Attila Verestóy
Attila Verestóy
Ședința Senatului din 17 iunie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.106/27-06-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
10-12-2018
05-12-2018
28-11-2018 (comună)
Arhiva video:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 17-06-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 17 iunie 2002

2. Declarații politice rostite de senatorii:
  2.4 Verestoy Attila

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Din partea Grupului parlamentar U.D.M.R. are cuvântul domnul senator Verestoy Attila.

Vă rog foarte mult, fac apel, încă o dată, la dumneavoastră să închideți telefoanele mobile!

Vă rog! Aveți cuvântul!

Domnul Verest.y Attila:

Mulțumesc, domnule președinte.

Sigur că se așteaptă un răspuns din partea U.D.M.R.-ului, din partea mea, probabil, s-ar aștepta un răspuns și din partea domnului primar, cu care eu am avut ocazia să discut de câteva ori, dar, dincolo de răspunsurile pe care le voi formula și pe care le putem da, se impune o întrebare simplă, elementară, după mine, chiar bine venită.

De ce atâta supărare? Și caut răspuns la această întrebare. Probabil că vom și găsi răspuns, dacă căutăm împreună. (Discuții, comentarii în sală.)

De la bun început aș preciza că nu aș vrea să îl rog pe domnul președinte să vă roage să mă lăsați să continuu ceea ce am început să spun.

Se spune foarte clar, așa este, "diavolul se ascunde în detalii". Este suficient să omiți câteva detalii, să pui anumite elemente în alt loc decât unde își au locul firesc și se nasc monștrii.

Se naște monstrul unui primar care smulge drapelul național și nu știu ce face, pentru că răni nu a avut pe cap, deci nu era justificat să facă asemenea gesturi.

Se naște imaginea unei primării unde flutură, probabil, alte steaguri decât cel național, iar dumneavoastră stați aici și îl credeți și vă și indignați, pe bună dreptate, pentru că dacă așa ar fi, atunci, indignarea ar fi reală și cu suport, numai că, situația stă un pic altfel. Nu spun că este în roz. Situațiile în care intervin în dispută elemente de simbol național nu sunt benefice nimănui. Nici unei părți, nici celeilalte, dar situația este diferită.

Conform legii, pe primării și pe edificii, în România, se arborează steagul național. Este și acum acolo.

Domnul primar nu este chiar atât de tâmpit să comită un act care, într-adevăr, atrage nu numai oprobiul domnilor senatori antevorbitori sau celor care vor mai vorbi despre acest subiect, ci atrage justă pedeapsă din partea legii. Steagul este acolo, domnii mei! Nu s-a rupt, nu s-a smuls. Este vorba despre altceva.

Legea s-a respectat, numai că a respecta legea și a conviețui nu sunt totdeauna lucruri care se și suprapun și se și îmbină, pentru că o scurtă istorie sună în modul următor: exista o placă bilingvă pe prefectură care s-a spus că nu se impune a fi pusă, a fost și scoasă de acolo, pentru că, conform legii, placa nu trebuia să fie așezată acolo. După lungi discuții, am ajuns la concluzia că se impune o reglementare în acest sens și se va repune placa.

Domnul primar, care nu s-a consultat cu nimeni, și s-a simțit, probabil, ofensat de această interpretare îngustă, în primul caz, al plăcuței, a domnului prefect, a spus următorul lucru: din două în două luni de zile se schimbă un steag care este deasupra primăriei, deci nu unde scrie legea că trebuie pus steagul, și atunci, nu o să-l mai înlocuim, pentru că nu scrie în lege.

Domnii mei,

Eu vă spun următorul lucru: a scrie în lege și a face, într-adevăr, în așa fel încât comunitățile, nu minoritatemajoritate, eu zic comunitățile, să aibă bucuria de a trăi împreună și să se bucure și de simbolurile celuilalt nu este suficientă legea. Mai trebuie altceva. Mai trebuie un pic de înțelegere, dintr-o parte și din partea cealaltă.

Eu cred că greșelile sunt făcute și din partea prefectului, care a refuzat să repună placa, și din partea primarului, care a spus că dacă vreți să interpretați legea "stricto senso", cum scrie textul, atunci putem să o aplicăm .și noi".

Acest tăvălug, dacă îl alimentăm, nu duce la nimic bun, de nici o parte. De aceea eu sunt convins că soluția este imediată și dincolo de ceea ce scrie sau impune legea. Imediată, pentru că placa care a fost poate fi pusă înapoi, pentru că steagul care este acum este pe cale de a fi reînnoit, pentru că au trecut cele două luni, poate fi pus și acolo unde nu impune legea, dar impune obiceiul, impune bunul-simț și impune rațiunea noastră de a fi în această țară acasă.

Eu cred că aceste lucruri trebuie rezolvate cu mult bun-simț, multă empatie, multă înțelegere și cu extrem de multă toleranță aplicată.

Nu am utilizat și nu voi utiliza cuvinte de genul "ticălos", "terorist" sau "a scuipat mama națiune sau țară" și nu voi pleda niciodată că anumite drepturi au fost câștigate "cu sânge".

Eu sunt convins că steagul național are tot respectul din partea oricărui cetățean, oricărei comunități din această țară, nu cred că este bine, și cred că este condamnabil, dacă se transformă într-un element al unei dispute politice sau de orice gen.

Domnul Adrian Păunescu (din sală):

Cine a transformat-o în element de dispută?!

Domnul Verest.y Attila:

Dacă m-ați urmărit, este bine. Dacă nu, particular vă voi spune, încă o dată, multe detalii privind această situație. (Discuții, comentarii în sală.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi...

Domnul Verestoy Attila:

Domnule președinte,

Vă rog să atrageți atenția, mai ales acum, părții care s-a simțit foarte bine acum câteva minute, să încerce să se simtă bine și acum.

Din sală:

E greu!

Domnul Verestoy Attila:

Știu că este greu, dar noi nu am comentat și nu am protestat la nici o formulare expusă sau spusă mai devreme.

Dincolo de aprecierea unui coleg sau altul, există, într-adevăr, o colaborare între două formațiuni politice, care nu este o colaborare care s-ar rezuma la cele câteva sute de metri pătrați ai unei primării sau la dimensiunea unui consiliu sau al unui sat sau al unui oraș sau al zilei de astăzi. Este o colaborare care este apreciată nu în sala aceasta, și nu numai de noi, la cea mai mare cotă, ci peste tot în lume.

În momentul de față mai avem câteva luni de zile până la un eveniment pe care-l așteptăm și în care ne-am pus speranță - invitarea României la Praga la structurile N.A.T.O.

Din sală:

Pentru asta dăm steagul jos?! Ăsta este șantaj!

Domnul Verestoy Attila:

Eu vă atrag atenția că în aceste luni de zile ne putem aștepta la multe lucruri, și bune, dar și rele, pentru că sunt forțe care sunt interesate ca lucrurile să meargă înainte, și sunt unii care sunt profund interesați ca lucrurile să se rupă, să nu meargă bine.

Eu sunt convins că cine a ascultat și cine, cu mult calm și cu multă limpezime, pune lucrurile în ordinea firească, așa cum s-au întâmplat ele, sunt de acord că și soluția există tot în sensul acesta.

Încă o dată precizez și sunt convins că nici nu vom proceda așa, niciodată, să transformăm simboluri naționale în argumente de dispută politică sau de orice alt gen, iar aceste lucruri pe care vi le-am arătat, de care v-am vorbit se vor corecta și se pot corecta din ambele părți.

Vă mulțumesc. (Aplauze, comentarii.)

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 11 decembrie 2018, 2:00
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro