Plen
Ședința Senatului din 20 mai 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.85/30-05-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
24-04-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 20-05-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 20 mai 2002

3. Declarații politice rostite de domnii senatori:

 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

  ................................................
 

Trecem la primul punct al ordinii de zi, "Declarații politice".

Timpii pentru declarații politice îi cunoașteți: Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat și Umanist treizeci și opt de minute, Grupul parlamentar al Partidului România Mare - douăzeci și nouă de minute, Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal - zece minute,

Grupul parlamentar al Partidului Uniunii Democrate a Maghiarilor din România - nouă minute, Grupul parlamentar al Partidului Democrat - zece minute, independenții - șase minute.

 
Alin Theodor Ciocârlie

Permiteți-mi să dau cuvântul, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat și Umanist, domnului senator Alin Theodor Ciocârlie.

 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Partidul omenos român!

 
 

Domnul Alin Theodor Ciocârlie:

Vă mulțumesc pentru apreciere, domnule președinte.

Domnule președinte al Senatului,

Distinse doamne senator și stimați colegi senatori,

Stimați reprezentanți ai presei,

Voi folosi prima parte a acestei declarații politice pentru a vă reîmprospăta memoria cu privire la o instituție parlamentară europeană care a intrat, din păcate, într-un nemeritat fond de umbră, cel puțin în ceea ce privește informarea în interiorul României, a opiniei publice românești cu privire la activitatea sa, un handicap pe care împreună cu alți colegi parlamentari am considerat că este necesar să îl depășim. Este vorba de Adunarea Uniunii Europei Occidentale care, potrivit tratatului de la Bruxelles din 1954, are ca obiectiv monitorizarea domeniilor privind apărarea, securitatea și stabilitatea continentului european.

Trebuie notat și faptul că, în conformitate cu Tratatul de la Maastricht din 1992, organizația europeană care se ocupa de acest domeniu, UEO (Uniunea Europei Occidentale), împreună cu structura sa guvernamentală,

Consiliul Uniunii Europei Occidentale, și cu Adunarea Parlamentară a Uniunii Europei Occidentale au devenit parte integrantă a dezvoltării Uniunii Europene, respectiv o mare parte a atribuțiilor acestei organizații au fost transferate Uniunii Europene, care își extinde astfel competențele în zona construirii unei apărări europene comune.

Dar aceste transferuri se caracterizează printr-o misiune flagrantă, cea a dimensiunii parlamentare a securității și apărării europene, pentru că securitatea și apărarea sunt atribute esențiale ale fiecărui Guvern în parte, iar guvernele naționale nu pot fi controlate decât de parlamentele naționale.

Trebuie decis cine își va asuma de acum înainte sarcina unei instanțe parlamentare care să fie abilitată să dezbată și să asigure monitorizarea cooperării între cei 15 în domeniul gestionării militare a crizelor, iar cei 15 vor deveni mai mulți într-un viitor apropiat.

Tratatul Uniunii Europene, al cărui text nu a fost amendat cu ocazia summit-ului de la Nisa, duce la un deficit parlamentar și democratic, la un adevărat vid parlamentar, pentru că în Tratatul Uniunii Europene nu sunt prevăzute atribuții în domeniul politicii de securitate și apărare.

De aceea, constatând că un alt număr de organe de securitate europene funcționează deja cu titlu interimar,

Adunarea Uniunii Europei Occidentale a decis din iunie 2000, cu o majoritate zdrobitoare a voturilor, să-și adauge subtitlul de Adunare Europeană Interimară pentru Securitate și Apărare și să creeze o comisie de pilotaj însărcinată cu studierea modalităților de realizare a unei Adunări Europene pentru Securitate și Apărare.

În conformitate cu principiile democrației parlamentare, organizațiile europene cu responsabilități politice trebuie să aibă un organism parlamentar reprezentativ care să echilibreze reprezentarea guvernamentală.

Analizând evoluțiile în curs, acest organism parlamentar ar putea fi în continuare Adunarea Uniunii Europei Occidentale, dar trebuie ținut seamă de faptul că se avansează și alte propuneri, inclusiv, cum ar fi transformarea sa în o a doua Cameră a Parlamentului European.

Având în vedere sensibilitatea domeniilor legate de apărare și securitate, nu este favorizată ideea alegerii membrilor adunării prin sufragiu universal direct, așa cum se întâmplă cu Parlamentul European, multe țări preferând să constituie acest for parlamentar din membri ai parlamentelor naționale.

O altă diferență față de parlamentele europene se referă la gradul ridicat de participare a parlamentelor țărilor membri asociați și parteneri asociați, țări candidate la Uniunea Europeană și NATO, lucru care dă posibilitatea participării acestora atât la dezbaterile în cadrul sesiunii plenare ale adunării, cât și la discuțiile din comisii.

Vreau să precizez că țările semnatare ale tratatului de la Bruxelles din 1954 ai căror parlamentari compun Adunarea Uniunii Europei Occidentale sunt: Belgia,

Franța, Germania, Grecia, Italia, Luxemburg, Olanda,

Portugalia, Spania și Marea Britanie, iar Islanda,

Norvegia, Cehia, Polonia, Ungaria și Turcia sunt membri asociați, în calitatea lor de țări membre ale NATO.

Austria, Danemarca, Finlanda, Irlanda și Suedia au statut de observator permanent, iar țările cu statut de partener asociat sunt România, Slovacia, Bulgaria,

Lituania, Letonia, Estonia și Slovenia.

Având în vedere cadrul deosebit de larg în care se desfășoară dezbaterile în cadrul Comisiilor Adunării Uniunii Europei Occidentale, am profitat de o reuniune a Comisiei pentru probleme tehnice și aerospațiale al cărui membru sunt, care s-a ținut în luna aprilie la Paris, și am lansat un apel către parlamentarii din țări membri ale NATO - care sunt în același timp și membri ai Uniunii Europei Occidentale, și am precizat aceste țări - în vederea sprijinirii integrării României în NATO, la summit-ul care va avea loc la Praga în luna noiembrie.

Am avut marea satisfacție să constat un sprijin unanim din partea parlamentarilor din țări membre ale NATO, care sunt colegii mei în Comisia pentru probleme tehnice și aerospațiale.

Acest lucru a fost subliniat de președintele comisiei însuși, de către parlamentarul britanic Ronald Atkinson, care în numele tuturor colegilor săi ne-a dat asigurarea fermă că toți membrii Comisiei tehnologice și de probleme aerospațiale care sunt în același timp și parlamentari în țări membre ale NATO vor sprijini România pe calea integrării sale în această organizație.

Simplul fapt că acum această hotărâre a parlamentarilor din această comisie circulă deja în procesul-verbal al ședinței de comisie care a fost distribuit săptămâna trecută la o nouă întâlnire care a avut loc la Madrid consider că va contribui în mare măsură la sensibilizarea tuturor parlamentarilor din țările membre ale Uniunii Europei Occidentale și țările NATO care compun această importantă instituție a securității și apărării europene.

Acest lucru mi-a fost confirmat și săptămâna trecută la Madrid de către lordul Russel Johnston, un ilustru parlamentar britanic cu o vechime de 35 de ani în acest străvechi for al democrației insulare cu care am reamintit poziția sa, oarecum ciudată, pe care a avut-o anul trecut, când era încă președintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și, după o vizită în Republica Moldova, s-a referit în cadrul unei conferințe de presă la așa-zisele pretenții teritoriale ale României asupra Moldovei.

Distinsul și venerabilul lord ne-a exprimat regretul pentru această declarație și a ținut să-mi precizeze faptul că, în ceea ce privește Republica Moldova, poziția sa cea mai corectă și la care ține cel mai mult este aceea de președinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei în momentul în care Moldova a devenit membră a Consiliului Europei și în care i-a invitat pe parlamentarii membri ai delegației moldovene să facă în centrul Chișinăului o statuie a părinților fondatori ai țării, care în opinia distinsului lord britanic sunt Ribbentrop și Molotov.

Am vrut să vă informez, dragi colegi, despre acest rezultat al ceea ce se numește îndeobște "diplomație parlamentară". Căutăm prin toate mijloacele să susținem eforturile deosebite ale Guvernului României, ale președinției țării, ale tuturor instituțiilor României în atingerea acestui obiectiv de o importanță deosebită pentru România în acest an, care este integrarea în NATO.

Din păcate, "diplomația parlamentară" este un lucru deseori luat în derizoriu de către vectorii de informare în masă și, din păcate, chiar și de la această tribună s-au făcut referiri, după părerea mea, la fel, de minimă importanță, cu privire la rezultatul unor delegații parlamentare, chiar efectuate cu mic și mare.

De aceea, cred că trebuie să informăm mai des asupra rezultatelor pe care le obțin parlamentarii români în cadrul dezbaterilor în organismele internaționale parlamentare și cred că alături de colegii din Parlament care reprezentăm România la Uniunea Europei Occidentale, mă refer la colegul senator Szabo Karoly-Ferenc de la U.D.M.R., care este și președintele delegației române la Adunarea Parlamentară a Uniunii Europei Occidentale, de deputații din Partidul Social Democrat și Umanist - Ion Timiș și din Partidul România Mare - Nicușor Vasilescu, care cu toții vreau să vă informez că se comportă ca foarte buni cetățeni români în toate dezbaterile din comisii și din plenul Adunării Parlamentare a Uniunii Europei Occidentale, să informăm mai mult și mai bine opinia publică cu privire la aceste lucruri.

Doresc, de asemenea, să vă informez, stimați colegi senatori care sâmbătă ați fost prinși, blocați de activitățile în cadrul circumscripțiilor electorale, despre faptul că la București, la Palatul Parlamentului, s-a desfășurat un Forum Român de Investiții, în cadrul manifestărilor prilejuite de Reuniunea Anuală a Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare care, după cum bine știți, a început ieri și se va încheia astăzi, la București.

A fost un moment deosebit de important, foarte bine organizat de Guvernul României și de Camera de Comerț și Industrie a României, cu o participare deosebită, au fost aproape 600 de oficialități, miniștri, guvernatorii Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, dar marea pondere au constituit-o oamenii de afaceri români și străini la acest forum care s-a bucurat de prezența la deschiderea sa a premierului român Adrian Năstase, a președintelui Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Jean Lemierre, și a domnului Pedro Solbes, comisar european pentru economie și finanțe.

Am reținut cu acel prilej discursul deosebit de sintetic și convingător al premierului Adrian Năstase despre rezultatele economice înregistrate după un an și jumătate de guvernare, despre perspectivele economice pe care le întrevede Guvernul României, discurs apreciat ca extrem de convingător pentru investitori de către președintele Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, domnul Jean Lemierre.

La rândul său, acesta a făcut un apel deosebit de călduros către cercurile de afaceri declarând textual că "Acum este momentul să investiți în România" și luându-și angajamentul în numele reputatei instituții financiare pe care o conduce ca anul 2002 să constituie momentul unei majorări semnificative a investițiilor Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare în România, mult mai mari decât în 2001, iar la rândul lor investițiile din 2001 au fost mai mari decât cele din anul 2000.

Cred că este de prisos să reamintesc faptul că Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare este cel mai mare investitor străin în România, cu un volum de investiții care depășește două miliarde de euro.

Comisarul european Pedro Solbes s-a referit atât la rezultatele înregistrate de România, dar și la o serie de neajunsuri care trebuie depășite în activitatea preponderent economică și legislativă. Am reținut din discursul Domniei sale aprecierea faptului că "în România se unifică în sfârșit, în mod necesar, cadrul de aplicare a taxei pe valoarea adăugată și cadrul de reglementare a impozitului pe profit, în deplină concordanță cu acquis-ul comunitar din aceste domenii".

Am avut plăcerea și onoarea să fiu moderatorul unuia din cele trei seminarii care s-au desfășurat în paralel în cadrul forumului de investiții. A fost unul referitor la oportunități în investiții și privatizare, unul de infrastructură la care am fost moderator - și un seminar destinat cadrului legislativ și financiar din România, în concordanță cu acquis-ul comunitar. La seminarul dedicat problemelor din infrastructură s-a înregistrat o participare deosebit de bună atât din punct de vedere cantitativ, dar mai ales calitativ. Au fost în permanență în sală între 80 și 100 de oameni de afaceri care au ascultat cu mare interes discursurile, expunerile prezentate de miniștri, cum au fost cel al ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței, domnul Miron Mitrea, de către ministrul apelor și protecției mediului, domnul Petru Lificiu, de către un director general al Departamentului de dezvoltare în infrastructură al BERD, domnul Kevin Anderson, dar și de către oameni de afaceri, investitori români și străini, care au ridicat probleme de foarte mare interes. Am avut plăcerea ca pe parcursul a două ore și jumătate de dezbateri prezența în sală și nivelul de interes al participanților să rămână la un nivel deosebit de ridicat.

Doresc să închei acum anunțându-vă doar asupra unui eveniment academic și cultural deosebit care a avut loc în această dimineață. A fost inaugurată în mod oficial Televiziunea "România Mare", aparținând fundației cu același nume

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Mulțumim! (Aplauze din partea Grupului parlamentar al P.R.M.)

 
 

Domnul Alin Theodor Ciocârlie:

"România de Mâine"! Îmi cer scuze. Este vorba de Televiziunea "România de Mâine". Încă nu aveți televiziune. (Se adresează Grupului parlamentar România Mare).

Deci, repet: Televiziunea "România de Mâine", aparținând fundației cu același nume, în afară de faptul că reprezintă o investiție de capital 100% românesc, cu o tehnică digitală integrală, consider că această televiziune va face o figură aparte în peisajul televiziunilor comerciale, care, din păcate, ne obișnuiesc din ce în ce mai mult cu sordidul și violența atât în emisiunile de știri, cât și în cele de divertisment și, din păcate, și în filmele pe care le prezintă. Televiziunea "România de Mâine" va fi dedicată învățământului la distanță și culturii românești. Și, foarte inspirat, la festivitatea care a avut loc azi-dimineață, colegul nostru, academicianul Răzvan Theodorescu, ministrul culturii și cultelor, s-a referit la faptul că această televiziune valorifică multe lucruri care au fost bune în România de ieri, le pune în practică în România de astăzi, pentru a fi în folosul României de mâine.

Le urez succes în numele dumneavoastră și al celorlalți colegi care au participat la festivitate.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
Corneliu Vadim Tudor

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Stimați colegi, fac un apel la dumneavoastră să închideți telefoanele mobile. Am mai discutat acest subiect și se pare că unii colegi nu au înțeles că avem o hotărâre în acest sens. Deci vă rog foarte mult să închideți telefoanele mobile.

Permiteți-mi să dau cuvântul din partea Grupului parlamentar România Mare domnului senator Corneliu Vadim Tudor.

Domnule președinte, aveți cuvântul!

 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Domnule președinte,

Doamnele și domnilor colegi,

Declarația mea de astăzi se referă la moralitatea în politică. Am mai vorbit pe tema aceasta. Se minte și se fură îngrozitor în politica românească. Acelora care încă nu știu substratul scandalului declanșat recent cu privire la articolele 205, 206 și 239 din Codul penal le voi spune despre ce este vorba.

Consiliul Europei a fost mințit că aceste articole au fost modificate sau abrogate - insultă, calomnie, ofensă adusă autorității - tocmai ca să pot fi eu condamnat!

Despre mine era vorba acolo. Asta e realitatea, numai că "minciuna are picioare scurte".

Persoane și partide care sunt vinovate de înfometarea poporului român au prins din zbor câteva clișee primitive și ne tot acuză pe noi, cei de la P.R.M., de un pretins extremism, care nu poate fi dovedit în nici un fel. Numai niște imbecili pot vorbi la nesfârșit despre ceva ce nu există.

Începe să se observe o "reportare" a mafiei de la o epocă la alta, peste capul tuturor alegerilor, de parcă acestea nici nu ar fi avut loc.

Am să relatez acum cazul cel mai revoltător care îi atinge pe români direct la buzunar. Este vorba despre un cetățean israelian, probabil cu dublă cetățenie, care a făcut bani grei și pentru regimul Constantinescu, și face acum și pentru regimul actual, după cum veți vedea. Am să reproduc o notă pe care, pe o manșetă neagră, am publicat-o în numărul din 21 aprilie 2000 al revistei mele "România Mare", citez: .Descoperire senzațională a revistei "România Mare"! Numărul contului colector în care Emil Constantinescu și-a depus mai multe sute de milioane de dolari este 1249254, existent la Merchant's Bank of New York din 434 Brodway, New York 10013. În acest cont secret s-au strâns, de către fostul director al Băncii Agricole Române, transfugul Istrate, sume colosale pentru familia Constantinescu și campania electorală. În unele cercuri financiare americane se afirmă că autorul real al acestui cont este cumnatul transfugului Istrate, pe nume Gyora Iahr, pe care îl cunoaște și-l dirijează din umbră Ionuț Costea, secretar de stat în Ministerul de Finanțe, cumnat cu ambasadorul român în S.U.A., Mircea Geoană. Avem de-a face cu o "inginerie" financiară extraordinar de gravă. Avem și mijloacele de a verifica: în S.U.A., orice sumă din cont are dobândă, orice dobândă e impozitată și orice impozit (prin statutul IRS) este o cifră publică. Poate să comunice domnul Gyora venitul realizat și impozitat în S.U.A.? Am primit informații de la românii din S.U.A. că această bancă nu a fost aleasă întâmplător, ci pentru faptul că se află la circa 500 m - la patru blocuri vest - de Misiunea economică a României. Vedeți cum se leagă? Există indicii că Emil Constantinescu are mai multe conturi. Vom reveni!" am încheiat citatul.

După două săptămâni, la 5 mai 2000, de data aceasta pe pagina întâi a revistei mele, am dat următorul generic, citez: .Au trecut două săptămâni de când revista noastră a publicat dezvăluirea despre unul dintre conturile secrete, dintr-o bancă din S.U.A., unde se colectează milioane de dolari pentru Emil Constantinescu. În orice țară din lume o informație de o asemenea factură ar fi provocat un răspuns din partea celor vizați. Numai în România vinovații tac ca mortu-n păpușoi sau ca personajul lui Anton Pann, adulmecat de urs. Un principiu de drept roman afirmă că "A tăcea înseamnă a consimți!".

Așadar, de ce tace Palatul Cotroceni? Publicăm, din nou, de data aceasta pe pagina întâi, informațiile extraordinare despre jaful practicat de Emil Constantinescu și banda lui." Și am reprodus din nou acea notă. Au trecut doi ani de atunci. Nimeni nu a dat nici un răspuns, nu ca semn că n-ar fi luat în seamă ce scrie "România Mare" fiindcă, în alte privințe, au sărit ca arși -, ci pentru că la asemenea date precise nu ai ce să mai zici, la fel ca în afacerea .Țigareta II". Te-a prins, te-a prins! Între timp, Emil Constantinescu a pierdut puterea prin forfait sau prin abandon, sau aruncarea prosopului, cum se spune în box, adică a fost silit să părăsească arena de luptă în iulie 2000, ca urmare a unui telefon primit de la șefii lui din New York, care l-au sfătuit să renunțe la totul și să anunțe că nu va mai candida. Astăzi, el își consumă în tihnă milioanele de dolari, fiind ocrotit pas cu pas de S.P.P. și invitat de vechiul și noul președinte să participe la cele mai importante reuniuni și manifestări, de la comemorarea lui Mihai Viteazul, Mânăstirea Dealu și până la sindrofiile inutile și atât de costisitoare ale aceluiași S.P.P. care se tot laudă cum trage cu pistolul după cai verzi pe pereți.

În urmă cu două luni revista "Academia Cațavencu" a publicat o informație ciudată, conform căreia Interpolul ar cerceta un cont existent într-o bancă din S.U.A., în valoare de 5 milioane de dolari, pe numele lui Mircea Geoană, repet: cumnat al aceluiași Ionuț Costea. După care, pauză. Din nou s-a așternut tăcerea, până în zilele trecute, când numele de Gyora Iahr a reapărut la suprafață într-un scandal de proporții. Acest afacerist uns cu toate alifiile s-a învârtit pe călcâie și cât ai zice pește a sărit din barca vechiului regim în barca noului regim.

Trebuie să mai precizez că numitul Istrate a intrat la pușcărie pentru falimentarea Băncii Agricole, dar el mai este și unul dintre artizanii jafului de la F.N.I., care F.N.I. a avut-o ca șefă pe Ioana Maria Vlas, care Ioana Maria Vlas se află în mod sigur în Israel, deși capii Poliției Române fac glume geografice de prost gust. Și uite cum se leagă toate firele, având în vedere că Istrate e cumnatul lui Gyora Iahr și toate drumurile duc în Israel! În treacăt fie spus, eu îmi exprim uimirea că nici o autoritate română nu a găsit de cuviință să stea de vorbă măcar 10 minute cu avocatul Yoram Sheftel, în condițiile în care, de mai bine de un an de zile, noi nu aveam nici un fel de informație cu privire la șefa sau patroana dispărută a marii escrocherii F.N.I. E spaima atât de mare, domnilor?

Am să mă refer acum la suspendarea de către Guvernul israelian a vizelor pentru muncitorii români.

Numitul Gyora Iahr - reamintim, cumnat al mafiotului Istrate care a falimentat Banca Agricolă - reprezintă în România o Asociație a Antreprenorilor și Constructorilor din Israel. Foarte viclean, el și-a înființat o firmă privată numită "I.L. Servicii" - S.R.L., care a încheiat un protocol cu Oficiul Național de Recrutare și Plasare a Forței de Muncă în Străinătate, structură aflată sub egida Ministerului Muncii și Solidarității Sociale din România.

Acest protocol reprezintă o manevră pe cât de abilă, pe atât de nerușinată de a-i jefui, la sânge, pe cei circa 30.000 de muncitori români care câștigă o pâine în Israel, dar mai aduc un ban și acasă, plătindu-și cu conștiinciozitate impozitele. Practic Gyora Iahr și mafia politică din România care îl protejează au instituit un monopol asupra forței de muncă românești care activează în Israel. Individul a încheiat contracte de colaborare cu companii de asigurare din Israel care practică tarife de trei ori mai mari decât în mod uzual. Această "cooperativă" formată din S.R.L.-ul lui Gyora Iahr și Asociația Antreprenorilor și Constructorilor din Israel, sub protecția Guvernului Năstase, deține cele 3 pârghii esențiale: controlul vizelor, monopolul privind testarea medicală, inclusiv o aberantă testare psihologică, precum și încheierea asigurărilor de sănătate. De la cacialma la probleme de stat nu e decât un pas!

Așadar, un escroc particular, care pretinde că vorbește în numele Guvernului Israelului, încheie un protocol cu Guvernul României! Brusc, taxele și tarifele s-au înmulțit și au explodat! Iată, în mod concret, care sunt birurile pe care este obligat să le plătească un muncitor român într-un singur an. Datele provin din revista "Munca în străinătate": 1) 200 de dolari, reprezentând asigurarea obligatorie de șomaj și pensie valabilă în România, plătită în avans pe 1 an de zile; 2) 550 de dolari asigurarea obligatorie de sănătate; 3) 200 de dolari, comisionul pentru Asociația Antreprenorilor și Constructorilor din Israel;

4) 150 de dolari, costul a 4 vize medicale, câte una pe fiecare trimestru, inclusiv testele psihologice, toate efectuate exclusiv de Spitalul Caritas din București, deși în Capitală sunt unități spitalicești infinit mai bine dotate;

5) 200 de dolari, comisionul firmei de mediere; 6) 200 de dolari, costul biletului de avion. În total, un singur muncitor român trebuie să achite găștii lui Gyora Iahr 1.500 de dolari pe an. Înmulțiți cifra aceasta cu numărul celor 30.000 de muncitori români și veți obține suma colosală de 45 de milioane de dolari pe an.

Am informații absolut sigure, chiar din anturajul acestui Gyora Iahr, că el declară că nu-i revin lui toți acești bani și nici Asociației din Israel, "cooperativa" fiind silită să ofere procente semnificative și unor cunoscute personaje din România, firește, prin interpuși, după cum urmează:

5% pentru soția premierului Adrian Năstase, 8% pentru directorul S.R.I. Radu Timofte și alte procente pe la alte case mari. Eu nu zic că doamna Dana Năstase ar primi 5% din 45 milioane de dolari, adică 2.250.000 de dolari pe an, dar ceva grav se petrece, totuși. Altminteri,

Guvernul Ariel Sharon n-ar fi fost nevoit să pună capăt acestui abuz incalificabil și n-ar fi ridicat vizele pentru muncitorii români. Și când asta? La scurtă vreme după ce Ministerul Muncii din Israel a anunțat că pune la dispoziție încă 17.000 de locuri de muncă pentru lucrătorii români, cu posibilități de suplimentare a acestor locuri.

Vă imaginați că la aproape 50.000 de muncitori, comisioanele ar fi și mai mari. "Lăcomia mănâncă omenia", spune un proverb românesc. Și mai e un proverb: "Să tunzi oaia, dar să n-o jupoi". Din păcate, structurile mafiote din jurul acestui Gyora Iahr asta fac acum: îi jupoaie de vii pe muncitorii români. În țară, românii nu mai găsesc de lucru, din pricina dezastrului provocat cu bună-știință, așa că se duc unde văd cu ochii. În general, un muncitor român câștigă circa 1.000 de dolari pe lună în Israel - înmulțiți suma asta cu numărul lor, de 30 de mii și veți obține 30 milioane de dolari pe lună, bani buni, care în imensa lor majoritate intră în țară, sau mai bine zis, intrau, fiindcă începând de acum se alege praful. Nu mai vorbim de aspectul politic și strategic.

Dacă nu mai muncesc românii în Israel - care sunt foarte apreciați pentru profesionalismul lor, mai ales că circa 600 de mii de israelieni se pot înțelege cu ei în românește pentru că provin din România, aceasta este țara lor de origine -, atunci se dezechilibrează acea zonă, pentru că locurile goale pot fi ocupate de palestinieni și nu știi niciodată dacă aceștia au la ei trusa cu scule sau trusa cu bombe. Însă, mai nou, se anunță doritori și din China, din Thailanda și din alte țări asiatice. Cu alte cuvinte, muncitorii români reprezintă compromisul perfect între calificare profesională și securitate furnizată. În paralel mai suferă și unii oameni de afaceri israelieni, care chiar au făcut o treabă bună pentru români, câștigând și ei un ban cinstit, dar ajutându-i și pe muncitorii noștri să câștige. Mă refer, bunăoară, la domnul Nati Meir, considerat de ziarul "Libertatea" drept patronul celei mai mari firme de intermediere de locuri de muncă pentru Israel, "Orwalsam", firmă care a dus în Israel peste 25 de mii de muncitori români și reprezintă 82,5% din piața muncii românești din Țara Sfântă.

Întrucât acesta a refuzat să intre în jocurile murdare ale lui Gyora Iahr, a fost amenințat cu moartea, fiindu-i pus în pericol și băiețelul în vârstă de 10 ani, care trăiește în București. Zi de zi, tot felul de emisari ai P.S.D., în frunte cu un consilier municipal București și cu un oarecare Cocoș, îl pun în gardă pe domnul Nati Meir să se conformeze, să își țină gura și alte sfaturi din recuzita terorismului. În ultimă instanță, chiar a fost interzisă, cu o oră înainte, o emisiune în direct la un post de televiziune.

Acelora care se întreabă de ce sunt blocate vizele de muncă pentru Israel, le dau răspunsul acum, în Senatul României: mafia politică le-a blocat, din rapacitate și iresponsabilitate. Și atunci, cine este antisemit, domnilor?!

Eu, care, ca membru al Comisiei pentru politică externă a Senatului, lupt pentru dreptul muncitorilor români să lucreze în Israel, dacă nu pot să lucreze în țara lor, pentru că ei sunt cea mai sigură forță de muncă și numai așa își pot întreține familiile, dar îl apăr, totodată, și pe acest om cu frica lui Dumnezeu care este Nati Meir - sau patronii din umbră a lui Gyora Iahr, care, prin lăcomie și nechibzuință, au determinat Guvernul de la Tel Aviv să oprească această batjocură? Aici și acum Partidul România Mare cere anularea protocolului abuziv dintre asociația din Israel și reprezentanții Guvernului Năstase, care, în loc să ducă la o îmbunătățire a plasării forței de muncă românești, a provocat reacția dură și pe deplin explicabilă a Cabinetului Ariel Sharon. Numai de la amărâții de zidari și tâmplari nu mai luaserăți taxă de protecție până acum, domnilor!

Totodată, solicităm Ambasadei Israelului la București, personal domnului ambasador Sandu Mazon, fost general de Poliție, protecție pentru viața domnului Nati Meir și a familiei sale. În același timp, Partidul România Mare propune înființarea unei subcomisii senatoriale de anchetă pe tema blocării vizelor pentru muncitorii români din Israel.

Aceasta este, pe scurt, stampa infracțională din România acestor vremuri de adâncă rușine națională. Nici un rechin nu intră la pușcărie, numai plevușcă și gingirică! A dat cineva vreun răspuns la întrebările pe care le-am pus acum aproape două luni, tot în Senat, cu privire la scoaterea din România a 20 tone de aur și a unor mari sume de dolari, întrebări probate cu documente imbatabile?! Tăcere mormântală. Silentium lugubru. Ba nu, ca să fiu sincer, un secretar de stat tot a mărturisit ceva, în șoaptă, cu prilejul recentei sărbătoriri a S.P.P.-ului el declarând fratelui meu, deputatul Marcu Tudor, și senatorului Mihai Lupoi, textual, "în ultima perioadă au dispărut din România peste 480 milioane de dolari". Și atunci, cum să nu dai dreptate celor 20 de mii de muncitori care au protestat săptămâna trecută la Brașov?

Iată câteva scandări din folclorul nou, mici armaghedoane, în felul lor; le reproduc, dar din pudoarea care mă caracterizează, după cum bine știți, am să le reproduc doar pe cele mai decente: "Următorul vot, vă dăm peste bot"; "Marșul sărăciei, rușinea României"; "Năstase ne-a luat pielea de pe oase" și "Tot pe loc, pe loc, pe loc, până ia Guvernul foc".

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.)

 
Romeo Octavian Hanganu

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Din partea grupului parlamentar al Partidului Democrat are cuvântul domnul senator Romeo Hanganu.

 

Domnul Romeo Octavian Hanganu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi este legată de situația județului care m-a trimis în Parlament, a județului Prahova. Ea este făcută în totală concordanță cu datele statistice de la sfârșitul anului 2001 și de la sfârșitul trimestrului I 2002.

Se numește "Județul Prahova, vitrina spartă a Guvernului Năstase".

Întotdeauna, indiferent de guvernare, Prahova s-a situat în fruntea județelor țării, indiferent că era vorba de starea economică, de dezvoltarea industrială sau de prestația din administrație. Nu de puține ori, Prahova a dat semnalul relansării, așa cum s-a întâmplat în 1999, când, deși România nu-și revenise - situația indicatorului producție industrială în acel moment era -8%, față de 1998 -, județul Prahova reușea o creștere în oglindă cu 8 procente a acestui indicator față de anul precedent.

Din declarațiile și aprecierile primului-ministru, făcute cu ocazia unor vizite bine organizate în județul nostru, s-ar părea că lucrurile se repetă și în această perioadă.

Din păcate, după 15 luni de guvernare P.S.D., în Prahova suntem martorii celei mai mari căderi economice de după 1990, evidentă, în primul rând, prin scăderea producției cu 5,6% în 2001 față de 2000 și cu peste 25% în primele luni ale acestui an față de aceeași perioadă a anului trecut.

După 15 luni de guvernare P.S.D., scăderea în procente a volumului producției industriale este mai mare decât după 15 luni de guvernare Ciorbea și dacă atunci, în 1997, lucrurile se puteau explica fie prin greșelile guvernamentale cunoscute și concretizate în încercarea de lichidare a unor societăți comerciale extrem de importante în peisajul economic al județului, și mă refer, în primul rând, la două rafinării, dacă acest lucru se poate explica și prin dorința reală de privatizare, de accelerare a privatizării în 1997 și 1998, aș vrea să vă spun că în această perioadă 80% din capitalul social al societăților comerciale aflate în portofoliul F.P.S. s-a privatizat, comparativ cu doar 9% în perioada 1992-1996, ceea ce s-a întâmplat în aceste 15 luni nu se explică decât prin dezinteres al guvernanților. Și asta cu atât mai mult cu cât preluarea guvernării în decembrie 2000 se făcea pe un trend economic pozitiv:

8% în 1999, 4% în 2000, acest lucru părând a reprezenta o garanție sigură a continuării relansării economice. Dar nu a fost așa.

Am asistat în aceste luni la reduceri importante ale activității, în special în industria de prelucrare a țițeiului și industria petrochimică, care au ajuns să aibă o pondere în jur de 50% din totalul industriei județului, față de 65-67% în perioadele de funcționare normală.

Astfel de căderi serioase s-au evidențiat în industria extractivă, industria chimică, industria de prelucrare a lemnului și multe altele. Revin la ceea ce este esența județului Prahova, industria de petrol, și asta pentru că aici funcționează 5 din cele 10 rafinării ale țării, importante schele de extracție, aici este centrul de transport al țițeiului – "Compet", cel de transport al produselor prelucrate – "Petrotrans", și aici există o rețea extrem de importantă de distribuție.

Deci, de departe, Prahova este cea mai importantă zonă petrolieră din România.

Stimați colegi,

Probabil că v-am plictisit cu intervențiile mele repetate în legătură cu ceea ce s-a întâmplat la privatizarea RAFO Onești și nu voi mai reveni, dar nu atât pentru cazul în sine, cât pentru faptul că acest caz reflectă poziția actualului Guvern față de această industrie, favorizarea unor operatori în comparație cu alții și crearea unui cadru discriminatoriu care conduce la concurență neloială. Putem spune chiar că asistăm la încercarea de a schimba centrul de greutate și interes al acestei industrii de acolo unde este în realitate, în Prahova, către zone în care interesul este, în primul rând, de ordin clientelar politic. Avem ocazia să auzim, exact ca și în perioada Ciorbea, cum unii oficiali guvernamentali își dau cu părerea că cinci rafinării ar fi prea multe pentru județul Prahova, așa încât nu trebuie să ne mai mire faptul că în legătură cu combinatul "Petrotel" se creează în mod voit senzația că investitorul "Lukoil" este cel care ar dori să se retragă, făcându-se uitat faptul că nici una din condițiile stabilite cu cumpărătorul prin contractul din 1998 nu mai este respectată, iar toate încercările acestuia de a obține un statut și facilități egale cu ale celorlalți operatori din domeniu au fost mereu amânate sau neacceptate de actualul Guvern.

Poate nu ar fi lipsit de interes să spunem că și din punct de vedere legislativ suntem acum într-o situație poate chiar penibilă, suntem în situația de a aproba pentru "Petrotel", pentru "Lukoil" să plătească datoria istorică de la C.N.P. de două ori, o dată prin Ordonanța nr. 10/1998 și o dată conform Ordonanței nr. 249/2000.

Suntem, de asemenea, martorii unui dezinteres evident în ultimii doi ani din partea investitorilor străini, bineînțeles, importanți, față de județul Prahova. Sunt departe vremurile în care marile companii Coca-Cola,Unilever, British American Tabaco, Effes, Timke, Lukoil,DVV, Mail Malcov, P.C.C. "Terom" se stabileau în zona noastră, beneficiind de sprijinul total al autorităților locale.

Acum trebuie să ne mulțumim cu câte o firmă cipriotă care își extinde fabricația de confecții în lohn sau, bineînțeles, cu apariția companiei franceze Michellin, urmare a faptului că Grupul "Tofan" și-a vândut acțiunile la Fabrica de Anvelope Florești către această companie.

Despre turism ce să mai vorbim?! În climatul feeric creat de certitudinea unui viitor parc "Dracula" și a unui litoral plin cu palmieri, una din cele mai frumoase zone ale țării, și nu mă refer numai la Valea Prahovei, atrage tot mai puțin. Suntem martorii scăderii cu circa 5% în anul trecut a numărului de turiști, scăderea gradului de încărcare a unităților din turism, dar și o scădere importantă a numărului de prahoveni care au fost clienți ai agențiilor de turism. Tot de remarcat ar fi și faptul că în primele trei luni ale anului 2002 numărul de prahoveni care s-au deplasat în străinătate a scăzut cu 25% față de perioada similară a anului 2001, în condițiile eliminării vizelor la sfârșitul anului trecut.

Încă un element important care dovedește că problema de fond a actualului Guvern este nivelul de trai și sărăcirea reală a populației în anul 2001.

Din nefericire, județul Prahova se confruntă și cu probleme demografice îngrijorătoare. Dacă sporul natural înregistrat a fost continuu negativ din 1990, în anul 2001 această valoare a fost cu mult mai mare decât în 2000, dar, cel mai grav, asistăm în trimestul I 2002 la o cădere dramatică a acestui indicator, datorită, în primul rând, creșterii alarmante a numărului de decese, +17%, față de aceeași perioadă a anului trecut, când acest indicator nu a depășit niciodată 1,5-1,7%.

Am sesizat autoritățile locale în legătură cu această situație, pe care eu o consider motiv de maximă alertă, dar, pentru moment, nu am sesizat nici un fel de reacție.

Stimați colegi, nu am dorit cu orice preț să vă prezint imaginea unui județ prăbușit din foarte multe puncte de vedere, ci să trag un semnal de alarmă actualilor guvernanți asupra stării reale din Prahova.

Ar trebui, de asemenea, să mai fie încă un semnal către autoritățile locale necooperante, potrivnice unui dialog care ar fi putut conduce la evitarea unor erori sau a altor acțiuni care se vor dovedi mari erori în perioada următoare.

Promotori ai unui festivism fără substanță, preocupați, în primul rând, de obținerea unui mângâiat pe creștet din partea primului-ministru, liderii locali își consumă energiile pentru stabilirea unor priorități cel puțin curioase sau pentru acțiuni de imagine, în detrimentul celor de fond, necesare rezolvării problemelor reale din județ.

Este necesar ca actualii guvernanți să înțeleagă că Prahova nu este doar o zonă în care se pot construi vile, case de vacanțe, ferme, nu este doar o zonă în care se fac vizite de lucru transformate în mari sărbători, prilejuite de darea în funcțiune a vreunui magazin construit fără avize sau a unor apartamente neterminate.

Susțin în continuare că județul Prahova trebuie să revină la poziția care l-a consacrat, în primul rând prin contribuția pozitivă la economia națională.

Vă mulțumesc.

 
Radu Alexandru Feldman

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal are cuvântul domnul senator Radu Feldman Alexandru.

 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Distinși colegi,

Vă rog să interpretați intervenția mea de astăzi ca răspunsul obligatoriu pe care, sunt convins, orice membru al clasei politice care mai are o urmă de bun-simț și de responsabilitate, indiferent de partidul al cărui membru este, trebuie să-l dea felului scandalos în care premierul Adrian Năstase și, urmare intervențiilor lui, Ministerul de Interne și Ministerul de Justiție au compromis o șansă semnificativă, aș spune, fără precedent, în lupta împotriva marii corupții.

Faptele, în parte, vă sunt bine cunoscute: și întrevederea domnului Yoram Sheftel, ca mesager al Ioanei Maria Vlas, cu ambasadorul României la Tel Aviv, doamna Mariana Stoica, în dorința declarată a unui contact oficial cu autoritățile de la București - cerere care nu a primit nici un răspuns; și prezența domnului Sheftel în capitala României, în speranța unor întâlniri cu autoritățile care ar fi interesate de revenirea în țară a Ioanei Maria Vlas - speranță care a fost spulberată de refuzul autorităților române; și declarațiile ilare ale șefilor Poliției Române, pe care nu le reproduc din jenă și din cuvenita considerație pentru instituție; și limbajul descalificant în care primul-ministru al țării, domnul Adrian Năstase, și-a permis să comenteze evenimentul: "Nu înțeleg de ce acest avocat, un actor de cinematograf care s-a plimbat prin București, dorea scrisori de garanție sau invitații speciale. Polițiștii au fost la serviciu, prăvălia a fost deschisă și cine avea ceva de vândut sau de cumpărat se putea duce acolo... Noi trebuie să încercăm cu toții să nu fim papagali când vine cineva și ia de fraieră o societate întreagă". Am încheiat citatul din premierul Adrian Năstase.

Asupra a două chestiuni cred, însă, că trebuie insistat.

Prima ține de biografia profesională a domnului Sheftel.

La sfârșitul anului 1985, pe baza dosarului primit din partea sovieticilor, Ministerul Justiției israelian a cerut Departamentului de Stat extrădarea cetățeanului american John Demianuk, muncitor la uzinele Ford din Cleveland, acuzat că ar fi una și aceeași persoană cu "Ivan cel Groaznic", torționarul-șef al lagărului de exterminare de la Treblinka. Pe baza probelor administrate, lui Demianuk i s-a retras cetățenia americană, a fost extrădat, procesul s-a judecat la Ierusalim: al doilea criminal de război, după Eichmann, adus și judecat în Israel. Zeci de martori, supraviețuitori ai lagărului, l-au recunoscut cu certitudine pe monstrul din boxa acuzaților, Demianuk a fost găsit vinovat și condamnat la moarte.

Yoram Sheftel, descendent, la rândul lui, al unei familii de deportați, este unul din cei doi avocați care nu cred în probele primite de la Moscova și care susțin nevinovăția omului adus în fața tribunalului. Se face apel, procesul se rejudecă, Sheftel și colegul lui devin cei mai detestați, cei mai huliți oameni din Israel, dar timpul lucrează în favoarea lor, arhivele K.G.B. își deschid porțile, falsitatea dosarului transmis inițial de Moscova poate fi dovedită și, cu probe noi, după o luptă dusă pe parcursul a șapte ani și jumătate, Yoram Sheftel obține casarea sentinței de condamnare la moarte și achitarea ca nevinovat a "criminalului de război" John Demianuk.

Aceasta este anvergura profesională a "actorașului" venit să se plimbe fleandura prin București, spre agasarea teribilă a premierului Adrian Năstase, marele iubitor și ocrotitor de papagali...

Cea de a doua chestiune asupra căreia trebuie să ne oprim, dacă vrem să întreprindem o evaluare corectă a celor întâmplate, ține de un fragment dintr-o scrisoare pe care - nu există o certitudine asupra autorului - Ioana Maria Vlas a trimis-o presei române. Citez din această scrisoare: .Oamenii simpli cred că eu sunt "delapidatoarea" care a fugit cu banii. Nu este așa. Am fost retrasă din acțiune și din echipă la momentul planificat...

Coordonatorul meu a cerut șefului său direct lichidarea mea fizică, motivată de asigurarea conservării, securității și conspirativității structurilor superioare... "Regizorul" cel mare (care are și el un șef, pe care-l veți afla), Sorin Ovidiu Vântu, este cel care, plin de recunoștință pentru serviciile aduse, a cerut lichidarea mea". Am încheiat citatul.

Se poate da crezare unor asemenea afirmații? Sunt ele plauzibile? În măsura în care ne reamintim că, în urmă doar cu câteva luni, un fost înalt demnitar al statului cerea protecție instituțiilor abilitate împotriva unui plan de eliminare a lui fizică, plan pus la cale de același Sorin Ovidiu Vântu -, temerile și măsurile de protecție pe care mesagerul Ioanei Maria Vlas voia să le discute cu autoritățile române mi se par nu numai de înțeles, dar chiar obligatoriu de luat în considerație de cei care ar trebui să asigure desfășurarea normală a procesului.

Doresc însă cei care conduc azi România, și mă gândesc, firește, la liderii partidului de guvernământ, un proces real asupra scandalului F.N.I.? După ușile trântite în nasul celui venit din partea fostei administratoare a fondului și bucuria cu care, probabil, au urmărit avionul care avea să-l ducă peste mări și țări, nu mai am nici o îndoială că nu se dorește acest proces. Pentru că nu se dorește aflarea adevărului, un adevăr care ar spune lumii întregi nu numai unde sunt banii furați de la F.N.I. și cine s-a înfruptat din ei, dar ar arunca în aer, ar pulveriza întreaga caracatiță de tip mafiot ce poartă numele de cod "Sorin Ovidiu Vântu". S-ar afla atunci și de ce reprezintă ea o amenințare pentru siguranța națională și s-ar afla și cine sunt oamenii politici și din serviciile secrete care au lucrat și continuă să lucreze în beneficiul acestei structuri.

Ar fi momentul în care noi, clasa politică, ne-am putea proba, în sfârșit, cinstea, demnitatea și credibilitatea pe care azi nu ne-o recunoaște aproape nimeni.

Ar fi momentul în care România ar dovedi celor care se mai iluzionează asupra bunelor noastre intenții că, într-adevăr, suntem sincer dispuși și pregătiți să luptăm împotriva marii corupții.

În perspectiva acestor deziderate, vă informez că voi transmite doamnei Ioana Maria Vlas și domnului Yoram Sheftel întreaga mea susținere în eforturile pe care le fac pentru rostirea liberă și respectarea adevărului, pentru întronarea reală a legii în România.

Vă mărturisesc că m-aș bucura ca inițiativa mea să fie urmată de cât mai mulți dintre dumneavoastră.

Vă mulțumesc.

 
Adrian Păunescu

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să-mi permiteți să dau cuvântul domnului senator Adrian Păunescu, Grupul parlamentar al P.S.D.

(social-democrat și umanist).

 

Domnul Adrian Păunescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

În calitatea noastră de papagali, cum ne-a definit colegul Radu Alexandru Feldman...

 
 

Domnul Radu Alexandru Feldman (din sală):

N-aș îndrăzni să fac nici un coleg în acest fel. Eu l-am citat pe domnul Adrian Năstase...

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Mă iertați că m-ați întrerupt. Vă rog, stați jos și vedeți-vă de treabă!

Eu am spus că ne-ați făcut papagali pentru că ați spus că Adrian Năstase este ocrotitor de papagali.

 
 

Domnul Radu Alexandru Feldman (din sală):

Eu am citat din ceea ce a declarat domnul Adrian Năstase.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Nu, nu, nu. V-ați oprit din citat. Ați citat și după aceea ați mers mai departe și ați spus: "marele ocrotitor de papagali".

Între noi doi, firește, dumneavoastră sunteți vulturul, iar noi suntem papagalii.

 
 

Domnul Radu Alexandru Feldman (din sală):

Doriți apaluze?

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Da, doresc aplauze pe obrazul cui jignește fără jenă și fără măsură. Astea sunt aplauzele pe care le doresc în clipa de față.

S-a ajuns la situația ca orice ar face Guvernul României să fie considerat greșit și atacat. Dacă accepta o întâlnire cu un avocat care vrea să negocieze într-o situație de șantaj era vinovat. Dacă premierul își declară demnitatea și, în numele nostru, al tuturor, spune:

"Domnule, nu se poate negocia un asemenea fapt", e vinovat. Ba, mai mult, asistăm la un festival al înjurăturilor ordinare la adresa Guvernului, care trebuie să-și facă, între timp, și treaba pentru noi toți.

Nu sunt un lăudător al Guvernului, dar nu se poate ca pentru orice și în orice condiții să aducem ofense Guvernului în funcțiune.

Înțeleg să formulăm critici oricât de aspre, dar eu nu cred că aici este problema negocierii cu un avocat, ci e problema transformării avocatului respectiv într-o statuie vie, avocatul Sheftel.

Nu cred că e cazul să atacăm Poliția în felul în care a fost atacată aici pentru împrejurarea că și-a ținut prețul, demnitatea.

Eu cred că, într-adevăr, este un fapt abominabil, pe de altă parte, că Sorin Ovidiu Vântu nu a sponsorizat un film al lui Radu Alexandru Feldman, la cererea acestuia.

(Râsete.) Este inadmisibil! Este crimă împotriva umanității!

Mai departe de atât nu se poate merge. Și mă alătur tuturor celor care protestează violent împotriva acestui fapt. Că nu și-a dat seama ce face!

Eu am venit să critic niște fapte, nu să apăr și nu să laud, dar pentru că, între timp, lucrurile decurg așa cum decurg... nici nu se mai știe ce e bine și ce e rău.

Am venit să vorbesc împotriva unor abuzuri, abuzuri care se petrec concomitent cu faptele mari pe care încearcă această țară să le facă și să și le asume spre a ieși din mocirlă, spre a ieși din locația la care a fost condamnată geografic și prin tot felul de neputincioși, ani de zile, politic.

Am venit, de exemplu, să critic un fapt care mi se pare inadmisibil. În timp ce noi vorbim, autoritățile din județul Maramureș au trimis forțele de ordine să evacueze un post de televiziune numit "Cinemar" pentru un fapt, într-adevăr, normal. Acest "Cinemar" a criticat autoritățile locale. Să nu se mai întâmple așa ceva, să fie evacuat "Cinemar"-ul, și autoritățile, în afara contractului și împotriva contractului existent, să facă exact ceea ce cred, iar noi să stăm și să facem teorii, și să atacăm acolo unde faptele de presă, de fapt, sunt normale, se petrec așa cum ar trebui să se petreacă și cum oricare dintre noi, aflat în condiția de maximă responsabilitate, le-ar face.

Dar eu cred și afirm de aici, de la tribuna Senatului, că trebuie curmate aceste abuzuri, trebuie curmat abuzul că autoritățile de la Baia Mare, din județul Maramureș, autoritățile județului și ale municipiului trimit jandarmi și polițiști să evacueze niște ziariști care-și fac datoria, criticând. Au greșit? Există legi pentru erori, nu evacuarea, nu șantajul, nu teroare administrativă. Și normalizarea trebuie să se petreacă, aș cere eu, cât de curând.

Să se petreacă azi. Să fie lăsați oamenii să-și vadă de treabă. Ei au un contract cu consiliul județean și îi scoate forța de ordine pentru că așa vrea autoritatea județului!

Un alt abuz pe care-l semnalez și de care am luat cunoștință este acela că în județul Mureș a fost numit un inspector școlar. Și până aici totul este normal.

Acest om, însă, nu se satură de faptul că este inspector-șef al județului, ci își numește și nevasta director de școală. Există oameni tineri, între care doamna Maria Dorina Jurcovan, profesoară titulară de pedagogie la Liceul Pedagogic "Mihai Eminescu" din Târgu-Mureș, care nu suportă abuzurile de acest fel. Această tânără profesoară a criticat situația și apoi a protestat. Din momentul protestului, n-a mai avut trai cu autoritățile învățământului din județul Mureș. A venit vineri, la întâlnirea noastră de la Târgu-Mureș și mi-a spus: "Eu ce fac? Ce vină am eu că am altă părere decât soțul doamnei directoare?" Cei din jurul domnului Someșan îi iau orele, o chinuiesc și vor s-o dea afară. Îi fac inspecții cum nu fac la întreg corpul profesoral și consideră că asta e normal, că inspecțiile fac parte din viața învățământului. Așa este, dar nu în felul în care se petrec lucrurile cu doamna Maria Dorina Jurcovan.

Un alt abuz. Acesta este un abuz la nivel național.

Ministerele care ar fi trebuit să facă toate cele necesare pentru ca indemnizația de merit, votată de cele două Camere ale Parlamentului, și contrasemnată de președintele României, să ajungă la oamenii, la marii artiști, la marii sportivi, la marii oameni de știință, care trăiesc în mizerie, care trăiesc în nemeritată suferință, întârzie punerea în operă a acestei indemnizații de merit. Ba, mai mult decât atât, se fac teorii cum că trebuie întârziată oricât, pentru că nu ar fi bani. Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Ministerul Culturii și Cultelor nu și-au trimis reprezentanții pentru a creiona, măcar în linii mari, normele metodologice fără de care această lege nu își produce efectele.

Sunt inițiatorul legii și protestez cu vehemență și indignare împotriva acestui mod de a trata elita culturală, științifică și sportivă a țării. Așa ceva este de neîngăduit!

Dacă Parlamentul României și președintele României, care a contrasemnat această lege, au considerat că legea aceasta trebuie să existe, eu cred că ea trebuie să își manifeste efectele. Să nu își bată joc nimeni de speranțele și de meritele unor oameni care nu au nici o soluție, care trăiesc în mizerie, o dată cu viața noastră în strălucire. E un drept câștigat al lor, dar nu o favoare pe care dacă vrem le-o facem, dacă nu, nu!

Un abuz la scară istorică este, după părerea mea, și continuarea situației din minerit, împotriva căreia, de câteva zile, se încearcă găsirea de soluții și de rezolvări.

Dar acest abuz se petrece de multă vreme. De multă vreme minerii mor și fapta lor de fiecare zi nu își găsește răsplata. Am văzut, îngrozit, felul cum arăta un miner recuperat mort (și asta părea o fericire că fusese găsit) din locul unde fusese zdrobit.

Nu e timp să ne tot ridicăm în picioare, ci trebuie să găsim un alt fel de reculegere, reculegerea de dinainte de a gândi soluțiile, pentru a le oferi o soluție acelor oameni care, în afara accidentelor despre care vorbim, au și viața de fiecare zi, care e un accident în raport cu soarta. Și trebuie să acționăm. Să căutăm soluții și să le găsim, pentru că întreaga Vale a Jiului este un doliu, de multă vreme este un doliu și, iată, ea nu încetează să fie un doliu.

Ultimul abuz despre care vorbesc azi. La Mediaș, de unde am primit un telefon înainte de a intra în această ședință plenară, diverși abuzivi încearcă un lucru inadmisibil, și anume încearcă să pună, pentru joi sau pentru miercuri, pe ordinea de zi a ședinței Consiliului local municipal, ideea de a crea plăcuțe bilingve, pentru ca orașul Mediaș să se numească și Medgyessy. Sigur că e la modă Medgyessy, dar ca prim-ministru al Ungariei. La Mediaș se discută astfel: .Draghe, dar legea nu interzice!

Dacă nu interzice, înseamnă că putem hotărî astaÒ. Eu pretind ca orașului Budapesta să i se spună... și hai să zicem un nume...

Din sală:

Băilești.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Nu, Năstase. Dacă Medgyessy ajunge nume de oraș în România, numai așa, că vor fi niște excesivi, eu aș propune - în glumă, firește! -, ca să fie ca în trecut, când i s-a zis Clujului și Napoca, să-i spunem Budapestei "Năstase", sau "Budapesta-Năstase-Radu F. Alexandru" și lucrurile se împacă măcar geografic. (Râsete, aplauze.)

 
 

Domnul Radu Alexandru Feldman (din sală):

Domnule președinte, exact cum procedați, de regulă, la dreptul la replică, vă rog să aveți amabilitatea să îmi acordați 30 de secunde.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Bun, aveți un minut.

 
 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Domnule președinte,

Stimate colege și stimați colegi,

Îmi imaginez de aproape 6 ani de zile că tribuna și microfonul Senatului este acel punct din Senatul României în care fiecare dintre noi avem dreptul să ne exprimăm punctele noastre de vedere, cu buna-credință și cu argumentele la care avem acces și cred că, la fel, fiecare dintre noi, suntem datori să ascultăm punctele de vedere cu care ne putem întâlni, în totalitate...

 
 

Domnul Adrian Păunescu (din sală):

Radu, fiecare dintre noi este dator să asculte...

 
 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

...suntem datori să le ascultăm, chiar când ne întâlnim, în totalitate sau, din contră, punctele de vedere care sunt total contradictorii a ceea ce credeam că știm noi.

Nu recunosc sub nici o formă dreptul nici unui coleg să denatureze, nu spun cu rea-credință, cu un exces de patimă și de convingere că este posesorul adevărului, nici ceea ce spun, nici ceea ce gândesc. Mă consider liber în Senatul României să afirm lucruri pe care le consider datoare a fi rostite în fața propriei mele conștiințe și a celor care m-au trimis în Senatul României.

Vă mulțumesc.

 
Mircea Nedelcu

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

Are cuvântul, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul senator Mircea Nedelcu.

 

Domnul Mircea Nedelcu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Miercuri, 15 mai, anul acesta, ora 20,30, la Vulcan, județul Hunedoara, a avut loc o nouă tragedie, la 9 luni de zile după cea de anul trecut când, la 7 august 2001, în urma unei puternice explozii, în subteranul minei din Vulcan, aveau să moară 14 mineri.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Numai o secundă, stimate coleg! Am făcut un apel la dumneavoastră. Vreau să închideți telefoanele mobile. Am să vă notez pe listă. Vă propun la sancționare. E chiar așa de greu? Vă rog să poftiți afară dacă doriți să vorbiți la telefon! E chiar așa de greu? Și fac apel și la colegii mei. Domnule Zanc, ori închideți telefonul ori, dacă nu, duceți-vă în hol și vorbiți acolo. Vă rog foarte mult. Vă rog frumos să înțelegeți că trebuie să ne respectăm reciproc. Închideți telefoanele, că nu se întâmplă nimic 3-4 ore dacă nu vorbiți la telefon.

Aveți cuvântul, domnule senator!

 
 

Domnul Mircea Nedelcu:

Mulțumesc.

Accidentul de săptămâna trecută a lăsat 10 văduve și 18 copii orfani. Au murit 10 tineri mineri. În primele ore au fost scoși trei mineri morți și 4 răniți. Alți 6 mineri aveau să fie scoși după zile de căutări și eforturi depuse de echipele de salvare, căci galeria s-a prăbușit în urma exploziilor repetate. Unul dintre mineri, ultimul, a fost scos în cursul zilei de astăzi.

Vulcanul și întreaga Vale a Jiului se află în doliu.

Oamenii suferă în tăcere, o suferință mocnită, chinuită.

Din loc în loc, câte un miner lasă să îi scape o lacrimă pe obrajii aspriți de munca grea din subteran. Copiii privesc în tăcere coloanele funerare, care nu mai sunt de mult prin aceste locuri un fapt deosebit.

Anul trecut, după tragicul accident, o țară întreagă era îngrozită de drama minerilor din Valea Jiului. Cohorte ministeriale erau revărsate pe aceste meleaguri, pentru a găsi cauzele, vinovații, pentru a identifica soluțiile necesare evitării unor viitoare accidente de o asemenea amploare.

Ministerul de Interne a inițiat o serie de anchete privitoare la firmele-căpușă care trăiesc, bine mersi, pe spatele minerilor. În vreme ce zecile de mii de mineri își riscă, zi de zi, viața pentru o pâine amară, o mână de escroci au devenit miliardari. Au devenit miliardari profitând de corupția care le-a permis să atenteze la securitatea muncii în subteran, la viața minerilor. O vreme lucrurile păreau că se vor clarifica, dar nu a durat mult. Poliția județului Hunedoara afirma, nu demult, că a soluționat doar 6 din cele 14 dosare penale.

Pun în fața dumneavoastră următoarea întrebare: cum și-a respectat Ministerul Industriei și Resurselor obligațiile, potrivit art. 41 cap. 7 din Legea minelor, pentru a fi adoptate măsurile necesare evitării dramelor cutremurătoare de la mina Vulcan? Minerii abia dacă beneficiază de minimul necesar desfășurării activității.

Până și lămpile, tradiționalele lămpi de mineri, au devenit acum un lux. Înregistrăm cazuri când doi, trei mineri lucrează cu o singură lampă. Complexele mecanizate sunt o amintire din regimul dinainte de 1989. Nu vă vine să credeți, dar și lopețile lipsesc, uneori.

Cum să ne mai gândim la sisteme de protecție și securitate a muncii? Din nefericire, cei activi încă nu vă vor spune prea multe, de teama pierderii locului de muncă, pentru că, zic ei, liderii lor de sindicat au bătut palma cu puterea. Nu mai are cine să îi reprezinte. Mai multe putem afla, în schimb, de la acei ortaci care fie sunt șomeri, fie sunt pensionari.

Oricum, nu trebuie să fii miner ca să îți pui o întrebare firească: cum a fost posibil ca o acumulare de gaze, care a produs tragedia din 15 mai anul acesta, să nu fi fost detectată din timp? Sunt multe întrebări cărora Comisia tehnică este datoare să le găsească răspunsul.

Din păcate, nu mulți vom afla adevărul, pentru că domnul ministru Dan Ioan Popescu a decretat deja: "Nimeni nu este vinovat, nimeni nu este pedepsit!"

Doamnelor și domnilor senatori,

Guvernul României a depus mari eforturi pentru rezolvarea problemei mineritului din Valea Jiului, dar toate acestea constau în închideri de mine, în asigurarea unei păci sociale în zonă, în lămurirea minerilor că trebuie să își părăsească locurile de muncă pentru a se duce în alte sectoare, în alte exploatări. Investiții nu s-au făcut încă în minele aflate în exploatare. Cât despre asigurarea unor alternative pentru cei disponibilizați, sunt frumoase programe nerealizate încă.

Nu se poate trece cu vederea faptul că, într-un interval de 9 luni, s-au petrecut două cumplite drame în același loc de muncă, din aceeași cauză. Ministerul Industriei și Resurselor dovedește că nu a făcut ceea ce era necesar pentru evitarea acestor accidente în această perioadă.

Domnul ministru Dan Ion Popescu are datoria de onoare de a-și prezenta demisia. Sunt prea multe familii îndoliate în Vulcan, pentru ca Domnia sa să își poată ascunde neputința conducerii acestui minister.

Joi seara, cu emoție, domnul Adrian Năstase încerca să liniștească familiile celor morți și dispăruți, asigurându-i că peste două săptămâni se va deplasa în Valea Jiului, însoțit de o puternică echipă de miniștri, pentru a găsi soluții. Bietele femei nu se pricepeau la politică. Ele îi cereau domnului Năstase să le dea soții înapoi.

Este interesant, totuși, pentru mine cel puțin, cum de Guvernul României nu cunoaște încă problemele reale din Valea Jiului. De ce, de fiecare dată, după o asemenea dramă, pleacă spre Valea Jiului echipe ministeriale pentru a găsi soluții? Și spun asta pentru că, în timpul campaniei electorale din 2000, liderii P.D.S.R. asigurau hunedorenii că au soluții pentru toate problemele minerilor. Astăzi, la aproape doi ani de guvernare, starea de spirit a minerilor este gravă. Ei își văd amenințate locurile de muncă. Pentru a avea pâine pe masă, coboară în subteran, deși știu că acolo îi pândește moartea, dar nu vor să rămână pe drumuri.

Se pare că cumplita tragedie de la Vulcan îi va lămuri pe mineri că viața este scurtă și vor înțelege că este mai bine să plece spre alte locuri de muncă. Multe mine vor avea această soartă.

Dar oare așa se vor rezolva problemele în Valea Jiului?

În încheiere, vă aduc la cunoștință că Partidul România Mare va contribui la alinarea durerii celor 10 familii îndoliate cu o donație însumând 100 de milioane de lei.

Vă mulțumesc.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 24 aprilie 2019, 19:15
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro