Domnul Ionel Alexandru: Vă mulțumesc, domnule președinte. În data de 13 martie, anul curent, zi într-adevăr cu ghinion, și vom vedea de ce, Guvernul Adrian Năstase a aprobat ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului unor persoane vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii. În realitate, această ordonanță este îndreptată contra unui personaj istoric, decedat acum o jumătate de secol. Este vorba de mareșalul Ion Antonescu. Mai precis, această ordonanță ar purta un titlu mult mai real, și anume Ordonanța de urgență contra lui Ion Antonescu, mai exact, contra statuilor acestui fost conducător al României. S-a ajuns, astfel, la situația cervantesiană în care, dacă eroul acestuia se lupta cu idealurile, adică cu morile de vânt, Guvernul actual se luptă, în prezent, cu statuile istoriei, în loc să se preocupe de dezastrul societății românești la care a contribuit din plin în cei 6 ani de guvernare a partidului pe care îl reprezintă, din cei 12 ani care au trecut de la Revoluția din Decembrie 1989. Acest dezastru se poate compara cu un adevărat genocid contra poporului nostru și a economiei românești. Au avut loc mii de decese din cauza sărăciei, bolilor și malnutriției, numeroase sinucideri, oameni care și-au dat foc ori s-au aruncat înaintea trenului, la care se adaugă milioane de avorturi. În plan economic, producția industrială a scăzut cu 57%, iar cea agricolă cu peste 60%, în unele sectoare, ca zootehnia, scăderea fiind și mai mare. Dar să revenim la ordonanța sus-menționată. Ea se dorește să fie și o formă de luptă, printre altele, contra fascismului din România. Personal, știu că fascismul a decedat în țara noastră nici mai mult, nici mai puțin, decât în timpul - cui credeți? - tocmai a lui Ion Antonescu, mai precis în urma rebeliunii legionare din ianuarie 1941. Mai mult, sunt astăzi numeroase legi și dau câteva exemple: Codul penal, Legea siguranței naționale, Legea informațiilor publice, Legea nr. 312 din 1945 și altele, care interzic fascismul și manifestările sale. Cât despre rasiști sau xenofobi, ei sunt sublimi, dar lipsesc cu desăvârșire, ca să îl parafrazez pe Caragiale. Și acum, să constatăm cum luptă Guvernul Năstase contra fasciștilor, conform acestei ordonanțe. Vom constata, în realitate, că, în loc să îi combată, îi ia, pur și simplu, în brațe, încălcându-și propriile sale hotărâri, așa cum s-a întâmplat în cazul nazistului Nicholaus Schiffer, care, în data de 21 mai, anul curent, a fost parașutat, pur și simplu, în România, de către Statele Unite ale Americii. Mai exact, așa cum s-a scris în presă, a fost deportat în România, ceea ce este și mai rușinos, România fiind pe punctul de a se transforma într-o nouă Caledonie, adică o țară de deșeuri toxice, pentru a fi trimiși naziștii, unii chiar din America. Cum Schiffer și-a pierdut de mult cetățenia română, iar în calitate de membru al trupelor SS și al Partidului Național Socialist era și cetățean german, de ce nu a fost expulzat, atunci, în Germania? În baza căror înțelegeri oculte între guvernele român și american s-a petrecut acest lucru încă nu știm precis, dar sigur știm că Guvernul nostru a încălcat Constituția și legile țării, ca să nu mai vorbim de propria sa ordonanță despre care am vorbit anterior. În consecință, se pare că luptăm contra fascismului, importând toxine naziste de pe alte meridiane. Din aceste motive, cred că în mintea guvernanților noștri este, dacă nu "un mic holocaust", cel puțin o mare harababură. Cât privește holocaustul propriu-zis, ministrul Răzvan Theodorescu are o părere personală sintetizată astfel: "În România nu a fost holocaust, dar România a participat la holocaust". Dacă se referă la "holocaustul" câinilor vagabonzi, sacrificați printr-o altă ordonanță recentă a Guvernului din care face parte, îi dăm dreptate, dacă nu, îi recomandăm să mai cerceteze și alte documente, nu să culpabilizeze un popor din care, în același timp, se laudă că face și el parte. Vă mulțumesc pentru atenție.
|