Emil Crișan
Emil Crișan
Sittings of the Chamber of Deputies of June 25, 2002
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.113/05-07-2002

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2012-present
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast
Video in format Real MediaLive broadcast
format Real Media
Last meetings
Video in format Real Media27-06-2016
Video archive:2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2002 > 25-06-2002 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of June 25, 2002

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.14 Emil Crișan - declarație intitulată "Cugir, 1989, revoluție și crimă";

Domnul Corneliu Ciontu:

................................................

Dau cuvântul domnului deputat Emil Crișan și va urma domnul deputat Emil Rădulescu.

Domnul Emil Crișan:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Cugir, 1989, revoluție și crimă".

Numesc declarația mea politică de astăzi astfel deoarece ziua de 21 decembrie 1989 a adus în orașul Cugir din județul Alba, pe lângă libertatea de acțiune și exprimare, concepte specifice noii democrații, care se instala în România la acea dată, și ororile unor crime.

Studenta în drept, Pop Ioana Valentina, din Cugir, acum în vârstă de 20 de ani, avea pe atunci doar 7 anișori, iar evenimentele din decembrie 1989 aveau să-i lase marcată pentru tot restul vieții amintirea macabră a despărțirii de ce avea mai drag pe lume un copil: tatăl său.

În data de 21 decembrie 1989, muncitorii de la Secția sculărie a I.M.Cugir au ieșit în stradă scandând lozinci anticeaușiste și de adeziune la revendicările demonstranților de la Timișoara. Până în jurul orelor 16, au manifestat pe străzi relativ pașnic, după care, lăsându-se întunericul, li s-au alăturat mai mulți huligani aflați în stare de ebrietate, care au început să devasteze magazine, de unde s-au sustras băuturi alcoolice și alimente.

În jurul orelor 17, un grup numeros de elemente turbulente au pornit spre sediul Miliției orășenești îndemnați de voci care spuneau: "Mergem la miliție să eliberăm arestații". Deși cadrele de miliție au precizat că în arest nu există nici o persoană, unele elemente turbulente au început să arunce cu pietre și sticle incendiare, au tăiat legăturile telefonice și au dat foc clădirii și mașinilor care se aflau parcate în apropiere.

Încercările de dialog au fost de prisos, acțiunile de distrugere amplificându-se, fapt pentru care asediații, după ce incendiul a cuprins etajul întâi, au tras focuri de avertisment, după care au început să sară de la diferite etaje pentru a se salva. În aceste condiții, au sărit din clădire, cu îmbrăcămintea cuprinsă de flăcări, și căpitanul Pop Valentin, comandant al unității, și subofițerul Staicu Ilie.

A fost conform celor menționate în cartea "Pledoarie pentru istorie" a profesorului Glofimir Alexandrescu, o nefericire pentru ei și pentru ceea ce avea să urmeze, întinând pentru totdeauna imaginea unui oraș altminteri cunoscut pentru cetățenii săi muncitori și pașnici.

Prinși de un grup de atacatori vizibil excitați de băutură și cuprinși de o furie ucigașă, cei doi au fost supuși unei ploi de lovituri de cuțit și topor, care le-au transformat curând trupurile într-o masă de carne și oase, din care sufletele îngrozite încercau, într-un ultim efort de eliberare, să-și ia zborul. Apoi, stropiți cu benzină, cei doi au fost transformați în făclii grotești și spectacolul acesta a continuat, victimelor fiindu-le tăiat urechile, nasul și organele genitale, gurile fiindu-le umplute cu mizerii de niște minți bolnave de turbare și ură.

Urmărirea penală împotriva celor patru criminali care au săvârșit astfel de orori, și anume: Sivera Dumitru, Carica Achim Gheorghe, Mihu Aurel și Muntean Petru, a început abia după 10 ani, în 1989, fiind găsiți vinovați și condamnați, dar se află și astăzi în libertate, așteptând rezultatul recursului pe care l-au înaintat la sentința dată pe data de 30 octombrie 2000. Vor mai rămâne încă zece ani sau poate definitiv în libertate, iar cei doi asasinați nu au fost nici măcar declarați martiri ai Revoluției din 1989, astfel încât familiile lor să poată beneficia de facilitățile Legii 42/1990?

Ioana Valentina Pop a ales facultatea de drept pentru a ajunge să descopere tainele justiției, care justiție, în cazul tatălui său, nu a existat niciodată și, de fapt, nu există nici acum.

Președinția României, Guvernul și Ministerul Justiției au obligația de a respecta valorile democrației făcând lumină în cazul de la Cugir, căci dacă există o limită până și în rău și o măsură a degradării până și în moarte, să recunoaștem că la Cugir, în 21 decembrie 1989, aceste praguri au fost trecute.

Vă mulțumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania tuesday, 28 june 2016, 1:05
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro