Plen
Ședința Camerei Deputaților din 12 martie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.34/22-03-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 12-03-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 12 martie 2002

  1. Intervenții ale domnilor deputați:  

 

Ședința a început la ora 8,40.

Lucrările au fost conduse de domnul Corneliu Ciontu, vicepreședinte al Camerei Deputaților.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineața. Începem secțiunea dedicată intervențiilor politice.

 
Cristian Sandache - pledoarie pentru asumarea colectivă a destinului european;

Are cuvântul domnul Cristian Sandache, se pregătește domnul Damian Brudașca.

 

Domnul Cristian Sandache:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Necesitatea integrării României în cadrul structurilor economice, politice și militare ale lumii democratice nu reprezintă un capriciu al Guvernului PSD, un puseu de orgoliu al domnului prim-ministru Adrian Năstase, ci echivalează cu reintrarea țării noastre în normalitate. Există încă unele voci indignate, care neagă acest proces ori îl identifică în mod invariabil cu abandonarea demnității noastre naționale.

Ne vom iubi întotdeauna istoria și ne vom cinsti figurile tutelare ale culturii și civilizației autohtone. În același timp, am vrea să trăim și acea zi în care apărător al intereselor României sau, în orice caz, iubitor de România, va fi socotit și acela care trudește modest și tăcut pentru mai buna stare a drumurilor, mai buna administrare a localităților ori extinderea relațiilor internaționale ale țării, concretizate prin atragerea de noi fonduri, inteligent și cu folos valorificate.

Trăim în anul 2002, într-o lume a interdependențelor și ne dorim tot ce poate fi mai bun pentru România. Urmărim cu admirație performanțele tehnologice ale occidentului, iar părinții și bunicii noștri au înfruntat perioada totalitară comunistă, visând la acea zi în care frica va dispare din suflete și cetățeanul român va putea trăi cu adevărat mai bine.

De ce oare imensa majoritate a românilor din diaspora se adaptează cu succes exigențelor democrațiilor consolidate, oferind chiar ei înșiși exemple antologice, prin valoarea probată în atâtea domenii de activitate? Este un argument cert în favoarea compatibilităților noastre genetice cu modelul cultural și etic al democrației.

Tradiția națională românească rezonează în mod armonios cu elementele esențiale ale civilizației europene. Drumul spre normalitate nu este ușor. Cel mai greu se modifică mentalitățile.

Să înțelegem că pentru mai binele acestui popor sunt necesare uneori unele procese istorice, care pot părea, la un moment dat, nepopulare. În Polonia, de pildă, reforma economică a premierului Balcerovici i-a atras acestuia numeroase adversități, pentru ca, în cele din urmă, meritele să-i fie recunoscute.

Avem nevoie de o societate performantă, o societate în care fiecare om să se poată integra în chip armonios și să nu se simtă înstrăinat ori abandonat. Nici crearea unor realități a la Potemkin, nici negarea înverșunată a anumitor neîmpliniri nu ne vor face mai fericiți ori mai prosperi.

Cândva, un om politic britanic le-a promis concetățenilor săi doar "Sânge, sudoare și lacrimi!" Reforma, sub multiplele sale aspecte, nu trebuie înțeleasă ca un scop în sine, iar integrarea operațională în structurile europene nu trebuie identificată altfel decât ca un proces al concurenței și al creativității, adesea foarte dur. Regulile jocului trebuie asumate în mod colectiv, pentru că ne subsumăm cu toții unui destin comunitar.

Partidul Social Democrat consideră că reforma economică și modernizarea României constituie factori esențiali de garantare a individualității noastre istorice. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Damian Brudașca - analiza unor cazuri de corupție ce impun soluții radicale;

Îl invit pe domnul Damian Brudașca și se pregătește domnul Valeriu Stoica.

 

Domnul Damian Brudașca:

Domnule președinte de ședință,

Domnilor colegi,

În aceste zile, locuitorii Municipiului Cluj-Napoca sărbătoresc împlinirea a 10 ani de la preluarea, în urma votului democratic al electoratului, a funcției de primar de către dr. ec. Gheorghe Funar. Deși, ca politician, dr. Gheorghe Funar s-a bucurat de o mediatizare de invidiat, inclusiv din partea mediilor ostile, lui nu i se pot contesta merite certe de bun gospodar, fapt confirmat de câștigarea, pentru a treia oară, a mandatului de primar al capitalei de suflet a Transilvaniei.

Foarte mulți observatori politici s-au arătat nedumeriți și intrigați de faptul că "naționalistul", "extremistul" etc., așa cum a fost etichetat pe nedrept, a fost și este votat ca primar, inclusiv de cetățenii români de etnie maghiară. Pentru a spulbera nedumeririle legate de această situație, ca unul care am petrecut câțiva ani alături de dr. ec. Gheorghe Funar, trebuie să le mai precizez încă o dată că pentru primarul Gheorghe Funar nu contează etnia cetățenilor acestui municipiu, așa cum este firesc și normal, el îi tratează pe toți cetățenii Clujului în mod egal, aplicând cu strictețe legea și fiind receptiv față de problemele cu care se confruntă aceștia.

Nu ne propunem, deși ar merita-o pe deplin, să evidențiem meritele sale de primar. Dorim totuși să reamintim că Gheorghe Funar, ca primar, a fost vânat cu îndărătnicie, atât de Regimul CDR-UDMR, cât și de noul Regim PSD-UDMR. Ne reamintim și reamintim eforturile disperate ale foștilor prefecți țărăniști de a-l suspenda din funcție pe primarul Gheorghe Funar, fără ca, măcar o singură dată, să fi existat cel mai mic motiv în acest sens.

Dacă defunctul regim nu a reușit acest lucru, nici noua alianță PSD-UDMR nu a renunțat la un asemenea obiectiv. Și, spre a confirma că sunt moștenitorii de drept ai dictaturii comuniste, aliații PSD-UDMR au trecut în forță la arestarea primarului de Cluj-Napoca. Au beneficiat în acest sens de serviciile colonelului Pop Teodor Pușcaș, încă șeful poliției municipale.

Colonelul Teodor Pușcaș este în prezent unul dintre cei mai corupți polițiști din România. El a fost îndepărtat din cadrele poliției mureșene, ca urmare a primirii ca mită a 10 mii de dolari SUA. Un alt motiv l-au constituit relațiile sale cu lumea interlopă a valutiștilor și vânzătorilor de aur. Ajuns la Cluj-Napoca pe căi mai puțin ortodoxe, lui i se uită suspect de repede păcatele și i se încredințează funcții în conducerea inspectoratului județean de poliție. După schimbarea de regim, având în vedere tendințele acestuia de politizare a aparatului acestei instituții, are loc numirea sa ca și comandant al Poliției Municipiului Cluj-Napoca.

Numirea nu este, însă, cu totul întâmplătoare și nici nu este motivată de meritele profesionale ale lui Teodor Pop Pușcaș. Sunt date certe că Pop Pușcaș deține cele două dosare în care a fost cercetat pentru evaziune fiscală inginerul Ioan Rus, actualul ministru de interne, pe vremea când lucra ca agent de vânzări la una din firmele lui Ion Țiriac. Așa se explică, după unii, faptul că, indiferent de performanțele mediocre, ca ofițer și comandant, ale lui Teodor Pop Pușcaș el a rămas în continuare în fruntea Poliției Municipiului Cluj-Napoca, făcând de rușine nu numai întreaga poliție română, ci, în primul rând, personalul de înalt profesionalism și competență din subordine.

Mi-am adus, în timpul dezbaterilor parlamentare, o oarecare contribuție, atât în ceea ce privește Legea poliției, cât și Statutul polițistului român. De aceea pot declara, în deplină cunoștință de cauză și cu bună credință, că persoanele care pot funcționa în această importantă instituție a statului de drept trebuie să aibă, pe lângă o solidă pregătire profesională, și o ținută și probitate morale deosebite.

Din nefericire, colonelul Teodor Pop Pușcaș este departe de a întruni condițiile minime prevăzute, fiind corigent la capitolul moral. Nu îi imputăm colonelului Teodor Pop Pușcaș doar colaborarea cu lumea interlopă sau șantajarea ministrului de interne, ci și încălcarea sistematică a legilor acestei țări. Colonelul Pop Pușcaș este, în condiții dubioase, unul din magnații ofițerilor de poliție din județul Cluj. Aparent, dintr-un salariu de bugetar, el a reușit să achiziționeze bunuri de miliarde de lei, inclusiv o vilă, evaluată la peste 5 miliarde de lei. Cu toate acestea, a fost scos "basma curată" de ministrul Ioan Rus, speriat probabil să nu se dea publicității păcatele sale anterioare.

Considerând că în România legile sunt doar pentru proști, colonelul Pop Pușcaș a încălcat prevederile Legii nr. 50/1991 republicată, fiind amendat cu peste 1,5 miliarde de lei. Acest "moș Teacă" al poliției române se comportă ca un stăpân absolut, considerând domeniul public al municipiul ca o moșie proprie. De asemenea, el refuză sistematic să permită administrației publice locale să-și exercite atribuțiile de control stabilite de lege.

În orice stat civilizat, un polițist ca și colonelul Teodor Pop Pușcaș ar fi destituit în maximum 24 de ore, doar pentru cele menționate mai sus. Doar în România se face o excepție!

Dar colonelul Pop Pușcaș nu se face vinovat doar de astfel de abuzuri și ilegalități. Recent, presa clujeană de limba maghiară a publicat declarația deputatului UDMR Konya-Hamar Șandor, potrivit căruia comandantul Poliției Municipiului Cluj-Napoca, nimeni altul decât colonelul Teodor Pop Pușcaș, a cerut sprijinul UDMR împotriva lui Gheorghe Funar. Informația a fost publicată în ziarul maghiar "Kronika". Publicația nu se limitează la a oferi informația cu pricina, ea cuprinzând și declarațiile indubitabile de sprijin al liderilor UDMR pentru "năpăstuitul" comandant Teodor Pop Pușcaș.

Un asemenea demers a fost extrem de grav. El înseamnă, în primul rând, încălcarea unei condiții esențiale, respectiv, a echidistanței în raport cu partidele politice. În al doilea rând, colonelul Pușcaș se face vinovat de incitarea la complot împotriva unui demnitar ales.

Ar fi de dorit ca domnul prim-ministru să vină în sprijinul ministrului de interne, terorizat de colonelul Teodor Pop Pușcaș cu dezvăluirea conținutului dosarelor pentru evaziune fiscală, avându-l ca autor pe domnul Ioan Rus. Dacă asemenea dosare sunt întemeiate, ar fi moral și de tot respectul ca ministrul de interne să-și dea demisia, așa cum se întâmplă în toate țările civilizate, atunci când un membru al Guvernului este acuzat de asemenea fapte.

Nici primul ministru, nici ministrul de interne nu pot rămâne indiferenți. Până la urmă, oricât ar încerca să-l ascundă, adevărul va ieși la iveală și riscă să compromită iremediabil credibilitatea Guvernului și a membrilor săi, ca și sinceritatea luptei împotriva corupției și a cercurilor mafiote.

Permiteți-mi, în final, un scurt P.S. Recent, un ziarist îmi declara că în schimbul îngropării materialelor de presă referitoare la afacerile dubioase ale lui Ioan Rus i s-a propus angajarea cu grad de căpitan în cadrul poliției. Să fie, oare, încă o confirmare că actualul ministru de interne își recunoaște păcatele și încearcă disperat ca acestea să nu fie aduse la cunoștința opiniei publice? Ce părere aveți, domnule Adrian Năstase? Cum veți putea stârpi corupția în România cu un asemenea ministru de interne? Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Valeriu Stoica - formularea unor soluții liberale de relansare economică;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Valeriu Stoica și urmează tot un Valeriu, domnul deputat Zgonea Valeriu.

 

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule președinte,

Doamnă deputat,

Domnilor deputați,

În ultimul timp, Guvernul condus de premierul Adrian Năstase pare să fie tot mai mult interesat de luptele politice fără substanță dintre primari și autoritățile centrale sau chiar din interiorul partidului de guvernământ, neglijând coloana vertebrală a țării, economia. Se pare că preocupările economice ale guvernanților se îndreaptă către posibilitățile de îmbogățire a clientelei politice, prin acordarea de noi credite pentru întreprinderile de stat: ROCAR, SNTR, în ciuda angajamentelor luate față de FMI sau a celor asumate față de Uniunea Europeană.

Mai mult decât atât, introducerea în dezbaterea Parlamentului a unor proiecte cu caracter economic, cum ar fi cel referitor la taxa pe valoarea adăugată, proiect contradictoriu prin prevederile sale, demonstrează încă o dată că autoritățile nu au nici cea mai vagă idee despre realitățile țării pe care o conduc și nici despre standardele europene. Astfel, Proiectul de Lege privind taxa pe valoarea adăugată nu aduce nici o schimbare fundamentală, capabilă să determine un suflu nou economiei românești. Sunt menținute cota standard t.v.a. la 19%, precum și alte prevederi împovărătoare, atât pentru populație, cât și pentru agenții economici.

PNL consideră că este vitală pentru România reluarea proiectului economic lansat la începutul anului 2000, prin intermediul căruia a fost posibilă relansarea creșterii economice pe o bază sănătoasă, pentru prima dată, după evenimentele din decembrie ‘89. Reforma fiscală pe care noi am promovat-o atunci a explicat redresarea economiei românești în anul 2000 și în anul 2001.

În acest sens, liberalii susțin necesitatea reducerii taxei pe valoarea adăugată, de la 19 la 15%. Acest fapt este motivat atât de standardele externe – Directiva a 6-a a Uniunii Europene, cât și, mai ales, de realitățile interne. Consumul intern este încă redus și dependent de starea economică precară a populației și a agenților economici, iar cota de 15% a t.v.a. ar constitui un factor de creștere, în special pentru comerțul cu amănuntul și servicii.

De asemenea, trebuie avută în vedere aplicarea unei cote diferențiate de t.v.a., în special pentru sectoarele cu un ritm de dezvoltare redus sau pentru produsele vitale pentru populație. Astfel, PNL susține necesitatea aplicării cotei de 5% pentru produse de strictă necesitate, cum ar fi alimentele de bază, unele produse medicamentoase de uz uman, construcții de locuințe, turism internațional și intern sau servicii de interes personal: curățătorie, frizerie, coafură. În acest fel, prețurile produselor de bază vor scădea, fapt ce va acorda unei populații tot mai sărăcite, șansa de a-și asigura traiul zilnic. De asemenea, aplicarea unei astfel de măsuri ar duce cu adevărat la relansarea unor sectoare vitale: turismul și construcția de locuințe.

Trebuie să înțelegem că nu spectacolele costisitoare sunt cele care asigură dezvoltarea economiei, ci aplicarea unor măsuri importante, în funcție de specificul acesteia.

De asemenea, PNL susține aplicarea unei cote reduse de t.v.a., de 10%, pentru energia electrică, gazele naturale sau energia termică, această măsură putând fi un răspuns pentru problemele populației, obligată să plătească facturi exorbitante pentru întreținere.

PNL speră că în procesul de analizare a amendamentelor propuse, PSD nu va fi prizonierul unei mentalități anchilozate, ci va avea în vedere interesul cetățenilor și al agenților economici care operează în România. Menținerea și promovarea unor prevederi contrare normelor europene și, în același timp, realității românești, sunt de natură să ducă la îngrădirea libertății economice, principiu susținut de PNL ca element principal al reformei sistemului economic românesc.

Este momentul în care, pentru a transforma idealurile în realități, partidele politice trebuie să treacă peste interesele de castă, unindu-și eforturile pentru a oferi populației o Românie în care expresia "a trăi decent" să nu mai fie o utopie. Datoria PSD nu este de a îmbogăți în continuare clientela politică, ci de a face ceva pentru cei pe care i-a mințit în noiembrie 2000. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Valeriu Ștefan Zgonea - demers analitic aplicat instrumentului politic numit moțiune;

Îl invit la cuvânt pe domnul deputat Zgonea, se pregătește domnul Ștefan Baban.

 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor colegi,

În orice țară democratică, partidele politice sunt considerate "copiii democrației". Lumea democratică se bazează pe modul elegant și echilibrat prin care partidele politice construiesc cadrul legislativ al dezvoltării durabile a unei națiuni.

Timpul, răbdarea și arta negocierii între partidele politice diferite au generat elementele necesare formării unor reguli și cutume care să definească instrumentele de control dintre acestea. Astfel, bazându-se pe principiile reglementate de Constituție, Regulamentul Camerei Deputaților a permis partidelor aflate în opoziție să beneficieze de un element de control politic, legitim și democratic, numit "moțiune". Dicționarul explicativ al limbii române prezintă "moțiunea" ca: "Hotărârea unei adunări, aprobată prin vot, prin care aceasta își exprimă atitudinea, doleanțele sau revendicările în anumite probleme majore". Cuvântul este mult mai simplu explicat, dar cu același fond, în dicționarul juridic.

Însă dreptul legiuitorilor de a examina politicile Executivului, drept fundamental, s-a transformat în timp dintr-o dezbatere de idei într-o retorică simplistă, ce prezintă din ce în ce mai des, mai degrabă, dorința de a acumula puncte electorale, decât o abordare lucidă și responsabilă. Numărul moțiunilor depuse într-un singur an de prezența Opoziție depășește clar numărul moțiunilor depuse de PDSR în jumătate din mandatul trecut.

Dar Opoziția nu a conceput aceste măsuri într-o logică naturală, doar dintr-o ambiție păgubitoare, generată de obsesii electorale și de dorința de a pune piedici procesului legislativ, de a consuma timpul Camerei Deputaților, timp în care aceasta putea dezbate și adopta legi "importante și necesare", cum spunea un distins deputat PD în anul 2000. Tot mai apatic și ineficient, se negociază astăzi înțelesurile, pentru a conferi inteligibilitatea schimburilor verbale. Citind legislația actuală doar în diagonală, sesizând aspecte de imagine, în detrimentul substanței legislative, actuala Opoziție a transformat această armă politică în arma ridicolului. Mai grav decât atât, actuala Opoziție a transformat definiția și sensul opoziției parlamentare în definiția babiloniei române.

Retorica populistă și posibilitatea de a afecta sticlele ecranelor TV sunt singurele motive ale depunerii unei moțiuni împotriva Guvernului, în ziua de astăzi. Procedeul demagogic în care se redactează o moțiune, speculând în sens politic și electoral un anumit text de lege, a transformat această armă a Opoziției într-o modalitate de polemică fără substanță.

Astfel, ideea de moțiune a căzut în derizoriu, dar, și mai grav, și mai periculos pentru regulile de bază ale democrației însăși, ideea de "opoziție" a căzut în derizoriu. Dezbaterea politică tradițională comportă instrumente de control gen "moțiune", dar în fața falselor probleme spuse azi de către opozanți, în fața incapacității Opoziției actuale de a se mobiliza coerent, pentru a face să funcționeze acest "motor al democrației", care este Opoziția însăși, cum le putem și cum îi putem sancționa oare pentru încălcarea dreptului său fundamental de a exista și de a funcționa?

Exemplele sunt elocvente și esențiale. Moțiunea despre politica economică, inițiată de PD și PNL, a transformat ridicolul celor care au condus privatizarea economiei române în perioada 1996-2000. Despre "criza sănătății" ne-au vorbit aceiași domni care au distrus-o în aceeași defunctă perioadă.

Când PDSR atrăgea atenția cu privire la starea învățământului românesc, două au fost ideile desprinse din dezbaterea moțiunii de februarie 2000: recunoașterea crizei de către reprezentanții Puterii de tristă amintire și plecările dese din sala de ședințe ale ministrului de resort din acea perioadă, semn al preocupării vizavi de tema dezbătută.

Cât despre tezaur, ne vorbesc aceiași colegi, care au generat și generează prea multe zone conflictuale în politica externă a României.

Dacă regulamentul mi-ar permite, aș depune o moțiune împotriva Opoziției. Sau, poate că ar trebui descoperită o modalitate de sancționare împotriva celor care scriu moțiuni, pentru că nu au știut niciodată să conducă. Moțiunea aș denumi-o: "Demagogia neputinței" sau, poate, aș denumi-o: "Apelațiunea Puterii împotriva demagogiei neputinței".

Neputința de a înțelege legea în folosul comunității și nu al grupului de interese pe care le reprezintă aceste partide, neputința de a realiza ceva pentru țară, ca partid istoric, trăind din seva strămoșilor. Demagogia de a transforma orice lege în tehnică oratorică, stimulând cititul în diagonală și analizând doar pasajele care lovesc în companiile care au supt ilegal resurse financiare în acea perioadă 1996-2000.

Transformarea luptei pentru lansarea României într-o imensă scenă pentru prezentarea discursurilor demagogice. Neputința de a construi, transformată în voința de a distruge. Neputința construirii unui climat politic modern, bazat pe negociere, toleranță și realizarea unui Parlament democratic, ca sursă de progres al comunității.

Demagogia neputinței rezultă din vechea poveste românească cu "Să moară capra vecinului!", în detrimentul: "Cum pot să aflu și cum pot să cresc și eu una?"

Sunt oameni, care, de teamă să nu abuzeze în vreun chip, preferă să nu înfăptuiască nimic. Despre acei oameni, se poate spune că simpla lor prezență este un abuz. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Ștefan Baban - declarație intitulaltă: Dreptul de proprietate și folosirea lui;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ștefan Baban, se pregătește domnul Cornel Știrbeț.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Dreptul de proprietate și folosirea lui." Restituirea pădurilor conform Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2001 către vechii proprietari, fără ca legea să prevadă și sancțiuni pentru tăierile necontrolate, riscă să provoace un adevărat dezastru ecologic. Retrocedarea terenurilor forestiere conform legislației în vigoare are consecințe dramatice. Din cauza lipsei de bani, cei mai mulți proprietari sunt tentați ca, în schimbul unor sume modice, să accepte tăierile abuzive din pădurile lor.

Ca urmare, odată cu trecerea lor în proprietate privată, a crescut și numărul instalațiilor de debitat masă lemnoasă: gatere, mini-gatere, circulare. Până la interzicerea exportului de bușteni, cea mai mare cantitate de lemn tăiată a ieșit din țară sub formă de materie primă sau prelucrată primar și se întorcea în produs finit, diferența de preț fiind semnificativă.

Numeroase societăți comerciale, unele românești, altele aparținând unor afaceriști de alte naționalități, oferă proprietarilor de păduri sume derizorii, primind în schimb dreptul de a opera în fondul forestier tăieri necontrolate. Deși au trecut 10 ani de la adoptarea primei legi de retrocedare și, respectiv, de obținere a dreptului de proprietate, indiferent de Guvernele care s-au succedat la putere, nimeni nu s-a gândit la responsabilitățile pe care trebuie să și le asume proprietarii de păduri. Una din principalele consecințe a determinat eroziunea solului, urmată de înclinații ale terenului, precum și de alunecări de teren. La acestea, s-au adăugat și probleme deosebite în exercitarea dreptului de proprietate și, implicit, de administrare și pază a pădurilor, ceea ce a dus la o defrișare irațională, dar, în același timp, și intensă.

Faptul că în cazul pădurilor private nu există o limită în ceea ce privește recoltarea masei lemnoase face posibil ca în timpul cel mai scurt deținătorul acestora să procedeze la tăierea masivă și exportarea masei lemnoase, fără a acoperi cu puieți zonele descoperite. În condițiile climaterice, cel puțin din ultimii 5 ani, în care anotimpurile nu-și mai urmează caracteristicile meteorologice firești, nu este de mirare că au loc atâtea alunecări de teren, inundații sau surpări de coaste, fapte care produc atât pagube materiale cât și umane.

În aceste condiții, este necesar să se găsească și un cadru legal pentru exploatarea masei lemnoase, chiar pe domeniile private, așa cum se întâmplă și în occidentul la care facem foarte des referire, pentru a putea perpetua puritatea aerului din pădurile de foioase și de conifere, precum și pentru a lăsa moșterire urmașilor noștri areale naturale bine definite și bine conturate, aducătoare de pace, liniște și sănătate sufletească. Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Cornel Știrbeț - intervenție ce reiterează eternele nerealizări în domeniul salarizării profesorilor;

Îl invit la cuvânt pe domnul deputat Cornel Știrbeț, se pregătește domnul Beczek Garda Dezideriu.

 

Domnul Cornel Știrbeț:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Am intitulat intervenția mea: "Salariile profesorilor". Încă din luna septembrie, de la adoptarea bugetului de stat pe anul 2002, pds și Guvernul Năstase au promis în stil caracteristic, după modelul adoptat în campania electorală, majorarea salariilor pentru personalul din învățământ și acordarea tichetelor de masă. Tot de atunci a început și amăgirea cu diverse soluții, ultima fiind aceea a acordării tichetelor de masă în condițiile cunoscute și adoptării unei legi noi privind salarizarea bugetarilor. Nici acest ultim angajament nu a fost respectat și acum se încearcă o nouă păcălire, eventual, prin semnarea unor protocoale, cu alte promisiuni solemne, care nu rezolvă nimic.

PSD și Guvernul Năstase motivează permanent salariile mici din învățământ cu lipsa resurselor financiare, dar, în același timp, acordă facilități bugetare de zeci de mii de miliarde pentru firmele finanțatorilor și susținătorilor partidului (vezi cazurile recente ale RAFO și Tutunul românesc). În viziunea "mult prețuitului partid", există resurse financiare pentru salarii și venituri imense, numai pentru elitele PSD, care dispun de elicoptere pentru navetă, pontoane și ferme de vacanță și construiesc societăți de tip Dallas, așa cum declarau pe posturile de televiziune domnii Iacobov, Sechelariu, Nicolae, Vântu ș.a., susținuți direct de guvernanții actuali. Nu mai vorbim despre domnul "Hagi" al României din domeniul financiar, care a încasat "pe merit", așa cum susține întreaga conducere a PSD, peste 10 miliarde de lei pentru munca sa de câteva luni. După cum se vede, însă, în aprecierea social-democrată, munca tuturor profesorilor, medicilor și cercetătorilor nu valorează cât un "geniu" PSD, cererile lor de mărire salarială nefiind "pe merit".

De asemenea, eminențele parlamentare ale PSD conduc adunările generale ale acționarilor și consiliile de administrație ale Băncii Comerciale Române, CEC-ului, Romsilva, Petrom și ale altor unități strategice, cumulând "constituțional", cu nerușinare, indemnizații de parlamentar cu sume enorme din banii publici. Evident, se explică această situație prin valoarea individuală, creșterea p.i.b.-ului în ultimul an și modul echitabil de distribuire a resturilor, motivații cuprinse în tomuri impresionante de "cărți albe", care prezintă "marile realizări ale Guvernului Năstase". Nu se explică, însă, cui folosesc aceste realizări.

Și pentru ceilalți membri PSD se găsesc fonduri importante, care îi diferențiază de oamenii obișnuiți, aceștia încasând zeci de milioane lunar pentru calitatea de membru în consiliile de administrație ale societăților și regiilor cu capital de stat mai puțin "strategice".

Jaful la acest nivel este sistematic și are proporții greu de imaginat. Cu o asemenea politică, pretins social-democrată, România nu se îndreaptă spre o societate de tip capitalist, ci spre un stat feudal, în care "onorabilii" Iacobov, Sechelariu, Vântu, Nicolae și "aristocrația" PSD acordă milă publică profesorilor, medicilor, cercetătorilor și exersează social-democrația sub forma venitului minim garantat cu restul populației.

Pornind de la această succintă prezentare a politicii salariale, apreciem ca justificate revendicările personalului din învățământ și susținem adoptarea în procedură de urgență a Legii privind salarizarea bugetarilor, pe baza altor grile decât cele actuale. Situația extrem de dificilă în care se găsește în prezent această categorie socială impune, însă, găsirea unei soluții urgente, pentru a evita consecințe greu de suportat.

Din acest motiv, ne permitem să propunem una din soluțiile posibile, și anume aceea a desființării prin ordonanță de urgență a Consiliilor de administrație ale regiilor și societăților comerciale cu capital de stat, inclusiv ale celor de la nivel local, și asigurarea conducerii pe baza contractului de management, urmând ca fondurile economisite să fie folosite pentru învățământ.

Fără a mai lua în calcul eliminarea autoturismelor de proveniență străină, reducerea cheltuielilor imense cu deplasările în străinătate și celor de protocol promise de premierul Năstase, vă asigur că fondurile disponibilizate astfel pot acoperi cererile îndreptățite și stric necesare ale profesorilor. Este dispus, oare, PSD la un asemenea sacrificiu pentru social-democrație?

Ca o ultimă precizare, aș reaminti doamnei ministru Andronescu și domnului premier că și în perioada ‘96-2000 politica salarială în domeniul bugetar a fost realizată tot de fruntași ai PSD care au condus Ministerul Muncii și Solidarității Sociale. Prin urmare, încercarea de a pasa răspunderea situației din învățământ pe seama altor forțe politice este ridicolă și nu poate justifica incapacitatea guvernanților de a renunța la demagogia pe care și-au construit întreaga credibilitate politică.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Becsek-Garda Dezideriu Coloman - evocarea unui eveniment istoric - împlinirea a 154 de ani de la începutul Revoluției maghiare;

Îl invit la cuvânt pe domnul deputat Becsek-Garda Dezideriu. Se pregătește domnul Raj Alexandru Tunaru.

 

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Vineri, în ziua de 15 martie, se vor împlini 154 de ani de la începutul Revoluției maghiare, sărbătoarea națională a maghiarilor de pretutindeni.

Programul revoluției maghiare prevedea desființarea radicală a relațiilor feudale, a iobăgiei, și a făcut posibilă libera dezvoltare a societății burgheze.

Ca parte integrantă a "primăverii europene", revoluția maghiară deschidea largi posibilități în lupta pentru progres și libertate a popoarelor din centrul și răsăritul Europei, printre care se afla și națiunea română din Transilvania. Deși revoluția maghiară, după lupte de un an și jumătate, a fost înfrântă, reformele sale au fost binevenite nu numai pentru națiunea maghiară, ci și pentru națiunea română din Transilvania, pentru că desființarea iobăgiei și împroprietărirea țăranilor a contribuit la ridicarea în masă a țărănimii românești. Tot așa, burghezia română a beneficiat de libertatea comerțului și de structurile economice burgheze care au permis întărirea comunității românești din Ardeal.

Cunoașterea inexactă a evenimentelor îngreunează apropierea româno-maghiară, care ar trebui să devină o necesitate pentru cele două popoare. Dar, pentru aceasta, ar trebui să se renunțe din partea unor istorici români la mistificarea unor evenimente, cum ar fi: uciderea a 40000 de români sau incendierea a 200 de sate românești, teorii și date care nu pot fi susținute documentar, și să se recunoască greșelile făcute de unii conducători ai revoluției române când s-au aliat cu forțele contrarevoluționare ale Imperiului Habsburgic și au făcut ravagii în rândurile populației maghiare, cum a fost măcelul de la Aiud. Curtea de la Viena s-a folosit de acest conducător numai pentru a crea disensiuni între revoluționarii români și maghiari, fapt pe care l-a perceput foarte inteligent chiar și Nicolae Bălcescu.

După înfrângerea Revoluției maghiare, represaliile au fost resimțite nu numai de revoluționarii maghiari, dar și de cei care erau alături de forțele contrarevoluționare. Habsburgii nu și-au respectat promisiunile față de români, motiv pentru care Avram Iancu a intrat în conflict cu autoritățile împărătești care l-au umilit și l-au trădat în mod nevrednic. Domnia sa a fost închis un timp la Alba Iulia în aceeași închisoare în care au fost întemnițați Horea și Cloșca.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Alexandru Raj Tunaru - relatarea atacurilor rasiste, xenofobe, șovine apărute la adresa sa și a familiei sale în revista România Mare;

Dau cuvântul domnului Raj Alexandru Tunaru. Se pregătește domnul Anghel Stanciu.

 

Domnul Raj Alexandru Tunaru:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

Fac această declarație politică astăzi, 12.03.2002, din respect față de foștii mei colegi din PRM, majoritatea lor fiind oameni corecți, devotați și buni profesioniști.

Cu regret, vă aduc la cunoștință dumneavoastră și întregii țări următoarele evenimente neplăcute: în revista "România Mare" nr.608 din 08.03.2002, al cărui redactor șef este senatorul și totodată președintele PRM Corneliu Vadim Tudor, acesta, pe lângă obișnuitele atacuri la persoană și multe alte texte de sorginte extremiste, naziste, legionară și mai ales șovine, xenofobe și rasiste, lansează de această dată instigarea cititorilor la acte de violență, mergând până la periclitarea vieților omenești. Aceste fapte deosebit de grave ce contravin legilor statului de drept s-au materializat concret în ultimul număr al amintitei reviste, victimă acesteia fiindu-i chiar eu și familia mea. Concret, în pagina 19, în drepta sus, este o fotografie de-a mea deasupra căreia este scris următorul slogan extremist: "Urmăriți. Prindeți. Arestați", iar dedesubtul fotografiei este scris: "Așa arată cioroiul Raj Tunaru, care i-a înfometat pe minerii din Valea Jiului." De asemenea, lângă fotografia mea mea este un articol care începe prin a ne calomnia pe mine și pe alți colegi de-ai mei pentru ca, la finalul articolului, să-și schimbe total mesajul și să scrie despre creșterea prețurilor la alimente, precum ulei, carne, zahăr etc. Toate aceste elemente aruncate întâmplător la prima vedere în pagină au o țintă precisă, și anume: minerii din Valea Jiului și instigarea acestora la distrugerea proprietății mele și de atentat la viața mea și a familiei mele.

De asemenea, mai este trecută o afirmație periculoasă, și anume: "Pentru a înțelege cât de murdară este baragladina asta plină de hoteluri, restaurante, cabane și limuzine, vom spune ceva care s-ar putea să-i intereseaze pe minerii din Valea Jiului. Fiica mai mică și fiica mai mare ale familiei Tunaru au ca bani de buzunar câte 2.000.000 de lei, respectiv 5.000.000 de lei pe zi.

În același săptămânal, în pagina a doua, la articolul "Săptămâna pe scurt", scrie: "În curând, marile averi ale țiganilor Neacșu și Tunaru realizate prin fraudă vor fi confiscate." O altă frază care, coroborată cu fotografia mea și a îndemnurilor "Urmăriți. Prindeți. Arestați" sau "Așa arată Raj Tunaru, cioroiul din Valea Jiului care a înfometat populația din Valea Jiului", transmit un mesaj direct minerilor din Valea Jiului care ar putea trece ușor la atentate asupra vieții mele și a familiei mele, precum și la distrugerea proprietății mele, cunoscându-se notoriu că minerii, categorie socială ușor manevrabilă, s-au mai dedat, instigați fiind de alții, la comiterea de fapte similare.

Domnilor și doamnelor deputați,

Ca urmare a atacurilor rasiste, xenofobe, șovine și de sorginte nazistă, culimând cu instigarea minerilor din Valea Jiului la atentate asupra familiei mele, precum și la distrugerea proprietății mele, rog Partidul România Mare, prin Comitetul director, să se dezică public de afirmațiile extremiste amintite mai sus, culminând cu instigarea maselor la revoltă și crimă.

Cu tot respectul pe care vi-l port, în cazul în care nu vă deziceți de domnul Corneliu Vadim Tudor, după o perioadă de grație de 30 de zile, personal, împreună cu alți colegi și cu alte formațiuni în majoritatea lor apolitice, vom considera că, solidarizați cu domnia sa și cu toate cele scrise și spuse de dumnealui în ultimii ani, obligându-ne astfel să apelăm la o măsură extremă pe care nu o dorim, și anume să înaintăm o cerere, însoțită de documente justificative prin care propunem scoaterea Partidului România Mare în afara legii, conform Constituției României.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Da, mulțumesc.

 
Anghel Stanciu - reclamarea unor măsuri ferme din partea Guvernului pentru rezolvarea conflictului de muncă din învățământ;

Are cuvântul domnul deputat Anghel Stanciu. Se pregătește domnul Ioan Onisei.

 

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte,

aș ruga ca onorata asistență să nu mai zâmbească, că nu mă pot concentra.

Doamnelor și domnilor deputați,

Personalul didactic din învățământul românesc, de la educatoare până la profesor universitar, s-a aflat ieri în grev㠖 în grevă de avertisment, acțiune care precede greva generală determinată de o anumită incapacitate a actualului Guvern de a satisface condițiile salariale ale acestora.

În succesiunea lor, guvernele, indiferent că au fost de stânga sau de dreapta, nu au fost în stare să asigure o finanțare cât de cât îndestulătoare pentru a satisface nevoile presante ale școlii și slujitorilor ei, în contextul unei inflații nestăpânite, punând astfel într-o stare de insecuritate însăși viitorul națiunii prin educație. Astfel, bugetele anuale, construite cu mari rețineri pentru învățământ, prin rezultatele lor finale, au degradat condiția de cadru didactic, au dus la pauperizarea acestuia, plasându-l la limita sărăciei. De asemenea, sumele alocate bazei materiale a învățământului blochează reforma începută și o fac inaplicabilă.

Cu toate că în programul de guvernare al PSD se prevede că va fi inițiată o reierarhivare a salariilor în funcție de importanța domeniului și de performanța serviciilor prestate, aceasta nu a fost pusă în aplicare, iar modificările conjuncturale, subiective, discreționare sunt, se pare, o practică atunci când este vorba de învățământ. Astfel, nu se poate explica refuzul acordării tichetelor de masă pentru personalul didactic și nedidactic, acestea fiind înlocuite cu o majorare salarială nesemnificativă și, am îndrăzni să spunem, jignitoare, de 5%. Cu această măsură refuzată cu demnitate de cadrele didactice aflate în grevă se demonstrează încă odată că salarizarea personalului didactic, în raport cu restul personalului bugetar, se află la limita de subzistență. Sunt nenumărate dovezile cunoscute de noi, dar și relatate de mass-media, că personalul didactic, pentru a face față unor cerințe decente, se îmbracă de la second-hand, fără a mai vorbi de calitatea alimentației zilnice, precum și de imposibilitatea achitării cheltuielilor de întreținere.

Sindicatele din învățământ, dornice de a încheia conflictul de muncă, sunt tratate cu o anumită lipsă, am putea spune, de responsabilitate, deoarece deciziile privind finanțarea învățământului sunt mereu amânate ori tratate cu superficialitate. Elocvente în acest sens sunt numeroasele declarații politice ale reprezentanților Guvernului și ai Ministerului Educației și Cercetării care nu oferă în cadrul negocierilor soluții corespunzătoare acestor situații, ci numai promisiuni fără acoperire. Apreciem că această stare de lucruri nu mai poate continua deoarece va degrada în continuare sistemul educațional, fapt ce ar putea fi catalogat ca un atentat la siguranța națională, la viitorul României.

În aceste condiții, Guvernul României, principalul responsabil de starea sistemului național de învățământ, trebuie să dea semnale pozitive că ar dori sfârșitul acestor acțiuni de protest, iar oamenii școlii să aibă liniște, pentru a-și putea desăvârși menirea de educatori, instruind tânara generație, în concordanță cu idealul național și cu tradițiile școlii românești. Atât părinții, cât și copiii acestora vor fi mai liniștiți și se vor putea concentra spre efort dacă dascălii se vor ocupa în exclusivitate de educație, menire cu care i-a învestit societatea.

Pentru rezolvarea acestui conflict cu urmări dintre cele mai dramatice se impune asumarea răspunderii Guvernului, personal a primului-ministru, de a negocia cu sindicatele din învățământ, spre a pune capăt conflictului de muncă, asigurând o salarizare corespunzătoare în raport de importanța socială a acestui domeniu. Cum? Așa cum s-a propus prin moțiunea simplă de acum doi ani, semnată de domnul prim-ministru, prin stoparea reeșalonărilor, a reducerii cheltuielilor administrative și chibzuirii banului public.

Vă mulțumim pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Ioan Onisei - exprimarea solidarității față de revendicările cadrelor didactice;

Îl invit la microfon pe domnul de Ioan Onisei. Se pregătește doamna Mona Muscă.

 

Domnul Ioan Onisei:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Guvernarea PSD, evident, distruge, cu sprijinul UDMR, învățământul românesc și aduce la disperare pe slujitorii săi, pe elevi și pe părinții acestora. Să ne amintim și să măsurăm distanța dintre vorbe și fapte: "Educația de bază pentru toți", "Capacitatea de autoperfecționare a sistemului educațional", "Învățământul superior și cercetarea științifică", "Educația permanentă într-o societate educațională". Vorbe, vorbe goale, așa cum spunea poetul, "vorbe ce din coadă au să sune". Vorbe din programul de guvernare al Cabinetului Năstase, retorică găunoasă, praf în ochi: "Sistemul de învățământ este apreciat de Guvernul PDSR ca o prioritate națională". Guvernul nu mai este PDSR, este PSD, iar învățământul este cenușăreasă, și nu prioritate națională.

Față de revendicările legitime și legale ale cadrelor didactice și personalului auxiliar, noi, Partidul Democrat, ne exprimăm solidaritatea și cerem, printre altele, Guvernului mărirea de urgență a salariilor personalului didactic cu cel puțin 50%, salarii care, în cifre absolute, au scăzut din 1990 până în 2000 cu circa 50 de dolari. Cerem, de asemenea, finalizarea Legii privind salarizarea bugetarilor, dezbaterea acesteia în regim de urgență în Parlamentul României și, în cadrul acestei legi, mărirea salariului de referință pentru cadrelele didactice de la 1.247.000 la cel puțin 1.800.000.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Monica Octavia Muscă - declarație referitoare la discriminarea pe criteriul vârstei în activitatea medicilor;

O invit pe doamna deputat Mona Muscă. Se pregătește domnul Mircea Ifrim.

 

Doamna Monica Octavia Muscă:

Declarația politică se referă la discriminarea la adresa medicilor.

Prin Circulara nr.20706 din 8.11.2001, Casa de asigurări de sănătate a municipiului București aducea la cunoștința cabinetelor medicale, indiferent de forma de organizare și cea de proprietate, că, în conformitate cu decizia Comisiei Naționale de Acreditare nr.6/2001, art.1 alin.b), medicii care au depășit vârsta de 65 de ani bărbații și 60 de ani femeile nu vor mai fi acreditați și, în consecință, de la 1 ianuarie 2002, nu vor mai putea presta activitate în sistemul de asigurări de sănătate și nu vor mai putea încheia contracte cu Casa de asigurări de sănătate. Ne-am putea întreba retoric, desigur, de ce nu o discriminare pe criteriul rasial, etnic, religios sau a culorii ochilor. Probabil pe criteriul vârstei, pentru ca, în mass-media, reprezentanții instituțiilor statului să poate continua a căina lacrimogen viața grea a pensionarilor.

Această decizie reprezintă o discriminare de neacceptat la adresa medicilor. Impietează asupra dreptului pacienților asigurați de a-și alege medicul și unitatea medicală căreia pot să i se adreseze, drept consfințit prin actele normative în vigoare și, totodată, atentează la dreptul patronilor cabinetelor medicale private de a-și alege colaboratorii.

Decizia este absurdă în sine și nu se justifică dacă o raportăm la alte prevederi legale. Astfel, personalul medico-sanitar poate să-și exercite profesiunea numai în baza autorității de liberă practică, valabilă doar pe durata unui an, în cazul persoanelor peste vârstele menționate. Ea se eliberează pe baza diplomelor de studii și a certificării stării de sănătate fizică și mentală a solicitantului. Adăugând la această ultimă exigență și faptul că, fiind vorba de propria sănătate, pacienții se adresează medicului pe care îl consideră cât mai competent pentru cazul lor, rezultă, evident, că nu este necesară nici o decizie discriminatorie pentru a bloca accesul la practicarea profesiei de către medicii a căror competență este diminuată datorită vârstei. Ei sunt eliminați de la sine prin libera concurență, mecanismul care asigură creșterea continuă a calității actului medical.

Scopul acreditării medicilor care pot încheia contracte cu casele de asigurări este de a putea adapta numărul contractanților furnizori de servicii medicale la necesitățile din fiecare teritoriu, selectând totodată acei medici care pot acorda serviciile cele mai competente, în condițiile unor cabinete cât mai performante.

Această decizie discriminatorie ignoră faptul că, mai mult decât în orice altă profesiune, experiența acumulată de medici de-a lungul anilor este determinantă pentru calitatea actelor medicale, evident atâta timp cât medicul are capacitatea psihico-fizică să îl exercite. Ne întrebăm atunci care este rațiunea acestei decizii. Executivul nu are căderea să folosească casele de asigurări de sănătate pentru realizarea politicilor sale, determinându-le să emită decizii ce contravin actelor normative în vigoare.

Prin eliminarea concurenței medicilor ce depășesc vârstele menționate s-a comis o gravă greșeală cu consecințe nocive în plan social în ceea ce privește calitate actului medical, asigurații și personalul medico-sanitar, și anume: pierderea din circuitul cabinetelor medicale care acordă asiguraților servicii medicale plătite de către casele de asigurări a unor medici de mare competență și încă în deplină capacitate profesională; constrângerea multor pacienți la plata actului medical din propriul buzunar, deși ei sunt asigurați, deoarece prioritatea propriei sănătăți îi va determina să se adreseze unor medici de mare competență, dar care, din cauza acestei discriminări, nu au contracte cu casele de asigurări; debilul buzunar al asiguraților va fi și mai grav afectat de faptul că aceiași medici, ca și cei care lucrează în policlinici cu plată ale statului, nu pot prescrie asiguraților medicamente compensate sau gratuite și nici investigații paraclinice plătite de casele de asigurări, deși acesta este dreptul asiguraților.

Faptul că decizia pe care o analizăm este netemeinică și ilegală este atestat de seria de derogări deja instituite de casele de asigurări participante în comisiile de acreditare, derogări dintre care este de notorietate cea privind amânarea cu un an a aplicării deciziei în cazul medicilor de familie. Dacă această derogare privind o categorie de medici obținută prin instanțele asociației profesionale respective nu ridică semne de întrebare, în schimb obținerea diferitelor derogări individuale este, cu siguranță, generatoare de corupție.

Și, pentru ca absurdul să fie deplin, printr-o circulară paralelă cu cea menționată la început, casele de asigurări de sănătate pretind pentru încheierea contractelor cu cabinetele medicale, ca și personalul mediu sanitar să aibă acreditarea comisiilor, deși aceștia nu pot avea nici o relație contractuală cu casele de asigurări, lucrând sub îndrumarea și controlul medicilor din cabinetul care i-a angajat. Cum mulți asistenți medicali sunt strict nevoiți să lucreze pentru a putea supraviețui, completându-și astfel pensiile de circa 1,5 milioane de lei, cerința acreditării îi va determina să intre fără voia lor în categoria corupătorilor comisiilor de acreditare.

Concluzionând, în calitate de liberal preocupat de soarta celor care practică o profesie eminamente liberală, consider că decizia care instituie o discriminare pe criteriul vârstei este de neacceptat într-o societate care se vrea democratică și această discriminare reprezintă o încălcare a principiului egalității de șanse și al liberei concurențe.

Din acest motive, precum și pentru celelalte rațiuni expuse anterior, consider că singura soluție este anularea acestei decizii.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Mircea Ifrim - referire la o problemă de însemnătate esențială - proprietatea;

Îl invit pe domnul deputat Mircea Ifrim. Se pregătește domnul deputat Cornel Popa.

 

Domnul Mircea Ifrim:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația pe care doresc să o fac se referă la o problemă de însemnătate esențială, respectiv la modul de tratare al proprietății.

Respectarea și garantarea proprietății este o condiție de a intra în comunitatea statelor democratice din lume, inclusiv a Uniunii Europene, impunându-se o deliminare clară între bun privat și bun al statului.

Parlamentul este chemat să facă un cadru legislativ care să asigure acest drept elementar al omului de a avea proprietate și de a avea garanția că statul nu se va interfera, anulând acest drept.

Asistăm în ultimul timp, tot mai mult, la ingerința statului în proprietatea privată, la nerespectarea acesteia, mai mult, la discriminări în acordarea acestui drept. Îmi permit să dau câteva exemple pe care le supun atenției Guvernului, fiind de o gravitate excepțională.

1) Deși Mânăstirea Nicula este atestată documentar la 1552 ca mânăstire ortodoxă, având terenurile ei, iar în 1681 a fost așezată în această mânăstire icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care a dovedit că îndeplinește o funcție soteriologică, iar actualmente episcopul Bartolomeu Anania a inițiat pe terenurile mânăstirii lucrări de amenajare și extindere care în prezent sunt foarte avansate, s-a emis de către justiție ordonanță prezindențială de stopare abuzivă a acestor lucrări, ignorându-se istoria și invocându-se argumente lipsite de o bază reală, ele fundamentând doar rațiuni politice obediente. Ministerul Justiției ar trebui să vegheze ca asemenea fapte să nu se întâmple.

2) Până în prezent nu au fost redate mânăstirilor patrimoniul care le aparținea înainte de 1948. Ele posedă actualmente, în general, ceea ce a fost tolerat de regimul de dinainte de 1989. Îmi voi permite să anexez o listă concretă în acest sens. Nu vă rețin atenția.

3) Nu au fost restituite imobilele proprietate personală a cetățenilor din România și din diasporă. Ba, mai mult, se caută să se găsească cadrul legal de a fi vândute actualilor locatari, ceea ce produce reacții din ce în ce mai negative peste hotare, îndeosebi în Statele Unite și Israel.

4) Finalizez cu un exemplu ce realizează o culme a incredibilității aberante. În timp ce în toată lumea proprietatea privată este garantată, la noi, spre exemplu, universitățile private care, firesc, trebuie să aparțină, ca în toată lumea, celor ce le-au realizat, învestind bani și muncă, trebuie să plătească 10% din venit pentru învățământul de stat, iar, dacă s-ar desființa, întreg patrimoniul trebuie să fie transferat la stat.

De fapt, însăși Constituția noastră, din păcate, garantează dreptul la proprietate, și nu proprietatea, statul având, în consecință, dreptul de ingerință în proprietate corolar.

Prin acest tratament aplicat proprietății, am avut ocazia, nu o dată, în drumurile mele în străinătate, să aud că suntem cea mai comunistă națiune, cel mai comunist stat din lume.

Pun în atenția Parlamentului această problemă, întrucât ne aflăm în momentul în care unele legi se dovedesc a fi total comuniste, precum cea a terenurilor agricole, a retrocedării pădurilor. Mă întreb retoric: de ce 10 hectare, de ce nu 20, de ce nu 5?! Normal este, ceea ce a posedat omul sau mânăstirea, să-i fie retrocedat în întregime; a imobilelor...

Iar aș sublinia faptul că noi avem răspunderea față de soarta națiunii să blocăm aceste engrame ale trecutului comunist, pentru a putea să respectăm cerințele lumii democrate.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Cornel Popa - semnalarea unor necorelări în aplicarea programului de dezvoltare a transportului rutier;

Îl invit, la microfon, pe domnul deputat Cornel Popa.

Se pregătește domnul Adrian Moisoiu, care se grăbește.

 

Domnul Cornel Popa:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Ordonanța Guvernului nr.16/1999 a stabilit Programul prioritar de construcție a autostrăzilor din România. Ordonanța a fost aprobată prin Legea nr.1/2002, cu modificări și completări în sensul îmbunătățirii programului de construcție a infrastructurii de transport rutier, pe de o parte, cu adăugarea componentei de drumuri naționale cu 4 benzi de circulație, iar pe de altă parte cu includerea de noi segmente de autostradă. Acest lucru s-a impus având în vedere că dezvoltarea rețelei de transport este condiția sine qua non pentru interrelaționarea, în principal economică, cu statele Comunității Europene.

Întâlnirea de lucru de la Oradea privind autostrada ce va lega România și Ungaria, la care au participat parlamentari ai tuturor formațiunilor politice reprezentate în Parlamentul României, precum și președinți sau vicepreședinți ai consiliilor județene din județele Bihor, Cluj, Maramureș, Satu Mare, Sălaj și Mureș, desfășurată în iunie 2001, s-a finalizat prin Declarația de la Oradea, semnată de toți participanții, fără excepție, urmare a căreia s-a introdus, în Programul prioritar de construcție a autostrăzilor din România prevăzut de Ordonanța Guvernului nr.16/1999, amendamentul privind segmentul de autostradă Borș – Oradea – Cluj măsurând 167 de kilometri. Acest lucru era imperios necesar, având în vedere poziția geografică de vecinătate cu Ungaria, în care se derulează un proiect similar.

Guvernul, prin ministerul de resort, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, face o aplicare trunchiată a dispozițiilor legale în vigoare în prezent, prin demararea lucrărilor de construcție numai pe tronsoanele Nădlag – Deva – Sibiu și București – Brașov. De altfel, pe pagina electronică a ministerului, segmentul de autostradă Borș – Oradea – Cluj nici nu figurează în planul expus, deși în Legea nr.1/2002 este menționat, cu același grad de prioritate, ca și cele două tronsoane arătate mai sus, având în vedere că se vizează începerea lucrărilor și pentru Autostrada București – Constanța.

Percepția cetățenilor din Ardeal este aceea că destinația autostrăzilor este pentru parcurile de vile de pe litoral și din zona Sinaia – Brașov. Aceste zone beneficiază deja de o infrastructură necesară și suficientă actualului trafic, pe când Ardealul se confruntă cu drumuri de calitate necorespunzătoare, acest lucru fiind de notorietate.

Nu contestăm valoarea Brașovului și Constanței ca zone cu ridicat potențial turistic al României, dar Guvernul trebuie să ia în calcul atât activitatea economică a județelor din vestul țării, mai intensă în această regiune a țării, fapt demonstrat de aportul la p.i.b. pe care-l aduc acestea, cât și potențialul turistic care poate genera creștere economică, în cazul în care s-ar îmbunătăți infrastructura de transport rutier.

În obiectivul primordial pe care și l-a asumat cu aplomb și pe care-l exprimă redundant actualul Guvern, integrarea europeană, credem că sensul dezvoltării infrastructurii de transport trebuie să urmeze sensul relațiilor economice evident orientate către parteneriatul cu țările europene.

În această situație, nu ne putem explica de ce tocmai zona care fizico-geografic reprezintă puntea de legătură a țării noastre cu statele Uniunii Europene este neglijată de la procesul de modernizare în vederea integrării.

Apreciem că amânarea construcției de drumuri moderne în Transilvania reprezintă o gravă eroare de strategie economică și politică ce va produce o suită de efecte negative suportată, în ultimă instanță, evident, tot de întreaga populație.

Cerem, cu fermitate, ca segmentul de autostradă Borș – Oradea – Cluj, 167 de kilometri, prevăzut în Programul construcției de autostrăzi cu același grad de prioritate ca și Nădlag – Deva – București sau București – Brașov, să fie introdus în același regim de urgență, așa cum prevede Legea nr.1/2002, și nicidecum selectiv, astfel cum se vrea aplicat de Guvern.

În concluzie, strategia națională de dezvoltare a rețelei de transport concepută pe ideea integrării europene nu poate fi viabilă decât prin includerea, și a Transilvaniei, pe o poziție de prioritate, această zonă fiind placa turnantă a relațiilor multifuncționale dintre România și statele membre sau candidate ale Uniunii Europene.

Aș încheia cu o notă, o veste de ultimă oră care demonstrează încă o dată marginalizarea Transilvaniei de către actualul Guvern: este posibila suprimare a curselor TAROM Oradea – București, călătorii urmând a se îmbarca de la Cluj, de la Sibiu ori de la Timișoara, ceea ce creează o serie de noi probleme pentru cetățenii zonelor deservite de Aeroportul Oradea.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Adrian Moisoiu - cuvânt de susținere a solicitărilor cadrelor didactice;

Îl invit pe domnul Adrian Moisoiu.

Urmează doamna Mitzura Domnica și Arghezi!

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Peisajul social al României de astăzi, încărcat de convulsii generate de inechități strigătoare la cer și materializate prin coloane de manifestanți reprezentând diverse profesii, scandând lozinci dure la adresa guvernanților, mitinguri, ocuparea cu forța a căilor publice de acces sau a diverselor întreprinderi, a fost completat cu greva generală de o zi a celor care lucrează în învățământ.

Sătui de promisiunile neonorate ale puterii trecute sau prezente, sătui de aprecierile doamnei ministru că greva nu reprezintă o soluție pentru rezolvarea problemelor din învățământ, mai ales după ce Executivul a aprobat o majorare cu 5% a salariilor, întreg personalul care lucrează în școli a ales o cale decentă și inedită. Pentru o zi, luni, 11 martie 2002, elevii au stat acasă, cataloagele au rămas în rastelele lor din sălile profesorale.

Acțiunea s-a desfășurat în unitățile școlare din 36 de județe, ca și în toate sectoarele municipiului București, la ea participând peste 80% din cadrele didactice. La Iași, cadrele didactice au participat la o acțiune de protest cu un sicriu și o cutie a milei, în care au strâns bani ca să cumpere covrigi pentru pomana la înmormântarea învățământului românesc, iar în comuna Rucăreni s-a organizat chiar un prohod al învățământului.

Acestea sunt formele alese de slujitorii școlii de a spune că le-a ajuns cuțitul la os, că reformele din învățământul românesc sunt încă departe de a asigura calitatea acestuia.

Se găsesc bani care să asigure ștergerea datoriilor de milioane și miliarde de dolari, de la bugetul statului și a unor bănci, a unor societăți ca "Tutunul românesc", RAFO Onești, SIDEX Galați, ba, mai mult, să se finanțeze americanii de la Reșița, cu alte cuvinte de a se finanța o economie falimentară, dar nu se vrea să se găsească bani pentru a se adăuga câteva sute de mii de lei la salariul celor care ne-au pus condeiul, tocul sau, mai nou, pixul în mână și ne-au învățat să scriem. Și ceea ce este mai dureros este faptul că guvernanții nu pot sau nu vor să înțeleagă că, prin reducerea unor sporuri și neacordarea tichetelor de masă, învățătorii și profesorii au ajuns să nu-și mai poată cumpăra o carte, să meargă la un spectacol de teatru, să participe la o întrunire științifică de profil, să-și plătească la timp întreținerea, lumina, telefonul, să se îmbrace, asemenea milogilor, de la magazinele de second hand, să-și asigure o existență decentă.

Chiar dacă greviștii sunt sceptici asupra rezultatului, chiar dacă doamna ministru Ecaterina Andronescu apreciază declanșarea grevei drept inoportună, chiar dacă taberele se contrazic asupra numărului protestatarilor sau a județelor în care s-a declanșat greva, chiar dacă se întocmesc liste negre ale participanților, ei apreciază că greva trebuie făcută pentru a arăta, odată și odată, verticalitatea personalului didactic.

La declanșarea unui protest, nu se poate vorbi despre responsabilitățile unei singure tabere, ca, citez, "datoria față de elevi, spiritul de sacrificiu, conștiința intelectualului", închid citatul, iar cealaltă să fie absolvită de orice responsabilitate.

Faptul că federațiile sindicale din învățământ au creat o alianță, cu scopul de a acționa unitar, denotă că oamenii școlii doresc să fie priviți cu alți ochi de comunitate, că li se recunoaște importanța socială a muncii pe care o desfășoară, că doresc ca școala românească să rămână pe podiumul celor mai bune școli din lume, lucru atestat, de altfel, de rezultatele obținute la olimpiadele internaționale.

Cu strângeri de mâini acordate profesoarelor prezente de Ziua Femeii la Cercul Militar Național din București, cu mărțișoare prinse în piepturi chinuite de foame și rebegite de frig, cu gândul permanent la coșul zilnic, nu se face învățământ de calitate!

Mingea se află, acum, în terenul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, partenerul la primire fiind Ministerul Finanțelor. Solicitat de Alianța Sindicatelor din Învățământ, premierul Adrian Năstase nu s-a declarat disponibil solicitării.

Domnilor guvernanți,

Vă rog să nu uitați: respectându-i pe dascăli, ne respectăm pe noi! Iată de ce Partidul România Mare susține greva cadrelor didactice.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Mitzura Domnica Arghezi - semnalarea situației critice a S.C. Rulmenți, Slatina;

O invit pe doamna Mitzura Arghezi să ia cuvântul.

Urmează doamna Mihaela Ionescu.

 

Doamna Mitzura Domnica Arghezi:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Deoarece, în legislatura trecută, am fost deputat de Olt, am păstrat o strânsă legătură cu acest județ și am primit un memoriu de la SC Rulmenți Slatina, județul Olt, ca să aduc la cunoștința Parlamentului această rugăminte a lor.

Situația economico-financiară a acestei societăți care, la această dată, este cel puțin dificilă, dacă nu periculoasă, societatea SC Rulmenți Slatina este în funcțiune din anul 1989, producând rulmenți radiali. Societatea a mers pe profit până în anul 1997, firma având certificat de calitate eliberat de Firma Loyds Register din Anglia și, cu un an înainte, a primit de la Paris locul I pentru calitate.

Declinul societății a început în anul 1997, când societatea a luat credite de la BRD și BCR, pe care nu a putut să le restituie, astfel crescând dobânzile și penalitățile, iar BRD, actualmente societate privată, acționând în instanța SC Rulmenți Slatina, pentru recuperarea datoriilor, cerând chiar falimentul. Această societate oferea, către partenerii externi, aproximativ 85% din producția societății.

Societatea de rulmenți Slatina, la ora actuală, are datorii de 182 de miliarde lei, din care 82 de miliarde sunt datorii aferente contribuțiilor salariale care trebuiau achitate către bugetele de asigurări sociale. Salariații societății nu au primit 4 chenzine și nu sunt perspective pentru achitarea salariilor.

Societatea de rulmenți din Slatina este cea mai nouă unitate din industria de rulmenți din România, forța de muncă, cu un efectiv de 640 de salariați, este strict specializată în producția de rulmenți și o reconversie profesională este extrem de dificilă, în această situație în care, pe platforma Slatina, singurele unități care merg bine sunt ALRO și societățile profilate pe prelucrarea aluminiului. Salariații, cu o medie de vârstă de 38 de ani, nu văd posibilități de pensionare și nici de absorbție a forței de muncă de către celelalte unități din zonă. De altfel, efectivul de personal este strict dimensionat la fluxul de fabricație, neexistând posibilități de disponibilizare.

Sindicatul liber sprijină necondiționat demersurile privind privatizarea, ca singură modalitate de menținere a locurilor de muncă, cu atât mai mult cu cât jumătate din salariați sunt unici susținători de familie, în care există cel puțin 2 copii minori. Menționăm că Sindicatul nu a formulat pretenții salariale până acum, pentru a sprijini astfel administrația în eforturile de redresare a societății. Salariații nu-și doresc decât siguranța locurilor de muncă, asigurând astfel un trai decent fiecărei familii.

Autoritățile locale, cât și Guvernul trebuie să găsească o soluție pentru această societate, deoarece, în toată țara, situația economico-socială se agravează. În momentul de față, sunt în greva foamei peste 70 de salariați și alți 600 sunt strânși în fața Consiliului județean. Pentru astăzi, s-au anunțat alți salariați ai Societății de Rulmenți Slatina că intră în grevă. Listele cu greviștii, listele nominale ale greviștilor le am la dispoziție.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Mihaela Ionescu - declarație intitulată Egalitatea șanselor, de la teorie la practică;

O invit pe doamna Mihaela Ionescu.

Se pregătește doamna Smaranda Ionescu, pentru a încheia tripleta feminină.

Voci din Grupul PRM:

Din PRM!

 

Doamna Mihaela Ionescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Chiar despre problema femeilor voi vorbi acum, și anume declarația mea se numește "Egalitatea șanselor, de la teorie la practică".

Luna martie este considerată luna femeii, dar oare se poate vorbi, în România, despre respectarea conceptelor de egalitate a șanselor? Nu și conform cerințelor Uniunii Europene.

Femeile sunt, fără îndoială, cea mai năpăstuită categorie a acestei țări, pe care, de peste 10 ani, perioada de nesfârșită tranziție a transformat-o din partenere egale în șomere fără speranță, în obiect al traficului uman, în exemplu al descurajării în fața imposibilității găsirii unui loc de muncă în conformitate cu pregătirea lor, în țintă perfectă a acceptării activităților ocazionale, îndeosebi din economia subterană, unde se comit cele mai multe abuzuri în ceea ce privește salarizarea și respectarea demnității la locul de muncă.

Partidul România Mare privește cu îngrijorare discrepanța tot mai accentuată dintre declarațiile formale ale guvernanților care pretind, în plan teoretic, că ar fi interesați să sprijine orice fel de formă de promovare a egalității șanselor, dar nu întreprind nimic practic în domeniul muncii și al protecției sociale, al sănătății și al calității vieții femeilor din România.

Rata șomajului feminin a crescut constant și alarmant de la 7,3% în 1996 la 11,15 în 1999 și această rată este și mai mare în ultimii 3 ani, când tinerele femei fără calificare sub 25 de ani se află în topul ratei șomajului, dar și cele cu studii superioare, din categoria de vârstă între 30 și 39 de ani. La aceasta se adaugă și distribuția inegală a forței de muncă, atunci când ea, totuși, există, cu precădere spre sectoarele cu retribuții mai mici.

O realitate alarmantă a timpurilor noastre este și faptul că fetele și tinerele sunt mai expuse șantajului sexual la locul de muncă și altor forme de discriminare directă sau indirectă în relațiile de muncă: angajare, promovare sau chiar concediere.

Scăderea alarmantă a nivelului de trai, rata mortalității materne, a numărului de avorturi, a mortalității infantile și a procentului de nou-născuți subponderali pun în primejdie ființa însăși a neamului nostru. Nu există măsuri economice și sociale suficiente pentru sprijinirea familiilor tinere, ori măsuri de stimulare a nașterilor ori de sprijinire a femeilor cu mulți copii, care au, în multe cazuri, ca o sursă unică de trai alocația pentru copii. Cozile la primării pentru acordarea laptelui gratuit pentru sugari au dovedit o grotească realitate care pretinde unui sugar să aștepte săptămâni în șir până i se va acorda laptele.

Guvernanții acestei țări ar trebui să fie preocupați cu prioritate de oferirea șanselor egale femeilor, fie ele tinere sau cele trecute peste 50 de ani. Preocupările se opresc în birourile Ministerului Muncii ori ale celui al Integrării Europene, unde se întocmesc, ce-i drept, rapoarte despre cercetări în domeniul egalității șanselor, se înființează și se finanțează institute de cercetări a acestei teme, dar nu se suflă nici un cuvânt despre ameliorarea condițiilor de viață și a șanselor de a obține un loc de muncă pentru femei.

S-au cheltuit bani pentru traducerea și editarea unui Ghid de practici corecte pentru egalitatea șanselor, de care nu știm cine beneficiază și cine îl citește. Se organizează reuniuni care să dezbată acest subiect pentru a justifica, probabil, fonduri primite de anumite ONG-uri, care nu au dus la nici un rezultat practic în ameliorarea condiției femeii și în respectarea dreptului ei la șanse și tratament egale.

Un lucru este sigur: acest Ghid nu a ajuns la Parlamentul României, pentru că factorii de decizie, consultându-l, ar fi ajuns măcar la capitolul 1, care se intitulează "De ce mai multe femei în toate forurile de luare a deciziilor". În acest capitol se pledează pentru schimbarea calității vieții politice pe linia eficienței, a transparenței și a democrației, prin așa-numita "valoare adăugată" pe care ar aduce-o echilibrul între sexe în politică. Nu este, repet, cazul Parlamentului României, unde un electorat de peste 51% reprezentat de femei are reprezentante doar 10% femei parlamentare ajunse, numai ele știu după câtă perseverență, pe locuri eligibile. Nici una n-a fost considerată destul de egală colegilor bărbați pentru a fi Președintă a Parlamentului, vicepreședintă sau măcar chestor. Aceste funcții, în limba română, sunt încă de genul masculin, în timp ce în limba engleză se utilizează termenul "chairperson", care a înlocuit demult pe demodatul "chairman".

În Parlamentul României, problema egalității șanselor și a tratamentului egal este considerată formală, pentru că nu există decât o subcomisie organizată pe furiș și intitulată Oportunități egale și aceasta unde credeți, chiar la Comisia de Integrare Europeană, ca să audă Europa despre ea, și nu la Comisia drepturilor omului, sau la cea de Muncă și Protecție Socială sau chiar la cea de Învățământ, de unde toate lucrurile încep. Pentru moment, conducerea acestei comisii este acordată, pe termen de 6 luni, probabil pe criteriul alfabetic întors pe dos, UDMR-ului, căci "u" este considerat prima literă a alfabetului! Colegele noastre parlamentare UDMR, pe care le apreciem, aveau, e drept, și ele, nevoie de această funcție, tocmai pentru a li se auzi, și lor, cuvântul, în monolitul masculin al grupului a cărui politică probabil că or putea s-o facă mai transparentă. Considerăm, totuși, că și ceilalți parlamentari femei, care au o experiență de 12 ani în mișcarea de promovare a egalității șanselor, care au înființat ONG-uri, care au organizat conferințe, școli politice pentru femei în cadrul grupului informal "G7 de egalitate a șanselor" ar fi meritat să fie consultate măcar și să coordoneze această activitate. Suntem, însă, sigure că o vor face în următoarele 6 luni, conform algoritmului, de data aceasta, și nu ca urmare a unor pacturi politice bilaterale.

Egalitatea de șanse și de tratament se realizează numai la nivel declarativ între autoritățile române și organizațiile internaționale, fără a se informa și opinia publică asupra rezultatelor discuțiilor ori a se începe educarea și conștientizarea ei în ceea ce privește aceste cerințe ale integrării europene. Această stare de fapt reiese și din Evaluarea Comitetului pentru Drepturile Femeii și Șanse Egale din cadrul Parlamentului European asupra cererii României de aderare la Uniunea Europeană, septembrie 2001. Ca răspuns la Programul Național de Aderare la Uniunea Europeană 2001, la capitolul 12 Politica socială și ocuparea forței de muncă, punctul 3 Egalitate de tratament pentru bărbați și femei, evaluarea susmenționată precizează răspicat: Guvernul României și ONG-urile trebuie să insiste asupra unor garanții absolute, ca acquis-ul comunitar în sfera drepturilor femeilor și egalității șanselor să fie complet încorporat, deci el nu este încorporat. La punctul 5, se pune punctul pe i, precizându-se că: o politică în folosul femeilor nu poate fi interpretată ca o politică familială, ci trebuie să fie integrată ca o problemă de graniță între toate sferele politicii și cere încorporarea principiului promovării femeilor prin includerea genului în toate sferele de activitate. Se mai cere, de asemenea, ca Guvernul României, cu referire la paragraful 125 al raportului privind extinderea Uniunii Europene, să implementeze atât o politică cuprinzătoare de ocupare a forței de muncă care să țină cont de problemele de gen, cât și să asigure implementarea cu grijă a legii.

Această evaluare a Parlamentului European menționează și realitatea negativă a ratei scăzute de participare a femeilor la alegerile parlamentare și prezidențiale care au avut loc în anul 2000 și a numărului mic de femei candidate care sunt sub media europeană. Se cere, de aceea, imperios României să aplice Recomandarea Consiliului din 2 decembrie 1996 asupra participării echilibrate a femeilor și bărbaților la procesul de decizie, atunci când viitoarele alegeri vor avea loc.

Față de cele menționate mai sus, nu putem decât să ne facem datoria și să cerem guvernanților și chiar conducerii Parlamentului să respecte întocmai, și nu numai în plan teoretic, recomandărle Parlamentului European.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Smaranda Ionescu - invitație la o mai bună conlucrare parlamentară;

O invit pe doamna Smaranda Ionescu.

Se pregătește domnul Vlad Gabriel Hogea. Mai suntem trei, cu Ciontu!

 

Doamna Smaranda Ionescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Atunci când am solicitat să iau cuvântul, vroiam să spun doar un singur lucru, și anume să mulțumesc tuturor celor care, de 1 Martie, de 7 martie, când este aniversarea nașterii mele și de 8 Martie, mi-au trimis felicitări și mărțișoare.

După ce, însă, am auzit, aici, o declarație de război, vă cer permisiunea să spun, și eu, ceva, și anume că nu se poate să ne comportăm așa, după ce am intrat în casa cuiva, când ieșim de acolo să-i declarăm război. Și a doua idee ar fi că nu niște organizații neguvernamentale și un sprijin care nu a fost bine definit vor determina scoaterea unui partid în afara legii. Singura sancțiune a unui partid aparține electoratului, așa că toți cei care ne amenință trebuie să fie foarte circumspecți, pentru că s-ar putea să fie ei, la rândul lor, puși într-o situație de a nu mai avea nici un sprijin și de a nu mai fi parlamentari. Iar în ceea ce privește războiul rămâne de văzut cine este mai tare, cine va învinge, cine dorește binele acestei țări, într-o atmosferă de liniște, nu cine dorește să scoată partide în afara legii, să creeze procese, discuții ș.a.m.d.

Suntem prea săraci, prea amărâți, într-o situație mult prea dificilă, ca să ne ocupăm de probleme din astea. Mai bine am lucra, aici, mai intens, ne-am ocupa de legi serioase și am face bine pentru țară.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Vlad-Gabriel Hogea - despre criza sistemului sanitar;

Îl invit pe domnul Vlad Hogea, după care urmează domnul Emil Rus, în ordinea înscrierii, ce să vă fac!

 

Domnul Gabriel Vlad Hogea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Nu mai este, pentru nimeni, o noutate că organismul odinioară viu și nevătămat al societății românești a fost adus în stadiul de moarte clinică de către regimurile politice postdecembriste. Nici sistemul sanitar nu a fost ocolit de influența malefică a persoanelor, structurilor și cercurilor interesate de prăbușirea țării.

Din datele furnizate de Casa de Asigurări de Sănătate din județul Iași, reiese că disponibilul pe anul 2002 este de 800 de miliarde de lei, în vreme ce suma de contractat, conform tarifelor pe anul curent, este de 1.720 de miliarde de lei, iar bugetul calculat de spitale, după necesarul real, se ridică la impresionantul cuantum de 2.312 miliarde de lei.

Mai pe scurt, dezastrul bate la ușă, iar Ministerul Sănătății, Ministerul Finanțelor Publice și Casa Națională de Asigurări de Sănătate se fac că nu aud disperatul apel după ajutor al românilor care mor cu zile în unitățile spitalicești din toată țara.

La Iași, pe trimestrul I al anului 2002, din 462 miliarde lei, cât este prevederea bugetară, trebuie acoperite următoarele cheltuieli obligatorii: plata asistenței medicale din ambulatoriu - 175 de miliarde, datorii către furnizori până la 30 iunie 2001 – 99,5 miliarde, datorii aferente lunii decembrie 2001 – 16,5 miliarde, programul de dializ㠖 4,5 miliarde, unități de primire urgențe – 4,97 miliarde, salarii pentru rezidenți și stagiari – 7,8 miliarde, buget spitale pentru număr internări – 200 de miliarde.

Totalul acestor cheltuieli obligatorii este de 508,27 miliarde lei, ceea ce duce la concluzia că numai pe acest prim trimestru al anului 2002, deficitul se cifrează la 46,27 miliarde lei, fără a mai cuantifica și cheltuielile materiale minime pentru funcționarea spitalelor, alimente, medicamente etc. Și atunci, onorată Putere PSD-istă, ce folos mai are iluzoria integrare în NATO și UE, de dragul căreia sacrificăm orice și oricum, dacă vom ajunge în Europa împuținați, flămânzi și bolnavi, lipsiți de vigoarea necesară pentru a ne bate de la egal la egal cu occidentalii pe piața economică a marelui conclav pe cale de a se forma?

Ce bune intenții își mai pot aroga guvernanții noștri, când una dintre fabricile etalon ale industriei farmaceutice românești și mondiale, Societatea comercială Antibiotice Iași, care a rezistat eroic, am putea spune, și după 1989, este dusă zilele acestea la târgul privatizării pe nimic către un negustor din comuna băcăuană Podul Turcului, pe nume Umbrărescu, patronul unei firme de drumuri și poduri, S.C.Druminvest SRL. Nu mai e nimic de comentat, pentru că politica dezastruoasă a puterii de la București nu lasă loc nici unei interpretări.

Nimic din ce se petrece sub ochii noștri, împotriva noastră și a interesului național, nu este rodul unei circumstanțe, ci efectul unui plan bine articulat și aplicat de așa-zișii social-democrați care păstoresc vremelnic România.

Atunci când lucrurile se vor reașeza în matca lor firească, iar țara noastră își va alege conducătorii pe care-i merită, ne vom întreba, cu sinceră mirare, cum a fost posibil ca guvernanții anului 2002 să înjuge poporul la plugul umilinței, iar revolta legitimă a robiților și înșelaților să se petreacă totuși atât de târziu.

 
Emil Rus - exprimarea nemulțumirii față de răspunsurile miniștrilor la interpelările deputaților;

Domnul Corneliu Ciontu:

Are cuvântul domnul Emil Rus, se pregătește domnul Mircea Costache.

 

Domnul Emil Rus:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Nu aș fi încercat să recurg la această declarație politică, dacă aseară, asistând la prezentarea interpelărilor deputaților din partidele de Opoziție, nu aș fi fost martorul unor răspunsuri, venite de la ministere, succinte, superficiale și îndrăznesc să afirm, pe alocuri, în bătaie de joc. Provocarea acestui sentiment de profundă amărăciune mă face să mă întreb și să vă întreb, domnilor miniștri, domnilor de la Putere, până unde și până când reduceți rolul Opoziției și, implicit, ruinați puțina democrație care atât de greu și-a făcut loc în țara noastră în cei 12 ani și este mereu atât de fragilă, împiedicată sistematic și pe toate căile să se afirme, cazul Partidului România Mare și nu numai.

Vin parlamentarii din teren, firește, vizez pe cei din Opoziție, că cei de la Putere le fac și le au pe toate. Constată la fața locului abuzuri, neîmpliniri, eludarea legii, nedreptăți câte vrei și cer oamenilor să respecte legea, să înțeleagă greutățile, care sunt mari, să aibă răbdare și încredere în cei pe care i-au ales și mărturie stau numeroasele întrebări, interpelări, declarații politice, toate forme drepte ale luptei parlamentare.

Sunt semnalate tot felul de neîmpliniri: în sănătate, acolo unde consecințele sunt fatale; în învățământ, cu repercusiuni dureroase; în agricultura fărâmițată și distrusă; în industria cu privatizări frauduloase, la consiliile locale de toate nivelele; în activitatea micilor întreprinzători gâtuiți de birocrație și fiscalitate și răspunsurile din partea ministerelor sunt evazive, nedocumentate, fără a fi de ținuta unui minister și cu atât mai mult nu onorează Parlamentul.

Personal, am semnalat abuzurile inspectoratelor silvice și ale ICAS-ului București, care, repet, nu respectă legile țării, hotărârile comisiilor județene de aplicare a Legii 18, deciziile și sentințele tribunalelor. Oamenii sunt batjocoriți cu dreptul în mână.

Iată poziția Ministerului Agriculturii și Silviculturii când este vorba de niște cetățeni din comuna Chiochiș, județul Bistrița-Năsăud, și în această situație sunt 30 de comune care au dreptul de proprietate asupra unor terenuri cu vegetație forestieră și care drept a fost recunoscut de comisia locală, comisia județeană, în două rânduri, a obținut câștig de cauză la Tribunalul Beclean, la Tribunalul județean Bistrița, la Curtea de Apel Cluj, în urma plângerilor și demersurilor făcute de Ocolul silvic experimental Lechința, filiala Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice București.

Pentru ICAS București nu este suficientă legislația în vigoare care împacă ambele părți, nu se pot lămuri cinstit acești oameni cărora în campania electorală li s-a promis, inclusiv pădurile îndărăt, atunci s-a putut sta de vorbă cu ei și acum sunt lăsați, pur și simplu, cu ochii în vânt în sărăcie și mizerie în vreme ce joagărele sunt cu sutele și prelucrează lemnul lor, cu concursul organelor silvice.

Ce doriți dumneavoastră domnilor guvernanți să-și facă singuri dreptate cu securea? Nu se poate! Dar revolta mocnește, să știți.

La interpelarea mea, domnul ministru, prin reprezentantul său, mă onorează cu răspunsul: "să nu se facă confuzii între recunoașterea dreptului de proprietate și stabilirea dreptului de proprietate". Doamne, ce descoperire mi-am zis! Este similară descoperirii mersului pe jos sau a descoperirii, cum zice țăranul, "a aței pentru tăiat mămăliga". Și dacă sunt aici, exclam tot în firea țăranului: "Iată, unde dai și unde crapă!"

Un asemenea răspuns, o asemenea speculație puerilă, fără îndoială, mă îndreptățește să cer demisia domnului ministru Ilie Sârbu. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Costache Mircea - declarație intitulată Lupta mafiei cu corupția;

Domnul Mircea Costache și cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Corneliu Ciontu.

 

Domnul Costache Mircea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Mai întâi o precizare în legătură cu gesturile noastre de solidaritate cu profesorii, cu greva lor de ieri. Consultându-mă cu mai mulți colegi, membri ai Grupului parlamentar al Partidului România Mare, nu vom rămâne doar la declarații de solidaritate cu profesorii, cu cea mai curată bătaie de inimă a țării, ci vom întreprinde împreună un proiect de lege pentru acordarea tichetului de carte. Dacă guvernanții au considerat că intelectualii nu au nevoie de tichete de masă, ei hrănindu-se mai mult spiritual, considerăm că este oportun să le oferim prilejul de a se reîntoarce în librării de a-și lua cartea de specialitate de care au neapărată nevoie și vom institui acordarea tichetului de carte care va revigora, bineînțeles și activitatea editurilor științifice, a comerțului cu cartea și va avea un efect benefic pentru întreaga noastră societate.

Trec la textul declarației mele politice de astăzi, care se intitulează: "Lupta mafiei cu corupția".

De 12 ani asistăm la un mirobolant spectacol de pantomimă cu personaje decupate parcă din filmografia de animație, science fiction. Astfel, au dispărut de pe harta economică a țării: flotă, sere, solarii, sisteme de irigații, complexe zootehnice, fabrici, combinate, bănci, fonduri de investiții, câte și mai câte, bunuri și valori rostuite cu mari eforturi și privațiuni de năpăstuitul nostru popor.

Sărmanul popor, o fi el harnic, econom și, de fel, nepretențios la nivelul de viață, dar se mânie și pare a nu mai avea prea multă răbdare când vede că în locul obiectivelor dispărute s-au invit ca niște negi uriași vile, cabane, hoteluri și automobile de lux în care, cel mai adesea, se urcă la volan scursuri ale societății care n-au produs în viața lor altceva decât focare de infecție și de abjecții.

Guvernele care s-au situat la cârma dezastrului economic au explicat, rând pe rând, națiunii că, vânzând fabricile la fier vechi, distrugând complexele zootehnice și agricultura în general, o vom duce mai bine. Au așteptat oamenii cu sufletul la gură să scape mai repede de găurile negre din economie, cum li s-a spus la televizor: "Să mai dea soarele și pe ulița noastră", dar degeaba.

Spun unele organisme și înalte personalități internaționale că necazurile românilor s-ar datora corupției generalizate. Mulțumim frumos de constatare, asta o vedem și noi și încă pe propria piele, dar conducătorii noștri nu stau nici ei chiar cu mâna în sân; care cum vine la putere își suflecă mânecile, fură vârtos, apoi înființează câte un organism care să lupte cu corupția. Așa a înființat Emil Constantinescu celebrul "Cnaico" din care făcea parte "toată floarea cea vestită" a anticorupților județeni și naționali în frunte cu domnia sa, a revenit apoi regimul Ion Iliescu, scos imaculat de la cooperativa Nufărul în anul de dizgrație 2000, după ce fusese respins la vot, putred de corupt în 1996. După ce și-a calat, din nou, tunurile pe găurile negre, rămase nevalorificate de la predecesori, au început și dumnealor lupta cu cine credeți? cu corpuția, bineînțeles, și uite așa se pleznesc peste față în oglindă mafia cu corupția de le plânge bietul om de rând de milă, nu altceva. Cu lacrimile în ochi de emoție, iese de la filmul acesta SF și se duce, clătinându-se pe drum, să-și plătească taxele, impozitele, curentul, gazul, căldura, ca nu cumva să rămână stâlpii puterii fără resursele financiare strict necesare turnării următorului serial SF.

Presați de tot mai desele referiri ale unor foruri internaționale la nivelul corupției de stat din România, primul-ministru Adrian Năstase a dat deunăzi o explicație năucitoare, citez din memorie: "Fenomenul corupției a luat amploare, fiind greu de controlat, datorită faptului că în țara noastră, în această perioadă are loc un transfer de proprietate", de unde putem înțelege că lupta mafiei politice cu corupția economico-financiară este un film de anticipație, la care trebuie să asistăm volens-nolens, din moment ce nu este opera cuiva, ci un fenomen natural, precum cutremurul, grindina, trăznetul, care, pur și simplu, au loc, nu le determină cineva cu premeditare. Apoi, ar fi interesant de știut dacă subtilul și elegantul om politic ar mai da niște semnale foarte clare, făcând unele precizări strict necesare de genul: a cui proprietate se transferă? către cine și pe ce bază? vorba lui Marin Preda: "pe ce te bazezi?"

Dacă actul de pulverizare a patrimoniului public este premeditat, așa cum rezultă din afirmațiile premierului, atunci serialul science fiction "Lupta mafiei cu corupția" trebuie întrerupt. Cineva confundă grav planurile și chiar țara pe care o desconsideră și o umilește. Așa stând lucrurile, în programul viitor vor rula, fără îndoială, filmele: "Scoate lupe ce-ai mâncat", "Nu avem nevoie de vile, nici de automobile", "Veniți cu noi pe șantiere să facem țara o grădină". Post-scriptum: numeroși spectatori ai filmului SF "Lupta mafiei cu corupția", mă roagă să sugerez de la microfonul Camerei Deputaților o soluție spectaculoasă de a-i ajuta pe guvernanți să reducă decalajul dintre noi și țările Uniunii Europene și că să le dăm și lor pe rând, pentru câteva luni Guvernul nostru, aplicându-le nemților, englezilor, francezilor, spaniolilor, italienilor etc. politica noastră economică și managementul miniștrilor noștri, îi putem ajunge foarte repede, poate îi și întrecem. Bineînțeles, dacă popoarele acelea vor accepta să vizioneze pasive filmele SF despre transferul de proprietate care la noi rulează cu succes de vreo 12 ani "Deșteaptă-te, române!"

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Corneliu Ciontu - sugerarea unor metode de susținere a sentimentului națonal al tinerilor de la Chișinău.

Stimați colegi,

Înainte de a prezenta declarația politică, aș vrea să fac o referire la un material care a apărut astăzi în "Jurnalul Național" și unde, pe prima pagină, fotografia mea și acolo scrie: "Domnul deputat Ciontu este supărat că a pierdut o excursie în Spania și din acest motiv atacă presa", ceva în genul acesta, referire la un raport privind activitatea Comisiei juridice, semnat de mine și colegul meu, domnul deputat Leonăchescu, și în conținut, toate referirile, practic nu sunt decât ale parlamentarilor din această comisie, nu am făcut altceva decât să redau în raport aceste probleme pe care le-au ridicat colegii noștri din Comisia juridică. Probabil că este momentul să fie atacat și Ciontu cu chestiuni inventate, habar nu am despre ce excursie în Spania este vorba. Sper să fie o neînțelegere, o eroare, o să încerc să dau un drept la replică în măsura în care cei de la "Jurnalul Național" îl vor accepta.

Stimați colegi,

Poate că sentimentul național este influențat de bunăstarea unei comunități, poate că atunci când coșul zilnic este prea scump, atunci când nu ai cu ce să-ți plătești dările, este greu să mai găsești motive de entuziasm patriotic. Mai mult, poate că, uneori, din pricina politicienilor incompetenți și corupți, din pricina administrației toropite și umilițelor zilnice, unii acuză condiția de român. Da, domnilor, sentimentul național poate depinde și de evoluția economică și politică a unei țări. De aceea, este un miracol să vezi români dispuși la sacrificii pentru a-și păstra demnitatea națională, cu atât mai mult cu cât aceștia sunt tineri.

Știm bine, o treime din tinerii români doresc să părăsească țara pentru a studia și lucra peste hotare. Și în aceste condiții, mii de tineri români se adună zilnic, pictați și înveșmântați în drapelul românesc, pentru a cânta "Deșteaptă-te române" și a recita "Miorița". Acești tineri trăiesc în cea mai săracă țară europeană, în ultima țară comunistă din Europa, Moldova, Moldova care pentru ei este a lui Ștefan cel Mare, nu a unui comunist agresiv, numit Voronin.

Părinții lor au câțiva dolari pe lună pentru a-i hrăni, îmbrăca și educa, dar lor nu le pasă, ei nu știu și nu vor să știe despre privatizări frauduloase, corupție și întrețineri de neplătit, pentru că singura lor speranță, visul lor se numește România. Pentru drama lor, ei găsesc un singur leac, România. Este o lecție, o umilință pentru noi, toți cei care având șansa pe care ei o visează, aceea de a trăi în România, o irosim sterp în demagogie și politicianism. Barbu Delavrancea spunea despre Nicolae Filipescu: "Dacă am pieri cu toții și ar rămâne numai el, nația noastră ar fi admirabil reprezentată!" Ei, bine, poate că ar trebui să pierim cu toții și să rămână numai acești tineri. Prin credința lor, pe care noi am pierdut-o, prin entuziasmul lor, pe care noi l-am pierdut, prin inocența lor, pe care noi am pierdut-o, ei ar ști să reprezinte România infinit mai bine.

Departe de mine intenția de a mă pierde în elegii patriotice, dar în istoria unei națiuni, miracolele sunt rare și ceea ce se întâmplă la Chișinău este un miracol. În plus, știu că mulți basarabeni ne ascultă chiar acum și ar trebui să le transmitem cu toții un pios și plin de speranță mulțumesc.

Spuneam însă că nu doresc să mă pierd în retorică. Nu puțini tineri de această parte a Prutului au cerut să fie găsit un mod prin care să se stabilească legături cu cei de peste Prut. Trebuie găsit un mediu prin care gândurile încurajatoare de aici să străbată Prutul, un mod prin care să le arătăm celor ce demonstrează în Chișinău că suntem alături de ei. De aceea, Partidul România Mare va pune în curând la dispoziția tuturor o pagină de internet prin care această legătură să fie posibilă. Vom demonstra tuturor, prin numărul de accesări ale acestei pagini, ce înseamnă solidaritatea națională. Avem însă mult mai multe de făcut pentru românii basarabeni. Pentru tinerii care pentru curajul de a fi recitat și cântat românește sunt acum anchetați și șantajați de comuniștii moldoveni. Acești tineri merită mai mult decât încurajări verbale, merită un ajutor concret, o contribuție a unor români pentru alți români. Dacă statul român nu se poate implica pentru a menaja suspiciunile exagerate ale oficialităților de la Chișinău, nimic nu-i oprește pe cetățenii români să ofere ajutoare unor copii care luptă pentru o cauză în care cred la rândul lor. Cărți în limba română, ajutoare materiale concrete, sunt bine venite pentru acei oameni care, riscând anchete penale cu iz stalinist, susțin un ideal pe care unii dintre noi au obosit, prematur, să-l mai susțină.

Partidul România Mare a oferit în nenumărate rânduri astfel de ajutoare. Așadar, toți cei care vor dori, vor găsi un sprijin în partidul nostru, pentru că România Mare nu este doar o formulă goală, ci o idee în care nu numai noi credem.

Vă mulțumesc.

 

Cu aceasta s-a încheiat ședința noastră. Vă mulțumesc pentru participare.

Ședința s-a încheiat la ora 10.30.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 18 august 2018, 0:16
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro