Plen
Ședința Camerei Deputaților din 21 mai 2001
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-05-2022
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2001 > 21-05-2001 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 21 mai 2001

4. Dezbaterea raportului Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.133/2000 privind învățământul universitar și postuniversitar cu taxă (amânarea votului final).
 
consultă fișa PL nr. 457/2000

Domnul Valer Dorneanu:

................................................

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 133/2000 privind învățământul universitar și postuniversitar cu taxă.

Vă rog să urmăriți raportul Comisiei de mediere. La pct. 1, cel referitor la art. 1 comisia ne propune textul Senatului.

Dacă aveți observații la textul Senatului? Poftiți, domnule deputat.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Acest proiect de lege trebuie foarte bine cântărit, respectiv acest raport de mediere, prin prisma a ceea ce spune Constituția la art. 32, alin. 4: "Învățământul de stat este gratuit, potrivit legii". Deci, aceasta este legea care pune în discuție, practic, existența sau inexistența gratuității în învățământul de stat.

Noi înțelegem ca o excepție, dar când excepția devine regulă, nu mai știm ce se întâmplă și ce sens au cuvintele. De aceea, domnule președinte, în ce mă privește, cred că trebuie să ne sprijiniți în calitatea dumneavoastră de jurist spre a vedea dacă nu încălcăm cumva Constituția și n-aș vrea să fac o asemenea greșeală, aș zice eu, sfătuit chiar de dumneavoastră.

Deci, v-aș cere îngăduința să ne spuneți în ce măsură acest text mai este sau nu valabil din Constituție.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat, vă aduc la cunoștință că nu mai sunt președinte Consiliului legislativ ca să vă ofer avize, sunt președinte de cameră și trebuie să conduc lucrările, nu să vă răspund dumneavoastră întrebărilor constituționale.

Dar vă amintesc că suntem în mediere și noi aici putem să propunem textul Senatului, al Camerei Deputaților sau eventual un text comun.

Poftiți, domnule deputat.

Domnul Nicolae Napoleon Antonescu:

Mă numesc Antonescu Napoleon, sunt din Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport ca și domnul Stanciu și am fost în Comisia de mediere la care a fost și domnul Stanciu, dar dânsul nu a participat din motive obiective.

Vreau să vă spun că problema ridicată de domnul Stanciu a fost lămurită de n ori și la întâlnirea cu domnul președinte Iliescu și la Consiliul Național al Rectorilor și la Consiliul Legislativ. Pentru că problema este clară: scrie că învățământul de stat este gratuit, în condițiile legii. Iar Legea învățământului spune așa la învățământul superior: că învățământul superior, art. 171 mi se pare, "este gratuit, în limitele cifrei aprobate de Guvern și pe durata normală de studii". Deci, Guvernul nu poate să aprobe în funcție de buget un număr de locuri și în cazul anului în speță sunt 60.000 de locuri, iar restul de 110.000 – 120.000 de absolvenți trebuie să aibă altă soluție.

Soluțiile sunt două sau trei dacă vreți: să nu se ducă nicăieri, să se ducă la învățământul particular, care din păcate nu poate să absoarbă absolvenți de liceu decât în anumite domenii, și acestea sunt suprapopulate, științe economice, științe juridice, administrație publică tot juridică și unele socio-umane și foarte, foarte puțini în alte domenii. Problema care se pune este a celor care vor să facă învățământ și nu au locuri la cel de stat în alte domenii, cum ar fi: agronomie, arhitectură, medicină, toate științele inginerești. Înseamnă că acestora le iau orice șansă.

În al doilea rând, în toate țările din lume învățământul superior nu este gratuit. Repet: în toate țările din lume, inclusiv socialiste sau capitaliste, cum vreți dumneavoastră. Până și Bulgaria, acum două luni, a introdus o taxă de 100 dolari pentru fiecare student de la învățământul de stat, deci, în limita locurilor aprobate. În China sunt două salarii medii pe an, în Italia, Franța, în funcție de posibilități sunt peste 1000 dolari pe an, care nu acoperă. Deci, nicăieri în lume nu există învățământ superior gratuit.

Învățământul superior nu este obligatoriu. Deci, statul trebuie să sprijine, să ajute, mă rog, elevii, tineretul, să facă facultatea, dar o face în limitele în care poate.

În același timp, nu pot să iau dreptul celorlalți care vor să facă și au posibilitatea să nu facă acest învățământ. Mă rog, putem să facem altceva, să găsim niște soluții să-i ajutăm pe aceia cu taxă și domnul Stanciu știe bine că prin varianta Camerei Deputaților, care a fost aprobată, s-a permis ca o parte din cei cu taxă, fie să treacă pe locurile fără taxă rămase libere din diverse motive, de promovare, de exemplu, fie să primească burse, ceea ce este absolut o noutate.

Așa că eu cred că problema aceasta, din punct de vedere juridic, este absolut clară și ea este în conformitate cu ceea ce se practică în toate țările, inclusiv în Comunitatea Europeană în care vrem să intrăm.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

Domnul vicepreședinte Duvăz.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Mărturisesc că nu aveam intenția să iau cuvântul cel puțin aici la acest articol, dar din punctul nostru de vedere învățământul de stat este gratuit potrivit legii; este o prevedere expresă constituțională și nu un mod de a încerca să depășim această literă a Constituției, transformând învățământul de stat într-un învățământ cu taxe.

Există lege care permite înființarea învățământului superior și așa cum piața o cere, se dezvoltă un învățământ superior în termeni privați, cu taxe. Pentru învățământul de stat, și acesta a fost sensul celor care au elaborat această Constituție și până a o schimba trebuie să o respectăm, în primul rând, sensul era ca cei care au capacitatea și dorința să învețe, dar nu au bani în buzunar, să aibă cum să învețe. Cred că de la acest sens nu putem abdica, motiv pentru care orice fel de altă interpretare este absolut nepotrivită și făcută, dacă vreți, cu o rea-credință pentru încălcarea legii.

De altfel, observ cu mare surpindere că partidul de guvernământ care se declară social-democrat adoptă o soluție care a fost promovată, evident, de un partid care nu avea nimic comun cu social-democrația.

Cred că gratuitatea învățământului superior trebuie să fie cea care să confere posibilitatea și libertatea, liberul acces la învățământul superior al oricărui copil, provenit din orice fel de familie și mai ales din cele fără mijloace. Pentru aceasta avem învățământ de stat.

În rest, nu facem decât să încercăm, prin aceste prevederi legale, de fapt, să sprijinim interesele absolut onorabile și justificate adeseori ale profesorilor universitari, dar care au posibilitatea să predea și în școlile particulare și să oprim accesul oamenilor care n-au mijloacele materiale, chiar dacă vor să învețe și chiar să învețe bine.

În aceste condiții, interpretarea este nepotrivită și cred că în nici un caz ea nu poate fi făcută așa.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiți, domnule deputat.

Domnul Nicolae Napoleon Antonescu:

Nu vrea să intru în polemică și nici nu am să pronunț nume pentru ca să nu se ...

Deci, încă o dată vreau să spun: în toată lumea se promovează așa-zisa universitate antreprenorială. Deci, statul, în nici o țară din lume nu poate subvenționa universitățile 100%, ceea ce este cazul și în România. Universitățile în România sunt finanțate în proporție de 70% din bugetul de stat. Din banii de la buget se plătesc salariile pe 9 luni de zile. Deci, acesta este un prim aspect.

Al doilea aspect. S-a spus aici că dacă nu are posibilități trebuie să-i dăm drept să învețe. Bun. Și nu ocupă un loc la stat, nu plătește la particulari? Deci, trebuie să plătească.

Și în al treilea rând: vreau să vă spun că nicăieri în Europa, în toată Comunitatea Europeană, nu există universități particulare decât prin excepție.

Deci, atunci haideți să facem altceva, dacă vreți să fim social-democrați. Deci, să terminăm cu învățământul privat așa cum este în Franța, așa cum este în Italia, așa cum e în Spania, așa cum e în Anglia, așa cum e în Scoția, așa cum e în Suedia, terminăm cu ele și atunci ne zbatem să dăm de la buget 120.000 de locuri la învățământul superior și nimeni nu are nimic de spus.

Deci, de ce vedem numai o parte a monezii? Moneda are două părți. Deci, haideți să le vedem pe toate atunci. Pentru că dacă mergem pe această linie – repet – învățământul privat nu se justifică, pentru că nici o țară dezvoltată nu are astfel de lucruri, iar învățământul privat din America, unde am predat la o universitate privată nu are nimic de-a face cu învățământul privat din România.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

Invit toți deputații în sală pentru a vota acest amendament. Vă rog frumos, nu părăsiți sala.

Poftiți, domnule vicepreședinte.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulțumesc, domnule președinte, cu atât mai mult cu cât știu ce înseamnă să conduci o ședință și cred că n-ar fi potrivit, într-adevăr, să intrăm acum într-o polemică deschisă și să continuăm așa. Cu toate acestea, pentru că ați dat cuvântul după ce am luat cuvântul, trebuie să intervin și să fac următoarele precizări: nu dorim gratuitatea învățământului superior pentru a avea profesori prost plătiți, dar dacă Constituția acestei țări are o prevedere clară privind gratuitatea învățământului de stat, ea trebuie respectată ca atare și sigur ar trebui să ne gândim dacă nu trebuia să alocăm acolo mult mai multe resurse din puținele pe care le avem. Nu este o soluție să facem o amendare, dacă vreți, cenzitară, să facem un criteriu din capacitatea unuia de a plăti sau nu la învățământul de stat și nu cred că aceasta este soluția, chiar dacă trebuie să susținem un învățământ care până acum n-am reușit să-l susținem pe măsura nevoilor noastre. Cred că soluția stă în alocațiile bugetare și nu în introducerea învățământului pe scară din ce în ce mai largă, plătit în universitățile de stat.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Brudașca.

Domnul Damian Brudașca:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Îmi însușesc întru totul punctul de vedere al antevorbitorului, considerând că această formă de introducere în universitățile de stat a învățământului cu taxă ar constitui o formă de discriminare a instituțiilor de învățământ privat.

Pentru ca să fiu cât mai explicit am sentimentul că în felul acesta universităților de stat li se să posibilitatea să beneficieze de surse și de la bugetul de stat și, în același timp, să beneficieze și de alte surse, respectiv, prin instituirea taxelor pentru învățământul superior.

Prin urmare, noi nu facem altceva decât să subminăm activitatea învățământului privat, creând ab initio favoruri prin această lege învățământului de stat.

Cred că trebuie să ne limităm la prevederile constituționale și, așa cum spunea domnul vicepreședinte Duvăz, mai important este să suplimentăm resursele bugetare alocate învățământului de stat decât să creăm acest hibrid, această struțo-cămilă care nu este nici învățământ de stat propriu-zis și nici învățământ privat propriu-zis, în instituțiile statului.

Deci, îmi mențin și susțin punctul de vedere al antevorbitorilor favorabili ideii de a respinge acest proiect de lege care încalcă prevederile constituționale și creează discriminări ale instituțiilor de învățământ superior ale statutului față de cele ale sistemului privat.

Mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu vă mulțumesc.

Doamna deputat Andronescu, ministrul sănătății.

Doamna Ecaterina Andronescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Am venit în fața dumneavoastră cu dorința de a vă adresa rugămintea să votați acest proiect de lege, întrucât cred că este de natură să așeze instituțiile de stat și cele particulare într-un sistem competițional.

Consider că prin alocarea unui număr de locuri în învățământul de stat, care are capacitatea de a școlariza, nu facem altceva decât să oferim tinerilor care doresc să învețe un număr mai mare de locuri de muncă. Și cred că acest lucru nu este deloc de neluat în seamă, având în vedere faptul că România se plasează pe unul din ultimele locuri în Europa în ceea ce privește numărul de studenți la mia de locuitori. Și, în același timp, așa cum spuneam, învățământul privat, care este un învățământ cu taxă, ca și învățământul de stat, care, de data aceasta poate fi și cu taxă, intră într-o competiție directă și cred că fiecare parte nu are decât de câștigat.

Am pledat și la mediere și la discuția din comisia și din plenul Senatului pentru aprecierea cu aceeași unitate de măsură, întrucât cred că este de datoria ministerului să privească cele două forme de învățământ superior, de stat și privat, în mod egal și să aprecieze și să le aprecieze, așa cum spuneam, cu aceeași unitate de măsură, dată de respectarea standardelor de calitate stabilite de către Conferința Națională. Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc foarte mult.

Stimați colegi,

Ați auzit și părerile pentru și contra, supun votului dumneavoastră textul Senatului, propus de comisia de mediere în unanimitate.

Cine este pentru? Păstrați mâna sus, ca să putem 86 voturi pentru.

Împotrivă? 57 voturi împotrivă.

Abțineri? 1 abținere.

Cu 86 voturi pentru, 57 voturi împotrivă și 1 abținere, s-a adoptat textul Senatului.

La pct. 2, se propune text comun. Dacă aveți obiecții? Domnul Stanciu. Aveți și aliați, acum, până acum nu aveați...

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte,

Stimată doamnă ministru,

Camera a adoptat un text care a fost mult comentat, atât la Consiliul rectorilor și chiar la comisia noastră omoloagă de la Senat. Acest text, în esență, poate fi similar cu cel adoptat de Senat sau cu cel comun, pe care distinșii noștri colegi l-au găsit.

Acel procent, însă, de 25%, care era menționat în textul Camerei, avea un dublu rost, un dublu sens: o dată, că până la 25 %, senatele, cu de la sine putere, acordau acest număr de locuri, fără nici un fel de intervenție a ministerului; peste acest număr, însă, senatele trebuia să facă dovada posibilităților pe care le aveau, și logistice și de resurse umane, iar ministerul să aprobe. Textul comun elimină acest 25% și îi dă ministerului posibilitatea să aprobe, de la 0 până la 100%.

Din acest punct de vedere, am putea spune că textul comun este mai bun decât cel al Camerei. Unde, însă, textul comun, respectiv, cel al Senatului, suferă? Această limitare la 25%, în esența sa, când s-a aprobat la comisie, era un fel de modalitate de a ne asigura că învățământul cu taxă nu devine generalizat. În sensul că, să spunem, la 100 de locuri de la buget, anul acesta se dau 25 de locuri cu taxă. La anul, bugetul, cum spunea și distinsul nostru coleg aici – nicăieri, zice domnia sa, că nu mai este fără tax㠖 spune: 25 de locuri fără taxă și 100 cu taxă. Punând această limită de 25% din locurile bugetare, automat, această inversiune nu mai poate să o facă. Deci, noi ne putem trezi, prin buget, cu învățământ cu taxă.

Ca urmare, eu aș opta, din acest considerent, ca un mijloc de protecție, cel puțin în acest stadiu, ca textul Camerei să fie cel adoptat. Și să avem și pârghia, controlul ministerului, care este specificat, dar și pârghia de control, că nu vom ajunge în mod indirect, prin legea bugetului, la învățământ superior numai cu taxă sau preponderent cu taxă.

Vă rog să reflectați și să votați în consecință. Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiți, domnule deputat.

Domnul Napoleon Nicolae Antonescu:

Vreau să vă spun că, personal, eu sunt de acord, până la un punct, cu ce a spus colegul Anghel Stanciu, pentru că textul Camerei, într-adevăr, îți dă voie să aprobe ministerul, în funcție de condiții. Discuția care a fost la comisia de mediere și pe care și-a însușit-o majoritatea, cu un singur vot contra (deși, la început, au fost mai mulți pentru limitarea acestui procent, mă rog, 25%, 50%, 75%, 100%, cât vreți dumneavoastră, dar orice limitare de acest fel este arbitrară), și au căzut cu toții de acord, prin argumentații concrete, că limitarea (care ar trebui să fie valabilă și la învățământul privat) trebuie să se facă pe un singur criteriu: îndeplinirea standardelor CNA. Pentru că nu poți să lel îndeplinești, dacă mărești numărul de studenți, fie cu plată, fie fără plată, și nu îndeplinești celelalte criterii: bază materială, profesori ș.a.m.d. Pentru că, dacă nu se respectă aceste criterii, facultatea, fie de stat, fie particulară, nu poate fi acreditată.

Vreau să vă spun că, din păcate, mai mult de jumătate din universitățile care au primit acreditare de la CNA și sunt pe masa de lucru a Camerei Deputaților, a Comisiei pentru învățământ, tineret și sport și nu mai îndeplinesc aceste criterii, pentru că și-au mărit artificial numărul de studenți, cât au putut. Au luat cu miile, au 5 mii de studenți și 50 de cadre didactice! Râd și curcile, din orice țară din lume! Pentru că, dacă împărțiți 5 mii la 50, înseamnă 100 de studenți pe cadru didactic, când în toată lumea nu există mai mult de 15-20.

Deci, Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Senatului (care senat nu poate să propună peste capacitatea lui de școlarizare) are posibilitatea să zică: 0, 10, 20, 30 sau 40, în funcție de îndeplinirea standardelor respective. Vreau să vă dau un exemplu chiar din universitatea unde sunt eu: până în 1989, s-au construit amfiteatre mari, de 180 de locuri, și existau cifre de școlarizare, de exemplu, la petrol, la foraj, de 600 de studenți! Pentru că așa a considerat pe vremea aceea Ceaușescu, că se caută (folosesc cuvintele lui) "la export" ingineri de petrol. Deci, s-a construit o bază materială care poate să școlarizeze 600 de studenți pe serie. Astăzi, sunt 100 de locuri, nu este păcat de baza aceea materială? Și aceeași situație este și la chimie – poate să confirme și doamna ministru – și în alte domenii, există o bază materială excepțională, în care poți să școlarizezi dublu. A, există și alte specializări, la care nu poți să școlarizezi nici 20%, nici 10%.

Eu vreau să vă spun că, una peste alta, neexistând astăzi nici o restricție, în învățământul de stat nu există mai mult de 25% studenți cu taxă. Noi avem 8 mii de studenți, din care 1.500 cu taxă. Fără să fie vreo limitare, în mod natural nu poți să iei mai mult.

Deci, limitarea aceasta, oricum am face, este arbitrară. Din punctul nostru de vedere, pe care și l-a însușit aproape în unanimitate comisia de mediere, singurul argument trebuie să fie îndeplinirea standardelor de calitate cerute de CNA, lucru pe care nu poate să îl aprobe decât ministerul, eventual, cu avizul Consiliului Național de Evaluare și Acreditare.

Așa că, repet, din punctul meu de vedere și al universităților, nici varianta Camerei nu deranjează cu nimic, dar varianta comisiei de mediere este mai, cum să spun eu, ține seama de condiții mai reale, pentru că cifra aceea de 25% sau cât vreți dumneavoastră, 100%, a senatului, oricum am pune-o, este arbitrară. Din acest motiv, susțin propunerea comisiei de mediere, care a fost adoptată, repet, din 11 membri, cu 10 voturi și 1 vot împotrivă.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Cristian Dumitrescu.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Avem două probleme de rezolvat astăzi: una de natură politică, care face parte din politica națională cu privire la învățământ, care face parte dintr-o componentă de guvernare social-democrată și despre un drept prevăzut în Constituție, cu privire la învățământul universitar de stat gratuit. Acest principiu nu poate fi nici pus în discuție și nu se poate face abdicare de la el.

Dar ne aflăm, în acest moment, în fața unui raport al unei comisii de mediere. Și vreau să vă spun că este pentru prima oară, în cei 10 ani de experiență parlamentară, în care întâlnesc o astfel de situație.

Domnilor colegi,

Varianta propusă de raportul comisiei de mediere nu ține cont de nici una din opiniile votate în Senat și în Camera Deputaților. După cum știm de la regulament, o comisie de mediere poate să adopte o variantă a unei Camere, varianta celeilalte Camere sau un text comun, care privește ceea ce s-a votat. Pentru că dumneavoastră v-ați dat votul pentru un anumit punct de vedere. Atât.

Și vă reamintesc că, atât în Camera Deputaților, cât și în Senat, principiul care a stat la baza votului și care a fost adoptat de către majoritatea parlamentară din fiecare Cameră a fost acela al plafonării. Camera Deputaților a propus un plafon de 2%, din rațiuni care au fost exprimate de antevorbitorii mei, inclusiv de domnul deputat Stanciu.

În Senat a existat mai multă înțelegere față de unele probleme existente în învățământul de stat și plafonul acesta a fost limitat la 100%. Și a fost o decizie înțeleaptă, stimați colegi, pentru că legea învățământului, într-un articol special, spune că învățământul de stat nu poate fi privatizat. Adică, nu avem dreptul, și moral, și din punct de vedere economic, dacă vreți, financiar, ca în sălile de curs să avem mai mulți studenți cu taxă, decât studenții învățământului gratuit.

În felul acesta, dacă s-ar întâmpla așa, și se va întâmpla așa, aducem o atingere gravă a unui principiu fundamental al libertății șanselor. Și dumneavoastră, astăzi, când veți vota în Parlamentul României, veți avea de ales în a amaneta viitorul unor generații de tineri, care nu vor mai avea acces la această formă de învățământ, învățământul de stat va aluneca și din precaritatea statului, pentru că suntem într-o perioadă de tranziție, în alimentarea bugetului învățământului din taxele luate de la studenți, și gândiți-vă la acel student care este la învățământul de stat și care va fi privit, pentru că reprezintă o minoritate, de cei care (asta e societatea în care trăim) au posibilitatea să plătească.

Vă puteți asuma dumneavoastră această responsabilitate? Iată care este întrebarea care derivă din textul pe care îl avem în în față. Este statul român în măsură, cu toate dificultățile pe care le parcurge, să ia o astfel de măsură? Are posibilitatea să amaneteze în felul acesta, pe termen lung, învățământul? Eu zic că nu!

Mai mult decât atât, o comisie formată din 14 reprezentanți (onorabili..., nu vorbesc de criteriile cum au fost aleși, a fost chiar și doamna ministru al învățământului, în calitate de deputat – pentru că, sigur, era mai greu, în calitate de ministru, să apere punctul de vedere al unui ministru creștin-democrat, care a promovat o astfel de ordonanță de pe alte principii decât cele social-democrate, și a venit în calitate de deputat și era dreptul domniei sale) și această comisie de mediere a luat o hotărâre, să anuleze votul dumneavoastră, al Camerei Deputaților, să anuleze votul Senatului, al Senatului României! și să ia o decizie în locul dumneavoastră, pe care v-o propune astăzi să o adoptați. Putem noi să ducem în derizoriu Parlamentul României chiar în așa măsură, încât să ne întoarcem la textul inițial, după ce am votat? Nu este nici în spiritul Parlamentului, nu este nici în spiritul a ceea ce înseamnă voința parlamentarilor.

Iată de ce dificultatea acestui text este foarte mare. Am vorbit despre considerente, dacă vreți, de natură etică și morală, în numele acelor studenți, care vor sta, ca și dumneavoastră, în băncile facultăților universităților de stat și vor fi minoritari. Iar cei care vor avea posibilitatea să plătească taxa, să fie majoritari și să-i privească, așa cum se mai întâmplă să privească din când în când... și poate ni s-a ântâmplat fiecăruia dintre noi, când eram la școală în clasele primare, în momentul în care desfăcea cineva un pachețel și unul avea o banană sau o portocală și altul nu avea nimic.

Aceasta este o realitate pe care statul nostru nu poate să o suporte, acum, și pentru care nu putem să amanetăm viitorul unor generații. Trebuie să acordăm ce este mai important, într-o societate concurențială să renunțăm la șansa de a avea egalitate în ceea ce privește accesul la învățătură, înseamnă să amanetăm șansa de reconstituire pe baze sănătoase, în condițiile unei economii de piață și ale unei democrații, de tipul pe care îl construim, pentru toți cetățenii.

Stimați colegi,

În această situație, eu nu pot fi sub nici o formă de acord cu textul comisiei de mediere împotriva căruia am votat... și în care trebuie să recunoaștem că se aflau un număr important de reprezentanți ai învățământului universitar de stat. Și nu le fac nici un fel de acuză, n-aș îndrăzni să fac acest lucru, au apărat un interes, un interes punctual, dar noi suntem aici să apărăm interesul național, pe termen lung, al României. Să fim consecvenți cu ce a votat Camera! (Aplauze ale deputaților PD și PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiți, domnule deputat. Și, pe urmă, doamna deputată Andronescu.

Domnul Napoleon Nicolae Antonescu:

Îmi pare rău că trebuie să..., toată pledoaria aceasta este demagogie și știm și motivele. Dacă vreți, le și spun, deși... Deci, se face un lobby deșănțat pentru învățământul privat. Și vreau să vă spun că, personal, sunt pentru acreditarea universităților (și o să le susțin pe cele care merită) particulare, indiferent cum au plecat, pentru că toate au plecat nelegal. Fac cum zice americanul, că nu mă interesează cum s-a făcut primul milion, văd ce pot să fac mai departe. Pentru că s-a scos pe tarabă învățământul superior, la Consiliul național de evaluare sunt sute de dosare depuse de toate fundațiile și fundățelile din România, care vor să facă învățământ superior privat...

Domnilor,

Ziarele din străinătate scriu că diploma românească nu mai este valabilă, din cauza degradării, datorită așa-zisului învățământ privat! Am fost în America și am predat la o universitate privată, nu are nimic de a face cu "privatul" de la noi! La noi, tot acest "învățământ privat" se susține numai din taxe, dacă luăm listele lor de buget, vedem că, practic, nu au nici o altă sursă de finanțare, decât taxele. Or, nicăieri în lume nu există o universitate care nu are și cercetare științifică.

Deci, este o încercare, vă spun, care vrea să lovească, de fapt, în învățământul românesc. N-are nimic cu social-deomocrația, sunt țări chiar socialiste, comuniste, care nu acceptă astfel de argumente. Pentru că, repet încă o dată, s-a devalorizat învățământul superior românesc și riscăm să nu mai fie recunoscută nici un fel de diplomă din România, din această cauză.

Încă o dată, argumentația că comisia de mediere nu are voie să facă un text... Ba da, are voie să facă un text comun și a luat din acesta exact partea a doua de la varianta Camerei, care a fost trecută la mediere.

A face propagandă și lobby și chiar presiuni pentru învățământul particular și a lovi în universitățile de stat din România... Dacă vreți să le terminați, le terminăm și pe acestea! Deci, acesta este scopul pe care îl urmăresc anumiți colegi de ai noștri și nu vreau să dau nume, pentru că nu vreau să intrăm din nou în discuție. Dar, dacă vreți, pot să dau nume și pot să spun și de ce se susține cu o așa fervoare limitarea acestei cifre.

Așadar, trebuie să fie o concurență loială, liberă, în funcție de capacitate și de posibiliătți. Studentul sau candidatul la studenție să poată să aleagă în cunoștință de cauză și pe baze absolut reale și echitabile. Vă mulțumesc. (Aplauze ale deputaților PDSR.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi, constat că se cam repetă argumentele, dar pentru a nu bloca discuțiile le mai dau cuvântul domnilor deputați Stanciu, Duvăz și doamnei Andronescu și, pe urmă, vă anunț că propun sistarea discuțiilor. Poftiți, domnule Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte,

Stimată doamnă ministru,

Stimați colegi,

Dincolo de elocința și argumentele unuia sau altuia dintre colegi, afirm, cu toată responsabiltatea, că pe textul Camerei și pe textul Senatului se pot înscrie studenți cu taxă până la 100%. Deci, practic, oricât. Deci, pe ambele texte. Deosebirea este că la textul Camerei, cele două categorii de locuri sunt conjungate, acesta este sensul lui 25%: ai 100 de locuri fără taxă, iei 25 cu taxă; dorești să suplimentezi, te duci la minister; vrei să mărești, ele merg în tandem. Adică, nu s-ar putea, fi acest 25%, să se inverseze cifra.

Acesta este punctul forte, dacă vreți, al articolului Camerei: nu se va putea inversa cifra, decât cu acordul ministerului. În rest, vor predomina cei fără taxă, în raport cu cei cu taxă.

Textul Senatului permite chiar să nu mai fie nici unul fără taxă. Și avem specializări la unele universități unde nu mai sunt, practic, studenți fără taxă. Există așa ceva și știți foarte bine la ce mă refer.

În consecință, noi vă spunem să păstrăm acest 25%, care nu împiedică să angajeze oricât, dar nu oricum. Împiedică, însă, să se întoarcă balanța. Deci, este o decizie foarte importantă, prin votul pe care îl luați. Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule deputat.

Domnule vicepreședinte Duvăz, poftiți.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulțumesc, domnule președinte. Și n-aș fi intervenit, dacă nu s-ar fi proferat niște insinuări, absolut nepotrivite. Și dacă e vorba că nu știu ce interese pentru învățământul privat ne conduc la ideea ca învățământul de stat să fie gratuit, mie mi se pare nu numai absurd, dar mi se pare că nu vrem, de fapt, să vedem adevărul. Și că toată această pledoarie de la această tribună nu este pentru învățământul de stat, cu atât mai puțin pentru studenți, cu atât mai puțin pentru copii, care, într-un învățământ plătit, concurează în primul rând cu averea de acasă și nu cu zestrea lor din minte și, poate că, zestrea lor acumulată prin învățătură.

Cred că există învățământ particular care poate să funcționeze după acest princpiu și e foarte bine. Aici e vorba de ceea ce își asumă un stat, în conformitate cu constituția lui, și în conformitate cu principiile social-democrate pe care le susțin eu. Din cauza aceasta, orice fel de asemenea insinuări le resping și le socotesc absolut nepotrivite a fi făcute de la această tribună.

Dorința noastră este să luăm o decizie corectă, nu în favoarea profesorilor, stimați colegi!, ci în favoarea viitorilor studenți și a viitorilor oameni care formează aceste universități de stat. Dacă se poate face o selecție corectă, se poate face într-un învățământ gratuit. Dacă ați vrea, extrabugetarul acesta, care se obține din taxe și ar fi fost corect, ar fi fost limitat, ca el să fie investit în învățământ, nu inclus în salarii. Dar asta nu ne-o spune nimeni, aici!

În orice caz, în ceea ce ne privește, nu putem să susținem un alt punct de vedere și cred că este absolut nepotrivit procedural – și pentru cei care sunt prima dată în Parlament fac această subliniere. Domnule președinte, dumneavoastră știți, ca și noi toți, care avem o oarecare experiență în Legislativ, un text comun înseamnă un text comun între cele două texte, nu un text nou, cu atât mai mult cu cât el a fost respins de ambele Camere, într-o variantă sau alta. Deci, acesta nu este un text comun, ci este un text respins, atât de Camera Deputaților, cât și de Senat. Și reintrodus acum și votat, probabil, așa cum veți face, din ordin de partid, mai puțin social-democrat. Vă mulțumesc. (Aplauze ale deputaților PD și PRM.)

Domnul Napoleon Nicolae Antonescu (din sală):

Asta e demagogie!

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate domnule vicepreședinte,

Pentru că ați evocat numele meu, eu vă sesizez faptul că toate cele trei variante se referă la numărul de locuri de studii cu taxă în învățământul superior. Deci, sunt trei variante diferite.

Doamna ministru Andronescu. Vă rog.

Doamna Ecaterina Andronescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Eu cred că nu este cazul să ne încrâncenăm pe o problemă care, fără îndoială, poate să-și găsească o soluție cât se poate de naturală. De aceea am să vă rog să îmi acordați câteva minute de atenție, ca să încerc să explic de ce a fost nevoie de apariția unui învățământ cu taxă în învățământul de stat.

Așa cum știți, învățământul particular a apărut începân din 1990, din nevoia tineretului nostru de a învăța și din imposibilitatea cuprinderii lui în învățământul bugetar. Și, acum, ca să risipesc orice fel de îngrijorare, pe care am auzit-o de la acest microfon, cum că, prin această lege, s-ar încerca o diminuare a locurilor bugetate, am să vă spun că începând din 1990, numărul de locuri finanțate de la buget a crescut continuu.

Dacă în 1990, statul bugeta 25 de mii de locuri, iată, în anul 2001, statul bugetează 60 de mii de locuri. Deci, indiferent care a fost, Guvernul a simțit nevoia creșterii numărului de locuri, din această necesitate, de a scoate România dintr-o poziție extrem de nefericită, în care se află prin numărul de studenți la mia de locuitori.

În același timp, aș vrea să mă întorc puțin și să vă spun că, de când a apărut învățământul privat, s-a produs, după părerea mea, o ușoară dezechilibrare a învățământului superior. Și, poate, pe undeva, o trimitere a lui în derizoriu.

De ce: pentru că nu toate aceste instituții de învățământ care au apărut au înțeles să organizeze un învățământ conform standardelor naționale de calitate stabilite de CNEA. De aceea, acum, după un control pe care noi l-am făcut, suntem în măsură să vă spunem aici că au apărut situații în care cifrele de școlarizare în învățământul privat au fost crescute de peste 500% față de capacitatea pe care a apreciat-o CNEA-ul. Deci, din cauza faptului că universitățile particulare au exagerat cu totul și cu totul de neacceptat, s-a găsit de cuviință să se deschidă poarta învățământului cu taxă în instituțiile de stat unde există capacitate de școlarizare și unde standardele de calitate sunt cele care s-au stabilit de atâta amar de ani în învățământul românesc, apreciat în toată lumea.

De ce nu este bine că alocăm un procent de 25%, 50% sau 100%: pentru că atunci am pune prin Parlamentul României două unități de măsur㠖 o unitate de măsură cu care cântărim în învățământul privat și o altă unitate de măsură cu care cântărim în învățământul de stat. Și eu, personal, vă mărturisesc că mi-ar fi foarte greu să susțin de ce odată este așa și altă dată este așa.

În învățământul privat, cifra de școlarizare se stabilește după capacitatea de a școlariza, după îndeplinirea criteriilor. Aceeași unitate de măsură trebuie aplicată și în învățământul de stat, pentru că fixarea unei cifre de 25%, de 50% sau de 100% ar fi absolut arbitrară, pentru că, de la instituție la instituție, capacitatea este diferită și sigur că acest procent nu ar fi relevant.

În același timp, cred că deschiderea învățământului de stat și în zona lui cu taxă nu diminuează șansele, ci, dimpotrivă, creează candidaților o dublă șansă. Altfel, candidații care nu reușesc să fie admiși pe locurile fără taxă în învățământul de stat nu au decât o alternativ㠖 învățământul privat. Dacă acceptăm locuri cu taxă și în învățământul de stat, atunci candidatul poate alege – se duce în învățământul de stat cu taxă sau în învățământul privat cu taxă. Apare concurența și în ceea ce privește cuantumul taxei și, atunci, sigur, se temperează reciproc, ca să spun așa, pe de o parte, iar, pe de altă parte, candidatul va alege acea instituție unde învățământul este de calitate. Deci, prin competiție, lăsăm studentul să facă cea mai bună școală.

Vreau să mai aduc un singur argument: din bugetul pe care noi îl apreciem ca nefiind suficient de satisfăcător pentru acoperirea cheltuielilor în învățământul de stat, aș vrea să vă spun că statul cheltuiește de cinci ori mai mult decât cheltuiește o universitate de învățământ privat. Sigur, nu întotdeauna cheltuiala pe care o facem pe student este o reflectare directă în calitate, dar, totuși, această sumă de cinci ori mai mare spune foarte mult.

V-aș ruga din tot sufletul să cântăriți argumentele pe care eu le-am adus în fața dumneavoastră și să acceptați ca în învățământ să aplicăm aceeași unitate de măsură și să acceptăm că învățământul de stat, în funcție de capacitatea de școlarizare, de îndeplinirea criteriilor, poate școlariza și învățământ cu taxă.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

Stimați colegi,

Supun votului dumneavoastră textul comun pe care comisia de mediere l-a propus cu privire la art.2.

Cine este pentru? 86.

Împotrivă? 51 împotrivă.

Abțineri? 5 abțineri.

Cu 86 de voturi pentru, 51 împotrivă și 5 abțineri, a fost adoptat textul comun.

La pct.3, cel cu privire la articolul unic, pct.5, art.4, comisia de mediere ne propune textul Senatului.

Dacă aveți observații. Nu aveți.

Cine este pentru?

Voturi împotrivă dacă sunt. 4 voturi împotrivă.

Abțineri? Nu sunt.

Cu mare majoritate de voturi, s-a adoptat pct.3 al raportului de mediere.

La ultimul punct, pct.4, cel cu privire la articolul unic, pct.7, art.6, comisia ne propune tot textul Senatului.

Dacă aveți observații. Nu aveți.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă. 2 voturi împotrivă.

Abțineri? Nu sunt.

Cu 2 voturi împotrivă și nici o abținere, s-a adoptat textul Senatului.

Cu aceasta, textele raportului au fost votate.

Vom supune raportul de mediere în întregime votului final de mâine.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti joi, 26 mai 2022, 13:43
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro