului dumneavoastră.

Are cuvântul domnul senator Baltazar.

 
 

Domnul Constantin Radu Baltazar:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

În primul rând, țin să menționez faptul că domnul Viorel Ursu nu a fost înlătrat din comisia respectivă, a se citi stenogramele ședințelor în care au avut loc dezbateri pe această temă.

În al doilea rând, că nu se mai justifică pro forma și, conform regulamentului, această înlocuire.

În al treilea rând, dacă e să mergem pe fond, această înlocuire nu ar mai avea decât un caracter electoral și dacă este vorba să aibă caracter electoral o asemenea înlocuire, atunci să vă spun grija pe care o va avea partidul respectiv, cel care dorește să aibă grijă de siguranța națională. Ea va fi identică cu grija pe care a avut-o reprezentantul USD, domnul Cunescu, în Comitetul mixt Uniunea Europeană-România, în care, prin raportul pe care l-a făcut asupra societății civile, a zdrențuit și a murdărit imaginea societății civile românești până la paroxism.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Vă mulțumesc.

Alte intervenții? Domnul deputat Sergiu Cunescu. Aveți cuvântul.

 
 

Domnul Sergiu Cunescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Am auzit unul din cele mai infecte și mai grosolane atacuri care s-au putut face în acest moment! Trebuie să vă spun că în Comitetul mixt România-Uniunea Europeană, am primit sarcină de la comitet ca, împreună cu o deputată germană, doamna Zimerman, să alcătuiesc un raport asupra situației societății civile din România.

Eu am alcătuit acest raport, el a fost trimis în rezumat mai demult și, cu 2 luni înainte, l-am trimis în forma finală, care a fost tradusă în 4 limbi de discuție și a fost pus la dispoziția delegaților europeni și români. În ședința care a avut loc am făcut o prezentare scurtă și, bineînțeles, raportul era supus dezbaterilor.

Ei bine, numai domnul Vonica a spus o frază total greșită, pentru care a fost pus la punct de europeni, și anume că rapoartele deputaților din această comisie trebuie să fie însușite de delegațiile dintr-o țară. Ceea ce a supărat serios pe europeni, care au explicat că în activitatea interparlamentară fiecare parlamentar are dreptul să-și spună cuvântul.

În ce privește raportul, trebuie să-l citiți, dacă vă interesează. El prezintă două parți. În primul rând, se vorbește despre climatul în care trebuie refăcută societatea civilă în România, ca bază a democrației, și, în a doua parte, este un elogiu al societății civile române, care a dăinuit, cum am spus în acel raport, ca "un jeratic sub cenușă", sub dictatura comunistă și care, după aceea, a izbucnit, dând o mare șansă democratizării societății românești.

Raportul este foarte precis, este în anumite privințe sever, unde afirmam că climatul este aorecum ostil pentru dezvoltarea societății civile datorită unor reminiscențe ale vechiului regim și deputații care erau în comisie puteau să ia cuvântul. Cuvântul trebuia să-l luați acolo, dacă aveați de susținut anumite lucruri, să le dezbatem, nu cu lașitatea ca acum, după ce europenii au plecat, dumneavoastră să susțineți astfel de inepții! Resping categoric cele afirmate de domnul deputat, raportul a fost apreciat în mod deosebit (nu vă pot spune acum toate declarațiile care mi s-au făcut de către deputații europeni) și să știți că imaginea României în lume nu se schimbă numai prin justificări și lăudări, ci se schimbă numai dacă vom aduce în fața cunoștinței valorile reale ale societății românești, și nu ale unui rgim care este în pierdere!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Domnilor,

Noi nu dezbatem în acest moment această sesiune comună a celor două grupuri! Prin urmare, pe tema respectivă, îi dau, pentru că este drept de replică, un minut, domnului Vonica, după care revenim la obiectul discuțiilor noastre. Adică, nu vă supărați, facem o translatare în altă parte?

Aveți un minut drept de replică, după care revenim la problema fundamentală. Aveți cuvântul, domnule senator.

 
 

Domnul Romul Petru Vonica:

Nu sunt de acord cu cele spuse de domnul deputat Cunescu. S-a dezbătut un raport, pe care l-am primit cu 10 minute înainte de a începe ședința. În acel raport se spune că în România este, la ora actuală, un climat insalubru și periculos! Se spun unele lucruri total neadevărate cu privire la situația actuală a României, încât ceea ce spunea domnul senator Radu Baltazar este perfect adevărat.

Nu era vorba de o punere la punct din parta delegației Uniunii Europene, ci este vorba de o intervenție a domnului senator Ovidiu Popescu. Domnul Ovidiu Popescu...

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Domnule, dacă vreți să reveniți la problema dumneavoastră, deoarece nu accept să ne extindem asupra unei probleme care nu este în ordinea de zi! Vă rog!

 
 

Domnul Romul Petru Vonica:

Nu fac decât să răspund la cele prezentate de domnul deputat Cunescu!

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Vă rog!

 
 

Domnul Romul Petru Vonica:

Nu a fost vorba deloc de o punere la punct, ci, dimpotrivă. Am spus că este un punct de vedere personal al domnului deputat Cuenscu - și așa și era - cu privire la o anumită situație.

Nu e cazul ca în această ședință să discutăm mai departe această problemă, dar o să solicit să se prezinte acel raport tuturor parlamentarilor - și senatorilor, și deputaților - ca să se vadă ce s-a afirmat.

În ceea ce privește cererea de înlocuire formulată astăzi, de asemenea, sunt cu totul de acord să se facă un vot secret.

 
 

Domnul Sergiu Cunescu:

Domnule președinte,

Numai o frază am să spun... (Rumoare, vociferări, proteste.)

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Nu aprofundăm această problemă!

 
 

Domnul Sergiu Cunescu:

Pentru ca să vedem dacă am făcut bine sau nu...

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Nu vă supărați, nu mă obligați să vă iau cuvântul! Conform unei proceduri pe care a acceptat-o toată lumea, nu se face replică la replică! Vă rog să ocupați loc! Nu este o problemă!

 
 

Domnul Sergiu Cunescu:

Domnule președinte,

Este replică la al doilea vorbitor! La primul vorbitor am dat replică, trebuie să dau și la al doilea! Nu aveți dreptul...

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Domnule deputat,

Vă rog să treceți în bancă, nu v-am dat cuvântul! Vă rog să vă ocupați locul!

 
 

Domnul Sergiu Cunescu:

Aceasta este cenzură!

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Nu este cenzură, este o hotărâre a regulamentului!

Nu mai continuăm tema, revenim la problema din ordinea de zi! Ordinea de zi se referea la o problemă foarte concretă, la înlocuirea într-o comisie. În această chestiune, dacă cineva dorește să intervină? Dacă se părăsește ordinea de zi, voi întrerupe intervenția!

Vă rog! Domnul deputat Adrian Severin.

 
 

Domnul Adrian Severin:

Stimați colegi,

Am venit la acest microfon exact din dorința de a pune capăt acestei dispute și de a încerca să calmăm spiritele care s-au animat, după părerea mea, fără nici un fel de posibilitate de a da consecințe utile acestei dezbateri. Populația țării se află, vorbind așa, la urne, vom avea posibilitatea să dezbatem toate lucrurile care ne separă, ne deosebesc, acolo, în perioada imediat apropiată, cred că dezbateri atât de inflamate ca aceasta nu mai ajută la nimic și nu mai adaugă nimic la prestigiul nostru, bun sau rău.

De aceea, aș ruga pe domnul președinte al ședinței să pună capăt, așa cum are dreptul, discuției acesteia, care este o discuție de ordin procedural, și să pună în aplicare articolele pe care chiar domnia sa le-a citit. Este limpede că fiecare dintre partidele reprezentate în Parlament, potrivit ponderii sale in această reprezentare, are dreptul la o anume participare la comisia pe care o discutăm și este bine cred, pentru că nimeni nu știe cine va fi în majoritate și cine va fi în opoziție în Parlamentul următor, să nu creăm precedente la care s-ar putea apela în viitor.

V-aș ruga să faceți apel la proverbul românesc care spune: "Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!". Așa că, în aceste condiții cred că este bine sănu facem ceea ce nu ne place nici unuia dintre noi, să luăm cuiva locul care i se cuvine într-o anumită structură a Parlamentului. În aceste condiții, este vorba despre un loc care, necontestat, se cuvine Grupului parlamentar al Partidului Democrat și, în legătură cu persoana pe care grupul o propune trebuie săne exprimăm prin vot. Alte chestiuni prealabile nu au a fi discutate.

Într-adevăr, acest loc este vacant din momentul în care domnul deputat Ursu și-a dat demisia din grupul parlamentar, din partid, și chiar a anunțat de la acest microfon, și din celelalte structuri din care face parte. Despre aceasta este vorba, nu este cazul să ne inflamăm prea tare in această privință, dând cumva impresia că cineva - și nu cred că nici printre parlamentarii majorității sunt mulți care ar avea un asemenea interes - ar vrea să țină lucrările acestei comisii așa, departe de anumite priviri. Nu cred că este cazul sau că este interesul majorității parlamentarilor din Parlamentul nostru.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Vă mulțumesc.

Mai dau cuvântul domnului deputat Dobrescu, în aceeași chestiune, și domnului senator Gabrielescu, după care voi supune la vot procedura de vot care a fost propusă aici de către domnul deputat Viorel Munteanu.

Aveți cuvântul.

 
 

Domnul Ion Dobrescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Regulamentul e regulament, chiar dacă e la sfârșit de sesiune! Domnul senator Sava nu are dreptate, acest regulament s-a aplicat tuturor parlamentarilor care la un moment dat au părăsit un grup, au devenit independenți și, în comisii, s-au făcut schimbările fără nici o discuție.

Tocmai aceasta mă face să cred că persoana domnului deputat Ursu trebuie să devină pentru noi puțin suspectă. Este sprijinită aici, în Cameră, de un grup care are interese proprii, dar îi mai trebuie încă un om în plus.

Și așa se spune în țara aceasta că Comisia de control al SRI este sub controlul SRI-ului și puțin sânge proaspăt nu ar strica în comisia aceasta. O coaliție de partide ca USD trebuie să aibă un reprezentant, trebuie să aibă un ochi și să vegheze în această comisie, comisie care nouă nu ne-a dat nici o satisfacție până acum, a tărăgănat, nu a dat nici un raport precis. Domnul senator Văcaru care conduce comisia este atât de ambiguu încât nici dânsul nu se înțelege...

Eu vă rog să înțelegeți că această cerere este absolut regulamentară, poate fi chiar și în ultima zi de lucrări parlamentare, nu mai veniți cu o voință care, la un moment dat, a fost majoritară, și vreți să fie majoritară prin voința dumneavoastră, lăsați-ne să facem să funcționeze regulamentul! Aveți putere încă, poate, dar nu sunt sigur, ca printr-un vot secret să vă afirmați încă o dată această putere. Eu susțin votul acela secret sperând că de data aceasta o să pierdeți, că trebuie să pierdeți o dată!

Vă mulțumesc.

(Vociferări.)

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Da. Vă mulțumesc.

Aveți cuvântul după domnul Gabrielescu. Aveți drept la replică, după care supun procedura de vot. (Se adresează domnului senator Vasile Văcaru)

Aveți cuvântul.

Vreau să precizez că după ordinea de zi pe care ați aprobat-o dumneavoastră, nu analizăm modul în care funcționează această comisie, ci punem în discuție o chestiune foarte simplă, înlocuirea unui reprezentant.

Aveți cuvântul, după care are cuvântul pentru un minut, domnul Vasile Văcaru, în replică.

Aveți cuvântul, domnule Gabrielescu.

 
 

Domnul Valentin Gabrielescu:

Domnilor senatori,

Domnilor deputați,

Este manifest, dacă așa am procedat de când este acest Parlament, am respectat algoritmul și îl respectăm până la capăt și în acest Parlament și poate și în cel viitor, nu văd de ce trebuie să facem o excepție chiar dacă am fi în ultima zi a acestui Parlament. Este dreptul Partidului Democrat, al USD, mă rog, să aibă un reprezentant în această comisie. Dacă domnul Ursu, pentru care am tot respectul, din motive care îl privesc s-a retras din comisie și din partid, este evident că USD are dreptul să desemneze un alt candidat iar noi trebuie să îl votăm, și în privința modului de vot, eu cred că lucrul cel mai corect ar fi ca așa cum domnul Ursu a fost votat în acea comisie, atunci când a fost votat, așa să fie votat și urmașul său. Nu văd de ce trebuie atâta secret.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Vreau să fac o precizare. Nu este vorba de reprezentantul Uniunii Social-Democrate, ci este vorba de reprezentantul Partidului Democrat.

Aveți cuvântul, drept de replică, după care supun la vot procedura de vot.

 
 

Domnul Vasile Văcaru:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Am ascultat cu interes perorația avocățească a colegului Dobrescu și am rămas surprins de un adevăr pe care l-a adus cu non-șalanță în fața dumneavoastră.

Nu am știut niciodată că SRI controlează comisia și nici un membru al comisiei nu poate să spună acest lucru. Dar, dacă dânsul știe, înseamnă că dânsul este la SRI și atunci e incompatibil cu funcția de deputat.

(Câteva aplauze în băncile senatorilor)

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor,

În sfârșit, s-a ajuns la un capăt al discuțiilor. Există propunerea făcută de domnul deputat Viorel Munteanu ca votul să fie vot secret pe hârtie. Deci, fiind vorba de numiri de persoane, să se alcătuiască un buletin de vot care va fi distribuit. (Discuții la masa prezidiului)

Poate fi și cu bile, fiind vorba de o singură persoană, pro sau contra. Cred că regulamentar ar fi să fie....

Domnul Munteanu.

 
 

Domnul Viorel Munteanu:

Domnule președinte,

Conform regulamentului, și al ședințelor comune și al Camerei Deputaților, pe care îl cunosc mai bine, toate numirile se fac cu bunetin de vot, în cazul votului secret. Deci, la toate procedurile și, de fapt, este același procedeu pe care l-am mai aplicat până acum încă de cel puțin două ori. Eu nu văd de ce am schimba astăzi modalitatea. S-a trecut numele domnului Moinescu de fiecare dată pe buletin și l-am introdus în urnă. Deci, procedura am mai făcut-o de două ori în ședință comună. Nu văd care este problema.

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Procedura nu are nici o relevanță în această situație deoarece fiind vorba de manifestarea aceluiași tip de voință, deoarece în esență prin încercuire sau prin eliminare votul nu are altă facultate decât de a spune da sau nu deoarece votul cu bile nu are altă facultate nici el decât de a spune da sau nu, întâi voi supune .... deoarece vindem deocamdată blana ursului din pădure, fiind vorba de Doru Viorel Ursu, (Râsete) eu supun la vot forma votului propus, secret. Asupra aspectului de procedura vom reveni după aceea pentru că dacă nu se aprobă votul secret, în acel moment trecem la partea a doua.

Domnul deputat Dobrescu.

 
 

Domnul Ion Dobrescu:

Domnule președinte,

Problemele sunt diferite. Primul lucru pe care trebuie să îl discutăm este dacă acceptăm ca PD să își capete locul în comisie. Vom vota prin vot deschis și numai după aceea persoana va fi supusă votului și, eventual, dacă nu iese, va fi schimbată de către partidul dumnealor. Dar prima problemă este limpede. Domnul Munteanu care cunoaște regulamentul când îi convine, știe că întâi trebuie să hotărâm dacă aprobăm sau nu schimbarea.

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Vă mulțumesc.

Lucrurile sunt limpezi. Vă rog să citiți întregul articol. Problema a fost pusă în fața Birourilor permanente reunite, care au venit cu această propunere. Deci, nu mai facem două voturi, ci un singur vot.

Atenție, ca să știm. Supun votului dumneavoastră propunerea făcută de domnul deputat Viorel Munteanu, ca votul să fie secret.

Cine este pentru ?

Impotrivă ? Vă rog să numărați. 72 de voturi împotrivă.

Abțineri ? 5 abțineri.

Cu majoritate de voturi s-a stabilit natura votului - vot secret. Avându-se în vedere că răspunsul este da sau nu, vă propun ca în cazul de față pentru a simplifica, pentru a nu mai aștepta să tipărim, deoarece exact aceeași procedură este în cazul respectiv, să se facă vot cu bile.

Cine este pentru această propunere ?

Impotrivă ? Două voturi împotrivă.

Abțineri ? 12 abțineri.

Cu majoritate de voturi s-a stabilit natura votului.

Vă rugam să aduceți urnele și trecem la votare. Este în avantajul bunei desfășurări să facem citirea nominală, aceasta aducând după sine și numărul care este trecut aici, de 341.

Membrii Comisiei de mediere pentru cele două legi, privind salarizarea magistraților și salarizarea Curții Supreme, sunt rugați să voteze primii pentru a se putea apoi deplasa în bibliotecă pentru a face medierea.

Deci, bilă alba în urna albă înseamnă că sunteți de acord cu propunerea făcută de Partidul Democrat pentru numirea în comisie a domnului deputat Dumitru Moinescu. Bila albă în urna neagră înseamnă că nu sunteți de acord. Deci, să fie clar, votul este următorul: bila conform culorii urnei este de acord, bila în opoziție cu culoarea urnei înseamnă împotrivă, vot împotrivă propunerii de numire.

Vă rugăm să le aduceți.

(Se aduc urnele în sală. Se verifică urnele).

Vă rugăm, în primul rând Comisia de mediere să poftească. Chestorii de la cele două Camere, vă rog. Domnul Velicu, domnul Stoica, domnul Bălăeț vă rugăm să veniți încoace. Domnul Apostolache. Domnul senator Apostolache este invitat. Membrii Comisiei de mediere să poftească întâi. Comisia de mediere să poftească întâi să voteze. Vă rog să distribuiți bilele. Avem absența de marcă a tuturor celor patru chestori. Deci, Comisia de mediere prima dată. Din partea Senatului, Comisia de mediere.

Incă o dată: bila albă în urna albă inseamnă de acord cu această propunere a Partidului Democrat, bila neagră în urna neagră la fel, iar bile inversate înseamnă că nu sunteți de acord.

Rog Comisia de mediere să poftească întâi. Vedeți de la Senat cine este în Comisia de mediere.

 
 

Domnul Kozsokar Gabor:

Bădiceanu Nistor prezent

Mocuța Traian prezent

Mocanu Dumitru prezent

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

O chestiune, la Cameră. Un vot al Camerei, se propune ca în Comisia de mediere, în locul domnului deputat Dejeu să fie acceptat domnul deputat Dinu, deoarece domnul deputat Dejeu este absent.

Cine este pentru? Camera.

Impotrivă ? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri ? Două abțineri.

Cu majoritate de voturi a fost aprobată înlocuirea.

 
 

Domnul Kozsokar Gabor:

Deci, la Senat, domnul Vonica Romul, prezent.

Doamna Ivănescu Paula, prezentă.

Domnul deputat Ion Dinu.

 
 

Domnul Oliviu Ghwrman:

Încă o dată precizez. Votul se referă la faptul dacă se acceptă sau nu se acceptă propunerea Birourilor permanente, de înlocuire în comisie a domnului deputat Doru Viorel Ursu cu domnul deputat Moinescu.

 
 

Domnul Kozsokar Gabor:

Domnul deputat Iosiv Ovidiu Valeriu, prezent.

Domnul deputat Kerekes Károly, prezent.

Domnul deputat Dănilă Fănică, prezent.

Deci, de la Cameră au votat membrii Comisiei de mediere.

Dintre senatori mai este cineva din Comisia de mediere ?

Atunci, luăm de la capăt lista.

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Trecem la votul pentru problema respectivă. Senatul.

 
 

Domnul Kozsokar Gabor:

Județul ALBA

Incze Tiberiu Ștefan

prezent

Negruțiu Emil

absent

Pustai Dumitru

prezent

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Vă rog să păstrți liniște.

 
 

Domnul Kozsokar Gabor:

Județul ARAD

Alexandru Ioan

absent

Crețu Ioan

prezent

Hosszu Zoltan

prezent

Județul ARGEȘ

Baltazar Constantin - Radu

prezent

Paleologu Alexandru

absent

Rizescu Gheorghe

absent

Simionescu Constantin

prezent

Județul BACĂU

Aichimoaie Ionel

prezent

Darie Simion

prezent

Moiceanu Constantin

prezent

Opriș Octavian

prezent

Vasile Radu

absent

Județul BIHOR

Csapó Iosif

prezent

Ignat Doina Florica

absentă

Mancia Mircea

absent

Județul BISTRIȚA-NĂSĂUD

Ilișiu Viorel

prezent

Scurtu Emil

prezent

Județul BOTOȘANI

Mocanu Dumitru

Moldovan Constantin

absent

Zăiceanu Constantin

prezent

Județul BRAȘOV

Câncescu Aristotel Adrian

absent

Gabrielescu Valentin Corneliu

prezent

Lupu Ioan

prezent

Secară Gheorghe

prezent

Județul BRĂILA

Broscățeanu Ioan

prezent

Matetovici Mihai

prezent

Județul BUZĂU

Petrescu Mihai

prezent

Pop Ioan Constantin

prezent

Tulpan Dan

prezent

Județul CARAȘ-SEVERIN

David Ștefan

prezent

Popescu - Necșești Adrian

prezent

Județul CĂLĂRAȘI

Tărăcilă Doru - Ioan

absent

Velicu Florin

absemt

Județul CLUJ

Boilă Matei

prezent

Buchwald Petre - Constantin

prezent

Moțiu Adrian Ovidiu

absent

Suian Valer

absent

Todea Ioan

prezent

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Vă rog să pastrați liniște, stimați colegi, pentru că nu ne mai înțelegem.

 
 

Domnul Kozsokar Gabor:

Județul CONSTANȚA

Coja Ion

absent

Cârciumaru Ion

prezent

Dumitrașcu Gheorghe

absent

Ivan Sabin

prezent

Turlacu Ion

prezent

Județul COVASNA

Kozsokór Gábor

prezent

Magyari Lajos

prezent

Județul DÂMBOVIȚA

Buzică Emilian

Dima Emil

prezent

Iurcu Mihail

prezent

Județul DOLJ

Gherman Oliviu

prezent

Ionescu Gheorghe

absent

Potcoavă Andrei

prezent

Predescu Ion

absent

Păunescu Adrian

absent

Județul GALAȚI

Călueanu Dumitru

prezent

Gheorghiu Costel

absent

Plătică - Vidovici Ilie

absent

Secară Florică

prezent

Județul GIURGIU

Popescu Dragomir

prezent

Predilă Marin

prezent

Județul GORJ

Bică Ion

prezent

Mocioi Ion

absent

Văcaru Vasile

prezent

Județul HARGHITA

Hajdu Menhyhért - Gábor

absent

Verestóy Attila

absent

Județul HUNEDOARA

Diniș Ion

absent

Muntean Octavian

absent

Vladislav Tiberiu

absent

Județul IALOMIȚA

Sava Constantin

prezent

Stoicescu Victor

prezent

Vonica Romul Petru

Județul IAȘI

Manea Ioan

prezent

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Vă rog să păstrați liniște, pentru că nu ne mai înțelegem.

 
 

Domnul Kozsokar Gabor:

Solcanu Ioan

Strâmbu Vasile

prezent

Vasiliu Constantin - Dan

prezent

Județul MARAMUREȘ

Ardelean Teodor

prezent

Botiș Griguță Augustin

absent

Glodean Voicu Valentin

prezent

Județul MEHEDINȚI

Burlacu Mihail

prezent

Dedu Stelian

prezent

Morlova Florea

Județul MUREȘ

Ceontea Radu

prezent

Frunda Gheorghe

absent

Joarză Ioan

prezent

Markó Béla

absent

Județul NEAMȚ

Buruiană Florin

prezent

Momanu Valeriu

prezent

Timofte Alexandru - Radu

prezent

Vornicu - Nichifor Sorin Adrian

absent

Județul OLT

Popescu Ioan - Paul

prezent

Păunescu Teiu

absent

Morlova Florea

prezent

Județul PRAHOVA

Apostolache Victor

prezent

Mocuța Traian - Ștefan

Popa Dimitrie

prezent

Popescu - Dan Mircea

absent

Popovici Alexandru

absent

Județul SATU-MARE

Szabó Károly Ferenc

prezent

Sălăgean Viorel

prezent

Vetișeanu Vasile

prezent

Județul SĂLAJ

Crecan Augustin

absent

Seres Denes

prezent

Județul SIBIU

Manolescu Apolzan Nicolae

absent

Vâlcu Mircea

absent

Țugulea Andrei

absent

Județul SUCEAVA

Dumitrescu Cristian Sorin

absent

Nistor Iulian

prezent

Senciuc Niculai

absent

Țețu Maria Matilda

absentă

Județul TELEORMAN

Culcea Ion

prezent

Sîrbu Adrian

absent

Vasile Dumitru

prezent

Județul TIMIȘ

Marcu Ion

absent

Otiman Păun Ion

prezent

Rădulescu Botică - Florin

Tăvală Tănase - Petre

prezent

Județul TULCEA

Preda Elena

absentă

Suhov Andrei

absent

Județul VASLUI

Grigore Gigel

prezent

Pipa Vasile

absent

Popa Virgil

absent

Județul VÂLCEA

Marin Dan Stelian

prezent

Răboacă Gheorghe

prezent

Săndulescu Șerban

prezent

Județul VRANCEA

Cătuneanu Gheorghe

absent

Nicolaescu Sergiu Florin

absent

Municipiul BUCUREȘTI

Boulescu Mircea

prezent

Bărbuș Ioan

prezent

Cerăceanu Dumitru Mugurel

prezent

Dumitrescu Constantin Ticu

absent

Lazăr Dan Petru

prezent

Lup Ioan

absent

Mincu Iulian

absent

Ninosu Petre

prezent

Popa Ștefan

Popescu Ovidiu - Corneliu

prezent

Tatu Neculai Simeon

prezent

Tocaci Emil

absent

Vadim Tudor Corneliu

absent

Ștefan Augustin Doinaș

absent

SECTORUL AGRICOL ILFOV

Neagu Victor

absent

Radof Ștefan

absent

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Revenim cu cei absenți, după ce se citește Camera.

Doamna secretar, vă rog să citiți.

 
 

Doamna Viorica Afrăsinei:

Județul ALBA

Berciu Ion

prezent

Crișan Eugen

prezent

Dărămuș Nicolae Octavian

absent

Gavaliugov Corneliu Dorin

prezent

Maier Ioan

prezent

Popa Mircea-Ioan

prezent

Județul ARAD

Bold Ion

prezent

Hui Ion

prezent

Jurca Teodor

prezent

Putin Emil-Livius-Nicolae

absent

Roman Emil

prezent

Tokay Gheorghe

prezent

Țărnea Marta Nora

prezent

Județul ARGEȘ

Drăguț Dumitru

prezent

Duță Adrian

absent

Jugravu Marin

prezent

Leonăchescu Nicolae

prezent

Nistor Iulian

prezent

Pițigoi Barbu

prezent

Rizescu Sergiu-George

prezent

Stan Vasile

a votat

Ursu Doru-Viorel

absent

Zgondea Gheorghe

prezent

Județul BACĂU

Bălan Corneliu

absent

Bibire Ovidiu Genaru

prezent

Brăneanu Dumitru

prezent

Corniță Ion

prezent

Dan Matei-Agathon

absent

Moldoveanu Marcel

prezent

Nistor Vasile

absent

Popa Aron Ioan

prezent

Postolache Mihăiță

prezent

Protopopescu Cornel

prezent

Roșca Nicolae

absent

Județul BIHOR

Bot Octavian

absent

Feric Emeric

absent

Floruța Crăciun

absentă

Moldovan Teodor

prezent

Rákóczi Ludovic

absent

Serac Florian

prezent

Székely Ervin Zoltán

prezent

Szilágyi Zsolt

prezent

Șuta Vasile

prezent

Țepelea Gabriel

prezent

Județul BISTRIȚA-NĂSĂUD

Catarig Ioan

prezent

Coc Dorel Alexandru

absent

Sîntu Ioan Teodor

absent

Sonea Ioan

prezent

Szilágyi Zoltan

prezent

Județul BOTOȘANI

Afrăsinei Viorica

prezentă

Clocotici Toader

prezent

Manolescu Tudor

prezent

Ota Alexandru

prezent

Pintilie Octav

prezent

Simionovici Alexandru

prezent

Teodorescu Mihai

absent

Județul BRAȘOV

Bran Vasile

prezent

Danciu Florea

absent

Ghișe Ioan

prezent

Iuliano Valentin

prezent

Lepșa Sorin Victor

prezent

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Vă rog să păstrați liniște în sală, ca să ne putem înțelege! Ne reîntâlnim la ora 11,00 pentru a discuta proiectul de hotărâre.

 
 

Doamna Viorica Afrăsinei:

Madaras Lázár

absent

Pica Ioan Victor

prezent

Pop Horia

prezent

Stoica Emil

prezent

Tănasie Petru

absent

Județul BRĂILA

Băteanu Nicolae

prezent

Ionescu Smaranda

absentă

Marcu Neculai Liviu

prezent

Negoiță Florin

absent

Petre Petrică

prezent

Sassu Alexandru

prezent

Județul BUZĂU

Albu Alexandru

prezent

Angelo Ion-Florian

absent

Mladin Liviu

prezent

Mohora Tudor

prezent

Partal Petre

absent

Petrescu Ovidiu Cameliu

absent

Pîslaru Dumitru

prezent

Județul CARAȘ-SEVERIN

Enache Dragoș

absent

Mănescu Miron

prezent

Popescu Mircea

prezent

Sturza Popovici Cornel

absent

Vilău Ioan Adrian

prezent

Județul CĂLĂRAȘI

Alecu Aurelian Paul

absent

Gurău Ion

prezent

Naidin Petre

prezent

Nicolae-Văleanu Ivanciu

prezent

Voicu Vasile

prezent

Județul CLUJ

Ciurtin Costică

prezent

Crețu Mircea

absent

Gavra Ioan

prezent

Kónya-Hamar Alexandru

prezent

Lițiu Petru

prezent

Matei Vasile

absent

Mátis Eugen

prezent

Neményi József Nándor

prezent

Rațiu Ion

prezent

Roman Ionel

absent

Tănasă Ioan

absent

Județul CONSTANȚA

Ciumara Mircea

prezent

Dumitrescu Ioan

absent

Gemil Tasin

prezent

Hristu Ion

absent

Ionescu Vasile

prezent

Joca Romulus Ioan

prezent

Liță Mihai

absent

Mangiurea Anton-Marin

prezent

Marinescu Ioan-Sorin

absent

Moinescu Dumitru

prezent

Niculescu-Duvăz Bogdan Nicolae

prezent

Radu Alexandru Dumitru

absent

Rușid Feuzia

prezent

Județul COVASNA

Birtalan Ákos

absent

Dragomir Aurel

prezent

Márton Árpád-Francisc

prezent

Zsigmond László

prezent

Județul DÎMBOVIȚA

Boștinaru Victor

prezent

Constantin Constantin

prezent

Diaconescu Sorin-Constantin

prezent

Ghiță Constantin

prezent

Patriciu Dan Costache

prezent

Popa Daniela

prezent

Rădulescu-Zoner Constantin Șerban

prezent

Vrabie Corneliu-Dan

prezent

Județul DOLJ

Baniță Petre

prezent

Berceanu Radu Mircea

prezent

Brezniceanu Alexandru

prezent

Dobrescu Doru Mihai

absent

Dragomir Constantin-Romeo

absent

Grigoraș Neculai

prezent

Lungu Marin

absent

Nicu Vintilă

prezent

Panait Mihail

prezent

Popescu Emil-Teodor

absent

Șomîcu Simion Silviu

absent

Județul GALAȚI

Arhire Constantin

absent

Călin Nestor

prezent

Chirilă Trifu

prezent

Chivu Neculai

prezent

Danilescu Ion

absent

Iamandi Ioan-Cătălin

prezent

Iorga Leonida Lari

absentă

Leonte Mircea

prezent

Lixăndroiu Viorel

prezent

Județul GIURGIU

Iușut Mihail

prezent

Pavel Viorel

prezent

Priceputu Laurențiu

prezent

Sârbu Chiriaca

prezentă

Județul GORJ

Bălăeț Mitică

prezent

Gheorghe Constantin

prezent

Golu Mihail

prezent

Gorun Gheorghe

prezent

Hoară Constantin Emil

prezent

Mischie Alexandru Nicolae

prezent

Județul HARGHITA

András Imre

prezent

Antal István

prezent

Asztalos Ferenc

prezent

Borbély Emeric Dumitru

prezent

Nagy Benedek

prezent

Județul HUNEDOARA

Ana Gheorghe

prezent

Bucur Mihail

prezent

Fekete Jolt Zoltan

prezent

Hortopan Ion

prezent

Ifrim Dumitru

prezent

Șteolea Petru

prezent

Știrbu Aurel

prezent

Timiș Ioan

prezent

Județul IALOMIȚA

Cristea Gheorghe

absent

Dumitrescu Ion

prezent

Galin-Corini Vlad-Vladimir

absent

Tarna Gheorghe

prezent

Județul IAȘI

Bondariu Ionel

prezent

Calance Dumitru

absent

Dănilă Fănică

absent

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Vă rog păstrați liniște!

 
 

Doamna Viorica Afrăsinei:

Ioan Petru

prezent

Ionescu Ion

prezent

Lupu Vasile

prezent

Roman Gheorghe

prezent

Soroceanu Valentin

prezent

Stanciu Anghel

prezent

Străchinaru Ioan

prezent

Trepcea Dan Florin

prezent

Vitcu Dionisie

absent

Județul MARAMUREȘ

Bertzi Theodora

prezentă

Brânzei Gheorghe

prezent

Bud Nicolae

prezent

Dunca Tudor Gavril

prezent

Filip Niculae

prezent

Lupuțiu Teodor

prezent

Mazalik Iosif Alfréd

prezent

Popa Gheorghe

prezent

Tcaciuc Ștefan

prezent

Județul MEHEDINȚI

Drăghiea Nicolae

prezent

Nică Mihail

prezent

Nicolicea Eugen

prezent

Penescu Victor

prezent

Tânjală Mihai

prezent

Județul MUREȘ

Borbély Ladislau

prezent

Bucur Coriolan

prezent

Burcă Petru

absent

Elek Barna

prezent

Iosif Ovidiu-Valeriu

prezent

Kerekes Károly

prezent

Lădariu Lazăr

prezent

Mureșan Ioan

absent

Németh Ioan

prezent

Județul NEAMȚ

Bivolaru Ioan

absent

Burlacu Viorel

prezent

Dobrescu Smaranda

prezentă

Mardare Constantin

prezent

Rădulescu Cristian

absent

Seniuc Corneliu

prezent

Stancov George-Iulian

prezent

Vasilescu Valentin

prezent

Județul OLT

Argeșanu Valentin

prezent

Bagdasar Simion

prezent

Chiostec Mircea

prezent

Cojocaru Anișoara

prezentă

Gâtan Ilie

prezent

Ilie Ștefan

prezent

Popescu Costel-Eugen

prezent

Județul PRAHOVA

Alexandru Nicolae

prezent

Dobre Gheorghe

prezent

Dobrescu Ion

prezent

Ivănescu Paula Maria

prezentă

Munteanu Mircea Mihai

prezent

Mureșan Ioan

prezent

Nica Ilie

prezent

Nicolau Anton

prezent

Opriș Constantin Remus

prezent

Pitca Adrian Constantin

prezent

Ruse Corneliu Constantin

absent

Silvaș Mircea-Anton

prezent

Țurlea Petre

prezent

Județul SATU-MARE

Pécsi Ferenc

prezent

Pop Ioan

prezent

Pop Viorel

prezent

Sălăjean Gheorghe

prezent

Toduț Gheorghe

prezent

Varga Attila

prezent

Județul SĂLAJ

Bara Radu-Liviu

absent

Jecan Aurel

prezent

Pop Vasile-Gheorghe-Victor

prezent

Vida Iuliu

prezent

Județul SIBIU

Dejeu Gavril

absent

Frunzescu Daniel

prezent

Luca Raymond

absent

Radu Tudor

prezent

Teodoriu Bujor-Bogdan

absent

Tobă Francisc

prezent

Wittstock Eberhard-Wolfgang

prezent

Județul SUCEAVA

Babiaș Iohan-Peter

prezent

Bratu Emilian

prezent

Chiriac Mihai

prezent

Constantinescu Toader

prezent

Costin Anatolie

absent

Ghilea Sabin

prezent

Lazar Nicolai

prezent

Mândroviceanu Vasile

prezent

Monoranu Corneliu

prezent

Munteanu Viorel

prezent

Potolincă Vasile

prezent

Județul TELEORMAN

Berechet Constantin

prezent

Calotă Floarea

prezentă

Cristea Vasile

prezent

Dumitriu Marian

prezent

Olteanu Mihail

prezent

Pantiș Sorin

absent

Videanu Adriean

prezent

Județul TIMIȘ

Bárányi Francisc

prezent

Boroș Emil

prezent

Dabu Romulus

absent

Dugulescu Petru

prezent

Gvozdenovici Slavomir

absent

Ivanciov Carol Matei

prezent

Munteanu Vasile Dorin

prezent

Popovici Vasile

prezent

Rusu Horia Mircea

prezent

Stănescu George

prezent

Tabără Valeriu

absent

Vintilescu Teodor

prezent

Județul TULCEA

Antonescu George Crin Laurențiu

absent

Lazia Ion

prezent

Nicola Ilie

prezent

Suhov Petru

prezent

Verbina Dan

absent

Județul VASLUI

Alexandrache Georgică

prezent

Buzatu Dumitru

prezent

Costin Ioan

prezent

Dan Marțian

absent

Ioniță Mihnea-Tudor

prezent

Marcu Grigore

prezent

Știrbu Georgeta

prezentă

Județul VÎLCEA

Baciu Severin

prezent

Câutiș Gheorghe

prezent

Diaconescu Daniel Mircea

prezent

Istrate Rada

prezentă

Răban Grigore

prezent

Rotaru Constantin

absent

Județul VRANCEA

Anastasiu Călin-Emil

absent

Popescu Aurelian-Octavian

prezent

Severin Adrian

prezent

Tudorachi Spiridon

absent

Udrea Florian

prezent

Veber Laurențiu Felician Doru

absent

Municipiul BUCUREȘTI

Athanasiu Alexandru

prezent

Avramescu Constantin Gheorghe

prezent

Babiuc Victor

absent

Brahaș (Vițu Ionel) Cornel

prezent

Cazimir Ștefan

prezent

Cerveni Niculae

absent

Costache Daniel George

prezent

Cunescu Sergiu

prezent

Diaconescu Ion

prezent

Dinu Ion

prezent

Dobrescu Răsvan

absent

Duțu Ion

prezent

Furo Iuliu Ioan

prezent

Iliescu Agata Maria (Nicolau)

prezentă

Ionescu Constantin

prezent

Ionescu-Galbeni Niculae-Vasile-Constantin

prezent

Marinescu Bogdan

absent

Marinescu Ioan

prezent

Mușetescu Ovidiu Tiberiu

absent

Năstase Adrian

absent

Pascu Horia-Radu

absent

Pavlu Mircea

absent

Părăluță Mihail

prezent

Porojan Mircea

prezent

Răducanu Gheorghe

absent

Roman Petre

prezent

Sălcudeanu Petre

prezent

Tănase Stelian

absent

Teculescu Constantin

absent

Vosganian Varujan

absent

Weber Otto-Ernest

prezent

SECTORUL AGRICOL ILFOV

Comănescu Gheorghe

prezent

Fițion Gheorghe

prezent

Ivanovici Constantin

absent

Păunescu Costel

prezent

Reluăm prezența.

Județul ALBA

Dărămuș Nicolae Octavian

absent

Județul ARAD

Putin Emil-Livius-Nicolae

absent

Județul ARGEȘ

Duță Adrian

absent

Ursu Doru-Viorel

absent

Județul BACĂU

Bălan Corneliu

absent

Dan Matei-Agathon

absent

Nistor Vasile

absent

Roșca Nicolae

absent

Județul BIHOR

Bot Octavian

absent

Feric Emeric

prezent

Floruța Crăciun

absent

Rákóczi Ludovic

absent

Județul BISTRIȚA-NĂSĂUD

Coc Dorel Alexandru

prezent

Sîntu Ioan Teodor

absent

Județul BOTOȘANI

Teodorescu Mihai

absent

Județul BRAȘOV

Danciu Florea

absent

Madaras Lázár

absent

Tănase Petru

absent

Județul BRĂILA

Ionescu Smaranda

prezentă

Negoiță Florin

absent

Județul BUZĂU

Angelo Ion-Florian

absent

Partal Petre

absent

Petrescu Ovidiu Cameliu

absent

Județul CARAȘ-SEVERIN

Enache Dragoș

prezent

Sturza Popovici Cornel

absent

Județul CĂLĂRAȘI

Alecu Aurelian Paul

absent

Județul CLUJ

Crețu Mircea

absent

Gavra Ioan

prezent

Matei Vasile

absent

Roman Ionel

absent

Tănasă Ioan

absent

Județul CONSTANȚA

Dumitrescu Ioan

absent

Hristu Ion

absent

Liță Mihai

absent

Marinescu Ioan-Sorin

absent

Radu Alexandru Dumitru

absent

Județul COVASNA

Birtalan Ákos

absent

Județul DOLJ

Dobrescu Doru Mihai

absent

Dragomir Constantin-Romeo

absent

Lungu Marin

prezent

Popescu Emil-Teodor

absent

Șomîcu Simion Silviu

prezent

Județul GALAȚI

Arhire Constantin

absent

Danilescu Ion

prezent

Iorga Leonida Lari

absentă

Județul IALOMIȚA

Cristea Gheorghe

absent

Galin-Corini Vlad-Vladimir

absent

Județul IAȘI

Calance Dumitru

absent

Vitcu Dionisie

absent

Județul MUREȘ

Burcă Petru

absent

Mureșan Ioan

absent

Județul NEAMȚ

Bivolaru Ioan

absent

Rădulescu Cristian

absent

Județul PRAHOVA

Ruse Corneliu Constantin

absent

Județul SĂLAJ

Bara Radu-Liviu

absent

Județul SIBIU

Dejeu Gavril

absent

Luca Raymond

absent

Teodoriu Bujor-Bogdan

absent

Județul SUCEAVA

Costin Anatolie

absent

Județul TELEORMAN

Pantiș Sorin

absent

Județul TIMIȘ

Dabu Romulus

absent

Gvozdenovici Slavomir

absent

Tabără Valeriu

absent

Județul TULCEA

Antonescu George Crin Laurențiu

absent

Verbina Dan

absent

Județul VASLUI

Dan Marțian

absent

Județul VÎLCEA

Rotaru Constantin

absent

Județul VRANCEA

Anastasiu Călin-Emil

absent

Veber Laurențiu Felician Doru

absent

Municipiul BUCUREȘTI

Babiuc Victor

absent

Cerveni Niculae

absent

Dobrescu Răsvan

absent

Marinescu Bogdan

absent

Mușetescu Ovidiu Tiberiu

absent

Năstase Adrian

absent

Pascu Horia-Radu

absent

Pavlu Mircea

absent

Răducanu Gheorghe

absent

Tănase Stelian

absent

Teculescu Constantin

absent

Vosganian Varujan

absent

SECTORUL AGRICOL ILFOV

Ivanovici Constantin

absent

Reiau. La Caraș-Severin este prezent domnul Sturza Popovici și la Botoșani Teodorescu Mihai - prezent.

Și Dabu Romulus, la județul Timiș - prezent.

La Brăila, domnul Negoiță Florin - prezent.

 
 

Domnul Kozsokar Gabor:

Facem al doilea apel și pentru senatorii care n-au răspuns la primul apel.

Negruțiu Emil - continuă să absenteze.

Paleologu Alexandru - prezent

Rizescu Gheorghe - absent în continuare

Vasile Radu - absent

Ignat Florica Doina - absentă

Mancea Mircea - absent

Moldovan Constantin - absent

Căncescu Aristotel Adrian - prezent

Tărăcilă Doru Ioan - absent

Velicu Florin - absent

Moțiu Adrian Ovidiu - absent

Suian Valer - absent

Coja Ion - absent

Dumitrașcu Gheorghe - prezent

Iurcu Mihail - absent

Ionescu Gheorghe - prezent

Păunescu Adrian - absent

Predescu Ion - absent

Gheorghiu Costel - prezent

Plătică Vidovici Ilie - absent

Mocioiu Ion - prezent

Hajdu Gabor Menyhert -absent

Verestoy Attila - absent

Diniș Ioan - absent

Muntean Octavian - absent

Vladislav Tiberiu - absent

Solcanu Ion - absent

Botiș Griguță Augustin - absent

Frunda Gheorghe - prezent

Marko Bela - absent

Vornicu Sorin Adrian - absent

Păunescu Teiu - absent

Popescu Dan Mircea - absent

Popovici Alexandru - absent

Crecan Augustin - absent

Manolescu Apolzan Nicolae - absent

Țugulea Andrei - absent

Vâlcu Mircea - absent

Dumitrescu Cristian Sorin - prezent

Senciuc Niculai - absent

Țețu Mari Matilda - absentă

Sîrbu Adrian - absent

Marcu Ion - absent

Rădulescu Botică Florin - prezent

Preda Elena - absentă

Suhov Andrei - absent

Pipa Vasile - absent

Popa Virgil - absent

Cătuneanu Gheorghe - prezent

Nicolaescu Sergiu - absent

Dumitrescu Constantin-Ticu- absent

Lup Ioan - absent

Mincu Iulian - absent

Popa Ștefan - absent

Tocaci Emil - absent

Vadim Tudor Corneliu - absent

Neagu Victor - absent

Radoff Ștefan - absent

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Birourile permanente se întrunesc pentru numărarea voturilor în cabinetul domnului vicepreședinte Dan Marțin.

La ora 11,00 reluăm lucrările.

- După pauză --

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Vă rog să poftiți în sală!

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Reluăm lucrările ședinței comune a celor două Camere ale Parlamentului. O rog pe doamna deputat Viorica Afrăsinei să citească procesul-verbal de numărare a voturilor.

Doamna deputat, aveți cuvântul.

 
 

Doamna Afrăsinei Viorica:

"Parlamentul României - Camera Deputaților și Senatul.

Proces-verbal referitor la rezultatul votului exprimat de către deputați și senatori asupra propunerii Grupului parlamentar al Partidului Democrat de înlocuire a unui membru în Comisia comună permanentă a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații.

În temeiul prevederilor art.32 alin.4 din Regulamentul ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului, Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului au procedat la verificarea și numărarea voturilor exprimate prin vot secret, cu bile, de către deputați și senatori, asupra propunerii Grupului parlamentar al Partidului Democrat de înlocuire a unui membru în Comisia comună permanentă a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații, conform art.1 din Hotărârea Parlamentului României nr.30 din 1993, și au constatat următoarele:

Numărul total al deputaților și senatorilor - 483.

Numărul deputaților și senatorilor prezenți - 362.

Numărul total de voturi exprimate - 362.

Numărul de voturi anulate - nici unul.

Numărul total de voturi valabil exprimate - 362.

Din numărarea voturilor rezultă următoarele:

Voturi pentru propunerea de înlocuire - 189.

Voturi împotriva propunerii - 173.

Potrivit art.1 alin.2 și 5 din Hotărârea Parlamentului României României nr.30 din 1993, propunerile de înlocuire a unui membru în comisia Comună permanentă a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații se aprobă cu votul majorității deputaților și senatorilor - 242.

Propunerea Grupului parlamentar al Partidului Democrat nu a întrunit numărul necesar de voturi.

Încheiat astăzi, 5 iunie l996.

Procesul-verbal este semnat de membrii Birourilor permanente ale celor două Camere".

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Doamna deputat, vă mulțumesc.

 
Dezbatere: Hotărârea privind Apelul adresat de Parlamentul României parlamentelor statelor membre ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord

În conformitate cu ordinea de zi votată de dumneavoastră, trecem la următorul punct al ordinii de zi, anume proiectul de Hotărâre care v-a fost, cred, înmânat.

În legătură cu acest proiect și cu Apelul au fost primite toate propunerile de modificare. Aș vrea să vă întreb dacă există propuneri de modificare sau alte opțiuni în legătură cu proiectul de Hotărâre?

Da, domnul senator Ion Paul Popescu.

 

Domnul Ion Paul Popescu:

Domnule președinte,

Am citit acest apel și cred eu că sunt câteva fraze în care se spun lucruri exagerate. De exemplu, în fraza a doua se spune că noi ne aflăm într-un proces de tranziție spre o societate democratică și de edificare a unei economii moderne de piață.

Sunt de acord că ne străduim să edificăm o economie de piață, dar să mai spunem și modernă, mi se pare prea mult. Aș dori ca acest cuvânt să nu rămână în text, deoarece economiile moderne de piață produc inteligență și tehnologii, noi încă producem și-o să mai producem multă vreme, de exemplu, oțel, și cred că nimeni nu-și imaginează prin Occident că noi vom reuși să ne modernizăm întratât încât să aruncăm într-un furnal o tonă de minereu și să scoatem zece de oțel.

Deci, nu cred că putem vorbi despre o economie modernă de piață. O economie de piață ar însemna o economie în care proprietatea particulară este majoritară; n-am realizat-o, ne străduim s-o realizăm.

În fraza nr.4 se vorbește despre participarea noastră la operațiunile militare organizate în România și în afara ei, sub coordonarea NATO și se spune ca noi am fi foarte activi și eficienți. Se știe că în zilele noastre eficiente sunt armatele profesioniste. Nu vreau să vorbesc eu acum despre ce a însemnat războiul în Golf, dar un lucru cred că-l știe toată lumea, că sutele de mii de ostași irakieni au primit cu bucurie trupele terestre ale Comunității internaționale pentru că așteptau în nisip și în buncăre de câteva săptămâni fără alimente, fără apă și fără muniții. Și nu cred că noi dispunem în momentul de față de o armată chiar eficientă. Noi dispunem doar de o armată tradițională. O s-o schimbăm dar pentru asta este nevoie de timp.

În sfârșit, în penultima frază se vorbește despre faptul că majoritatea zdrobitoare a populației românești dorește intrarea în NATO. Cred ar fi suficient dacă vorbim despre majoritatea populației, pentru că zdrobitoare este prea mult. Și nici acel procent de 95% nu cred că corespunde realității și nu cred că ...

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Ce să facem, este sondajul de opinie la care cred că se face referire.

 
 

Domnul Ion Paul Popescu:

Domnule președinte,

Cred că sondajele de opinie nu se confundă totdeauna cu realitatea. Iată că ne aflăm în timpul alegerilor locale, după primul tur de scrutin și una au spus sondajele de opinie și altceva ați constatat dumneavoastră alaltăieri seară.

Se mai vorbește acolo de forțele politice cuprinzând întreg spectrul politic românesc, un lucru care, de asemenea, nu este adevărat și nu cred că occidentali o să-l creadă despre noi. Doar vă amintiți și dumneavoastră că în urmă cu câteva săptămâni a izbucnit un scandal destul de serios aici, în Camera Deputaților pentru că reprezentanții unor partide nu doresc integrarea noastră în NATO; și acest lucru îl știu bine și occidentalii. De aceea, aș vrea să se renunțe la această formulare, să se spună doar că majoritatea populației românești dorește acest lucru și principalele forțe politice din România.

Acestea sunt propunerile pe care eu le fac.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Domnul deputat Petre Roman s-a înscris la cuvânt.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 
 

Domnul Petre Roman:

Mulțumesc, domnule președinte.

Eu întâi doresc să susțin această inițiativă. Am fost la Atena de curând, la sesiunea Adunării Atlanticului de Nord, și delegația noastră acolo, în totalitate, a avut această inițiativă. Cu atât mai mult o susținem acum.

Consider, însă, că Apelul, tocmai ținând seama de evoluțiile și accentele care au apărut în ultima vreme în legătură cu dezbaterea privind lărgirea NATO, cred că Apelul ar trebui îmbunătățit, conținutul său ar trebui îmbunătățit. Ori facem aceste îmbunătățiri pe loc, eu am trei propuneri, m-am consultat puțin mai înainte cu domnul Rațiu, care și dumnealui are, am înțeles, niște propuneri, ori eventual să avem un mandat pentru a-l îmbunătăți. Oricum, îmbunătățirile pe care le propun în acest moment ar fi următoarele.

Este o frază aici care se pretează la ambiguitate - "Organizația Tratatului Atlanticului de Nord este una din cele mai importante organizații la care România dorește să adere ca membru plin". Sigur, aici s-ar putea spune, România dorește, de exemplu, să intre și în Uniunea Europeană, numai că atunci ambiguitatea apare din ideea că ar fi una și s-ar putea înțelege că ar fi una și din rândul altor organizații de securitate. Și atunci, ținând seama de ceea ce s-a decis ieri la Berlin, și ieri s-a decis faptul că identitatea de apărare europeană este parte integrantă a NATO, cred că putem spune așa: "Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, ca organizație politico-militară de apărare colectivă, este singura la care România dorește să adere ca membru plin". Această subliniere eu găsesc că este de o importanță care poate fi esențială în momentul discuției lărgirii NATO.

În al doilea rând, trebuie să apară în text, acolo unde se vorbește, la alin.2, că "România se află în plin proces de tranziție", ceea ce este corect, trebuie început însă cu o frază care arată statutul nostru: "România , ca țară liberă, suverană, care a îmbrățișat democrația", după care să urmeze "...și se află în plin proces de tranziție".

Și, în fine, cred că trebuie să apară în penultimul alineat ideea că: "În conformitate cu prevederile Tratatului de la Washington", cel care stă la baza realizării NATO, deci "În conformitate cu prevederile Tratatului de la Washington, România înțelege, odată ajunsă membru plin, să-și asume toate drepturile și răspunderile, precum și obligațiile ce decurg din acest Tratat".

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Îmi permiteți să vă fac o propunere în această privință, deoarece, în mod cert, structura cea mai informată în legătură cu toate problemele legate de acest Apel este delegația noastră la Adunarea Atlanticului de Nord, eu vă propun să discutăm doar Hotărârea și să mandatăm această delegație să se întrunească și până la ora prânzului să primească, eventual, și sugestii, astfel încât forma agreată de această delegație, cu sugestiile care vor fi făcute, să fie prezentată, în prima lectură, după-masă, la deschiderea lucrărilor. Pentru că mie mi se pare că a discuta unele dintre propuneri, incontestabil pertinente, pe picior, înseamnă să ajungem la un Apel care va semăna mai mult cu un conglomerat de idei și nu cu o structură unitară.

Deci, eu vă propun ca să discutăm Hotărârea, să aprobăm Hotărârea și să mandatăm această delegație care, așa cum știți, reprezintă spectrul politic al Parlamentului României, să ne prezinte un text cu toate propunerile care au fost transmise la Secretariatul președintelui Camerei Deputaților. Era o propunere.

Domnul senator Adrian Păunescu.

Domnule senator, aveți cuvântul.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Întrucât despre poziția Partidului Socialist al Muncii în chestiunea aderării la NATO au circulat și circulă tot felul de lucruri care au sau n-au legătură cu poziția noastră reală, într-un asemenea moment în care partidele politice din România, exprimate de grupurile lor parlamentare, se află în fața acestei opțiuni istorice, întrucât, deci, Parlamentul României, întrunit în plenul său, hotărăște azi viitorul României în această chestiune, am mandatul conducerii Partidului Socialist al Muncii să exprim acordul partidului nostru pentru principiile intrării României în NATO, cu precizările importante pe care le avem de făcut la textele puse în discuție.

Scepticismul nostru nu s-a bazat decât pe încercarea de a nu grăbi și de-a nu anticipa un proces care să țină loc de o pace istorică în Europa. Noi nu am fost foarte atenți la fiecare din aceste lucruri pentru că am fi avut o alternativă. Partidul Socialist al Muncii nu a cerut grijă pentru fiecare pas și eficiență în această bătălie pentru că ar fi avut o altă variantă, pentru că ar fi dorit un bloc militar răsăritean sau așa ceva, lucruri care ni s-au pus în cârcă, fără ca ele să fie reale. Chiar și în aceste texte există la un moment dat o cifră, aceea de 95%, care este o anticipare și care este luarea drept realitate politică a unei evaluări mai de grabă de meseriași ai gazetăriei. Deci, noi nu suntem de părere că trebuie să fie cifra aceea acolo, pentru că, în perspectivă istorică, ea poate deveni caraghioasă. Poate că sunt 96%, poate sunt 94%. Deci, ar trebui ca lucrurile acestea să fie foarte atent pregătite și, în general, nu cu strigăte de entuziasm se poate construi un text care, în fond, fixează locul României în Europa de azi și în structurile militare euro-atlantice sau voința României pentru acest loc.

Entuziasmul nostru merge și acum în direcția păcii și am fi fericiți dacă s-ar putea ajunge la formula ideală, și anume aceea de a se intra într-o zodie de pace pentru toate popoarele. Dar realitatea e realitate și trebuie să fim noi înșine foarte pregătiți pentru această realitate. Tot ceea ce oferă garanții pentru libertatea, independența, democrația și dezvoltarea României se bucură de sprijinul Partidului Socialist al Muncii, al membrilor și simpatizanților săi.

Facem, însă, apel la seriozitate și temeinicie, nu la o frivolă și costisitoare întoarcere peste noapte a armelor, și cerem, în textul acesta, câteva precizări, care credem că sunt foarte necesare.

Nu râvnim să se facă, în această zi istorică, un Tratat al Atlanticului de Nord și-al Dîmboviței de Sud, dar dorim ca prezența noastră să fie marcată, voința poporului român să fie clar exprimată și să nu fie considerată România undeva la etc., undeva la "și altele".

Știu că s-au dat două variante ale aceleiași Hotărâri, noi ținem ca în Hotărârea Parlamentului României să fie prezentă sintagma, după "...integrarea României, ca țară liberă și suverană"...

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

O clipa numai, că problema Hotărârii o putem stabili aici.

La art.1, da.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Deci, credem că trebuie să fie... De altfel, cineva care a lucrat la text, probabil că, mă rog, această comisie care a lucrat la text, a și simțit nevoia, peste noapte, a adăugat "asigurarea securității naționale", ceea ce vine în întâmpinarea propriei noastre voințe și credem că este o sintagmă necesară.

Deci, am propune așa: "Parlamentul României consideră integrarea României, ca țară liberă și suverană, în structurile euro-atlantice, o soluție pentru edificarea unui sistem de securitate globală în Europa, precum și pentru edificarea unei economii moderne de piață".

Apoi, avem propunerea ca la art.2, după "...de a deveni membru al NATO și solicită..." și aici ținem foarte mult la acest aspect și vă rugăm și pe dumneavoastră, domnilor parlamentari, să vă gândiți dacă nu cumva este foarte necesar ceea ce propunem noi; "...și solicită Guvernului României și tuturor instituțiilor și organismelor de stat angrenate să prezinte Parlamentului un raport asupra demersurilor făcute în acest sens și asupra implicațiilor unei asemenea decizii, conform Anexei 2 la prezenta Hotărâre".

Ce spune Anexa noastră 2? "În termen de 60 de zile, Guvernul României va prezenta Parlamentului un raport asupra demersurilor pentru integrarea în structurile euro-atlantice, precum și a implicațiilor acestui act, în special privind următoarele aspecte: garanțiile de securitate oferite României". A ne arunca orbește, fără o limpezime în demersul nostru, în această chestiune, credem că ar fi un act nepotrivit pentru un Parlament al lucidității.

Modul de restructurare a armatei naționale. Sunt multe discuții despre această restructurare a armatei naționale și credem că nu putem să mergem orbește nici în această direcție.

Modul de restructurare a industriei militare; prezența trupelor străine și bazelor militare, inclusiv a armamentului nuclear pe teritoriul României.

Acestea nu pot fi secrete pentru Parlamentul României.

Avem opinii și în legătură cu Apelul. Acolo am pretinde, dacă veți fi și dumneavoastră de acord, ca paragraful care începe cu "Întreaga activitate și disponibilitate a României pe linia activităților NATO, ale Adunării Atlanticului de Nord și ale Parteneriatului pentru Pace au la bază dorința majorității zdrobitoare" - acestea nu sunt, după părerea noastră, cuvinte care pot încăpea într-un text oficial, cuvinte "zdrobitoare", "majorității zdrobitoare a populației românești, cca 95%", aceasta cu "cca" ar fi prima oară când ar apărea într-un asemenea text, de o asemenea importanță, "...precum și a forțelor politice cuprinzând întreg spectrul politic românesc". Cred că nici aici nu e nevoie să anticipăm. Putem spune "cuprinzând toate partidele parlamentare". Asta cu "întreg spectru politic românesc" este iarăși o anticipare pe care n-ar trebui s-o facem, pentru că pot apărea două partide neparlamentare care să spună, domnule, noi nu suntem încă de acord, noi suntem de acord să intrăm în Tratatul Lacului Constanța, "de aderare în termenul cel mai scurt posibil la instituțiile NATO, ca membru plin". Aceasta nu constituie o problemă.

Deci, cu aceste observații, cu exprimarea acestei voințe ca textul să fie cât mai exact, și dacă, din toate cele pe care le cuprinde pachetul de texte care ni s-a prezentat și dacă se ține seama și de observațiile noastre, în măsura în care vom conveni, aici, asupra lor, Partidul Socialist al Muncii este de acord cu cererea de intrare a României în NATO și speră ca această cerere să fie făcută la momentul potrivit și să găsească răspunsul potrivit.

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Vă mulțumesc.

Am o rugăminte, ca textul pe care îl propuneți, eu am înțeles că este vorba de un adaos, o anexă la Hotărâre, ...

 
 

Domnul Adrian Păunescu (din sală):

Sunt și niște schimbări.

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

...Și schimbări, referitoare la Hotărâre.

În primul rând, aș vrea să pun o întrebare de principiu, ca să convenim. Sunteți de acord cu propunerea ca toate sugestiile privitoare la Apel să fie transmise Secretariatului președintelui Camerei și delegația noastră la Adunarea Atlanticului de Nord să țină seama de toate și să ne prezinte o propunere de text de Apel? Vreau să vă pun această întrebare. De acord?

Cine este pentru ?

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri? Nu sunt.

Deci, vă rugăm ca atât referitor la Apel, cât și referitor la Hotărâre, să nu disjungem cele două lucruri, toate propunerile ...deci, domnule Păunescu și stimați colegi, toate propunerile de modificări, de adaosuri să fie transmise la Secretariatul președintelui Camerei.

Rog delegația noastră la Adunarea Atlanticului de Nord să țină seama și după-masă, la ora 15,00, la debutul lucrărilor, să ne prezinte propunerile referitoare la proiectul de Hotărâre și referitoare la Apel, în principiu.

Alte observații. Mai este înscris domnul Szábo Károly.

 
 

Domnul Szábo Károly:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

A început să devină un loc comun că integrarea României în structurile europene și euro-atlantice este o dorință unanimă a tuturor factorilor politici din țară. Aceasta, cel puțin, la nivelul declarațiilor. Nici organizația pe care o reprezint nu face excepție, pentru că în repetate rânduri ne-am pronunțat pentru ca această integrare, să se producă și pentru ca schimbările în societatea noastră, care să facă posibilă această integrare să aibă loc.

Totuși, în legătură cu demersul parlamentar de astăzi, dați-mi voie să fac câteva observații.

Noi, aici, bine facem că solicităm Executivului să-și îndeplinească atribuțiunile care-i revin și să-i direcționăm chiar activitatea în ce privește această chestiune absolut specifică.

Vă rog să nu uităm însă atunci când facem apel la parlamentele altor țări că tot valoarea unui apel îl au și dezbaterile din urmă cu o săptămână și ceva care nu au avut tocmai această tentă frumoasă și, să zic așa, unanimă, atunci când a fost vorba despre aprobarea prezenței unor unități militare străine cu ocazia exercițiilor comune din cadrul Parteneriatului pentru Pace.

Deci, atunci când se pune problema punerii în practică a demersurilor care constituie substanța și nu declarațiile cu privire la aderare, nu mai este chiar așa. Acele parlamente, fără îndoială, au luat la cunoștință și ceea ce s-a întâmplat cu ocazia aprobării cererii președintelui României care a fost supusă Parlamentului.

În ce mă privește, aș dori să fac un apel în ceea ce privește necesitatea cunoașterii de către fiecare parlamentar a textului Tratatului de la Washington din 1949 și a modificărilor care i s-au adus cu ocazia lărgirii până la structura de astăzi, de 16 membri, a Organizației Tratatului Nord Atlantic, pentru că este foarte important. Am impresia, cel puțin, cred că este o aproximație, că o parte bună a colegilor noștri nu au avut în mână acest text și eu cred că ei ar trebui să fie în cunoștință de cauză.

În legătură cu textul apelului, vă rog să-mi permiteți să mă raliez celor care obiectează în ceea ce privește lejeritatea cu care facem referire la majoritatea de 95%. Cu ce o probăm aceasta? Cu vreun referendum, care nu a avut loc? În ce mă privește nu sunt pentru referendum în această chestiune, Parlamentul trebuie să aibă competența și cred că o are, conform Constituției, de a decide, dar atunci să nu facem referiri la sondaje de opinie publică aproximativă. Pe de altă parte, aici trebuie să se facă și referire expresă la pașii pe care i-a făcut țara noastră în direcția punerii sub control civil a instituției militare și a celorlalte instituții care fac obiectul integrării în NATO. Știți la care mă refer și la care încă noi mai avem anumite chestiuni de făcut.

Și ca o chestiune de procedură, vă rog să-mi permiteți să spun că redactarea acestui text trebuie să nu ocolească Comisiile de politică externă și Comisiile de apărare și că noi am putea să adoptăm eventual hotărârea care face o referire, o trimitere la un apel, la un text care nu a fost adoptat, dar textul acela trebuie să facă obiectul votului plenului, Apelul propriu-zis, care va fi trimis parlamentelor țărilor membre ale Organizației Tratatului Nord Atlantic.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Da. Cu certitudine noi vom vota apelul, cu certitudine, dar nimeni nu împiedică pe oricare din membrii comisiilor să facă acele sugestii, care sunt socotite cele mai pertinente și mai adecvate.

Are cuvântul domnul deputat Ion Rațiu, care este membru al delegației noastre, chiar președintele delegației noastre la Adunarea Atlanticului de Nord, dacă bine știu.

 
 

Domnul Ion Rațiu:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Iertați-mă dacă bat la o ușă deschisă și fac anumite considerente de ordin general, dar cred că este bine să ne dăm seama că în viața popoarelor se ivesc, din când în când, momente decisive și care ne dau posibilitatea să alegem un drum bun și cred că suntem într-un astfel de moment în momentul de față, pentru că, la sfârșitul acestui an, Alianța Atlanticului de Nord va lansa primele invitații unora din țările fost comuniste.

Criteriile care stau la baza acestei lărgiri sunt asigurarea calitătii vieții, proprii unei democrați. Și pe urmă contribuția reală, pozitivă la securitatea întregii Alianțe. Dar domnul secretar general Javier Solana, la Atena, acum trei săptămâni, a spus foarte clar că tot atât de important, sau pe lângă aceste două, dacă doriți, este vital ca să fie vorba de voința, dacă vreți, neclintită a țării petiționare să intre în Alianță, să intre în NATO.

Deci, noi socotim și când spun noi, vorbesc de delegația Parlamentului Român la Adunarea Atlanticului de Nord din primăvara anului acesta la Atena și cred că este bine să-i menționez pe toți, formată din domnul Radu Alexandru Timofte, senator, președintele Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională a Senatului, domnul senator Dumitru Pustay și domnii deputați Petre Roman, președintele Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională a Camerei Deputaților, Ovidiu Petrescu, secretar al Camerei Deputaților, Petre Lițiu, deputat și subsemnatul, în calitate de șef al delegației, în unanimitate am hotărât ca să propunem Parlamentului Român să utilizeze acest moment extrem de important ca să arate voința poporului român, poporului acestei țări să intre în această structură NATO, care ne oferă nu numai o adevărată garanție a securității noastre naționale, ci și o posibilitate de dezvoltare în direcția democrației pe care cu toții afirmăm că o dorim.

De aceea, eu sunt încântat să am aportul și confirmarea din partea domnului senator Adrian Păunescu, din partea PSM, că sunt pentru intrare în această organizație. Probabil a fost o scăpare din vedere atunci când ne-am referit la un sondaj de opinie mai degrabă decât la un plebiscit sau la un vot liber exprimat, dar din moment ce avem afirmarea clară că toate partidele reprezentate în Parlamentul României sunt de acord cu această acțiune și cu această petiție pe care o adresăm NATO, eu cred că este just ca să afirmăm că poporul român sau națiunea română sau Țara Românească, așa cum este, dorește intrarea în NATO. De aceea, eu sunt încântat, să facem o rectificare a unor expresii care probabil n-au fost ideal alese în această hotărâre, sau în petiția sau în apelul pe care îl adresăm Parlamentelor celor 16 membri deplini ai NATO facem acest lucru dacă ne putem întâlni astăzi, aș sugera probabil chiar în biroul meu, vă stă la dispoziție, toți cei care doresc să îmbunătățească textul.

Important este ca să arătăm în momentul de față voința noastră autentică - și putem să afirmăm acest lucru din moment ce toate formațiunile politice reprezentate în Parlament sunt de acord, eu cred că facem ceea ce trebuie să facem în momentul de față când domnul Solana spune: Da, contribuția României este reală, impresionantă, excepțională a spus-o chiar, extraordinară, cuvântul lui a fost "extraordinară" în ceea ce privește Parteneriatul pentru Pace și cred că în felul acesta noi ne adresăm celorlalte țări, tuturor țărilor membre depline ale NATO să susțină petiția noastră, cererea noastră de a fi incluși în această organizație.

Vă mulțumesc.

Deci, dacă sunteți de acord, să ne întâlnim la noi, în Cameră și facem un text, care să fie fără nici-o greșeală. De altfel, eu nu pretind ca să fiu un mare stilist în limba română. Din păcate, racilele exilului meu lung, de 50 de ani... Bun. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Da. Eu vă propun ca, evident, să aibă loc luările de poziție solicitate de parlamentari, dar să rămânem la ceea ce dumneavoastră ați votat, anume: să transmiteți acestei comisii toate propunerile și sugestiile care le socotiți adecvate.

Mai vreau să fac o precizare înainte de a da cuvântul domnului Vasile Popovici - vă rog să vă pregătiți -. Vreau să fac o precizare: desigur, un text poate fi perfecționat într-un șir infinit de aproximații. Aceasta ne-ar conduce eventual în anul 2000 în care am fi în stare să găsim un text agreat perfect de toată lumea.

Eu aș propune să se ia în considerație acele sugestii care sunt, într-adevăr, majore și ating substanța textului, iar în rest să cădem de acord asupra textului, prin votarea acestuia, după întrunirea comisiei. Aceasta, deoarece de foarte multe ori, mai binele este dușmanul binelui și este un moment, așa cum a spus domnul vicepreședinte Ion Rațiu, un moment în care exprimarea unei voințe politice este poate mai importantă decât absoluta, perfecta acuratețe a textului. Cu certitudine, chestiuni care sunt relativ locale, ca și acel 95% care poate fi eliminat fără nici o pierdere din punct de vedere al conținutului textului sau formațiuni politice parlamentare, în numele cărora Parlamentul se exprimă, sunt lucruri asupra cărora nu există mari dificultăți de a fi acceptate. Este nevoie de o înțelepciune în această privință și sunt convins că această comisie, care a desfășurat o activitate prodigioasă, va avea înțelepciunea să culeagă.

Pentru a evita situații în care venim cu propuneri pe picior, vă rog, toate propunerile să le faceți acum cât mai repede, pentru ca textul care vine după masă să nu mai fie readus într-o discuție care poate să devină o discuție ca și ratele la americani - never-never.

Are cuvântul domnul deputat Vasile Popovici, se pregătește domnul Ștefan Cazimir.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
 

Domnul Vasile Popovici:

Stimați colegi,

Am ascultat foarte atent luarea de poziție a senatorului Adrian Păunescu și aceasta din două motive, ba chiar din trei, dacă stau să mă gândesc bine; unul că până acum, prin reprezentantul său, deci, nu pe bază de..., cum să spun, rumori, de zvonuri, ne-am format opinia că aici PSM face opinie separată, ci chiar pe ceea ce domnul Șomâcu, care vorbea în numele partidului, a exprimat în câteva rânduri, într-o formă destul de violentă; apoi pentru că PSM a semnat două documente, unul în cadrul Consiliului Consultativ pentru integrare euro-atlantică, celălalt, documentul de la Snagov, în care se ralia la poziția tuturor celorlalte partide.

Și al treilea argument este că ar fi foarte de dorit ca Parlamentul să se prezinte măcar o dată, într-o chestiune esențială pentru viitorul României, cu o poziție unitară și fără rezerve, care ar putea fi interpretată.

Deci, spuneam, am ascultat foarte atent poziția domnului senator Păunescu, m-am bucurat în primă instanță când am auzit că PSM este de acord cu acest document, m-am bucurat și atunci când am auzit că domnul Păunescu este mandatat de către conducerea partidului.

În final însă, am început să mă încețoșez cumva, în clipa în care domnul Păunescu a făcut câteva propuneri - și cred că ar fi bine să le înțelegem în toată limpezimea lor - a făcut câteva propuneri și a pus un "dacă". Deci, dacă se acceptă acele propuneri, PSM va semna, va vota în rând cu noi ceilalți. Ei bine, vreau să știu dacă acel "dacă" este unul care elimină... care este un "dacă" absolut condițional și strict, deci, numai în situația respectivă. N-am știut cum să înțeleg acea propoziție condițională, pe care, domnule senator, ați formulat-o. Insist și din motivele pe care vi le-am spus.

A doua chestiune, m-a uimit puțin poziția domnului senator Szabo, care cumva demola toate argumentele noastre forte din acest document, inclusiv acel procent de 95%, la care în nici un caz nu trebuie să renunțăm, fiindcă este unul dintre argumentele noastre forte.

Deci, tot ceea ce ne este favorabil nu trebuie să dispară din acest document.

Pe urmă doresc - și cu asta închei - să spun că cei care susțin ideea de independență totală a României se situează cumva pe poziția celor care susțin independența totală a Republicii Moldova. Aceasta este cât se poate de clar și vedeți cât de independentă poate fi Republica Moldova și cum are parte...cum se poate ea bucura de independența ei.

Deci, trebuie să ne gândim foarte bine atunci când dorim să apăsăm pedala pe această chestiune.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Adrian Păunescu (din sală):

Dați-mi voie să răspund pe loc!

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Stați! Domnule senator îmi dați voie să vă spun care este argumentul meu?

 
 

Domnul Adrian Păunescu (din sală) :

Există riscul "să gândesc". (Rumoare)(Vociferări)

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Nu, nu, nu. Imi permiteți să vă spun de ce? Eu nu pot anticipa (Rumoare)... Mă ascultați? Nu pot anticipa că vreunul dintre viitorii vorbitori nu face eventual o referire și atunci...

 
 

Domnul Adrian Păunescu (din sală):

Tocmai aceasta este problema. M-a întrebat omul.

Vă rog domnule președinte!

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Îmi permiteți?

 
 

Domnul Adrian Păunescu (din sală):

Răspund două minute.

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Poftiți! (Vociferări)

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Îi mulțumesc domnului deputat Popovici pentru faptul că m-a pus în situația de a fi mai explicit. Cred că asemenea dezacorduri vin să ajute pe ambii parteneri ai dialogului, așa că, pe linia unor cărți mai vechi ale sale despre Marin Preda, despre cel care mereu spunea "de ce?", prozatorul inegalabil care a fost Marin Preda și despre care domnul Popovici a scris, voi încerca să răspund întrebărilor sale.

Într-adevăr, acel "dacă" este condițional. Așa a ieșit o hotărâre a Academiei că dacă este un condițional, dar eu nu cred că este un "dacă" în stare să afecteze fondul problemei, dimpotrivă, noi credem că, în condițiile în care integrarea euro-atlantică este o necesitate, păstrarea independenței și suveranității țării rămâne tot o necesitate.

Deci, noi nu opunem integrării independența, nu opunem integrării suveranitatea. Exemplul pe care l-a dat domnul deputat cu Moldova este un exemplu nefericit, neinspirat. Moldova este un stat artificial, un stat conjunctural, o situație mai bună decât situația ca Moldova să fie parte a Uniunii Sovietice. Este într-adevăr un stat de tranziție către integrarea românească.

Deci, nu cred că România poate împrumuta caracterul unui stat de tranziție. Către ce? Pentru că nu avem probabil aceleași păreri cu privire la participarea noastră la valorile europene și nu avem aceleași păreri cu privire la statutul Moldovei și al României.

Partidul Socialist al Muncii a ținut ca lucrurile pe care le spune și îi mulțumesc domnului deputat Rațiu, de ziua sa, este sărbătorit în acest mod și îi urez: La mulți ani domnului Rațiu! (Apaluze) Îi mulțumesc pentru că a înțeles foarte exact demersul nostru. Deci, noi nu încercăm în clipa de față să ne facem electorat, noi dorim, pur și simplu, să nu întârziem gestul țării noastre. Noi rămânem la fel de sceptici cu privire la intrarea în tratatele militare, în genere. Am spus într-un spirit realist și dorim să nu ajungem la acel 95%, care este o presupunere, pentru a fi alături de întregul Parlament al României și pentru a exprima voința poporului român de a fi sigur în granițele sale istorice și în granițele sale de azi, noi trecem peste orice fel de observație și punem un singur "dacă". "Dacă" din alocuțiunea romano-dacă.

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Mulțumesc domnule senator. Explicația a fost suficientă și pentru domnul deputat.

Are cuvântul domnul deputat Ștefan Cazimir, se pregătește domnul senator domnul senator Emil Tocaci.

Înainte de a da cuvântul domnului deputat Ștefan Cazimir, în numele președintelui ședinței de astăzi, îmi permit să fac cele mai calde urări de sănătate domnului vicepreședinte Ion Rațiu, pe care l-ați aplaudat înainte, cu ocazia aniversării.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
 

Domnul Ștefan Cazimir:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Întrucât am căzut deja de acord asupra faptului ca textul definitiv să fie redactat de comisie, vreau să mă refer la o singură chestiune: cui i se adresează apelul? Cumva tuturor parlamentelor țărilor NATO, luate laolaltă? Nu, ci fiecăruia din aceste parlamente luat în parte.

Dar un text cu destinatar unic și definit, în speță un anumit parlament, al unei anumite țări, nu poate fi intitulat apel. Un apel, prin definiție, este un text cu mai mulți destinatari. Așadar, vă propun ca în textul articolului 2 al hotărârii să înlocuim cuvântul apel prin mesaj, iar în anexă titlul să dispară, fiind înlocuit cu formula: Către Parlamentul X.

Post scriptum: hotărâre se scrie cu â din a, potrivit regulilor aberante, stabilite de Academia Română.

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Vă mulțumesc domnule deputat. Are cuvântul domnul senator Emil Tocaci. Urmează domnul deputat Vintilescu.

 
 

Domnul Emil Tocaci:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Evident că această hotărâre și acest apel sau mesaj, nu are importanță cum le vom numi, vor deveni un fapt votat peste câteva ore. Ca urmare nu ar mai fi nimic de spus. Cu toate acestea am simțit nevoia să vă comunic unele gânduri în ordinea de idei a discuțiilor noastre.

În primul rând s-au spus aici unele chestiuni și, așa cum afirma un coleg, și mai exact domnul Szabo, tot ce se spune ar putea să aibă importanță și ar putea să constituie un mesaj. Pornind de la această afirmație, eu vreau să fac unele obiecțiuni împotriva unor mesaje care astăzi au fost lansate de aici, chiar dacă, în esență, documentul a fost acceptat de cei care au produs acel ceva care m-a obligat să ies la microfon.

S-a spus aici că ar fi, oare sau poate, inoportună, puțin jenantă, o întoarcere a armelor. Cine să întoarcă armele? România nu și-a îndreptat, începând cu sfârșitul războiului, armele împotriva vestului Europei, iar dacă a fost una din componentele Tratatului de la Varșovia, fiindcă a fost, dacă acest Tratat de la Varșovia a fost opus NATO, fiindcă a fost, trebuie să spunem clar că acel fapt nu s-a realizat prin voința României. În acea poziție noi nu recunoaștem România. Aceea a fost o poziție impusă, nu a fost expresia voinței naționale românești.

Îmi veți riposta poate că în orice situație de dictatură, se poate acuza atitudinea acelei țări, sau scuza, după caz, cum că ea nu reprezintă voința națională, întrucât este produsul unei dictaturi și dictatura nu este fundamentată pe reprezentare parlamentară, deci pe voință națională.

Și aici se pot face obiecțiuni. Nu este adevărat, o dictatură își reprezintă țara dacă sorgintea sa este internă. Dacă într-o țară oarecare A este instalată o dictatură prin forțe interne ale acelei țări A, atunci răspunderea revine țării așa cum este condusă ea dictatorial, dar dacă o dictatură este impusă din afară, atunci acea țară are mai degrabă un regim de ocupație și, ca urmare, nu răspunde de faptele sale.

România nu va întoarce armele intrând în NATO, de abia se întoarce la matca ei firească.

S-a mai făcut aici o afirmație, care m-a contrariat - a făcut-o un alt coleg - și anume că s-au lansat din sălile celor două Camere anumite mesaje care, oarecum, vin în discordanță cu cvasiunitatea de punct de vedere. S-au făcut referiri la discuțiile care s-au purtat atunci când s-a vorbit și s-a aprobat staționarea unor trupe străine în România.

Domnilor, este neserioasă chestiunea, iertați-mă! Câțiva din aproape 500 de oameni au obiectat și dacă au făcut-o mai zgomotos, aceasta nu înseamnă că au lansat un semnal. 5 sau 7% din Parlamentul României și cam tot atâta din populația României nu înseamnă nimic. Unanimitate chiar nu se poate, nicăieri în lume nu există unanimitate, decât atunci, evident, când este impusă. Prin urmare acea aluzie la un raport al forțelor în favoarea NATO, în favoarea aderării la NATO, un raport al forțelor, care nu este chiar atât de zdrobitor, această aluzie este incorectă, după cum incorectă este și observația că nu ar fi chiar cvasitotalitatea națiunii de acord.

Acea contestare în urma faptului că nu s-a făcut un referendum, mi se pare că era mai bine să nu fie făcută, ca să mă exprim moderat și eufemistic.

Și, în fine, în ceea ce privește independența pe care unii se tem că am pierde-o atunci când am intra - dacă dă dumnezeu să și intrăm în NATO.

Domnilor, independența nu înseamnă autarhie, ci independența trebuie judecată în raport cu epoca la care ne referim. Independența unei țări, oricare ar fi ea, deci, inclusiv România, astăzi,presupune o independență în corelație. Nu putem cere în mod realist ca România să fie mai independentă decât Franța, de pildă, sau decât Germania, putem să pretindem să fie la fel de independentă, dar nu mai mult. Faptul că se intră într-o alianță, sigur că presupune un ansamblu de restricții și de condiții și este normal - nu poți să iei fără să dai, nu poți să ceri fără să oferi. Dar aceasta nu înseamnă lipsă de independență în raport cu epoca pe care o trăim. Noțiunile trebuie adaptate momentului epocii lumii în care trăim.

Și în sfârșit, în ceea ce privește necesitatea de a intra în NATO, nu mai spun nimic, că este un truism. Intrăm în NATO sau se întâmplă ceva foarte neplăcut, iar cei care fac aluzie la o eventuală atitudine mai pacifistă, greșesc iarăși. Să nu uităm ce spuneau romanii: Si vis pacem para bellum.

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Vintilescu, după care urmează domnul deputat Șerban Rădulescu- Zoner.

Permiteți, domnule deputat, să fac o precizare. În cadrul activității fiecărei țări în NATO, cu certitudine, asupra unor aspecte concrete, se exprimă Parlamentul. Nu este neapărat nevoie ca, asupra tuturor aspectelor concrete, să existe unanimitate în privința opțiunilor Parlamentului, așa încât discuția referitoare la acea chestiune este nerelevantă.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
 

Domnul Teodor Vintilescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimate doamne și domni senatori,

Domnilor deputați și invitați,

"Si vis pacem para pacem", aș continua pe domnul senator Tocaci. Vine de la Winston Churchill, care a vrut să creeze și el ceva și lumea nu prea l-a ascultat, că așa se întâmplă.

Mă voi adresa dumneavoastră în mod principial. NATO înseamnă, pentru noi, o umbrelă, o dorim să ne acopere.

Relațiile pe care le avem cu aceste țări democratice sunt exact relațiile pe care le au ele între ele. Noi nu putem decât să mulțumim în acest fel. Suntem democrați alături de ceilalți democrați din această Europă. Ne garantează...

(Comentarii)

Da, 5 la sută pot fi atei... un domn de acolo...

Acel comunicat, apel, cum vreți să-l numiți dumneavoastră, lasă un procentaj de 5 la sută. 5 la sută știm noi cine sunt și trebuie să fie. Nu se poate fără 5 la sută.

Din această cauză, eu socotesc... românii vorbesc întotdeauna foarte mult, eu vreau s-o scurtez în felul următor: nu putem să trăim în securitate în această parte a Europei, fără această dorință pe care NATO și-a exprimat-o, dar nu știu dacă NATO o să ne cam primească. Aceasta este problema cea mai mare, pentru că tu trebuie să vii cu acea ofertă, așezat pe ce? Pe Regulamentul care a fost deja stabilit.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Șerban Rădulescu-Zoner, după care dau cuvântul, cred că în încheierea dezbaterilor, domnului deputat Petre Roman, din partea comisiei.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
 

Domnul Constantin Șerban Rădulescu-Zoner:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați senatori și deputați,

De fapt, m-am înscris la cuvânt, nu aveam de gând, ca să vin să spun că am început să discutăm prea mult, să căutăm să amendăm acest apel care ne-a fost difuzat și pe care îl consider foarte bun, pentru că domnul senator Szabo a avut perfectă dreptate. Toate aceste discuții, toate aceste amendamente vor fi imediat comunicate și se va ști sigur ce se petrece în Parlamentul României și care sunt opțiunile din acest punct de vedere.

Totuși, ținând seama de intervenția domnului senator Păunescu, care și pe mine m-a bucurat, pentru că știam ce s-a petrecut aici, în Parlament, acum câteva săptămâni, cu un coleg al domniei sale și coleg al nostru în Cameră, eu, prin meseria mea, sunt dator să vă reamintesc că orice întârziere conduce la o izolare.

În general, oamenii politici niciodată nu au ținut seama de învățămintele istoriei.

Vreau să vă reamintesc ce catastrofă a fost pentru România, pentru România interbelică, și nu numai în perioada aceea, când noi am ajuns izolați. Ca atare, și cu atât mai mult cu cât domnul senator Păunescu este, să zic așa, un campion al manifestării noastre privind unitatea noastră națională, unitatea noastră de neam cu frații noștri de peste Prut, cred că dumnealui este de acord și știe de unde vine pericolul. Nu vreau să numesc țara, dar cred că știm cu toții. Întotdeauna a venit de acolo, cel puțin, în momentul în care am ajuns să avem o frontieră comună, așa încât eu cred că, cu cât întârziem, cu cât căutăm să amendăm, nu facem decât să ne facem un propriu rău.

În ceea ce privește acele amendamente privind independența, domnilor, spuse și de domnul senator Tocaci, păi suntem mai grozavi decât Germania, suntem mai grozavi decât celelalte state mari sau mici din Alianța Nord-Atlantică? Într-adevăr, Franța are un punct de vedere mai deosebit, dar, cu părere de rău, trebuie să spun că noi nu ne putem compara cu Franța și, în al doilea rând, Franța nu are o graniță comună cu o mare putere care face presiuni și - trebuie să recunoaștem - face presiuni ca să nu aderăm la NATO, să rămânem să constituim un fel de cordon de state neutre.

Deci, părerea mea este, fără întârziere, să nu mai căutăm să întârziem discuția, să amendăm, să spunem că suntem mai independenți decât alții, ca apoi să ne văităm că s-a dat preferință statelor semnatare ale Acordului de la Visegrad, că sunt ungurii de vină, că au intrat ei, și nu noi, că ne-au lucrat, că ne-au săpat, că sunt, eu știu, polonezii de vină sau alte țări care sunt în aceeași situație cu noi.

În încheiere, deci, în afara apelului pe care îl fac către dumneavoastră, eu mi-aș mai exprima punctul de vedere, poate greșesc, nu sunt specialist, nu sunt filolog, dar cel puțin din cât știu eu, din punct de vedere semantic, nu se poate pune un semn de egalitate între mesaj și apel și consider că este mult mai nimerit ca titlul să rămână "Apel", pentru că noi, de fapt, cerem Parlamentelor europene, țărilor NATO ca să fim primiți în Organizația Nord-Atlantică. Nu le transmitem un mesaj. Mesajul poate să fie și unul de salut.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Petre Roman.

 
 

Domnul Petre Roman:

Domnule președinte,

Stimate colege și stimați colegi,

Dezbaterea de fond, care a avut loc acum, privitoare la această hotârâre a noastră mi se pare deosebit de binevenită și în acest context, aș dori și eu să adaug câteva gânduri.

Actul acesta al nostru, hotărârea Parlamentului României, prin care își asumă integrarea României în NATO, este un act de apărare preventivă. Spun acest lucru, deoarece ne aflăm în situația în care se discută destul de mult despre mai multe valuri de a intra în NATO, iar misiunea noastră este aceea de a face ca România să fie neapărat parte din primul val al intrării în NATO.

În momentul în care secretarul general al NATO, Javier Solana, la Atena, spunea un lucru pe care eu l-am interpretat ca un semnal, și anume că lărgirea NATO este în contextul post-Ialta, cu alte cuvinte opoziția Rusiei față de lărgirea NATO și lărgirea NATO sunt două lucruri disjuncte, nu mai poate fi vorba despre un deal, despre o înțelegere pe seama altor țări, între care România ar putea figura, noi avem obligația de a da semnalul preventiv, de apărare preventivă a intereselor naționale și de a spune: iată care este realitatea națiunii române, iată ce vrea Parlamentul României, iată unde ne găsim, iată unde suntem angajați! Este un act de apărare preventivă și un act de mare însemnătate și răspundere al Parlamentului României.

Salut, de la această tribună, poziția exprimată, în numele Partidului Socialist al Muncii, de senatorul Adrian Păunescu. Se știe că nu am fost de acord cu dumnealui în prea multe ocazii. Dacă nu câștigă voturi prin aceasta, sunt sigur că nu pierde și aceasta este important și trebuie să spun că susțin și ideea de afirmare a independenței României, pentru că NATO s-a format și există ca o alăturare de țări independente și nu este nici un fel de contradicție între membrul NATO și țara independentă. Dimpotrivă, NATO a dat exemplu, în permanență, ce pot face împreună țări care sunt independente, dar animate de același spirit, spiritul democratic, spiritul progresului, spiritul libertății.

După cum îmi pare rău să nu fiu de acord cu domnul Ștefan Cazimir și să spun că este nevoie ca ceea ce adresăm noi altor Parlamente să se numească "Apel", fiindcă este nevoie de un apel adresat unor parteneri, unor țări pe care le dorim partenere în cadrul unui organism care este NATO. Ele sunt legate împreună și formează împreună această instituție fundamentală, politico-militară de apărare colectivă a lumii democratice.

Cu alte cuvinte, avem de-a face cu un Apel al Parlamentul României către Parlamentele celor 16 țări ale Alianței NATO, iar în ceea ce privește procentajul de 95, sigur că este corect ca anumite variațiuni de ordin statistic să nu fie incluse în acest apel, dar putem afirma că întreaga noastră activitate este sprijinită de o largă majoritate a opiniei publice din România. Lucrul acesta cred că îl putem afirma și este bine să-l afirmăm.

Încă o dată, cred că, în acest moment, Parlamentul României poate că, pe nesimțite, fără să ne dăm seama, a ajuns la o maturitate deosebită în această chestiune a asigurării securității naționale a României și este capabil să îndrepte lucrurile acolo unde națiunea română așteaptă să fie îndreptată, asigurarea securității naționale a României. Alternativa nu există, există o singură soluție: intrarea României în NATO.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

În consens cu pozițiile convergente exprimate aici, vă rog, vă sugerez ca forma finală a hotărârii și a apelului să nu fie discutată pe bucăți, să fie dat un vot de ansamblu, avându-se în vedere, așa cum am spus, problema este o problemă de principiu a Parlamentul României și cred că disecție ulterioară nu este deloc benefică pentru menținerea ideii unitare care a fost exprimată de toți vorbitorii aici.

Deci apelul meu sau mesajul, nu apelul, este ca forma în care va fi prezentat după-masă să nu o mai aducem în discuție, ci s-o supunem vot. De altfel, cred că a existat această concordanță de păreri.

 
Cererea Comisiei Apartamentul de amânare a depunerii raportului

Vă mulțumesc și trecem la următorul punct al ordinii de zi și vă propun desfășurarea lucrurilor în modul următor. Pentru a nu fragmenta activitatea noastră, eu vă propun, înaintea pauzei, să fie prezentat Raportul Curții de Conturi, urmează cele două puncte, și raportul comisiei din partea Parlamentului, urmând ca, după-masă, la reluarea lucrărilor, să supunem la vot forma convergentă a apelului și a hotărârii și apoi să trecem la discuții pe marginea celor două materiale care v-au fost prezentate.

Vreau să vă întreb dacă aveți o altă opinie în această privință?

Domnul Ioan Paul Popescu. Procedură, da?

 

Domnul Ioan Paul Popescu:

Da.

Domnule președinte,

Discutăm pentru prima dată în Parlament un raport întocmit de Curtea de Conturi. Acel raport are 900 de pagini. Noi am primit abia ieri o sinteză care cuprinde câteva generalități, din care prea puțin putem înțelege și nu cred că putem discuta, deocamdată.

Eu cred că ar trebui să respectăm Regulamentul ședințelor comune, în care se spune clar că ordinea de zi se anunță cu 10 zile înainte. De asemenea, avem nevoie și de material cu 10 zile înainte. Sunt de acord și să scurtați acest termen, dar, oricum, avem nevoie de câteva zile și, oricum, trebuie să vedem raportul întreg. Poate este dificil să se distribuie pentru fiecare parlamentar, dar măcar la fiecare grup parlamentar să existe câteva exemplare, pentru că nu putem discuta numai acea sinteză care cuprinde circa 30 de pagini și numai câteva generalități, care nu fac altceva decât să ne explice de ce niște oameni s-au îmbogățit, de fapt, nu să explice, ci să justifice cum s-au îmbogățit niște oameni în România. Ar fi insuficient pentru discuția pe care urmează s-o facem aici.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Vă mulțumesc.

În privința ordinii de zi, iertați-mă, ordinea de zi a fost supusă votului dumneavoastră, a fost aprobată. Aveați posibilitatea să interveniți atunci când am supus ordinea de zi. A fost votată, deci este o chestiune pe care nu mai are sens s-o comentăm din punct de vedere procedural.

Dați-mi, însă, voie, înainte de a da cuvântul domnului președinte al Curții de Conturi, să supun votului dumneavoastră cererea comisiei care a primit o denumire sui generis, Comisia "Apartamentul", de amânare a depunerii raportului, din motivele obiective care au fost invocate de această comisie.

Deci vă supun votului dumneavoastră această cerere a Comisiei "Apartamentul".

Cine este pentru aprobarea ei?

Împotrivă? 9 voturi împotrivă.

Abțineri? 10 abțineri, în total.

Deci, cu majoritate de voturi, a fost adoptată această hotărâre de a se accepta amânarea, din motivele care au fost prezentate de comisie.

 
Dezbatere: Proiectul de Lege privind contul general anual de execuție a bugetului de stat pe anii 1990 și 1991

Din partea Guvernului, vă rugăm să vină domnul ministru de stat Florin Georgescu, apoi președintele Curții de Conturi.

Imediat vine domnul ministru de stat Florin Georgescu. Vă rugăm să aveți corespunzătoarea răbdare.

 

Domnul Ioan Paul Popescu (din bancă):

Dacă a demisionat, ce facem?!

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Dacă a demisionat, vine adjunctul dânsului. Vom apela la ajutoare din afară!

Sperăm că a fost foarte rapid recuperat.

 
 

Domnul Florin Georgescu:

Am fost la bibliotecă.

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Domnule ministru de stat, aveți cuvântul în legătură cu proiectul de Lege privind contul general anual de execuție a Bugetului de stat pe anii 1990 - 1991.

 
 

Domnul Florin Georgescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Doresc, încă de la început, să subliniez utilitatea și oportunitatea dezbaterii, de către plenul Parlamentului, a rezultatelor politicii economice, în general, a politicilor financiar-monetare, în special, din perioada 1990 - 1991, concretizate atât în execuția bugetară a contului datoriei publice, cât și în situația fondului valutar al statului, în evoluția inflației, a soldului balanței de plăți și a puterii de cumpărare a populației.

Efectele aplicării unui anumit set de politici economice trebuie examinate atât prin prisma impactului pe termen scurt, cât și pe termen mediu și lung, totodată, din unghiul de vedere al consecințelor asupra nivelului de trai al populației care, în final, mai devreme sau mai târziu, suportă costul social al transformărilor economice din economie și din societate, pe ansamblu.

În mod concomitent, evoluțiile din economie, dintr-o perioadă sau alta, trebuie evaluate în strictă corelație cu climatul politic și economic internațional, date fiind condițiile de funcționare a economiilor de piață, precum și din perspectiva opțiunii de integrare în structurile europene și euro-atlantice.

Economia, finanțele statului, moneda națională constituie tot atâția piloni fundamentali ai stabilității, integrității și independenței unui stat, iar eficiența și orientarea politicii economice în direcția promovării interesului național trebuie apreciate numai în măsura în care politica economică respectivă a condus la asigurare premiselor pentru creșterea economică, reducerea inflației, stabilitate monetară și un grad de îndatorare externă care să nu pericliteze autonomia decizională a țării.

Coordonatele enunțate se impun a fi avute în vedere de oricare dintre forțele politice, atunci când își formulează obiectivele programului economic și evaluează consecințele în plan social. Numai procedând în acest mod, cu responsabilitate politică față de soarta țării, pot fi evitate măsurile populiste, promisiunile demagogice fără suport real în resursele economiei, care nu fac altceva decât să inducă iluzii în rândurile populației și slăbească infrastructura economico-financiară a statului, cu consecințe imprevizibile pe termen mediu și lung.

Date fiind complexitatea și importanța fenomenelor și ale problematicii economico-financiare, cu atât mai însemnate apar rolul și funcțiile Curții de Conturi, ca instituție autonomă în structura statului de drept, chemată să exercite, din partea societății în general, a Parlamentului în special, supravegherea realizării interesului public din perspectiva alocării și utilizării resurselor în economie.

Pe baza constatărilor și a concluziilor Curții de Conturi privind gestionarea avutului public, forțele politice reprezentate în Parlament sunt chemate să-și exprime aprecierea în raport cu conținutul și rezultatele unui anumit program economic, reflectând o anumită doctrină politică și să formuleze coordonatele de acțiune pentru intervalele de timp următoare, selectând învățăminte utile din trecut, pentru deciziile economice și politice viitoare.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Examinând cu obiectivitate și realism evoluțiile efective din economie, în perioada 1990 - 1991, comparativ cu coordonatele fundamentale care trebuie să caracterizeze orice set de politici economice, constatăm că, din nefericire, economia, finanțele și moneda națională au înregistrat un declin substanțial, generat de factori atât obiectivi cât și, din păcate, subiectivi.

Aceste involuții, în perioada 1991 - 1992, s-au concretizat în: reducerea produsului intern brut cu 25 la sută, căderea producției industriale la numai 46 la sută, toate la finele anului 1992, sigur urmând trendul 1990 - 199l, comparativ cu începutul anului 1990, respectiv finele lui 1989; în continuare, scăderea cu 33 la sută a producției de cereale, amputarea investițiilor până la mai puțin de jumătate față de anul 1989, scăderea dramatică a exportului sub 50 la sută din nivelul înregistrat la începutul anului 1990, consumarea rapidă și integrală a rezervei valutare a statului, însumând 1,8 miliarde, la finele anului 1989, și crearea unei datorii publice externe de 2,2 miliarde dolari, în anul 1991 - 1992, orientate preponderent spre consumul neproductiv.

Între factorii obiectivi care au generat aceste evoluții nefavorabile, putem menționa pierderea unor importante piețe de desfacere la export, îndeosebi prin dezmembrarea fostului CAER și instituirea stării de embargo în anumite zone geografice, renunțarea la metodele centraliste și administrative de conducere a economiei, climatul social tensionat etc. Totuși, numeroși factori subiectivi, datorați atât amatorismului multora dintre guvernanții timpului, cât și lipsei de încredere a acestora în potențialul uman și material al țării, lucru afirmat în numeroase discursuri politice de aceștia, au influențat substanțial înregistrarea contraperformanțelor economice menționate mai sus.

Eliminarea bruscă a intervenției statului într-o economie caracterizată prin structuri de producție și comercializare monopoliste, fără substituirea concomitentă cu mecanisme și instituții alternative specifice economiei de piață, descentralizarea libertății de decizie în condițiile menținerii centralizate a riscului și responsabilității calității gestiunii, respectiv pe banul public, promovarea fără fundament economic și discernământ, în detrimentul economiei românești, în mod masiv a importurilor, toate acestea au reprezentat, în anii 1990 - 1991, cu continuare în 1992, decizii caracterizate prin arbitrariu, voluntarism și superficialitate, care au agravat acțiunea factorilor obiectivi.

Desigur, pe fondul acumulării, îndeosebi în deceniul al nouălea, al unor importante tensiuni sociale, în perioada imediat următoare Revoluției din 1989, s-au manifestat numeroase revendicări sociale, a căror rezolvare, sub aspectul justeței, ne apare, după mai bine de 5 ani, privind cu obiectivitate, ca dificil de evaluat și de apreciat. Deși sub aspect strict economic al principiului respectării corelațiilor dintre parametrii macro- și microeconomici, acceptarea solicitărilor respective nu părea ca fiind fundamentată, totuși, imperativul păstrării unui climat social relativ stabil și al deschiderii orizontului reformei poate să fi constituit, la vremea respectivă, un argument de luat în considerare.

În aceste condiții, în anul 1990, consumul final al populației a crescut cu 8,1 la sută, deși produsul intern brut, ca substanță creată de societate în vederea consumului, a scăzut cu 5,6 la sută. Prețul firesc al creșterii veniturilor l-a constituit sacrificarea investițiilor, minus 36 la sută, față de anul anterior, reducerea exporturilor cu 35 la sută și creșterea importurilor cu 40 la sută, ceea ce a determinat un deficit de circa 4 miliarde de dolari al balanței comerciale, finanțat prin consumarea rezervelor valutare de 1,8 miliarde de dolari și prin crearea de datorie publică externă plătibilă în anii următori.

În 1991 și 1992, au început să fie parțial suportate de populație măsurile artificiale din anul 1990, dar puterea de cumpărare a fost, în continuare, decorelată, față de evoluția producției și productivității muncii, deopotrivă pe seama împovărării bugetului cu subvenții pentru consum și a contractării unei datorii publice externe de 2,2 miliarde dolari SUA, destinată în mare parte consumului neproductiv, prin ignorarea împrumuturilor pentru retehnologizarea industriei și modernizarea infrastructurii, ale căror costuri s-au manifestat îndeosebi după anul 1994.

Așa cum am menționat mai sus, nu ne hazardăm în a califica justețea sau oportunitatea măsurilor respective, date fiind condițiile sociale evocate. Dar, nu putem fi indiferenți nici față de agresivitatea discursului politic actual al guvernanților din 1990, 1992 și nici față de programele fanteziste ale Opoziției dornice de guvernare.

Dacă primii promit, de o manieră pe care eufemistic o putem caracteriza ca fiind demagocică și descentrat populistă, venituri mai mari ca în perioada 1990 - 1992, fără corespondent în producție și productivitatea muncii superioare, ceilalți avansează promisiuni concretizate într-un nivel de trai mai bun, pe baza unor uriașe împrumuturi externe care nu au temeiuri în realitatea pieței internaționale de capital și în disponibilitatea cooperării cu organismele financiare internaționale, la asemenea niveluri de împrumut.

Ambele oferte dovedesc lipsă de realism, de responsabilitate politică și dorința facilă de a accede la putere cu orice preț, ignorând interesul național pe termen mediu și lung și premisele de consolidare a stabilității statului.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Situația contului de execuție a bugetului de stat pe anii 1990, 1991 reflectă unele transformări pozitive din economie, dar și impactul măsurilor sociale de ordin reparatoriu și de aplatizare a costului reformei, prin diferite sisteme de subvenționare a consumului, precum și efectul unor măsuri amatoriste din punct de vedere economic.

Astfel, în anul 1990 au fost adoptate acte normative care, în condițiile prețurilor perioadei respective, au generat venituri suplimentare populației, în sumă de 38 de miliarde, dar care pentru bugetul de stat au generat o influență nefavorabilă, tradusă în cheltuieli mai mari și venituri mai mici de 48 de miliarde, din care menționăm că trebuie să ne aducem, aminte pentru că mulți dintre noi am uitat perioada prin care s-a trecut și măsurile care au fost luate, repet, unele justificat, altele mai puțin justificat, dar credem că istoria va aprecia și va evalua mai bine decât noi la acest moment oportunitatea uneia sau alteia dintre decizii. Ceea ce criticăm noi aici este dorința și promisiunile demagogice ale unora care spun că dacă ar mai fi la guvernare ar mai putea să facă odată ceea ce au făcut, ceea ce nu se întâmplă decât o dată la 50 sau 100 de ani.

Deci, ce s-a întâmplat? Desființarea cotelor și stabilirea tarifului unic de 65 de lei pe kilowat energie electrică și 1 leu pe metru cub gaze naturale pentru consumul populației. Erau tarife progresive. Aceasta a costat 5,8 miliarde lei.

Anularea sau ascuțirea de plată a unor taxe și reducerea altor taxe pentru convorbiri telefonice internaționale, instalări de posturi și așa mai departe: 1,4 miliarde lei.

Desființarea contribuției bănești a populației și a contribuției în muncă; 3,1 miliarde lei.

Scutirea temporară de plată a texelor vamale a bunurilor primite din străinătate și alte asemenea scutiri: 0,8 miliarde lei.

Introducerea concediului plătit pentru îngrijirea copilului în continuarea concediului pentru sarcină și lehuzie până la împlinirea vârstei de un an a copilului: 1,6 miliarde lei.

Finanțarea de la buget a drepturilor integrale ale cetățenilor români prevăzute de lege cu privire la unele activități sociale: 7 miliarde lei.

Înlăturarea diminuării salariilor în raport cu indicatorii de muncă și productivitate și acordarea de sporuri pentru unele condiții de muncă considerate ca fiind mai grele: 7 miliarde lei și așa mai departe.

Aceste măsuri cu efecte pozitive imediate asupra puterii de cumpărare a populației au fost aplicate în condițiile căderii producției și a productivității muncii în anul 1990, ale dezagregării sectorului cooperatist al agriculturii ale cărei pierderi înregistrau la acel moment 100 de miliarde lei care, de asemenea, au fost preluate pe costurile finanțelor publice.

Referitor la execuția bugetului de stat pe anul 1990 este de remarcat faptul că veniturile acesteia, în sumă de 307 miliarde lei, au reprezentat 35,8% din Produsul Intern Brut, ca grad de fiscalitate, comparativ cu 43,6% în 1989, atât ca urmare a reducerii volumului activității, cât și a costului măsurilor sociale amintite.

Comparativ cu anul anterior, execuția pe 1990 a marcat venituri mai mici cu 12% și cheltuieli mai mari cu 8%.

În ceea ce privește cheltuielile bugetului, în sumă de 311 miliarde, structura acestora a înregistrat importante modificări calitative, concretizate îndeosebi prin reducerea cheltuielilor de capital, concomitent cu creșterea accentuată a subvențiilor de consum, ceea ce nu este specific unei economii de piață. Din contră.

Astfel, comparativ cu anul 1989, cheltuielile de capital formate din alocațiile pentru investiții și rezerva de stat pentru 1990 au scăzut dramatic de la 48% din total cheltuieli în anul 1989, la 21% în anul 1990, iar în 1991 au scăzut până la nivel de 14% din total cheltuieli.

Din bugetul pe 1990 a început subvenționarea unor agenți economici cu capital de stat, în special din sectoarele industriei extractive, energie electrică, termică, la care costurile de producție au fost mai mari decât prețurile de livrare.

De asemenea, în lunile noiembrie și decembrie 1990, ca urmare a liberalizării prețurilor, 21 sortimente de cărbuni, concentrate neferoase și minereuri de fier au fost subvenționate de la bugetul de stat.

Subvențiile acordate în anul 1990 unor sectoare de producție au fost în sumă de 25 de miliarde și au reprezentat, ceea ce este mai important ca sumă relativă, ca nivel relativ, 8% din totalul cheltuielilor.

Cheltuielile bugetare pentru subvenționarea consumurilor - acelea au fost subvenții pentru economia productivă - pentru subvenționarea consumurilor ca acoperire a diferențelor de preț și tarif s-au acordat 34 de miliarde lei, respectiv alte 10,9% din total cheltuieli. În cadrul acestor cheltuieli, 29 de miliarde lei, respectiv 9% din cheltuielile bugetului pe anul respectiv, au reprezentat-o diferențele de preț și tarif acordate la o serie de produse și servicii în consumul populației, la care prețurile cu amănuntul și tarifele pentru populație nu au fost liberalizate la 1 noiembrie 1990, odată cu prețurile de livrare cu ridicata. Și ne referim la îmbrăcăminte, încălțămine și articole pentru copii, lapte și produse din lapte, pâine, carne tăiată și preparate din carne, pește și conserve din pește, conserve de legume și fructe, zahăr, medicamente.

În perioada 1990 - mai 1993, repet, 1990 - mai 1993, pentru unele produse și servicii destinate consumului populației s-au acordat subvenții de la bugetul de stat.

Numărul produselor subvenționate, ca și volumul subvențiilor acordate s-au restrâns gradual, cu mențiunea că la eliminarea efectivă a acestora, în luna mai s-a concentrat cel mai ridicat cost social pentru populație, ca efect al amânării măsurilor respective, începând cu 1991, deși existau obligații exprese, atât în programul de reformă, cât și în acordurile încheiate cu organismele internaționale.

Comparativ cu cele două etape anterioare, de la 1 mai 1992 și 1 septembrie 1992, acțiunea de la 1 mai 1993 a ridicat probleme deosebite, deoarece subvenția eliminată în această etaptă a reprezentat circa 90% din prețul de consum la produsele respective, care însemnau: pâine, lapte, combustibil de încălzit și prepararea hranei, energie electrică, energia termică, consumul, transportul în comun urban și transportul fluvial pentru personalul din Delta Dunării.

Deci, 90% din prețul acestor mărfuri și tarifele acestor servicii era subvenție de la buget, care a fost brusc eliminată, a generat costuri sociale mari, prin faptul că, de exemplu, la pâine au crescut prețurile de 5 ori și unii mai au astăzi agresivitatea să susțină că dacă ar fi la guvernare ar mai putea să țină pâinea la prețul de atunci, de 20 de lei sau cât era. Deci, a crescut într-o noapte de 5 ori, la lapte de 6 ori, la unt de 7 ori, la energia termică de 9 ori, la energia electrică de 5 ori, conducând la o rată a inflației de 30% într-o lună, luna mai 1993, cu 2,6 puncte procentuale mai ridicate decât întreaga inflație a anului 1995.

De asemenea, prin devalorizarea monedei naționale de 2 ori în anul 1990 față de dolarul S.U.A,, de la 21 la 35 lei și respectiv de la 35 la 60 de lei, s-a înregistrat o creștere substanțială a datoriei către partenerii externi, de la care s-au importat materii prime de bază, energie, petrol, gaze, minereuri, chei brute, care au fost introduse în consum și decontate la intern, având ca baze cursuri mai reduse, dar a căror plată la extern s-a efectuat după 90 de zile, până la 270 de zile, atunci când cursul se depreciase substanțial.

Situația s-a agravat și mai mult în anul 1991, când noi influențe de curs înregistrate din activitatea curentă, cumulate cu cele din anul precedent, presau din economia reală asupra finanțelor publice.

Execuția bugetară pe anul 1991 s-a desfășurat în condițiile dezechilibrelor și distorsiunilor create în anul 1990 și s-a concretizat în venituri în sume de 496,8 miliarde lei și cheltuieli de 537,9 miliarde lei.

De menționat ponderea ridicată a cheltuielilor pentru acțiuni economice, inclusiv a subvențiilor pentru consum, reprezentând 35% din total cheltuieli, precum și reducerea în continuare a cheltuielilor de capital la numai 14,6% din cheltuieli, față de 21% în anul anterior și față de 48% în anul 1989, cum am arătat.

S-a continuat și în anul 1991 subvenționarea unor agenți economici cu capital de stat, în special din sectoarele industriei extractive, energie electrică, termică, la care costurile și respectiv prețurile de producție au fost mai mari decât prețurile de livrare. Subvențiile pentru producție și diferențele de preț și tarif pentru consum neproductiv acordate în 1991 au reprezentat 21% din totalul cheltuielilor, dublu față de anul anterior.

Deci, iată, lipsa de reformă la timpul respectiv, deși unii se declară campioni ai reformei, nu făcea altceva decât să dubleze subvențiile neproductive care apăsau pe bugetul de stat și distorsionau toate mecanismele de alocare și de folosire eficientă a resurselor în economie, care în schimb erau afișate în discursuri politice teoretice, în diferite mijloace de informare în masă.

Unul din fenomenele deosebit de grave care accentua greutățile financiare ale agenților economici a fost continuarea deprecierii monedei naționale, a cărei putere de cumpărare în intervalul noiembrie 1991 - decembrie 1992 s-a devalorizat de circa 8 ori în raport cu dolarul S.U.A.

Procesul de depreciere a generat, în mod preponderent, însemnate influențe nefavorabile asupra economiei și finanțelor publice.

În ceea ce privește importurile făcute de agenții economici în anul 1991, decontate și încasate la intern cu 60 de lei/dolar, la care termenele de plată sau achitarea efectivă la extern s-au situat după data de 11 noiembrie 1991, când s-a preluat în mod democratic "o altă realizare de marcă" a guvernanților de atunci, valuta de la agenții economici și s-a depreciat cursul cu 300% de la 60 de lei/dolar, la 180 de lei/dolar, valuta trebuind procurată cu sume triple ca volum în lei, s-au generat influențe din diferențe de curs nefavorabile, care fie au decapitalizat agenții economici respectivi, fie au creat presiuni asupra bugetelor anilor următori.

Pentru redresarea situației, Guvernele respective au apelat la o altă măsură artificială, și anume, ca sumele rezultate din influențele favorabile, ca efect al reevaluării stocurilor materiale de către agenții economici, gestionate în afara bugetului de stat, să se preia la acest fond extrabugetar, procedându-se la preluarea sumei de 46 de miliarde, ca fond extrabugetar, ceea ce a contribuit în mod suplimentar la decapitalizarea agenților economici și la accentuarea blocajului financiar, procedându-se, astfel, la surse de efectuare a cheltuielilor publice, care nu au trecut și nu au fost înscrise în mod transparent prin bugetul de stat, ci au fost stabilite ca sursă de alimentare și direcții de alocare, prin hotărâri de Guvern.

De subliniat ponderea ridicată a cheltuielilor de personal în anul 1991, în total cheltuieli bugetare, 51%, care s-a datorat îndeosebi creșterii personalului didactic cu 51.000 de persoane, adică 23% în urma reducerii normei didactice și a formațiunilor de studiu, sigur, repet, măsură care va fi apreciată sub aspectul oportunității și utilității în timp și ca efect al consecințelor pe termen mediu și lung pe care le produce.

De menționat că deosebit de fondurile bugetare pentru acoperirea unor cheltuieli, tot de natură publică sau ale agenților economici cu capital de stat, s-au folosit diferențele favorabile din reevaluarea stocurilor de aur și argint. Din această reevaluare s-au utilizat 25 de miliarde, care la data respectivă însemna destul de mult, dacă întregul buget era de 500 de miliarde, vă dați seama, era 5% din bugetul statului. Deci, au existat în acele perioade mai multe bugete, mai multe buzunare. Bugetul de stat care trecea prin Parlament, bugetul din reevaluarea stocurilor materiale la agenții economici din care s-au preluat jumătate la stat, pentru a se finanța alte acțiuni de importuri, nu întotdeauna transparente și utile economiei, pentru că nu se credea în economia națională - se spunea că ce este din import este întotdeauna mai bun - și deosebit de aceasta, reevaluarea stocurilor de aur și argint care trebuia să urmeze o altă cale prin mecanismele de funcționare a Băncii Naționale.

În cazul cuprinderii în bugetul de stat pe anul 1991 și a cheltuielilor acoperite din influențele rezultate din reevaluarea aurului și a celor rezultate din reevaluarea stocurilor, cheltuielile bugetului de stat ar fi crescut substanțial, iar deficitul nu mai era de 41 de miliarde, adică 1,9 din Produsul Intern Brut, cum s-a raportat la data respectivă, ci de 65 de miliarde, adică 3% din produsul intern brut. Atât a fost deficitul finanțelor publice la anul respectiv, ca efect al unui anumit mod de gestionare.

Un alt efect al disfuncționalității înregistrate în activitatea economico-financiară l-a constituit compensarea globală începută în a doua jumătate a anului 1991 și încheiată în anul 1992, când s-a preluat la datoria publică suma de 156 de miliarde lei și respectiv de bănci, alte 20 de miliarde lei, reprezentând credite acordate agenților economici cu capital de stat pentru asanarea pierderilor și credite neperformante, care, în lipsa unor măsuri obligatorii de parteneriate, restructurare și de viabilizare a agenților economici, n-au făcut decât să încarce cheltuielile publice cu subvenții încrucișate, în sensul ca unii care muncesc bine să plătească pentru alții care nu au rezultate pe măsură. Ceea ce este foarte curios, tocmai cei care au procedat așa, fără să vină cu nici o măsură compensatorie, cu nici o măsură de viitor, critică astăzi cu multă vehemență procesul de restructurare, care într-adevăr a început în România, se realizează și există instituțiile și rezultatele concrete ale acestui proces de restructurare.

În fond, această măsură a fost rezultatul exercițiilor bugetare din anii anteriori, care ar fi afectat în mod corespunzător cheltuielile și deficitul bugetului de stat. În aceste condiții deficitul bugetar ar fi fost, de asemenea, substanțial crescut si ar fi reprezentat circa 9% din Produsul Intern Brut.

Cu toate măsurile luate, de asanare sau de preluare în contul datoriei publice a statului a pierderilor și creditelor neperformante pentru investiții și creanțe externe, a diferențelor de curs nefavorabile înregistrate de agenții economici cu capital integral de stat, până la finele anului 1991, din lipsa unei politici economice coerente și responsabile față de sectorul real și pe fondul dezechilibrelor structurale ale economiei și ale disfuncționalităților din activitatea agenților economici, aceștia s-au confruntat în continuare cu serioase greutăți financiare, constituind o grea moștenire pentru actualul Guvern care a trebuit să identifice soluții de rezolvare și măsuri concrete pentru atenuarea costurilor sociale si economice.

De altfel, totalul obligațiilor de plată neregularizate financiar la finele anului 1992, care au fost predate guvernării ulterioare, a însumat 1.010 miliarde lei, reprezentând pierderi ale agenților economici din economie, 87 de miliarde lei, credite bancare neperformante, alte 118 miliarde lei, diferențe de curs valutar, 477 miliarde lei, scadențe ale datoriei publice neplătite din bugetele respective, 225 miliarde lei, cheltuieli cu obiective de investiții în străinătate începute și care trebuiau continuate, 103 miliarde. Aceste influențe au grevat direct și indirect cheltuielile bugetare și costurile sociale ale reformei în anii 1993 - 1996, în condițiile asumării responsabilității unei reforme coerente, bazate pe realitățile din economie și societate, de către Guvernul Văcăroiu.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

În finalul intervenției mele, pe marginea propunerii legislative privind conturile de execuție bugetară pe anii 1990 - 1991, vă propunem adoptarea actului normativ aflat astăzi în dezbatere, cu mențiunea că cei care au guvernat în perioadele respective trebuie să-și asume răspunderea politică pentru consecințele pe termen mediu și lung ale opțiunii de program economic aplicat. Cât despre alte tipuri de răspundere, suntem convinși că atât Curtea de Conturi, cât și celelalte instituții abilitate ale statului, își vor realiza competențele conferite de lege, cu profesionalism, pentru identificarea eventualelor operațiuni economico-financiare ilegale, precum și pentru recuperarea prejudiciilor și sancționarea persoanelor răspunzătoare, conform principiului constituțional că nimeni nu este mai presus de lege. Vă mulțumesc pentru atenție. (Câteva aplauze din partea stângă a sălii.)

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Vă mulțumesc, domnule ministru.

Pentru încadrarea în timp, probabil că raportul Curții de Conturi va fi prezentat după-masă.

Dau cuvântul președintelui Comisia pentru buget, finanțe și bănci de la Camera Deputaților, domnul Gheorghe Brânzei.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
 

Domnul Gheorghe Brânzei:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi senatori și deputați,

Stimați invitați,

Pe marginea materialelor care au fost difuzate comisiilor noastre de specialitate pentru a fi analizate și întocmirea raportului de analiză și în ceea ce privește aprobarea contului general de execuție a bugetului de stat pe 1990 și 1991, deci așa cum vă spuneam, pe marginea materialelor prezentate de către Curtea de Conturi și de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor, în baza analizelor dărilor de seamă anuale de la ordonatorii principali de credite, cele două comisii din Senat și Camera Deputaților au întocmit acest raport, sintetizând aspectele care au fost reținute de către aparatul Curții de Conturi și aparatul Ministerului de Finanțe, pe anumite problematici abordate de către aceste instituții, cunoaștem cu toții că instituția din subordinea Parlamentului, înființată de către Parlament, Curtea de Conturi, și-a început activitatea abia în 1993, sarcinile de control ale acesteia erau și așa..., numărul care exista de funcționari ai acestei instituții destul de redus, cu aplicare din partea dânșilor și pentru această perioadă, deci din anul 1990 încoace, Senatul României propunea o dreptate la vremea respectivă, a stabilit ca sarcină de control pentru această instituție un număr de puncte care la vremea respectivă a fost acceptat de plenul celor două Camere, respectiv Senat și Camera Deputaților.

Repet, pe marginea acestor materiale, prezentate de către Curtea de Conturi și Ministerul de Finanțe, pe baza dărilor de seamă, aspectelor reținute din analiza dărilor de seamă a ordonatorilor de credite din perioada 1990 - 1991, a sintetizat și a schițat câteva elemente reținute din aceste materiale.

Deci, cu privire la contul general de execuție pe anul 1990, comisia noastră a reținut următoarele: execuția bugetului de stat pe anul 1990 s-a desfășurat în condițiile schimbării fundamentale produse de Revoluția din decembrie 1989, în viața politică, economică și socială a României. Astfel, bugetul de stat adoptat la 15 decembrie 1989, expresie a vechii politici de conducere centralizată a economiei, a devenit inoperant.

În aceste condiții, desfășurarea procesului bugetar s-a efectuat pe baza programelor trimestriale de venituri și cheltuieli, aprobate de Guvernul României, în care au fost cuantificate efectele financiare ale măsurilor aprobate de conducerea provizorie, politică și executivă, cât și de noile organe alese începând cu data de 20 mai 1990.

Guvernul a prezentat Parlamentului României proiectul Legii rectificative asupra bugetului de stat pe anul 1990 privind programele trimestriale bugetare de venituri și cheltuieli, însumate la nivelul întregului an, cât și principalele mutații intervenite în volumul și structura acestuia, în raport cu bugetul de stat adoptat la 15 decembrie 1989. Prin Legea nr. 20/1991, Parlamentul a aprobat acest proiect.

Execuția bugetului de stat pe 1990, respectiv încasarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor, s-a desfășurat în condițiile adaptării legislației financiare la principiile economiei de piață. Contul general anual de execuție a bugetului de stat pe anul 1990 se prezintă în indicatori sintetici astfel: pentru partea de venituri, prevederile pe anul 1990 erau de 334,4 miliarde lei, realizările cifrându-se la 307,1 miliarde lei, un procent de realizare de 91,8%; la partea de cheltuieli prevederile erau de 334,4 miliarde lei, deci exact la același nivel ca și veniturile, fără nici un fel de excedent sau deficit bugetar, realizările cifrându-se la 310,9 miliarde lei, o realizare de 92,8% față de prevederile la acest capitol de cheltuieli. Deficitul realizat este de 3,8 miliarde lei.

Rezultă că în timp ce celtuielile bugetului au fost efectuate în limita creditelor bugetare aprobate pe acțiuni, veniturile nu s-au îndeplinit la nivelul prevederilor, fapt care a determinat ca execuția bugetului de stat să se încheie cu deficitul bugetar pe care l-am anunțat.

Comparativ cu anul 1989, veniturile realizate sunt mai mici cu 41,4 miliarde lei, respectiv cu 11,9%, în timp ce cheltuielile sunt mai mari cu 22,4 miliarde lei, adică cu o depășire de 7,8%.

Bugetul de stat pe anul 1990 s-a executat în condițiile trecerii de la economia de comandă la principiile economiei de piață, care a necesitat adaptarea corespunzătoare a legislației financiare, reflectate în special în: stabilirea de noi relații între bugetul de stat și agenții economici cu capital de stat, fiind introdusă impunerea beneficiilor realizate, față de trecut, când se practica sistemul vărsămintelor planificate din beneficiu.

Aplicarea acestor măsuri a constituit începutul autonomiei financiare a agenților economici, aceștia dispunând de beneficii pentru propria dezvoltare.

O altă modificare, un alt element, este schimbarea priorității accesului la fondurile bugetare pentru investiții, fiind alocate fonduri în special pentru dezvoltarea bazei tehnice a instituțiilor publice, construcțiile de locuințe, unele obiective de importanță națională.

Investițiile agenților economici cu capital de stat au trecut în finanțarea acestora din beneficiile lăsate la dispoziție și numai în cazuri deosebite a intervenit în completare și bugetul de stat.

Ca urmare, alocațiile pentru investiții și reparații capitale au scăzut ca pondere în produsul intern brut de la 17,19% în 1989, la 7,4% în 1990.

Un alt element: redresarea activității sectorului public, și anume învățământul, sănătatea, cultura, asigurările sociale de stat, ordinea publică, care au fost asigurate pe seama alocării unor fonduri sporite de la bugetul de stat, crescând de la 13,5% la 15,8% ca pondere în produsul intern brut.

Necesitatea susținerii de către stat a protecției sociale a populației, prin subvenționarea prețurilor și tarifelor la produsele și serviciile destinate acesteia, precum și subvenționarea unor unități productive din sectoarele vitale ale economiei: energie, mine, petrol etc.

Aplicarea programului de liberalizare a prețurilor începând cu 1 noiembrie 1990 a impus noi eforturi financiare ale bugetului de stat pentru finanțarea diferențelor de preț și tarif la produsele și serviciile la care prețurile către populație au rămas nemodificate.

Ca urmare a măsurilor prevăzute și arătate la ultimile două puncte, subvențiile pentru sectorul de stat și diferențele de preț la unele produse au crescut ca pondere în produsul intern brut de la 0,5% în 1989 la 6,9% în 1990.

În ceea ce privește contul de execuție pe anul 1991. Execuția bugetară în anul 1991 s-a desfășurat în condițiile dezechilibrelor create în anul 1990 pe plan economic, derulându-se concomitent cu măsurile de adaptare treptată a legislației financiare la principiile economiei de piață. Contul general anual de execuție a bugetului de stat pe 1991 se prezintă în indicatori sintetici astfel: la partea de venituri programul actualizat era de 517,2 miliarde lei, realizările cifrându-se la 496,8 miliarde lei. Un procent de realizare de 96%.

La partea de cheltuieli, programul actualizat a fost prevăzut la 582,6 miliarde lei, realizările fiind de 537,9 miliarde lei, procent de realizare 92,3%.

Deficitul bugetar planificat, de 65,4 miliarde lei, a fost realizat în sume absolute de 41,l miliarde lei, deci în procent de 62,8 la sută.

Rezultă că deși veniturile bugetare nu s-au încasat la nivelul programului aprobat, totuși, deficitul bugetar înregistrat la finele anului a fost mai redus decât cel prevăzut, ca urmare a efectuării cheltuielilor bugetare într-o proporție mai mică decât cea a încasării veniturilor.

În legătură cu veniturile bugetului de stat, este de menționat că impozitul pe profit a reprezentat în 1991 5 la sută din produsul intern brut, față de 6,6 la sută în 1990, ca urmare a scăderii în continuare a volumului de activitate economică, precum și a unor modificări în legislație.

Totodată, impozitul pe salarii a reprezentat 7,5 la sută din produsul intern brut, față de 6,3 la sută în l989 și 6, 8 la sută în 1990, fapt care s-a datorat îndeosebi creșterii salariului mediu, pe fondul scăderii producției și a productivității muncii, comparativ cu anii 1989, 1990.

În ce privește cheltuielile, subvențiile de la bugetul de stat pentru produse și pentru diferențe de preț și tarif au reprezentat 5,1 la sută din produsul intern brut, față de 0,5 la sută în 1989, iar cheltuielile de capital au continuat să scadă, ajungând la 3,6 la sută din produsul intern brut, față de 7,7 la sută în 1990 și respectiv 17,4 la sută în l989.

În mod sintetic, cauzele situației care a fost arătată s-ar rezuma la următoarele: renunțarea la structurile de conducere centralizate, fără a fi înlocuite concomitent cu mecanismele și instrumentele economiei de piață, ceea ce a determinat în anii 1990 și 1991 o degradare a echilibrelor macroeconomice, cu impact negativ asupra evoluției pe termen mediu și lung; eliminarea bruscă și prematură a intervenției statului într-o economie aproape integral etatizată, precum și desincronizarea sau inconsecvența aplicării unor ajustări necesare procesului productiv au generat confuzii și incompatibilități comportamentale în stabilirea noilor relații funcționale între agenții economici; adoptarea unor măsuri care au creat o falsă iluzie de bună-stare socială, care au accentuat dezechilibrele în sistem, iar, pe de altă parte, au mărit eforturile populației în perioadele următoare de aplicare efectivă a reformei; desființarea contribuției bănești a populației, scutirea temporară a taxelor vamale pentru persoane fizice, desființarea cotelor și stabilirea tarifului unic la consumul de energie electrică și gaze naturale pentru consumul populației, reducerea săptămânii de lucru, fără luarea măsurilor de creștere a productivității muncii; înlăturarea diminuării salariilor în raport cu indicatorii de muncă și efectuarea de plăți și majorări de salarii fără să aibă la bază creșterea rezultatelor economice; aplicarea programului de liberalizare a prețurilor, începând cu 1 noiembrie 1990, fără să fie create condițiile necesare, fără să se țină seama de raportul dintre cerere și ofertă, ceea ce a impus noi eforturi financiare ale bugetului de stat.

Amânarea unor măsuri de reformă economică, apreciate ca fiind nepopulare, - eliminarea subvențiilor, liberalizarea adaosului comercial, introducerea TVA -, deși cuprinsă în programele de guvernare și în înțelegerile cu organismele financiare internaționale, a impus aplicarea ulterioară a acestora într-o succesiune mai rapidă și cu costuri amplificate.

Legiferarea dreptului de pensionare înainte de termen, care a favorizat la momentul respectiv o anumită categorie a populației, a atras după sine creșterea sarcinii de susținere a persoanelor inactive de către cele active.

Distrugerea în bună parte a fondurilor fixe ale fostelor cooperative agricole de producție, în urma unor acțiuni spontane de privatizare, ca și modul în care a fost făcută cvasilichidarea fostelor asociații intercooperatiste, creșterea permanentă a prețurilor pentru produsele industriale și a tarifelor pentru serviciile agricole, au creat o serie de dificultăți în desfășurarea activității în agricultură.

Scăderea ponderii investițiilor în produsul intern brut de la circa 30 la sută la circa 15 la sută în 1991 a afectat grav procesul de restructurare, modernizare și retehnologizare, cu consecințe asupra relansării producției.

Mai sunt câteva elemente peste care doresc să trec mai ușor și să trecem la câteva elemente de sinteză pe marginea Raportului privind controlul obiectivelor stabilite de Senatul României, referitoare la execuțiile bugetare pe anii 1990 și 1991.

Potrivit acestui raport, Curtea de Conturi a constatat abateri în gestionarea fondurilor materiale și bănești atât de către ordonatorii de credite, cât și de conducătorii unităților economice, precum și de Banca Națională a României și Banca Română de Comerț Exterior.

Astfel, pentru exercițiul bugetar al anului 1990, la 16 ordonatori de credite, din 218 verificați, s-au constatat abateri privind folosirea sumelor destinate investițiilor pentru cheltuieli curente fără documente justificative pentru procurări de obiecte de inventar.

De asemenea, în 1991, la14 ordonatori de credite, din 158 verificați, s-au făcut cheltuieli nelegale, s-au depășit cheltuielile cu investițiile, prin folosirea sumelor de la alte capitole de cheltuieli, s-au finanțat lucrări de investiții fără documentații aprobate sau neprevăzute în lista de investiții. Unele regii autonome au folosit parte din alocațiile destinate investițiilor pentru efectuarea altor cheltuieli și procurări de bunuri: mobilier, calculatoare, autoturisme, copiatoare și altele.

Abateri s-au constatat și în în ce privește folosirea fondurilor speciale, în mod deosebit la cele rezultate din reevaluarea stocurilor materiale, fondul special pentru cercetare- dezvoltare, fondul de stimulare a exporturilor, fondul special din sumele încasate din vânzarea locuințelor construite din fondurile statului, multe din aceste cheltuieli făcându-se prin hotărâri ale Guvernului, fără să fie reglementate prin lege.

În domeniul utilizării fondurilor valutare ale statului, Curtea de Conturi a constatat încălcări ale legii, abuzuri, deturnări de fonduri, în special la Banca Română de Comerț Exterior.

Aceste instituții bancare și-au depășit competențele în ceea ce privește efectuarea operațiunilor valutare din fondurile valutare ale statului, care erau de circa 2 miliarde de dolari la începutul anului 1990.

Operațiunile de încasări și plăți din aceste fonduri nu sunt clarificate în mare parte, deoarece nu s-a ținut o evidență a încasărilor și plăților. Ca urmare, suma de 1.876,6 milioane dolari, reprezentând valuta evidențiată de bancă la 31.12.1989 ca fiind a statului, a rămas în disponibilitățile Băncii Române de Comerț Exterior și, ca urmare, nu se mai poate identifica dacă plățile efectuate din acestea au constituit obligații de plată ale statului.

Cu privire la utilizarea fondurilor valutare ale statului în anul 1991, Curtea de Conturi raportează Parlamentului unele probleme deosebite, care sunt arătate în raportul prezentat.

Ținând seama de gravitatea deficiențelor constatate, Curtea de Conturi a luat măsura trimiterii actelor de control Parchetului General, în vedere stabilirii răspunderii juridice pentru suma de 973,4 milioane dolari în sarcina persoanelor vinovate din cadrul Băncii Naționale a României și Băncii Române de Comerț Exterior.

De asemenea, pentru gravele constatări făcute la Banca Română de Comerț Exterior, 10 procese-verbale au fost trimise la Parchetul General, iar unul a fost înaintat de procurorul general financiar Secției jurisdicționale a Curții de Conturi.

În același timp, s-a dispus prin decizia Curții de Conturi a României ca Banca Română de Comerț Exterior să ia măsuri pentru reconstituirea evidenței contabile a fondului valutar al statului pe bază de documente legale și, în funcție de acestea, să se procedeze la predarea rezervelor valutare către Banca Națională a României, potrivit dispozițiilor legale.

Concomitent, s-au transmis dispoziții și Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României să urmărească realizarea acestor măsuri, având în vedere obligațiile ce-i revin din Legea nr.34/1991 privind gestionarea și administrarea fondurilor valutare ale statului.

Față de cele de mai sus, comisiile de specialitate ale Parlamentului propun pentru dezbatere și adoptare proiectul de Lege privind contul general anual de execuție a bugetului de stat pe anul 1990 și 1991.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Oliviu Gherman:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Avându-se în vedere că Raportul Curții de Conturi se extinde pe aproximativ 20 de minute, pentru a nu da un caracter formal al acestuia, vă propun să suspendăm lucrările Parlamentului până la ora 15,00, la ora 15,00, începând prin citirea Apelului și a Hotărârii în forma care a fost definitivată de comisia care a fost stabilită în acest scop și, după votarea Hotărârii, trecem la Raportul Curții de Conturi.

Vă mulțumesc.

Va urez "Poftă bună!"

 
Dezbateri: Hotărâre privind Apelul adresat de Parlamentul României parlamentelor statlor membre ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord - reluare

(După pauză)

 

După pauză, lucrările ședinței comune sunt conduse de domnul Ion Solcanu, vicepreședinte al Senatului.

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Reluăm lucrările. După cum cunoașteți, atât Hotărârea privind Apelul adresat de Parlamentul României Parlamentelor statelor membre ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord și Apelul care însoțește această Hotărâre, au primit o altă formă redacțională, de redactare, și s-a convenit să vedem acest text, după care să-l supunem votului, dacă nu există observații.

Îl invit pe domnul vicepreședinte Ion Rațiu să prezinte textul Hotărârii.

Vă rog, domnule vicepreședinte.

Aveți cuvântul, domnule vicepreședinte.

 
 

Domnul Ion Rațiu:

Domnule președinte, să citesc și Apelul, sau numai Hotărârea, sau ambele?

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Toți colegii, de fapt, au textul și al Hotărârii, și al Apelului.

 
 

Domnul Ion Rațiu:

Modificările care au survenit sunt foarte mărunte, mai ales ....(Voci din sală: "Apelul!")

Apelul! Da. Apelul.

"Parlamentul României prezintă fiecărui Parlament din cele 16 membre depline, omagiile sale și asigurarea înaltei sale considerații.

România se află în plin proces de tranziție spre o societate democratică și de edificare a unei economii moderne de piață. În acest scop, țara noastră s-a angrenat în modul cel mai activ pe calea integrării în organismele și instituțiile internaționale occidentale.

NATO este organizația de apărare colectivă la care România dorește să adere ca membru cu drepturi depline.

Prima semnatară a Parteneriatului pentru Pace, România a întreprins pași însemnați în vederea asigurării unei compatibilități depline cu exigențele Organizației a forțelor armate române, fiind unul dintre cei mai activi și eficienți participanți în operațiunile militare organizate în România și în afara ei, sub coordonarea NATO.

De asemenea, la nivelul Adunării Atlanticului de Nord, România depune toate eforturile spre a-și aduce o contribuție susținută la bunul mers al lucrărilor desfășurate sub egida înaltului forum.

Întreaga activitate și disponibilitate a României în NATO, în Adunarea Atlanticului de Nord și în cadrul Parteneriatului pentru Pace se întemeiază pe dorința cetățenilor țării, exprimată de toate forțele politice parlamentare, de aderare în termenul cel mai scurt posibil, la instituțiile NATO ca membru cu drepturi depline.

Prin Hotărârea Parlamentului său din 5 iunie 1996 și în conformitate cu Tratatul de Washington, România înțelege să-și asume drepturile, răspunderile, precum și obligațiile ce decurg din calitatea de membru al NATO.

Parlamentul României exprimă Parlamentului respectiv înalta sa considerație și îi solicită să sprijine, în baza art.10 din Tratatul de la Washington, aspirația României ca țară liberă, independentă, suverană și democratică de a deveni membru al NATO".

Hotărârea privind Apelul adresat de Parlamentul României Parlamentelor statelor membre ale Organizației Atlanticului de Nord sună în felul următor:

"Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre:

Art.1. Parlamentul României consideră vitală pentru edificarea societății democratice moderne românești integrarea României, ca țară liberă, independentă, suverană și democratică, în structurile euro-atlantice și solicită Guvernului, precum și tuturor instituțiilor și organismelor de stat angrenate în acest proces, să-și intensifice acțiunile pentru accelerarea procesului de aderare a României ca membru cu drepturi depline în Organizația Tratatului Atlanticului de Nord și structurile acesteia.

Parlamentul României cere Guvernului și Consiliului Suprem de Apărare a Țării să prezinte rapoarte asupra mersului tuturor acțiunilor desfășurate în acest sens.

Art.2. Parlamentul României va adresa Parlamentului fiecăruia dintre cele 16 state membre ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord un Apel al cărui text este prevăzut în anexa la prezenta hotărâre pentru a sprijini, în conformitate cu prevederile art.10 din Tratatul de la Washington, aspirația României ca țară liberă, independentă, suverană și democratică de a deveni membru al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord.

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaților și Senat în ședința comună din 5 iunie 1996, cu respectarea prevederilor art.74 alin.2 din Constituția României".

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Vă mulțumesc, domnule vicepreședinte.

Stimați colegi,

Dacă există observații în legătură cu cele două texte?

Domnul deputat Cunescu și apoi domnul deputat Șomâcu.

La care dintre cele două texte?

 
 

Domnul Sergiu Cunescu:

Sunt două mici observații la Apel, în primul rând la paragraful 2, exprimarea: "s-a angrenat în modul cel mai activ pe calea integrării" este greșit; se poate spune "s-a angajat", pentru că angrenarea se face între diverse dispozitive ...

 
 

Domnul Ion Solcanu:

... într-un mecanism ...

 
 

Domnul Sergiu Cunescu:

... într-un cadru static. Deci, cuvântul este greșit. Trebuie schimbat cu "s-a angajat".

A doua observație este la paragraful 4. Se spune așa la un moment dat: "România a întreprins pași însemnați în vederea asigurării unei compatibilități depline cu exigențele Organizației a forțelor armatei române". Mai corect este: "România a întreprins pași însemnați în vederea asigurării unei compatibilități depline a forțelor armate române cu exigențele Organizației ...." Deci, sunt de inversat niște cuvinte.

 
 

Domnul Ion Solcanu:

S-a înțeles. Mulțumesc, domnule coleg.

Domnul deputat Șomâcu.

 
 

Domnul Simion Silviu Șomâcu:

Vă mulțumesc, domnule președinte al acestei ședințe.

Subscriu și eu, mi se par întemeiate observațiile domnului Sergiu Cunescu.

Aș începe tot cu Apelul. Mulțumind pentru faptul că multe dintre sugestiile noastre sunt cuprinse în documentele pe care ne propunem să le adoptăm, mi-aș îngădui să fac o mică observație la Apel - încep în ordinea prezentată de domnul Rațiu -, și anume, la al patrulea alineat, când se face afirmația că: "fiind unul dintre cei mai activi și eficienți participanți la operațiunile militare organizate în România și în afara ei sub coordonare NATO", undeva, mai jos, se spune că aceste acțiuni în general și de participare, și de integrare, la aceste acțiuni subscriem toate partidele.

Partea a doua este bine; prima parte este discutabilă, pentru că unii dintre noi au avut alte păreri decât ca fiind meritorii participările noastre la acțiunile NATO în afara granițelor țării sau împreună cu NATO, în cuprinsul granițelor țării.

Deci, poate că ar fi bine să renunțăm la acest element. Zic, considerând că ar fi un text perfectibil.

Dar, mi-aș îngădui să fac asupra Hotărârii. S-a omis, din propunerea noastră, un lucru care nu schimbă esența, dar explicitează puțin una dintre propoziții. "Parlamentul României consideră vitală pentru edificarea societății democratice moderne românești integrarea în structurile NATO".

În această situație, noi avem un punct de vedere: că edificarea structurilor democratice românești este un act de voință, - voința poporului român -, că România se află pe această cale, că este un drum ireversibil și că apartenența la o structură militară sau alta nu reprezintă un fapt care să împiedice sau să ajute dezvoltarea democratică.

Și noi considerăm că - și propunem un text- "Parlamentul României consideră vitală pentru edificarea unui sistem de securitate globală în Europa". Socotim că acesta trebuie să fie obiectivul, nu apartenența noastră la un bloc militar sau altul, ci să lucrăm pentru un sistem de securitate globală în Europa. Iată propunerea pe care o facem.

Deci, eliminarea cuvintelor "edificarea societății democratice moderne românești" și înlocuirea lor cu sintagma "... unui sistem de securitate globală în Europa".

Iar la paragraful următor, în care se spune că: "Parlamentul cere Guvernului și Consiliului Suprem de Apărare a Țării...", noi propusesem și un termen de 60 de zile, dacă s-a renunțat, putem să renunțăm și în spiritul rapoartelor pe care le fac instituțiile respective, să includem și acest raport, dar vrem să adăugăm "...să prezinte rapoarte asupra mersului tuturor acțiunilor desfășurate în acest sens, ca și asupra implicațiilor privind: garanțiile de securitate oferite României, modalitățile de restructurare a armatei naționale, modului de restructurare a industriei militare, prezența trupelor străine și bazelor militare, în special a armelor nucleare pe teritoriul României".

Dorim, prin această frază, să explicităm ce vrem noi în primul rând să aflăm de la Guvern și de la Consiliul Suprem de Apărare a Țării pe parcursul discuțiilor cu NATO. Acestea sunt elemente care ne trezesc nouă preocuparea și care au constituit baza rezervelor de până acum. Am încercat - și depășim rezervele -, dar fără aceste condiționări nu putem să acceptăm, ca să zic așa ... (Rumoare)

Vă rog să mă iertați dacă ....

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Vă rog, domnule deputat, nu angajați dialog cu sala!

 
 

Domnul Simion Silviu Șomâcu:

Nu, nu ... Sală încearcă să angajeze, dar eu refuz un asemenea dialog.

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Tocmai!

 
 

Domnul Simion Silviu Șomâcu:

Deci, acestea sunt condițiile pe care vrem să le menționăm de la început și care vor marca atitudinea noastră față de integrarea în aceste structuri, evident, socotind că discuțiile sunt benefice.

Deci, sper că m-am făcut înțeles. Dacă este nevoie, o să fac să vă parvină și modificările propuse.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Domnule deputat, luați, vă rog, formularul pentru amendament, și notați în scris.

Vă rog. Domnule deputat Dobrescu.

 
 

Domnul Răsvan Dobrescu:

Eu cred că primul alineat din Apel ar trebui eliminat și aceasta din două motive: mai întâi, că sintagma "înaltei sale considerații" se regăsește și în ultimul alineat și nu este cazul ca să spunem același lucru în două locuri diferite ale aceluiași text și, în al doilea rând, pentru că prezentarea de omagii de către un Parlament altui Parlament nu este uzuală. Deci, acesta este un text de politică internațională, un text de diplomație, un text de diplomație parlamentară și nu este uzual ca un Parlament să prezinte omagii unui alt Parlament.

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Danilescu.

 
 

Domnul Ion Danilescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Aceeași observație o aveam în legătură cu cele spuse de domnul Dobrescu. Dacă totuși rămâne fraza de deschidere, cred că încheierea se poate face prin înlocuirea sintagmei "înalta sa considerație" prin "deosebită stimă și solicită să sprijine". (Rumoare; comentarii) Deci, să înlocuim "considerație" cu "stimă".

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Mulțumesc, domnule deputat.

Îl invit pe domnul vicepreședinte Rațiu, după care va urma domnul deputat Toader Constantinescu, de la PRM.

Domnule vicepreședinte, aveți cuvântul.

 
 

Domnul Ion Rațiu:

Domnule președinte,

Aceste două documente, așa cum le prezentăm acum, sunt rezultatul unei discuții care a durat aproape o oră și jumătate și am ajuns de comun acord cu domnul senator Adrian Păunescu și cu domnul deputat Petre Roman asupra acestei formulări.

Legat de formularea pe care am dat-o, vorbind de obiecțiunea domnului deputat Șomâcu, domnul Păunescu a dorit să expliciteze, așa cum spune domnul Șomâcu, care sunt formele care să identifice aceste acțiuni.

Deși eu nu practic avocatura, sunt și eu jurist ca formație, eu cred că atunci când vorbești în general asupra mersului tuturor acțiunilor desfășurate în acest sens, adică în sensul integrării noastre în activitatea noastră pe care o avem, pe care am proclamat-o în primul alineat, dacă nu limităm, dacă specificăm, oricum am specifica, limităm conținutul rapoartelor. Cred că m-ați înțeles.

Și domnul Păunescu a acceptat acest punct de vedere. Pentru că oricum am defini noi rapoartele asupra mersului tuturor acțiunilor desfășurate pentru integrarea noastră, oricum le-am defini, oricât am specifica, vom lăsa ceva afară. Dar când spunem "toate acțiunile", înglobează tot. Deci, puterea noastră de control este mult mai mare și mult mai eficace decât dacă o specificăm, așa cum dorește domnul Șomâcu. Cred ca domnul Șomâcu n-a avut ocazia să disucte această problemă cu domnul senator Păunescu.

Domnul deputat Bălăeț, nu știu, este aici? Și dumnealui a fost prezent, poate să-i confirme acest lucru.

În ceea ce privește obiecțiunea domnului Dobrescu, eu cred că nu poate să strice, dacă noi deschidem acest apel printr-o formulă de curtoazie, nu văd de ce. Și același răspuns trebui să-l dau și domnului deputat Danilescu, pentru că nu putem să insultăm pe nimeni, prezentând Parlamentului, individual, fiecăreia dintre cele 16 țări membri ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, nu putem decât să le prezentăm omagiile noastre și asigurarea înaltei noastre considerații. Dar dacă socotiți că este bine să nu punem acest lucru, eu n-am nimic împotrivă, și cred că și ceilalți membri ai comisiei de redactare a acestor documente. Dar cred că este bine să facem acest lucru.

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Vă mulțumesc, domnule vicepreședinte.

Domnul deputat Toader Constantinescu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
 

Domnul Toader Constantinescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor,

Eu am o mică nelămurire asupra acestui document, și anume la rolul organismelor în stat. Mă refer la înțelegerea prin prisma și prin rigorile dreptului constituțional.

Știu că în Constituția României organismele reprezentative care angajează România în afaceri externe sunt Parlamentul, Guvernul, ca organ executiv, și Președinția, cu anumite prerogative.

În acest document se introduce un alt organism, care, nu știu, nu sunt în materie, ca să fac aprecierea respectivă, dar, după cum este pus aici, presupune ori o ierarhie superioară, ori inferioară, dar îl scoate în evidență ca un nou organism de stat reprezentativ în România, și anume: "Parlamentul României cere Guvernului și Consiliului Suprem de Apărare a Țării să prezinte rapoarte ....", nu știu ce, nu știu ce ... Deci, punem pe același nivel, sau pe un alt nivel, de subordonare, Guvernul, Executivul, cel abilitat, să răspundă în fața națiunii și în fața Parlamentului de toate acțiunile interne și externe care se impun pe moment, alături de un organism reprezentativ, dar mai mult cu rol consultativ în anumite situații.

Deja ieri sau alaltăieri, dacă vă aduceți aminte, la emisiunea de "Știri" a programului 1 de televiziune se făcea următoarea afirmație: "Consiliul Suprem de Apărare a Țării recomandă Guvernului", deci această ierarhizare de acum presupune că Consiliul Suprem de Apărare a Țării devine organism mai mare decât Guvernul. Trebuie să modificăm Constituția, atunci. (Vociferări)

În acest caz, eu aș ruga să se pronunțe Comisia juridică dacă este bine să prindem în acest document Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Vă mulțumesc.

Mi se pare că la această întrebare vor răspunde doamna senator Țețu și domnul deputat Vintilescu. (Vociferări în sală)

Doamna deputat, aveți cuvântul.

 
 

Doamna Maria-Matilda Țețu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Am făcut un mic efort de memorie, câteva secunde și am pus cap la cap toate modificările care au fost solicitate. Vă rog să mă credeți că a ieșit cu totul altceva.

Cred că pe noi ne interesează principiul de bază, principiul de bază pe care noi l-am discutat astăzi de dimineața și nu numai astăzi de dimineață. Este o preocupare a noastră care este foarte serioasă și la care nu trebuie să ne legăm de o virgulă sau de o consoană sau de o sintagmă. De altfel, astăzi de dimineață, domnul președinte Oliviu Gherman, cu respectul pe care îl are întotdeauna față de noi, a binevoit să ne roage să lăsăm acest text așa cum a fost formulat pentru că este formulat cu grijă, de persoane competente. Persoanele competente sunt colegi cu noi.

Așa că mi-am permis să iau cuvântul, pentru că și eu au am redactat o viață întreagă texte și de câte ori citim, de atâtea ori noi le-am reface. Nu este cazul. De această dată textul trebuie să cuprindă ideea de principiu, ideea de bază. Textul trebuie să rămână așa cum este. Domnului coleg care avea dubii din punct de vedere constituțional îi stăm la dispoziție, două comisii juridice, și cred că una este suficientă, pentru că dumneavoastră, la Cameră, aveți o deosebit de bună comisie juridică la care puteți să cereți explicațiile respective, legate de ierarhizarea care vă intereseză. Dacă nu, oricare din noi, juriștii, vă stăm la dispoziție.

Am o respectuoasă rugăminte, domnilor, să trecem la vot, pentru că este treaba serioasă și redactarea este așa cum trebuie, convenabilă, cuprinzătoare și orice schimbare aduce și schimbare de idei, vă spun precis, am verificat, așa cum ați spus la prima secundă. Iese cu totul altceva. Lasăm așa și-mi permit să propun să trecem la vot.

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Vă mulțumesc, doamnă senator.

Sunt totuși înscriși încă doi colegi, domnul deputat Vintilescu și domnul senator Adrian Păunescu.

Domnule deputat Vintilescu, aveți cuvântul.

 
 

Domnul Teodor Vintilescu:

Mulțumesc, domnule președinte,

Stimate doamne și domni parlamentari,

Această dezbatere, noi, aici în aulă, am mai auzit-o, ne-am încurcat ore întregi. De data asta ni se cere din nou să facem "ceea ce vă spunem noi". Noi ne-am cam săturat de atâta vreme, de atâta spus, de atâtea indicații și de atâtea formule pe care le găsesc cei care nu vor să fie alături de noi în ceea ce este nou.

Eu vă reamintesc dumneavoastră de Cato cel Bătrân care venind din Africa, din acea Cartagină s-a adresat mereu Senatului Romei: "Caeterum censio Cartaginem esse delendam" (Aplauze)

Deci, trebuie să înlocuim această Cartagină cu viermele care a mai rămas.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Vă mulțumesc.

Invit pe domnul senator Adrian Păunescu.

Domnule senator, aveți cuvântul.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Domnilor președinți,

Domnilor colegi,

E un moment prea grav ca să-l risipim pe polemici și cred că veți înțelege ca pe un semn de solidaritate cu ceea ce este esențial în strădaniile fiecăruia dintre noi, faptul că nu polemizez cu nimeni dintre cei care au polemizat cu colegi ai mei.

Astăzi la prânz, în timp ce noi ne aflam aici, la inițiativa președintelui partidului nostru, domnul Verdeț, a fost convocat Consiliul național al PSM, care a aprobat poziția noastră în privința aderării României la NATO. Așa încât, deși, desigur, ar mai fi multe de spus și orice operă este perfectibilă, eu exprim aici angajamentul Partidului Socialist al Muncii față de textele pe care le-am lucrat împreună cu domnul deputat Rațiu și cu domnul deputat Roman, într-o deplină atmosferă de colegialitate și de compatibilitate.

Sunt prezente ideile centrale ale programului nostru aici, cum sunt prezente ideile centrale ale programului fiecărui partid. Am ținut la câteva lucruri și fără ele nu am fi putut semna. Între acestea, fără îndoială, exprimarea situației României și a felului în care România înțelege să participe la acest organism de apărare care este NATO, și anume situația de țară liberă, independentă, suverană și democratică. Toate celelalte sunt circumscrise în formulările din acest text, inclusiv cele privitoare la industria de apărare, asupra cărora, dacă ar fi timp și istoria nu s-ar grabi, am insista în continuare, inclusiv cele privind modernizarea armatei. Aici în acest text: "să prezinte rapoarte asupra mersului tuturor acțiunilor desfășurate în acest sens".

Suspiciunea că nu ar fi constituțional să cerem Consiliului Suprem de Apărare a Țării să prezinte rapoarte este inutilă, este mai mult decât constituțional, și în acest fel se asigură intrarea în normalitate și a Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Sunt prezente și în apel ideile pentru care milităm și noi socialiștii.

De aceea, vă propunem, domnule președinte, și vă propunem, domnilor colegi, să facem pasul hotărât înainte, să sperăm că se va ține seama de toate cele care s-au spus de-a lungul vremii și de toate cele care mai merită spuse cu privire la păstrarea în toate momentele de viitor a cuceririlor reale ale României moderne.

Din acest punct de vedere, vom vota această hotărâre. (Aplauze)

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Stimați colegi, există o serie de amendamente la cele două texte, după cum există și mai multe propuneri de a supune votului textele în formularea existentă. Nu pot însă să supun textele în formularea existentă dacă distinșii colegi care au înaintat diverse amendamente nu și le retrag.

Deci, în afară de lucrurile foarte limpezi, cele ale domnului Cunescu, care sunt reformulări, cel puțin din perspectiva mea, pertinente, și nu înseamnă nici o modificare de conținut a textului, este vorba de înlocuirea termenului "angrenat" cu "angajat", iar la celălalt text este o intercalare, de fapt a unei sintagme, deci "reașezarea".

Domnule Păunescu?

 
 

Domnul Adrian Păunescu (din sală) :

Vorbesc de aici?

 
 

Domnul Ion Solcanu:

De acolo că sunteți...

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Părerea mea este că "angajat" însemnă mult mai puțin decât "angrenat". Angrenat este mult mai mult, domnilor. Angrenajul presupune existența unui mecanism în dreptul integrării, pe când angajarea este un cu totul alt lucru. (Vociferări în sală) Deci, cred că "angrenat", deși este un termen foarte folosit, în cazul de față are valoarea intrării în misiune. Propun să fie "angrenat".

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Vă mulțumesc. Va trebui să-l... domnule deputat Cunescu, vă angajați în dialogul acesta? Nu, nici nu vă angrenați.

Cea de-a doua formulare este acceptată de reprezentantul comisiei, care a formulat-o, și anume textul ar veni în felul următor: "Primă semnatară a Parteneriatului pentru Pace, România a întreprins pași însemnați în vederea asigurării unei compatibilități depline a forțelor armatei române,"... și textul curge.

Înțeleg că și domnul deputat Roman a participat la această elaborare. Agreați sugestia domnului Cunescu, domnule deputat? Da.

Există un amendament de eliminare a paragrafului 1, înaintat de domnul deputat Dobrescu. Vi-l retrageți, domnule deputat?

 
 

Domnul Răsvan Dobrescu:

Să vedem ce spune sala.

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Deci, nu vi-l retrageți.

Supun votului dumneavoastră amendamentul de eliminare a paragrafului 1 al domnului deputat Dobrescu.

Cine este pentru? Vă rog să numărați. 8 voturi pentru, insuficiente pentru a fi adoptat.

Există amendamentele domnului deputat Șomâcu. Îl întreb dacă și le menține dupa luarea de cuvânt a vicepreședintelui PSM.

 
 

Domnul Silviu Simion Șomâcu:

Da, dar aș vrea să le supuneți și votului.

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Da, am înțeles că vi-l retrageți. Domnul deputat Șomâcu insistă să supun votului amendamentele domniei sale.

Primul vizează textul de la hotărâre. Art. 1 alin. 1 - înclocuirea textului: "...edificarea societății democratice moderne românești cu edificarea unui sistem de securitate globală în Europa".

Cine este pentru? Vă rog să numărați. 4 voturi pentru, insuficiente pentru a fi adoptat.

Cel de-al doilea amendament vizează tot textul de la hotărâre, art. 1 alin. 2, este de completare și propune domnul deputat: "...în acest sens, ca și asupra implicațiilor privind: garanțiile de securitate oferite României, modul de restructurare a armatei naționale, modului de restructurare a industriei de apărare, prezența trupelor străine, a bazelor militare, inclusiv a armelor nucleare pe teritoriul României". Am încheiat textul propus spre a fi adăugat de domnul deputat Șomâcu.

Cine este pentru adăugarea acestui text? Vă rog să vă pronunțați prin vot. 5 voturi, insuficiente pentru adoptarea amendamentului domnului deputat Șomâcu.

Tot domnia-sa propune un amendament, de fapt, eliminarea unui text, la alineatul 4 de la Apel. Următorul text se solicită a fi eliminat. La alineatul 4, " fiind unul din cei mai activi și eficienți participanți la operațiunile militare organizate în România și în afara ei sub coordonare NATO". Acest text se solicită de către domnul deputat Șomâcu să fie eliminat.

Cine este pentru? Vă rog să numărați. 3 voturi, insuficiente. Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Nefiind alte observațiuni din partea dumneavoastră, supun votului textul Hotărârii, implicit Apelului.

Cine este pentru adoptarea acestui text, cu modificarea adoptată înainte? Vă rog să votați. Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abțineri? Nici o abținere.

În unanimitate, textul a fost adoptat. Vă mulțumesc. (Aplauze puternice)

 
Dezbatere: Proiectul de Lege privind contul general de execuție a bugetului de stat pe anii 1990 și 1991 - reluare

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Continuăm dezbaterea proiectului de Lege privind contul general anual de execuție a bugetului de stat pe anii 1990 și1991, invitând pentru intervenție pe domnul profesor doctor Ioan Bogdan, președintele Curții de Conturi.

Domnule președinte, aveți cuvântul.

 

Domnul Ioan Bogdan:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Distinse doamne,

Domnilor parlamentari,

Înainte de a intra în fondul problemei, vă cer îngăduința să fac câteva precizări.

Contul de execuție pe anii 1990 și 1991 ca și lucrare bugetară a fost verificat de către Ministerul de Finanțe.

Noi, Curtea de Conturi, am verificat pentru această perioadă doar 5 obiective pe care le-a stabilit în mod expres Senatul printr-o hotărâre. Aceste obiective sunt foarte incisive și după opinia noastră de larg interes cetățenesc și național. Două exemple: utilizarea fondurilor valutare care au rămas în 1989 până la zi, evaluarea și valorificarea prin privatizare, asociere sau vânzare a activelor societăților comerciale.

Ceea ce facem noi prin raportul cu care suntem onorați sa ne audiați astăzi nu se vrea o descoperire a morților, ci dorim să punem în atenție faptul că o serie de aspecte care au adus economia și societatea românească în situația pe care o vedem și care provin din acea perioadă se manifestă și astăzi, și dacă nu se ia cunoștință de adevărata stare de lucruri, perioada imediat următoare va amplifica aceste consecințe. Mă refer la privatizare, care toți dorim să-și accelereze ritmul, și dacă se face cu neregulile despre care vom vorbi, complicațiile sunt foarte mari.

De asemenea, mă refer la bugetul de austeritate, care dacă se face strângănd chingile pentru pensionari, pentru tineret, pentru învățământ, cultură, în timp ce se face jaf în alte domenii, iarăși sunt niște lucruri foarte grave.

Noi dorim ca acest raport al nostru respectiv două rapoarte sunt, și mai concret avem 7 rapoarte în Parlament, să constituie un avertisment pentru cei la care Curtea încă n-a ajuns. Vreau să vă informăm că noi și acum, după 3 ani, avem încadrată schema numai în proporție de 60%. Noi am verificat prin sondaj, iar lucrurile despre care vă vom vorbi sunt foarte complicate și pot să treneze la unitățile la care Curtea nu a ajuns.

Distinse doamne,

Domnilor,

În cursul dimineții s-a spus că acea sinteză pe care ați avut bunăvoința s-o primiți, e o înșiruire de generalități și că ea nu poate constitui o bază de discuție. Cu îngăduința celor care organizează întâlnirile am adus colegii mei și aș vrea să vă informez că la fiecare frază din acea sinteză colegii mei sunt în măsură să vă dea orice fel de lămurire, orice fel de date concrete despre unitatea care este în cauză, despre volumul pagubelor, ce s-a întâmplat cu cazul respectiv.

Eu am o convingere foarte puternică că această zi va rămâne de referință în Parlamentul României și ca fost parlamentar vreau să subliniez că prin ceea ce face Parlamentul astăzi repară o problemă, o situație cu totul deosebită pe care n-a făcut-o Parlamentul anterior.

Despre ce este vorba? Despre ceea ce dumneavoastră ați văzut în sinteză, nici un cont de execuție bugetară din 1989 încoace nu a fost aprobat de către Parlament. Or, execuția bugetară este o dezbatere de cel mai larg interes cetățenesc, o dezbatere de interes național. Prin ceea ce se întâmplă astăzi în Parlament, se face începutul rezolvării acestor probleme.

Distinse doamne,

Domnilor,

Vă cer îngăduința să nu interpretați ceea ce spun printr-o încercare a noastră de a supralicita rostul instituției noastre.

În Constituție se prevăd doar două instituții care prezintă rapoarte Parlamentului: Avocatul Poporului și Curtea de Conturi.

Tot în Constituție, unde se reglementează activitatea comună a Camerelor, tot la fel numai două instituții sunt prevăzute în postura în care suntem astăzi. Consiliul Suprem de Apărare a Țării și Curtea de Conturi. Și din acest punct de vedere, cred eu, și credem noi, cei de la Curtea de Conturi, că trebuie să mulțumim Parlamentului pentru că restabilește o situație normală în legătură cu activitatea acestei instituții.

Intrând în fondul problemelor, cât îmi veți permite și veți considera că este interesant ce spun, vreau să îmi îngăduiți să spun că situațiile care s-au întâmplat din 1989 până astăzi, și mai cu seamă în primii 3 ani, au marcat societatea românească în modul în care dumneavoastră știți că au marcat-o, și eu nu încerc să reproduc ceea ce este în rapoarte, rapoartele la care se referă dezbaterea de astăzi au 950 de pagini, dar ele sunt o sinteză, de fapt, a 8000 de controale ale Curții. Nu reproduc, nici nu repet ceea ce domnul președinte al Comisiei de buget finanțe a spus, nici ceea ce domnul ministru al finanțelor a spus, dar vreau să punctez câteva lucruri.

Producția industrială a României a căzut, așa cum s-a spus aici, ca după un război. Care este partea cea mai gravă și de ce ne ocupăm noi, Curtea de Conturi, de acest lucru?

Prima sarcină a Curții de Conturi este să verifice situația, starea și gospodărirea patrimoniului public. Or, după cum știți dumneavoastră, din păcate, și astăzi ponderea principală a proprietății este cea publică, or, a menține această proprietate publică numai la 50% din capacitate, în condițiile în care uzura morală operează în ritmul în care operează, este poate cea mai grea situație pe care o are România la ora actuală.

După opinia noastră, trebuie făcută foarte profesional,și repede o strategie de punere în valoare, până mai e ceva de pus în valoare din ceea ce a mai rămas.

În legătură cu ceea ce s-a spus iarăși aici, în legătură cu investițiile, au căzut investițiile cu 65%. Sigur că au fost exagerări până în 1989, dar faptul că n-au mai fost bani la investiții și nu sunt, e ceea ce se vede cu ochiul liber - șantiere abandonate, utilaje abandonate, materiale abandonate, care nu mai pot să rămână în această situație, pentru că sunt pierderi pe care nu le mai poate acoperi nimeni.

Eu nu aș vrea să intru în detalii, dar poate Parlamentul va găsi timp să analizeze o dată datoria publică a României, ca să se vadă dacă mai încape ceva în ceea ce lăsăm generațiilor viitoare.

În legătură cu raportul între salarii și realizări, vreau să vă informăm că pierzându-se acest barometru, costurile firmelor noastre nu au nici un sistem de control, în costuri bagă cine vrea și cât vrea. Prin costuri se umflă prețurile și se realizează această spirală pe care nu o mai poate stăpâni nimeni. Este necesar, deci și din acest punct de vedere să se facă mult mai mult.

Doamnelor și domnilor,

În rapoartele pe care le-au prezentat antevorbitorii mei, au abordat o problemă în care, probabil, unii dintre dumneavoastră nu veți fi de acord cu mine, faptul că statul s-a retras într-un ritm necorespunzător din economie.

Sigur, de ce mai vorbim astăzi de așa ceva? Pentru că statul, după opinia multora, trebuie să se retragă de tot.

Vreau să vă informez cu toată profesionalitatea că se comite o mare eroare. Cei care abordează această problemă confundă statul cu guvernul. Este o mare eroare și, din această cauză, nu se face, după opinia mea, ceea ce trebuie să se facă în economie. Statul, în toate țările lumii, este un instrument în mecanismul de conducere a economiei.

Stat nu înseamnă guvern, înseamnă parlament, înseamnă instituțiile statului, care au obligații mari pentru ca să creeze mecanismul și logistica de funcționare a economiei și aș vrea să mă opresc aici cu această treabă, doar aducând în atenție două lucruri care mie mi se par cel mai clar redactate în Constituția României. Se spune așa: "... Statul are obligația să asigure protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară", iar la alineatul următor: "... Statul are obligația să asigure exploatarea resurselor naturale în concordanță cu interesul național".

Eu aș vrea ca cei care sunt implicați în această treabă să reflecteze cum anume, aceste prevederi, care sunt de interes fundamental pentru toți cetățenii țării, cum au fost transpuse ele în legi, în politici, în sisteme de guvernare a țării?

Dacă mai aveți răbdare să mă ascultați, aș vrea să mă refer la câteva din abaterile pe care noi le considerăm grosolane, chiar, și cu implicații mari care s-au produs în această perioadă, cele mai cu rezonanță în ceea ce lumea este nemulțumită.

Eu vreau să fac precizarea de la capul locului că suntem pentru privatizare, pentru inițiativa privată, pentru reformă, pentru accelerarea reformei, dar cele mai grave lucruri care s-au întâmplat i-au făcut pe unii, știu eu, să strângă averi fabuloase peste noapte, și poate nici acesta nu ar fi lucrul cel mai rău dacă ar folosi ceea ce au luat pe nedrept în producție, pentru ca să realizeze ceva pentru societatea românească, poate răul n-ar fi așa de mare, dar, din păcate, aceste sume care au fost luate pe nedrept ies ca o hemoragie peste graniță, hemoragie de venit național.

Cum au fost facilitate aceste lucruri? Au ajuns să ia valută, s-o plătească la un curs, de pildă, de 200 de lei, când cursul normal era de 800 de lei... Au ajuns să ia credite, dar cine să ia? Cine a avut relații... Au ajuns să ia credite în lei, cu care, de la aceeași bancă au cumpărat dolari, în timp ce marea masă a celor care aveau nevoie de bani, care puteau face realmente activitate productivă erau ținuți la fixing, la rând, cu banii blocați și așa mai departe.

De pildă, numai una dintre firme a luat credite de acest fel, cu care a luat într-o singură operațiune 3,4 milioane dolari.

De ce a fost posibilă o asemenea degringoladă?

Din sală:

De la ce bancă?

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Vă rog, nu întrerupeți și...

 
 

Domnul Ioan Bogdan:

Am spus că avem colegi, aici, care vă spun firma, dacă doriți să facă așa ceva.

Această stare de lucruri a fost generată de, știu eu..., cauze multiple, cauze între care a fost desființarea rezervei valutare a statului, evidența valutară a statului.

În legătură cu alt grup de aspecte, care nu ar mai trebui să se repete, măcar după dezbaterea aceasta, din Parlament, să se găsească soluții ca să nu se mai repete.

La marea majoritate, înțelegând prin marea majoritate peste 80% din unitățile pe care le-am controlat, în legătură cu asocierea, s-au pus la dispoziția firmelor nou create hale întregi, depozite, investiții neterminate, banii din cont, chiar, fără să fie incluși în capitalul social.

Sigur că nu este nevoie de explicații. Ce s-a întâmplat? În loc ca, știu eu, firma de stat care a intrat în asociere să aibă o pondere în managementul noii firme, a avut o altă poziție și managementul, cu toate consecințele lui, a avut alte conotații.

Nevărsarea capitalului social, situații incredibile: statul varsă peste 98%, partea cealaltă, numai 3%, dar reprezentanții statului încheie convenție cu noua firmă că dividendele se calculează la capitalul subscris, nu la capitalul vărsat.

Cât de mult sunt ancorate interesele în aceste domenii, rezultă din faptul că, acolo unde am constatat noi astfel de nereguli, salariații statului erau plătiți în dolari de către firma respectivă.

S-au acordat credite firmelor care s-au creat prin asociere, garantate cu bunurile firmei de stat, fără nici o garanție și alte asemenea lucruri.

În legătură cu vânzarea de acțiuni, subevaluarea capitalului social s-a făcut în proporții de peste 3, 4 ori față de capitalul social declarat prin scripte, cu toate consecințele unei asemenea situații.

Ca să nu abuzăm de timpul dumneavoastră, vreau să închei seria acestor enumerări, cu faptul că la această stare de lucruri a contribuit faptul că în primii 3 ani, practic, nu a fost control financiar în țară.

Prima lege de organizare a controlului a fost creată în 1991, iar normele de aplicare s-au definitivat în 1992.

După cum știți, Curtea de Conturi s-a creat de-abia la 1 martie 1993.

Cum stătea, de fapt, controlul financiar din economie, la sfârșitul anului 1994, nu 1990-1991? De pildă, la Ministerul Industriilor, pentru toate unitățile industriei, compartimentul de control avea doar 6 posturi, din care, de fapt, erau ocupate numai două, pentru 17 regii autonome, de proporțiile pe care dumneavoastră știți că le au aceste regii. La Ministerul Agriculturii, pentru tot ministerul erau 9 posturi, din care numai 3 erau ocupate. La Ministerul Sănătății, numai un post era ocupat și așa mai departe.

Ministerul Finanțelor nu a trecut niciodată de 60-65% din ocuparea schemei.

 
 

Domnul Florin Georgescu:

În ce an?

 
 

Domnul Ioan Bogdan:

În... Dacă vreți, în 1994 are 66%. În 1990 aveați și mai puțin.

 
 

Domnul Florin Georgescu:

Nu eram noi. Erau dânșii...

 
 

Domnul Ioan Bogdan:

Da. Dânșii, dânșii... (rumoare în sală).

Ce s-a întâmplat, de fapt, neexistând controlul?

Un singur exemplu: la municipiul București, din 43.000 de firme, care sunt înregistrate la Registrul Comerțului, 36% nu au depus niciodată bilanț. Nici nu i-a întrebat nimeni ce activitate au desfășurat, ce profit au încasat, ce datorii au către bugetul statului.

Cu îngăduința dumneavoastră, vreau să vă informăm și stăm la dispoziție pentru ca să verificați dacă am vorbit corect, nu de la oameni nevinovați, pentru că ne preocupă poate, să nu-mi luați în nume de rău, poate mai mult decât credeți, ca oamenii nevinovați să nu ajungă să plătească, deci, de la firme care nu și-au plătit datoriile și de la alții, de la înființarea Curții de Conturi până la sfârșitul anului trecut, am adus bugetului peste 1.000 de miliarde de lei, din care, ca să vedeți cât de justițiabili au fost, firmele au plătit din proprie inițiativă, pentru ca să nu mai urmeze și alte lucruri, o jumătate de miliard... 548 de milioane.

Subevaluarea patrimoniului, pe care au constatat-o colaboratorii noștri, a ajuns la peste circa 2.000 de miliarde, din care, în timpul controlului nostru, s-a reîntregit patrimoniul cu circa 700 de miliarde.

Noi, în încheiere, și vă mulțumesc mult pentru că ne-ați ascultat, propunem Parlamentului să găsească timp, în continuare, pentru dezbaterea și a celorlalte rapoarte pe care le-am depus, și, vă informăm că, știu eu..., în două săptămâni depunem și raportul pe 1993. De asemenea, considerăm, și este bună intenția, dar noi credem că trebuie ajutat Consiliul Legislativ, că trebuie să se realizeze foarte repede un înventar al legislației din România, pentru ca oamenii să știe ce mai este în vigoare și ce nu mai este, întrucât este o realitate: cel mai bine intenționat manager nu mai poate să știe în timp util, dacă o decizie a lui se încadrează sau nu se încadrează în perimetrul legii.

Considerăm că rapoartele noastre ar trebui să fie studiate de specialiștii Guvernului, pentru ca, acolo unde trebuie să se aducă corecturi legislației și politicii de guvernare, să se facă într-un ritm mai rapid, pentru prevenirea, în continuare, a acestor abateri.

Legea prevede ca rapoartele noastre să fie publicate în Monitorul Oficial.

Considerăm că cetățenii țării au acest drept și propunem Parlamentului să fie de acord să se publice în Monitorul Oficial.

De asemenea, vă rugăm să nu ne-o luați în nume de rău, nu este reglementat nici în Legea finanțelor, nici în Regulamentul de funcționare a Camerelor, modul de depunere a conturilor de execuție, modul de depunere a rapoartelor Curții de Conturi, modul de analizare și de aprobare a acestora.

Vă mulțumim încă o dată pentru atenția care ne-ați acordat-o. (Aplauze).

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor parlamentri,

Trecem la dezbaterea generală a proiectului de lege.

Potrivit art. 49 din Regulamentul ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului, la dezbaterea generală pot lua cuvântul numai câte un reprezentant al grupurilor parlamentare din cele două Camere, precum și parlamentarii care nu fac parte din asemenea grupuri.

Invit grupurile parlamentare să se înscrie la secretarii de ședință.

Avem deja înscrieri din partea grupurilor parlamentre: de la P.D.S.R. sunt doi colegi, dar trebuie să rămână unul singur; de la U.D.M,R. este înscris domnul deputat Matis Eugen; din partea P.N.T.C.D., domnul senator Matei Boilă, iar din partea grupurilor P.D.-F.S.N., domnul deputat Adrian Severin.

Deci, invit pe domnul deputat Grigoraș Nicolae să ia cuvântul și apoi va urma domnul deputat Matis Eugen.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
 

Domnul Nicolae Grigoraș:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor președinți,

Onorați invitați,

Stimnate doamne,

Stimați domni colegi,

Din analiza indicatorilor sintetici privind contul general de execuție a bugetului de stat pe anii 1990 și 1991, așa cum au fost ei prezentați în raportul Curții de Conturi, rezultă o serie de aspecte globale, privind formarea și utilizarea fondurilor publice, în contextul economic și social al perioadei respective.

Astfel, execuția bugetului de stat pe anul 1990 se încheie cu un deficit de 3,8 miliarde lei, ca urmare a realizării cheltuielilor bugetare peste nivelul realizării veniturilor, respectiv 92,8% la cheltuieli și 91,8% la venituri.

În anul 1991, deși veniturile nu s-au încasat la nivelul programului aprobat, totuși, deficitul bugetar înregistrat la sfârșitul anului a fost mai redus decât cel prevăzut ca urmare a efectuării cheltuielilor bugetare într-o proporție mai mică decât cea a încasării veniturilor, respectiv veniturile au fost realizate în proporție de 96%, iar cheltuielile în proporție de 92,3%.

În legătură cu structura veniturilor bugetelor de stat pe anii 1990 și 1991, trebuie observată scăderea ponderii impozitului pe profit până la 22,2% în 1991, în condițiile creșterii ponderii impozitelor pe salarii de la 14,4% în 1989 la 18,9% în 1990 și 33,6% în 1991, fenomen ce ilustrează, evident, scăderea economică declanșată în 1990, odată cu deciziile privind, citez: "... desființarea principalelor structuri, sisteme și mecanisme economice, fără a le înlocui cu altele viabile, retragerea într-un ritm nejustificat a statului din economie, compromiterea autorității manageriale în cadrul firmelor și instituțiilor publice, desființarea sau degradarea zonelor de responsabilitate economică, financiară și valutară și a controlului financiar-bancar din economie, ambiguitățile în constituirea și utilizarea rezervei valutare a statului, în acordarea și garantarea creditelor, autorizarea unor importuri în neconcordanță cu interesele naționale în industrie, agricultură și în alte domenii și sfere ale activității economice, ruperea raportului între rezultatele obținute prin muncă și câștiguri și instalarea imaginii că se pot obține câștiguri facile peste noapte".

În ceea ce privește structura cheltuielilor, este caracteristică perioadei creșterea subvențiilor pe produse, și pentru diferențe de preț și tarif de la 0,5% din produsul intern brut în 1989 la 5,1% în 1991, în timp ce cheltuielile de capital au fost în permanentă scădere: 17,4% în 1989, 7,9% în 1990, 3,6% în 1991.

Este evidentă și din această perspectivă tendința de distorsionare a potențialului economic al țării, de a oferi populației un nivel de trai relativ bun, pe termen scurt, cu consecințe grave pe termen mediu și lung.

Dincolo însă de valoarea statistică a cifrelor, a căror analiză și interpretare ne poate oferi o fundamentare în aprobarea contului general de execuție a bugetului de stat, rămâne, însă, starea economiei pe perioada 1990-1991, a cărei imagine, apreciez că trebuie să fie cunoscută și în afara Parlamentului României și care este strâns legată de modul de gestionare a acesteia în perioada respectivă.

Astfel, în perioada 1990-1991, în baza constatării Curții de Conturi efectuate în urma Hotărârii Senatului nr. 5 din 1994, au fost stabilite o serie de abateri de la normele legale, care vizează absolut toate domeniile care au fost verificate de către Curtea de Conturi.

În ceea ce privește controlul evaluării și valorificării activelor societăților cu capital de stat în cadrul vânzării, privatizării și constituirii de societăți cu participare străină, au fost constatate abateri care au vizat, în principal: acordarea cu titlu gratuit a unor bunuri, constând, în general din clădiri, spații productive și terenuri aflate în patrimoniul sau în administrarea acționarului român, societate comercială cu capital majoritar de stat către societatea comercială mixtă, bunuri ce nu au fost incluse ca aport în natură la capitalul social al societăților nou înființate.

Aș vrea să fac o paranteză și aș dori să subliniez să nu se înțeleagă că vreau să repet ceea ce a prezentat aici distinsul domn profesor Ioan Bogdan, președintele Curții de Conturi, însă este o chestiune pe care o aveam în vedere de la început și care poate fi omisă luând în considerare gravitatea acestor aspecte.

Necalcularea și nevirarea impozitului pe profit a sumelor destinate constituirii fondurilor speciale, ca urmare a stabilirii ilegale a duratei de scutire de la plata acestora, prin interpretarea eronată dată cadrului legislativ în domeniu.

Efectuarea de către societățile mixte a unor înregistrări contabile ilegale și fără a avea la bază documente justificative, care să certifice realitatea operațiunilor patrimoniale sau comerciale respective, ceea ce a condus la diminuarea profitului înregistrat, la reducerea drepturilor cuvenite acționarilor, inclusiv a societăților comerciale cu capital majoritar de stat, sub formă de dividende, precum și la diminuarea obligațiilor față de bugetul de stat.

Astfel de încălcări ale prevederilor legale au fost constatate, potrivit aprecierilor și celor prezentate de către Curtea de Conturi, la 86% din societățile mixte verificate.

Rămânând tot în perimetrul privatizării unor societăți comerciale, din verificările efectuate, s-au constatat o serie de încălcări și abateri de la cadrul legislativ prin care s-a reglementat privatizarea unor societăți comerciale cu capital integral de stat, prin vânzarea de acțiuni înainte de orgnizarea fondurilor, și în special a prevederilor cuprinse în art. 5 din Legea nr. 58 din anul 1991 și a prevederilor hotărârii Guvernului nr. 264 din 1992, în principal în ceea ce privește: subevaluarea prețului de vânzare a acțiunilor, prin necuprinderea în baza de determinare a acestuia a valorilor reactualizate, conform dispozițiilor legale, a elementelor patrimoniale, și în special a imobilizărilor corporale de natura mijloacelor fixe și a terenurilor; neincluderea în calculele de evaluare a prețurilor a acțiunilor unor elemente patrimoniale deținute de societățile comercile, cuprinse în acțiunile de privatizare; acordarea de facilități în sensul plății eșalonate în mai multe rate, cu sau fără dobândă, a contravalorii acțiunilor vândute, prin depășirea competențelor acordate de Legea Agenției Naționale de Privatizare și a încălcării de către această instituție a prevederilor art. 43 coroborat cu art. 48 din Legea nr. 58 din 1991.

Este de reținut, și de această dată, că frecvența unor astfel de abateri de la cadrul legislativ în vigoare la data efectuării operațiunilor este deosebit de ridicată, ele fiind constatate în 86% din privatizările efectuate de către Agenția Națională pentru Privatizare, cuprinse în verificare.

Incălcări ale prevederilor legale cu privire la participarea societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, cu aport în natură și/sau în numerar - la constituirea capitalului social al unor societăți comerciale, alături de alți acționari asociați - persoane fizice sau juridice, române si/sau străine, în baza prevederilor Legii nr. 31 din 1990 privind societățile comerciale și a Legii nr. 35 din 1991 privind regimul investițiilor străine, au fost constatate, de asemenea, la 93,7% din societățile verificate pe această problemă.

Toate aceste exemple sunt în raportul Curții de Conturi, abateri a căror enumerare se înscrie pe sute de pagini, repet, pe sute de pagini.

În ceea ce privește modul de utilizare a fondurilor valutare din credite externe, din creanțe externe, export, prestări de servicii și operațiuni necomerciale, precum și a rezervei valutare existente la 3l decembrie 1989, doar două sublinieri aș vrea să fac, ca să vedeți care este situația în acest domeniu și anume: la 31 decembrie 1989, România nu înregistra datorii externe și avea constituite fonduri ale statului în devize convertibile de 2.030.000.000 dolari S.U.A.

În perioada 1990-1991, datorită scăderii masive a exporturilor și creșterii rapide a importurilor, au fost epuizate rezervele valutare ale țării, existente la 31 decembrie 1989 și s-a început îndatorarea externă a țării, prin apelarea la creanțe externe.

În legătură cu utilizarea sumelor încasate din creanțe, de asemenea, este foarte interesant de reținut doar un singur aspect: în perioada 1990-1991 au fost încasate creanțe externe, în principal, pe relația Republica Arabă Egipt, în sumă totală de 219 milioane dolari S.U.A., care a fost utilizată pentru investiții în obiective turistice - 21 milioane dolari, importuri de mărfuri egiptene - 196 milioane dolari și pentru finanțarea altor cheltuieli - 2 milioane dolari.

În legătură cu utilizarea acestor creanțe, constatările Curții de Conturi indică faptul că mărfurile importate în contul creanțelor au fost, în principal, bunuri de consum, care în majoritatea cazurilor se produc și în țară, iar o parte importantă din contravaloarea în lei a bunurilor importate, peste 68 miliarde lei, a fost folosită în mod nelegal de societățile importatoare, în loc să fie virată la bugetul de stat.

Asemenea exemple pot continua, ele sunt prezentate in extenso în raportul Curții de Conturi, ele neputând fi prezentate într-un asemenea cadru.

Pentru a ne forma însă o imagine cât mai completă asupra economiei românești din perioada supusă controlului, trebuie să coroborăm cele două aspecte, obținând un tablou al economiei a cărei stare poate fi diagnosticată oricum, numai sănătoasă nu, o economie în care impresia la prima vedere este că nerespectarea legii este ridicată la rang de virtute, iar în cele mai multe cazuri, deciziile cu privire la gestionarea acesteia nu au nici o justificare economică sau politică, cu toate dificultățile induse de factorii conjuncturali interni sau internaționali.

Stimate doamne și stimați domni colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Democrației Sociale din România din Camera Deputaților apreciază calitatea raportului prezentat de către Curtea de Conturi, profesionalismul și responsabilitatea celor care l-au elaborat, susține și va vota pentru proiectul de Lege privind contul general de execuție a bugetului de stat pe anii 1990 și 1991.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Invit la microfon reprezentantul Grupurilor parlamentare din Cameră și Senat UDMR, pe domnul deputat Mátis Eugen.

 
 

Domnul Mátis Eugen:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Data de 5 iunie 1996 reprezintă un nou început pentru sistemele și instituțiile create după evenimentele din decembrie 1989. Azi începem discutarea, pentru prima dată în Parlamenul României, a execuției bugetare. Acest fapt reprezintă o noutate și constatăm cu satisfacție că Parlamentul României nu a terminat prezenta legislatură fără a începe să-și intre pe deplin în atribuțiile sale.

Proiectul de Lege privind contul general anual de execuție a bugetului de stat pe anii 1990 și 1991 reprezintă primul proiect de lege dintr-o serie de asemenea proiecte de o importanță fundamentală, atât pentru Parlament, cât și pentru întreaga societate. Modalitățile concrete de cheltuire a banilor publici ai contribuabililor, rezultatele sau neajunsurile constatate în folosirea fondurilor publice, mai ales în condițiile tranziției, prezintă o importanță deosebită pentru analiza politicii economico-financiare a celor care au guvernat țara în perioada menționată în titlul proiectului de lege.

Permiteți-mi să vă prezint însă, la început, câteva considerații pe marginea proiectului de lege aflat pe ordinea de zi și pe baza contului general de execuție prezentat de Guvern.

În conformitate cu art. 39 din Legea nr. 10/29 ianuarie 1991, Guvernul are obligația de a prezenta contul general anual de execuție a bugetului administrației centrale de stat spre aprobare Parlamentului, până la data de 1 iunie a anului următor. Tot în conformitate cu articolul mai sus menționat, Parlamentul aprobă contul general anual de execuție a bugetului administrației centrale de stat, cel mai târziu până la data de 30 noiembrie al anului următor celui la care se referă. Odată cu contul general anual de execuție a bugetului administrației centrale de stat, se depun, se analizează și se aprobă și conturile de execuție a fondurilor speciale aprobate.

Față de aceste prevederi, constatăm următoarele: contul general de execuție pe anul 1990 a fost depus la data de 11 februarie 1992, iar cel pentru anul 1991, la data de 11 august 1992. Deci, în ambele cazuri, se constată nerespectarea datelor de prezentare de către Guvern, prevăzute de Legea finanțelor publice.

Continuând analiza, observăm că Parlamentul nu s-a grăbit cu discutarea contului general anual de execuție. Senatul a luat o hotărâre în data de 15 septembrie 1993, de a trimite Curții de Conturi pentru verificare și descărcare de gestiune contul de execuție prezentat. Dat fiind faptul că greutățile de organizare a Curții de Conturi s-au prelungit foarte mult, solicitarea Senatului, stabilită definitiv prin Hotărârea nr. 5/15 februarie 1994, a fost onorată doar în cursul lunii mai 1996, astfel ajungându-se la situația actuală, situație pe care o consider "foarte interesantă", deoarece purtarea unei discuții în anul 1996, cu 4 ani întârziere, și care ar fi trebuit să aibă loc în 1992, este o manifestare tardivă. Dar "încărcarea în gestiune" a Parlamentului, în 1996, an electoral dublu, cu multiple valențe, cu adoptarea unui proiect de lege privind execuția bugetară pe anul 1990 și 1991 este un artificiu. Un artificiu necesar din punct de vedere al acurateții procesului legislativ, dar prea mult întârziat față de problemele discutate.

Dacă s-ar fi procedat, așa cum era normal, în toamna anului 1992 sau cel târziu la începutul anului 1993, la această discuție, atunci nu am considera că este vorba doar de un artificiu, ci, realmente, de un act legislativ important. Dar, din păcate pentru prejudiciile produse în anul 1990 și primul semestru al anului 1991, de altfel, bine prezentate în raportul Curții de Conturi, nu se mai pot stabili răspunsuri materiale, întrucât s-a depășit termenul de prescripție prevăzut de lege, de 3 ani.

Cunoscând greutățile economico-financiare, dar și încetineala procesului de transformare juridică și legislativă cauzată de tranziție, totuși nu putem să trecem pe lângă câteva aspecte negative, fără măcar să le punctăm. Astfel, în perioada 1990-1991, au fost încasate creanțe externe în sumă totală de aproximativ 220 de milioane dolari, din care, cum s-a mai prezentat aici, aproximativ 190 de milioane dolari prin mărfuri importante în contul creanțelor, mărfuri care se produc și s-au produs și în țară. La Banca Română de Comerț Exterior s-a constat facilitarea procurării de valută prin nerespectarea Regulamentului valutar, la un curs de schimb inferior celui oficial. În perioada 1990-1991, s-au acordat subvenții mai mari decât cele cuvenite, în sumă de peste 2.300 milioane lei, la un număr de 5 regii autonome. În perioada 1990-1991, datorită scăderii masive a exporturilor și creșterii rapide a importurilor, au fost epuizate rezervele valutare ale țării, existente la 31 decembrie 1989 și s-a început îndatorarea externă a țării, prin apelarea la alianțe externe care, la finele anului 1991, însumau aproximativ 880 de milioane dolari. Producția industrială, față de anul precedent, prezintă o scădere de 23,7% în anul 1990 și de 22,8% în 1991. Subevaluara aportului societăților comerciale cu capital de stat la constituirea capitalului social al societăților nou înființate în procesul participării societăților comerciale la constituirea capitalului social al unor noi societăți comerciale, în baza prevederilor Legii nr. 31/1990 și a Legii nr. 35/1991.

Analiza datelor și fenomenelor economico-financiare din perioada primilor 2 ani din această tranziție ar puta continua multe minute în șir. În loc de aceasta, dorim doar să semnalăm că această tranziție pare să nu aibă un sfârșit, fapt poate agreat de unii, cei care au posibilitatea să profite de această perioadă de tranziție cât se poate de lungă, deoarece considerăm că unul dintre elementele de bază ale sfârșitului tranziției l-ar reprezenta discutarea contului general de execuție în anul care urmează anului analizat, și nu după mai mult de 4 ani.

Grupul nostru parlamentar consideră că această discuție este doar un început, care, sperăm, va fi continuat cât se poate de urgent de discutarea conturilor generale de execuție și pentru anii care urmează.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Vă mulțumesc, domnule coleg.

Îl invit pe domnul senator Matei Boilă, din partea Grupurilor parlamentare PNȚCD, după care urmează domnul deputat Adrian Severin, din partea Grupurilor parlamentare PD-FSN.

Domnule senator, aveți cuvântul.

 
 

Domnul Matei Boilă:

Am auzit cu stupoare și revoltă filipica domnului ministru Florin Georgescu împotriva guvernării din 1990 și1991, nu pentru că deficiențele puse în evidență nu ar fi în mare măsură adevărate, ci pentru că ele au fost un punct de plecare pentru a ne acuza de demagogie populistă și pe noi, opoziția de acum și de atunci. Adică noi, care în presă, declarații și luări de cuvânt am acuzat toate aceste greșeli și am anticipat efectele lor dezastruoase atunci, nu astăzi, după ce ele s-au produs, suntem vinovați!

Dumneavoastră, în schimb, care ați participat la acea guvernare aproape în totalitatea structurilor care au continuat să guverneze după 1992, aveți tupeul să acuzați acum pe partenerii de guvernare de atunci, după ce, preluând guvernarea, ați mai adăugat încă câteva cauze ale crizei actuale. Să amintesc numai o cauză politică cu efect economic dezastruos din activul actualilor guvernanți, anume, a doua mineriadă din 1991, după ce tot ei au fost artizanii principali și ai primei mineriade, din 1990.

Domnule ministru,

Noi promitem acum, de pe o poziție lucidă, așa cum a fost și poziția noastră critică în tot decursul celor aproape 7 ani care au trecut de la preluarea guvernării de către emanați, o îmbunătățire a situației economice, în cazul în care vom prelua guvernarea. Ne referim, în primul rând, făcând această promisiune, la înlăturarea unui factor determinant pentru actuala situație. Promitem, și ne vom ține de cuvânt, să micșorăm drastic economia subterană, evaziunea fiscală și scurgerea capitalului peste hotare.

Aceasta nu se poate face fără ruperea lanțurilor mafiote ale corupției, care au cuprins societatea noastră până în vârful piramidei. Dumneavoastră ați dovedit-o din plin că nu o puteți face și explicația, care sare în ochi, nu cred că mai trebuie să o repet, o știe toată țara, dovadă ultimele alegeri!

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Invit la microfon pe domnul deputat Adrian Severin și urmează domnul deputat Marcel Moldovan, din partea Grupurilor parlamentare PRM.

Domnule deputat Severin, aveți cuvântul.

 
 

Domnul Adrian Severin:

Doamnelor și domnilor,

Obiectul dezbaterii noastre îl constituie aprobarea proiectului de Lege privind contul general anual de execuție a bugetului de stat pe anii 1990 și1991. Evident, din punct de vedere procedural, această acțiune trebuie întreprinsă și dusă până la capăt. Din păcate, dincolo de aspectul procedural, fondul rămâne într-un serios deficit, pentru că a discuta astăzi ce s-a întâmplat din punctul de vedere al execuției bugetare în 1990 și1991 nu mai reprezintă decât...

Din sală:

Istorie!

 
 

Domnul Adrian Severin:

Exact, aceasta am vrut să spun, un exercițiu de istorie.

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Rog pe domnii deputați să nu șoptească din sală!

 
 

Domnul Adrian Severin:

Vă mulțumesc. Doar când șoptesc bine...

Un exercițiu de istorie care merită câteodată întreprins, care este util, util ca să permită eventual evitarea repetării unor greșeli care s-au comis în trecut, dar care nu merită întreprins în această incintă, într-un parlament.

Domnul ministru Florin Georgescu a avut, în mod evident, o misiune ingrată astăzi, aceea de a susține acest proiect de lege. O misiune ingrată pentru că dânsul trebuia să ceară, așa cum a și făcut-o în final, aprobarea contului general de execuție a bugetului de stat pe anii 1990 și1991, execuție bugetară vizând activitatea în materie a unui guvern din structurile căruia a făcut parte și de sprijinul căruia a beneficiat și personal, dar pe care îl denigrează cu absolut toate prilejurile.

Desigur că domnul ministru Georgescu se putea limita la ceea ce au făcut cele două comisii în prima parte a raportului lor, adică la prezentarea unor cifre și la tragerea unor concluzii, să le spunem așa, tehnice. Era, cred, o abordare decentă. Din păcate, nu se poate aștepta decență de la domnul Florin Georgescu... (Vociferări ale majorității.)

Domnul Florin Georgescu a prezentat aici, în numele Guvernului, un fel de moțiune de cenzură la adresa Guvernului de atunci sau a guvernării de atunci, o moțiune de cenzură absolut absurdă, întrucât Guvernul de atunci nu mai există, el nu mai poate să cadă astăzi, a căzut cu ocazia mineriadei despre care s-a mai vorbit aici și despre care nu are rost să mai discutăm acum și aici. Cred că decent ar fi, de asemenea, ca Guvernul actual să se confrunte, dacă dorește să o facă, cu opoziția actuală, nu acuzând-o pe aceasta de demagocie, ci încercând să-și susțină politicile în fața ei, ca reprezentând o mare parte a populației acestei țări.

De altfel, Guvernul a trebuit, trebuie și va trebui, în acest an, să susțină și în fața electoratului politica sa actuală și înțeleg disperarea domnului Florin Georgescu, ca reprezentant al Guvernului - și al Guvernului, în general - față de severa sancțiune la care politica actualului Guvern este supusă astăzi de către electorat. Mi se pare însă că de această sancțiune nu se poate scăpa prin diversiuni ca acelea pe care Guvernul, prin reprezentantul său de astăzi, a încercat să le prezinte în fața noastră.

Domnul Florin Georgescu - și îmi pare rău că îi repet numele de atâtea ori, ar trebui să spun "Guvernul actual", pentru că dânsul nu a vorbit, desigur, în nume propriu - a încercat să ne convingă că, în timpul unei politici proaste a existat un nivel de trai bun, și în timp ce se practică o politică bună - adică, astăzi - există un nivel de trai prost. (Râsete, aplauze ale opoziției.) Aceasta este dialectica pe care Guvernul actual o dezvoltă!

În spatele acestei dialectici, tot ceea ce ni se prezintă nu este decât o atitutidine de contrareformă, împotriva unei politici reformiste, nu este decât o atitudine, aș spune, contrarevoluționară, împotriva atitutidinii revoluționare care a inspirat decembrie 1989 și pe care s-a bazat guvernarea de atunci, atât cât a putut și în limitele în care a putut. Pentru că nu cred că putem vedea altfel descentralizarea, decât ca un efect benefic al revoluției din decembrie 1989, și nu să o vedem ca pe un rău, nu cred că trebuie să vedem împroprietărirea țăranilor decât ca un efect al acelei revoluții, și cine se împotrivește ei, cred că vorbește de pe poziții împotriva acestei revoluții și împotriva reformei care s-a făcut, nu cred că trebuie să privim reforma prețurilor și liberalizarea prețurilor, decât ca un gest de reformă reală, și cine se ridică împotriva ei vorbește, de fapt, de pe pozițiile contrareformei. Este o discuție care, repet, nu are decât un caracter diversionist, pentru că ea nu vizează cu adevărat exercițiul bugetar, nu văd relația dintre exercițiul bugetar și ziua de lucru, ci vizează, de fapt, critica politicii unei anume guvernări... sau, dacă vreți, ca să fiu mai exact, a unei anumite părți a acelei guvernări! Pentru că sunt și greșeli care s-au comis și voi veni să vorbesc și despre ele imediat, și să vedem cine se face vinovat.

Deci, de politica economică a acelui guvern răspunde, într-adevăr, acel guvern și răspunde politic, cum s-a spus. Eu cred că nu prea multă reformă în 1990 și 1991 a însemnat un rău pentru țară, ci prea puțină reformă în acea perioadă.

Și, într-adevăr, spunea Guvernul, prin reprezentantul său, s-a greșit pentru că subvențiile nu au fost lichidate mai repede. Este adevărat, stau la dispoziție stenogramele Parlamentelui pentru a se vedea că această amânare parțială a lichidării subvențiilor este rezultatul intervenției directe a președintelui Senatului de atunci, domnul Bârlădenu, și a președintelui statului, domnul Ion Iliescu.

Este foarte adevărat că TVA s-a introdus târziu. Sarcina pentru aceasta o avea secretarul de stat de atunci, Nicolae Văcăroiu, și nu s-a achitat de această sarcină, este foarte adevărat! (Voci din partea majorității: "L-ați dat afară!")

Este foarte adevărat că nu s-a renunțat la liberalizarea adaosului comercial, este foarte adevărat acest lucru, dar trebuie să vă spun că la aceasta - și iarăși, avem documente, stenogramele Parlamentului - s-au opus chiar parlamentarii care ulterior au constituit nucleul de bază al PDSR-ului de astăzi.

Este foarte adevărat că s-a apelat la compensare globală - o măsură politică de o eroare fabuloasă, așa cum s-a și spus aici, aceasta însă s-a produs în timpul Guvernului Stolojan. Dar Guvernului Stolojan i s-a impus (nu vreau să dau vina pe Guvernul Stolojan!), printr-o lege care i s-a pus pe masă de către Parlament, la inițiativa celor care ulterior au format Grupul FDSN, respectiv, PDSR. Există stenogramele, istoria poate fi, din fericire, reconstituită perfect.

Confiscarea valutei, despre care vorbiți, este și ea o chestiune regretabilă, pe care, însă, nu o situăm nici în anul 1990, nici în anul 1991, și care, probabil, a reprezentat o măsură, pentru guvernarea de atunci, impusă de împrejurările consecutive mineriadei din 1991.

Așadar, există și greșeli care trebuie recunoscute și, într- adevăr, din punctul acesta de vedere, putem vorbi și noi despre un regim care a durat 6 ani și care, în primii 2 ani, a limitat posibilitatea de aplicare a reformei de către cei care au vrut să o aplice, iar în continuare a desfășurat acea politică care, așa cum rezultă în bună parte și din raportul Curții de Conturi, a fundamentat situația dezastruoasă a economiei, pe care astăzi electoratul o critică.

Am aici - bineînțeles că nu este cazul să trecem prin toate aceste date - document ale Comisiei de statistică, deci documente, ca să spunem așa, ale comisiei care se află în subordinea Guvernului actual. Rezultă, de pildă, că, în ceea ce privește deficitul balanței comerciale, creșterea a fost, în 1995, față de 1990, imensă, de câteva ori mai mare. În 1993, de asemenea, față de 1991, de câteva ori. Creșterea deficitului balanței comerciale!

Vă dau un alt exemplu, pentru că spuneați că șeptelul a fost distrus în 1990 și 1991. În 1991, laptele de consum a fost de 5.222 mii hl, în timp ce, în 1995, de numai 2.459 mii hl, și bănuiesc că nu vacile sacrificate au fost mulse în 1991... (Râsete.)

Deci, cred că toate aceste lucruri pot să ne indice și curba reală, și cauzele reale ale acestei curbe, pentru economia românească.

Există, în raportul comisiilor reunite, o formulare extrem de interesantă. În această formulare se spune că există o "aparentă iluzie", și anume, "aparenta iluzie că nivelul de trai a crescut în 1990 și 1991, când, în realitate, el scădea".

Evident, după unele păreri - și domnul Ștefan Cazimir ar putea eventual să confirme - iluzia nu poate fi decât aparentă, nu am auzit de "iluzie neaparentă", aparența este tocmai iluzia -, dar această formulare probabil că ascunde o excelentă subtilitate, și nu o greșeală de limbă românească, și anume, subtilitatea este că iluzia, fiind "aparentă", ceea ce a rămas este exact realitatea. Și, pentru că două negații se neutralizează și lasă în locul lor o afirmație, iluzia fiind aparentă, realitatea care rămâne este aceea că nivelul de trai a crescut, iar programul dumneavoastră, domnule Florin Georgescu, pe care îl propuneți populației, ne este foarte clar: scăderea nivelului de trai, renunțarea la concediul de lehuzie, reducerea personalului didactic și sanitar, reducerea pensiilor, revenirea la contribuțiile în bani și în muncă (pentru care ne-ați criticat că au fost lichidate atunci, revenirea la centralizare, renunțarea la subvenționarea prețului la alimente și medicamente, revenirea la ziua de muncă mai lungă ș.a.m.d. Dacă toate aceste lucruri: concediul de lehuzie, prețurile respective la energie, renunțarea la acordul global, pensionarea înainte de vreme au constituit măsuri pe care dumneavoastră le criticați, înțelegem că în guvernarea viitoare le veți corecta..., dacă dumneavoastră veți ajunge la corectare..., la guvernare, mă scuzați. La corectare sunt sigur că ați ajunge, nu sunt sigur că ați ajunge la guvernare.

În asemenea condiții, este foarte bine că ați făcut-o, cu sinceritate, și ați anunțat oamenii că principalul punct al programului dumneavoastră este reducerea nivelului de trai al populației. Este excepțional!

Acestea sunt lucrurile care se deduc din discurul Guvernului. Este limpede, așa cum spuneam, că este un strigăt de disperare și este regretabil că cineva este disperat, am toată compasiunea pentru cei disperați, dar cred că mai disperat decât Guvernul este poporul țării noastre, care a trebuit să suporte o guvernare care astăzi, după 4 ani, nu face decât să se plângă de ceea ce a moștenit, după ce Guvernarea Roman - bună-rea, cum va fi fost - nu s-a plâns atât cât vă plângeți dumneavoastră de moștenirea primită de la regimul trecut și din care dumneavoastră faceți standardul bunăstării și de la care porniți atunci când comparați lucrurile în evoluția ulterioară.

Dând toate aceste lucruri la o pare, rămâne, desigur, proiectul de lege, care nu are cum să nu fie votat, pentru că, dacă nu ar fi votat, gestul nu ar avea nici un fel de consecință practică; rămâne răspunderea politică pe care ne-o vom asuma cu toții în fața electoratului și pe care deja am început să ne-o asumăm, cu consecințele știute.

Referitor la raportul Curții de Conturi (pentru că sunt foarte multe lucruri puse la un loc), n-am decât una-două observații de făcut și o propunere. Încep cu propunerea.

Poate, domnule profesor Bogdan, ar fi bine să încercăm să purtăm cu amicalitate și colegialitate unele discuții, ca să clarificăm o serie întreagă de aspecte teoretice, ținând de unele probleme pe care raportul dumneavoastră le evidențiază - și mă refer cu precădere la cele vizând privatizarea. Este limpede că unele lucruri trebuie lămurite.

Nu vorbesc - aceasta nu ține de privatizare - că dividendele trebuie împărțite după capitalul subscris, nu după capitalul vărsat, problema este doar că societatea are o creanță față de cei care au subscris și le poate cere, într-adevăr, în timp, vărsarea capitalului. Trebuie să lămurim puțin aceste lucruri, că, altfel, studenții mei, la examen, pică dacă îmi spun că se împart dividendele după capitalul vărsat, și nu după cel subscris!

 
 

Domnul Gheorghe Ana (din lojă):

Cu ce lucrează, dacă nu au capitalul prevăzut?!

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Vă rog!

 
 

Domnul Adrian Severin:

Este cu totul și cu totul altceva!

Dar în ceea ce privește subevaluarea, o chestiune despre care se discută atât de mult, aici lucrurile trebuie privite nuanțat. Există subevaluări vinovate, și acestea trebuie sancționate, dar atunci când se constată un element de vinovăție, pentru că, altminteri, știți, și nu intru în detalii, că metodele de evaluare sunt variate, și după metoda folosită, se pot obține rezultate radical diferite.

De asemenea, privatizarea nu este - și aici este iarăși o problemă de principiu - o problemă comercială, ci un act politic. Cunoașteți că în anumite țări, în Germania, s-au făcut privatizări pe o marcă, aici nu este vorba despre băgarea banilor în buzunar de către anumiți cetățeni și îmbogățirea lor peste noapte - lucru care trebuie combătut în special de alte instituții decât de Curtea de Conturi: procuratură, poliție etc. -, ci este vorba despre stimularea economiei, prin lăsare de lichidități la noii proprietari, astfel încât aceștia să poată să folosească lichiditățile pentru restructurare și pentru noi investiții. Nu vreau să intru în astfel de dezbateri care, desigur, se pretează la nuanțe și care ar trebui, poate, discutate mai în detaliu și mai în liniște, într-un alt cadru. De aceea, vă propun să avem și asemenea discuții, cred că ar fi extrem de utile, pentru că, altfel, putem să inducem în dezbateri și în actele normative aspecte care comportă foarte multe dubii.

Și încă un lucru, eu constat că, din păcate, Curtea de Conturi funcționează în special în direcția verificării activității agenților economici. Eu socotesc că nu contractele prost încheiate de agenții economioci ar trebui să facă obiectul controlului Curții de Conturi, ci modul în care se utiliează banul public, e cu totul altceva!

De asemenea, cred că de neplata impozitelor sau de ascunderea datelor pe baza cărora trebuie calculate corect impozitele trebuie să se ocupe Garda Financiară. Deci, ar fi extrem de util ca anumite clarificări să se aducă și principiilor pe baza cărora raționează Curtea și să se facă clarificarea și separarea exactă a atributiilor instituțiilor statului pentru că atunci când toate instituțiile se ocupă de același lucru se ajunge la un adevărat haos.

Cred că va trebui ca pe viitor astfel de rapoarte ale Curții de Conturi să fie discutate separat pentru ca să avem posibilitatea să dezbatem în mod eficient aceste lucruri, să fie o dezbatere mai de fond. Astăzi obiectul legii este cel pe care l-am spus și, într-adevăr, cred că nu avem altă soluție decât să o aprobăm.

Vă mulțumesc.

(aplauze)

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Vă mulțumesc.

Îl invit pe domnul deputat Moldoveanu Marcel. Ultimul înscris este domnul senator Popescu Necșești Adrian, senator independent.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 
 

Domnul Marcel Moldoveanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Onorați invitați,

Vă rog să îmi permiteți ca în scurta mea intervenție să mă refer concomitent la pct.4 și 5 de pe ordinea de zi a ședinței comune pentru a nu fi nevoit să mai iau încă o dată cuvântul.

Situația economico-financiară a României în primii ani de tranziție la economia de piață s-a caracterizat prin transformări radicale în activitatea agenților economici, sub incidența reformei economice, a unor convulsii sociale și conjuncturi internaționale, dominate de prăbușirea sistemelor politico-economice totalitare din țările est-europene. Toate acestea au produs schimbări importante în relațiile de comerț exterior, cu implicații nefavorabile asupra aprovizionării cu materii prime și resurse energetice de bază.

Insuficiența unor materii prime și materiale, combustibilului și ...

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Domnule deputat, o secundă, vă rog.

Domnilor colegi, domnule senator Necșești, rog pe domnii deputați să ia loc în bancă.

Puteți continua, domnule senator.

 
 

Domnul Marcel Moldoveanu:

Vă mulțumesc.

...folosirea incompletă a capacităților de producție, a timpului de muncă au dus la întreruperea sau restrângerea activității la o serie de întreprinderi, fapt ce a condus la nerealizarea producției fizice, scăderea productivității muncii, creșterea costurilor de producție și a cheltuielilor de circulație, obținându-se rentabilități mici sau în unele cazuri înregistrându-se pierderi.

În aceste condiții, declinul activității economice nu a putut fi stăvilit, iar principalii indicatori ai producției, exportului și eficienței au înregistrat o curbă descendentă, influențând nefavorabil realizarea integrală a veniturilor bugetului de stat, cu efecte negative în finanțarea unor obiective de investiții.

Ca urmare a unei politici economice, financiare, valutare inadecvate, a promovării liberalismului populist, în timp ce produsul intern brut a înregistrat o scădere drastică, ajungând la 94,4% în 1990 față de 1989, iar în 1991 la 82,2%, consumul final total a reprezentat 108,9% în 1990 față de 1989, iar în 1991 reprezintă 96,1%.

În condițiile în care producția industrială scădea în 1990 cu 23,7%, iar în 1991 cu 22,8%, deci ajunsese aproape la jumătate în decurs de doi ani, domnule Severin, desfacerile de mărfuri creșteau în 1990, cu 17,2%. Această situație s-a realizat, în principal, pe seama consumării rezervei valutare de circa 2 miliarde de dolari și a îndatorării țării cu 1 miliard de dolari. Asemenea măsuri, privite favorabil de populație, au avut, însă, urmări puternic negative asupra echilibrelor economice și asupra întregii evoluții din următoii ani.

În mod sintetic, cauzele acestei situații dezastruoase sunt următoarele:

- renunțarea la structurile de conducere centralizate, fără a fi înlocuite concomitent cu mecanismele și instrumentele economiei de piață, ceea ce a determinat în anii 1990, 1991 și chiar 1992 o degradare considerabilă a echilibrelor macro-economice, cu impact negativ asupra evoluției pe termen mediu și lung;

- eliminarea bruscă și prematură a intervenției statului într-o economie aproape integral etatizată, precum și desincronizarea sau inconsecvența aplicării unor ajustări necesare procesului productiv, au generat confuzii și incompatibilităti comportamentale în stabilirea noilor relații funcționale între agenții economici:

- retragerea statului din economie care a echivalat cu un act de renunțare a principalului acționar la controlul asupra gestionării resurselor proprii, precum și liberalizarea procesului decizional în absența mecanismelor specifice derulării acestuia, au dus la generalizarea lipsei de responsabilitate la nivel micro pentru rezultatele activității economice;

- adoptarea unor măsuri care au creat o falsă iluzie de bunăstare socială, care au accentuat dezechilibrele în sistem, iar, pe de altă parte, au mărit eforturile populației în perioadele următoare de aplicare efectivă a reformei;

- restituirea părților sociale de circa 30 miliarde lei și renunțarea la acest sistem;

- desființarea contribuției bănești a populației, scutirea temporară de taxe vamale a persoanelor fizice;

- desființarea cotelor și stabilirea tarifului unic la consumul de energie electrică și gaze naturale pentru consumul populației;

- reducerea săptămânii de lucru fără luarea măsurilor de creștere a productivității muncii;

- înlăturarea diminuării salariilor în raport cu indicatorii de muncă și efectuarea de plăți și majorări de salarii fără să aibă la bază creșterea rezultatelor economice.

-aplicarea programului de liberalizare a prețurilor, începând cu 1 noiembrie 1990, fără să fie create condițiile necesare, fără să se țină seama de raportul între cerere și ofertă, ceea ce a impus noi eforturi financiare ale bugetului de stat pentru subvenționarea prețurilor și tarifelor la produsele și serviciile destinate populației, precum și subvenționarea unor unități productive din sectoarele vitale ale economiei. Mă refer aici la energie, mine, petrol. Numai subvențiile pentru sectorul de stat și diferențele de preț au reprezentat 59 miliarde lei, adică 19% din totalul cheltuielilor bugetului;

- amânarea unor măsuri de reformă economică, apreciate ca fiind nepopulare, eliminarea subvențiilor, liberalizarea adaosului comercial, introducerea TVA-ului, cuprinse în programele de guvernare, deși înțelegerile cu organismele financiare internaționale au impus aplicarea ulterioară a acestora într-o succesiune mai rapidă și cu costuri amplificate;

- creșterea rapidă a importurilor în 1990 și scăderea masivă a exporturilor a dus la o gravă dezechilibrare a balanței comerciale de peste 3,4 miliarde dolari față de un excedent de peste 2 miliarde dolari în 1989, ceea ce a avut consecințe nefaste asupra monedei naționale și a rezervelor valutare;

- declinul producției în condițiile subcapitalizarii și decapitalizării continue a întreprinderilor ca și ineficiența multor întreprinderi a dus la amplificarea blocajului financiar într-un termen scurt cu consecință nefastă asupra activității economice și asupra proceselor inflaționiste.

În această perioadă s-a constatat o creștere accentuată a volumului mijloacelor circulante care este generată în principal de creșterea stocurilor de materii prime, materiale cu 48,9% în 1990, cu 10,8% în 1991, a stocurilor de produse finite cu 87,2% în 1990 respectiv 77,8% în 1991, dar, mai ales a volumului facturilor în curs de încasare și clienților cu 164,6 în 1990 și 89,5 în 1991 ceea ce a dereglat procesele financiare și economice.

Doamnelor și domnilor,

Acestea sunt cifre seci, de obicei nu mă cramponez de ele, dar am fost nevoit să apelez la cifre.

Domnilor președinți,

Mulțumim Curții de Conturi pentru deplinul profesionalism de care a dat dovadă în greaua întreprindere cu care a fost însărcinată de Parlament.

Grupul parlamentar al partidului România Mare va vota ambele proiecte de legi privind contul general de execuție a bugetului de stat pe anii 1990-1991, precum și pe 1992.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Invit la pupitru pe domnul senator Popescu Necșești, senator independent.

 
 

Domnul Adrian Popescu Necșești:

Onorat Senat și onorată Cameră,

Aș vrea să vă prezint câteva comentarii în legătură cu îndemnul atât de binevenit din partea domnului ministru Florin Georgescu de a discuta numai răspunderea politică în legătură cu acest material care a fost prezentat. De aceea, eu nu înțeleg de ce domnul profesor Gherman, sub influența unei șoapte, în loc să dea primul cuvântul domnului profesor Bogdan, pentru că cei doi jucători de astăzi sunt Parlamentul pe de o parte și Curtea de Conturi pe de altă parte, a dat cuvântul ministrului Finanțelor. Poate că domnia sa o să știe ce șoaptă l-a influențat pe domnul profesor Gherman.

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Șoapta regulamentului.

 
 

Domnul Adrian Popescu Necșești:

Mie mi se pare că dacă Curtea de Conturi depinde de Parlament și prezintă rapoarte Parlamentului, întâi Curtea de Conturi trebuie să prezinte problema, fiindcă altfel se creează confuzii. Și iată de ce: eu am reținut observația domnului Florin Georgescu ca noi să discutăm aspectele politice, dar celelalte aspecte și anume, responsabiitățile juridice și contabile, dacă vreți, respectiv abateri, ridică întrebarea, abateri față de ce ? Abateri față de norme. Dar noi uităm că de fapt ne aflăm la 7 ani de la o revoluție. O revoluție ce înseamnă ? O revoluție înseamnă o răsturnare a modului de a gândi, a modului de a calcula, a modului de a învăța, a modului de a crea întreprinderi, a modului de a privi rolul statului, a modului de a produce, a modului de a măsura productivitatea muncii, a modului de a măsura, de pildă, valoarea patrimoniului. Noi știm valoarea patrimoniului ca pe vremea lui Ceaușescu. Valoarea patrimoniului este valoarea adăugată a produsului în funcție de segmentul de piață și de calitatea managementului. Aceasta este valoarea dinamică, cea care produce efect, produce eficiență și aș putea să vă dau nenumărate noțiuni care sunt răsturnate în fața unei revoluții. Dar noi știm din istorie că fiecare revoluție este urmată de o restaurație și trăim această penibilă situație de astăzi, că de 7 ani de restaurație, astăzi este vârful restaurației când i se judecă abaterile în raport cu niște norme desuete, ca să întrebuințez numai eufemisme. Este vorba de norme ale unui regim odios pentru care a avut loc revoluția și s-au răsturnat etaloanele. În asemenea condiții, de ce noi astăzi gândim după normele vechi, de ce vrem să facem o restaurație originală, nu numai după 7 ani, ci continuu și acum să o întărim numai. Rezultatul faptului că a scăzut producția, parcă aud și astăzi, în raportul pe care îl face domnul profesor Bogdan, dacă sunteți amabili. Probabil că va spune din nou că producția este sub capacitatea noastră, de asemenea, spune că investițiile sunt. Evident, fără capital și capital străin nu poți face investiții. Ce mai spune domnia sa ? Că productivitatea nu e legată de producție și de salarii și de aceea explodează prețurile. Știm treaba aceasta. Acesta era defectul comunismului. De asemenea, rolul statului trebuie discutat. L-a expediat repede domnul profesor Bogdan, că opoziția nu ia în considerare statul. Are un rol foarte important și într-o economie de democrație consolidată și într-o economie de piață particulară, dar e altul, nu e acela care era înainte. (Aplauze) Eu nu am să vă răpesc atenția, dar aș vrea să vedem că ceea ce s-a prezentat astăzi aici este plin de învățăminte. Istoria întotdeauna ne învață ceva dacă știm să învațăm ceva din ea, și anume, cred că vom învața cum să votam și cui să dăm votul în alegerile viitoare (Aplauze de dezaprobare).

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Doamnelor și domnilor colegi, conform regulamentului, înainte de a trece la adoptarea legii, trebuie să dau un răspuns, apărându-l pe domnul președinte al Senatului Oliviu Gherman, sper să nu se supere domnul senator Popescu Necșești.

 
 

Domnul Adrian Popescu Necșești (din bancă) :

Am întrebat, aștept răspuns.

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Atunci, vă răspund. Prioritatea la luarea de cuvânt a domnului ministru este înscrisă în regulamen, pentru că inițiatorul proiectului de lege pe care îl dezbatem astăzi este Guvernul, iar domnul ministru a susținut în acest sens proiectul de lege pe care îl avem aici. Parte a discuțiilor este, firește, raportul prezentat de către Curtea de Conturi.

Înainte de a trece la dezbaterea pe articole a proiectului de lege, are cuvântul reprezentntul Guvernului, domnul ministru de stat Florin Georgescu.

 
 

Domnul Florin Georgescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Suntem la o prima încercare de a dezbate un proiect de lege referitor la exercițiul bugetar al unui an financiar și acest lucru probabil că va contribui la o mai bună conturare a direcțiilor, a coordonatelor și a conținutului care trebuie să guverneze asemenea discuții.

Așa cum mulți dintre cei care au luat cuvântul au spus dar totuși prea puțini față de importanța problemei, vreau să subliniez acest lucru, astăzi, de fapt, avem o analiză pe bază de bilanț financiar, dacă vreți, a unei politici, a unei guvernări, a unui set de măsuri și de acțiuni de natură economico-financiară și trebuie ca împreună, dumneavoastră cu cei care le-au inițiat și aplicat la vremea respectivă, precum și cu forțele celelalte din statul de drept să decideți dacă există învățăminte care trebuie trase și aplicate pentru a fi evitate greșelile în viitor, dacă un gen de politică sau altul e bun și care sunt consecințele, care sunt efectele unei asemenea guvernări, ale unui asemenea program economic. Dacă vrem să ne sustragem de la răspunderea comparării politicilor cu efectele pe termen atât imediat, dar și pe termen mediu și lung, cu consecințele care se manifestă în timp, dintr-o acțiune sau alta, înseamnă că nu vrem să luăm parte la asumarea responsabilității politice, ci numai la împărțirea avantajelor vieții politice.

Într-adevăr, eu mă aflu în situația de a prezenta un cont de execuție a unui buget, a unor politici economice care nu au aparținut Guvernului din care eu fac parte. Eu, la vremea respectivă, eram director undeva în municipiul București. Nu aveam nici o problemă, nici un amestec, nici o tangență cu măsurile de politică, ci pe un anumit tronson al controlului financiar, aplicam și căutam să implementăm legea așa cum ea fusese aprobată de forul legislativ, la propunerea Executivului vremii respective, ca să punem lucrurile la punct față de afirmațiile, de obicei, în același stil ale domnului Adrian Severin, eclectice și cu tentă de a denatura și de a confuziona auditoriul. Totuși, trebuie să menționăm faptul că această fugă de dezbaterea pe fond a cauzelor unui anumit tip de exercițiu financiar bugetar, cred că este destul de concludentă față de responsabilitatea pe care vor să și-o asume unii sau alții, în raport cu politicile și cu măsurile promovate la un moment sau altul. Exercițiul bugetar nu este un factor independent, ci el este o oglindă, un reflex sintetizare. Or, tocmai aceste lucruri de fond sunt în dorința celor care au guvernat sau care sunt într-o anumită formațiune politică de coaliție cu respectivii sunt deci vizate pentru a fi evitate, în dorința de a se analiza simplu numai o comparație între venituri și cheltuieli ca și când acelea ar fi fost un dat. Ele nu sunt un dat, ele sunt o consecință, ele sunt un efect. Ele sunt determinate de un anumit gen de politică. Deci, trebuie discutată pe fond politica economică și, ca un reflex al acesteia, contul de execuție bugetară, pentru că am impresia că cei care au vorbit de la acest microfon, dar îndeosebi cei care au guvernat și au într-un fel tangență mai apropiată cu subiectul dezbaterii, confundă două noțiuni. Este și scuzabil, nefiind de strictă specialitate vorbitorul care a aparținut Guvernului ‘90 și ‘91 și, repet, prin modul eterogen cum a prezentat lucrurile a dovedit confuziile care le posedă în așa numitul "bagaj teoretic" și care au guvernat, practic, în tot timpul exercițiului ‘90-’91, acea așa-zisă reformă care a condus la efectele economice pe care le-am menționat și eu, dar și distinșii vorbitori. Aici este vorba de confuzia între aprob area contului de execuție bugetară și descărcarea de gestiune. Tot solicita dânsul anumite dezbateri teoretice pentru a se clarifica anumite noțiuni cu conținut economic. Noi credem că a avut intenția de a lua parte la acele dezbateri ca și cursant, nu ca un anumit gen de lector, pentru că nu este cazul. Nici ca pregătire și nici ca ceea ce s-a dovedit a cunoaște în procesul de guvernare. Deci, a aproba un cont de execuție, nu înseamnă a avea și descărcare de gestiune pentru contul respectiv. De aceea am văzut nerăbdarea cu care se dorea să se ajungă: "domnilor, noi propunem să se aprobe contul". Da, se aprobă astăzi, dar descărcarea de gestiune pentru ce s-a întâmplat atunci, nu față de norme așa-zis desuete, socialiste, domnule senator, ci față de legislația existentă în momentul respectiv, deci, descărcarea de gestiune poate să intervină într-o lună, într-un an de la expirarea exercițiului sau în 20 de ani sau niciodată, până nu se recuperează toate pagubele, toate prejudiciile aduse avutului public, atât cel din zona privată a statului, cât și din zona proprietății publice a statului. Asta pentru ca să lămurim de la bun început aceste noțiuni și poate a-i crea o anumită liniște, de un anumit gen domnului deputat.

Sigur, discursul s-a bazat pe faptul că în platforma PDSR, în acest moment, ar fi măsuri care ar conduce la scăderea nivelului de trai, în timp ce generoșii guvernanți din perioada respectivă au fost atât de abili și atât de inventivi încât au asigurat numai lapte și miere pentru populație. Este un lucru complet iluzoriu care trebuie arătat. (comentarii în băncile PD) . Văd că deranjează că repet mereu acest lucru, dar poate că se va reține într-o anumită perioadă justețea celor afirmate, cu cifre și nu cu afirmații nefondate. Deci, modul cum s-a procedat la momentul respectiv, eu am menționat foarte clar, am subliniat chiar, îl va judeca istoria dacă a fost bine sau nu, să acordăm toate acele facilități. Poate că și eu să fi fost în locul dumnealui aș fi procedat la fel sub presiunea socială, sub tensiunile acumulate, cum s-a precizat, în deceniul al 9-lea al acestui secol indeosebi. Deci, nu judecăm justețea și oportunitatea măsurilor, ci arătăm faptul că nu mai este posibil, sub aspectul resurselor de care dispune această țără, dacă vrem ca ea să fie în continuare suverană, independentă și liberă în deciziile economice, politice și sociale, nu mai este posibil sub aspectul acestor resurse, spun, să realizezi asemenea relaxări de natură economico-financiară și compensări pentru diferite segmente ale populației, deși nivelul la care se trăiește este încă destul de precar. Sunt multe segmente ale populației care se confruntă cu greutăți deosebite, dar printr-o mai bună repartizare, să spunem, a sarcinii fiscale și acea introducere a impozitării veniturilor globale va fi de mare ajutor în acest sens pentru a impozita pe cine trebuie și a distribui în mod unitar, uniform, în raport cu veniturile realizate, povara fiscală, să spunem... Mai sunt și alte mecanisme de stimulare a inițiativei private ș.a.m.d. prin care se asigură oportunități de venituri mai mari și nu în mod demagogic, pentru că dacă luăm un anumit program, publicat acum un an și ceva într-un ziar, care vă spun eu cum îi zice, vă spun azi cum îi zice, ziarul AZI, care s-a privtizat de o anumită manieră, veți vedea că acolo sunt anumite măsuri care sunt în concordanță cu ce scrie în manualele de economie politică capitalistă. Dar, probabil că acum, apropiindu-se alegerile și văzând formațiunea politică respectivă, severitatea cu care electoratul a sancționat în 1992 amatorismul, diletantismul și reaua credință, de multe ori, a guvernării respective, caută să intre în grații, promițând din nou pâinea de 20 de lei, oul de 5 lei, sigur, căutând să obțină un capital politic ieftin, ceea ce am spus că este contraproductiv pentru stabilitatea, pentru coerența înțelegerii drumului pe care s-a înscris țara noastră și, practic, nu face decât să atenteze la stabilitatea acesteia și la soliditatea finanțelor publice și a monedei naționale, pentru că asemenea măsuri nu se mai pot aplica, date fiind noile mecanisme în care funcționează economia pe de o parte, iar pe de altă parte numai niște împrumuturi fabuloase ar putea să mai permită introducerea unor subvenții care să genereze o îndatorare peste limitele accesibile, peste limitele suportabile ale țării. Deci, nu dorim reducerea nivelului de trai, ci dorim un nivel de trai decent în raport cu resursele posibil de suportat de către economie, în condiții de stabilitate și de raționalitate a gradului de îndatorare a țării.

Sigur, se spunea acolo, undeva, că Guvernul Român nu s-a plâns de moștenire. Dar era și culmea să te plângi după ce ai primit o moștenire de 1,800 miliarde în rezerva valutară a țării, care, a fost consumată pe importuri inutile, pe importuri care nu încurajau producția internă (aplauze în băncile majorității parlamentare). Capacitățile acestea de producție puteau să producă în momentul respectiv dacă cumpăram materii prime și nu produse manufacturate ca să golim toate depozitele Occidentului și altor domenii de activitate, la prețuri mult supraevaluate în acel moment și să, vă rog să rețineți doamnelor și domnilor parlamentari, să mai îndatorez și țara cu două miliarde plus încă un miliard nereflectat la datoria publică, acreditive și importuri deschise de Banca Română de Comerț Exterior în care era la acel moment președinte un anumit domn și domnul deputat era membru în Consiliul de administrație; 888 milioane de dolari care se plătesc astăzi de către dumneavoastră fără să fie reflectați în contul datoriei publice și fără să știe contribuabilul că a consumat sau că ar fi vrut să consume în proporție de masă anumite produse care, de fapt, au reprezentat surse de câștiguri și de îmbogățire peste noapte, în mod inechitabil a unor anumite persoane și grupuri de interese ale vremii respective.

Noi sigur că înțelegem disperarea și spiritul de confuzie în care se află unii dintre cei care au guvernat atunci, dar să știți că TVA s-a introdus la timpul programat, deci în 1993 trebuia să se introducă, liberalizarea adaosului comercial trebuia să se facă potrivit acordului SAL, împrumutul de ajustare structurală cu Banca Mondială, aprobat de Parlament în ianuarie 1992 și trebuia să se producă undeva în cursul anului 1992, nu a fost posibil. Trebuie să recunoașteți, nu ați putut datorită anumitor situații din climatul politic, compensarea globală, înțeleg că totul vi s-a impus de sus și atunci dumneavoastră spuneți așa:"domnilor, noi am asigurat un nivel de trai foarte bun, dar să știți că prin măsuri politice pe care nu ni le asumăm, ele au fost impuse".

Deci, dumneavoastră vreți să luați numai avantajele. Spuneți așa: "Am avut un nivel de trai foarte bun atunci și dacă mai ne alegeți pe noi vă mai asigurăm odată mijloacele de trai și puterea de cumpărare respectivă". Dar, când o luăm la bani mărunți să vedem prin ce mijloace ați realizat dumneavoastră chestiunea respectivă, politic nu le asumați și spuneți că v-au fost impuse toate. V-au fost impuse compensările globale, v-au fost impuse amânările de TVA, liberalizarea adaosului comercial și așa mai departe.

Domnilor,

Haideți să fim serioși și să fim responsabili în ceea ce privește afirmațiile și potențialul de care dispunem atât sub aspect al pregătirii profesionale...

 
 

Domnul Cristian Dumitrescu (de la balcon):

Domnule președinte,

Rugați vă rog vorbitorul să intervină și să răspundă la întrebările care s-au pus, că bate câmpii pe lângă subiect....

 
 

Domnul Florin Georgescu:

Domnule senator,

Eu aici nu iau decât idei care au fost ridicate de distinsul domn deputat și de ceilalți colegi ai dumneavoastră ...

 
 

Domnul Cristian Dumitrescu:

O discuție din aceasta nu face domnul Adrian Severin....

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Domnule Dumitrescu....

O secundă, domnule ministru...

Domnule senator,

Vă rog să nu mai luați microfonul fără acord! Vă rog să fiți disciplinat!

Domnule ministru, poftiți.

 
 

Domnul Florin Georgescu:

Vă mulțumesc frumos, domnule președinte.

Sigur, eu înțeleg și rațiunile care stau la baza lipsei de dorință pentru ca acest organism independent profesionist autonom, numit de dumneavoastră în baza unei legi aprobate de dumneavoastră, deci, nu doriți să controleze modul cum se privatizează în România, modul cum se face transferul din proprietatea publică a statului în mâini private pentru că, sigur, s-au mai astupat supapele și breșele prin care unii, în perioada respectivă, au venit și au beneficiat într-un mod nu tocmai fair-play, ca să vorbim eufemistic, de anumite lipsuri în prevederile legale. Pentru că ce s-a întâmplat, doamnelor și domnilor parlamentari, în 1990 și 1991? S-au distrus toate elementele cadrului juridic demodat, desuet, aparținând vechiului regim, dar dintr-o lipsă de voință politică nu s-a mai pus nimic la loc, decât foarte greu și foarte târziu pentru a fi posibil orice, pentru că pescuind în ape tulburi, normal că cei mai agresivi - să spunem în sensul bun al cuvântului - au reușit să acumuleze averi pe care nivelul de pregătire și de implicare economică nu le justifică.

Iată, din ceea ce a constatatat Curtea de Conturi, BRCE a acordat în 1991 credite în valută de 3,4 milioane de dolari, fără nici o garanție materială, contrar normelor și legislației - deci, asta constată Curtea, domnule deputat, încălcarea legilor. Noi nu spunem, domnule, de ce a dat credit trustului "Azi"... (Replică din sala a domnului Adrian Severin, rumoare, vociferări).

 
 

Domnul Adrian Severin (din sală):

Te rog frumos să nu mă induci dumneata în eroare... Nu-i așa.

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Domnule deputat,

Și dumneavoastră ați vorbit despre vaci...! (Ilaritate).

 
 

Domnul Florin Georgescu:

Domnule președinte,

Fiecare vorbește despre ce se pricepe. (Ilaritate, aplauze).

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Da, sigur...

 
 

Domnul Florin Georgescu:

Deci, v-aș ruga să-mi permiteți să continui pentru că acestea sunt constatări care trebuie cunoscute de distinșii domni parlamentari, pentru că măsurile de politica economică, cum vă spuneam, au reverberații, consecințe și reflecții în exercițiul bugetar, în contul de execuție bugetară.

Dacă s-a privatizat un anumit trust de presă, după doi ani de zile, după ce a absorbit din sistemul bancar 3,4 miliarde. 3,4 miliarde acestea trebuiau să meargă la agricultură, să crească șeptelul, cum bine zice domnul deputat poate că trebuiau orientate în altă zonă de activitate, nu să fie date unui grup de interese care n-a garantat cu nimic, și după aceea, după doi ani, în 1993, le-a privatizat, și acum sunt în proprietate privată și banca, dacă ne ducem în bilanțul ei, are acolo, în activ, niște credite care nu se rambursează... (Aplauze)

 
 

Domnul Ionel Aichimoaie (din sală):

Unde sunt grupuri de interese?!... Vorbiți de "Agricola Bacău"...! Voi vorbiți de grupuri de interese?!.... (Vociferări, rumoare).

 
 

Domnul Ion Solcanu:

O secundă...! Domnule senator, vă invit să vă păstrați calmul, domnilor colegi...

Din sală:

În condițiile astea nu se poate...

 
 

Domnul Florin Georgescu:

Eu, domnule președinte, vă mulțumesc, nu am făcut altceva decât să citez din constatările Curții de Conturi. Dumneavoastră, dacă aveți alte constatări, vă rog să le faceți publice, potrivit legii.

Deci, eu v-aș ruga să înțelegeți că în spatele acestei atitudini de a îndepărta Curtea de Conturi și implicit celelalte organisme ale statului, Ministerul de Finanțe, Garda Financiară, Poliție și așa mai departe, de procesul privatizării, înseamnă că totuși se confirmă percepțiile noastre că există o dorință de a se transfera rapid, dar fără contraprestație, fără contrapondere valorică proprietatea de stat în mâinile unui anumit grup de interese. Și aici, putem să coroborăm, putem să coroborăm ce? Modul cum a fost elaborată Legea nr.58 din 1991 de anumită firmă care a luat și dolari să facă o asemenea legea, plătiți nu de mine, ci de știti dumneavoastră cine. Doi: lipsa de informare a populației pentru a subscrie cu acele carnete de certificate, care concomitent s-au strâns în anumite mâini, pe care le știți și dumneavoastră la fel de bine ca mine, și cu această dorință de a se vinde totul pe o marcă, fără a pune nici un fel de preț pe contravaloarea a ceea ce se obține din această avuție națională construită prin eforturile și energiile tuturor cetățenilor țării. În folosul cui să vindem cu o marcă? De ce vrem ca privatizarea să fie numai un act politic. Să dăm. Cui să dăm? Și nu și comercial. Să încasăm din aceste active pe care le are țara pentru a restructura, pentru a retehnologiza ceea ce este nu tocmai la modă și nu competitiv, și să le privatizăm și acelea, dar obținând sume importante și aducând, într-adevăr, motivație și management în economie.

Vreau să vă spun că s-au prezentat și cifre eronate aici, tocmai din, probabil, lipsa de dexteritate în a opera cu cifrele statistice. Anul trecut, deficitul balanței comerciale a României a fost de circa 1,4-1,5 miliarde, iar în 1990, ce vă spunea distinsul domn deputat, a fost de 3,5 miliarde. Dacă 1,5 este mai mare de două-trei ori de cât a zis dânsul, decât 3,5 miliarde, eu înseamnă că sunt de acord cu afirmațiile prezentate de la această tribună.

Vreau să se cunoască foarte bine cum au stat lucrurile.

S-au consumat 1,8 miliarde, s-au mai împrumutat guvernanții de atunci, din 1991-1992, încă 2,2 miliarde, care s-au dus pe consum neproductiv. În următorii ani, în următorii trei ani de zile, 1993-1994-1995, acest guvern nu s-a împrumutat pentru că nu a existat nici cadrul de finanțare internațională necesar, decât cu 1,6 miliarde, din care 0,6 miliarde pe proiecte de infrastructură, nu pe import de cămăși, toată aparatura electronică gen ‘85 cumpărată la prețuri de ‘91. Știți dumneavoastră, când se negociază probabil că se mai și obțin anumite avantaje, și numai 1 miliard bani pentru balanța de plăți, din care jumătate au fost orientați la rezerva valutară a statului. Deci, sunt bani în cămara valutară a statului, care nu au fost cheltuiți și reprezintă element de încredere pentru oprirea deprecierii accelerate a monedei. Pentru că a eroda moneda într-un ritm accelerat înseamnă a eroda puterea și independența unui stat. Poate se vrea și așa ceva, dar nu de către noi.

Referitor la modul cum un alt domn distins senator acuza Curtea de Conturi și chiar pe noi, Guvernul, că gândim în termenii vechiului regim prin comparație între standardele, normele juridice și mecanismele de atunci și ceea ce s-a întâmplat ulterior, doresc să infirm o asemenea abordare și acuză pentru faptul că vă rog să știți și dacă aveți disponibilitatea să luați legătura cu tehnicienii, cunoscând că și dumneavoastră ați predat anumite metode într-o anumită perioadă, la un anumit institut... acum, sigur, s-au mai schimbat cărțile, au apărut cărți noi, pe care noi vi le punem la dispoziție deci metodele de evaluare sunt metode racordate la standardele internaționale, bazate pe activul net actualizat, bazate pe capacitatea de profit a întreprinderii, bazate pe ajustări în funcție de datoria pe care o are întreprinderea - de aceea s-a și venit cu acea precizare în Legea nr.55 de a se restitui până la 60 la sută din sumele încasate pentru plata datoriilor și pentru modernizări tehnologice, investiții, deci, lucruri care stimulează o reformă în interes național, o reformă bine concepută, coerentă și, care, poate asigura premise de bunăstare și de creștere a nivelului de trai pe termen scurt și mediu. (laritate, aplauze)

Însă, cu aceasta închei aceste promisiuni care se fac de la această tribună sau prin mijloacele de informare în masă, că este posibil - cu asta vreau să închei și să subliniez sensul în care am arătat măsurile de politică economică.

Repet, nu putem să judecăm că a fost bine sau rău și nu intenționăm să anulăm anumite facilități date atunci. Din contră, noi le-am amplificat, subvenții la medicamente, subvenții pentru agricultură, Legea nr.83 este din 1993, nu din 1991, dar date și alocate pe un mecanism coerent, pe un mecanism care să permită a subvenționa și a stimula acolo unde a gândit legiuitorul că este de acord.

Istoria va judeca dacă se putea și altfel. Poate nu se putea. Ceea ce am criticat, este adevărat și aceasta continui să o fac și o susțin chiar într-un dialog cu dumnealui sau cu oricine altcineva, este promisiunea populistă și demagogică de a spune că astăzi, ar mai fi posibil să se facă așa ceva dacă forța X sau Y ar veni la guvernare. Acest lucru trebuie să fie cunoscut de toată populația, că nu mai este posibil așa ceva, că ar însemna un buget numai de subvenții și altfel să renunțăm la toate serviciile publice, armată, interne, justiție, sănătate, educație și așa mai departe și numai printr-o reformă care are, în cazul nostru și acum, are sprijinul Fondului Monetar Internațional, al Băncii Mondiale, care au venit și au acordat credite României și au acordat credibilitate internațională, România a atras 500 de milioane de dolari - o jumătate de miliard - pentru a plăti datoriile din 1990-1992. Știți cât plătim datorie publică în acest an? 1,3 miliarde - 1,4 miliarde, la anul se vor plăti 1,6 miliarde. De ce? Filozofia greierului: vara risipim și iarna cârâim! (Aplauze).

Deci, rugămintea mea este de a înțelege că singura cale de a apăra economia, finanțele publice și moneda, o reprezintă o politică coerentă în acest sens al accelerării privatizării, stimulării exporturilor și o restructurare reală în economie, pe care am lansat-o pentru că altfel organismele financiare, care sunt cel mai bun arbitru, nu ar fi acordat sprijin financiar și tehnic, asistență în continuare acestui guvern și politicii sale.

Restul, v-aș ruga, doamnelor și domnilor, să înțelegeți că sunt numai doctrine, teze, discursuri înfierbântate atât datorită temperaturii de afară, cât și campaniei electorale, cât și anumitor confuzii, care, sperăm, în cursul seminariilor prezidate de domnul profesor Bogdan, de noi, guvernanții, să ajutăm și pe cei care au guvernat în 1991 să înțeleagă mai bine sensul și conținutul reformei.

Vă mulțumesc. (Aplauze).

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Invit pe domnul președinte al Curții de Conturi, pentru 4 minute, să răspundă la diversele aspecte puse pe parcursul luărilor de cuvânt de distinșii colegi parlamentari.

 
 

Domnul Ioan Bogdan:

Este real aspectul de caracter istoric al raportului nostru, dar vreau să vă asigur că n-am inclus nimic în raport care să nu aibă valoare de - știu eu - fundamentare a deciziilor în continuare.

Avem disponibilitatea de a pune la dispoziție și teoreticieni și practicieni pentru clarificarea aspectelor legate de privatizare și consider că este necesar un asemenea dialog pentru că este o problemă vitală pentru țară.

Noi nu am prins în raport evaluări nevinovate. Noi înțelegem, cunoaștem ceea ce înseamnă o evaluare și noi ne-am referit, ca să nu fie nici o confuzie - Curtea nu se amestecă la evaluarea patrimoniului după prețul de piață. Curtea s-a referit... și subevaluările de care vorbim noi sunt subevaluări cu care s-a pornit procesul de privatizare. Eu cred că sunteți de acord cu mine că asemenea lucruri nu mai trebuie să se întâmple. Pornirea trebuie să fie corectă, iar prețul de piață care se obține este o altă chestiune, dar el trebuie să fie negociat și stabilit pe o bază reală. Nu mai pot rămâne în afara negocierii, cum spuneam, hale, investiții, instalații. Ele trebuie să fie suportul cu care se pornește în tranzacții.

În legătură cu aspectul dacă privatizarea este act politic și atât, sper să nu supăr pe distinsul domn deputat Severin. Probabil că n-am suficientă dreptate, dar vreau să-mi spun un punct de vedere: e real o voință politică, e reală această chestiune, dar în același timp este un proces economic și financiar și aș vrea să vă spun că pe parcursul a 10 ani, în Anglia, Curtea de Conturi a Angliei a prezentat 17 rapoarte și fiecare raport s-a încheiat cu următoarea frază: "Privatizarea în această perioadă a contribuit la bugetul de stat cu... suma respectivă". Și, mie mi se pare, că este un concept care trebuie să fie acceptat pentru că nimeni nu vrea privatizare de dragul privatizării, ci privatizare care să scoată economia României și să o ridice la valorile pe care le așteaptă cetățenii.

În legătură cu dividendele, iarăși n-aș vrea să rămână nici un dubiu. Sigur că legea spune așa cum s-a spus aici, dar noi am constatat capital subscris și nevărsat după 3-4 ani. Or, nu mai poți să dai dividende 3-4 ani dacă nu s-au îndeplinit obligațiile prevăzute în contract.

Din sală:

Inexistent.

 
 

Domnul Ioan Bogdan:

Inexistent.

În legătură cu contractele, de asemenea, suntem profesioniști. Noi nu ne amestecăm în relațiile între părțile contractuale. Nu avem o asemenea competență. Dar cred că Parlamentul n-ar trebui să treacă ușor peste această chestiune, pentru că contractele care s-au făcut și care sunt în rapoartele noastre sunt încheiate cu erori grave și se știe că acestea sunt greu de corectat. Măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, să se trezească cei care sunt implicați și să ia măsuri ca să asigure o contractare în condiții corecte.

În legătură cu abaterile de la norme, vreau să ne considerați și oameni de caracter și profesioniști. Noi nu am verificat și nu am pus nimănui în sarcină ceva vizavi de normele de dinainte de 1989. Tot ce am făcut noi am făcut prin filtrul unui discernământ poate dus până la limitele practic imposibile.

Și ultima chestiune, s-a spus aici că eu aș fi vorbit de rolul statului dinainte de 1989. Am și eu o pregătire, dacă îmi îngăduiți să spun, și o pasiune pentru această chestiune. Eu am vorbit de statul de drept și de modul în care țările dezvoltate..., către care avem noi ochii deschiși și vrem să luăm ce-i bun de la ei, ce fac ei în legătură cu obligațiile statului de drept față de economie, de finanțe.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Trecem la aprobarea pe articole a proiectului de lege.

Titlul legii. Dacă sunt observații? (Domnul Adrian Severin se îndreaptă spre microfon).

La titlul legii?! Nu, nu domnilor colegi...

 
 

Domnul Adrian Severin:

Domnule președinte.... Dați-mi voie să vă spun....

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Tocmai...

 
 

Domnul Adrian Severin:

Tocmai, sigur că da...

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Deci, dacă aveți observații la titlul legii...

 
 

Domnul Adrian Severin:

Îmi dați voie să vă spun?!..

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Păi, tocmai, vă invit.

 
 

Domnul Adrian Severin:

Deci, domnule președinte, eu vă cerusem, conform Regulamentului, un drept la replică, față de insultele și minciunile rostite aici de domnul Florin Georgescu. Nu mi l-ați acordat. În capul dezbaterii acestei legi vreau să-i spun domnului Florin Georgescu, cuvintele lui....

 
 

Domnul Florin Georgescu (din loja Guvernului):

Eu nu v-am menționat numele....

 
 

Domnul Adrian Severin:

...M-ați menționat de mai multe ori... cuvintele lui Titulescu, și anume: "Să știți, domnule- nu spunea dânsul Florin Georgescu, dar o spun eu- că eu prefer să fac reforma așa cum știu eu, decât așa cum nu știți dumneavoastră". Iar pe de altă parte, să nu confundați golănia cu inteligența. Golănia nu salvează România ! (Râsete, aplauze).

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Aceasta este o observație a domnului deputat la titlul legii. (Ilaritate, rumoare).

Deci, dacă nu există alte observații, supun votului....

 
 

Domnul Florin Georgescu (din loja Guvernului):

Solicit drept la replică....

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Nu, vă rog, domnule ministru...

Dacă nu există alte observații la titlul legii, supun votului titlul legii.

Cine este pentru adoptarea titlului legii? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă rog să numărați. Nici un vot împotrivă.

Abțineri? 2 abțineri.

Deci, cu două abțineri a fost adoptat titlul legii.

Art. 1. Dacă există observații? Nu există observații.

Supun votului dumneavoastră art. 1.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abțineri? 5 abțineri.

S-a aprobat art. 1.

La art. 2 dacă există observații. Nu avem observații.

Supun votului dumneavoastră art.2.

Cine este pentru adoptarea art. 2 ? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abțineri? 8 abțineri.

Cu 8 abțineri este adoptat art. 2.

Art. 3. Observații? Vă rog.

 
 

Domnul Florin Georgescu:

Domnule președinte, vreau să vă informez.... (Rumoare).

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Conform Regulamentului, inițiatorul are dreptul să intervină la dezbaterea unui articol.

 
 

Domnul Florin Georgescu:

Vreau numai să vă expun motivația pentru care s-a inclus acest articol, pentru ca atât Curtea de Conturi, cât și celelalte instituții abilitate de lege să exercite controlul, să-și poată executa verificarile, potrivit competențelor ce le revin, dar să acorde atenție și acelor exerciții bugetare, pentru că ne-am convins cu toții, domnilor, că "hoția nu salvează România".

 
 

Domnul Ion Solcanu:

Dacă nu există alte observații la art. 3, supun votului dumneavoastră art. 3.

Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abțineri? Vă rog, să numărați. 7 abțineri.

Cu 7 abțineri a fost adoptat și art. 3.

Proiectul de lege în totalitatea sa.

Cine este pentru adoptarea proiectului de lege? O secundă, totuși. Conform art. 38 din Regulament, trebuie să convenim asupra modalitații de vot.

Propun vot deschis prin ridicare de mână.

Deci, conform art. 38 trebuie să stabilim procedura de vot, modul de vot. Vă propun vot deschis.

Cine este pentru prin ridicare de mâini? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abțineri? Nici o abținere.

Deci, s-a convenit asupra procedurii de vot.

Cine este pentru adoptarea proiectului de lege discutat? Vă mulțumesc.

Cine este împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Cine se abține? Vă rog să numărați.

Deci, cu 17 abțineri este adoptat proiectul de lege.

 
Modificare program de lucru: 6 iunie 1996 - ședință comună

Stimați colegi,

Următorul punct al ordinii de zi, dezbaterea proiectului de Lege privind contul general anual de execuție a bugetului de stat pe 1992, dacă sunteți de acord să-l discutăm mâine dimineață.

Deci, supun votului dumneavoastră.... (Vociferări).

Tocmai de aceasta convenim ședință comună.

Supun votului dumneavoastră continuarea dezbaterilor proiectelor de lege aflate pe ordinea de zi de astăzi, cu punctul 5, dezbaterea proiectului de Lege privind contul general anual de execuție a bugetului de stat pe 1992, mâine, în plenul celor două Camere, începând cu ora 8,30.

Vă rog să vă pronuțați prin vot. Vă mulțumesc.

Împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abțineri? 6 abțineri.

Deci, cu 6 abțineri continuăm dezbaterile mâine dimineață, la ora 8,30.

Vă mulțumesc.

(Ședința s-a încheiat la ora 18,05.)

   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 20 iunie 2019, 6:08
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro