Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of February 13, 2002
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.13/23-02-2002

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
14-11-2018 (joint)
14-11-2018
13-11-2018
12-11-2018
Video archive:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2002 > 13-02-2002 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of February 13, 2002

  1. Dezbaterea Moțiunii cu privire la sprijinul statului pentru românii de dincolo de Prut în perspectiva unei conjuncturi internaționale favorabile reîntregirii Neamului Românesc (semnată de 68 deputați aparținând Grupului parlamentar al PRM)

Ședința a început la ora 16,30.

Lucrările au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Nicolae Leonăchescu și Tudor Mohora, secretari.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Permiteți-mi să declar deschisă ședința de astăzi a Camerei Deputaților, anunțându-vă că, din totalul celor 345 de deputați, și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 274. Sunt absenți 71, din care 18 participă la alte activități parlamentare.

După cum cunoașteți, obiectul ședinței de astăzi este dezbaterea moțiunii introduse de Grupul parlamentar al PRM, în legătură cu care Biroul permanent și Comitetul ordinii de zi, în ședințele din 11 februarie 2002, au hotărât următorul mod de desfășurare a dezbaterilor: prezentarea moțiunii de către unul dintre semnatarii acesteia; alocarea a 45 de minute Guvernului, dintre care o parte la început, pentru a formula răspunsul, și, potrivit aprecierii sale, o altă parte la sfârșit, pentru răspunsuri la intervențiile deputaților. Grupurilor parlamentare li s-au afectat câte 20 de secunde pentru fiecare deputat, fără ca timpul repartizat pentru fiecare grup să fie mai mic de 6 minute.

Vă prezint, în continuare, repartizarea timpilor potrivit acestei alocări: PSD – 56 de minute, Partidul România Mare – 24 minute, Partidul Democrat – 10 minute, Partidul Național Liberal – 10 minute, UDMR – 9 minute, Grupul parlamentar al minorităților – 6 minute.

Potrivit regulamentului, sunt obligat ca, înainte de prezentarea moțiunii și trecerea la dezbaterea acesteia, să întreb autorii dacă vreunul dintre semnatari își retrage semnătura. Nu.

În aceste condiții, dau cuvântul domnului deputat Văsălie Moiș, care prezintă textul moțiunii.

Domnul Văsălie Moiș:

"Moțiune cu privire la sprijinul statului pentru românii de dincolo de Prut în perspectiva unei conjuncturi internanționale favorabile reîntregirii neamului românesc.

Prin art.7 din Constituție se instituie obligația statului de a sprijini întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor țării și de a acționa pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase.

De la adoptarea Constituției a trecut, iată, un deceniu și, din nefericire, acest text a rămas aproape o literă moartă, guvernele care s-au succedat la conducerea României preocupându-se prea puțin de soarta românilor răspândiți în lume. Această stare de lucruri este cu atât mai tristă cu cât alte națiuni, precum cea germană, au reușit să se reîntregească între granițele lor firești.

Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost răpite României de către fosta URSS în urma ultimatumului adresat Guvernului de la București la 26 iunie 1940, pregătit prin înțelegerea sovieto-germană consemnată în art.3 al Protocolului secret anexat Tratatului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939.

La 2 august 1940, Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice a împărțit teritoriile românești răpite între Republica Sovietică Socialistă Ucraineană, care lua nordul Bucovinei, Ținutul Herța și sudul Basarabiei, și Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, acestei creații artificiale revenindu-i restul Basarabiei. În 1948, URSS i-a impus României să-i cedeze și Insula Șerpilor, care a fost integrată Ucrainiei. Rapturile teritoriale reprezentau 50.500 km.p. și o populație de 3.700.000 de locuitori, în marea lor majoritate români.

La 24 decembrie 1989, Congresul Deputaților Poporului din Uniunea Sovietică a condamnat, printr-o hotărâre, Pactul Molotov- Ribbentrop, Protocolul secret al acestuia, precum și ultimatumurile care au urmat. Prin urmare, chiar fosta URSS a considerat aceste acte drept criminale și contrare dreptului internațional.

La 27 august 1991, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească și-a declarat independența care, în mod normal, trebuia raportată la URSS, nu la Patria-mamă România. Conducerea de atunci de la București a recunoscut în anul 1991 independența Republicii Moldova. În urma acestui fapt, forțele comuniste nostalgice din republică au declanșat o acțiune concentrată și concertată împotriva mișcării de eliberare și de reîntregire națională. Au fost înființate republici separatiste în Transnistria și în zona locuită de găgăuzi. A fost declanșat războiul din Transnistria, în care au murit numeroși români, iar puterea de la Moscova a intervenit tot mai des în treburile noii republici.

În același timp, conducerea Republicii Moldova a abdicat treptat de la principiile naționale și s-a îndepărtat tot mai mult de România, pe măsura aproprierii de Rusia, iar ultimele evenimente au arătat abandonarea de către Guvernul de la Chișinău a spiritului democrației, a ideilor europene, prin atacarea pluralismului politic, a libertății presei și prin impunerea limbii ruse în școli, ca limbă oficială.

O situație și mai dificilă o au românii din teritoriile românești ocupate astăzi de către Ucraina. Semnarea Tratatului româno-ucrainean în 1997 a însemnat o lovitură grea dată interesului național, deoarece s-au recunoscut juridic, printr-un document cu valoare internațională, actualele granițe dintre cele două țări.

Din acel moment, Guvernul de la Kiev a reacționat și mai dur împotriva cetățenilor de origine etnică română, reducând numărul școlilor și orelor de limbă română, obligând o parte dintre români să se numească moldoveni, tolerând acțiuni antiromânești ale agitatorilor șovini ucrainieni, batjocorirea însemnelor românești, profanarea mormintelor românilor, distrugerea unor biserici românești, limitând drastic contactele culturale ale românilor din Bucovina cu România etc. Mai mult, în disprețul Tratatului, Guvernul ucrainean nu intenționează să negocieze cu bună-credință problema în suspensie a platformei continentale a Insulei Șerpilor și a început prospectarea și exploatarea intensivă a unor zăcăminte petroliere din zonă.

Camera Deputaților consideră că este o datorie de onoare a României să condamne Pactul Ribbentrop-Molotov și Protocolul său secret, să constate că aceste acte sunt o anomalie a istoriei și, prin urmare, să declare nule și neavenite consecințele lor. Comunitatea internațională ar trebui să denunțe urmările Acordului dintre Hitler și Stalin, din august 1939, care a dus la izbucnirea celui de-al doilea război mondial și care mai are efecte încă asupra românilor.

Față de cele de mai sus, Camera Deputaților:

1. solicită Guvernului elaborarea unei strategii naționale în vederea integrării economice, culturale, științifice și sportive cu Republica Moldova, în vederea asigurării condițiilor de reîntregire a neamului românesc pe cale pașnică, în granițele sale firești;

2. cere Ministerului de Externe al României să monitorizeze felul în care li se asigură românilor din Republica Moldova și din Ucraina exercitarea drepturilor cetățenești privind limba română, cultura, biserica, învățământul, iar concliziile Ministerului de Externe să fie prezentate Parlamentului la începutul fiecărei sesiuni parlamentare;

3. cere implicarea directă a Ministerului Culturii și Cultelor, Ministerului Educației și Cercetării, Ministerului Finanțelor, Departamentului pentru Problemele Românilor de pretutindeni din cadrul Ministerului Informațiilor Publice, implicarea în sprijinirea populației românești din teritoriile menționate, în condițiile art.7 din Constituție;

4. solicită Consiliului Național al Audiovizualului să aprobe extinderea emisiunilor de radio și televiziune ale societăților de stat de profil, astfel încât ele să acopere întreg teritoriul Basarabiei și Bucovinei;

5. solicită Guvernului crearea unui sistem instituționalizat care să asigure: a) accesul liber al cetățenilor de origine etnică română din teritoriile menționate la presa din România, prin acoperirea de către stat a cel puțin jumătate din prețul de desfacere a acestor publicații; b) amenajarea și întreținerea cu bani din bugetul statului român a cimitirelor ostașilor români din Republica Moldova și Ucraina; c) reînființarea la București a Casei Basarabiei și Bucovinei, ca loc de întâlnire, sprijin și refugiu al românilor basarabeni și bucovineni; d) recunoașterea de către Președinție și Guvern a Asociației Mondiale "Pro Basarabia și Bucovina", cu sediul la Paris, ca partener de dialog valabil; e) aplicarea prevederilor Legii veteranilor de război și în cazul românilor care locuiesc acum în Republica Moldova și Ucraina; f) subvenționarea publicațiilor de orientare patriotică românească și unionistă din teritoriile menționate; g) controlul strict asupra sumei de 1 milion de dolari ajutor al statului român pentru românii basarabeni care doresc să-și facă pașaport, astfel încât să fie ajutați doar cei săraci;

6. cere Guvernului interzicerea tuturor relațiilor comerciale sau de altă natură cu autoritățile de la Tiraspol, care sunt ilegale și nu au fost recunoscute de către Comunitatea Internațională.

Camera Deputaților își exprimă credința că, adoptând această moțiune, se face exponenta dorinței întregului popor; că înfăptuirea celor menționate în moțiune este în sprijinul justiției istorice și al dreptului internațional; că, astfel, se înlătură consecințele unor greșeli istorice care, oricât de mulți ani ar trece, nu trebuie admise ca definitive, însăși morala și democratizarea permanentă a relațiilor internaționale cerând asemenea acțiune.

Nici o țară din lume nu renunță de bunăvoie la drepturile sacre și inalienabile. Exemplul unificării pe cale pașnică a Germaniei este de natură să spulbere pesimismul sau ostilitatea acelora care încă mai cred că istoria se poate întemeia pe minciună și pe fărădelege". Urmează semnăturile deputaților.

Vă mulțumesc.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PRM)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Fiind vorba de o moțiune care vizează o problemă care are o însemnată componentă de politică externă. potrivit regulamentului, dau cuvântul reprezentantului Comisiei pentru politică externă, pentru a prezenta avizul comisiei.

Domnul George Dragu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

"Aviz asupra moțiunii cu privire la sprijinul statului pentru românii de dincolo de Prut în perspectiva unei conjuncturi internaționale favorabile întregirii neamului românesc.

În ședințele din 12 și 13 februarie 2002, în conformitate cu art.150 alin.2 din Regulamentul Camerei Deputaților, Comisia pentru politică externă a Camerei Deputaților a dezbătut și avizat Moțiunea cu privire la sprijinul statului pentru românii de dincolo de Prut în perspectiva unei conjuncturi internaționale favorabile întregirii neamului românesc, inițiată de 68 de deputați aparținând Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

La dezbateri au participat: domnul secretar de stat Marcel Dinu – șeful Oficiului pentru gestionarea relațiilor cu Republica Moldova – și domnul Gabriel Micu, directorul Direcției Moldova din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, dânșii exprimând și punctul de vedere al instituțiilor menționate.

Supusă votului, Moțiunea cu privire la sprijinul statului pentru românii de dincolo de Prut în perspectiva unei conjuncturi internaționale favorabile întregirii neamului românesc, a fost avizată negativ cu 16 voturi, 4 voturi fiind pentru avizarea favorabilă.

Motivația avizului negativ este următoarea: moțiunea conține elemente și propuneri care contravin prevederilor legislației interne și internaționale, iar modul de abordare a problemelor este, în realitate, potrivnic intereselor României și românilor, întregul demers având un caracter conjunctural și demagogic, fapt pentru care se propune Camerei Deputaților respingerea acestei moțiuni". (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Lăsăm aplauzele la urmă, stimați colegi.

S-au înscris la dezbateri din partea Partidului Social-Democrat domnii deputați Radu Podgoreanu, Viorica Afrăsinei, Ioan Bivolaru, Ionel Olteanu, Dumitru Buzatu; din partea Grupului parlamentar al PRM, inițiatorul moțiunii, doamna Leonida Lari, domnii Dumitru Bălăeț, Nicolae Leonăchescu, Sever Meșca. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat s-au înscris domnii deputați Radu Berceanu și Mihai Baciu; de la PNL – domnul Puiu Hașotti și de la minorități, domnul deputat Sotiris Fotopulos.

Dau cuvântul reprezentantului Guvernului, pentru a răspunde la această moțiune, exprimând opinia Executivului.

Domnul ministru Dâncu.

Domnul Vasile Dâncu:

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Doamnelor și domnilor deputați,

Înainte de a intra în fondul problemelor ridicate de această moțiune, și anume răspunderea Guvernului României în sprijinul românilor din afara granițelor statului, inclusiv al românilor de dincolo de Prut, vă rog să-mi permiteți a evidenția cel puțin un punct comun împărtășit, cred, de toate partidele parlamentare.

Dincolo de faptul că moțiunea este un instrument de luptă politică pe deplin legitim și democratic, ea reprezintă totodată și dovada preocupării dumneavoastră pentru problema apărării identității naționale. Am speranța că putem folosi acest prilej nu pentru polemici sterile, ci în scopul unor dezbateri utile ai căror beneficiari să fie însăși comunitățile românilor care trăiesc în afara frontierelor țării.

Admitem, așadar, că suntem cu toții uniți în jurul aceleiași idei: trebuie să facem ceva pentru ameliorarea situației etnicilor români, a căror identitate națională este amenințată de diverse tendințe asimilaționiste. Indiferent de apartenența politică, fiecare dintre noi suntem puși aici în fața unei probleme care nu are culoare politică și nu poate fi rezolvată prin apeluri la argumente ideologice. Trebuie să convenim că există chestiuni care depășesc cadrul politic de dezbatere și se înscriu într-o dimensiune națională, în care partizanatul devine cel puțin inutil, dacă nu riscant.

Dacă suntem perfect de acord asupra necesității unei implicări susținute a statului român în ajutorarea românilor răspândiți dincolo de frontiere, concepțiile noastre încep să se distingă și să se despartă când vorbim despre modul în care suntem datori să ne atingemn scopul. Moțiunea depusă de către parlamentarii Partidului România Mare expune un asemenea punct de vedere. Rolul meu este să prezint perspectiva Guvernului, argumentând poziția noastră și rațiunile care ne-au determinat să o adoptăm.

Cerințele enumerate în moțiune pot fi considerate rezonabile, însă numai rupându-le de contextul geopolitic actual. Or, tocmai aici este diferența ce separă acest punct de vedere de abordarea noastră, care se bazează pe o interconexiune a problemelor. Nu le putem urmări, obiectivele de politică națională, decupându-le, pur și simplu, din contextul internațional și regional. Nu putem sfida regulile unui joc geopolitic extrem de dificil, în care statul nostru trebuie să dovedească foarte multă prudență și echilibru. În sfârșit, dar mai important decât orice, nu ne putem permite nici un pas riscant, care ar putea periclita șansele noastre de integrare europeană și euroatlantică într-un an decisiv pentru realizarea lor.

A vorbi acum despre conjunctura favorabilă reîntregirii neamului românesc, mi se pare un act oarecum exaltat, cu o mare încărcătură afectiv-emoțională, dar cu un simț al realității atrofiat.

Poate că ar fi utile aici câteva precizări. Din punct de vedere identitar – și aici mă refer la cultură, limbă, religie, tradiții -, neamul românesc nu a fost niciodată scindat și nu este locul să aducem în discuție problema acestui tip de reîntregire.

Dacă ne referim la dimensiunea politică a problemei, atunci situația devine extrem de delicată. Ce ar însemna, din acest punct de vedere, reîntregirea neamului? Declanșarea unui război cu toate statele vecine pe ale căror teritorii locuiesc români? Oare este atât de greu de înțeles că ostilizarea vecinilor noștri ar însemna o prostie politică seculară, acum, când avem nevoie de stabilitate?

Doamnelor și domnilor,

Politica externă a României urmează o doctrină care postulează integrarea și colaborarea, nu izolarea și agresivitatea. În luna octombrie, la Praga, noi ne propunem să fim invitați pentru a începe demersurile de aderare la cea mai puternică alianță militară a lumii. Este momentul ca dintr-un membru de facto al NATO, România să devină membru de jure.

De asemenea, acest an este unul decisiv în ceea ce privește parcurgerea în viteză a unor etape importante de negociere cu Uniunea Europeană. După cum știm cu toții, România nu are, la ora actuală, o dezvoltare economică impresionantă sau măcar suficientă pentru a constitui un atu al nostru în această direcție. Deci, în aceste condiții, ce avem noi de oferit? Ce anume ne-ar recomanda ca partener credibil și atractiv pentru forurile internaționale în care ne propunem să accedem?

Înainte de orice, România este valoroasă prin rolul său de factor stabilizator în Regiunea Europei Centrale și de Sud-Est. Mai mult decât atât, argumentul pe care tindem să-l facem cunoscut peste tot este acela că suntem gata oricând spre a ne asuma un rol de lider în această privință. Mai este, oare, nevoie să definesc exact ce înseamnă rol de lider și nucleu generator de stabilitate? Îl cunoaștem cu toții. Înseamnă implicarea activă în orice tip de acțiune care promovează pacea regională și în dezamorsarea oricărei crize care amenință această zonă. Înseamnă, de asemenea, un climat de toleranță interetnică și interreligioasă, care transformă teritoriul României într-o oază de stabilitate implantată pe teritoriul cu nisipuri mișcătoare ale Balcanilor. Să nu uităm că există țări mai aproape de lumea civilizată decât noi, dar pe care le-am depășit la capitolul "toleranțe interetnice", ceea ce nu este puțin lucru.

Poziția geostrategică a României în zonă începe să fie percepută la adevărata sa importanță. Fără să supraevaluăm rolul României în politica de securitate a NATO, nu putem să nu constatăm că putem servi ca element stabilizator în această regiune. Evoluțiile politice din Republica Moldova și Ucraina, precum și recentele tulburări din Macedonia pun în evidență contribuția României la procesul de pacificare a Europei de Sud-Est. România își poate dovedi expertiza în medierea conflictelor din regiune și în identificarea soluțiilor de compromis.

Politica externă a României este îndreptată exclusiv spre promovarea cooperării și asigurării unui climat de stabilitate internațională, iar integrarea României în NATO se subsumează pe deplin acestui obiectiv de ansamblu al politicii noastre externe.

Doamnelor și domnilor deputați,

Astăzi, în Europa se manifestă, cu egală forță, două fenomene opuse: uniunea, deci integrarea, și fragmentarea. Există un formidabil efort de integrare și, pe de altă parte, un tehnicit manifest de spațiu public european. Între aceste extreme, România trebuie să navigheze cu infinită precauție. Cântecelor de sirenă nostalgice trebuie să li se răspundă cu un demers politic rațional, dezbărat de resentimente și prejudecăți care trebuie să ne lase libere opțiunile viitoare.

Păstrarea unui climat pașnic de încredere reciprocă între statele din zonă este un țel fondamental al politicii noastre externe. Să nu uităm că, exceptând unele momente în care intervenția unor mari puteri străine a dezechilibrat regiunea, popoarele central-europene nu au purtat nici un război între ele în secolul trecut. Este un punct de plecare pentru acest mileniu. Nu vom putea avansa, dacă nu vom reuși să ne înțelegem între noi, să ne discutăm deschis problemele și să ne apărăm valorile. Trebuie să fim lucizi și să vedem direcția în care se îndreaptă istoria. Ținta noastră este aceea a aderării la Uniunea Europeană în primul deceniu al mileniului al treilea. Poporul român are o legitimație de popor european, certificată prin tradiția, limba și istoria sa. Nimeni nu poate nega această realitate, nici unele forțe care se încăpățânează să susțină teza caracterului retrograd al statului național unitar român, nici cei care consideră că singura formă de afirmare a românilor este delimitarea lor agresivă față de națiunile conlocuitoare și față de realitățile unei lumi globalizate. Trebuie să afirmăm răspicat: limba, istoria și identitatea noastră națională sunt cei mai buni susținători ai cauzei poporului român.

Trăim vremuri în care excesele de naționalism agresiv fac ravagii și este firesc ca ele să fie aspru taxate de mediile politice, de opinia publică din lumea democratică. Dorim să ne afirmăm interesul de a aparține acestei lumi. Prin urmare, trebuie să ne supunem regulilor ei. Mai mult, trebuie să ne remarcăm ca model pozitiv, să fim exemplari, într-o anumită măsură chiar invidiați pentru ceea ce avem realmente bun. Dacă dorim ca românii noștri care trăiesc în alte state să fie respectați și ocrotiți, atunci nu putem impune acest lucru decât printr-o politică fără reproș, de toleranță față de minoritățile etnice care trăiesc pe teritoriul nostru.

În acest context, foarte limpede și acceptat ca atare de întreaga societate românească, ne putem da seama de caracterul inoportun al acestei moțiuni simple. Nu ne putem permite în acest moment să creăm un conflict de interese între obiectivele noastre majore și modalitățile noastre de acțiune. Nu ne putem permite, în acest moment, să creăm un conflict de interese care să aducă Guvernul într-o situație ca să fie jenate eforturile concentrate de aderare la NATO și la Uniunea Europeană.

Statul român, cu toate instituțiile sale, este responsabil pentru îmbunătățirea imaginii naționale pe plan extern. Mai mult, dacă ne aplecăm analitic asupra detaliilor moțiunii depuse de Grupul parlamentar al Partidului România Mare, observăm că ele nu se întemeiază pe informații corecte, ci că încearcă să acrediteze impresia unei atitudini de neimplicare a Guvernului în problema sprijinirii românilor din afara granițelor, și în special a celor din Republica Moldova.

Guvernul a elaborat obiective clare privind sprijinul statului pentru românii de peste hotare atât în strategia de guvernare, cât și în strategia specială pe termen mediu și lung, pentru dezvoltarea relațiilor cu etnicii români și organizațiile romnilor de pretutindeni. Aceste strategii reprezintă un cadru de măsuri concrete, cu termene fixe și responsabilități bine definite, pe care Guvernul și le-a asumat.

În relația cu vecinii noștri de peste Prut, a fost înființat un oficiu al Guvernului pentru gestionarea relațiilor cu Republica Moldova și a inclus în buget un fond la dispoziția Guvernului pentru relațiile cu vecinul nostru de peste Prut. Totodată, a mai fost înființat un comitet interministerial pentru românii de pretutindeni, care proiectează și aplică politici de specialitate privind ajutorul acordat apărării identitare. Acesta este cadrul instituțional în politica României față de etnicii români care trăiesc dincolo de granițele țării. El nu se limitează la instituțiile deja înfiinate, ci este dezvoltat prin organizarea unui Consiliu consultativ al românilor de pretutindenți. În intenția noastră, acest consiliu va fi un forum de dezbatere și dialog între instituțiile din România și organizațiile și personalitățile române din afara granițelor. Este o idee utilă și eficientă în dezvoltarea fluxului comunicațional româno-român, cu precădere în domeniul contactelor culturale și în domeniul politicii de protecție identitară.

În ceea ce privește sugestiile care implică înăsprirea relațiilor cu Guvernul Ucrainei, până la retrocedarea teritoriilor aparținând istoric României, aș prefera să nu intru într-o polemică sterilă și demagogică. România are un Tratat de bună vecinătate, semnat cu Ucraina, pe care nu Guvernul nostru l-a negociat și semnat, dar pe care Guvernul nostru este angajat să-l respecte.

Orice guvern responsabil ar urma calea aleasă de noi și ar folosi acest cadru bilateral pentru protecția și ajutorarea românilor care trăiesc în țările vecine.

Acest tratat a fost receptat pozitiv de către mediile politice internaționale, el este un pilon important al stabilității regionale est- europene și ar fi hazardat să renunțăm la el. Din contră, după 10 ani de îngheț politic, în anul 2001, au fost relansate relațiile politice și economice cu Ucraina. Vizita recentă la București a primului ministru ucrainean vine să confirme această evoluție pozitivă. Avem încredere că problemele aflate încă în discuție își vor găsi o rezolvare cât mai grabnică, cu atât mai mult cu cât a fost înființată o comisie mixtă guvernamentală româno-ucraineană. În cadrul acesteia sunt negociate toate aspectele privind respectarea drepturilor etnicilor români care trăiesc pe teritoriul Ucrainei, respectarea asigurată printr-o monitorizare permanentă la fața locului.

Dacă îmi permiteți o sugestie, aș propune ca și Parlamentul României să inițieze acțiuni asemănătorare în colaborare cu Legislativul Ucrainei, mai ales că există de mai bine de 6 ani un fundal pozitiv de comunicare între cele două foruri din România și Ucraina.

Doamnelor și domnilor deputați,

Stimați invitați,

Trecând acum la problema Pactului Ribbentrop-Molotov, aș dori să fac câteva observații. Acest act a devenit nul încă din momentul semnării sale. Cu alte cuvinte, nu aș fi de acord să concentrăm dezbaterea privind soarta românilor aflați dincolo de granițele țării exclusiv prin prisma acestui tratat și a protocoalelor sale secrete. Mai degrabă ar trebui să ne întrebăm de ce trebuie să ne preocupe atât denunțarea unui pact care oricum este nul. Este adevărat, consecințele sale încă subzistă. Dar ar fi iluzoriu să credem că le putem contracara prin simpla denunțare a Pactului Ribbentrop-Molotov.

Să nu facem abstracție de faptul că lumea a suferit schimbări dramatice în ultimul timp. Evenimentele desfășurate în SUA la 11 septembrie 2001 au modificat radical datele problemei. Apropierea dintre Statele Unite și Rusia este deja o certitudine pe fondul afirmării unui periculos dușman comun al celor două puteri: terorismul internațional. În acest moment este clar și faptul că NATO își va redefini obiectivele și componența. România trebuie doar să practice o politică externă inteligentă, generatoare de perspectivă.

Statele naționale erau până acum arbitrii supremi în deciziile care priveau proprii cetățeni sau persoanele care intrau sub autoritatea lor. Acum sistemele naționale de drept se subordonează normelor de drept stabilite de Convenția Europeană într-o gamă extinsă de domenii. În cazul în care legislația Statelor Europene nu corespunde principiilor Curții Europene a Drepturilor Omului, ea este amendată pentru a răspunde deciziei acestei instituții. Identitatea supranațională europeană în formare își găsește în acest caz cea mai bună ilustrare. Orice cetățean sau organizație nonguvernamentală se poate demonstra că a suferit o încălcare a drepturilor prevăzute în Convenția Europeană, își poate prezenta cazul la Curtea Europeană de Justiție. Ariile de competență a Curții Europene de Justiție sunt: legislația familiei, drepturile copilului, politicile de angajare, libertatea de exprimare și politica militară.

În această optică trebuie să se înscrie politica României față de Republica Moldova. Evident, nu putem facem abstracție de faptul că noua conducere a Republicii Moldova a imprimat o altă direcție de politică externă. Nu putem trece cu vederea nici tendințele repetate ale Guvernului de la Chișinău de a exprima poziții antiromânești inacceptabile. Ideea eronată a existenței unei limbi și a unui popor moldovenesc induc o stare de românofobie în rândul cetățenilor Republicii Moldova.

Ne îngrijorează, de asemenea, faptul că această măsură este folosită în detrimentul cultivării și folosirii limbii române, unul din câștigurile obținute de cetățenii moldoveni, după declararea independenței. Ultimele evoluții geopolitice din regiune sunt de natură să îngrijoreze statul român cu privire la respectarea drepturilor românilor care trăiesc peste hotare. Toate aceste probleme trebuie însă abordate într-un dialog constructiv cu partenerii europeni pentru identificarea urgentă a unor soluții capabile să protejeze drepturile fundamentale ale cetățenilor români.

În arhitectura instituțională a vechiului continent, Curtea Europeană a Drepturilor Omului își păstrează rolul de pilon de susținere, mai ales după extinderea Uniunii Europene spre noile democrații. Faptul că România se integrează în primul rând într-o Europă a drepturilor omului este mai mult decât un simbol. Este semnul unei răsturnări de gândire care face din democrația politică baza oricărei evoluții sociale. Nu vom ezita să sprijinim comunicarea dintre Curtea Europeană a Drepturilor Omului și reclamanții români ale căror încălcări ale drepturilor lor fundamentale au fost semnalate.

Guvernul României nu putea să nu ia act de măsurile cu caracter discreționar care încalcă normele democratice luate de Guvernul Republicii Moldova. Aceste măsuri reprezintă un regres, o restaurație a unor practici și mentalități totalitare pe care trebuie să le denunțăm fără echivoc. Enumăr doar câteva, cele mai importante dintre acestea. În primul rând, este introducerea obligatorie a limbii ruse în toate școlile. Aici trebuie să menționez foarte clar poziția Guvernului României. Noi nu suntem împotriva introducerii limbii ruse în școli. Am rezolvat în România problemele legate de utilizarea limbilor minorităților în școli și în administrație, conform normelor europene. Credem că este normal ca și Executivul de Chișinău să aplice, să spunem, norma de 20% din populație pentru folosirea limbilor minorităților în școli sau în administrație.

De asemenea, Executivul consideră că este normal să dezvoltăm relații bune cu Rusia la toate nivelurile. Ce demonstrație mai elocventă decât aceasta este vizita pe care primul ministru Adrian Năstase o va efectua la Moscova peste câteva zile.

Alte măsuri cu caracter discreționar care încalcă normele democratice luate de Guvernul Republicii Moldova pe care doresc să le subliniez sunt: revenirea la organizarea administrativ-teritorială de tip sovietic și încălcarea principiilor autonomiei locale, aservirea justiției Executivului de la Chișinău, cenzurarea mass-media, intimidarea reprezentanților opoziției, tendințe de renaționalizare a economiei.

În aceste condiții, a fost normală atitudinea reactivă de distanțare a Guvernului de la București de Cabinetul comunist de la Chișinău. Este absurd să ni se reproșeze o astfel de luare de poziție față de o politică îndreptată clar împotriva intereselor noastre naționale și a politicilor de protecție identitară. Da, a avut loc o distanțare la nivel oficial și, probabil, vor fi necesare multe eforturi pentru reînnodarea dialogului și producerea unui dezgheț. Rămânem credincioși obiectivului dezvoltării de relații speciale, privilegiate cu Republica Moldova pentru consolidarea spațiului economic, cultural și spiritual comun. Depinde numai de atitudinea Guvernului de la Chișinău revenirea la cursul normal al raporturilor bilaterale.

Însă, în relațiile României cu cetățenii de etnie română din Republica Moldova nu s-a înregistrat nici o schimbare de atitudine, cu atât mai puțin una negativă. Dimpotrivă, persecutarea românilor de peste Prut și încălcarea unora din drepturile lor fundamentale ne vor sensibiliza în continuare, pornind de la respectarea valorilor democratice, ne vor motiva eforturile de protejare a libertăților lor și de a impulsiona comunicarea cu ei. Dacă, la nivel oficial, relațiile suferă un blocaj comunicațional, înseamnă că va trebui să ne concentrăm dialogul cu societatea civilă din Moldova, pornind de la câteva obiective concrete. Și acestea sunt: apărarea limbii române, promovarea istoriei și culturii românești, educație și cultură democratică.

Pot să pun la dispoziția oricui dorește date și cifre care demonstrează faptul că Guvernul României a acordat și acordă un sprijin special românilor de peste Prut, constând în schimburi universitare, burse, donații de carte, finanțarea unor programe de cercetare și altele. Numai pentru anul în curs este prevăzută în bugetul național suma de aproximativ 155 de miliarde de lei, bani cu destinații prevăzute în proiecte speciale de sprijinire a românilor de pretutindeni. Programele distincte care vor beneficia de aceste finanțări acoperă domenii de activitate dintre cele mai diverse și pot să vă furnizez exemple numeroase în acest sens. Ministerul Culturii și Cultelor va gestiona un buget de aproape 28 de miliarde de lei pe care îl va direcționa către Patriarhia Română spre sprijinirea așezămintelor ortodoxe românești din afara granițelor țării. Ministerul Afacerilor Externe, în colaborare cu Fundația Culturală Română au la dispoziție o sumă de un miliard și jumătate pentru editarea și subvenționarea unor reviste românești de peste hotare, precum și pentru donații de carte.

De asemenea, Oficiul Guvernului pentru gestionarea relațiilor cu Republica Moldova a formulat propuneri de finanțare a unor proiecte din fondul la dispoziția Guvernului în valoare de 118 miliarde de lei, dintre care 86 de miliarde vor fi alocate pentru proiecte economice și culturale, iar celelalte 32 de miliarde vor fi cheltuite pentru retransmisia Programului 1 al Televiziunii Române pe întreg teritoriul Republicii Moldova.

Guvernul României, pe care îl reprezint direct în fața dumneavoastră, a avut o implicare multidimensională în eforturile statului român de a sprijini pe românii care trăiesc risipiți în afara frontierelor. În anul 2001 în ceea ce privește comunitățile românești de pretutindeni, prioritatea a constituit-o implementarea programelor Școala românească, Biserica românilor și Limba română. În plus au fost demarate o serie de proiecte cum ar fi: Parteneriatul româno-român, Parteneriatul emigrației comunității românești minoritare sau proiectul "Casa limbii și culturii române", proiecte absolut necesare pentru păstrarea și afirmarea identității naționale și pentru dezvoltarea unei rețele de comunicare directă între comunitățile românești.

În acest sens, Guvernul României prin Departamentul pentru românii de pretutindeni a sprijinit editarea revistelor "Septentrion literar" publicația Uniunii scriitorilor din Cernăuți și "Arcașul", publicație independentă din regiunea Cernăuți. De asemenea, în colaborare cu Liga Tineretului Român "Junimea" a fost organizată Tabăra de cultură de la Cernăuți.

În privința dreptului la educația în limba maternă, situația comunităților românești din Ucraina este încă dificilă. Aplicarea acestui drept firesc, pe baza unor prevederi legale minimale și neclare, în continuă schimbare, într-un sens defavorizant pentru români, este îngreunată de limitarea exercițiului său prin diverse presiuni: proiecte de legi, directive neclare ale autorităților locale sau centrale. Spre exemplu, în Ucraina o dată la 6 luni se elaborează un nou proiect de lege privind învățământul în limbile minorităților. Aceste proiecte încearcă, de regulă, să diminueze existența învățământului minoritar în raport cu situația existentă. Chiar dacă proiectele nu ajung să devină lege, cel de la începutul anului 1998 a fost respins de către Parlamentul Ucrainei, prevederile lor sunt popularizate cu o eficiență de invidiat la nivelul autorităților locale care le aplică din exces de zel. Astfel a fost posibilă închiderea unor școli românești din sudul Basarabiei sau unor clase românești din nordul Bucovinei.

Pentru a contrabalansa acest tip de acțiuni, Guvernul României sprijină o serie de inițiative menite să protejeze procesul instructiv educativ ai căror beneficiari sunt membrii comunității românilor din nordul Bucovinei și sudul Basarabiei. Astfel, s-a continuat construirea școlii românești de la Crasna în colaborare cu consiliul județean Suceava, la solicitarea Primăriei din Crasna, s-a finanțat proiectul de construcție al școlii românești de la Molodia, urmând ca să finalizăm în acest an întreaga construcție. De asemenea, s-a alocat un sprijin logistic Școlii nr.10 "Roșa" din Cernăuți, iar Ministerul Informațiilor Publice a făcut achiziții de aparatură de birou destinate Școlii românești de la Slatina din Transcarpatia și a Liceului "Gheorghe Asachi" din Herța.

Guvernul României va continua să deruleze programul Școala românească și în acest an, în conformitate cu Constituția României cu documentele internaționale în materie și cu angajamentele asumate prin programul de guvernare în limita alocațiilor bugetare. Astfel, va continua acțiunea de dotare a școlilor românești din Transcarpatia, nordul Bucovinei și sudul Basarabiei cu tehnică de calcul. Se vor aloca fonduri în vederea reparării sau ridicării localurilor pentru alte două școli: Babele din sudul Basarabiei și Privorochia. Se vor aloca fonduri pentru organizarea unor tabere de informatică în regiunea Cernăuți, se vor aloca fonduri pentru deschiderea unui terminal de învățământ la distanță la Cernăuți în parteneriat cu Universitatea din București, cu Institutul Român, cu publicația "Lumea" și cu Agenția Națională de Știri "Rompres". Se va sprijini acordarea de burse de către statul român, potrivit cererilor și nevoilor locale, iar în paralel se va stimula reîntoarcerea absolvenților de învățământ care au făcut studii în România în zonele din care provin. Se vor acorda burse atât elevilor, cât și profesorilor, pentru stimularea învățării în limba română în școlile românești cu efective mici din satele deznaționalizate sau din zonele defavorizate. Se va dezvolta programul Institutului Român de la Cernăuți prin aplicarea unui parteneriat școlar implicând instituții publice românești, școli din țară, împreună cu Centrul "Eudoxiu Hurmuzachi", în beneficul școlilor românești de toate gradele. Se vor aloca fonduri pentru susținerea sau înființarea cabinetelor metodice de limba română sau a cercurilor de drepturile omului, a cercurilor de pictură, inclusiv religioasă din școlile românești din nordul Bucovinei, Transcarpatia și sudul Basarabiei. Va continua sprijinul pentru desfășurarea cursurilor de cultură și civilizație românească, de perfecționare a cadrelor didactice, organizate împreună cu Centrul "Eudoxiu Hurmuzachi". Vor fi sprijinite revistele tinerilor români din Bucovina și din Basarabia cum este, de exemplu, Revista "Confluențe". Vor fi sprijinite acele inițiative media care vor prezenta proiecte valabile, cu impact local, aparținând principalelor redacții românești independente.

Doamnelor și domnilor deputați,

Identitatea spirituală este o altă problemă serioasă cu care se confruntă comunitățile românești de peste hotare. În general, sub pretextul caracterului secular al statului se practică deznaționalizarea prin intermediul bisericii, acolo unde nu se face resimțit ajutorul nostru.

În anul 2001, în scopul protejării și afirmării spiritualității românești din nordul Bucovinei, Guvernul a alocat fonduri pentru continuarea lucrărilor de pictură interioară la Biserica Parohiei "Sfinții Apostoli Petru și Pavel", de asemenea, au fost finanțate lucrările de acoperire cu tablă a Bisericii Parohiei Ortodoxe din Tărăsăud și reluate preparativele pentru refacerea bisericii și catapetesmei pentru Biserica din Staloselie.

În anul 2002, strategia Guvernului României va avea în vedere în funcție de alocațiile bugetare sprijinirea lăcașelor de cult ale comunităților românești trăitoare în afara granițelor țării, prin achiziționarea și donarea de obiecte și cărți de cult în limba română, precum și prin sprijinirea construcției și renovării de biserici, atenția acordându-se, cu precădere, pentru comunitățile românești din imediata apropiere a granițelor. Dintre acțiunile urmărite prioritar de executiv, enumerăm următoarele: achiziționarea de cărți de cult și literatură teologică, achiziționarea de obiecte de cult și mobilier bisericesc, organizarea de întâlniri, simpozioane sau conferințe cu impact pentru viața religioasă a românilor din Ucraina și Republica Moldova.

Programele parteneriatului inițiate de Executiv, menționate mai sus, urmăresc pe de o parte ca implicarea României în păstrarea și afirmarea identităților românilor de pretutindeni să aibă un caracter total, urmând a fi cooptate, în acest sens, toate autoritățile statului, atât la nivel central, cât mai cu seamă la nivel local, iar pe de altă parte sprijinirea comunităților românești din statele învecinate României și din Balcani, prin crearea și dezvoltarea unui parteneriat cu asociațiile românești din emigrație. (Vociferări din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi de la PRM, v-am anunțat timpul alocat și dumneavoastră și Guvernului, se încadrează Guvernul perfect în acest timp, iar pe dumneavoastră, stimate coleg, vă rog insistent, dacă aveți ceva de spus și puteți ceva spune, vă dau cuvântul să veniți la tribună. (Către domnul Anghel Stanciu care strigă din sală.) Nu suntem la stadion, să tropăim și să batem din palme. Vă rog frumos.

Domnul Vasile Dâncu:

Vă mulțumesc mult pentru înțelegere.

Doamnelor și domnilor deputați,

Mă voi concentra punctual, în cele ce urmează, asupra solicitărilor conținute de moțiunea PRM.

1. Există deja o strategie națională pentru integrare economică și culturală cu Republica Moldova. Chiar în condițiile răcirii raporturilor cu Guvernul de la Chișinău, Executivul Român continuă această strategie prin Oficiul pentru Republica Moldova cu programe aprobate anual.

2. Funcționează o comisie mixtă româno-ucraineană pentru minorități care, prin atribuții, o are și pe aceea a monitorizării modului în care sunt respectate drepturile etnicilor români.

3. Din datele noastre, reiese foarte clar contribuția fiecărui minister la politica de protecție identitară a românilor de peste Prut, inclusiv bugetele pe care le-au alocat ajutoarelor materiale.

4. Societățile publice de radio și televiziune din România au deja elaborate în curs de desfășurare înțelegeri cu instituțiile similare din Republica Moldova, privind emisiuni în parteneriat și asigurarea frecvențelor de emisie.

5. Guvernul are un program de publicare a unor sinteze de presă direcționate către regiunile locuite de etnicii români din afara granițelor. De asemenea, Guvernul a inițiat amenajarea și întreținerea cimitirelor cu ostași români din Ucraina, această prevedere fiind menționată explicit în atribuțiile comisiei mixte româno-ucrainene.

În măsura în care Primăria Bucureștiului va oferi un spațiu pentru Casa Basarabiei și Bucovinei, Guvernul se angajează să ofere logistica necesară dotării acestuia. Proiectul de lege, în care sunt extinse prevederile Legii veteranilor de război și asupra românilor din Basarabia și Bucovina, există în Parlament de mai mulți ani, rămâne doar să fie dezbătut și aprobat.

În fine, Ministerul Informațiilor Publice și Oficiul pentru Republica Moldova subvenționează publicațiile românilor din Basarabia și Bucovina. Eliberarea de pașapoarte pentru cetățenii Republicii Moldova, o altă cerință care era menționată, este controlată minuțios de Ministerul Afacerilor Externe.

După cum puteți observa, majoritatea netă a cerințelor formulate în moțiune erau deja acoperite de acțiunea guvernamentală. Includerea lor în acest document ca solicitări nu poate însemna altceva decât fie o cunoaștere insuficientă a detaliilor problemei, fie rea-voință și demagogie.

Dincolo de aceste incoveniente însă această moțiune considerăm că are meritul de a ne fi adus din nou în centrul dezbaterii publice, chestiuni de o importanță indiscutabilă privind protecția românilor din afara granițelor țării. Probabil că în planul politicii interne, angajamentele noastre pe drumul aderării la Uniunea Europeană și NATO au devenit deja banalități.

În afara frontierelor se pare că lucrurile nu sunt tocmai identice, de vreme ce există îndoieli. Diplomația are rolul de a spulbera aceste îndoieli printr-o acțiune de lobby constant, printr-o manieră consecventă de a urmări interesul național. Avem în jurul nostru exemple de state mici care s-au dezvoltat, grație unei diplomații extrem de convingătoare și eficiente în atragerea capitalului de încredere. Nu ajunge să le reamintim partenerilor străini angajamentele luate, trebuie să-i ținem la curent cu dificultățile întâmpinate, cu mecanismele concrete de îndeplinire a obiectivelor cu pașii pe care i-am făcut deja în această direcție. Or, unul din primii pași îl reprezintă capacitatea de a ne proteja conaționalii care trăiesc în afara granițelor țării, fără a ne deteriora, în același timp, relațiile cu statele vecine.

Ne-am expus pe rând punctele de vedere care, sperăm noi, au fost receptate și în interiorul societății civile. Sensibilizarea opiniei publice în legătură cu acest subiect este un aspect pozitiv, întrucât ea reprezintă un stimul pentru noi inițiative eficiente pornite chiar din interiorul societății civile. Vom avea garanția succesului numai atunci când alături de eforturile noastre se vor asocia acțiuni venite din partea societății civile românești.

Totuși, considerăm noi, există subiecte despre care ar trebui să vorbim mai puțin, dar pentru care ar trebui să facem mai mult. Subiectul, sprijinul acordat românilor care trăiesc în afara granițelor este, fără îndoială, unul din acestea.

Am dorit să vă demonstrez, prin cele spuse mai sus, că Guvernul României și-a asumat și va continua să-și asume responsabilitatea principală în această problemă. Putem fi acuzați de comiterea unor inexactități, de greșeli sau de întârzieri în aplicarea unor programe, dar niciodată de nepăsare sau de lipsă de voință în această direcție. Iată, de ce Guvernul României consideră inutilă și inoportună moțiunea de față.

Vă rog, doamnelor și domnilor deputați, să vă exprimați votul negativ, de respingere a moțiunii simple, promovată de cei 68 de deputați ai PRM.

Vă mulțumesc foarte mult. (Aplauze. Vociferări în rândul Grupului parlamentar al PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Doriți să ridicați o excepție de procedură, domnule deputat Stanciu? Vă mulțumesc foarte mult.

Are cuvântul, din partea Partidului Social-Democrat, domnul Radu Podgoreanu. Se pregătește din partea PRM doamna deputat Leonida Lari.

Domnul Radu Podgoreanu:

Stimați colegi,

Moțiunea reprezintă, de fapt, o simplă încercare de folosire a unei situații conjuncturale pentru un câștig ilicit de imagine. Aș spune că nu avem de-a face cu o moțiune, ci, de fapt, cu o mică diversiune. Dovada cea mai bună este că atât timp cât reprezentantul Guvernului răspundea pe fond temelor care ar fi trebuit să constituie interes pentru moționari, dânșii s-au plimbat prin sală și au stat de vorbă. Nu problema îi interesează, ci scandalul care se poate face în jurul ei. Autorii moțiunii exploatează în mod nesincer sentimentele patriotice și frățești ale românilor, ceea ce în termeni comuni se numește excrocherie sentimentală. Aceasta este moțiunea.

Moțiunea are o fundamentare precară și urmărește, mai curând, generarea unei agitații politice decât identificarea unor mijloace reale, realiste de sprijin ale românilor din afara granițelor. Inițiatorii nu țin cont nici de ceea ce se întreprinde în realitate de către statul român pentru strângerea relațiilor dintre noi și Republica Moldova și nici de voința cetățenilor Moldovei, privind viitorul statului lor.

În cuprinsul moțiunii sunt făcute afirmații și propuneri care contravin atât legislației interne, cât și celei internaționale. Aceasta dovedește precaritatea fundamentării moțiunii și caracterul ei inacceptabil. Prin modul de punere a problemei se face, de fapt, un deserviciu atât efortului de încurajare a identității etnice și culturale a românilor de pretutindeni, cât și intereselor României. Se dă un semnal negativ și fals privind modul în care România înțelege relațiile sale cu vecinii și, în special, relațiile privilegiate cu Republica Moldova. Prin maniera extremistă maximalistă de punere a problemei se aduce chiar un beneficiu puterii de la Chișinău care poate să-și motiveze în plan internațional măsurile nedemocratice, făcând apel la pericolul reprezentat de protestele îndreptățile pe care românii de peste Prut le fac împotriva încercărilor de deznaționalizare a lor. Se lasă astfel impresia că România ar încerca prin diverse modalități să submineze suveranitatea unui stat pe care l-a recunoscut în mod oficial alături de alte state ale națiunilor unite. Este justificată, de aceea, întrebarea dacă o astfel de acțiune nu vizează, de fapt, chiar efectele negative ale acestei imagini asupra României și dacă nu se dorește, de fapt, blocarea șanselor noastre de integrare în NATO și Uniunea Europeană.

Considerăm că inițiatorii dau dovadă de iresponsabilitate politică și blochează, în mod inutil, activitatea Camerei cu o moțiune demagogică care, în realitate, în loc să urmărească scopurile nobile presupuse, nu este decât un exercițiu ieftin politicianist.

Această moțiune este încă o dovadă că nu este vorba de un demers democratic, firesc, de opoziție, ci de ceea ce am putea numi o manevră reacționară. Concept, care, deși adus în ridicol de Conul Leonida, poate avea uneori și, în special, în acest caz o anumită acoperire în realitate. Este, de fapt, o încercare a acestor forțe politice de a se opune progresului nostru, de a se opune oricărei evoluții pozitive a României. Altfel, este greu de explicat formularea agresivă și nediplomatică a titlului moțiunii.

Permiteți-mi aici să fac o scurtă paranteză. Probabil că atunci când au inițiat această moțiune au dorit să obțină un anumit efect de imagine. Se pare că cel care conduce această formațiune politică nu a fost mulțumit cu efectul distructiv al moțiunii. Așa se face că după ce au depus la secretariatul Camerei un text al moțiunii cu titlul: "Moțiune cu privire la sprijinul statului pentru românii din afara frontierelor țării" – un titlu firesc, normal, despre care puteam discuta și care nu ar fi avut efecte nocive asupra imaginii noastre, la ordine pe care ar trebui cândva să știm de unde vin, pentru a lovi mai tare, pentru a amplifica efectul nociv al acestui act împotriva României, s-a intervenit, s-a schimbat prima pagină, de aici diferența de caracter a literei pe ceea ce ați primit, și s-a introdus un alt titlu cu care, evident, nu putem să fim de acord – "Moțiune cu privire la sprijinul statului pentru românii de dincolo de Prut, în perspectiva unei conjuncturi internaționale favorabile întregirii neamului românesc".

De fapt, se dorește transmiterea în exterior și în sprijinul Puterii de la Chișinău a ideii că România are pretenții teritoriale, că nu respectă Helsinki-ul, că dorește să modifice frontiere. Este, de fapt, cea mai bună dovadă că ceea ce se urmărește este nu a ajuta menținerea identității culturale a românilor, nu sprijinul pentru românii de peste tot, inclusiv cei din Moldova, ci se dorește a se lovi direct în interesele României.

Pentru a judeca corect această moțiune trebuie să ne aducem aminte și de alte declarații și acțiuni ale inițiatorilor care, sistematic, au încercat în ultima perioadă să discrediteze în plan internațional România.

Aduceți-vă aminte de declarațiile privind pregătirea trupelor Hamas, aduceți-vă aminte de modul inoportun în care s-a dat moțiunea privind tratatul de bază cu Rusia și multe alte lucruri. De fapt, această formațiune este una din formațiunile care, sistematic, programatic, aduce atingere intereselor naționale ale României, în spatele acestui patriotism declarativ.

Este, de aceea, firesc, să dăm un vot negativ acestei moțiuni, explicând totodată că acest vot nu înseamnă nici o secundă dezinteres față de soarta românilor din afara granițelor și nici desconsiderație pentru efortul zecilor de mii de patrioți români care, în aceste zile, își apără în stradă dreptul la democrație, la identitate etnică și culturală, la conștiința lor de sine, ca popor.

Vă rog, stimați colegi, să judecați și să dați un vot negativ acestei diversiuni numită moțiune.

Domnul Corneliu Ciontu (din sală):

rușine!

Domnul Valer Dorneanu:

Ați vorbit opt minute, domnule coleg.

Poftiți!

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Pentru procedură nu vă țin mai mult de un minut. Dar în numele Grupului parlamentar al Partidului România Mare, îmi permit să folosesc acest prilej pentru a protesta împotriva limbajului suburban, nedemn de un parlamentar și, evident, exclus pentru un intelectual, folosit de domnul deputat antevorbitor.

Este inadmisibil ca moțiunea unui partid parlamentar să fie calificată excrocherie sentimentală, independent de sentimentele antiromânești care-l animă pe domnul deputat.

În aceste condiții, fără a comenta lipsa domniei sale de argumente, foarte vizibilă în raport chiar de susținerile Guvernului pe care le putem discuta în fața domniilor voastre, pentru că este un act intelectual, domnule președinte, în numele Grupului parlamentar al Partidului România Mare solicit scuze publice. (Aplauze din partea deutaților P.R.M.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, poate o să aveți aceeași opinie și aceeași grijă față de buna desfășurare a ședinței și să temperați și elanul colegilor dumneavoastră care tropăie și aplaudă când nu e cazul.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din sală):

Înțeleg să-mi asum întreaga responsabilitate pentru atitudinea colegilor mei.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc. Are cuvântul doamna deputat Leonida Lari.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Domnul Valer Dorneanu:

Numai puțin! Iertați-mă că vă întrerup! Domnul deputat Radu Podgoreanu are o intervenție ca drept la replică și pentru a face o precizare cu privire la ton.

Domnul Corneliu Ciontu (din sală):

Nu i s-a rostit numele.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiți! O clipă! V-aș ruga să fiți atenți la ce spune și pe urmă să comentați.

Domnul Radu Podgoreanu:

Mi s-a cerut să cer scuze publice. Deci nu era nevoie să-mi spuneți numele ca să dau replica.

Îmi cer scuze că am avut tăria să spun adevărul despre această formațiune politică, aici, în public.

Domnul Valer Dorneanu:

Aveți cuvântul, doamnă deputat Leonida Lari.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În aceste momente de restriște pentru românii basarabeni și bucovineni, Partidul România Mare vine cu o moțiune simplă pe care o cunoașteți de acum, are un scop concret și bine definit, pentru care ar trebui să pledeze toți cetățenii români de bună-credință: ajutorarea celor mai nedreptățiți dintre toți românii.

Nu cred și nu am crezut vreodată că o familie poate ajunge la bunăstare dacă-și lasă de izbeliște vreun copil. La fel e și cu o țară. Atât timp cât Basarabia, nordul Bucovinei, frații noștri îndură foamea, sunt frustrați de dreptul elementar la limba maternă, la istorie, tradiții, sunt aruncați în războaie inegale cu forțele de ocupație și țara-mamă va suferi deopotrivă, nu va ajunge la belșug și prosperitate. Aceasta e legea cerului pentru fiecare om în parte precum și pentru neamuri.

Moțiunea P.R.M. nu e o răfuială cu vreun partid politic, cu oamenii ce au alte vederi politice, e o încercare de a debloca, de a scoate dintr-un punct mort visul de aur al tuturor românilor: reîntregirea țării pe cale pașnică, potrivit dreptului natural și ale reglementărilor internaționale de care unele țări, printre care și Germania, s-a bucurat de-acum prin distrugerea zidului Berlinului.

Știm cu toții că, după Unirea din 1918, cei 22 de ani de limbă, istorie, suflare românească în Basarabia, au ridicat generații de români care, prin copiii și nepoții lor, au transmis sacrul mesaj: "Patria noastră e România, nu alta!". Apoi, în 1940, după ultimatimul U.R.S.S. adresat României, în Basarabia a venit înghețul siberian. Nu vreau să repet ceea ce e scris strict documentar în această moțiune, dar vreau nu numai să înțelegeți ci și să participați cu sufletul la drama românilor lipsiți de țară.

Să nu considere nici unul dintre istorici, politicieni, ziariști că, după 1940, în Basarabia și în nordul Bucovinei, oamenii s-au resemnat, s-au potolit, s-au supus jocului străin. Între anii 1944-1960, s-a pornit un val de revoltă împotriva colonizatorilor, timp în care au avut loc marile deportări, vărsări de sânge, lichidarea liderilor. Peste un milion de români basarabeni și bucovineni au dispărut din valea lumii. Din Basarabia și Bucovina până în Siberia drumul e semănat cu oasele românilor.

Între anii 1960-1980, un alt val de intelectuali, nou format, care se știau români au pornit mulțimile dar și aceștia au fost uciși sau băgați în pușcării. Abia între anii 1980-1992, al treilea val, în frunte cu scriitori binecunoscuți luptători, precum Dumitru Matkovski, Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Mihai Cimpoi, Mircea Druc, Ion Vatamanu, Lida Istrate, Ilie Ilașcu, Valeriu Matei, Iurie Roșca au reușit să coaguleze din nou forțele românești din Basarabia să producă o mișcare fenomenală, mișcare de eliberare și de reîntregire națională, sub egida Uniunii Scriitorilor și a Frontului Popular din Basarabia.

Anul 1989 a fost anul de apogeu al acestei mișcări, românii basarabeni redobândindu-și limba română, limbă de stat, grafia latină, istoria românilor, însemnele naționale.

La 31 august, în piața marii Adunări Naționale din Chișinău, se adunase peste un milion de oameni care scandau: "Trăiască, trăiască, trăiască, Moldova, Ardealul și Țara Românească." (Aplauze din partea deputaților Partidului România Mare) Atunci s-a născut sărbătoarea național㠖 Ziua limbii române. Atunci ni se părea nouă că mai e un pas până la reîntregire.

Destinul a făcut ca o mare parte a liderilor mișcării de eliberare și reîntregire să reprezinte Moldova în Parlamentul U.R.S.S. în calitate de deputați. În toamna aceluiași an 1989, am fost convocați să participăm la ședințe. Delegația basarabeană în probleme naționale colabora îndeosebi cu țările baltice, Gruzia, Armenia, Azerbaidjan. Așadar, când în decembrie 1989, s-a pus în dezbatere Pactul Ribbentrop-Molotov, și protocolul secret la acest pact, noi, cei din Basarabia și țările baltice, ca părți suferinde, puteam conta liber pe sprijinul delegaților în aceste țări.

Firește că, în dezbateri, am ridicat problema formării abuzive a R.S.S. Moldovenești, în urma ocupației de către trupele sovietice a Basarabiei, subliniind că, n-a existat un organ suprem al puterii care să autorizeze intrarea R.S.S.M. în componența U.R.S.S. La fel am declarat că, în protocolul secret la Pactul Ribbentrop-Molotov, era vizată numai Basarabia, nu și nordul Bucovinei și Ținutul Herța și Insula Șerpilor. Or, au fost și ele anexate la U.R.S.S.

În urma dezbaterilor, Congresul deputaților poporului din U.R.S.S. a condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov și semnarea protocolului secret al Tratatului din 1939, precum și a altor înțelegeri secrete cu Germania, și a declarat că ele sunt, din punct de vedere juridic, lipsite de temei și valabilitate din momentul semnării lor. Cu atât e mai de mirare că în negocierile actuale din România și Rusia, în privința Tratatului româno-rus, ultima nici nu vrea să-și amintească în ce fel a votat chiar delegația sa cândva. La fel ca și Ucraina în 1997.

Dar să ne întoarcem la firul cronologic al evenimentelor, căci anume aceasta ne-am propus. Să oferim un tablou istoric pentru a evalua realitățile de azi, pentru a lega niște fire rupte în timp din cauza cortinei de fier între țara-mamă și provinciile sale luate cu japca în urma unui ultimatum repudiat în 1989 chiar de răpitorii săi.

Concomitent, exact în acele zile fierbinți, 18-24 decembrie, ale condamnării Pactului Ribbentrop-Molotov la Moscova, în România, a început Revoluția. Vă rog să fiți atenți, mai cu seamă aici. parcă era un făcut. Pe de o parte, delegația basarabeană vorbea despre rapturile teritoriale săvârșite de Imperiul sovietic în România, rapturi care încălcau până și constituția cea mai reacționară a acestui imperiu, cea din 1936. Pe de altă parte, Mihail Gorbaciov ne transmitea de două ori pe zi mesajele din România în ce privește mersul Revoluției, mesaje transmise întâi din partea C.P., apoi C.S.N., apoi F.S.N.

Delegația noastră, mai toți de orientare unionistă, la ultimul mesaj, ne-am alarmat. Era o cerere de ajutor armat din partea U.R.S.S. adresată de către România. Am cerut atunci audiență la Mihail Gorbaciov, după care ne-am întors în Basarabia. N-am să vă rețin mai mult asupra acestor mesaje, nu e cazul să ne ocupăm acum de ele. Ne interesează mai mult ca orice destinele românilor basarabeni și bucovineni, să fie ajutați să supraviețuiască, căci chinurile pe care le îndură sunt dincolo de limita suportabilității omenești.

Așadar, să rememorăm în continuare evenimentele din Basarabia și din țară care au devenit de-acum istorie. La 23 iulie 1990, la Chișinău, a fost condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov și protocolul secret la acest pact. Abia peste un an, la 24 iunie 1991, la București, s-a pronunțat și partea română în privința condamnării Pactului Ribbentrop-Molotov. De ce a trecut tocmai un an până ca și România să condamne pactul? Or, e limpede ca bună-ziua. Cum se putea altfel când la începutul lui aprilie 1991, România a semnat Tratatul de bună vecinătate și amiciție cu un imperiu sovietic în agonie. Apoi, peste două luni, văzând cum se destramă cu totul, a făcut iute o piruetă, repetând gestul politic făcut de acum de Parlamentul Republicii Moldova.

La 27 august 1991, Republica Moldova și-a declarat independența față de U.R.S.S. iar nu față de România. Ce a întreprins atunci România? Mai bine zis domnul Iliescu. În câteva zile ale aceluiași an, a recunoscut cu mare încântare această independență precară, cu Armata a 14-a în coastă, a recomandat Parlamentului român și parlamentelor tuturor țărilor din Europa și din lume s-o recunoască, cică în spiritul adevărului istoric și al normelor de drept internațional. Care adevăr istoric? ne întrebăm noi.

Analizând la rece, cu documentele în mână, a fost recunoscută de fapt aceeași R.S.S.Moldovenească, atâta câ având altă titulatur㠖 Republica Moldova și care, în ultimul timp, a ajuns deja gubernia siberiană Moldova. Siberiană, din mila lui Voronin.

Ce se stipulează în declarația de recunoaștere a Republicii Moldova de către partea română? Proclamarea unui stat românesc independent pe teritoriul anexat cu forța în urma unei înțelegeri stabilite prin Pactul Ribbentrop-Molotov, reprezintă un pas decisiv pentru înlăturarea pe cale pașnică a consecințelor nefaste ale acestuia îndreptate împotriva drepturilor și intereselor poporului român.

Citind cu atenție textul, neîndoielnic, înțelegem că se are în vedere revenirea pe viitor a Republicii Moldova la țara-mamă. Se mai înțelege ceva: că țara-mamă se va implica în apropierea celor două părți. dar n-a fost să fie. România nu s-a implicat, deși în vorbe, mereu transpare ideea de relații privilegiate între cele două state. Ce privilegii? Ba, mai abitir, s-a întărit vama pe Prut, ba și colaborarea între cele două parlamente a fost definitiv curmată.

Așa se face că recunoașterea Republicii Moldova pe teritoriul României a adus după sine mari necazuri românilor basarabeni. Rusia, văzându-ne independenți, deci rupți de țara-mamă, deci singuri, a început prin trupele sale de comando arestări la Chișinău, chiar și asasinate. Era un fel de provocare a mulțimilor pentru a le expune unui măcel sângeros, căci tancuri și mitraliere aveau berechet. Toate cele patru provocări au fost însă dezavuate de liderii mișcării, ei postându-se în fața mulțimilor.

Atunci, scenariul a fost mutat în Transnistria. Ce a fost acolo, o știm cu toții. O cumplită vărsare de sânge, un carnagiu în care și-au pierdut viața peste 1200 de tineri, floarea unionismului basarabean, în care a fost arestat Ilie Ilașcu și grupul său. Și când te gândești cât am visat la reîntregire cu țara-mamă, dar în loc am văzut steaua roșie scrijelită pe trupurile torturate ale băieților noștri sau tineri ciuntiți de mâini și de picioare și aruncați drept mâncare porcilor.

Pledasem cu femeile basarabene încă din 1988 ca tinerii noștri să-și facă serviciul militar în republică, să nu slujească drept carne de tun prin zonele de foc ale U.R.S.S. sau în afara ei, prin Afganistan și uite că au murit chiar la ei acasă, într-un război inegal cu un imperiu, de astădată rus.

Da, repede s-a revigorat fosta U.R.S.S. Din U.R.S.S. conform sistemului Matrioșca, s-a făcut Federația Rusă, dar cu aceeași poftă nesățioasă de a tăia totul în cale numai să răzbească la gurile Dunării, spre Balcani. N-am nimica cu poporul rus. Am tradus volume întregi din marea poezie rusă, dar această încrâncenare de a cotropi noi teritorii, de parcă nu le-ar ajunge întinderile pe care le au, este de-a dreptul diabolică. Sau precum zicea Eminescu: "E o mișcare pe orizontală și nu pe verticală către spirit, către Dumnezeu!"

Dar Rusia, ca Rusia, mă rog, cu binecunoscuta manie a velicorușilor de a avea totul sub control, de a domina nu numai statele vecine, ci hăt-hăt până în Cuba. Pe noi ne preocupă reacția, atitudinea României vis-a-vis de această revigorare. În 6 mai 1996, purtătorul de cuvânt al Președinției, domnul Traian Chebeleu, în legătură cu Tratatul româno-rus, a abdicat vizibil de la hotărârea Parlamentului român și de la cele spuse de președintele ei, domnul Ion Iliescu, în 1991, declarând că ideea condamnării Pactului Ribbentrop-Molotov de către România are doar o valoare morală.

Iată spiritul lucid, așa-zis rațional, al politicienilor P.S.D. Aceasta înseamnă că nu vor mai aspira românii către unitatea neamului, că nu vor fi anulate niciodată de către partea română consecințele Pactului Ribbentrop-Molotov. Aceasta înseamnă că liderii puterii de la București nu-și mai pun problema reîntregirii, deși între timp se făceau poduri de flori, iar în umbra sârmii ghimpate se regăseau și plângeau cu lacrimi frații de sânge, bineînțeles străjuiți de soldații grăniceri ruși.

S-au scurs 12 ani de zile pe apele Prutului și bieții români basarabeni tot cu așteptarea schimbării politicii de la București au rămas. Să aruncăm o privire în jur: toate republicile ex-sovietice sunt cu adevărat libere, pentru că au fost țări întregi și consecvente în voința lor politică. Dintre toate aceste pământuri, numai Basarabia și nordul Bucovinei se află încă într-un regim de ocupație și semiocupație străină, fiind părți dintr-o țară, părți ale României. Mai cutează unii oameni, chiar și inteligenți, să arunce fraze de genul că românii basarabeni sau bucovineni nu vor reîntregirea. am demonstrat cu lux de amănunte că românii basarabeni au mers mereu cu pași uriași spre această clipă de grație a neamului românesc, dar nu s-a voit din capitala țării, că, vedeți dumneavoastră, se creează impedimente pentru intrarea României în U.E. și în NATO. Și opinii de acest fel se vehiculează atât în presa rusească cât și în presa românească, ba și la Președinție și în Parlamentul României. Stranie coincidență, nu-i așa?

Chiar astăzi, în piața Marii Adunări Naționale de la Chișinău, s-au adunat peste 30.000 de studenți care protestează împotriva scoaterii istoriei românilor din învățământ. Și ce credeți că a declarat adineauri domnul Meleșcanu, ce au declarat chiar de la această tribună politicienii P.S.D.? Cică nu e cazul să ne amestecăm în treburile interne ale altui stat. Dumneavoastră le-ați dat rușilor și filorușilor din Basarabia statul acesta, fraților, asta e socoteala! Așa că nu mai dați vina pe românii basarabeni și bucovineni, că se înstrăinează de țară, de idealurile reîntregirii. priviți-i și acum, la începutul anului 2002, cum stau pe vânt, pe ploaie și pledează pentru limba română, pentru istoria românilor. Nu cer mărirea salarilor, nu cer o viață mai bună, vor și în moarte să fie niște români demni.

Dar cât timp vom lăsa numai pe seama românilor din Basarabia și Bucovina poverile pe care trebuie să le poarte o țară întreagă, o întreagă Românie? Oare când se va înțelege odată și odată că este imposibil, este peste puterile unei mâini de oameni să suporte presiunile unor mastodonți imperiali, precum Rusia și Ucraina.

De ce țările baltice au reușit să iasă din zona de influență rusească? Sunt libere și neatârnate. Pentru că oamenii de la conducerea lor au ținut de spiritul național, au fost de-ai lor. S-ar putea să mă întrebe unii: dar ce, ai noștri nu sunt ai noștri? O spun fără conjur: nu prea sunt ai noștri! Căci nu au făcut politică românească, ci dintru întâi prosovietică, mai apoi prorusească. Și rezultatele sunt pe față, după 12 ani.

Reîntregirea e lăsată pentru mai târziu când ne vom întâlni în organismele internaționale, UE și NATO. Dar cum, în ce calitate ne vom întâlni. O națiune română sau două națiuni distincte: română și moldoveană, ce n-au nimic în comun, deși avem mame, copii, surori, frați, de ambele părți ale Prutului. Ce subterfugii politice meschine pentru a mări prăpastia între cele două state românești? Ajunge! Să încheiem o dată cu fardarea a celor doi morți: Hitler și Stalin. Cât se poate să ne mai conducă de dincolo, din infern, prin cei asemeni lor? Cât vor hotărî niște morți soarta poporului român prin Pactul Ribbentrop-Molotov?

La 11 ani după condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov în România trebuie demers mai departe prin lichidarea efectelor lui, iar conjunctura politică favorabilă trebuie să fie construită și de politicienii români, nu numai de cei străini.

Parlamentul României ar avea un cuvânt greu de spus și în fața marilor democrații europene, SUA, dacă va dovedi că are spiritul dreptei cugetări și al dreptei alegeri. Patrioții în toate țările sunt patrioți, iar nu naționaliștii agresivi, domnule Dâncu! Iar durerea e durere și nu efect de imagine precum au spus unii de la această tribună.

În încheiere, procedați, dragii mei frați, precum vă dictează conștiința, pentru sau împotriva interesului național.

Să ne ajute apoi Dumnezeu pe fiecare în parte și neamul, în întregul său, să răspundem pentru ceea ce facem.

Mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Ați vorbit 17 minute, doamnă deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.D., domnul deputat Radu Berceanu.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Stimați colegi,

În societatea românească este practic o unanimitate în ceea ce privește dorința de integrare în NATO și în structurile europene. Nu am auzit nici un politician și nici un partid exprimându-se împotrivă. Cel puțin până acum. Și, de aceea, cred că dacă într-adevăr dorim să și realizăm în practică acest lucru, trebuie cu multă inteligență și cu multă atenție să urmărim toate elementele care ne pot duce la acest succes care va fi al nostru, al tuturor.

După 11 septembrie, s-au schimbat multe în politica internațională. Iată, Vladimir Putin este deja invitat la Summit-ul de la Praga din noiembrie, domnule Dâncu, nu din octombrie, să nu meargă delegația noastră în octombrie. De asemenea, dacă ați urmărit acum câteva săptămâni un interviu al domnului ministru de externe al Franței constatăm și acolo că impresia, puterea, ideile Rusiei sunt importante, iar acum două zile, într-un interviu acordat ziarului "The World Street Journal", Vladimir Putin spune: "Dacă Rusia va participa la luarea deciziilor-cheie ale Alianței NATO, atunci Moscova e dispusă să privească extinderea cu alți ochi.

Poate vă mirați de ce atunci când e vorba de o moțiune privind situația din Republica Moldova și relațiile noastre cu Republica Moldova vorbesc despre integrarea României în NATO. Pentru că există o legătură pe care noi nu trebuie s-o pierdem din vedere și chiar dacă sentimentele exprimate aici de antevorbitori, cu care și noi suntem de acord, există și trebuie, într-adevăr, avute în vedere, trebuie măcar o dată să fim lucizi și să ne gândim totuși că nu totdeauna politica se face numai cu sentimente.

De aceea, noi credem că trebuie să avem relații cât se poate de echilibrate și de normale cu vecinii, chiar dacă vremelnic într-una dintre aceste țări, într-una din aceste zone se întâmplă lucruri care poate nu ne sunt tocmai pe plac din punct de vedere sentimental. Dar trebuie să ne aducem aminte că România este primul stat care a recunoscut Republica Moldova și că nu putem acum să venim într-un text, fie el și de moțiune, în Parlamentul României și să cerem reîntregirea neamului românesc în granițele sale firești. Deci să punem sub semnul întrebării, acum cu câteva luni înainte de summit-ul de la Praga, granițele României. Pentru că atunci vom fi o țară care are probleme cu vecinii, are probleme cu granițele și nici într-un caz lucrurile nu vor mai fi privite la fel. Iar noi trebuie să fim realiști și să știm că sunt mulți care nu sunt la fel de unanimi așa cum suntem noi, aici, în interior, în ceea ce privește integrarea României în NATO. Și vor căuta argumente, elemente, pe baza cărora să-și sprijine astfel de teorii chiar dacă ele nu sunt reale.

Subvenții pentru publicații unioniste! Eu cred că noi trebuie să aducem aminte că România a furnizat, de exemplu, energie electrică în valoare de 33 de milioane de dolari Republicii Moldova atunci când cu două zile înainte de Paști, Chișinăul rămăsese în întuneric. Să aducem aminte că de, iată, zece ani și ceva, aproape 11 ani, în fiecare buget al României există sume importante pentru a sprijini nu neapărat publicațiile unioniste, ci publicațiile în limba română, publicațiile care fac cunoscută cultura română, istoria românilor, în așa fel încât atunci când apar astfel de probleme poziția României să fie considerată una într-adevăr care exprimă stabilitatea și corectitudinea politică în această zonă.

Eu cred că noi trebuie să aducem aminte că România a furnizat, de exemplu, energie electrică în valoare de 33 milioane de dolari Republicii Moldova, atunci când, cu două zile înainte de Paști Chișinăul rămăsese în întuneric.

Să aducem aminte că, iată, de 10 ani și ceva, aproape 11 ani, în fiecare buget al României există sume importante pentru a sprijini, nu neapărat publicațiile unioniste, ci publicațiile în limba română, publicațiile care fac cunoscută cultura română, istoria românilor, în așa fel încât, atunci când apar astfel de probleme, poziția României să fie considerată într-adevăr, una, care exprimă stabilitatea și corectitudinea politică în această zonă.

Și eu cred că delegația României, din care fac parte membri ai tuturor partidelor parlamentare, a făcut un lucru foarte bun, tratând această chestiune la Consiliul Europei, prin organismele care au, nu numai pârghiile, dar și anumite mijloace de a corecta derapaje ca acelea care pot și au și apărut în anumite zone.

Din toate aceste motive, Partidul Democrat consideră moțiunea simplă, "simplă", dar anumite probleme pe care ea le-ar putea genera, dacă nu suntem foarte atenți, foarte complicate și, de aceea, Partidul Democrat nu va vota pentru această moțiune.

Domnul Valer Dorneanu:

Ați vorbit 6 minute, domnule coleg. Urmează din partea Grupului Partidului Național Liberal, domnul deputat Puiu Hașotti.

Domnul Puiu Hașotti:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Discutarea acestei moțiuni simple trebuie să pornească de la o chestiune de principiu. Nu sunt unii mai patrioți decât alții, ci există doar nuanțe diferite în abordarea a ceea ce generic se numește chestiunea națională. Iată de ce, orice discuție pe această temă trebuie făcută fără nici o conotație politică și fără abordări politicianiste.

Acum mai puțin de o lună, congresul extraordinar al partidului pe care îl reprezint a adoptat documentul intitulat: "Chestiunea națională în viziunea Partidului Național Liberal" care, între altele, are și un capitol distinct intitulat "România și românii din afara țării". Simpla lectură a documentului arată clar și ferm cât de preocupați suntem noi, liberalii, de soarta românilor din Republica Moldova, Ucraina, dar și de cea a celor din Peninsula Balcanică, Ungaria și din emigrație, asupra cărora autorii moțiunii nu fac nici o mențiune.

Diferența de fond dintre textul documentului nostru și textul moțiunii este aceea că noi, liberalii, promovăm noțiunea de națiune civică, pe când colegii de la PRM pornesc de la conceptul de națiune etnică, care, din punctul nostru de vedere, este desuet, neeuropean și în anumite contexte internaționale chiar periculos pentru fiecare națiune în parte.

Aș semnala și ambiguitatea titlului moțiunii care face vorbire despre "Perspectiva unei conjuncturi internaționale favorabile întregirii neamului românesc". Nu se spune nimic din care să reiasă cam care ar fi acea conjunctură favorabilă. Să încercăm noi un răspuns: integrarea României și a Republicii Moldova în Uniunea Europeană.

Înțelegem și promovăm dezideratul întregirii naționale, dar nici nu uităm că Republica Moldova este un stat independent. Or, din moțiune reiese, chiar în repetate rânduri, că autorii ei cer, practic, Guvernului de la București un soi de politică intervenționistă care, practic, se situează în afara unor norme de drept internațional. Autorul moțiunii formulează și o serie de cereri care au fost puse deja în practică, atât cât fiecare Guvern, începând cu 1990, a putut.

Fondurile cheltuite de guvernele de la București pentru strângerea relațiilor dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului au fost într-adevăr mici, dar direct proporționale cu bogăția țării sau cu sărăcia ei, cum doriți să o luați.

Se amintește de încălcarea art. 7 al Constituției: Poate așa este, dar, din păcate, actualmente, nu este doar atât, actualul Guvern încalcă și art. 43 alin. 1, prin care se spune că: "Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent". Dacă actuala guvernare este incapabilă să asigure pentru românii din România un trai decent, cu ce finalitate i-am cere să cheltuiască milioane de dolari pentru românii din afară. Milioanele de dolari pe care ar trebui să le aibă Guvernul, le au corupții împotriva cărora actuala putere mimează o așa zisă luptă.

Întorcându-mă la textul moțiunii, dați-ne voie, ca liberali, să nu fim de acord ca statul român să subvenționeze jumătate din prețul de desfacere al unor publicații românești ce ar urma să fie difuzate de Republica Moldova, pentru simplul motiv că acestea sunt creditate de societăți comerciale cu capital privat. Nu putem fi de acord nici cu formularea: "Subvenționarea publicațiilor de orientare patriotică românească și unionistă" din Republica Moldova și Ucraina. Cine stabilește care sunt patriotice sau nu?

Ar mai fi o inconsecvență: PRM solicită Guvernului României tipuri de acțiuni criticabile și pe care domniile lor le critică câteodată cam deplasat, pe care Guvernul de la Budapesta le mai face în Transilvania. Sigur că încă în Ardealul românesc maghiarii sunt minoritari, iar în statul românesc de dincolo de Prut românii sunt majoritari, dar din perspectiva națiunii civice pe care o promovăm noi, liberalii, această diferență este importantă, dar nu decisivă.

Ar mai fi de adăugat o serie de formulări din textul moțiunii, care aduc aminte de Legea statutului maghiarilor, cu care Partidul Național Liberal nu a fost și nu este de acord, tocmai pentru că, la fel ca și moțiunea, are la bază principiul etnic și nu pe cel al națiunii civice.

Partidul Național Liberal dorește, la fel ca și celelalte partide, și aici includ și fidelul aliat al Partidului Social Democrat de astăzi, că românii de pe ambele maluri ale Prutului să fie împreună, că până la reunificare România să ajute la păstrarea identității naționale a tuturor românilor, oriunde s-ar afla ei. Culmea este, însă, că pentru îndeplinirea acestor deziderate naționale trebuie invocate istoria și dreptatea, cum bine fac autorii moțiunii, dar și contextul internațional deosebit de complex, alături de dezvoltarea economică a celor două țări românești.

Poate mai mult ca orice, dezvoltarea economică ar fi principalul element care ar duce la unire, pentru că mulțumită ei se pot schimba și mentalitățile. De ce spunem asta? Pentru că o eventuală unire a României cu Republica Moldova – exemplul german nu poate fi urmat, diferențele fiind enorme – se poate face doar pe cale pașnică, adică prin referendum în cele două țări. Și dacă astăzi, pentru România, nu există dubiu asupra rezultatului unui astfel de referendum, pentru Republica Moldova ar trebui să fim chiar pesimiști. Or, dacă ambele părți nu vor spune "da", atunci rezultatul va fi negativ.

Am expus, cred, doar câteva argumente care mă fac să arăt că Grupul Partidului Național Liberal nu va vota această moțiune. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule coleg.

Ați vorbit 5 minute.

Din partea Grupului minorităților naționale, domnul Sotiris Fotopolos.

Domnul Sotiris Fotopolos:

Domnule președinte,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor deputați,

Grupul parlamentar al minorităților naționale dorește să folosească și momentul de astăzi pentru a transmite tuturor colegilor, tuturor deputaților, un mesaj în legătură cu modalitățile în care societatea românească, poporul nostru român, a reușit să inițieze și să finalizeze obiective majore, pe toate planurile, începând cu 1989 și până astăzi și să ajungă într-o situație în care astăzi, în România există o stabilitate politică, există programul guvernamental pentru asigurarea unei continuități în domeniul economic, există conexiunile acestui spațiu economic cu statele vecine, statele europene și nu numai. Există astăzi în România un interes deosebit pentru promovarea imaginii noastre, a României, în toate spațiile, în toate țările, în așa fel încât să fim cunoscuți din foarte multe puncte de vedere, dar în mod deosebit să fim recunoscuți că trebuie să ne regăsim ca parte integrantă a Uniunii Europene.

Există semnale – și acesta este un lucru îmbucurător pentru noi – că țările puternice din punct de vedere politico-economic din Europa, și nu numai, încep din ce în ce să se apropie de problemele noastre, de interesul ca România să fie acolo unde îi este locul.

S-a spart frontiera spațiului Schengen! Sigur, trebuie să "penetrăm" în NATO la anul. Este o dorință! Semnale sunt pozitive. Sigur, cu efortul nostru, al tuturor, vom încerca să asigurăm condițiile necesare pentru integrarea în Uniunea Europeană. Există, de asemenea, această preocupare deosebită a Parlamentului României pentru a grăbi procesul legislativ și pentru armonizarea acestora cu procesele moderne din Uniunea Europeană.

Aceste aspecte, conjunctura politică actuală și, mai ales, faptul că România sigur trebuie să facă parte din flancul de sud al Europei privind stabilitatea, în cadrul concepției filozofiei NATO, sunt elemente care, dacă le luăm și le analizăm cu maximă responsabilitate, atunci părerea noastră este că nu ar trebui astăzi să creăm și alte probleme, altor țări vecine, acolo unde evident ne doare că ieri, azi și mâine românii noștri au o situație din ce în ce mai grea sau precară. De aceea, noi considerăm și sugerăm Camerei Deputaților niște modalități de conlucrare cu cele două parlamente, Parlamentul Moldovei și Parlamentul Ucrainei.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Este bine ca Grupul parlamentar de prietenie România – Moldova, Grupul parlamentar de prietenie România – Ucraina să aibe în continuare un contact mai pragmatic, în așa fel încât aceste prime contacte, pe zona aceasta de prietenie parlamentară, să fie folosite și să existe un cadru prielnic pentru a arăta ce ar vrea minoritățile naționale din România să ofere, ca model, statelor, guvernelor celor două țări de care astăzi s-a pomenit și este vorba în moțiune.

Ne putem mândri, și aceasta este o mândrie, în primul rând a majorității românești și după aceea a nostră, și cum am mai spus de la această tribună, model unic, poate, în lume, de modul în care societatea românească, poporul român, structurile parlamentare, guvernamentale, prezidențiale au reușit să asigure ceea ce nicăieri, poate, nu găsim, o conviețuire extraordinară, între minoritățile naționale și majoritatea românească, pe principiul de șanse egale, un acces al minorităților naționale în toate structurile democratice ale României, inclusiv în Parlamentul României, și, de ce nu, un efort economic bugetar deosebit pentru susținerea păstrării identității noastre etnice aici, în România.

Iată de ce, noi profităm de această moțiune de cenzură, să rugăm pe cele două grupuri parlamentare să își intensifice eforturile, dacă există posibilitate să se continue dialogurile la toate nivelurile și eu consider, și noi considerăm, că în problemele majore ridicate de moțiune, dialogul, continuarea dialogului, un dialog pe principii, un dialog armonios, un dialog neagresiv, cred că ar fi un pas foarte important în a alina durerea fraților noștri de peste Prut.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea sângă a sălii.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, stimate coleg.

Are cuvântul doamna deputat Viorica Afrăsinei, din partea Grupului PSD. Se pregătește domnul deputat Nicolae Leonăchescu.

Doamna Viorica Afrăsinei:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Intervenția mea la moțiunea simplă pe care o dezbatem astăzi va fi punctuală, lăsând colegilor mei să dezvolte celelalte teme extrem de sensibile care se desprind din textul prezentei moțiuni. Mă voi referi, așadar, la alin. 1 și 2 ale moțiunii și la obiectivele punctelor 1, 3, 4 și 5, prevăzute în finalul moțiunii.

Evident, moțiunea are o anumită țintă politică, dar mie, ca parlamentar român, membră a unui grup parlamentar care se pronunță ferm pentru atingerea obiectivelor naționale, de integrare în structurile europene și euroatlantice, primordiale pentru dezvoltarea și recunoașterea noastră ca națiune democratică, îmi este greu să cred că oameni politici din această țară pot privi cu superficialitate chestiuni de fond ale politicii externe, doar pentru un beneficiu minim de imagine. De aceea, am să mă refer, așa cum spuneam, doar la alin. 1 și 2 ale moțiunii.

Dincolo de tema de fond pe care o dezvoltă moțiunea, și anume aceea a perspectivei unei conjuncturi internaționale favorabile reîntregirii neamului românesc, moțiunea păcătuiește prin aceea că începe prin a minimaliza sau chiar anula eforturile statului român, ale guvernelor care s-au succedat după 1989 până în prezent, în ceea ce privește sprijinul românilor din diaspora, în special al acelora de dincolo de Prut.

Mărturie stau relațiile permanente, dezvoltate prin diplomația românească, cu efecte în dezvoltarea relațiilor politice, economice, în domeniul culturii și învățământului, dezvoltarea cadrului juridic bilateral, precum și cooperarea care se realizează prin dezvoltarea proiectelor prioritare și mă refer în mod special la dezvoltarea euroregiunii Prutul de Sus, care cuprinde obiective clare.

Permiteți-mi, așadar, stimați colegi, să enumăr doar o parte din acțiunile, activitățile și proiectele pe care România le are cu românii din diaspora și în special pentru românii din Republica Moldova și Ucraina, date care ar fi putut fi accesate de colegii noștri, semnatari ai moțiunii, pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe sau al Comisiei pentru politică externă de la Ministerul Finanțelor Publice sau de la Secretariatul general al Guvernului, înainte de a formula moțiunea și poate că textul acesteia ar fi sunat altfel.

România are în prezent una dintre cele mai numeroase diaspore aflate pe toate meridianele globului. Potrivit informațiilor statistice oficiale și altora neoficiale, numărul românilor, etnicilor români sau originarilor din România care trăiesc în afara frontierelor țării depășește 10 milioane de persoane, organizate în circa 1.000 de comunități religioase. În întreaga lume există peste 600 de societăți culturale românești cu caracter etnic și apar câteva sute de ziare, reviste, publicații în limba română. Limba, literatura, civilizația românească se predau în universități din 26 de țări ale lumii, în limba română, prin mai mult de 40 de lectorate.

Prevederea de la art. 7 din Constituția României, privind întărirea legăturilor cu comunitățile românești din afara frontierelor țării în scopul păstrării, dezvoltării și exprimării identităților etnice, culturale, lingvistice și religioase este asumată în programul de guvernare și în strategia de siguranță a României.

În noile condiții create au fost adoptate reglementări privind statutul juridic al cetățenilor români stabiliți în străinătate, iar raporturile României cu comunitățile românești din afara țării se află pe o line nouă, în măsură să stimuleze cunoașterea și înțelegerea evoluției relațiilor românești, conlucrarea pe calea înfăptuirii procesului de reformă, în care este angajată țara.

Comunitățile românești din țările vecine sunt încurajate să participe la programe de cooperare transfrontalieră, inclusiv de tipul euroregiunilor, care le permit o mai bună menținere a legăturilor cu țara. O atenție specială se acordă relațiilor cu românii sau etnicii români care trăiesc în vecinătatea apropiată, pe baza unei strategii care cuprinde o serie de acțiuni pentru sprijinirea școlilor, a învățământului în limba română,

Referindu-ne în mod punctual la colaborarea în domeniul învățământului între România și Republica Moldova, este bine cunoscut faptul că în învățământul preuniversitar din România, ca bursieri ai statului român, 2.956 sunt din Republica Moldova, la care se adaugă 1.027 de elevi nebursieri. În cadrul învățământului universitar, 3.585 de tineri din Republica Moldova studiază ca bursieri ai statului român, la care se adaugă 630 de bursieri. Alți 247 de tineri din Republica Moldova sunt bursieri ai statului român la studii postuniversitare, aprofundate, de masterat și școli academice postuniversitare.

În același sens, cu efecte pozitive în planul colaborării dintre Ministerul Educației și Cercetării din România și Ministerul Învățământului din Republica Moldova, pentru anul de învățământ 2001 – 2002 s-a încheiat protocolul de colaborare semnat la 5 iunie 2001 și aprobat prin Hotărârea Guvernului României nr. 795 din 21.08.2001, potrivit căruia statul român a acordat tinerilor din Republica Moldova 780 de burse în învățământul preuniversitar, 150 de burse în învățământul universitar, 50 de burse pentru școli academice postuniversitare, subvenționate de la buget, precum și programe de stagii de specializare pentru cadrele didactice.

Pe parcursul primilor 10 ani de independență a Republicii Moldova, statul român a sprijinit în permanență învățământul, prin donații de carte școlară, mobilă și rechizite, materiale de construcții. Astfel, numai în perioada 2001 – 2002, din fondul la dispoziția Guvernului pentru relațiile cu Republica Moldova, prin Ministerul Educației și Cercetării au fost donate ministerului de resort de la Chișinău 700 de titluri de manuale și cursuri universitare, într-un tiraj de 6.500.000. În anul 2001 au fost acordate locuri gratuite în tabere de odihnă din România pentru 400 de elevi și 200 de studenți din Republica Moldova, același număr fiind prevăzut și pentru anul în curs.

România a acționat în scopul consolidării spațiului cultural comun și cu importante donații de carte către bibliotecile din Republica Moldova. În anul 2001, prin programe susținute de Guvernul României, au fost înzestrate cu carte românească 725 de biblioteci școlare, donația ridicându-se la 72.500 de exemplare cu opere de literatură clasică și contemporană românească, program ce va fi continuat și în anul 2002. 30.000 de exemplare din revista "Magazin istoric", colecția completă a anului 2001 a fost difuzat gratuit în Republica Moldova, prin Ministerul Culturii și Cultelor din România. Biblioteca Națională de la Chișinău a primit, în perioada 1992 – 2001, 1.585.737 de cărți, acțiunea continuând și cu alte biblioteci din Republica Moldova.

Între România și Republica Moldova, cadrul juridic bilateral este concretizat în 8 acorduri între guverne, două convenții, un tratat politic bilateral parafat la Chișinău la 28 aprilie 2000.

Sunt în diferite faze de finalizare și alte documente similare, din domeniul muncii și protecției sociale, a sănătății și științelor medicale, readmisiei persoanelor aflate în situație ilegală, precum și problema dublei cetățenii.

La 29 ianuarie 1992 a fost înființat Comitetul interministerial pentru relațiile României cu Republica Moldova. La Chișinău există un organism similar. Cele două comitete se reunesc anual, prin rotație, la Chișinău și respectiv la București, analizând întreaga problematică a colaborării economice și culturale bilaterale. În ianuarie 2001 a fost creat Oficiul guvernamental pentru gestionarea relațiilor cu Republica Moldova.

În domeniul relațiilor politice, în ultimii 10 ani s-au realizat 6 vizite reciproce la nivel înalt de președinți de state, 3 vizite la nivel de prim-miniștri, 4 vizite la nivel de ministru de externe, 3 vizite la nivel de președinte de Senat, președinte de parlament și comisii de politică externă. În perioada 21 – 23 iunie 2000 s-a desfășurat la Suceava reuniunea Comitetului Interparlamentar România – Republica Moldova.

La nivelul comisiilor de politică externă de la Camera Deputaților și de la Senat se studiază posibilitatea creării unei delegații care să facă o vizită în Republica Moldova, pentru a vedea, de fapt, care este situația la fața locului, să realizeze împreună o analiză.

În cadrul proiectelor de cooperare regională România – Republica Moldova – Ucraina, nu pot să nu reamintesc proiectele prioritate "Dezvoltarea regiunii Dunărea de Jos și Prutul de Sus" și am să vă enumăr doar câteva din ariile de interes ale euroregiunii Prutul de Sus, județul Botoșani, al cărui deputat sunt, având reprezentare în acest proiect.

Proiectul prevede înființarea Universității multiculturale la Cernăuți, modernizarea proiectului de frontieră în localitatea Văscăuți, reabilitarea punctelor de trecere a frontierei din localitățile Izvoarele Sucevei, Ulma și Vicovul de Sus, transformarea punctului de trecere a frontierei de la Rocovăț în punct internațional de mărfuri și călători, înființarea punctului de trecere a frontierei Orofteana Filipăuți, realizarea cu fonduri Phare și Tacis a punctului de trecere, trafic internațional Rădăuți – Prut – Lipcani.

Toate aceste proiecte, alături de cele realizate în domeniul economic, al schimburilor bilaterale, comerciale, care sunt în creștere procentuală în ultimii ani, precum și alocațiile bugetare substanțiale ale României acordate Republicii Moldova ca ajutor nerambursabil sunt o dovadă certă a efortului Guvernului României în sprijinul românilor de dincolo de Prut, fapt care contrazice în mod categoric tema enunțată de semnatarii moțiunii la alin. 2 și, evident, răspunde în mare măsură cerințelor de la pct. 1, 3, 4 și 5.

Desigur, întotdeauna este loc de mai bine, dar votul pentru această moțiune nu ar face decât să anuleze toate aceste eforturi ale statului român, pe calea atingerii obiectivelor de cooperare bilaterală și trilaterală, ca formă flexibilă de cooperare subregională.

Trebuie să realizăm această cooperare ca o componentă indispensabilă a procesului de integrare europeană și euroatlantică, cu efecte favorabile pentru România în procesul de integrare în Uniunea Europeană și afirmarea ca factor de stabilitate în regiune.

Stimați colegi,

Aceste considerente mă determină să susțin votul împotriva acestei moțiuni.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna Viorica Afrăsinei, ați vorbit 12 minute.

Are cuvântul domnul deputat Meșca, din partea Grupului parlamentar al PRM.

Domnul Sever Meșca:

Domnule președinte,

Pentru că partidul meu a fost atacat în mod nedemn, permiteți-mi o reflecție: vai de partidul cu pretenții, care nu a găsit un diplomat pentru a conduce Comisia de politică externă a Camerei Deputaților și vai de partidul care nu poate pune decât un podgorean să se ocupe de marea diplomație! (Aplauze din partea Partidului România Mare.)

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Colegii mei mi-au făcut onoarea de a-mi permite să continui eu șirul intervențiilor Grupului parlamentar al PRM din Camera Deputaților, pentru susținerea moțiunii simple, numită de noi, generic, "Basarabia și Bucovina".

Presat de timpul implacabil voi fi, poate, mai dur în ceea ce voi spune și poate voi nedreptăți pe cineva. Dar, stimați colegi, s-au spus aici unele lucruri care au devenit un laitmotiv al diplomației românești din ultimii 12 ani. În esență, acest laitmotiv ar fi: nu este momentul.

De 12 ani, diplomația românească, trecând prin cea mai neagră perioadă a sa, în fond, toți guvernanții lipsiți de curaj și patriotism ne spun, de câte ori se află în fața unei decizii majore de politică externă, în fața afirmării unui drept istoric sau în fața unei nedreptăți evidente făcute țării și poporului român, ne spun: "Nu este momentul!".

Nu a fost, chipurile, momentul pentru o denunțare puternică a Pactului Hitler – Stalin în 1991, pentru a putea reveni și noi teritorial la statul ante 1940, adică la România Mare. Pentru țările baltice a fost momentul.

Nu a fost momentul să negociem cu demnitate Tratatul cu Ungaria, guvernanții uitându-se mereu la marile puteri și crezând ei că văd cheia intrării în NATO legată de admitera absurdă a unei recomandări ticăloase, au admis Recomandarea 1201, au semnat tratatul și Ungaria a intrat în NATO. România face concesii după concesii, într-o atitudine de o umilință inadmisibilă.

Nu a fost momentul nici să rupem proiectul Tratatului cu Ucraina, fiindcă guvernanții de atunci erau tot cu fața la marile puteri. Iar a făcut țara concesii, proiectul, negociat cu trădarea intereselor naționale istorice, a fost ratificat, cu speranța declarată că o vor duce puțin mai bine amărâții de români de la Cernăuți, din Herța, din sudul Basarabiei. Ucraina își bate joc de țara noastră și de petecul de hârtie pe care l-a semnat, luând de acolo numai ce îi convine, fără gând să negocieze problema graniței fluviale de pe Canalul Chilia și exploatând cu nerușinare platoul continental din jurul Insulei Șerpilor.

Ne spuneați, unii dintre dumneavoastră, cu puțin timp în urmă, că nu este momentul să cerem Rusiei înapoierea tezaurului pe care țara l-a depozitat la Moscova în 1917, cu garanțiile marilor puteri occidentale. Ne spuneați la Strasbourg că nu este momentul să susținem Mitropolia Basarabiei, în demersul său just la Consiliului Europei. Constatăm că adversarii noștri politici nu află nicicând momentul pentru a susține cu tărie dreptul și interesul național.

Prin această moțiune, noi am încercat să trezim o guvernare înțepenită cu privirea spre străinătate. Străinătatea nu va simți însă niciodată românește. Marile puteri acționează atunci când le sunt afectate interesele reale sau inventate de ele. Să spună guvernanții noștri, care se tem atâta că vom irita occidentul, dar și Rusia și Ucraina, să spună, atunci când întâlnesc oficialități japoneze, și este o bună ocazie acum, când președintele se îndreaptă spre Tokio, să spună, de exemplu, că Japonia nu ar trebui să ceară Rusiei Insulele Kurile. Ar putea să o facă? Ar renunța Japonia? Bineînțeles că nu.

De ce nu îi cer Japoniei acest lucru Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Germania și alte puteri, în numele reconcilierii, al păcii în lume și al împăcării cu Rusia? Nu concepe nimeni acest lucru, pentru că se știe că Japonia este o țară demnă, japonezii sunt patrioți și mai curând ar muri decât să renunțe la drepturile lor.

Dar să ne apropiem de Europa. Știți, stimați colegi, ce suprafață are Gibraltarul? 6,5 km2. Iar populația este de 27.680 de persoane, aproape toți acceptând subordonarea față de Marea Britanie. Poate spune cineva cu seriozitate Regelui Juan Carlos că e cazul să renunțe la Gibraltar, în numele Uniunii Europene, al pieței unice, al politicii comune de apărare etc. etc.? Nu o poate face nimeni, pentru că, din punct de vedere istoric, Gibraltarul a fost luat Spaniei în urma unui rapt teritorial, petrecut cu 300 de ani în urmă. Spania este o țară demnă, iar spaniolii sunt mândri, ei speră și nu renunță!

A renunțat vreodată China formal la pretenția asupra Taiwanului, a Honk Kongului sau Maccao?

Stimați colegi, nu vreau să eșuez în evocarea exemplelor istorice, care, credeți-mă, nu-mi lipsesc. Ce vreau, însă, este să apelez la mândria dumneavoastră, la sentimentele patriotice, rugându-vă să vă exprimați indignarea față de situația nedemnă în care ne țin guvernanții noștri, indiferent de culoarea lor politică, de 12 ani.

Românii au fost demni și au știut să identifice momentele propice pentru marile lor fapte. La răsărit de noi și în nord sunt mulți români care așteaptă o rază de speranță. Noi, cei de aici, nu putem să ne limităm la confortul propriilor noastre fotolii.

Să facem ceva pentru românii noștri, care sunt supuși deznaționalizării și foamei și minciunii! Să fim sinceri cu noi și să fim demni! Să nu acceptăm să ni se omoare visele și speranțele! Să visăm la o Românie Mare și să sperăm în steaua noastră! Ar fi putut cineva să ceară Germaniei să nu mai viseze la unificare?

Stimați colegi,

Vă aflați în situația în care puteți să impuneți Guvernului să adopte o atitudine clară în această problemă importantă. Nimeni din Occident sau Orient nu va avea grijă mai mare de interesele noastre și de idealurile noastre decât noi înșine. Și, credeți-mă, nimeni nu ne va aprecia dacă ne vom mișca umili și cu capul plecat prin comunitatea internațională și dacă în NATO vom intra pentru a face bocancii altora, iar în Uniunea Europeană pentru a furniza culegători, salahori și prostituate.

Și pentru că veni vorba, am auzit astăzi și o voce care a afirmat că moțiunea noastră ar fi contraproductivă. Nu m-ar fi suprins, dacă această voce nu ar fi aparținut unui om politic care a fost timp de 4 ani ministru de externe al României. Și nu a făcut nimic pentru țară! Același a abandonat apolitismul diplomatic pentru a intra mai întâi în PDSR, pe care, apoi, l-a scindat. "Productiv" fiind, domnia sa a produs un partid artificial, ApR, finanțat copios și dubios din Franța domnului Costea, apoi a dus acest partid pe drumul fără întoarcere, păstrându-și câteva resturi, cu care a fericit recent Partidul Național Liberal.

Unii dintre dumneavoastră puteți alege argumentele, caracterul și "productivitatea" domnului Meleșcanu, noi suntem făcuți din alt material.

Stimați colegi,

Credeți-mă, este momentul să vă revoltați și să ne revoltăm față de condiția către care ne îndreaptă unii lideri, care nu au nimic sfânt. Vă invit pe cei care aveți sânge în vine și mai vibrați câte odată la numele și starea de spirit de român să votați Moțiunea Basarabia și Bucovina! Vă mulțumesc. (Aplauze ale parlamentarilor PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Ați vorbit 7 minute, distinse coleg.

Domnul deputat Baciu, din partea Grupului parlamentar al PD.

Domnul Mihai Baciu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor miniștri și onorați colegi,

În ce privește votul nostru la această moțiune, ați aflat: vom vota împotrivă. L-ați aflat de la colegul meu Radu Berceanu și el a expus aici, pe scurt, sintetic, așadar, și rațiunile principale, îndeosebi de natura politicii externe, pentru care noi nu vom vota această moțiune.

Mă simt dator, totuși, în scurtul timp pe care îl am la dispoziție, să adaug câteva chestiuni, nu numai de nuanță, dar, aș zice eu, chiar de substanță, pentru a fi înțeles mai bine votul nostru de către dumneavoastră, cei din sală, dar mai ales de către poporul român care, bănuiesc că va afla și o parte ne și ascultă în acest moment.

Camera Deputaților este chemată, așadar, să dezbată această moțiune simplă, depusă de colegii noștri de la PRM, intitulată: "Cu privire la sprijinul statului pentru românii de dincolo de Prut în perspectiva unei conjuncturi internaționale favorabile reîntregirii neamului românesc". Aș putea comenta și titlul, dar nu am să fac analize de text, ci am să mă țin de promisiunea pe care am făcut-o.

Noi, Partidul Democrat, nu contestăm în nici un fel, datele istorice invocate în prima parte a moțiunii. Într-adevăr, României i-au fost răpite prin forță și șantaj, prin ultimatum și încălcarea drepturilor sale istorice părți importante din teritoriul și populația sa, în 1940. Și, apoi, prin tratatul de pace care a consfințit aceste rapturi, de la sfârșitul războiului, prin refuzul învingătorilor de a recunoaște marea contribuție a României la înfrângerea țărilor Axei și care, desigur, ne-au refuzat și statutul de cobeligerant.

În aceeași măsură, recunoaștem necesitatea, pe care am afirmat-o de multe ori, a sprijinirii prin toate mijloacele, economice, politice, culturale, și în limitele posibilităților statului român, a românilor din afara granițelor țării. Acest sprijin poate fi acordat așa cum cere Constituția: "Cu respectarea legislației statului ai cărui cetățeni sunt". Adică, ai cărui cetățeni sunt românii noștri de dincolo, adaug eu în continuare, cu respectarea dreptului internațional și a convențiilor și tratatelor internaționale la care România este parte.

De asemenea, credem că acest sprijin trebuie îndreptat cu prioritate spre cei de același sânge cu noi, care locuiesc în mase compacte în statele vecine și pe care vitregia istoriei i-a rupt de patria mamă.

Fără îndoială că ne doare că s-a întâmplat așa, fără îndoială că teritoriile istorice românești și cei de același neam cu noi, înstrăinați de patria mamă, constituie o rană mereu deschisă a sufletului românesc, dar, așa cum am spus și cu altă ocazie, există o justiție a istoriei, care, pe căi ocolite, repară nedreptățile făcute națiunilor și comunităților umane de către războaie și impilările celor mari, justiție care este cu atât mai puternică cu cât poporul nedreptățit rămâne mai unit sufletește, iar fiii lui nu-și uită rădăcinile.

Sunt convins, sunt sincer convins că poporul român face parte dintre acele popoare pe care dreptatea istorică nu le va ocoli. Este adevărat că noi, cei de acasă, și statul român putem și trebuie să punem umărul la sprijinirea fraților noștri de dincolo de granițe, astfel încât aceasată dreptate istorică de care vorbim să vină mai repede.

Avem deja o mulțime de exemple care confirmă că România democratică, România de dup㠒89, a făcut destul de mult în acest sens, în sensul sprijinirii fraților noștri de peste graniță. Am sprijinit economic Republica Moldova, în limita posibilităților noastre, care nu sunt foarte mari în acest domeniu, dar mai ales în plan cultural, educativ și spiritual, în general. S-au dat aici detalii multe.

Nu se poate afirma, în același timp, că românii din Bucovina nu au fost și ei sprijiniți pe plan cultural, îndeosebi prin numărul mare de studenți și elevi școlarizați în România.

Relațiile privilegiate cu Republica Moldova, până la venirea la putere a guvernului comunist, s-au exprimat și prin sprijinul pe care România l-a dat Moldovei în diferite organisme europene, cum a fost de exemplu includerea acesteia în Pactul de stabilitate pentru Europa de sud-est, am ajutat-o la Consiliului Europei, cum s-a amintit aici, și în alte organisme. Și exemplele pot continua.

Este adevărat, stimați colegi, că se poate mai mult. Este iarăși adevărat că există unele disfuncții în respectarea prevederilor din Tratatul de bază cu Ucraina, pe care le cunoaștem: cu Insula Șerpilor, cu delimitarea platoului continental, cu șenalul navigabil pe Canalul Sulina ș.a. Dar – și vă rog să fiți atenți! – vorbim despre interesele majore ale României și trebuie să le avem mereu în vedere. Atunci, este neapărat necesar să luăm în seamnă contextul internațional, îndeobște european, în care se află țara noastră în acest moment, trebuie, mai ales, să privim spre obiectivele noastre majore: integrarea în NATO și Uniunea Europeană, pentru că altă cale de progres și prosperitate pentru poporul nostru, decât atingerea acestor obiective, nu avem! Și repet a nu știu câta oară: Nu avem altă cale!

Problema denunțării, într-o formă sau alta, a Pactului Riebentrop-Molotov este în derulare, așa cum știm cu toții, în tratativele în curs pentru încheierea Tratatului de bază cu Rusia. Nu iubim acest pact, fără îndoială, mai ales protocolul său secret, dar să vedem, să lăsăm Guvernul să-și facă treaba pe această temă. Dacă o să și-o facă, bineînțeles, că alte teme nu și le face.

De asemenea, unele din cerințele moțiunii pot fi mai degrabă îndeplinite de către societatea civilă românească: organizațiile neguvernamentale, asociațiile culturale, științifice și alte asemenea structuri, care sunt, de cele mai multe ori, mai eficiente decât Guvernul. Aceasta nu înseamnă că Guvernul actual nu are o mare răspundere în sprijinirea românilor de peste granițe, în conformitate cu Constituția, dar mai ales cu angajamentele generoase pe care și le-a asumat prin programul de guvernare (avem textul, evident). Noi monitorizăm strâns realizarea de către Guvernul PSD a acestui program, iar rezultatele sunt, după cum știți, puțin încurajatoare, inclusiv în ceea ce privește relațiile cu românii de peste graniță.

Dar eu pun o întrebare: ce este important acum, să ne atingem obiectivele majore de care am amintit și care vor duce România în lumea civilizată sau să dezvoltăm dezbateri asupra unei probleme asupra căreia, în esență, toți suntem de acord? Mai ales că apare și pericolul ca asemenea dezbateri să arunce iarăși o umbră asupra sincerității cu care România vrea să îndeplinească standardele de integrare în structurile europene. Mie mi-e frică, stimați colegi, de asemenea capcane, știu că ele există, știu că există dușmani ai noștri, știu că există neprieteni, care abia așteaptă să cădem în asemenea capcane.

Eu cred că nu există partid politic românesc care să nu aibă în doctrina și programul său o componentă națională. Iar această componentă, la noi, la români, include în mod necesar, și dorința de a-i ajuta pe ai noștri de peste graniță, precum și aspirația spre reîntregire. Partidul Democrat, partidul pe care îl reprezint, are în doctrina sa o puternică asemenea componentă națională. Tocmai poziția noastră național㠖 vă rog să fim atenți la această subliniere! – ne determină să spunem și să fim convinși că o România mai bogată, dezvoltată economic, mai prosperă din toate puncte de vedere poate să-și atingă mai ușor și obiectivele naționale, inclusiv unele din cele amintite în moțiune. Dar o asemenea România nu este posibilă fără integrarea în lumea civilizată, cu păstrarea, așa cum am spus și altă dată, a valorilor noastre naționale și a identității noastre.

Așadar, cu aceasta mă apropii de încheiere, este o chestiune de opțiune majoră: discutăm o problemă asupra căreia, în esență, suntem toți de acord, dar care poate ascunde capcane pe care nu le bănuim (capcane în care tare ar vrea unii să cădem), sau ne îndreptăm efortul spre obiectivele noastre, care satisfac interesul nostru național, inclusiv dorința noastră de a-i ajuta mai mult pe frații noștri de peste graniță?

Răspunsul mi se pare clar și vreau să închei punând o întrebare colegilor noștri de la PRM, adică celor care au alcătuit această moțiune. Avem probleme grave în țară, pe care le știm cu toții...

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Mă tot strădui să nu vă întrerup, dar ați consumat și timpul Partidului Național Liberal, care a rămas, și al UDMR-ului...

Domnul Mihai Baciu:

Noi ocupăm mereu timpul lor, domnule președinte!

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog frumos!

Domnul Mihai Baciu:

Am încheiat. Întreb autorii moțiunii: avem probleme foarte serioasă în țară, grave, avem sărăcie care se întinde, corupție generalizată, salarii mizerabile, pensii mai mici decât facturile de întreținere, acestea sunt problemele pentru care ar trebui să luăm noi la întrebări Guvernul. Așa încât dumneavoastră ați dat, de fapt, un ajutor Guvernului, amânând discutarea unor asemenea chestiuni.

Pentru aceste rațiuni politice, sociale și mai ales izvorâte din interesul național, noi nu vom vota această moțiune. Vă mulțumesc mult pentru atenție. (Vociferări ale deputaților PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Bivolaru și se pregătește domnul Leonăchescu. Am rugămintea, în ce timp afectat mai există, să fiți totuși mai conciși, pentru că rămânem fără cvorum.

Domnul Ioan Bivolaru:

Am înțeles, domnule președinte, și am să-mi permit să citesc numai primele trei foi, din cele douăsprezece pe care le am.

Domnule președinte,

Onorată Cameră,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Față de prevederile art. 7 din Constituția României, centrul de greutate al acestei moțiuni simple se limitează doar la analiza sprijinului statului român pentru românii de dincolo de Prut, ceea ce poate focaliza temperatura discuțiilor până la riscul unui incendiu gratuit. Multe dintre solicitările moțiunii sunt atribuții curente ale unor instituții ale statului, care pot fi rezolvate și prin procedurile interpelărilor sau întrebărilor. Dar dacă este legiferată această instituție a moțiunii simple, trebuie să o respectăm și să o tratăm ca atare.

Doamnelor și domnilor deputați,

Desființarea graniței de pe Prut este dorința dintotdeauna a majorității românilor și este greu să se inventeze acuze la adresa guvernanților de după 1990, că nu și-au corelat politica externă vizând această dorință cu spiritul european al momentului traversat sau în raport cu: "conjunctura internațională favorabilă", după cum precizează moțiunea. Considerăm de rea-credință această moțiune, care condiționează apariția acțiunilor separatiste, precum și diminuarea mișcării de reîntregire națională din Republica Moldova, de faptul că aceasta se datorează recunoașterii de către Guvernul României a independenței acestei republici, în august 1991.

Suntem de acord cu moțiunea doar în ce privește necesitatea abordării pe cale pașnică a rezolvării problemelor românilor de peste Prut și, am adăuga noi, de pretutindeni. Crearea unui spirit majoritar proromânesc în spațiul de peste Prut, după 1991, am recunoscut cu toții că va fi un proces complex și de lungă durată și că, în acest interval, România a trebuit și va trebui să-și regleze cu înțelepciune poziția între limitele inadmisibile ale indiferenței, pe de o parte, și a dragostei cu de-a sila, pe de alta. Considerăm că problema românilor de peste Prut a fost privită de actualul Guvern mult mai complex, fiind extinsă la nivelul relațiilor cu Republica Moldova, ceea ce este mult mai actual și mai european.

În acest context, în bugetele anilor 2001 și 2002, au fost prevăzute sume de peste patru ori mai mari față de prevederile bugetului anului 2000, buget al Guvernului anterior, respectiv de 26,5 miliarde de lei. Putem considera că aceste implicări bugetare pot fi mai mult sau mai puțin insuficiente, fiecare cetățean al României regăsindu-se în această apreciere.

Guvernul actual al României a depus eforturi privind deschiderea deplină a relațiilor cu Republica Moldova, deși nu totdeauna reacțiile din această direcție au fost sincrone. Guvernul condus de premierul Adrian Năstase este consecvent în convingerea sa că procesul de integrare a României în Uniunea Europeană va stimula totodată și accesul cetățenilor, nu numai al celor români din Republica Moldova, la prosperitatea și demnitatea europeană, odată cu adâncirea cooperării economice bilaterale și consolidarea comuniunii culturale proprii.

Dacă moțiunea recunoaște capacitatea unor ministere sau instituții ale actualului Guvern de a realiza unele din problemele enunțate, nu de același tratament și bucură și Ministerul Lucrărilor Publice, Transportului și Locuinței, a cărui implicare în cooperarea economică bilaterală cu Republica Moldova în perioda anilor 2001-2002 a fost notabilă și se menține notabilă pentru programele perioadelor următoare.

Guvernul actual, prin programele sale, ne impune să considerăm că este de neconceput să limităm contribuția României doar la dezideratele enunțate în respectiva moțiune. Nu ne putem limita doar la crearea și dezvoltarea podurilor de suflet sau culturale cu Republica Moldova și să neglijăm materializarea infrastructurilor, cooperării mult mai complexe pe care o dorim cu toții.

În acest context trebuie privită și contribuția Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței în câteva direcții: în ce privește reconsiderarea coridoarelor europene feroviare, rutiere și aeriene care traversează România în direcția conexiunii Republicii Moldova cu prioritate la rețeaua europeană de transport; în ce privește susținerea unor proiecte vizând conexiunea rețelelor de transport respectiv, precum și în domeniul lucrărilor publice.

Se pune în mod firesc întrebarea: în ce măsură Cartea Albă a Guvernării PSD intră în contradicție cu solicitările acestei simple moțiuni? La o lectură atentă, putem constata că unele din solicitările rezonabile ale moțiunii se regăsess în problematica complexă abordată în documentul amintit, fără a o eupiza, însă.

În acest context trebuie înțeles atât sensul, cât, mai ales, și scopul moțiunii respective, care își propune o analiză a unei etape istorice traversate, mai mult privind înapoi decât înaitne. În ce privește Cartea Albă a Guvernării PSD, analiza și soluțiile propuse sunt realizate cu privirea ațintită pe obiectivele de viitor, foarte îndrăznețe, chiar prea îndrăznețe, pentru a ne lăsa să ne epuizăm în moțiuni simple.

Doamnelor și domnilor deputați,

Încă din titlul moțiunii, inițiatorii acesteia ne impun contextul în care să realizăm dezbaterea pe subiectul propus, și anume: "în perspectiva unei conjuncturi internaționale favorabile reîntregirii neamului românesc". În final, nu poate fi reprimată o nedumerire: unde se poate descifra existența unei "conjuncturi internaționale favorabile reîntregirii neamului românesc"?

Stimați colegi ai Partidului România Mare, semnatari ai moțiuni,

Nimeni dintre vorbitorii de până acum nu a susținut de la această tribună că nu este momentul. Dar, oare, nu ar trebui să ne centrăm analiza respectivă doar pe o posibilă conjunctură favorabilă și echilibrată, existentă deopotrivă de cele două părți ale Prutului?

Grupul parlamentar al PSD nu va vota această moțiune, deoarece, cu ocazia programului Guvernului, în care acesta și-a asumat răspunderea, și-a arogat acest drept, de a vota. Mulțumesc. (Aplauze ale parlamentarilor PSD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiți, domnule deputat.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Vă propun sistarea dezbaterilor și trecerea la vot, având în vedere că, la această oră, în Piața din Chișinău se trage în români! Acolo curge sânge românesc! Uitați-vă pe toate ecranele televizoarelor! Cred că e cazul să nu mai discutăm și să votăm, să se aleagă odată apele! Vă mulțumesc. (Aplauze puternice ale deputaților PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Buzatu, cu privire la această propunere.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Eu aveam de gând să mă refer la problema aceasta în cursul intervenției mele și aș vrea să știu, din partea semnatarilor moțiunii, dacă suntem serioși atunci când propunem o dezbatere, sau dacă nu suntem serioși? Dorim cu adevărat să dezbatem și să ne asumăm consecințele unei asemenea dezbateri sau, pur și simplu, aruncăm o anumită idee în dezbaterea Camerei, după care, utilizând diverse artificii din acestea, încercăm să o sistăm, chiar în momentele acestea, în care sunt situații foarte dificile.

Eu cred că trebuie să continuăm dezbaterea până la finalul ei. Vă mulțumesc, domnule președinte. (Aplauze. Vociferări ale parlamentarilor PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Suntem în fața următoarei situații: am fost cu toții de acord să purtăm dezbaterea pe baza desfășurătorului pe care l-ați admis. În consecință, îi dau cuvântul domnului Leonăchescu.

Mai e o problemă de procedură. Domnul Pui Hașotti.

Domnul Puiu Hașotti:

Mulțumesc, domnule președinte.

Se naște, totuși, o întrebare tulburătoare, la informația pe care ne-a oferit-o distinsul domn deputat Bolcaș: să înțeleg că cei care vor vota împotriva moțiunii se fac vinovați că se trage la Chișinău și cei care vor vota pentru sunt alături de românii de acolo? (Vociferări ale deputaților PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Am înțeles că nu doriți acest lucru. V-aș propune să nu speculăm lucruri care se petrec la frații noștri, pentru a nu amplifica starea de tensiune care există.

Domnule Leonăchescu, poftiți.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Onorat auditoriu,

Moțiunea pe care deputații Partidului România Mare o supun spre dezbatere are drept obiect Interesul Național și perspectiva reîntregirii Neamului Românesc, problemă în care intervenția statului nostru trebuie să fie majoră ca dimeniuni și constantă în timp. Condițiile politice în care discutăm această problemă cunosc o accentuată dinamică și presupun o reacție rapidă și adecvată.

Suntem în conul de efecte al unui tratat criminal, Tratatul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, și al protocolului său secret, precum și al ultimatumului adresat Guvernului de la București de către hunta lui Stalin. Acest tratat a fost condamnat la 24 decembrie 1989 de către Congresul Deputaților Poporului din fosta URSS, dar efectele lui catastrofale au rămas și sunt exploatate perfid, în ciuda dreptului itnernațional, de către forțe dușmănoase Neamului Românesc.

Forțele politice ale României post-revoluționare, precum și structurile statului român, nu au avut capacitatea de a monitoriza și gestiona evenimentele din teritoriile românești răpite de fosta URSS. Această slabă implicare în evoluția evenimentelor din spațiul de dincolo de Prut a făcut ca românii din Republica Moldova să fie tratați la ei acasă, în continuare, cu disprețul și aroganța specifică ocupanților comuniști.

Forțele politice care sprijină revendicările populației majoritare românești au fost supuse în ultima vreme unor presiuni foarte puternice, fiind obiectivul unor decizii contrare democrației, dreptului istoric și dreptului internațional.

N-am făcut pași suficient de semnificativi în sensul sprijinirii luptei românilor de dincolo de Prut, pentru ca drepturile lor să fie recunoscute și vocea lor, la ei acasă, să se impună. Așa se face că unele decizii ale guvernanților efemeri de la Chișinău promovează standarde stalinisto-imperialiste care cândva au generat sacrificii imense și crime de o monstruozitate inimaginabilă.

Operațiunea de rusificare a populației din Basarabia cunoaște, iată, o recrudescență cu toate că, din punct de vedere științific, a fost incriminată de multă vreme.

În anul 1949, savantul român Mircea Eliade spunea: "Să explicăm acestor occidentali că procesul de deznaționalizare a României nu este o chestiune locală care interesează câteva milioane de vagi europeni. Că, dimpotrivă, asemenea atentate la libertatea, demnitatea și creativitatea umană constituie o provocare a întregii conștiințe moderne; că încercarea de a schimba o limbă, de a înstrăina un suflet și a înlocui o cultură este mult mai gravă decât bomba de la Hiroșima; că rusificarea este o crimă împotriva spiritului, pentru că o asemenea silnicie sfârșește întotdeauna prin a steriliza un neam întreg, transformându-l într-un hibrid, într-o corcitură nevrednică și servilă..."

Împotriva încercării de introducere în școli a limbii ruse ca limbă obligatorie și a revenirii la nomenclatorul ocupantului în administrația locală protestează tineretul din Republica Moldova, și trebuie să îl spirijinim în opțiunea lui privind viitorul.

Cei 204 studenți și doctoranzi moldoveni aflați la studiu în universitățile din Cluj-Napoca au cerut răspicat, la 5 februarie 2002, autorităților de la Chișinău să înceteze reluarea "procesului de rusificare".

"Noi, tinerii, se spune în scrisoarea deschisă dată publicității, vrem să avem un Stat Românesc Decmocratic, bazat pe legi universal respectate, și nu un stat aservit unor interese străine, în care guvernează ignoranța, violența și parvenitismul".

Să consemnăm că elevii din clasele I-XII din Republica Moldova sunt 81% români, 5,25% ruși și 13,75% de alte naționalități. Avem în aceste cifre dimensiunile aberante ale încercării de reîntoarcere în trecut la o politică imperialistă condamnată la istorie.

Stimați ascultători,

Este de datoria noastră, a tuturor și a Guvernului României, în mod deosebit, de a constata că procesul de reîntregire a Neamului Românesc nu decurge de la sine și nu-l sprijină multe forțe politice externe. Unirea trebuie construită de noi.

În acest sens, solicităm Guvernului României să inițieze măsurile care se impun spre a potența, în funcție de situație, lupta fraților noștri de dincolo de Prut.

În cadrul Pactului de Stabilitate, putem să sprijinim eforturile de dezvoltare ale Republicii Moldova și de exercitare a puterii asupra întregului său teritoriu.

Frații noștri de dincolo de Prut își propun să promoveze trei obiective majore prin Pactul de Stabilitate, și anume: construirea liniei ferate Chișinău-Ungheni cu parametri europeni, electrificarea căilor ferate, modernizarea drumului de la Cantemir la Cahul și mai departe.

Spre a-i ajuta, putem folosi poligonul de la Săbăreni și toată experiența și logistica noastră. Pasivitatea Executivului în acest moment ne-ar putea oferi surpriza ca o firmă din Vladivostoc să-și ofere serviciile.

În finalul intervenției mele, îmi permit să constat că slaba sau lipsa totală de comunicare cu moldovenii nu-i poate ajuta să iasă din mrejele unei propagande comuniste osificate în paternurile minciunii și ale manipulării spre mancurtizare.

Comunicarea continuă, nu în puseuri cu iz electoral, informarea corectă, implicarea fermă pe linia Interesului Național sunt postulate ale procesului speranțelor noastre.

Comunicarea de la om la om, de la sat la sat, de la instituție la instituție, de la școală la școală, de la parlament la parlament etc. îi ajută să vadă implicarea noastră nedrămuită în construcția viitorului lor și al nostru pe coordonate comune.

În acest amplu proces istoric, orgoliile personale nu își au rostul. Indiferent câți parlamentari români vor vota această moțiune, ea are deja votul zecilor de mii de demonstranți de la Chișinău.

Punțile de legătură trebuie întărite și multiplicate, nu rupte pe considerente personale minore. Noi nu ne jucăm cu Interesul Național, ci trebuie să-l onorăm chiar atunci când nu suntem înțeleși și cerem Guvernului să țină seama de punctul nostru de vedere.

Vă mulțumesc.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Olteanu, președintele Comisiei juridice, de disciplină și imunități, din partea PSD-ului.

Domnul Ionel Olteanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Voi încerca în foarte scurt timp să mă refer la aspectele de drept intern și de drept internațional pe care le ridică această moțiune.

Această moțiune invocă, spunem noi, într-o lectură parțială, art.7 din Constituția României privind obligația statului de a sprijini românii din afara granițelor, pentru păstrarea și dezvoltarea identității lor. Spuneam că invocă într-o lectură parțială, deoarece nu menționează și condiția esențială a respectării legislației țării ai căror cetățeni sunt acești români.

Dintr-o altă perspectivă, semnatarii moțiunii critică în mod cu totul nejustificat recunoașterea de către România a independenței Republicii Moldova declarată la 27 august 1991. Pentru a demonstra că moțiunea nu are nici un temei sub acest aspect, amintesc Hotărârea Parlamentului României din 3 septembrie 1991 prin care, "...într-o atmosteră de profundă trăire patriotică...", cu un singur vot împotrivă și nici o abținere, toți ceilalți membri ai Legislativului de atunci, inclusiv mulți dintre semnatarii moțiunii de astăzi, aprobau recunoașterea independenței Republicii Moldova.

Pe de altă parte, dați-mi voie să menționez că, din punctul de vedere al personalității juridice a statelor care sunt nou recunoscute, potrivit documentelor internaționale, există trei categorii de state. Prima categorie de state. Federația Rusă a fost considerată și confirmată ca atare ca fiind stat continuator al URSS, și Finlanda, Germania, Franța, Marea Britanie, Elveția, pentru a da doar câteva exemple, au recunoscut-o ca atare. Cealaltă categorie de state, celelalte state foste sovietice, printre care și fosta Republică Socialistă Sovietică Moldovenească, au fost recunoscute ca state succesoare ale URSS. Aceasta, desigur pentru că așa au dorit autoritățile din Republica Moldova. O a treia grupă de state reprezentate de statele baltice nu s-a declarat nici continuatoare a URSS, nici succesoare a URSS, acestea declarându-și pur și simplu continuitatea față de propria lor statalitate întreruptă atât de brutal în 1940.

Cât privește exemplul reunificării Germaniei invocat în moțiune, exemplul este atât de diferit încât nu poate fi luat în discuție, căci, nu-i așa, nu putem compara ceea ce nu este comparabil. În acest sens, se pot avea în vederea prevederile art.11 și 12 din Tratatul de reunificare al Germaniei. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că, mai întâi, la 18 mai 1990, cele două Germanii au semnat un tratat de uniune monetară, economică și socială intrat în vigoare la 30 iunie 1990, după care, la 12 septembrie 1990, cele două state germane au încheiat la Moscova un acord cu cele patru puteri ocupante, cunoscut sub denumirea de "Acordul 2+4".

Dintr-o asemenea perspectivă, stimați colegi, este evident că dreptul internațional consacră anumite reguli referitoare la recunoașterea noilor state apărute. Astfel, spuneam, sediul materiei este Convenția de la Viena din 1978 asupra succesiunii statelor în materia tratatelor, ca și liniile directoare ale Comunităților Europene din 1990 privind recunoașterea statelor care includ ca și condiții de recunoaștere comportamentul democratic al noilor state, respectarea drepturilor omului, ca și condiții prealabile de recunoaștere a acestor state.

Recunoscând Republica Moldova, România a procedat la fel ca și celelalte țări din Comunitățile Europene, dar și ca țările care ulterior au devenit candidate la Uniunea Europeană, potrivit acestor linii directoare, demonstrând, în consecință, un comportament european indiscutabil.

De atunci și până acum, România a continuat să se manifeste în mod european, fără ca aceasta să însemne că a renunțat vreodată să-i sprijine pe românii de pretutindeni, inclusiv pe cei din Republica Moldova și Ucraina. Din această perspectivă, sunt de observat măsurile care s-au luat atât în plan economic, amintite de altfel aici și la care nu înțeleg să mă mai refer, în plan cultural, în plan educațional. De asemenea, nu în ultimul rând, aș menționa comportamentul democratic, responsabil și, pe cale de consecință, european al României în ceea ce privește urmărirea îndeplinirii angajamentelor asumate de Republica Moldova și Ucraina în ceea ce privește respectarea drepturilor și libertăților fundamentale, precum și în ceea ce privește comportamentul democratic al autorităților statelor respective.

Stimați colegi,

Dintr-o asemenea perspectivă, este limpede că dreptul internațional confirmă încă o dată comportamentul european al României, comportament care vizează în același timp urmărirea idealurilor naționale în conformitate cu normele europene. De aceea, cred că semnatarii moțiunii, pentru a fi credibili, ar trebui să recunoască și să respecte aceste norme europene cu privire la care s-au angajat că le respectă și cu privire la care reproșează în același timp, desigur pe bună dreptate, autorităților de la Chișinău că le violează uneori.

Dintr-o asemenea perspectivă, stimați colegi, cred că moțiunea de astăzi este nu doar o moțiune simplă, ci una simplistă. Cred că noi toți avem datoria unui comportament responsabil, un comportament european, un comportament care, repet, nu înseamnă renunțarea la idealurile naționale, înseamnă realizarea acestor idealuri naționale în concordanță cu normele europene, cu obiectivele naționale de integrare europeană și euroatlantică.

Le stau la dispoziție tuturor colegilor care au semnat această moțiune cu documentația de bază, respectiv practica statelor în ceea ce privește recunoașterea tratatelor, recunoașterea statelor nou apărute, pentru a fi și mai credibili. Pentru că, în final, această moțiune, stimați colegi, suferă în primul rând de credibilitate. De aceea, vă rog din toată inima să o respingeți.

Mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Având în vedere că, dacă lucrurile se petreceau așa cum ne-au prezentat distinșii noștri colegi de la PRM, acestea erau într-adevăr foarte grave, eu îl rog pe domnul Cristian Diaconescu să ne spună care sunt în realitate evenimentele și modul cum s-au derulat în prezent la Chișinău.

Domnul Cristian Diaconescu:

Vă mulțumesc.

Așa cum rezultă din cele ce ne-au fost comunicate acum de ambasadorul țării noastre de la Chișinău, în jurul orei 10,00 s-a organizat un miting în piața centrală de aproximativ 20000 de oameni. Scopul acestui miting era de a se protesta împotriva ideei unei eventuale hotărâri de Guvern privind introducerea "Istoriei Moldovei" sau "Istoriei moldovenești" în programele de studiu. În jurul orei 12,30, demonstranții au aflat că Guvernul de la Chișinău a adoptat această decizie, protestele s-au intensificat. A urmat un miting pe străzile Chișinăului, miting care s-a terminat în jurul orei 13,30-14,00. Nu a existat nici un fel de violențe, nici un fel de reacții agresive.

Vă rog, cu toată responsabilitatea, sau nu știu că cuvânt să aleg, să fim foarte atenți ce mesaj transmitem din Parlamentul României în legătură cu această situație.

Demonstranții și cei care protestează și-au exprimat intenția de a se aduna mâine la ora 10,00, din nou, în piața din Chișinău.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Ultimul vorbitor, domnul Buzatu, din partea PSD-ului.

Domnul Puiu Hașotti (din sală):

Procedură.

Domnul Valer Dorneanu:

Numai puțin. Să îl întrerup pe domnul coleg?

Poftiți.

Domnul Puiu Hașotti:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În situația în care domnul secretar de stat Diaconescu ne-a furnizat o informație reală, și nu am nici un motiv să cred că nu este reală, cu ceea ce a fost informat Parlamentul, deci cu o informație, nu că ea ar fi falsă, ci absolut grav mi se pare faptul că abia acum se atentează la interesele naționale ale românilor, dacă această informație este falsă.

Mă îndoiesc că scuzele ar fi suficiente pentru a se repara această greșeală.

Domnul Valer Dorneanu:

Aveți cuvântul, domnule Buzatu.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Stimați membri ai Camerei Deputaților,

M-am gândit inițial să renunț la intervenția mea, dar, văzând nerăbdarea unor colegi din Partidul România Mare, am renunțat la acest gând.

Lăsând la o partea diversiunea creată de antevorbitorul meu de la Partidul România Mare, diversiune care confirmă ipoteza inițială enunțată aici de domnul Radu Podgoreanu, mă voi referi în intervenția mea mai puțin la textul moțiunii și mai mult la consecințele acesteia, pentru că o simplă citire a acestei moțiuni dă naștere la foarte multe întrebări, una dintre ele, și cea mai importantă, cred eu, fiind următoarea: care este, de fapt, adevărata motivație a introducerii în dezbaterea Camerei Deputaților a acestui document?

Răspunsul cel mai plauzibil pe care mizează de fapt cei care au introdus moțiunea și care este și la-ndemâna oricărui cetățean român, singurul motiv care ar decurge, este grija față de românii de dincolo de graniță și urgența unor măsuri de sprijinire a acestora de către statul român. Pe acest răspuns se bazează și autorii acestui document, în viziunea lor, un astfel de răspuns identificându-se cu interesul naținal. În realitate, însă, lucrurile stau cu totul altfel, și vom examina aici o a doua variantă de răspuns care cred eu că este cea corectă, și această variantă solicită o analiză mai atentă a eforturilor pe care statul român le face pentru sprijinirea românilor din afara frontierelor sale, în vederea conservării identității etnice, culturale și religioase.

Această analiză ne arată că cei 68 de semnatari ai moțiunii nu țin cont de interesele de perspectivă ale statului național român, ci pur și simplu îi excită sentimentele naționale, lucru care s-a întâmplat puțin mai înainte, prin prisma unor situații dificile prin care trec românii din afara granițelor țării.

Adevărata rațiune pentru care această dezbatere a fost provocată este de a exploata în mod demagogic și electoral sensibilitatea față de această problemă a cetățenilor României.

Ceea ce se remarcă cu ușurință încă din primele rânduri este utilizarea unor argumente false menite a crea confuzie, cum ar fi unirea celor două state germane ca precedent, uitându-se că un asemenea fapt nu se poate înfăptui decât ca expresie a voinței comune, a respectării drepturilor de drept internațional, regulilor și principilor de drept internațional.

Printr-un artificiu, semnatarii susțin că declararea independenței Republicii Socialiste Sovietice Moldovenească ar trebui raportată numai la URSS, deși însăși conținutul noțiunii de independență reflectă voința unui stat de a-și manifesta atributele sale în raport cu toate celelalte state ale lumii. Dacă am ignora acest principiu, așa cum solicită semnatarii moțiunii, fără să țină cont de voința exprimată a cetățenilor Republicii Moldova, ar însemna să transformăm statul român într-unul care nu respectă principiile stabilite prin Declarația ONU din 1970 și consfințite prin Actul Final de la Helsinki. Consecința cea mai directă ar fi că toate eforturile noastre pe calea integrării euroatlantice ar fi anulate, iar statul român ar fi privit nu ca un factor de stabilitate, ci ca unul generator de conflicte.

O viziune ca aceea promovată de semnatarii moțiunii nu ne-ar apropia de obiectivul constituțional de întărire a legăturilor cu românii din afara granițelor țării și de a acționa pentru păstrarea identității lor, ci o astfel de abordare ar conduce la intervenționism și la izolarea României pe plan internațional.

Susținătorii moțiunii identifică interesul național cu interesul de partid, dar ignoră faptul că interesul național aparține întregii națiuni române și nu poate fi monopolizat de un grup de oameni. De aceea, orice acțiune în sensul cerut de această moțiune ne îndepărtează în mod vizibil de realizarea acestuia.

Sensul solicitărilor care, potrivit celor 68 de semnatari ai moțiunii, ar trebui să fie aprobate de Camera Deputaților este acela de a schimba strategia aplicată de Guvern în vederea integrării noastre în Comunitatea Internațională, de a ignora principiile de drept internațional, de a impune prin forță un anumit comportament al statului român în raporturile sale cu românii din afara granițelor. Au uitat însă autorii acestui document să ne spună dacă și aceștia vor să le aplicăm un asemenea tratament și dacă România este pregătită să-și asume toate consecințele ce decurg dintr-o asemenea atitudine.

Președinția, Guvernul și Parlamentul României pot accepta ca partener de dialog cinstit și corect orice organizație, asociație sau persoană care dorește să colaboreze pentru realizarea obiectivelor majore ale statului român, dar nu-și pot însuși formulări cum ar fi aceasta cuprinsă într-un document făcut public care susține următoarea teză: "Considerăm că acestei priorități trebuie să i se subordoneze integrarea europeană și euroatlantică a României și că Prutul nu trebuie să devină sub nici un pretext frontiera de est a Uniunii Europene, pentru a ne îndepărta definitiv de realizarea dorinței cetățenilor români de integrare a țării noastre în rândul statelor civilizate."

Această dezbatere, stimați colegi, ne va face sau ne face să ne întrebăm la finalul ei dacă este vorba de ignoranță, confuzie sau rea-credință din partea susținătorilor moțiunii, sau dacă este pur și simplu vorba de obținerea unor avantaje electorale efemere. Oricare ar fi motivele provocării unei asemenea dezbateri, consecințele ei nu vor face ca poziția României să fie mai bună pe scena internațională, nu vor face ca soarta românilor din afara țării să se amelioreze. Iată de ce fac apel la dumneavoastră pentru a vota împotriva acestei moțiuni. Beneficiul pe care l-am putea avea ca urmare a acestui vot de respingere a moțiunii ar putea fi modificarea comportamentului semnatarilor moțiunii. Dacă ar fi onești din punct de vedere politic, aceștia ar trebui să voteze împotriva acesteia.

Vă mulțumesc foarte mult.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie jeudi, 15 novembre 2018, 6:59
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro