Plen
Ședința Camerei Deputaților din 23 aprilie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.68/03-05-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video
Video in format Real MediaTransmisie în direct
format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
Video in format Real Media21-02-2018
Video in format Real Media20-02-2018 (comună)
Arhiva video:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 23-04-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 23 aprilie 2002

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora8.28.

Lucrările ședinței au fost conduse de domnii Corneliu Ciontu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, asistați de domnul Nicolae Leonăchescu și Tudor Mohora, secretari.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineața! Începem lucrările de astăzi, domnilor colegi.

Sunt și astăzi 29 de înscriși pentru intervenții.

 
Ștefan Baban - intervenție cu titlul România este o națiune de asistați;

Domnul Ștefan Baban și se pregătește domnul Codrin Ștefănescu.

 

Domnul Ștefan Baban:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"România este o națiune de asistați".

După 13 ani de tranziție în care s-a vorbit într-una despre reforme economice și sociale, menite să reducă uriașul decalaj între populația activă și cea ocupată, 51% dintre români au ajuns să-și ducă zilele dintr-o pensie de stat, iar 3 dintre 10 români trăiesc din alocațiile de stat pentru copii sau din banii proveniți din concediile de maternitate.

Dacă la această prezentare adăugăm și faptul că mai mult de peste jumătate din populația activă a României lucrează în întreprinderi falimentare, pentru care tot statul plătește, avem imaginea clară a ceea ce se întâmplă acum în economia românească.

În aceste condiții, întrebarea firească pe care ne-o punem cu toții, și anume cine întreține instituțiile statului, sistemul de învățământ, armata, poliția, este destul de pertinentă. Răspunsul este foarte simplu. Este la îndemâna tuturor. Sistemul de taxe și impozite promovat în așa zisa reformă a economiei de piață.

În cadrul acestui sistem, ponderea este deținută de TVA la care se adaugă impozitul pe profit, taxele și impozitele adăugate la orice marfă și serviciu care circulă pe piața liberă și impozitul pe salarii.

În concluzie, analizând această conjunctură, putem spune clar și răspicat că cel care încurajează nemunca este tocmai statul român. Trăgând linie, se poate spune că mai bine de 10 milioane de români supraviețuiesc, în principal, din venituri redistribuite de stat, pensii și alocații de stat. Astfel că, în situația existentă, salarii mici, fiscalitate ridicată pensii de mizerie și protecție socială cvasiinexistentă, cetățeanul român nu mai poate supraviețui cu veniturile obținute, având două variante: obținerea celei de-a doua slujbe, lucru mai rar, având în vedere penuria de locuri de muncă din economia românească, așa cum s-a văzut și la recentele burse ale locurilor de muncă, sau să solicite înscrierea la cantinele de ajutor social subvenționate de primării și la acordarea venitului minim garantat. Marea majoritate a celor aflați în dificultăți financiare apelează la cea de-a doua variantă, astfel încât, în ultima perioadă, cantinele de ajutor social, respectiv primăriile, fac față tot mai greu solicitărilor. În cazul unor refuzuri, mai mult sau mai puțin justificate, se apelează la grevă în fața acestor instituții. Ceea ce v-am prezentat este realitatea dezolantă, des întâlnită în județele slab dezvoltate și cu o rată a șomajului mai mare decât media pe țară, așa că nu ar trebui să mai fie pentru nimeni un semn întrebare părerea reprezentanților fundațiilor și organizațiilor non-profit din străinătate care vin fie cu donații, fie cu ajutoare pentru asistații români. După cum spune un vechi proverb românesc, dacă nu te ajuți tu, nu te ajută nimeni, așa și noi, ne vom transforma într-o națiune de asistați, dacă nu vom întreprinde măsuri cu finalitate pentru eradicarea acestui flagel social.

Vă mulțumesc.

 
Codrin Ștefănescu - câteva atuuri care pot duce la prosperitatea locuitorilor din județul Alba;

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Codrin Ștefănescu și se pregătește domnul Andrei Chiliman.

 

Domnul Codrin Ștefănescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Roșia Montana, o adevărată mină de aur, și, fără a construi figuri de stil, un veritabil izvor de civilizație, prezintă, comparativ cu alte zone de exploatare de talie mondială, câteva particularități semnificative: prezența a circa 4200 de locuitori, frumusețea nefirească a locurilor, valoarea istorică, atestată de mii de ani, tradiția.

Referindu-ne la strategia de aderare a României la Uniunea Europeană, nu trebuie ignorat faptul că activitatea minieră din noul mileniu trebuie să supraviețuiască competiției economice și necesității de a fi întrutotul compatibilă cu cerințele de protecția mediului, muncii și mai ales de protecția socială. De aceea, intenția de a investi aici promovată de Compania "Gold Corporation" mi se pare cu atât mai lăudabilă cu cât societatea mai jos amintită a reținut câteva aspecte importante: garantarea dreptului de proprietate a locuitorilor din zonă, acordarea despăgubirilor ce decurg din strămutare ca posibilă consecință a exploatării miniere, precum și realizarea unui control riguros al întregii exploatări.

În acest sens, organele administrației publice locale, clasa politică județeană, indiferent de orientarea politică, compania în cauză, precum și locuitorii din Roșia Montană, trebuie ca împreună să colaboreze, să găsească soluțiile optime, astfel încât prosperitatea județului Alba și a locuitorilor săi să devină prioritate.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Andrei Ioan Chiliman - declarație politică pe tema corupției;

Îl invit pe domnul Andrei Chiliman și urmează domnul Damian Brudașca.

 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule președinte,

Onorați colegi,

Permiteți-mi întâi să le spun "La mulți ani" celor care sunt Gheorghe, unul dintre sfinții importanți ai noștri.

O să trec la declarația politică acum.

Ipocrizia și ignoranța îngâmfată a actualilor guvernanți care, din păcate, conduc România după bunul lor plac, ca și ultimele evenimente interne publicate de presă mă obligă să fac această declarație politică.

Corupția este un subiect la ordinea zilei, pentru întreaga societate românească și interesul pentru combaterea ei a depășit granițele României, în perspectiva aderării țării noastre la NATO, încă din acest an. Din păcate, așteptările noastre de rezultate complete ale actualului Guvern în reducerea corupției sunt întrecute de constatările apărării corupților până la cel mai înal nivel în stat.

Domnule Adrian Năstase, ca tată a doi băieți, v-ați gândit probabil la viitorul lor într-o Românie prosperă, civilizată, democratică și membră a NATO și Uniunii Europene.

Ce se va întâmpla însă cu ei dacă, la vârsta majoratului lor țara va fi guvernată în același stil mafiot, clientelar și corupt ca astăzi? Un tânăr procuror a murit suspect, în timp ce ancheta câteva cazuri de corupție, unul politic, celălalt din branșa sa, cazuri "grele", probabil special repartizate unui tânăr neatins de legăturile de interese mafiote și având încă o conștiință curată. Ce ați făcut dumneavoastră? Un gest simbolic de compasiune și solidaritate postumă, însoțindu-l pe ultimul drum. Ați fi putut preveni însă nenorocirea prin declarații publice de sprijin pentru toți cei care se luptă zi de zi cu corupția la nivel înalt și ați fi avut conștiința ceva mai împăcată. Dacă tot vă amestecați în afacerile justiției, ați putea servi măcar unor scopuri mai nobile.

Dacă puteți să învestiți cu autoritatea dumneavoastră fiecare polițist din Brigada rutieră în privința modului de acordare a amenzilor de circulație, de ce nu învestiți cu aceeași autoritate pe tinerii procurori, judecători, comisari, ofițeri de poliție, care se confruntă cu anchetarea și judecarea unor cazuri foarte grave de corupție, de multe ori cu anchetarea infractorilor din propriul dumneavoastră partid? Ați putea să mergeți simbolic alături de tinerii în robă la înfățișări, în loc să-i conduceți pe ultimul drum, în loc să-i faceți scăpați pe cei judecați, condamnați și chiar închiși de fosta putere sau să reînviați dinozaurii din România prerevoluționară care, până acum, se ascunseseră prin găuri de șarpe sau prin țările calde, ați putea să arătați măcar străinătății că vă debarasați de câteva din aceste exemplare care, din păcate, se află în imediata dumneavoastră apropiere.

În loc să înființați instituții peste instituții, care mai de care mai birocratice, mai stufoase și mai generatoare de corupție prin încrengăturile de rudenie sau de tip "familie" mafiotă, poate ar fi mai bine să le desființați pe cele ineficiente, să le sporiți autoritatea și eficiența celor care demonstrează capacitatea de a ieși din această mlaștină care ne împresoară sufocant pe zi ce trece.

Parchetul Național Anticorupție este doar un alt kitch pesedist pe panoplia expozițională a "realizărilor" pentru Summitul NATO de la Praga și nimic altceva. Dacă însă credem că așa vom trece examenele ne înșelăm, nu facem decât să ne furăm singuri căciula, cum s-a întâmplat permanent în ultimii 12 ani.

Domnule prim-ministru, lupta cu corupția, desigur, că nu este la îndemâna oricui. Un tânăr brav, precum Cristian Panait, a fost dărâmat la propriu și la figurat de caracatița invincibilă; un fost președinte a recunoscut că s-a restras, înfrânt fiind de aceeași mafie. Sunt convins că în curând va trebui să faceți o alegere: fie să declanșați o adevărată și eficientă campanie națională anticorupție, nu neapărat publică, dar cu rezultate palpabile înainte de toamna acestui an, fie să vă recunoașteți înfrânt și să vă retrageți.

Ar mai fi o soluție, dar nu pot crede că este luată în calcul de un bărbat hotărât ca dumneavoastră: pactizarea cu corupții și transformarea definitivă a României într-un stat bananier, căci în acest caz bănuiesc că vă gândiți deja la un cuib mai călduț pentru tinerii dumneavoastră copii dincolo de Nădlac. Nu cred că juristul Adrian Năstase însă ar accepta să intre în istoria țării în acest mod.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Damian Brudașca - prezentarea unui caz de corupție în municipiul Cluj-Napoca;

Îl invit pe domnul deputat Damian Brudașca. Domnul Pavel Târpescu este? Urmează domnul Cristian Sandache.

 

Domnul Damian Brudașca:

Domnule președinte de ședință,

Domnilor colegi,

Astăzi mă voi referi la cine e vinovat de situația de la R.A.D.P. Cluj-Napoca.

De mai multă vreme, presa a acordat o mare atenție problemelor de la R.A.D.P Cluj-Napoca, mai precis eforturilor pe care le face actuala directoare pentru evitarea falimentului. Ca de atâtea ori însă, precizările sunt incomplete și parțiale, refuzând să pătrundă în esența problemei și să identifice pe cei vinovați de această situație.

După cum se știe situația de la R.A.D.P. nu este nouă. De ea nu se face vinovată în totalitate actuala conducere. Încă din anul 2000, au existat semnale că la R.A.D.P. lucrurile au luat o întorsătură ce frizează penalul, grație ingineriilor și ilegalităților săvârșite constant de directorul de atunci al regiei - inginerul Liviu Medrea. Acesta a ajuns să se comporte ca un veritabil vechil, cu sprijinul interesat al PDSR, dar și al vechi guvernări CDR-UDMR, care își fixase ca obiectiv înlăturare din fruntea administrației românești a capitalei de suflet a Ardealului a domnului Gheorghe Funar.

Toate tentativele făcute de a verifica situația contabilă a regiei s-au lovit de opoziția drastică a inginerului Medrea, speriat că ar putea ieși la iveală hoțiile sale sistematice. Cu toate acestea, s-a descoperit că în perioada campaniei pentru alegerile locale din primăvara lui 2000 "ministerul Medrea" a angajat cu contracte de prestări servicii aproape 300 de persoane, toți membri ai PDSR, pe care i-a folosit pentru munca de propagandă în interesul acestui partid. Între sarcinile trasate lor de inginerul Medrea s-au aflat participările la adunările și mitingurile electorale, scandarea de lozinci pedeseriste, lipirea de afișe și distribuirea materialelor de propagandă. După cum se vede, toate activități specifice programului de activitate al regiei și în interesul nemijlocit al locuitorilor municipiului. Salariile substanțiale ale acestora au fost achitate din banii regiei, deci ai contribuabililor, nu din fondurile PDSR. După epuizarea fondului de salarii, inginerul Liviu Medrea, cu bărbăția-i cunoscută, a dat însă vina pe primarul Municipiului Cluj-Napoca, pentru faptul că acesta a refuzat să accepte falsurile făcute în facturile pentru lucrările prestate. Dar Liviu Medrea nu s-a oprit aici, el a plătit sute de milioane de lei ca onorariu unui avocat care îl apăra în calitate de persoană fizică, în procese care nu aveau nimic de-a face cu regia. Generozitatea nababului pedeserist se explica și prin faptul că respectivul avocat a acceptat pe fiica sa pentru stagiul de practică avocațială.

Inginerul Medrea a avut grijă de fiica sa și altfel, angajând-o în regie, iar pentru 3 ore de neprețuită muncă la Secția de ecarisaj a plătit-o cu un salariu mai mare decât al unui inginer cu o vechime în muncă de 20 de ani. Pentru a-și acoperi aranjamentele, inginerul Medrea ajunsese să factureze și să pretindă municipalității să plătească pentru că ar fi acordat câinilor comunitari un tratament princiar, pentru care ar trebui să fie invitat de domnul Băsescu, din care nu lipseau o serie de specialități ca: salam, șuncă, brânză topită etc. Asta în timp ce reducea sistematic, cu o satisfacție sadică numărul locurilor de muncă în cadrul regiei.

N-am vrea să ne referim și la alte fantezii și aberații ale inginerului Medrea, care au costat zeci de milioane de lei bugetul și așa în suferință ale regiei pe care a condus-o. În loc să-și confirme angajamentul pentru lupta împotriva corupției și să permită justiției să-și urmeze cursul, PDSR l-a apărat și îl apără în continuare cu strășnicie pe Liviu Medrea, asumându-și în acest fel și faptele sale de natură penală. Iar pentru merite în lipit de afișe și propagandă mincinoasă i-a încredințat ca și vicepreședinte al Consiliului Județean Cluj, gestionarea fondurilor bugetare ale județului. Rezultatele se văd, se cunosc, se simt.

Recent, un deputat PSD, îngrijorat subit de soarta regiei și a conducerii ei, sugera ca găurile negre de aici să fie acoperite de consiliul local. Cu alte cuvinte, să se accepte ca banii folosiți de inginerul Medrea în interes personal și de partid să fie suportați de contribuabilii clujeni. Motivul invocat de acesta este că la nivel național se procedează identic cu regiile aflate în impas financiar. Înteresantă optică și certă expresie a justițialismului proverbial și impresionant pesedist!

De remarcat că, dând dovadă de lașitate sau poate recunoscându-și în ceasul al doisprezecelea vinovăția, inginerul Medrea, prezent la discuție, a tăcut tot timpul chitic. Să vedem dacă până la urmă vor tăcea și primul ministru și justiția.

Ca să fie credibilă politica dumneavoastră, domnule prim-ministru, de combatere a corupției și corupților sugerăm ca Parchetul Național Anticorupție să-și înceapă activitatea cu infracțiunile lui Liviu Medrea și ale altora ca el.

Altfel, nici în acest caz, demersul dumneavoastră, domnule prim-ministru, nu va depăși faza declarațiilor frumoase de intenție, care dau bine la imagine, dar sunt ca apa sfințită.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Cristian Sandache - comentariu politic pe marginea alegerilor prezidențiale din Franța;

Domnul Corneliu Ciontu:

Invit la microfon pe domnul Cristian Sandache și se pregătește domnul Vlad Hogea.

 

Domnul Cristian Sandache:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

"Veniți alături de mine toți cei mărunți, toți cei care se simt excluși" afirma, duminică noaptea, Jean-Marie Le Pen, liderul Frontului Național Francez, unul dintre finaliștii alegerilor prezidențiale din Franța.

La o privire superficială am fi tentați să nu acordăm o preocupare deosebită unui eveniment ce aparține, în fapt, vieții politice interne din hexagon. În aparență. În realitate, însă, rezultaltele primului tur ale prezidențialelor Franței semnifică efectele pe care le pot avea asupra unui segment al electoratului dintr-o țară cu solidă tradiție democratică, eșecurile reale sau imaginare ale politicianismului, o anumită exasperare a celor mai defavorizați, în fața retoricii clasice, vizavi de un discurs atipic, pe alocuri frust și chiar incitant prin aparenta energie degajată. Dacă adăugăm aici și faptul, deloc de neglijat, că inițiatorul acestui tip de discurs nu a exercitat niciodată puterea politică, rezultă că pentru unii oameni, care se simt cu adevărat străini sufletește în propria lor țară, un astfel de comportament politic devine o tentație.

Demagog de mare talent, îmbinând ca un predicator straniu spaimele colective cu ideea apărării interesului național, liderul extremei drepte franceze este semnificativ ca prezență pentru o întreagă galerie de personaje gen Iorg Heider sau Vladimir Jirinovski, ultimul, de altfel, oferindu-se să-l susțină personal pe Le Pen.

Pentru noi, românii, acest rezultat trebuie să ne facă mai atenți în ceea ce privește căile prin care modelul democratic, cu toate articulările sale, este aplicat în planul realității românești. Corupția, sărăcia, atitudinea față de oameni, prestația politicienilor, totul este contabilizat cu ocazia alegerilor, iar anumiți oameni pe care, în nici un caz, nu trebuie să-i disprețuim optează pentru unii politicieni care știu să le exploateze cu abilitate frustrările. Astfel de exemple se pot întâlni în toate țările.

Unii cu un soi de populism bășcălios, dând impresie electoratului că fac corp comun cu el, că disprețuiesc la rândul lor pe îmbogățiții de mucava, pe prigonitorii celor săraci. Alții fac apel la arsenalul neomesianismului politic, la retorica populată din belșug cu teme esențiale ale mitologiei sau istoriei popoarelor respective. E nevoie însă de soluții economice, sociale, politice cu adevărat democratice. E nevoie ca pe cei mai săraci și mai defavorizați dintre noi să-i tratăm mereu cu înțelegerea cuvenită și să nu le jignim demnitatea. Niciodată un grup sau un segment mai larg de oameni nu trebuie culpabilizat sau demonizat pentru o anumită opțiune politică, chiar dacă aceasta nu convine majorității.

Democrația autentică presupune însă cultivarea dialogului și impunerea acelor modele economico-sociale cu adevărat benefice pentru ca nici un demagog, fie el și seducător pe alocuri, să nu mai vândă iluzii periculoase celor aflați - parafrazându-l pe Emil Cioran -"pe culmile disperării".

Vă mulțumesc.

 
Vlad-Gabriel Hogea - despre polarizarea socială, devenită o realitate a vieții românești;

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul deputat Vlad Hogea și se pregătește domnul deputat Wittstock.

 

Domnul Vlad-Gabriel Hogea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În Iași, ca și în întreaga țară, de altfel, polarizarea socială a devenit o realitate incontestabilă de care trebuie să ținem seama atunci când analizăm starea națiunii române din perspectiva subdezvoltării economice.

Undeva sus, în vârful piramidei bogăției, se găsesc cei care prin mijloace adesea ilegale au acumulat averi fabuloase în detrimentul majorității populației. De fapt, dacă vrem să fim sinceri până la capăt, trebuie să spunem că schimbarea de sistem din decemrie 1989 a avut ca miză principală transferarea avuției naționale din mâinile tuturor cetățenilor statului român în ghearele unei minorități acaparatoare și nesătule, care crede că-și va lua agoniseala și pe lumea cealaltă când va trece Stixul cu luntrea lui Caron. Nici nu mai știi cum să domolești revolta păgubiților și cum să oprești din plâns un popor copleșit de durerea umilinței. Încotro să se mai îndrepte acești oameni aduși în pragul sinuciderii de toate regimurile politice postdecembriste, prea puțin înduioșate de drama colectivă a românismului, dar foarte meticuloase în a-și satisface pe deplin și la termen clientela mafiotă.

Cât va mai trage la jug acest neam parcă blestemat să nu se mai ridice niciodată din genunchi? Câte rugăciuni mai trebuie să facem pentru a îndrepta mila cerească și ajutorul divin asupra urgisitului popor român. Vine o vreme când ne plictisim de tot și de toate, când ne copleșește greața și nimic nu ni se mai pare prea grav. Lăsăm deoparte prudența lașă cu care am fost învățați și rostim adevărul până la capăt. Totul este un joc, un truc monstruos, o capcană de șoareci, în care, naivi cum suntem, vom cădea fără vreo minimă opoziție. FMI, UE, NATO, CSI, OSCE, inițialele unor iluzorii integrări care nu vor veni, iar dacă totuși vor veni vor fi împovărătoare și tardive. Tragedia națională e aici în interior, unde nimeni dintre cei care au guvernat în ultimii 12 ani nu a oprit hemoragia economiei românești. Demagogia a înlocuit pragmatismul, iar în locul unei clase politice responsabile am avut o clică politică primitivă. Ce dreptate să pretindem când ne judecă bandiții, ce obiectivitate să le cerem călăilor noștri? Ce bunăvoință să aibă față de națiune cei care au fost năimiți s-o sugrume mai strașnic? Întrebări care își află răspunsul în sângele sudoarea și lacrimile poporului român. Un milion de probleme, o singură soluție - PRM. Pentru inteligența cu care am mers întotdeauna la cercetarea originii răului, pentru dibăcia cu care a știut să intuiască sursa primordială a dezastrului. Pentru curajul și vigoarea cu care a știut și știe să se opună.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Eberhard-Wolfgang Wittstock - intervenție ce marchează împlinirea a 10 ani de la semnarea Tratatului între România și Germania; Îl invit pe domnul deputat Wisttock Wolfang și se pregătește domnul Puiu Hașotti.
 

Domnul Eberhard-Wolfgang Wittstock:

Domnule președinte,

Stimate colege, stimați colegi,

Intervenția mea de astăzi este prilejuită de o aniversare.

Cu 10 ani în urmă, la 21 aprilie 1992, miniștrii de externe de atunci ai României și Germaniei, Adrian Năstase și Hans-Dietrich Genscher au semnat la București Tratatul dintre cele două state privind cooperarea prietenească și parteneriatul în Europa. "Acest tratat, arăta recent președintele României, Ion Iliescu, cu ocazia vizitei efectuate de președintele Germaniei, Johannes Rau, în țara noastră, a așezat raporturile româno-germane pe un făgaș modern, de factură cu adevărat europeană, conferindu-le o nouă calitate, aceea de element constitutiv al Europei unite".

În baza celor convenite în acest tratat, relațiile româno-germane au cunoscut în ultimii 10 ani o ascensiune continuă atât în plan politic, cât și în privința extinderii și diversificării schimburilor economice sau a celor culturale. De fapt, acest tratat privind cooperarea prietenească și parteneriatul în Europa constituie un impresionant inventar al domeniilor cooperării reciproce, un program convingător al intențiilor de colaborare, având drept țintă edificarea Casei comune europene. Cooperarea regională, mediul înconjurător, transporturile, colaborarea tehnico-științifică, moștenirea culturală comună, promovarea tinerei generații, turismul, domeniul sanitar, combaterea criminalității și nu în ultimul rând protecția minorităților naționale constituie doar câteva din sferele de interes comun pentru care Tratatul româno-german, semnat cu 10 ani, în urmă a creat cadrul colaborării dintre cele două state.

În baza dispozițiilor tratatului, Germania a încurajat consecvent procesul transformărilor democratice din România, sprijinind eforturile țării noastre de integrare europeană și euro-atlantică.

O atenție specială este acordată, în cadrul tratatului, minorității germane din România. Încă în preambul, părțile semnatare constată că "minoritatea germană din România a adus și aduce în continuare o contribuție valoroasă și inconfundabilă la viața societății românești și constituie astfel o punte firească de legătură între cele două popoare". Părțile declară "dorința de a păstra viabilă această contribuție istorică spre binele comun" și se angajează, în cuprinsul art.16 al tratatului, că "vor conveni programe de măsuri concrete pentru a asigura menținerea minorității germane și pentru a o sprijini în reorganizarea vieții ei sociale, culturale și economice, în noile condiții din România".

Azi, la 10 ani de la semnarea tratatului de cooperare româno-german, putem constata efectele benefice ale acestuia asupra consolidării structurilor comunitare ale minorității germane, puse la grea încercare de emigrarea masivă a etnicilor germani atât în perioada ceaușistă, cât și în primii doi ani după căderea comunismului în România.

Tratatul dintre România și Republica Federală Germania, semnat la 21 aprilie 1992, va marca, desigur, în mod decisiv și benefic și de acum încolo relațiile româno-germane. "Pe această bază dorim să intensificăm, în continuare, relațiile între țările noastre în toate domeniile și la toate nivelurile societăților noastre" afirma președintele Germaniei, Johannes Rau, cu ocazia recentei sale vizite în România. În timp ce ministrul federal de interne, Otto Schily, susținea de la această tribună a Camerei Deputaților, cu câteva zile în urmă, sprijinul Germaniei și al guvernului federal pentru dezideratele politice de bază ale României - aderarea la NATO și Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Puiu Hașotti - în România, anormalitatea este cotidiană; Dau cuvântul domnului deputat Puiu Hașotti și se pregătește domnul Traian Dobre.
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Că în România, anormalitatea este cotidiană și ceva banal este arhicunoscut. În acest context, amintesc că în uriașa delegație care l-a însoțit la Bruxelles pe domnul prim-ministru, și doar a cărei cazare la hotel a costat aproape 10 mii de euro, nici un sfert nu a participat la întâlnirea de la sediul NATO. Megalomanie ieftină pe banii contribuabililor! Altă anomalie.

Mai avem un secretar de stat în persoana domnului Gheorghe Stan. Unde? La Secretariatul General al Guvernului. Cu ce se ocupă acest domn? Cu investițiile. Domnul Gheorghe Stan s-a mai ocupat cu investițiile la fosta Casă a Poporului, actualul Palat al Parlamentului. Frumoasă, firească și utilă continuitate. Iată că România are de 10 ori mai mulți secretari de stat decât Olanda și un p.i.b. de 20 de ori mai mic decât această țară. Asta apropo de integrare! Ar putea domnul ministru Șerban Mihăilescu să facă "ciocul mare" și să ne dea explicații în legătură cu noul său subaltern? Ar putea, dar fiind stat democrat, n-o va face, mai ales că circulă și unele zvonuri în legătură cu anumite relații dintre... zvonuri, repet, dintre domnul Gheorghe Stan și fosta poliție politică.

De la anormalitate la paranoia politică nu e decât un pas. Săptămâna trecută, un important lider PSD a declarat: "Anul 2002 este astral pentru România, comparabil cu anul 1918". Referirea este în legătură cu aderarea României la NATO, care este practic împlinită, nu pentru că acest guvern a făcut mai mult decât celelalte, ci doar pentru că acesta este cursul istoriei. Dacă asemănarea dintre 1918 și 2002 ar fi fost doar o ofensă adusă generației întregitorilor de neam, poate n-aș fi reacționat, dar cred că este o ofensă adusă de-a dreptul istoriei naționale. Brusc am făcut două coloane. Prima cu: Iorga, Maniu, Goldiș, Tache Ionescu, Maiorescu, Titulescu, Goga, Duca, Argetoianu, Averescu, Marghiloman etc. Și, cea de-a doua cu: Pașcu, Andronescu, Tănăsescu, Mihăilescu, Mitrea, Popescu, Dâncu, Gingăraș etc. Și, în final, m-am cutremurat. Ar trebui să-l pun pe Adrian Năstase în dreptul lui Ionel Brătianu și pe Ion Iliescu în dreptul Regelui Ferdinand. Și încă o dată, Eminescu este atât de actual: "Veacul nostru îl umplură saltimbancii și nerozii".

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Traian Dobre - consemnarea principalelor aspecte de pe agenda Comitetului Parlamentar Mixt, Bruxelles aprilie 2002;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Traian Dobre, urmează domnul Octavian Sadici.

 

Domnul Traian Dobre:

Stimate domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

De regulă, de la acest microfon și în special la declarațiile politice se aduc acuze, se arată nereguli și mai puțin lucruri bune și împliniri. Am să încerc să fac excepție de la regulă, ca și domnul Puiu Hașotti, să arăt "anormalitatea".

În perioada 15-16 aprilie 2002, la Bruxelles, a avut loc cel de-al 13-lea Comitet Parlamentar Mixt, Uniunea Europeană - România. Delegația română a numărat 13 parlamentari din tot spectrul politic. Pe această cale mulțumesc tuturor colegilor, indiferent de culoarea politică, pentru aportul adus, mai puțin colegilor din guvernare de la U.D.M.R.

Din partea Palamentului European au participat nume cunoscute cum ar fi: domnul Souladakis, vicepreședinte al Parlamentului European; Jo Leinen Konrad, Germania; Prets, Austria și Comisarul șef pentru integrarea României, domnul Günter Verheugen. De asemenea, au participat miniștrii Puwak și Pușcaș.

Aș vrea să scot în relief doar câteva din ideile comisarului șef din partea Comisiei Europene, Günter Verheugen. Domnia sa a arătat că drumul României spre Uniunea Europeană este ireversibil, iar în ultimele 15 luni, România a dovedit că este credibilă în ceea ce privește cererea ei de aderare. Domnul Verheugen a evocat în egală măsură progresele României în materie de pregătire a integrării și negocieri, dar și punctele slabe care trebuie corectate.

"România a făcut progrese pe care mulți observatori nu le credeau posibile", aducând drept argumente sistemul legislativ românesc și chestiunea drepturilor omului. A menționat, de asemenea, progresele României în agricultură și în mediu, însă a pus în balanță și rămânerile în urmă în realizarea reformei, restructurare și în privatizare, în reforma administrativă și combaterea corupției și asigurarea independenței justiției.

În privința criteriilor politice, s-au realizat progrese importante. Parlamentul României funcționează din ce în ce mai eficient, preluarea aquis-ului s-a ameliorat. S-au făcut progrese importante prin ameliorarea situației copiilor instituționalizați, există o strategie adoptată în privința romilor.

Exprimându-și satisfacția pentru reformele realizate și capacitatea demonstrată a Guvernului României de a-și respecta obligațiile, Comisarul Verheugen a subliniat că nu trebuiesc pierdute din vedere următoarele: independența principalelor instituții publice, combaterea corupției și, în mod deosebit, în justiție, urgentarea ritmului de privatizare, continuarea reformelor, restructurare care trebuie făcută în agricultură, afaceri interne, mediu.

În ce privește capacitatea de transpunere a aquis-ului comunitar, România trebuie să facă progrese substanțiale. Și aici am obținut două lucruri deosebite: deschiderea tuturor capitolelor de negociere din aquis-ul comunitar decembrie 2002, închiderea acestora în decembrie 2003 sau cel mult ianuarie 2004.

Comisarul Verheugen a arătat că importanța geostrategică a României a crescut, inclusiv în raport cu ultimele evoluții din Republica Moldova, iar Uniunea Europeană susține candidatura României la NATO.

De asemenea, nu poate fi trecut fără a fi menționat și reprezentantul Președinției spaniole în exercițiu a Uniunii Europene care a subliniat următoarele: România beneficiază de un tratament pe baza propriilor sale merite și trebuie să acționeze neîntârziat în următoarele direcții: îmbunătățirea capacității administrative și juridice cu sprijinul planului de acțiune pentru întărirea capacităților administrative și judiciare propus de comisie; garantarea independenței justiției, cu afirmarea reformei structurale în economie, continuarea eforturilor în direcția restructurării agriculturii.

A remarcat cu satisfacție progresele făcute în domeniul protecției copilului, precum și în implementarea strategiei pentru îmbunătățirea situației romilor. A subliniat, de asemenea, capacitatea României de a utiliza corect fondurile de preaderare, criteriu în evaluarea gradului de pregătirea României pentru a fi membră în Uniunea Europeană.

Reprezentanții Guvernului român, doamna Puwak și Vasile Pușcaș, negociatorul șef al României, și-au exprimat satisfacția pentru aprecierile oficialilor europeni, arătând că Guvernul român a formulat strategii care să contribuie la combaterea corupției, subliniind, în același timp, că mai sunt pași de făcut pentru a îndeplini recomandările Comisiei europene.

Reuniunea s-a încheiat prin adoptarea recomandărilor adresate de Comitetul Parlamentar Mixt, Guvernului român și instituțiilor europene, recomandări favorabile României atât pentru integrarea în NATO, cât și în Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Octavian Sadici - despre un act de corupție din domeniul apiculturii;

Îl invit pe domnul Octavian Sadici. Se pregătește domnul Napoleon Pop.

Fac apel la colegii care urmează să-și concentreze ideile ca să ne putem încadra în timpul afectat declarațiilor politice.

 

Domnul Octavian Sadici:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Agricultura, ca ramură de bază a economiei naționale, s-a bucurat de rezultate remarcabile de la unul din sectoarele cu cele mai vechi tradiții, apicultura. Acest domeniu, în cea mai mare parte, și din toate vremurile, și-a păstrat caracterul de activitate privată care a dus la înființarea Asociației Crescătorilor de Albine, asociație ce face parte din Federația Internațională a Asociațiilor Crescătorilor de Albine - APIMONDIA.

Este important de subliniat faptul că aceasta și-a păstrat întreg patrimoniul iar caracterul de asociație profesională și modul în care își desfășoară activitatea este comparabil cu cel al asociațiilor profesionale din Uniunea Europeană.

Demn de remarcat este și faptul că apicultura din România este singura din lume care beneficiază de o lege proprie, aceasta fiind Legea nr.89 din martie 1998 care reglementează drepturile și îndatoririle apicultorilor față de statul român. Asociația are statut propriu, recunoscut prin sentința civilă nr.5898/1998 a Judecătoriei sectorului 3 București.

Asociația Crescătorilor de Albine din România este singura asociație de profil recunoscută de Guvernul României care, prin Ministerul Agriculturii, colaborează în domeniul apiculturii. În art.39 din statut se precizează că patrimoniul Asociației Crescătorilor de Albine din România, format din bunuri de natura mijloacelor fixe, dat în folosință și administrare filialelor și societăților comerciale județene nu poate fi gajat, ipotecat sau grevat pe orice cale decât cu aprobarea Comitetului Executiv al Asociațiilor Crescătorilor de Albine din România.

Încălcând prevederile acestui articol, Nicula Vasile, fostul secretar tehnic al Filialei județene Bistrița-Năsăud, a înființat o societate comercială de profil, păstrând numele de firmă, Filiera asociațiilor crescătorilor de albine din România, și preluând astfel în mod fraudulos întreg patrimoniul Filialei ACA Bistrița-Năsăud, ce-i fusese încredințat spre administrare.

Valoarea actualizată a acestui patrimoniu este de 3.630 milioane lei, sumă reconsiderată în baza ratei inflației comunicate de către Institutul Național de Statistică. Fostul salariat al Asociației Crescătorilor de Albine refuză să restituie bunurile adevăratului proprietar, Asociația Crescătorilor de Albine din România.

Menționez că, deși sesizate în mai multe rânduri, organele de poliție și cele ale Parchetului Bistrița-Năsăd au refuzat începerea urmăririi penale și trimiterea în judecată a lui Nicula Vasile chiar dacă infracțiunea este în mod evident dovedită.

În calitate de membru al Biroului Executiv al Asociației Crescătorilor de Albine din România, m-am deplasat în județul Bistrița-Năsăud, unde am solicitat sprijinul prefecturii și direcției agricole, pentru a găsi sprijin în vederea intrării în legalitate a activității Asociației Crescătorilor de Albine ce deservește și apicultorii acestui județ.

Din partea domnului prefect nu am beneficiat nici măcar de bunăvoință, iar direcția agricolă, prin directorul general, a confirmat gravitatea situației, dar cu multă amabilitate, a lăsat de înțeles că nu se implică în afacerea numitului Nicula Vasile care pare a fi protejatul organelor de poliție și justiție de la nivel județean.

Prin cele prezentate, aduc la cunoștința actualei puteri și a opiniei publice că Guvernul Adrian Năstase nu se implică ferm în eradicarea corupției din România. Ca deputat al Partidului România Mare, solicit o angajare fermă a justiției în soluționarea actelor de corupție prin care sunt create mari prejudicii statului de drept și instituțiilor lui.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Napoleon Pop - constatări legate de punctele de frontieră;

Îl invit pe domnul deputat Napoleon Pop. Se pregătește domnul Pavel Târpescu.

 

Domnul Napoleon Pop:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În declarația mea politică o să mă refer la taxe și administrarea acestora fără impact economic.

Într-o recentă vizită parlamentară în străinătate, am constatat cu surpindere că la vama Giurgiu, traficul de persoane și de mărfuri nu numai că este foarte scăzut, dar la nivelul la care se desfășoară, vama pare pur și simplu pustie sau părăsită.

La o diferență de patru zile și la ore diferite, pe traficul de persoane am constatat că microbuzul parlamentar a fost singura mașină care a trecut prin formalitățile de frontieră.

Încercând o explicație, am identificat câteva aspecte care ar trebui să intereseze guvernul Năstase, mai ales dacă dorim ca România să devină o țară atractivă măcar pentru tranzitul de mărfuri și de persoane dacă nu ca destinație.

Traficul de persoane a scăzut, în câțiva ani, de la peste 10.000 de persoane pe zi, la ceva peste 100, iar numărul de TIR-uri vămuite de la 200-240 pe zi, la 80-100.

Cauzele se cantonează în birocrația exagerată întreținută de numărul impresionant de reprezentanți ai instituțiilor statului, fiecare făcând un control specific și separat în puncte fizice diferite, precum și cele 5-6 taxe care se percep, de asemenea, separat la diferite ghișee. Cum acestea se percep în lei, fiecare ghișeu este dotat și cu un birou de schimb valutar.

Terminarea conflictului din Iugoslavia a acaparat tot traficul de tranzit dinspre Orient spre Europa Occidentală nu neapărat prin stabilizarea zonei cât mai ales prin organizarea de la vămile proprii, introducerea unui birou unic de percepere cumulată a tuturor taxelor necesare, în valută și monedă naționaă, în mod operativ, folosindu-se infrastructură fizică și administrativă optimă.

În plus, se mai adaugă și nivelul competitiv al taxelor, substanțial mai mici decât cele impuse de România, în baza principiului că nu nivelul taxelor aduce venituri la buget, ci numărul de contribuabili, care sunt motivați să le plătească.

Iată, domnilor, că după ce s-a modernizat Vama Giurgiu, ceea ce impresionează nu este animația ci pustietatea, iar ceea ce surprinde nu este orientarea de piață care să atragă traficul care, la rândul lui, să contribuie la încasări reale de taxe și tarife, ci abordarea pur administrativă, de frumoasă vitrină într-un pustiu bine asfaltat și cu gherete și clădiri funcțional, chiar moderne, însă locuite doar de reprezentanții instituțiilor implicate în controlul la trecerea frontierei.

Concluzia este evidentă: neeconomicul ne călăuzește în continuare. Avem o listă de taxe și tarife bine garnisită și pe cei pregătiți să le încaseze, dar nu avem clienți și, evident, nici încasări la buget.

În onestitatea celor care lucrează în Vama Giurgiu ca funcționari ai statului, întrebarea cât mai pot fi bugetate acese locuri de muncă este legitimă și îngrijorătoare, lipsa de încasări devenind și o problemă a acestora. Ce ar trebui să se întâmple cu cei care manifestă atâta inflexibilitate și lipsă de orientare de piață, dar care periclitează cu bună știință încasările statului și chiar niște locuri de muncă?

Mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Pavel Târpescu - expunerea realizărilor în domeniul IMM-urilor;

Dau cuvântul domnului Pavel Târpescu. Urmează domnul Adrian Moisoiu.

 

Domnul Pavel Târpescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Permiteți-mi să prezint în fața dumneavoastră câteva considerente privind dezvoltarea intreprinderilor mici și mijlocii ca parte integrantă a unei economii armonioase și performante, articulate organic procesului de globalizare, care să facă față sfidării actualei etape pe care o parcurgem, în perspectiva aderării țării noastre la structurile europene și euroatlantice.

Experiența țărilor dezvoltate demonstrează rolul IMM-urilor ca fiind un adevărat catalizator al economiei, ajutând în formarea produsului intern brut și absorbția forței de muncă.

În țara noastră, neglijate de guvernele de dreapta din perioada 1996-2000, în prezent IMM-urile intră în peisajul cotidian definindu-și clar rolul și importanța pentru economia națională, conturându-și drumul spre o economie de piață din ce în ce mai dinamică și funcțională dar nu lipsite de unele elemente perturbatoare.

Întreprinderile mici și mijlocii reprezintă actorul principal al dezvoltării economice și este singurul în regiunile mai puțin dezvoltate, așa cum este caracterizată zona Moldovei. Numai la nivelul Municipiului Pașcani, județul Iași, funcționează peste 1500 de IMM-uri, unde este concentrată o mare parte a forței de muncă disponibilizată, multe din acestea cunoscute și apreciate pe piața de profil românesc și în străinătate, printre care se numără și Societatea comercială A.C.K. SRL, societate cu 70 de angajați care are o structură de producție diversificată, realizând sisteme de măsurare a debitelor, a energiei termice, a instalației de etalonare, accesorii necesare la instalarea sistemelor de măsurare a debitelor, service pentru aparatura furnizată. Societatea colaborează cu firme de prestigiu, cum sunt: Danfus, Santex, Ericsson, având beneficiari societăți de prestigiu ca: Petrom, Termoelectrica, S.C. ARLO Slatina, Dero Lever Ploiești, Letea Bacău, Romgaz Mediaș și altele.

Cifra de afaceri cunoaște o curbă ascendentă, ajungând de la 26 de miliarde în 1999, la peste 45 de miliarde în anul 2001.

O altă unitate reprezentativă pentru Municipiul Pașcani este și S.C.Aden SRL care a asimilat și a introdus în fabricație peste 200 de modele de uși, ferestre, în două variante constructive: termopan și clasic, mobilier școlar, mobilier de uz casnic și de birou, precum și elemente de jardinaj.

Societatea are contracte cu beneficiari de anvergură din economia românească și cu parteneri din Grecia, din Italia. Dacă în 1999 societatea a realizat o producție de peste 500.000 de euro, pentru anul 2002, se preconizează o producție de peste 1 milion de euro.

Considerând întreprinderile mici și mijlocii motorul economiei românești, Guvernul Adrian Năstase a conceput o nouă abordare economică pentru dezvoltarea lor și încurajarea antreprenoriatului pe plan intern și internațional pentru găsirea soluțiilor viabile la problemele cu care acestea se confruntă, în spirit programului de guvernare pe perioada 2001-2004.

A fost îmbunătățit accesul IMM-urilor la finanțare, în special în sectoarele economice prioritare, prin majorarea capitalului social la fondul social de garantare și creditare, cu 144 de miliarde de lei. Pe această bază, se vor înființa noi întreprinderi mici și mijlocii, concomitent cu dezvoltarea celor existente, prin îmbunătățirea dotării tehnice și tehnologice.

Pentru sensibilizarea mediului de afaceri românesc va fi susținută rețeaua națională de centre de consultanță și informare pentru întreprinderile mici și mijlocii, prin alocarea a peste 260 de mii de euro pentru funcționarea a 8 centre euroinfo. Sunt în curs de elaborare și implementare programe de susținere a participării IMM-urilor la expoziții și târguri de specialitate interne și internaționale, pentru care vor fi alocate circa 20 de miliarde de lei.

Competența este nemiloasă în condițiile unei economii foarte dinamice, iar supraviețuirea unei societăți private depinde în mare măsură de capacitatea sa de adaptare. Ea ia forma unui război împotriva propriilor noastre limite.

Întreprinderile mici și mijlocii din România pot fi și ele, în unele cazuri sunt deja, acele unități de elită care fac primii și cei mai grei pași pentru aderarea companiilor românești la practicile și la mediul de afaceri europene.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Adrian Moisoiu - ecouri ale alegerilor prezidențiale din Franța;

Dau cuvântul domnului Adrian Moisoiu. Se pregătește domnul Eugen Nicolaescu.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Duminică, 21 aprilie 2002, în Franța, s-a produs un adevărat cutremur. În urma desfășurării primului tur al alegerilor prezidențiale și realizând 17,04% din voturi, "Le vieux lion" (Bătrânul Leu) Jean Marie Le Pen, președintele Frontului Național Francez, s-a calificat pentru a disputa turul doi, cu actualul președinte Jacques Chirac, la o distanță de 2,59%.

Un vot pe cât de surprinzător, pe atât de asemănător cu cel din România din 26 noiembrie 2000, când Corneliu Vadim Tudor, președintele Partidului România Mare, devansând aproape "toată floarea cea vestită a întregului Apus", s-a calificat alături de Ion Iliescu pentru turul doi al alegerilor prezidențiale din România.

Și ca și la noi, ca la o comandă, cei eliminați s-au întrecut să dea declarații de susținere a actualului președinte pentru a susține că poporul francez va respinge orice urmă de extremism. Care extremism, domnilor? Jean Marie Le Pen, în Franța, este exponentul dreptei, a dreptei care înseamnă economie și naționalism. Și ce este naționalismul altceva decât scutul care apără Nația, o mișcare politico-ideologică apărută în Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea și care pune în centrul intereselor sale Națiunea, considerată entitate politică supremă.

Astăzi, când în întreaga lume se vorbește despre globalism, peste o șesime din poporul francez își îndreaptă opțiunea către un naționalist.

Victoria lui Le Pen exprimă speranța pentru a lupta împotriva criminalității, imigrației și a declinului constant al influenței Franței pe plan internațional. În discursul său, Le Pen spunea: "Nu vă fie teamă să visați, voi, oamenii de rând, voi cei marginalizați, cei care v-ați săturat de greșelile și actele de corupție ale politicienilor din ultimii 20 de ani."

Răspunsul se pare că îl dă următorul citat din unul dintre cei mai mari președinți ai statelor unite, George Fitzgerald Kennedy: "Dacă o societate nu poate ajuta celor mulți care sunt săraci, nu îi poate salva nici pe cei care sunt bogați."

Făcând o paralelă cu România, întreb: ce-ar fi fost România dacă istoria ei nu ar fi fost marcată de existența unor naționaliști ca Tudor Vladimirescu, Mihail Kogălniceanu, Simion Bărnuțiu, Avram Iancu, Alexandru Ioan Cuza, Mihail Eminescu, Ionel I.C.Brătianu, Nicolae Iorga și atâția alții.

Iată de ce, într-o Țară în care românii au devenit tolerați și își pierd identitatea în fața atacurilor grave de leznațiune, Partidul România Mare și-a asumat un rol istoric de a se bate pentru drepturile Poporului, de a nu permite nimănui batjocorirea a tot ce este sacru pentru acest Neam.

Iată motivul pentru care Partidul România Mare se află într-un conflict deschis cu toți trădătorii de Țară, cu toți Komisarii străini care ne batjocoresc și tratează România ca pe o țară de second-hand, ca pe o junglă bună de defrișat și jefuit. Mai rău decât am ajuns, nu are cum să fie.

Asistăm cu indiferență la modul în care zi de zi are loc distrugerea deliberată a patrimoniului național, cum în special pământul sfânt al Transilvaniei se vinde la străini, la epurarea etnică și maghiarizarea forțată a județelor Harghita și Covasna, la separarea școlară a copiilor noștri, în baza unui protocol de trădare națională între P.S.D. și U.D.M.R.

Oare unde se elaborează politica internă și externă a României? La București sau la Budapesta, la Tel-Aviv sau la Washington? Unde sunt promisiunile populiste, de a nu fi umiliți la noi acasă, făgăduite populației în toamna anului 2000 de către P.S.D?

Niciodată și nicăieri în lume mafiei transnaționale nu i-a mers cu naționaliștii care n-au acceptat înstrăinarea pământurilor și a patrimoniului național. Cu ce drept israelienii, americanii, germanii, olandezii ne dau lecții de toleranță și multiculturalism, de spiritualizare a granițelor, mergând până la desființarea lor, în timp ce ei s-au luptat și se luptă încă și astăzi pentru fiecare palmă de pământ pentru însemnele și simbolurile naționale proprii?

Partidul România Mare crede și susține integrarea României într-o Europă unită, dar într-o Europă a patriilor și a națiunilor, în care fiecare să se poată exprima și aduce partea sa de contribuție la civilizația mondială, crede în dreptul României de a-și reface vechile hotare.

Noi înțelegem de ce francezii, simțind atacul pe care-l dă mondializarea împotriva națiunilor, l-au propulsat pe Jean Marie Le Pen în turul al doilea al prezidențialelor și-i dorim un sincer succes.

Bonne chance, monsieur Le Pen!

Vive la France!

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Gheorghe Eugen Nicolăescu - expresia poziției PNL față de cazul de segregare etnică de la Tg. Mureș;

Îl invit pe domnul deputat Eugen Nicolaescu. Se pregătește domnul Nicolae Leonăchescu.

 

Domnul Gheorghe Eugen Nicolaescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Timp de 12 ani, România și-a câștigat în plan european și internațional, statutul de țară care respectă cu adevărat drepturile minorităților și care a dovedit că poate fi un adevărat model de conviețuire pentru țările din zonă.

Dar, iată că în primăvara acestui an, politicieni și cetățeni ai României asistăm la o lecție de conviețuire susținută de un grup de copii, elevi ai liceului Bolyai Farcas din Târgu-Mureș. Poate că din cauza faptului că pentru niște adolescenți, trucurile politice nu par a avea valoare, elevii români din Liceul Farkas nu înțeleg de ce trebuie să părăsească instituția de învățământ pentru care au optat atunci când au susținut examenul de admitere. Și asta, doar pentru faptul că sunt români, că aparțin majorității acestui stat.

Astfel, ne aflăm în fața unei situații paradoxale. Trebuie să apărăm drepturile legitime ale unei majorități ce a devenit monedă de troc politic între partidele ce-și împart puterea în acest moment în România.

Cele 500 de semnături adunate de elevii de la secția română a deja vestitului liceu din Târgu-Mureș trebuie să constituie un semnal de alarmă pentru autoritățile de la București. Căci, iată cum, în urma unei acțiuni cu pur caracter politic, și care nu a avut în vedere urmările ce le poate produce, reprezentanții P.S.D. și U.D.M.R. au transformat atmosfera liniștită din acest oraș într-una tensionată.

Nici unul dintre aceste partide nu au învățat nimic din lecțiile propriului trecut. În acest fel, liderii UDMR se dezic practic de la toate principiile și valorile pe care le susțineau până nu de mult, aducând umbra izolaționismului într-o comunitate ce învățase lecția conviețuirii. Și acest fapt este cu atât mai grav cu cât acest flagel poate afecta mințile tinere ale unor adolescenți care doresc doar să-și construiască viitorul împreună.

Ceea ce este mult mai îngrijorător este reacția reprezentanților Ministerului Educației Naționale care igonoră cele 500 de semnături spunând că acestea nu reprezintă poziția școlii, ci a unui grup de persoane. Astfel, ne lovim din nou de aceeași reacție de ignorare a problemelor reale ale comunităților din România, puterea de la București fiind mult mai interesată de încheierea de noi protocoale și convenții pentru a-și asigura continuitatea guvernării.

Partidul Național Liberal atrage atenția asupra pericolului pe care-l poate crea atitudinea indiferentă și tratarea cu superficialitate a unor situații tensionate. Un guvern care pretinde a fi european nu poate călca în picioare valori europene fundamentale precum toleranța, conviețuirea și dreptul la șanse egale.

Nu putem adopta legi care interzic orice discriminare și apoi să condiționăm dreptul de a învăța în liceul ales de apartenența etnică. Este pur și simplu inacceptabil pentru orice stat democrat. Simpla monitorizare a situației de către autoritățile guvernamentale pare a fi doar o soluție fără consistență care nu pare a aduce nici o rezolvare în plan concret.

Partidul Național Liberal cere reprezentanților Ministerului Educației Naționale și ai Guvernului asumarea responsabilității pentru situația creată și revocarea imediată a măsurilor de segregare etnică de la Târgu-Mureș.

P.N.L. va declanșa procedura de strângere de semnături pentru formarea unei comisii parlamentare de anchetă a situației de la Târgu-Mureș.

Considerăm că toți parlamentarii trebuie să fim solidari în încercarea de a găsi un răspuns cât mai rapid la problemele cu care se confruntă comunitatea locală și elevii din acest oraș.

Mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Nicolae Leonăchescu - încercare de a formula un răspuns adecvat la întrebarea: Care este Interesul Național al României în procesul de aderare la UE?;

Dau cuvântul domnului deputat Nicolae Leonăchescu. Se pregătește domnul Mircea Costache.

 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Onorat auditoriu,

În ultimul timp, se aude tot mai des întrebarea "Care este Interesul Național al României în procesul de aderare la Uniunea Europeană?!"

Ea este formulată la diverse niveluri, de către diverși oameni politici și răspunsurile sunt nuanțate. Dezbaterile pe temele integrării vizează și formularea unui răspuns adecvat spre a se putea vectoriza eforturile în consecință.

Din punctul de vedere al Partidului România Mare, un răspuns corect la această problemă fundamentală se poate da numai dacă se pleacă de la constatarea că analizăm un sistem socio-uman aflat într-un proces accelerat de transformare. Știm de unde am pornit și intuim unde dorim să ajungem. Pe ce căi, prin ce metode, cu ce eforturi etc. toate acestea sunt fațete ale concretizării răspunsului la întrebarea: "Care este interesul național al nostru?!"

Știm sigur că, indiferent de momentul istoric al viitorului nostru statut, dorim să fim tot români! Interesul Național se enunță simplu: conservarea identității noastre naționale.

Nimeni nu-și dorește ca, la sfârșitul unui proces pe care-l va parcurge România, să constate că, în această țară, a apărut altceva, că noi nu mai suntem noi. Nici un român nu-și dorește ca, de exemplu, să audă numai muzică turcească pe tot cuprinsul țării!

De aceea, conservarea identității este scopul tuturor tranzițiilor noastre; este un răspuns direct la întrebarea pusă pe tema interesului național.

Conservarea identității se asigură prin respectarea legilor de sistem, a căror acțiune permanentă garantează: stabilitatea, continuitatea și identitatea. Legile de sistem sunt, în general, legi de conservare și individualizează un sistem, conferindu-i o pecete de neconfundat.

În limbajul comun, legile de sistem se manifestă pe planuri multiple și acțiunea lor se exprimă prin ceea ce îndeobște se numește tradiție. Iată deci, că interesul național înseamnă conservarea tradiției ca suma legilor de sistem și asigurarea ei în noile condiții social-politice. Integrarea în Uniunea Europeană nu înseamnă dezintegrarea României și reducerea poporului român la o sumă de entități zoologice, la un popor hibrid, fără pecete stilistică.

Conservarea identității este un proces complex, cu mulți parametri, printre care: limba română; etno-cultura; spiritualitatea; calendarul cultic; patrimoniul geografic; patrimoniul de pesonalități și de realizări; patrimoniul de idei; sistemul de norme, convenții și legi, scrise și nescrise etc. Pentru fiecare parametru sunt create instituții specifice care-i asigură acțiunea și evoluția.

Nu este cazul să dezvoltăm o idee evidentă. Constatăm însă, că unele răspunsuri la întrebarea formulată pe tema interesului național, sunt dezarmant de simpliste. Un fost ministru de externe aprecia că avem mai multe interese naționale: dezvoltarea economică, asigurarea securității naționale etc. Mă gândeam, în timp ce-și expunea lecția, cât de mult a apărat el ca ministru, Insula Șerpilor, ca element al patrimoniului nostru.

Evident, nici un domeniu nu scapă acțiunii factorilor interni și externi. Ne interesează totul: economia, cultura, securitatea țării, sănătatea populației, evoluția demografică, învățământul și educația, cercetarea științifică, protecția mediului, baza de resurse energetice și de materii prime, folclorul, religia, istoria etc., etc. Indiferent de domeniu, intervențiile factorilor de conducere și de administrare trebuie să asigure conservarea identității.

Departe de noi gândul de a înțelege prin aceasta încremenirea într-un model trecut, ale cărui resurse ideatice au fost experimentate și epuizate.

Conservarea identității echivalează cu conservarea tradiției, nu exclude evoluțiile către progres, ca cele în care ne-am înscris și pe care ni le dorim. În același timp, perfecționarea ființei umane impune ca elementele negative ale tradiției să intre în crepuscul. Acceptând drept inevitabile mutațiile din lumea contemporană, sarcina factorilor de putere este de a integra tradiția în noul peisaj socio-uman și politic, de a ne regăsi cu identitatea noastră și în lumea de mâine.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Costache Mircea - declarație intitulată: infractocrații în acțiune; Dau cuvântul domnului Mircea Costache; urmează doamna deputat Leonida Lari.
 

Domnul Costache Mircea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Îmi amintesc că, chiar în această sală, în urmă cu un an, domnul Günter Verheugen, înaltul comisar pentru integrare, ne atrăgea atenția, referitor la starea de lucruri din țara noastră, că, având un asemenea nivel al corupției și o justiție subordonată politic, nimeni nu are nevoie de un asemenea partener.

De aceea, mi-am intitulat declarația de astăzi: "Infractocrații în acțiune".

Am impresia, și uneori chiar certitudinea, că paleativul integrării noastre în rândul țărilor dezvoltate le-a luat unora mințile, dacă le-ar fi avut vreodată. Mai, mai să crezi că odată ajunși lângă Germania, Franța, Marea Britanie, Statele Unite, se și ia la noi, în mod spontan, ca tusea, microbul organizării sociale, al eficienței economice, al legalității și disciplinei, al coerenței și acurateței managementului politic și economic.

Se omite faptul că acele țări nu ar fi ajuns ce sunt astăzi, dacă nu ar fi fost conduse de oameni fermi, care să imprime societăților respective, coeziune, sens, justiție, cultul valorii, securitate civică, mândrie națională.

Conducerile, guvernele, personalitățile politice au influențat valorificarea potențialului natural și uman, a conjuncturilor internaționale, înscriind popoarele lor pe orbita dezvoltării economice și a progresului social.

Inutil să amintim ce a făcut din Japonia o mare putere economică. Numai resursele naturale, nisipul și apa? Chiar și americanii se minunau, cu vreo trei decenii în urmă, de succesele managementului japonez, care eficientiza rapid firme americane falimentare, și se întrebau într-un documentar cinematografic, care a circulat și la noi, de ce japonezii pot și noi nu?

Se vorbea acolo despre "time spirit", mișcarea de invenții, inovații, organizare ergonomică, roboți industriali, prestigiul firmei, standardul de viață al muncitorilor.

Cum credeți dumneavoastră că poate să aducă propășirea societății românești tagma jefuitorilor care calcă în picioare ultimul strop de demnitate a cetățeanului? În ce constă managementul politic practicat la noi, dacă fiecare guvernare cultivă disoluția statului, marasmul economic, hoția generalizată, degringolada socială?

Toată lumea recunoaște că sărăcia, șomajul, creșterea prețurilor, ineficiența justiției și ordinii publice, sunt tare ale unei societăți în derivă, dar nu găsește nimeni soluții de redresare.

Când să le găsească, dacă din zori până în noapte o mână de sataniști se gândesc numai la inginerii infernale, la excrocherii fabuloase?

Toți recunosc faptul că nu se poate nimeni îmbogăți cinstit peste noapte. Ne-am culcat seara proletari, că așa a fost sistemul, și, când ne-am trezit dimineață, unii erau deja mari proprietari de fabrici, de rafinării, de hoteluri.

Analizați, în câte zeci de ani, în câte decenii devin milionari în dolari, francezi, englezi, americani, germani, alții cărora vrem să ne alăturăm, și în câte zile devin unii la noi?!

Principala condiție pe care trebuie să o îndeplinească un om pentru a face parte din structurile de conducere administrativă în ultimii 12 ani, este capacitatea de a fura, de a jefui, de a țepui.

Dacă nu face dovada eficienței în a crea fonduri pentru partid, paravanul celor mai mari excrocherii, nu va ajunge niciodată, nici prefect, nici președinte de Consiliu județean, nici primar, darămite ministru?! Se face pur și simplu o selecție artificială, în sensul conservării, perpetuării și proliferării genei infracționale a națiunii.

Dacă până în 1989 mașina comunistă își concentra energia pe claxon, acum mașina infracțională preferă, dimpotrivă, tăcerea, omerta sau diversiunea. Și la umbra nopții, se chivernisesc unii cu o furie prevestitoare a apocalipsei.

Vreți să scutiți poporul de chinuri, de sarabanda scumpirilor, a sinuciderilor și debusolării? Atunci, nu mai apelați la scumpirea accizelor, care duce la scumpirea pâinii săracilor. Puneți impozit pe hoție, pe vile, pe proprietăți dobândite prin fraudă, pontoane în Deltă, automobile de lux, că am ajuns țara cea mai săracă, cu cele mai multe automobile de lux din lume, nu mai puneți biruri pe spinarea celor pe care i-ați adus în sapă de lemn, căci fierul vechi se exportă. Sunt în România oameni care câștigă 500 de milioane, 1 miliard sau mai multe miliarde pe zi, atât de mulți bani că își fac ziare, televiziuni, radiouri, prin care să intoxice și să manipuleze mulțimea, împotriva propriilor interese.

Publicați lista miliardarilor, că poporul are dreptul să-i cunoască, să aprecieze modul cum și-au făcut averile. Să-i aveți în vedere și pe aceia care cumulează, chipurile, în mod legal, concomitent, funcții precum cele de: demnitar, patron, acționar, membru în consilii de administrație, funcționari de bănci. Noi înțelegem că ei se scoală mai de dimineață, dar nici chiar așa!

În loc să tot măriți mereu accizele, prețurile la gaze, curent electric, întreținere, alimente, obiecte caznice, mai bine opriți jaful în banii publici, pe care îl cunoașteți foarte bine.

Care va să zică, nu puteți scoate banii de la cei ce i-au furat, și îi puneți mereu în cârca cetățeanului! Numai în acest an, contribuabilul român acoperă, prin taxe și impozite, mii de miliarde furate de la BANCOREX, 4.000 de miliarde de la Banca Agricolă, 1.250 de miliarde de la Compania Română de Petrol. Acesta, da, management! Să mărești mereu accizele, prețurile, ca să acoperi jaful!

Pretutindeni în lume, se duc războaie pentru petrol, petrolul fiind regele comerțului mondial. Numai la noi prosperă mafioții, iar Compania Română de Petrol e falimentară. "Gaura" de 1.250 de miliarde de lei de la C.R.P., fiind acoperită prin preluare la datoria publică, pe spatele românilor. Dacă cu petrolul nu faceți afaceri rentabile, atunci cu ce?! Cu accize, impozite și taxe poate să guverneze oricine sau nici nu avem nevoie de un guvern. Pretutindeni în lume se duc războaie, am spus, pentru petrol.

În concluzie, vreți să aveți bani, să vă ajungă fondurile publice? Furați mai puțin!

Parafrazând un celebru senator poet, vom aprecia și noi că "în țara lui acciză Vodă, infractocrații sunt la modă". Dar la modă sunt azi, pe tot continentul european, cum vedeți, naționalismul luminat și justițiarismul, încât nu pot să nu avertizez: "Domnilor de la Guvern, au și românii un Le Pen".

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Leonida Lari Iorga - protest referitor la Tratatul cu Rusia;

O invit pe doamna deputat Leonida Lari Iorga. Urmează domnul Ilie Merce.

 

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimați colegi,

Am vorbit, nu o dată, că trebuie să fim foarte vigilenți în relația cu Imperiul Rus, revigorat, care nu se lasă de ideea de a folosi teritoriile românești pentru a ajunge în Balcani.

La fel am vorbit despre faptul că Tratatul cu Rusia nu trebuie să fie acceptat oricum, ci este cazul să cuprindă și un articol privind condamnarea Pactului Ribentrop-Molotov și a protocolului secret la acest pact, de către ambele părți.

Din păcate, în negocierile ce s-au făcut, partea română nu a reușit să-și impună punctul de vedere, obținându-se doar o anexă tehnică, un soi de declarație, care nu are cine știe ce valoare juridică.

Iată, așa, umblând cu jumătăți de măsură, cum ajunge să semnăm documente ce vin împotriva interesului național. Și aceasta, în timp ce frații noștri români de peste Prut, luptă pe baricade, unii chiar mor în aceste lupte, și luptă, să nu uităm cu cine: cu exponenții imperiului rus colonizator.

Cum vorbirea mea de până acum, în proză, ar suna de parcă, în pustiu, permiteți-mi să-mi exprim un protest și în alt gen literar, anume, în versuri, în ce privește acest tratat cu Rusia.

Niciodată nu mi-am permis un lux de a vorbi în versuri în vreun Parlament, dar "Sub vișinii în floare/ Țara e în reflux/ Din lipsă de sentiment /Nu mai simt decât unii/ Ce vin din stihii/ Cum s-a derulat spectacolul mutului figurant./ Dar ce a avut cu niște copii? De pe ambele părți ale Prutului/ Nu mai simt decât unii/ Dar foarte puțini/ Ce e cu Basarabia și Bucovina de Nord/ În Tratatul cu Rusia/ Niște antiromâni/ Sunt cu hoții de-acord!/ Ce acord ne-a venit?/Când Ștefan zicea/ Pentru orișice tagmă, a hoților/ Țara aceasta nu e a mea/ Nu e a ta/ E a răstrănepoților".

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Ilie Merce - declarație intitulată: Cine înjură mai tare PRM, va ajunge președinte PNL;

Are cuvântul domnul deputat Ilie Merce. Se pregătește domnul Știrbeț Cornel.

 

Domnul Ilie Merce:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația noastră se intitulează: "Cine înjură mai tare PRM, va ajunge președinte PNL".

De la acest microfon, a fost rostită o declarație politică cu privire la necesitatea încetării dialogului politic cu forțele politice extremiste și antidemocratice, de pe scena politică românească, din care, la o analiză elementară, rămâne numai cacofonia din titlu, reaua credință și ignoranța politică desăvârșită a autorilor ei.

După ce a participat la o guvernare catastrofală, în care era interesat numai în satisfacerea intereselor personale ale liderilor săi, PNL a fost readus la statutul unui partid de buzunar care, practic, nu mai contează în politica românească.

Ca orice suferind de nanism, nu poate să-i aibe la pipotă pe cei mari, simțindu-se precum șoricelul care șoptește elefantului, în timp ce treceau peste un pod: "ce tare tropăim!".

Nu dorim să-i învățăm pe onorabilii reprezentanți ai PNL alfabetul politicii, dar dacă ar citi orice discurs al bretenilor, le-ar crăpa obrazul de rușine, dacă mai au așa ceva.

Trebuie să ai o mare doză de infantilism politic, pentru a cataloga PRM-ul drept un partid extremist și antidemocratic, având în vedere prestațiile acestei formațiuni politice, precum și faptul că a fost primul partid care a semnat documente programatice, de aderare a României la structurile europene și euroatlantice.

Declarația politică a PNL, ne duce cu gândul la celebra fabulă a lui La Fontaine, "caleașca și musca", în care o muscă bâzâie în urechile cailor care trăgeau la deal o caleașcă, având impresia că ea face atelajul să meargă, în final, cerând să fie plătită pentru munca ei.

Probabil că PNL va avea pretenția să fie luat la guvernare, deoarece "refuză orice dialog politic cu PRM-ul, iar autorul declarației politice să fie ales președintele PNL. Cine înjură cel mai tare, ajunge președinte PNL.

Nu ne putem opri la toate onerismele cuprinse în declarația politică. Aceasta ar însemna să o luăm în serios.

Așadar, apreciem declarația politică a PNL, precum fuiorul de fum scos de un trabant, miroase urât, dar se risipește repede, așa, asta ca să fim pe înțelesul autorilor ei.

În ceea ce privește refuzul dialogului politic cu PRM, suntem surpinși, deoarece noi nu am solicitat un astfel de dialog. Partidul nostru dialoghează numai cu partidele politice care au o poziție bipedă, nu agreează liderii politici fără coloană vertebrală.

Le-am recomanda onorabililor liberali să renunțe la practica denunțurilor de orice fel, cu care au fost obișnuiți, să ia aminte că societatea românească a evoluat și să încerce să se adapteze noilor condiții.

Delațiunea și pâra, nu mai sunt căi de afirmare în politică, sau, cum spunea Anton Pann: "Dacă nema putirință, ce mai chichireț gâlceavă".

Trebuie să apreciem faptul că declarația politică a liberalilor a avut, totuși, un merit: ne-a adus aminte de eroul nostru național, Bulă, care, iată, n-a murit, ci a intrat în politică.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Cornel Știrbeț - declarație cu titlul Parchetul național anticonstituție;

Îl invit pe domnul deputat Știrbeț Cornel și ultimul vorbitor, tot un Corneliu, Corneliu Ciontu.

 

Domnul Cornel Știrbeț:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Am intitulat declarația mea politică de astăzi: "Parchetul național anticonstituție".

Prin Ordonanța de urgență nr. 43 din 2002 a Guvernului României, se înființează Parchetul Național Anticorupție, acțiune care este prezentată opiniei publice, dar mai ales organismelor internaționale, ca o primă măsură concretă de luptă împotriva corupției.

Din păcate, însă, și această măsură poate fi contabilizată, doar la capitolul "Imaginea premierului", care se luptă din răsputeri cu balaurii corupți, dar în nici un caz nu poate constitui un început real și eficient de acțiune politică.

Afirmația noastră se bazează, în primul rând, pe faptul că această structură se naște prin încălcarea flagrantă a prevederilor constituționale, și, ca urmare, nu are legitimitatea și credibilitatea necesare pentru a acționa împotriva propriei identități.

Astfel, prin emiterea acestei ordonanțe, se nesocotesc prevederile art. 72 lit. h) și art. 130 alin. 2 din Constituție, care prevăd clar că organizarea instanțelor judecătorești și parchetelor se face prin lege organică, și, în consecință, reglementarea prin ordonanțe de urgență este neconstituțională.

Motivarea emiterii ordonanței pe art. 114 alin. 4 din Constituție, nu este în nici un fel acoperitoare și nu justifică constituirea unei structuri prin încadrarea la situații excepționale, având în vedere că lupta împotriva corupției trebuie dusă de toate instituțiile statului și îndeosebi de autoritățile judecătorești și ale Ministerului Public, în integralitatea lor.

Încălcarea Constituției și emiterea ordonanțelor de urgență de către Guvern, a devenit o practică obișnuită, care face inutilă instituția Parlamentului României, lăsând fără reacție chiar și pe reprezentanții mass-media.

Guvernul Năstase a depășit toate recordurile în ce privește numărul ordonanțelor de urgență, și nu ar mira pe nimeni, ca în goana după imagine, să modifice curând și Constituția României printr-o astfel de ordonanță, după asigurarea transparenței și consultării populare, din minunatele caravane organizate de partidul de guvernământ.

În al doilea rând, așa cum este concepută organizarea și funcționarea instituției Parchetului Național Anticorupție, se încalcă cele mai elementare reguli ale managementului unei organizații. Această structură este, în același timp, persoana juridică autonomă și persoana juridică subordonată procurorului general, statutul procurorilor și al ofițerilor de poliție judiciară nu este clar definit, iar modul de conducere și control nu este reglementat, făcându-se referire chiar la unele reglementări legale viitoare.

Practic, prin organizarea acestei structuri, nu se realizează altceva decât centralizarea luptei împotriva corupției, la nivelul unui număr de 75 de procurori "zmei", care pot reacționa mai rapid și mai eficient la comandă politică.

Iată de ce, nu credem că organizarea și funcționarea Parchetului Național Anticorupție, va avea vreun efect real în viața socială, și, mai degrabă, credem că s-a creat o structură care să mascheze corupția la nivelul puterii și lipsa de eficiență a instituțiilor statului în combaterea acestui fenomen.

Nu prin înființarea unei noi instituții se rezolvă problema corupției în România, ci prin asigurarea respectării legii de către instituțiile existente, în special de către instanțele judecătorești și parchetele din cadrul Ministerului Public.

Din păcate, actul de justiție în România a devenit o afacere de partid și de familie, prin care se reglează anumite dispute politice și se protejează marea corupție. Ultimile realizări în acest domeniu, intens mediatizatele cazuri: Temeșan, George Constantin Păunescu, Bivolaru, Motorola și altele, în care soluțiile date ridică multe semne de întrebare, demonstrează din plin, adevărata voință a guvernanților.

De asemenea, tragicul eveniment al morții procurorului Panait, a dezvăluit o serie de aspecte care arată că lupta anticorupție este dusă numai la nivel declarativ, în anumite direcții, fără consistență și credibilitate.

După astfel de evenimente juridice, singura măsură credibilă și firească pentru un nou început, era aceea a demiterii ministrului justiției și procurorului general, și nu înființarea prin ordonanțe de urgență, cu încălcarea Constituției, a Parchetului Național Anticorupție.

Suntem convinși că prin reconstituirea traseului flotei românești și prin alte acțiuni cu țintă precisă, în care vor fi folosiți superprocurorii din Parchetul Național Anticorupție, se va consolida actuala stare de fapt a corupției în România.

Vă urăm succes, domnule premier. Mulțumesc.

 
Corneliu Ciontu - intervenție răspuns la declarațiile domnului Călin Popescu Tăriceanu referitoare la PRM;

Domnul Corneliu Ciontu:

Stimați colegi,

Marii teoreticieni ai democrației contemporane sunt de acord cu o idee fundamentală: condiția de bază a democrației este conflictul politic, iar o democrație funcțională trebuie să mențină acest conflict de interese în parametri normali.

Astfel, o țară democratică presupune o serie de ideologii și de partide concurente. Însă, trecerea acestei concurențe, dincolo de un prag al firescului și decenței, duce la instabilitate și la o lipsă de încredere a populației față de clasa politică.

Într-o România, angajată pe drumul aderării europene și atlantice, Partidul România Mare a reprezentat și reprezintă o voce distinctă.

În timp ce restul partidelor semnificative și-au asumat mesaje și identități similare, aproape conformiste, promițând aceleași minuni și dezamăgind cu aceleași mijloace, partidul nostru a creat o nouă doctrină și a propagat un mesaj inconfundabil.

Pronunțându-se deschis pentru integrarea în Uniunea Europeană și în NATO, Partidul România Mare a fost vocea care a cerut ca această integrare să fie făcută cu verticalitate, negociindu-se ferm în interesul național.

Totodată, partidul nostru a avut curajul să afirme incoerența unora dintre programele fondului monetar internațional, aflându-se din acest punct de vedere, în concordanță cu unele aprecieri ale președintelui Ion Iliescu.

Din păcate, în momentul în care partidul nostru a devenit în anul 2000 a doua forță politică a țării, inamicii noștri, marii învinși ai ultimilor alegeri, au început să mistifice idei din acest mesaj original al Partidului România Mare, încercând să creeze fantoma unui așa-zis extremism al partidului nostru.

Am declarat în nenumărate rânduri, că partidul nostru este un partid eminamente democratic, respingând cu argumente evidente aberația falsului extremism.

Se pare, însă, că pentru unii, care se consideră mari democrați, membrii unui partid, nu au dreptul să-și aleagă singuri doctrina.

Astfel, există oameni politici, care țin cu orice preț ca Partidul România Mare să fie un partid extremist.

Un astfel de caz recent îl reprezintă o declarație tendențioasă a domnului Călin Popescu Tăriceanu. Domnul Tăriceanu este plasat în topul eleganței vestimentare, dar ocupă ultimul loc în ierarhia eleganței politice.

Într-un moment în care președintele Ion Iliescu a conștientizat eroarea nedemocratică a neinvitării PRM la consfătuirile de la Cotroceni, domnul Tăriceanu încearcă să readucă în discuție izolarea politică a simpatizanților Partidul România Mare și a reprezentanților acestora.

Astfel, domnia sa îl ceartă pe domnul Iliescu pentru gestul firesc și constituțional al acestuia, de a convoca Partidul România Mare la Cotroceni, visând și incitând la o adevărată blocadă anti - PRM.

Spuneam la început că o țară democratică, precum cea pe care domnul Tăriceanu pretinde că o dorește, este acea țară în care conflictul politic rămâne în sfera normalității și decenței.

Or, domnul Tăriceanu propune tocmai depășirea acestei normalități, printr-un act de indecență și de vulgaritate politică.

El cere, nici mai mult, nici mai puțin, decât ceea ce visează orice dictator african sau sud-american: izolarea principalului partid de opoziție.

Prin această idee domnul Tăriceanu demonstrează că disprețuiește ideea democratică și, la fel de grav, că nu cunoaște logica internă a democrației.

Domnia sa, cere scoaterea în afara cadrului politic a peste 3 milioane de oameni, care au, până una alta, dreptul la opinie.

Mai mult, dacă domnul Tăriceanu ar fi cu adevărat interesat de binele țării și dacă domnia sa ar crede că Partidul România Mare este unul extremist, atunci el ar trebui să se pronunțe împotriva izolării Partidul România Mare, dat fiind faptul că, așa cum știe orice politolog, un partid izolat tinde să-și radicalizeze mesajul.

În declarația sa politică, sau mai bine spus politicianistă, domnul Tăriceanu aduce în sprijinul ideii sale câteva argumente, fie false, fie de-a dreptul hilare.

El vorbește despre: "decizia corectă de a nu mai accepta dialogul politic cu persoane care contestă însuși procesul de integrare euroatlantică".

În primul rând, Partidul România Mare a fost la Cotroceni tocmai pentru a-și reînnoi acceptul pentru această integrare.

În al doilea rând, și mai grav, este aberant faptul că tocmai un liberal ajunge să ceară încetarea dialogului cu cei care-și spun o opinie.

Integrarea euroatlantică nu este sacrosantă. Ea presupune o decizie luată tocmai în urma unei consultări, și, oricine, chiar dacă nu este cazul PRM, are dreptul să fie împotrivă.

Mai spune domnul Tăriceanu că membrii PRM: "s-au transformat în promotorii cei mai perseverenți ai unor teze contrare interesului național".

Aș vrea să-i amintesc domniei sale faptul că interesul național este un concept care nu rătăcește prea des prin birourile Partidului Liberal. Până când istoria nu confirmă o opțiune, nimeni nu poate spune dacă o alegere a fost sau nu conformă intereselor naționale. În anul 1914, nimeni nu putea spune dacă adepții Antantei sau cei ai puterilor centrale, susțineau mai bine, interesele țării.

În final, ne exprimăm regretul că într-un moment de criză al Partidului Liberal, unii reprezentanți ai acesteia, nu găsesc alt mod de acțiune politică, decât jignirea simpatizanților Partidului România Mare, printr-o propunere de veritabil Apartheit.

Nu mai rămâne decât să așteptăm momentul, în care domnul Tăriceanu va cere eliminarea copiilor simpatizanților Partidului România Mare din liceele în care învață copii domnilor liberali. Vă mulțumesc. (Aplauze din partea Partidului România Mare)

Cu aceasta, prima parte a ședinței a luat sfârșit.

Becsek-Garda Dezideriu Coloman - referire la mafia lemnului din zona Gheorgheni. A venit și domnul deputat Garda și îi dăm cuvântul.
 

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

La mijlocul lunii martie, în unele din declarațiile mele politice, am vorbit despre mafia lemnului din zona Gheorghieni, susținută de unii funcționari ai Ministerului Agriculturii și a Comandamentului Poliției Locale, care, în loc să cerceteze hoția în pădurile amintite, au controlat structurile silvice private. Mă refer la domnii inspectori Mircea Vasile și Cătălin Tobescu, care în loc să pedepsească pe adevărații vinovați pentru distrugerea vegetației forestiere din Pădurea Alsóerdo, U.P. nr. 7, l-au sancționat pe inspectorul teritorial silvic Harghita, numai pentru faptul că el și-a făcut datoria, împotriva infractorilor.

Însă, ceea ce dezgustă, este faptul că în prezența domnilor inspectori, în județul Harghita, a avut loc furtul de masă lemnoasă, din noaptea de 14 - 15 martie, din pădurea situată în Stațiunea Lacul Roșu.

Materialul lemnos, după cum rezultă din informațiile mele, a fost tăiat și transportat de pe malul Lacului Roșu, iar actele de transport au fost emise pentru material lemnos de pe pârâul Oii, fiind depistat transportul de către organele de poliție, care au primit sesizări exacte, cu privire la locul de încărcare a materialului lemnos, în aceeași noapte s-au marcat cioatele, iar în noaptea respectivă, sau la prima oră ale zilei de vineri, 15 martie, s-a făcut și actul de punere în valoare pentru zona respectivă, arborii fiind doborâți de fenomene naturale, din perioada anterioară.

Cum se explică faptul că acest material lemnos era expediat de firma "Apicom"? Cum se explică faptul că nici un buștean din mașină nu avea marcă, iar cioatele, în a doua zi, erau marcate?

Dacă a fost legal acest transport de material lemnos, de ce nu s-a eliberat foaie de transport din partida respectivă? De ce s-au întocmit acte false de pe o partidă situată pe Pârâul Oii? Nu este vorba despre infracțiune silvică de tăiere, de transport al materialului lemnos, de fals și uz de fals?

Așteptăm ca acest caz să fie cercetat de către organele de poliție sau de către cei doi inspectori silvici, care, la aceeași vreme, erau prezenți în județul Harghita și care se pare că au dat ordin pentru mușamalizarea cazului. Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

Va urma ședința de vot final, după o pauză scurtă.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 25 februarie 2018, 15:40
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro