Adrian Moisoiu
Adrian Moisoiu
Ședința Camerei Deputaților din 26 martie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.47/05-04-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
21-09-2021
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 26-03-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 26 martie 2002

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.24 Adrian Moisoiu -declarație intitulată "Eu, Agache Aurel Dionisie, nu-l voi ierta niciodată!"  

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Adrian Moisoiu:

Eu, Agache Aurel Dionisie nu-l voi ierta niciodată!

Procesul ucigașilor colonelului post-mortem Aurel I. Agache, șeful Biroului economic al Miliției Tg. Secuiesc, absolvent a două facultăți, Drept și Istorie - Filozofie, căsătorit cu o localnică maghiară și tată a cinci copii, ucis la Tg. Secuiesc la 22 decembrie 1989, a durat peste 10 ani. Mai bine de șase ani, între 1991-1997, în timpul când președinte al României era tot dl. Ion Iliescu, i-au fost necesari justiției române pentru a face lumină într-un proces extrem de clar. La 26 martie 2001 Curtea Supremă de Justiție prin sentință definitivă a condamnat pe Filip Orbán Daniela Kamilla la 7 ani, Paizs Octavian la 4 ani, Héjja Dezideriu la 4 ani, Reiner Anton la 3 ani și Konrád Ioan la 3 ani.

Justiția română s-a dovedit și de această dată mult prea blândă cu niște bestii umane care l-au ucis pe bravul ofițer căzut pe trotuar într-o baltă de sânge sub ploaia de lovituri, căruia nu i s-a permis acordarea unui ajutor medical, deși două salvări erau sosite la fața locului. A fost lovit cu mâinile și picioarele, a fost călcat cu tocul de la pantofi, au sărit cu ambele picioare pe cap, torace, abdomen, organe genitale, l-au dezbrăcat și batjocorit, l-au scuipat și în final au vrut să-l incendieze. În cavitățile oculare i-au înfipt o monedă și respectiv efigia de la caschetă, iar în gură i-au pus un șobolan mort. Subliniez, corpul i-a fost incendiat, dar din cauza hainelor îmbibate de sânge, focul s-a stins aproape imediat.

Deoarece justiția a omis de a lua măsura interdicției de a părăsi teritoriul României, trei condamnați s-au refugiat imediat în Ungaria și doar Héjja Dezideriu și Reiner Anton au fost închiși la Miercurea Ciuc. La câteva zile după pronunțarea sentinței, Paizs Octavian a fost arestat în Ungaria la 20 km. de granița României, dar ministrul de justiție maghiar, David Ibolya, a refuzat extrădarea pe „motive umanitare" și l-a eliberat.

În timpul procesului început la Sf. Gheorghe în anul 1998, într-o atmosferă tensionată și ostilă, cu inculpați în stare de ebrietate, Reiner Anton s-a exprimat: „Trebuie spânzurați cu toții, și Iliescu, și Constantinescu, și Roman." Datorită terorii la care era supusă familia Agache, la cererea acesteia, procesul a fost strămutat la Tribunalul Municipiului București, care a dat o pedeapsă prea blândă de condamnare pentru actele de violență și barbarism comise.

Un serial de 4 episoade intitulat „Există crime scuzabile ?" apărut în cotidianul mureșean „Cuvântul liber" între 11-16 octombrie 2001, sub semnătura fostului deputat PUNR, Lazăr Lădariu, se încheia: „După 10 ani s-a făcut, în sfârșit un fel de dreptate. Deocamdată, parțial ! Ce va urma ?" Să fi fost premoniție ?

Răspunsul l-a dat chiar președintele Ion Iliescu, care pe data de 13 martie 2002, a făcut un cadou ungurilor de ziua lor națională, semnând decretul de grațiere al călăului Héjja Dezideriu pe motive umanitare și pentru ca acest act de clemență să ducă la integrarea socială a celui condamnat (?!). În 18 martie 2002, după doar 253 de zile de detenție, triumfător și zâmbitor, ucigașul de români se întorcea în Tg. Secuiesc, acolo unde în urmă cu peste 12 ani, dând dovadă de o cruzime rar întâlnită, îl ucisese pe colonelul post-mortem Aurel I. Agache.

Președintele României a uitat sau nu a vrut să spună că eliberarea reprezintă una din multele consecințe ale Protocolului de colaborare PSD-UDMR semnat la București la 29 ianuarie 2002. De fapt prin această grațiere el nu a făcut altceva decât să repete gestul și greșeala președintelui Constantinescu, care s-a grăbit și el la timpul său, să-l elibereze pe asasinul Cseresnyes Pál, care la 20 martie 1990 l-a lovit bestial pe Mihăilă Cofar. Această eliberare reprezintă o continuare a grațierilor acordate de același Ion Iliescu ca președinte a României în anii 1994 și 1995, criminalilor care au ucis în condiții similare cadrele militare din Zetea, Dealu sau Cristuru Secuiesc județul Harghita în decembrie 1989.

Președintele României nu a spus însă că prin această grațiere s-a achitat de promisiunea făcută în campania electorală și la care s-a referit senatorul Gheorghe Frunda, avocatul grațiatului, în declarația dată în 21 iunie 2001 în cotidianul „Romanyai Magyar Szó", iar la 18 septembrie 2001 când Frunda a cerut la Cotroceni „rezolvarea juridică a cazului", dl. Ion Iliescu a declarat că nu va trata acest lucru, pentru că faptele comise sunt mult prea grave. Acum însă au fost găsite „motive medicale"!

Domnule Ion Iliescu, într-o țară guvernată după principii care se declară democratice, un președinte care grațiază criminali pentru promisiuni făcute în campania electorală, fără a analiza obiectiv toate implicațiile deciziei, nu este demn de a mai ocupa fotoliul de președinte !

Așa cum arată fiul cel mai mare al colonelului post-mortem Aurel Agache, erou martir al Revoluției Române, Aurel Dionsie Agache, prin această grațiere ați devenit complice moral al acestui asasinat abject.

Voi încheia citându-l pe acesta:

„Sper din tot sufletul că (președintele Iliescu n.r.) își va da seama că a făcut una din cele mai mari greșeli ale vieții sale și va revoca acest infam decret de grațiere, iar dacă în ciuda tuturor evidențelor nu va face acest lucru, sper ca să aibă măcar atât bun simț, încât să vină în municipiul Codlea și în genunchi, în fața mormântului, să ceară iertare de la colonelul post-mortem Aurel I. Agache, iar după aceea să meargă și să ceară iertare de la mama și de la frații mei. Eu, Agache Aurel Dionisie nu-l voi ierta niciodată."

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti joi, 23 septembrie 2021, 9:47
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro