Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of September 24, 2002
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
12-12-2018 (joint)
12-12-2018
10-12-2018
05-12-2018
28-11-2018 (joint)
Video archive:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2002 > 24-09-2002 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of September 24, 2002

  1. Intervenții ale domnilor deputați:  

 

Ședința a început la ora 8,35.

Lucrările au fost conduse de domnul Ovidiu Cameliu Petrescu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnul Nicolae Leonăchescu, secretar.

 
 

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Începem ședința de astăzi, destinată intervențiilor politice.

 
Damian Brudașca - declarație intitulată Cluj-Napoca sub teroarea PSD;

Primul înscris la cuvânt este domnul Damian Brudașca. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Damian Brudașca:

Bună dimineața!

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Cluj-Napoca sub teroare PSD"

După cum se știe, electoratul român din Transilvania a manifestat o justificată reținere față de oferta electorală a PSD, neavând încredere nici în capacitatea managerială a reprezentanților acestuia, nici în probitatea lor morală, nici în seriozitatea promisiunilor făcute. O respingere masivă a candidaților PSD s-a constatat, de-a lungul anilor, la toate alegerile din municipiul Cluj-Napoca. Candidații la Primăria capitalei de suflet a Ardealului au înregistrat, de fiecare dată, rezultate mai mult decât mediocre. Nici numărul consilierilor municipali sau județeni PSD nu dovedește o schimbare radicală de atitudine din partea electoratului. După alegerile din 2000, PSD, prin manevre de culise și alte aranjamente și coaliții odioase, a reușit, totuși, să-și impună politica de subminare a democrației și statului de drept.

Drept răzbunare pentru rezultatele modeste ale candidatului PSD, iar, ulterior, și datorită dezvăluirii abuzurilor, ilegalităților, furturilor sistematice și intereselor de tip mafiot ale liderilor locali ai PSD, acest partid a trecut la sancționarea și izolarea fățișă a administrației publice locale. Din surse interne ale PSD, am aflat că lideri ai acestui partid, atât de la nivel local, cât și central, au decis să sacrifice populația municipiului și județului Cluj drept răzbunare pentru acel Nu categoric exprimat cu prilejul alegerilor locale, parlamentare și prezidențiale.

Pentru a nu fi acuzați de afirmații gratuite, ilustrăm cele de mai sus cu câteva situații concrete privind obiective social-economice de pe raza municipiului Cluj-Napoca, care nu se pot finaliza datorită obstrucțiilor categorice ale Guvernului sau consiliului județean. Astfel:

1) Prin Hotărârea de Guvern nr. 367/1995, s-a aprobat suma de circa 25 de miliarde de lei pentru realizarea a 336 apartamente pentru tineret în 6 blocuri de locuințe. Din anul 2000, după preluarea puterii de actualul Guvern PSD-UDMR, au fost virate sume cu mult inferioare celor stabilite, fapt ce are ca rezultat prelungirea nejustificată a termenelor de punere în funcțiune a acestor blocuri. Prin numeroase adrese, ca și prin întrebări și interpelări adresate MLPTL și Consiliului județean Cluj, s-a adus la cunoștința acestora situația derulării lucrărilor și s-au prezentat solicitări privind necesarul de fonduri pentru finalizarea lucrărilor. Atât intervențiile administrației municipale cât și cele parlamentare au rămas fără absolut nici un rezultat. De ce? Pentru că, potrivit Programului PSD, se impunea compromiterea primarului Gheorghe Funar și, implicit, a Opoziției.

2) Municipiul Cluj-Napoca este tranzitat, pe o distanță totală de 21,1 km, de rețeaua de drumuri naționale. La acestea se mai adaugă 15,5 km drumuri județene, respectiv 25,26 km drumuri comunale. În perioada 1997-2001, Primăria a solicitat de la Fondul Național pentru Drumuri suma de 184, 6 miliarde de lei pentru lucrări de reparații și amenajări, din care s-au aprobat mai puțin de 10%, respectiv 15,6 miliarde lei. Pentru 2002, s-a întocmit și depus la AND București programul în valoare de 68,9 miliarde lei, reprezentînd necesarul realizării unor obiective de maximă importanță pentru municipiul Cluj-Napoca. Din această sumă, până la această dată, nu s-a acordat nici un leu.

De ani de zile, municipalitatea clujeană a atenționat organele județene și centrale asupra necesității realizării unei șosele de centură, care să ocolească municipiul Cluj-Napoca. Ca argument major, au fost subliniate pierderile materiale, în valoare de peste 50 de miliarde de lei, cei 16 morți și peste 50 de răniți, ca urmare a accidentelor care au avut loc. în perioada 1997-2001, între altele, Primăria municipiului Cluj-Napoca a propus Consiliului județean Cluj realizarea unui parteneriat care să se ocupe de proiectarea și executarea efectivă a lucrărilor.

În repetate rânduri, s-a solicitat sprijin la MLPTL, Agenția de Dezvoltare Nord-Vest, precum și la Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Integrării Europene și la alți factori de la nivel central. Personal, am adresat întrebări și interpelări inclusiv primului ministru, dar, ca și în celelalte situații, rezultatul a fost nul. Autoritățile PSD-UDMR au considerat că sunt mult mai importante satele Hoghiz, Măieruș sau orașul Rupea, din județul Brașov, unde sunt în curs de finalizare centuri de ocolire, și au rămas indiferente față de municipiul Cluj-Napoca.

Motivul este mai mult decât evident: sancționarea primarului Gheorghe Funar pentru cel de al treilea mandat în funcția de primar. Dar uită reprezentanții actualei puteri că, procedând astfel, devin implicit vinovați de toate accidentele care vor avea loc pe șoseaua morții de la Feleac.

3) Un alt proiect de maximă urgență și necesitate pentru municipiul Cluj-Napoca îl reprezintă rampa ecologică. Primăria municipiului Cluj-Napoca a făcut eforturi meritorii în această privință și a depus toată documentația necesară obținerii unui sprijin financiar din fondurile Uniunii Europene, pentru Programul ISPA. Consiliul județean Cluj, sfidând toate demersurile și cheltuielile făcute de la bugetul local în această direcție, a boicotat sistematic proiectul, compromițând un obiectiv de maximă importanță pentru mediul ambiant din muncipiu. Dând curs unor interese financiare ale baronilor PSD, consiliul județean a promovat o altă soluție, respectiv, tehnologia POWERPACK și a achiziționat, printr-o licitație trucată, utilaje costisitoare și inutile.

4) Dovada relei credințe a actualei puteri față de municipiul Cluj-Napoca reiese și în privința construirii, prin ANL, de locuințe sociale. Până în prezent, prin hotărârea consiliului local, au fost atribuite și predate ANL circa 10 mii metri pătrați. Reprezentanți ai MLPTL, exprimând punctul oficial de vedere al Puterii, au declarat, chiar în această lună, că vor construi astfel de locuințe oriunde în municipiile și orașele județului Cluj, numai la Cluj-Napoca nu.

5) Ultima dovadă a măsurilor de izolare și sancționare a muncipiului Cluj-Napoca o constituie Hotărârea de Guvern nr. 969 din 5 septembrie a.c. privind atestarea domeniului public al județului Cluj, cu excepția municipiului Cluj-Napoca. așa cum am arătat chiar de la această tribună, municipalitatea clujeană a luat toate măsurile legale, în termenele prevăzute, în vederea inventarierii domeniului public, iar din inițiativa primarului s-a prezentat, în 15 ședințe ale consiliului local, un proiect de hotărâre privind atestarea lui. La comandă politică și pentru boicotarea intereselor cetățenilor, consilierii PSD și aliații acestora au respins de fiecare dată acel proiect.

Recenta hotărâre de Guvern ilustrează disperarea actualei puteri că nu a găsit forme legale pentru îndepărtarea primarului "indezirabil" și preluarea puterii în acest municipiu. Însuși primul ministru Adrian Năstase s-a pretat la minciuni în acest sens. Motivul unor asemenea demersuri de pedepsire a clujenilor îl constituie votul acordat lui Gheorghe Funar.

Actuala putere, aflată în cădere liberă în opțiunile electoratului român, încearcă să deturneze atenția de la realitățile dramatice ale țării, creând vinovății artificiale, pe care le pun în cârca adversarilor politici. Avem credința că, și de această dată, PSD și-a făcut calcule greșite, iar populația, având în vedere rezultatele dezastruoase ale guvernării, va constata că singurul vinovat de cele întâmplate nu este Gheorghe Funar, care s-a dovedit a fi unul dintre cei mai competenți primari ai României post-decembriste, ci tocmai monstruoasa coaliție PSD-UDMR, disperată că nu a reușit să acapareze întreaga administrație publică, pentru a implementa cu mai multă ușurință programul de restaurație neo-comunistă. Mulțumesc.

 
 

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Stimați colegi,

Înainte de a da cuvântul următorului vorbitor, vă readuc aminte că, în conformitate cu prevederile regulamentului, luările de cuvânt sunt de 3 minute. În Parlamentele occidentale, pe care tot timpul le evocăm, când se depășește timpul, se întrerupe vorbitorul.

N-am să fac lucrul acesta, ca să nu considerați că, într-un fel, limitez dreptul Opoziției de a se exprima. Dar, prin faptul că dumneavoastră nu respectați această regulă, practic, nu respectați dreptul colegilor dumneavoastră de a se exprima și de a lua cuvântul, pentru că majoritatea zdrobitoare a acestor intervenții, ca și la interpelări și la întrebări, aparțin colegilor dumneavoastră de partid și colegilor de Opoziție.

Eu, la 9,20, așa cum scrie în program, am închis. Dacă vorbesc numai doi sau trei, eu nu am nici o vină! Vă rog să dăm dovadă de capacitate de a ne exprima sintetic, se pot spune lucruri foarte importante în 3 minute și vă reamintesc că 3 minute înseamnă o pagină A4, nici un rând mai mult, indiferent cât de repede ar citi cineva!

 
Napoleon Pop - o analiză a cauzelor corupției instituționale;

Să continuăm cu cineva de la alt partid. Domnul deputat Napoleon Pop.

 

Domnul Napoleon Pop:

Domnule președinte,

O să-mi scurtez intervenția, dar o să rog, totuși, secretariatul să o rețină în întregime. Aș vrea să vorbesc, stimați colegi, despre cauzele corupției instituționale.

Este de notorietate, deja, faptul că, atât în problemele ce sunt semnalate de către diverse organisme europene și internaționale, atunci când analizează situația din România, cât și în topul celor mai importante nereguli pe care le identifică cetățenii României în diferite sondaje de opinie, un loc fruntaș este ocupat de fenomenul corupției. Deși a atins cote alarmante, actualii guvernanți par a fi preocupați doar aparent de găsirea unor soluții, întrucât sunt prinși în formularea unor strategii de imagine, ca și când acestea ar duce la înlăturarea cauzelor corupției.

Imaginea nu este decât reflectarea a ceea ce se află în fața unei oglinzi, iar oglinda în sine nu poate minți. Ca urmare, trebuie să distingem între eventualii exponenți ai corupției, care vor să-și îmbunătățească imaginea în fața unei oglinzi, și comportamentul acestora, conform proverbului: "Lupul își schimbă părul, dar năravul nu!"

Cauze instituționale ale corupției le găsim în structura și funcționarea instituțiilor statului. Este curios că, deși asistăm la o tendință evidentă de descentralizare pe termen mediu, ceea ce este un lucru bun, asistăm însă și la presiuni de concentrare și centralizare a deciziei, care încalcă principiul separației între cei care stabilesc regulile de joc și cei care le joacă, iar acest lucru se întâmplă practic în cazul aceleiași puteri în stat.

Dacă luăm în considerație puterea executivă, observăm că, după 10 ani de așa-zise reforme instituționale și administrative, în prezent, marea majoritate a ministerelor a devenit ceea ce erau și în socialism: veritabili agenți economici sau adevărate companii naționale.

În comparație cu anul 1992, în anul 2002, privind actele normative care reglementează organizarea și funcționarea ministerelor, constatăm că în subordinea, în coordonarea și sub autoritatea acestora sunt trecute liste întregi de societăți comerciale, companii naționale, regii autonome, agenții etc., cu finanțare încrucișată de la buget și extrabugetară și patronând achiziții, importuri, distribuție, producție, servicii de o anvergură pe măsura a ceea ce înseamnă comenzi de stat.

Reamintesc faptul că listele respective au crescut în prezent de trei-cinci ori ca număr de poziții, față de anul 1992, din motive care nu au nimic comun cu reformele instituționale, descentralizarea și privatizarea. Dacă avem în vedere faptul că ministerele, ca autorități de reglementare și control, au toate deschise ghișee pentru tot felul de avizări, ca ordonatori de credite, au de făcut și acțiuni economice și cheltuieli de capital cu finanațare de la buget, avem deschise practic toate căile posibile pentru corupția instituționalizată.

Ca parlamentari în opoziție, ne dorim ca programul anticorupție să înceapă să dea rezultate, nu neapărat și numai pentru intrarea României în NATO, ci pentru interesul general al acestei țări. Partidului de guvernământ îi revine această sarcină, prin atacarea cauzelor corupției instituționalizate.

În opinia noastră, invităm Guvernul Năstase să aibă în vedere următoarele, dacă dorește ca și alte forțe politice să-l sprijine în acest demers major:

a) Limitarea drastică a atribuțiilor ministerelor la funcția de reglementare, validată, după caz, de Parlament, și de autoritate administrativă a eventualelor structuri în subordonare, cu accent pe performanță.

b) Participațiunile statului în toate domeniile: industrial, agricol, de transporturi etc., să fie exclusiv de competența APAPS, pentru limitarea generală a ingerinței statului în economie, iar aceasta să fie redusă la un singur control specializat și cu rezultate benefice pentru stat, dar și pentru întreaga economie.

c) Ministerele care și-au reintrodus în curtea proprie societăți comerciale și companii naționale sub motivul accelerării privatizării să treacă la îndeplinirea de urgență a procesului de privatizare.

d) Guvernul să regândească și să simplifice apartenența unor hoteluri, baze de agrement și sportive, spitale, societăți comerciale de producție și de asigurare a unor servicii proprii către proprii lor salariați sau sub pretextul obțineri unor venituri extrabugetare, întrucât toate acestea creează efecte negative printre cele mai perverse, cum sunt: clivaj social, tratament preferențial, lipsă de transparență, circuite închise exclusive etc.

e) Să se treacă la o corectă aplicare a noii legislații privind finanțele publice centrale și locale, prin trasferarea realizării acțiunilor economice de la ministere direct la autoritățile locale, iar cea mai mare parte a alocațiilor bugetare, exceptând cheltuielile de personal și cu întreținerea sediilor proprii ale ministerelor, să se facă prin programe, cu o bună monitorizare a termenelor și, mai ales, a performanțelor.

Vă mulțumesc pentru atenție.

(Conținutul intervenției a fost consemnat în întregime, conform textului depus la secretariatul tehnic.)

 
Becsek Garda Dezideriu Coloman - despre un ciudat proces de naționalizare;

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul domnul Becsek-Garda Dezideriu.

 

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați.

Dacă mi-ar fi spus cineva că, în loc de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor cu vegetație forestieră va avea loc a doua naționalizare, în anul 2000-2002, n-aș fi crezut! Paradoxul, însă, s-a întâmplat cu mine, cu unul dintre inițiatorii legii de retrocedare.

Ce s-a întâmplat, de fapt? Care sunt antecedentele? Consiliul popular din Aiud, prin Decizia nr. 115/1959, a naționalizat terenurile agricole și viile aparținând tatălui meu. Atitudinea incorectă față de familia noastră, din partea comisiei locale și județene de fond funciar, nu s-a schimbat nici la începutul anilor ’90.

Astfel, am fost nevoit să apelez la forurile judecătorești, pentru drepturile mele, oferite de Legea nr. 18/1991. Prin Sentința civilă nr. 7738/1992, mi s-a stabilit dreptul de proprietate privată asupra unui teren de 8,31 ha, constând din arabil și vie.

Ca acționar, între anii 1993-2001, m-am bucurat de drepturile mele, dar am depus cererea, conform Legii nr. 169/1997 și Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, conform legii.

Săptămâna trecută, am observat cu uimire că eu și verișorul meu am fost deposedați de 5 ha, teren care a trecut din nou în proprietatea statului român, sub administrarea Societăți comerciale Transilvania Aiud S.A.

Cum s-a putut întâmpla un asemenea abuz, de fapt, o naționalizare fățișă, într-o țară democratică? Cu ajutorul judecătoriei și al primăriei din Aiud.

În anul 2000, Societatea Transilvania S.A. Aiud, prin directorul său Maier Aurel, a dat în judecată Consiliul local Aiud. Dar, mai bine, aș cita din textul sentinței: "La apelul nominal făcut în cauză, nu s-au prezentat părțile. Procedura este îndeplinită".

Dar de ce n-am fost invitați noi, proprietarii tabulari prin carte funciară la acest proces? De ce am aflat despre această sentință publică din 21 decembrie 2000 în toamna anului 2002? De ce s-a umblat și la cărțile funciare?

Nici acum n-am fi aflat despre acest proces de naționalizare, dacă nu ne-am fi prezentat la Aiud pentru partea noastră de grâu, la care aveam dreptul. Însă eram serviți numai parțial, pentru că la Ferma zootehncă Aiud s-a afirmat că ei, pentru terenul care era proprietatea noastră tabulară, plătesc drept chirie echivalentul a 10 kg grâu arie, în valoare totală de 17.370.000 de lei.

În consecință, Societatea Transilvania Aiud S.A., ca reprezentant al statului român, închiriază Fermei agrozootehnice Aiud terenul agricol, care este tot fermă de stat, de fapt, fosta proprietate a noastră, de care ne-au deposedat instituțiile statului român, într-un moment când România se laudă țărilor occidentale despre retrocedarea bunurilor abuziv confiscate.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Ștefan Zgonea - concluziile unui atac la adresa politicilor PSD;

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Ștefan Zgonea. Poftiți.

 

Domnul Ștefan Zgonea:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Domnilor parlamentari,

Stimată doamnă,

Dați-mi voie să vă citesc declarația politică de astăzi a subsemnatului.

"O faptă bună nu rămâne niciodată pedepsită", așa ar putea fi intitulate mai toate discursurile pe care Opoziția noastră le face. Orice acțiune a Partidului Social Democrat este criticată în mod neconstructiv, neoferindu-se nici un fel de alternativă.

Să luăm, de exemplu, proiectul guvernamental "Cornul și laptele". Ignorând toate părțile bune ale acestui proiect, domnul senator Pană constată incorectitudinea licitațiilor făcute pentru achiziționarea produselor, însă nu știe că acest tip de licitație are cel mai înalt grad de transparență, din toate tipurile de licitații, în unele județe, câștigând chiar firme patronate de membrii marcanți ai Opozției.

Poate că ar trebui totuși să amintim că prin tranzacții pe piața de capital domnul senator Pană a falimentat Bursa de la Constanța.

Domnul senator nu analizează în profunzime măsurile luate de Guvernul Năstase, implicațiile pe care acestea le au, sunt deosebit de importante. "Laptele și cornul" reprezintă un pas înainte pentru sprijinirea zootehniei, pe care unii colegi, care au guvernat în anii 1997-2000, au falimentat-o, dar și pentru panificație.

Ce au făcut dumnealor ca măsură de susținere a agriculturii? Cupoane vândute la buget pentru câteva zeci de mii de lei! Ei n-au știut să gestioneze banul public, unica lor grijă fiind aceea față de propriul buzunar, buzunar, care, din păcate, nu mai poate fi îngroșat din banul public.

Ce au oferit dumnealor pentru sprijinul învățământului? Manuale alternative ale clientelei politice și licitații pentru mobilier școlar, care, astăzi, se casează!

Ce oferim noi? Investiții de milioane de dolari pentru reabilitarea școlilor și îmbunătățirea condițiilor de învățământ! Poate că este mult, poate că este puțin...

Concluziile sunt următoarele: Partidul Social Democrat a creat măsuri care să asigure profunde implicații sociale pe termen lung, care se extind și în alte domenii. Dacă domnul senator Pană nu înțelege importanța acestor politici publice cu caracter social pentru pregătirea generației viitoare, îi recomandăm să se documenteze la cursurile organizate de SNSPA.

Nu-mi rămâne decât să-i sugerez domnului senator să fie atent, în banca domniei sale, și să încerce să învețe lecția de guvernare pe care i-o predă PSD-ul. Și poate că voi propune adoptarea unui act normativ în vederea extinderii acțiunii "Cornul și laptele" și la o parte din aleșii noștri. Vă mulțumesc.

 
Ștefan Baban - declarație cu titlul: Criza grâului se repetă și în acest an;

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Ștefan Baban.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Criza grâului se repetă și în acest an! Creată artificial și în mod constant de către importatori și intermediari, inevitabila "criză a grâului" își va face apariția și anul acesta. Producția de grâu, de peste 5 milioane de tone, anunțată de oficialități la începutul campaniei de recoltare, s-a dovedit a fi un vis frumos, obținându-se în final doar ceva peste 4 milioane de tone, cantitate considerată satisfăcătoare, în opinia autorităților.

Problema reală nu a fost niciodată cantitatea recoltată, România obținând întotdeauna o producție de peste 4 milioane de tone de grâu. Mai mult, excedentul de ofertă de pe piață poate fi considerat un potențial motiv de declanșare a unei eventuale crize.

De ce fac aceste afirmații? Simplu: pentru că an de an, din cauza cantităților mari de grâu existente în gospodăriile țărănești, prețul materiei prime pentru industria de morărit și panificație devine derizoriu, astfel încât, cu banii primiți, producătorii nu pot nici măcar să-și acopere cheltuielile efectuate pentru a obține această recoltă, astfel că, an de an, istoria se repetă.

Iar anul acesta nu face excepție: în depozitele proprietate a producătorilor individuali există grâu, pe care aceștia nu mai sunt dispuși să-l vândă la un preț de nimic, chiar dacă este stabilit prin intermediul tranzacțiilor bursiere. La această problemă, nerezolvată de reprezentanții Ministerului Agriculturii, Apelor și Pădurilor, care, în treacăt fie spus, nu au nici un interes, se adaugă și calitatea slabă a recoltei autohtone. Deși oficialitățile declară că peste 60% din producția de grâu de anul acesta îndeplinește criteriile de calitate, reprezentanții patronatului din industria de morărit și panificație nu sunt deloc mulțumiți de calitatea grâului românesc.

În aceste condiții, singura soluție de a rezista pe piață din punct de vedere calitativ o reprezintă importurile masive de grâu, nefundamentate economic, care au adus în anii precedenți câștiguri fabuloase importatorilor și, implicit, intermediarilor, toate în defavoarea producătorilor autohtoni. Un singur exemplu consider că este edificator: deși în anul 2001 producția de grâu a fost de cinci ori mai mare decât necesarul de consum, iar prețul de achiziționare stabilit de autorități a fost derizoriu, morarii au apelat la importuri masive, ceea ce a făcut ca țara noastră să fie percepută ca un stat din lumea a treia, care nu este capabil să asigure din resurse proprii necesarul alimentar populației indigene.

Singura autoritate ce poate sparge acest cerc vicios format între producători, prelucrători și importatori este ministerul de resort, dar care, în acest moment, este mult mai ocupat cu explicații, adrese și scrisorele adresate Ministerului de Justiție, cu planificări, prognoze și calcule nerealiste pentru producția anului viitor și prea puțin preocupat de soarta producătorilor autohtoni de grâu. Asta nu înseamnă că, la anul, România nu se va confrunta cu aceeași eternă "criză a grâului". Vă mulțumesc.

 
Ioan Oltean - intervenție politică cu titlul Cornul, laptele și imaginea;

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Ioan Oltean.

 

Domnul Ioan Oltean:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică din această dimineață se intitulează: "Cornul, laptele și imaginea" și, pentru a reuși să mă înscriu în termenul de 3 minute, o să vă rog, domnule președinte, ca în stenograma ședinței să apară întregul text, pe care l-am prezentat la secretariat, eu luându-mi angajamentul să îl scurtez, tocmai pentru considerentul explicat chiar de la început.

Înaintea mea, un antevorbitor, pe nume deputatul Zgonea, venea și ridica în slăvi această acțiune, act program al Guvernului, care, în opinia noastră, are două mari particularități, dintre care una este, incontestabil, de natură pozitivă, și anume acordarea de mâncare unui segment atât de important din populația înfometată, aspect, care, din păcate, este umbrit de toate celelalte aspecte negative, care derivă din această acțiune.

În principal, prin această acțiune, credem noi că Guvernul a urmărit doar un scop propagandistic, un scop de a-și îmbunătăți imaginea, într-un moment în care este evident că este "pe tobogan", că imaginea lui se deterirează de la o zi la alta. (În continuare, s-a consemnat în stenogramă textul integral al intervenției, depus la secretariatul tehnic.)

Orice Guvern, de oriunde și oricând, și mai ales în România, este preocupat să își cultive o imagine cât mai bună în mintea alegătorilor. Dar, parcă, niciodată, în România postdecembristă, nu a fost un Executiv atât de intersat de propria imagine ca cel condus de Adrian Năstase.

Ne este încă proaspătă imaginea de actor nepriceput a fostului președinte Constantinescu, preocupat și el, la vremea respectivă, mai mult decât trebuie de propria imagine. Iată că, după alegerile din noiembrie 2000, prin voia Celui de Sus electoratul ne-a pricopsit cu un Guvern, în fruntea căruia se află un alt personaj interesat numai de propria imagine și a echipei pe care o conduce.

Se poate naște o întrebare nevinovată: și ce-i rău în asta? Răspunsul poate fi la fel de nevinovat: Nimic. Ce poate fi condamnat la un Guvern care este interesat să-și promoveze o imagine cât mai bună?! Nimic, dacă aceasta se realizează prin acțiuni, măsuri ce vizează satisfacerea interesului general sau transpunerea în practică a promisiunilor electorale. Dar când aceasta se realizează prin măsuri populiste, lipsite de eficiență generală, atunci, o asemenea dorință devine păguboasă pentru cei mulți, nechibzuită, ineficientă și cu caracter propagandistic.

Or, Guvernul Năstase suferă din plin de această meteahnă. Cum altfel poate fi calificată Legea nr. 416 privind venitul minim garantat, prin care mii de miliarde se aruncă pe apa sâmbetei, încurajându-se lenea, nemunca și sfidându-i pe cei ce muncesc și încearcă să trăiască prestând o muncă utilă? Ce înseamnă economatele, pe care unii reprezentanți ai Puterii PSD le dezvoltă cu multe miliarde din banii publici, pentru a-și servi clientela politică și pe care, apoi, le prezintă ca acțiuni de mare succes pentru categorii defavorizate?

Dar, dintre toate acțiunile, cea mai nepregătită și mai populistă este cea intitulată "Laptele și cornul" care a debutat în 16 septembrie 2002.

Dacă luăm în calcul starea generală de sărăcie în care trăiește o mare parte a populației, de foamete generalizată, un asemenea program pare să fie, dacă nu neapărat util, atunci, cel puțin, necesar. A da de mâncare, la propriu, unui segment important din populația țării nu poate fi calificat decât ca un gest generos de protecție socială. Dacă acesta ar fi fost singurul scop al programului "Cornul și laptele", atunci intenția Guvernului nu ar putea fi calificată decât ca lăudabilă.

Sigur că, atunci, acțiunea ar fi fost mai bine pregătită, în sensul identificării corecte a tuturor copiilor din ciclul preșcolar, școlar și gimnazial, ca beneficiari direcți ai programului, al asigurării tuturor școlilor cu baza logistică necesară distribuirii produselor către copii, stabilirea exactă a produselor ce se împart copiilor și, nu în ultimul rând, organizarea licitațiilor în condiții legale, pentru firme capabile să le distribuie cu rapiditate și în condiții igienice.

Dar, din nefericire, programul "Cornul și laptele" a fost creat pentru a îmbunătăți un pic imaginea Guvernului și pentru servirea clientelei politice, prin dirijarea banului public spre buzunarele acesteia, încercându-se obținerea unui profit și dintr-o acțiune caritabilă.

Care sunt deja primele consecințe negative ale unei asemenea acțiuni?

În primul rând, o discriminare nemaiîntâlnită între copii, discriminare ce determină cadrele didactice din școlile ce cuprind toate ciclurile: preșcolar, școlar și gimnazial, să schimbe pauzele pentru copiii beneficiari, pentru a feri cornul și laptele de ochii hulpavi ai preșcolarilor sau chiar ai școlarilor din ciclul gimnazial. Am văzut copii ce-și rupeau cornul în două sau chiar în trei bucăți, pentru a da și fraților mai mici, care erau la fel de flămânzi, dacă nu, poate, chiar mai tare.

Un alt aspect negativ constă in distribuirea produselor în condiții de igienă precară, ce pot pune în pericol sănătatea copiilor; crearea unei stări de saturație și de respingere, prin servirea zilnică a acelorași produse; angajarea unor costuri suplimentare, prin dotarea școlilor cu frigidere, după ce premierul a aflat că laptele nu poate fi păstrat mai mult de o zi.

Programul "Cornul și laptele" are, însă, și alte implicații de natură economică și administrativă, cum ar fi: câștigarea licitațiilor de către firme ale clientelei politice pesediste și fără posibilități evidente de distribuire la timp și în condiții igienice a produselor; implicarea primului ministru în sfera atribuțiilor autorităților locale, prin obligarea acestora să cumpere frigiderele de la firmele private: "Arctic" Găești (un prim-ministru nu face lobby pentru firme privat) și cu credite de la BCR (de cenu de la BRD sau de la alte bănci?), prin ipotecarea unor bunuri din patrimoniul privat al acestora.

Partidul Democrat apreciază că cei peste 7.000 de miliarde de lei, la care se adaugă aproximativ 150 de miliarde de lei, contravaloarea frigiderelor, ar fi putut fi mult mai bine gospodăriți dacă programul era bine pregătit, cu licitații corecte și cu un beneficiar bine identificat.

Noi credem și, de aceea, și cerem Guvernului ca de îndată să procedeze la extinderea acestui program și la preșcolari și la copiii din ciclul gimnazial, să urmărească îndeaproape distribuirea de produse proaspete și în condiții igienice și să stabilească exact produsele ce se distribuie, fără a lăsa aceasta la îndemâna agenților economici ce au câștigat licitațiile. Vă mulțumesc.

 
Karoly-Janos Vekov - amintirea unei probleme care trebuie învinsă - starea satului;

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Vekov Karoly-Janos.

 

Domnul Karoly-Janos Vekov:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Stimați colegi,

Voi începe cu un lucru banal și arhicunoscut de dumneavoastră, anume că, în România, 40% din populație trăiește la țară, adică, folosind un termen mai elevat, în mediu rural. Nu aș vrea să înșir aici lucruri comune despre condițiile pe care le oferă acest mediu celor care locuiesc acolo, nici nu vreau să mă refer la condiția intelectualilor care locuiesc sau fac naveta la sate, profesori, medici, ingineri, ci la oamenii de rând, oamenii locului, ai satului, fie ei din orice colț din țară, căci, cu unele excepții, majoritatea din acești 40% trăiesc în condiții foarte grele, lucrând și astăzi pământul, crescând animale, uneori în condiții mai mult decât anacronice.

Este adevărat că, dacă orășeanul nu merge la țară, nu află mult/multe despre această viață. Cât știe, chiar dacă nu cu aceeași frecvență, află de la televizor, unde se perindă, alternând, crâmpeie și fragmente din această viață, informații care prea puțin reflectă viața de toate zilele și, în cel mai bun caz, evitând banalul, prezintă doar ceea ce consideră a fi senzațional. Restul nu prea interesează și "La ce bun?!" zic foarte mulți.

Da, doamnelor și domnilor colegi, la țară, viața este în continuare foarte grea, plină de lipsuri, de o multitudine de probleme nerezolvate.

Trăind în unele locuri în condiții comparabile cu cele medievale, aliata clasei muncitoare de odinioară, după ce hrănește o țară întreagă, este lăsată de izbeliște, "Facă ce vrea!" Și toate acestea, în ciuda faptului că satele noastre îmbătrânesc, media de vârstă crește, căci cine a putut a fugit de la țară. Iar cine nu mai răzbește la oraș și mai are unde a se întoarce, decât să se chinuie ca șomer la oraș, mai bine revine și încearcă să reziste în acele condiții, producându-și măcar strictul necesar, spre a nu muri de foame. Și tot această populație produce alimentele de bază pentru restul populației, materiile prime, câte încă se mai solicită de către resturile industriei noastre.

Această viață chinuită nu de astăzi sau de ieri, dar chinuită bine până nu demult, timp de patru decenii și jumătate, astăzi continuă, nu se schimbă, căci singură nu are cum a se schimba. Iar România? România dorește să răzbească, să scape de moștenirea nefastă, caută să se integreze în ceea ce numim structuri europene. Problema însă care trebuie învinsă este starea țării și, mai ales, a satului. România nu se va integra doar cu întreprinderile și fabricile sau băncile privatizate, ci cu tot ceea ce are, inclusiv cu satele, cu așa numitul mediu rural. Și când va fi vorba de integrare, cei ce ne vor primi vor vedea și de ce este și cum este la noi la țară. Problema este de ce așteptăm să ne spună cineva ce avem de făcut. Noi nu știm? Cum să nu?! După cum știm, câți știm, despre viața pe care o duce 40% din populația țării. Știm, totodată, despre problemele nerezolvate legate de pământ, de păduri, de foste proprietăți nerestituite. Avem cunoștință de lipsa de bani de la țară, de costurile uriașe necesare pentru lucrul pământului, pentru îngrășăminte și multe altele.

Oare de ce ezităm? De ce nu facem ceva în interesul celor oropsiți, năpăstuiți care, de ar voi, tot nu ar ști să facă altceva? De ce răbdăm să trăiască ei astfel? De ce amânăm luarea unor decizii în favoarea lor, decizii eficiente, și nu formale? De ce așteptăm să se schimbe de la sine ceva la țară? De ce așteptăm să devină subiect, iar internațional ce ne aduce celebritate, să se scrie despre modul cum trăiesc sute de mii, milioane de oameni de la noi la țară?

Capitolul agricultură va trebui să fie abordat înainte de aderare. Agricultura românească va trebuie să producă, și deloc puțin. Nu se mai poate să rămână suprafețe mari nelucrate. Dar calea de ieșire din impas nu este pedepsirea celor care lucrează pământul. Cei care pot lucrează pământul, dar mulți sunt aceia care nu pot face față acestei obligații fie din cauza vârstei, fie că nu au bani, fie că nu există acolo condiții adecvate realizării unei producții agricole. Dar vina nicidecum nu este a lor. Prin urmare, nu ei trebuie să fie pedepsiți, ci ei trebuie să fie ajutați. De ce nu se întâmplă acest lucru? De ce nu se fac pașii necesari în interesul acestei populații rurale, prin măsuri adecvate? De ce nu atârnă în balanță ponderea acestei populații mai mult decât numeroase?

Dacă oricum țăranii producători de produse agrare, mai precis agricultura, vor trebui să beneficieze de subvenții inclusiv după aderare, de ce trebuie să aștepte această populație acel moment istoric? De ce nu se pot lua măsurile de subvenționare de pe acum? Nu ar fi utile în egală măsură țării și, mai ales, populației rurale? De ce nu am demara acțiunea de intrare cu agricultura în Uniunea Europeană mai repede? Ar profita țara, țăranii, inclusiv orășenii.

De ce nu putem declara, ca alte țări, agricultura ca fiind ramură economică strategică a țării?

România, dar și locuitorii ei sunt capabili să scoată agricultura din impas, dar numai primind ajutor eficient și suficient din partea statului, ceea ce ar servi interesele tuturor și ar scurta perioada aceasta de chin, lipsuri, schimbând în bine aspectul satului, viața celor de la țară, șansele lor de a trăi în mod uman, de a răzbi în această epocă deloc ușoară, de a realiza, în sfârșit, un ciclu normal de schimb între cei de la sate și cei de la oraș.

De ce paleative, pași mai mult decât mărunți? De ce? De ce nu vrem să îi ajutăm, că doar sunt semenii noștri, rudele, părinții sau copiii noștri?

Vă mulțumesc foarte mult.

 
 

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Se vorbește în continuare mult.

 
Adrian Moisoiu - intervenție intitulată Ai noștri tineri;

Domnul deputat Adrian Moisoiu.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Intervenția mea se numește "Ai noștri tineri".

Vineri, 20 septembrie, premierul Adrian Năstase a lansat Planul Național Antisărăcie Promovare a Incluziunii Sociale, document prin care se consfințește o certitudine dureroasă: sărăcia oficializată și permanentizată în care se zbate România. În acest fel este confirmat "efortul conjugat" depus de toate cele șapte guverne pe care le-am avut după 1990: Roman, Stolojan, Văcăroiu, Ciorbea, Vasile, Isărescu și, în prezent, Adrian Năstase, care i-au adus pe români în pragul disperării.

De la un grad de sărăcie de 19,9% în 1996, s-a ajuns la 33,8% în 1998, 41,2% în 1999 și aproape la 50% în momentul actual.

Față de groaza pe care o trăim în prag de iarnă, când se estimează că întreținerea unui apartament cu două camere se va ridica la circa 2.000.000 de lei, întrebarea este: ce credibilitate poate avea un asemenea plan? Motivez aceasta printr-o acțiune pe care PSD a organizat-o nu demult, între 21 și 27 iulie a.c., când, în stațiunea Amara, au avut loc cursurile școlii de vară a tinerilor pesediști. Acolo, persoane competente, (vestiți creatori de modă), le-au prezentat viitorilor conducători, generației conduse de Victor Ponta, modul în care trebuie servite stridiile, cum se consumă crabii, langustele, homarii sau melcii, cum se gătește vânatul, cât și faptul că acesta trebuie însoțit în mod obligatoriu de un vin roșu, tare și rece… Și, deoarece "haina face pe om", tinerilor pesediști le-au fost recomandate costumele marca Boss și Armani, și nu Versace - fiindcă acestea sunt mai puțin fanteziste!? Li s-a explicat că o grijă deosebită trebuie avută în ceea ce privește eticheta de firmă, pentru ca lumea să nu poată aprecia câți bani au costat. Totodată, li s-a adus la cunoștință amănuntul deloc de neglijat, că un politician nu are voie să scrie cu pixuri de plastic, ci numai Mont Blanc, Cartier - Diabolo sau Parker, iar atunci când negociază cu sindicatele, nu va purta pe mână un ceas marca Rollex - care costă mii de dolari, ci va trebui să arboreze o mină cât mai obosită și implicată.

Nu au lipsit nici sfaturile practice privitoare la modul în care se ține furculița atunci când se consumă sparanghelul și puiul!? Și, pentru ca toate să se fixeze în memoria tânărului pesedist, în final a fost organizat un "bairam" ce a constat dintr-un "festin la proțap", stropit din abundență cu vinuri românești și bere, și dublat cu un foc de artificii în valoare de peste 500 de milioane de lei.

Dat fiind mulțimea celor care efectiv mor de foame, caută în ghene de gunoi un colț de pâine, care dorm prin parcuri, care sunt disperați din cauza frigului și a mizeriei, îmi permit să îl actualizez și parodiez pe marele Mihai Eminescu:

"Ai noștri tineri la Amara-nvață

La gât cravate cum se leagă nodul

Și apoi se întorc și umilesc norodul,

Cu chipul lor isteț de oaie creață."

Prin sfidarea care o constituie manifestarea amintită, iată încă un motiv în plus, și nu unul minor, pentru care PSD trebuie izolat și pe care populația este chemată să îl scoată de pe scena politică a țării.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulțumesc. Interesant, foarte interesant.

 
Costache Mircea - despre modul fraudulos în care sunt gestionate finanțele publice;

Domnul Mircea Costache.

 

Domnul Costache Mircea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

În continuarea unora din zisele antevorbitorilor, s-au făcut referiri la unele programe sociale: cornul și laptele; văd că s-a lansat și celălalt program, probabil intitulat "ceapa, fasolea și gamela", pentru că, în maniera aceasta, perspectivele altfel decât luminoase nu mai pot fi. Și toate, cred eu că se datoresc modului scelerat de gestionare a banilor publici și a patrimoniului public, în general, în zilele noastre.

Ca nicăieri în lume, unde celebrități sau anonimi sunt trimiși în închisoare pentru delicte minore, pentru neachitarea unor datorii către bugetul statului, în România se practică fără perdea un adevărat jaf perpetuu în finanțele publice. Administrația românească post-decembristă excelează printr-o ofensivă furibundă asupra bugetelor locale și centrale, fără precedent într-o altă țară a planetei.

Pretutindeni în presa centrală și locală găsim semnale dintre cele mai interesante. Un primar de comună, Dragoie Constantin, din Brăești, județul Buzău, îndatorează bugetul local cu nu mai puțin de un miliard, pentru a cumpăra un autoturism, un tractor, pentru că omul are și o firmă privată de exploatare a lemnului, alte acareturi pe lângă primărie, fără să îl oprească nimeni, fără să se întrebe nimeni, o biată comună după ce și-a epuizat resursele financiare, cât va mai putea plăti și sumele enorme cu care primarul se îndatorează. Un primar infracțional despre care s-a mai vorbit aici a plătit recent 111 milioane de lei, un mizilic, benzină folosită în mod ilegal cu autoturismul primăriei.

Despre modul fraudulos în care sunt gestionate finanțele publice putem, pentru municipiul Buzău, să dăm exemplele pe care le găsim în presa din aceste zile. Primăria Buzăului a reușit performanța de a vinde centrala termică a orașului către un austriac la un preț de nimic și a o cumpăra cu de trei ori - de patru ori mai mult, cu un milion și jumătate de dolari, dar fără să achiziționeze și stația de dedurizare a apei, pe care a achiziționat-o din altă sursă cu un preț de două miliarde, în timp ce o astfel de instalație nouă se poate procura la maximum un miliard. Au plătit dublu! Sunt bani publici, ne putem permite orice! Nu se sesizează nimeni, hora este mare, principiul este deja generalizat, fundamentat, și așa se face că ajungem să spunem pensionarilor că nu pot primi mai mult de 20 - 30 de dolari pe lună, în timp ce masacrul finanțelor publice continuă nestingherit.

Se poate spune că geniul criminal al aceluia care a născocit preluarea la datoria publică a ce se fură de prin bănci, regii, companii, este inimitabil și de negăsit nicăieri în lume. Cred că chiar în aceste momente, pregătindu-se proiectul de buget pentru 2003, ne putem aștepta să se pregătească concomitent și ordonanțele de urgență pentru preluarea la datoria publică a noilor găuri create în 2002.

Vă reamintesc faptul că am luat cu toții la cunoștință de preluarea la datoria publică în cursul anului 2002 a unor sume enorme, 1250 de miliarde furate de la Compania Română de Petrol, știut fiind faptul că pentru petrol se dau războaie în lume. Este regele comerțului mondial! Numai compania noastră română de petrol este falimentară. A trebuit preluată suma de 1250 de miliarde la datoria publică și plătită de popor în cursul anului 2002, dar în acest timp se pregătește ordonanța de preluare la datoria publică a sumei de 5500 de miliarde devalizată în 2002, care va fi plătită de poporul român în 2003.

Concluzia este una singură: trebuie ca cineva să vină și să stopeze jaful în economia românească și să impună un alt status în folosirea banilor publici și a patrimoniului public în România, pentru că de la cele mai mici detalii până la cele mai mari îți dai seama că cineva, un creier sau o sumă de creiere, suferă de boli grave în această țară.

Sistemul de lobby, practicat în toate țările lumii, în România ia forme ciudate. Știm din anii trecuți că domnii Roman și Severin băgau câte 9 - 10 milioane de dolari odată în contul unei firme de apartament de pe la New York, care nici nu mai exista a doua zi după ce primea banii în cont.

Cu ce rezultate, cu ce efecte s-a lăsat asupra vieții românilor cheltuirea acestor bani publici de această manieră vedem cu toții în ce stare suntem. Dar, mai nou, uitați-vă și dumneavoastră prin presă cine face lobby pentru România. Un anume Bruce Jackson și-a deschis un cont în care Guvernul României a vărsat niște miliarde, ca să ne facă nouă ce? Bine. Să ne facă bine.

De asemenea, un cetățean care mie, personal, nu îmi inspiră nici o încredere, poate dumneavoastră vă inspiră, numit Radu Duda, a deschis și el un cont, primește și el niște bani publici de la contribuabilul român să ne facă nouă ce? Să ne facă bine. Bineînțeles că, angajându-l pe Radu Duda, vom avea un șomer mai puțin, pentru că omul nu are nici o meserie, din câte știu eu. Ce să facă el pe banii aceștia? Păi, ce să facă? Spune astfel: că va face promovarea culturii și istoriei României, în contextul european, că va face demersuri, auzi neauzire, pentru modernizarea și concentrarea europeană a învățământului românesc, pentru promovarea unor proiecte de dezvoltare economică și așa mai departe. Radu Duda și economia, și comerțul, și afacerile externe, investițiile aduse în România.

Mă îndoiesc, dacă nu, mă aplec, dar cineva trebuie tratat, cineva trebuie dus la un stabiliment special, ca să nu mai facă cu banii cetățeanului român care moare la colț, plătindu-și datoriile, așa ceva.

 
 

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulțumesc. Timpul dedicat intervențiilor noastre a expirat. Restul înscrișilor, marțea viitoare.

 
 

Ședința s-a încheiat la ora 9,25.

(După anunțarea încheierii ședinței, domnul vicepreședinte Ovidiu Cameliu Petrescu și domnul secretar Nicolae Leonăchescu s-au retras de la prezidiu. Din sală a venit la tribună domnul Puiu Hașotti, vicepreședinte al Camerei Deputaților.)

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Doamnelor și domnilor,

Vă propun să continuăm ședința cu declarații politice, dintr-o rațiune foarte simplă. În primul rând, astăzi sunt numai comisii și timpul pentru declarații politice este practic nelimitat. În al doilea rând, după părerea mea cel puțin, și înțeleg că și după părerea dumneavoastră, este inadimisibil ca, neținându-se cont că unele declarații depășesc termenul de trei minute, că sunt o serie de colegi înscriși aici care țin în mod deosebit să ia cuvântul, pentru că se epuizează actualitatea declarațiilor care urmează a fi făcute, eu vă propun să continuăm cu declarațiile politice.

 
 

Domnul Nicolae Leonăchescu (din sală):

Procedură!

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Da, domnule Leonăchescu. Poftiți.

 
 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Programul și ordinea de zi pentru această săptămână au fost stabilite de Biroul permanent și de comun acord cu Comitetul ordinii de zi. Ședința pentru declarații politice s-a închis la ora 9,20, deci noi nu putem decide singuri continuarea acestor declarații politice astăzi.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Atunci, se poate face altceva. Fără să se dea cuvântul nimănui, microfonul fiind deschis, vă rog să vă citiți declarațiile politice, pe rând. Regulamentul nu este să își bată joc de Camera Deputaților.

(Domnul Puiu Hașotti s-a retras de la masa prezidiului, reluându-și locul în sală. În continuare, domnii deputați își prezintă, pe rând, intervențiile de la microfon, fără a fi anunțați.)

 
Maria Paula Ivănescu - reiterarea unor grave disfuncții în politica de sănătate;

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Sunt atâtea moduri de a-ți bate joc de Parlament, de colegii tăi, de democrație, încât aceasta chiar este o intervenție inofensivă. Domnul vicepreședinte a intrat în rigoarea unui program votat, deși toate intervențiile, în fiecare marți, țin până după ora 10,00, două - trei ore, până când vorbește toată lumea, dar, nu este nimic, noi spunem ce avem de spus, pentru că, oricum, PSD-ul tot nu vrea să audă. Și pentru că de fiecare dată, de câte ori se întâmplă câte ceva în societate, aruncă câte o fumigenă, iată, vorbim și noi despre fumigene, în speranța că poporul român va privi prin această ceață care este în România și, la alegerile din cât vor fi ele - din 2003 sau 2004, PSD-ul va păți ceea ce a pățit un alt partid în anul 2000, adică ne va scuti de prezența în Parlament și de asemenea atitudini.

Domnul prim-ministru Adrian Năstase, cum se întâmplă câte ceva în care Guvernul ar putea fi pus la colț și este vinovat, face câte o scenă, câte o fentă pe ecranele televizoarelor, în speranța că va îndepărta de responsabilitate Guvernul cu privire la o problemă sau alta. Ne-am obișnuit că apar alegerile anticipate când se mărește prețul la energie electrică, zvonuri și discuții interminabile despre cutremure, când se mărește prețul la energia termică și așa mai departe. Iată, acum, când au apărut datele pe ultimele șase luni cu privire la starea de sănătate a populației României, iar vine domnul prim-ministru și face spume la gură pe ecranele televizoarelor contra doamnei ministru a Sănătății, care închide ochii la doctorii, la nenorociții de doctori, care le dau scutiri medicale și păgubesc statul, uitând că banii de la Sănătătate sunt gesionați de Casa de Asigurări de Sănătate, că, din această Casă, anul trecut au fost furate de Guvernul României 8000 de miliarde în detrimentul sănătății oamenilor, și iată care sunt rezultatele unui asemenea furtișag în văzul lumii. Mortalitatea generală a crescut în primele șase luni din 2002, față de aceeași perioadă a anului 2001, cu 12000 de decese. Or fi murit aceștia 12000 de oameni în plus, pentru că nu au fost din cei cu scutiri medicale?

Natalitatea a scăzut cu 4500 de nașteri în aceeași perioadă, deci de șase luni în 2002, față de 2001. Tbc-ul pulmonar a crescut, atingând 128 de cazuri la suta de mii de locuitori. Chiar dacă nu sunt o admiratoare a epocii ceaușiste, trebuie să spun că, înainte de 1989, era aproape eradicat.

Mortalitatea infantilă este de 21 la mie, România ocupând penultimul loc în Europa, înaintea Albaniei. Mortalitatea neonatală este de 18 la mie și, fiind în ultimele locuri din Europa, de asemenea, se remarcă o recrudescență a cazurilor de hepatită C, sifilis și alte boli cu transmitere sexuală, și situăm România pe unul din primele locuri la incidența acestor boli.

Iată care sunt problemele din sănătate! Problemele nu sunt că un medic a dat o scutire sau nu. Problemele sunt că banii oamenilor din Casa de Asigurări de Sănătate sunt furați sistematic de Guvern și ajung în buzunarele clientelei politice, gen Iacubov și Nicolae care sunt proverbiali, dar nu sunt singurii.

Transmit Guvernului Adrian Năstase rugămintea deocamdată a mea, pentru că apoi, probabil, se va întâmpla altceva, să nu își mai bată joc de sănătatea oamenilor, să nu mai folosească genocidul ca politică de stat.

Puiu Hașotti - protest legat de modul de derulare a intervențiilor politice; despre un nou scandal de presă legat de Ministerul de Interne;

Domnul Puiu Hașotti:

Stimați colegi,

Înainte de a-mi citi declarația politică, vreau să vă spun că maniera în care s-a procedat astăzi trădează o mentalitate bolșevică, cosmetizată cu o democrație originală. De ce spun acest lucru: am descoperit acum că erau 29 de deputați înscriși, care, dacă ar trebui să vorbească fiecare trei minute, ar fi însemnat o oră și jumătate. Timpul programat pentru declarații politice era doar de 50 de minute, până la 9,20. Aceasta este maniera în care înțelege actuala guvernare să se comporte într-o democrație pe care o doresc dânșii așa cum o doresc.

Așadar, eu îmi voi citi declarația politică. Cine dorește să vină la microfon să își citească declarația politică, eu cred că este liber și, dacă cumva îi supărăm, să ne cheme la Comisia de disciplină și imunități, să ne sancționeze.

Ministerul de Interne ne-a obișnuit să fie oaia neagră a presei. Domnul ministru Ioan Rus este un obișnuit al rubricilor cu titluri sugestive ale celor mai importante ziare românești. Scandal, investigații, gafe, notă proastă etc.

De multe ori m-am întrebat, acordând prezumția de nevinovăție, dacă nu cumva este vorba de ceea ce domnul președinte Iliescu numea "mințile bolnave din presă". Am crezut, de asemenea, că este vorba de conflictul intern ce mocnește în PSD, dar deja sunt prea multe exemple ca să le numim coincidențe, care creează un tablou deloc liniștitor al Ministerului de Interne. Ultimele exemple sunt două articole din ziarul "Adevărul" din zilele de 19 și 20 septembrie și un articol din ziarul "Evenimentul zilei" din ziua de 19 septembrie.

Mai întâi, Ministerul de Interne a stârnit neliniștea întregii opinii publice prin intenția de a achiziționa aparatură de interceptare a convorbirilor telefonice. De ce oare? Poate pentru că afacerile PSD reclamă victoria în următoarele alegeri cu orice preț, doar sunt mulți bani în joc. Apoi, a încheiat o afacere în stil PSD, adică cu foarte multe semne de întrebare în ceea ce privește corectitudinea cu noile uniforme. De ce? Poate pentru că erau, din nou, bani mulți în joc.

Ministerul de Interne a pus capac în stil mare, cheltuind dintr-o trăsătură de condei 31,3 milioane de dolari. De unde? Dintr-un împrumut extern pe care tot fiecare român îl va plăti cândva.

Deși mă așteptam ca asemenea sume să fie cheltuite pentru îmbunătățirea capacității de acțiune a Poliției pentru creșterea siguranței cetățeanului, nu este așa. Nu. Acești bani sunt cheltuiți pentru, citez, "un proiect de realizare a propriei centrale telefonice digitale și a unei rețele complexe de transfer de date în care toate structurile ministerului să fie conectate". Un proiect absolut necesar pentru viitorul Poliției Române, ca instituție aliniată și ea la standardele lumii civilizate.

Desigur, poate fi discutată lista de priorități a ministerului, modul tipic de a pune căruța înaintea boilor, dar nu aceasta este cea mai gravă problemă. Grav este faptul că, încă o dată, Ioan Rus și oamenii lui tratează cu dispreț legea, opinia publică, proprii lor subordonați, pe toată lumea. Din nou, Ministerul de Interne cheltuie o sumă imensă pentru bugetul acestei țări fără o licitație publică.

Sigur că PSD este o școală pentru cei care vor să învețe cum se falsifică o licitație, dar măcar s-ar fi respectat formal legea. Ioan Rus nu a vrut să se obosească; a preferat să încheie în mare secret un contract cu firma norvegiană "Klauns Veg Defens Comunications" pentru achiziționarea echipamentelor amintite în valoare de 31,3 milioane de dolari. Sigur că este un obicei al Guvernului condus de Adrian Năstase, dar trebuie să existe o limită a acestei comisionade.

Înțeleg de ce ministerul a încercat din răsputeri să ascundă prețul tranzacției, invocând o clauză de confidențialitate. Din nefericire pentru vajnicii subordonați ai lui Ioan Rus, presa din România a învățat să folosească internetul; angajații Ministerului de Interne, nu.

Chiar dacă nici măcar funcționarii de rang înalt din Ministerul de Interne nu știu să folosească echipamentele pe care aruncă banii cetățenilor, iată că presa a aflat de pe site-ul firmei norvegiene detaliile tranzacției. Pentru că, bineînțeles, nu exista nici o clauză de confidențialitate.

Vlad Gabriel Hogea - despre culisele unui caz de o gravitate extremă - profesorul american de la Iași ;

Domnul Vlad-Gabriel Hogea:

Stimați colegi,

Avem datoria să insistăm astăzi asupra unui caz extrem de grav, fără precedent am putea spune, în analele jurisprudenței românești. Un profesor universitar imigrat din SUA, director de institut științific, istoric ridicat în slăvi de putere, este cercetat pentru pedofilie și răspândire de materiale pornografice cu minori. Orgiile sexuale ale lui Kurt Treptow erau înregistrate pe suport foto, pe casete și compact-discuri, cu ajutorul unei aparaturi performante audio-video, care a făcut să pălească până și un studio de televiziune. Bestia aflată în grațiile regimului Iliescu - Năstase se folosea de sediul organizației pe care o patrona, "Fundația pentru Cultură și Studii Românești" (imobil situat la doar 100 de metri de clădirea care adăpostește rezidența ieșeană a Serviciului Român de Informații!), pentru a întreține relații sexuale homo și heterosexuale cu minori recrutați prin intermediul unei complice, Tatiana Popovici, cunoscută prostituată și protagonistă de filme porno.

Culmea cinismului este că, pe internet, Treptow scrie că fundația sa "publică o serie de cărți, reviste și CD-ROM-uri, tratând diverse aspecte legate de cultura și istoria României". Era, evident, doar o mască pentru fiara care avea nevoie de bani pentru a-și satisface pornirile nefirești. Ani în șir, acest individ a primit subvenții substanțiale de la "Fundația Culturală Română", organism finanțat de la bugetul de stat, ceea ce pune într-o lumină defavorabilă orice încercare a actualei puteri de a-și mai cosmetiza imaginea șifonată.

Iată cine reprezintă un pericol real pentru copiii României, domnilor Bruce Jackson, Ion Iliescu și Adrian Năstase! Nu președintele Partidului România Mare, domnul senator Corneliu Vadim Tudor, om de o înaltă ținută morală și intelectuală, creștin practicant, familist convins, tatăl a două fețite minunate, ci pedofilul dement Kurt Treptow, un scelerat care a fost încurajat vreme de un deceniu de către autoritățile române, ducând un trai de huzur de pe urma sinecurilor impresionante pe care niște inconștienți cu funcții de răspundere i le-au acordat.

Acum vedem ce imagine favorabilă, ce ajutor, ce lobby făcea așa-zisul "istoric": comercializa în străinătate, pe bani grei, peliculele pe care erau imprimate scene sado-masochiste de o violență rar întâlnită. Pentru asemenea monștri cu față umană ar trebui reintrodusă pedeapsa cu moartea, în caz contrar fiind grav periclitată siguranța cetățeanului și a colectivității. Este vorba de un pericol public dovedit, de un atentat la morala poporului român și la însăși ideea de civilizație. Nu putem sta cu mâinile încrucișate, asistând cum declasați ca Treptow ne siluiesc copiii, supunându-i la cele mai oribile perversiuni sexuale pe care le-a putut urzi o minte bolnavă. Aici nu poate fi vorba de armistițiu, de compromis politic.

De ce mint factorii de răspundere din Centrul de Combatere a Crimei Organizate? De ce s-a instalat o tăcere suspectă la Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, care a comunicat numai că "faptele pentru care se efectuează cercetarea sunt susceptibile a aduce atingere moralei și vieții intime a unei persoane" și că, în consecință, "acțiunea penală se desfășoară în condiții de confidențialitate"? De ce a fost mutat dosarul, peste noapte, de la Iași la București? În fine, de ce s-a transformat, inexplicabil, măsura arestării preventive în obligația de a nu părăsi localitatea timp de 30 de zile? Unde sunt cele câteva sute de materiale pornografice confiscate în urma percheziției efectuate de polițiștii ieșeni? Acesta este nodul gordian care trebuie tăiat.

Prieten cu influentul consilier prezidențial Ioan Talpeș, agentul Treptow a lucrat ani buni și cu americanii (probabil prin CIA) și cu românii (mai mult ca sigur prin SIE). Acum, copilul teribil al regimului de la București a fost dat în gât, iar ocrotitorii săi vor să îl facă scăpat. Se încearcă mușamalizarea unui scandal internațional, iar Talpeș nu găsește altceva mai bun decât să precizeze că Treptow "ca persoană și ca specialist, este un om deosebit; a realizat foarte multe lucruri pentru România; este o personalitate recunoscută". O conspirație a tăcerii a cuprins o mare parte din mass-media, numai câteva publicații îndrăznind să găzduiască materiale despre acest incredibil caz de pedofilie. Secretul lui Polichinelle este că Treptow se află sub protecția oficială a regimului Iliescu - Năstase, cel care l-a îndopat cu sume consistente de bani, cel care i-a oferit condițiile prielnice pentru a-și desăvârși intențiile maniacale, cel care l-a umplut de onoruri și decorații pentru serviciile prestate. În China, Treptow ar fi fost demult condamnat la pedeapsa capitală pentru faptele sale, iar costul cartușului ar fi fost imputat familiei (care va fi fiind aceasta, după trei căsătorii eșuate!). În România, descreieratul care a mânjit puritatea unor îngerași nevinovați este sărutat părintește pe frunte de către dinozaurii stalinismului convertiți la social-democrație.

Nu, domnilor colegi, Kurt Treptow nu este un caz izolat, ci promontoriul unei piramide a degradării, a mizeriei umane, a metamorfozării de tip Jeckill/Hyde a societății românești. Nu este un țăran alcoolic care a confundat, pe întuneric, nevasta cu fiica, ci un tip cultivat, manierat, care a înșelat aparențele, alunecând ca un șarpe prin cercurile înalte. Agentul Kurt a fost instrumentul (corupt și oricând șantajabil) al serviciilor secrete de aici și de aiurea. Și-a făcut treaba, acum a călcat în străchini, trebuie deci să dispară, dacă nu cumva a și făcut-o, cu sprijinul stăpânilor din umbră. Urmele pe care le-a lăsat, dârele de melc fără cochilie să văd cu ochiul liber. Balele sale au murdărit țara care l-a primit cu brațele deschise.

Kurt Treptow a mușcat mâna care l-a hrănit, iar complicitatea criminală a PSD este de natură să ne lămurească definitiv cine sunt adevărații extremiști și cine reprezintă un pericol pentru copiii României!

Trădați de tehnica accesibilă și unor copii de 10 ani, oficialii din minister se bâlbâie. Pe cine să credem: pe secretarul de stat Nicolae Berechet, care a declarat că nu s-a judecat nici o formulă, deocamdată, sunt mai multe oferte și nu am cunoștință să fi sosit vreun calculator prin acest program sau pe colonelul Andrei Nestor, adjunctul șefului Direcției de Comunicații și Informatică din MI, care a afirmat că 90% din aparatură a fost deja livrată? În condițiile în care există suspiciunea, ca să nu spun certitudinea, că la Ministerul de Interne a avut loc o încălcare a legii, în condițiile în care fiecare cetățean român are dreptul să știe ce se întâmplă cu banii pe care Guvernul îi smulge lunar, trimestrial, semestrial și anual fiecăruia, cer declanșarea imediată a unei anchete de către Corpul de Control al primului-ministru și de către Curtea de Conturi și prezentarea, în maximum o lună, a unui raport privind acest caz Parlamentului și opiniei publice.

De asemenea, solicit o explicație publică din partea domnului ministru Ioan Rus cu privire la această afacere, la legalitatea și necesitatea ei. Vreau ca ministrul de interne să explice opiniei publice de ce este mai importantă aparatura de milioane de dolari decât creșterea numărului de polițiști sau decât benzina mașinilor de poliție.

Vă mulțumesc.

Eugen Gheorghe Nicolăescu - analiză a situației din cooperație;

Domnul Eugen Gheorghe Nicolaescu:

Suntem într-o situație tragică, nu avem moderator, dar eu am considerat că, decât să mă prezinte un PSD-ist, mai bine mă prezint singur: sunt deputat PNL Eugen Gheorghe Nicolaescu, am o declarație politică referitoare la situația din cooperație și, pentru a respecta timpul colegilor mei, ca să poată și ei să facă declarații, rog, în stenogramă, să se cuprindă textul scris pe care-l depun.

Mulțumesc.

Declarație de presă

De mai multe săptămâni, există o situație tensionată între Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație și reprezentanții cooperației, UCECOM și, respectiv, CENTROCOOP.

Relațiile dintre stat și organismele alese ale cooperației au captat forme de intoleranță și ne-am simțit datori, în calitate de apărători ai dreptului de proprietate privată, ai asocierii libere a cetățenilor, să susținem că nu este nevoie ca un minister să intervină în activitatea unui sector cu o îndelungată experiență și tradiție, afiliat la organisme internaționale în domeniu.

În ultimul timp, organizațiile internaționale cu atribuții în domeniul cooperației au atras atenția asupra unor prevederi arbitrare existente în proiectul de ordonanță de urgență și au manifestat serioase rețineri, recomandând modificarea proiectului de act normativ.

Cu toate acestea, un lucru s-a observat limpede, inapetența primului-ministru de a aborda acest subiect, trecându-l în seama dezbaterii politice în seama dezbaterii publice a celor interesați și a ministerului în cauză.

Să înțelegem că primul-ministru este neinteresat de temă și că așteaptă un moment prielnic pentru a-l impune de dragul promisiunilor din protocoale semnate de susținătorii săi sau dorește să întrețină voit această confuzie până când subiectul se va răci și apoi totul va veni de la sine.

Primul-ministru trebuie să înțeleagă să-și asume răspunderea funcției și să adopte o atitudine tranșantă:

- să explice cetățenilor, membri cooperatori, peste un milion, ce caz de urgență este în România pentru a emite o ordonanță de urgență în scopul reglementării sistemului cooperatist;

- dacă și-a dat acceptul pentru inițierea unui asemenea act normativ și, dacă da, din ce rațiuni economice, politice sau internaționale;

- de ce nu se adoptă varianta unui proiect de lege, domeniile proprietății, ale impozitelor și taxelor fiind de natură organică, firesc fiind ca dezbaterea parlamentară să fie cea care să perfecționeze legislația;

- de ce continuă să subordoneze activitatea Parlamentului unui organism executiv, fie el și Guvernul, domnia sa știind că în procesul de legiferare se mai afla un proiect de lege referitor tot la sectorul cooperației.

Ne simțim datori să-i cerem explicații publice primului-ministru pentru a cunoaște toate argumentele care stau la baza atentatului la dreptul de proprietate, la subordonarea unor organisme alese de către reprezentanți politici numiți de un minister, la introducerea de taxe și impozite în activitatea sectorului privat pentru scopuri și pentru gestiunea politică a reprezentanților Guvernului.

(Text consemnat integral, conform materialului depus la secretariatul tehnic.)

Mona Muscă - declarație politică referitoare la situația deosebit de gravă a reșițenilor, a Combinatului Siderurgic Reșița;

Doamna Monica Octavia Muscă:

Vă rog frumos, liniște în sală!

Sunt Mona Musca, deputat al Partidului Național Liberal și doresc ca în stenogramă să fie cuprins cuvânt cu cuvânt ceea ce voi spune acum.

În primul rând, noi nu vorbim în numele nostru aici, vorbim în numele cetățenilor, că nicicare nu suntem aleși de dragul nostru și, pur și simplu, pentru a reprezenta interesele lor aici.

Vă aduc aminte că, săptămâna trecută, nu au fost declarații politice, nu au fost interpelări, nu au fost întrebări, au fost, pur și simplu, sărite toate acestea, ceea ce mă duce cu gândul că actualul Guvern și actuala majoritate PSD nu mai vrea să asculte ceea ce spun cetățenii, prin intermediul nostru, nu mai vrea să accepte criticile aduse de opoziție. Nu mi-am imaginat că, în anul 2002, voi vorbi în ilegalitate. Ceea ce fac acum este inimaginabil! Cu atât mai grav este cu cât declarația mea politică de astăzi cuprindea situația deosebit de gravă a reșițenilor, a Combinatului siderurgic Reșița, unde Guvernul și-a dovedit impotența, în timp de 2 ani de zile. E o performanță pentru orice Guvern!

Ca și domnul Eugen Nicolaescu, voi depune declarația politică și vreau să fie cuprinsă integral în stenogramă.

Mulțumesc frumos. (Aplauze)

Declarație politică

Aproape de doi ani, situația Combinatului Siderurgic Reșița este în atenția presei și opiniei publice din cauza incapacității actualului Guvern PSD și a celor responsabili în domeniu să gestioneze și să rezolve problemele cu care se confruntă Combinatul și angajații săi. Ca urmare a unui contract de privatizare început de fostul guvern și nedus până la capăt de actualul guvern, CSR este strivit între dezinteresul și impotența Guvernului PSD și neîncrederea investitorului străin. Victimele sunt cei care lucrează la CSR, dar și familiile lor. Cu alte cuvinte, este afectat orașul Reșița și, în final, județul Caraș Severin.

În noiembrie 2001, parlamentarii, indiferent de partide, sindicatele, reprezentanții administrației publice locale și centrale s-au întâlnit pentru a analiza situația deosebit de gravă a CSR. Toți cei prezenți au trimis primului ministru o scrisoare deschisă care cuprindea pe lângă situația gravă a CSR și soluții alternative pentru județul Caraș Severin.

Iată că, după atâta vreme, mă aflu din nou în situația nedorită de a aduce în discuție problema CSR. Dacă la sfârșitul anului 2000 Combinatul funcționa, acum se pune problema repornirii lui, asta în cazul în care va fi desființat, așa cum ar dori actualul Guvern PSD. Tehnologia Combinatului este una dintre cele mai performante: cuptoare electrice finalizate și turnare continuă care necesită doar instalarea agregatelor care așteaptă în curtea CSR din lipsă de fonduri. Condițiile repornirii Combinatului sunt 10.000 tone fier vechi, 3 milioane dolari și nu în ultimul rând voința politică a repornirii. În plus, din discuțiile la care am luat parte la sfârșitul acestei săptămâni la Reșița, am înțeles că AVAB s-a oferit să acorde credite, însă primul ministru s-a opus. În 1995, UCMR s-a confruntat cu probleme similare, care s-au rezolvat prin infuzie de capital. La ora actuală în CSR statul deține 84% din acțiuni, așadar ar trebui ca APAPS să rezolve problema în primul rând prin numirea Consiliului de Administrație.

În cazul CSR, rămâne o întrebare: de ce nu a reușit Guvernul ca, timp de doi ani de zile, să rezolve problemele în așa fel încât să nu-i ducă la disperare pe reșițeni? Poate din incapacitatea managerială a celor responsabili, ceea ce este grav pentru orice guvern, poate din lipsă de interese economice în Banat ale clientelei PSD, poate din lipsă de voință politică. Toate acestea înseamnă că actualul guvern a uitat că este în funcție datorită cetățenilor și că îi reprezintă și trebuie să le apere interesele. Recomand Guvernului PSD lecții de geografia României: în sud-vestul țării există un județ uitat de dumneavoastră: se numește Caraș Severin și este în suferință!

Valentin Vasilescu - declarație referitoare la pierderea unor documente secrete de la UM 962 Constanța și la amânarea, tergiversarea alegerilor anticipate în București;

Domnul Valentin Vasilescu:

Sunt adeptul alternanței, dumneavoastră, cu alternanța la guvernare e rândul nostru acum.

Mi-a ridicat domnul Puiu Hașotti o minge la fileu și vreau să îi spun că accesul nostru la presă este limitat și poate de aceea dumnealui nu este în temă cu ceea ce noi am discutat în Comisia de apărare și chiar modul în care am dirijat, hai să spunem întrebările în ceea ce privește un caz care s-a petrecut la Constanța și la care am invitat în cadrul comisiei, dar puteți discuta cu colegul dumneavoastră care e vicepreședinte la această comisie, deci, am cerut explicații domnului general Virgil Ardeleanu cu privire la pierderea unor documente secrete de la UM 962 Constanța, despre care noi aveam indicii că era un fel de pierdere planificată sau dirijată sau un furt dirijat. Și acum vedeți, dacă puneți cap la cap niște lucruri, vedeți că, tocmai la Constanța, s-a întâmplat ca un vas să fie un transport dirijat, o navă care avea la bord cetățeni dintr-o zonă unde se presupune că ar fi fost și, hai să spunem, teroriști sau posibili teroriști, noi am solicitat domnului Ardeleanu să ne spună dacă erau implicați în cercetarea respectivă ofițeri ai Ministerul de Interne din Poliția transporturi, pentru fapte care ar fi adus atingere siguranței naționale, nu ne-a dat nici un fel de răspuns. Am întrebat dacă există vreo legătură între faptul că dânsul trebuia să verifice un consilier al domnului Toma Zaharia, care era cercetat penal și dânsul l-a angajat în calitate de consilier și era un contrabandist sau un presupus contrabandist, atâta timp cât se amână cercetarea dânsului. După aceste lucruri, eu am sesizat că sunt urmărit de un serviciu de informații, dar la vedere și, în ceea ce mă privește, pentru intimidare.

Poate e bine să colaborăm pe aceste teme și să punem cap la cap tot ce avem și poate este bine să fiți puși la curent cu ceea ce se discută în Comisia de apărare, pentru că ar fi în ajutorul și în sprijinul dumneavoastră. Se întâmplă la Constanța lucrurile astea, nu aici.

Mai departe, tot subiectul declarației mele politice era amânarea, tergiversarea alegerilor anticipate la municipiul București. Există de un an de zile o decizie, premierul chiar a făcut cercetări și Corpul de control al primului-ministru a identificat consilieri amestecați cu firmele proprii în licitații care au fost finanțate de la Guvern. Au existat suficiente probe ca acest consiliu să fie desființat și să aibă loc alegeri anticipate. Poziția în care se găsește actuala putere nu este chiar atât de roză și faptul că se amână aceste alegeri anticipate, care, după părerea mea, ar fi perfect legale și se caută o grămadă de subterfugii pentru a nu pune în aplicare ceea ce premierul a declarat și a dat prin Hotărâre de Guvern ca fiind legal, arată faptul că PSD-ul este într-un declin continuu de popularitate și că, în eventualitatea unor alegeri anticipate, procentul pe care-l deține acum în consiliu va fi diminuat poate chiar și la jumătate. Asta în avantajul Partidului România Mare care, după cum vedeți, este în continuă creștere și nu datorită numai sărăciei populației, pe care o simțim cu toții, ci și pentru că noi, totuși, încercăm să rezolvăm anumite probleme pe care oamenii le au, găsim soluții și deranjăm destul de mult prin faptul că aceste soluții sunt și viabile și suntem întotdeauna taxați ca extremiști, fără ca aceste soluții să fie vreodată analizate, întoarse pe toate fețele. Este mult mai ușor să negi existența unor inițiative, atâta timp cât ele nu sunt date de mass-media, în totalitatea lor sau aproape niciodată, decât să discuți și să poți purta un dialog. Nu există dialog cu Partidul România Mare și nu pentru că nu vrem noi, ci pentru că deranjează acest dialog, pe tema unor soluții pe care noi le-am propus.

Vă mulțumesc.

Cornel Știrbeț - declarație cu titlul Dilema micului școlar;

Domnul Cornel Știrbeț:

Sunt deputatul PNL, Cornel Știrbeț. Am dorit să fac o declarație politică astăzi.

Cred că, în măsura în care ea era cunoscută de vicepreședintele care a condus ședința, era acceptată și poate este luată în considerare, având în vedere că seamănă foarte mult cu ultima odă ridicată, de la această tribună, de un apropiat al domnului premier din partidul de guvernământ. Am intitulat declarația politică de astăzi "Dilema micului școlar".

Cuprinși de extaz și admirație, țăranii din zonele extinse ale țării au renunțat la prostul obicei al creșterii galinaceelor pe lângă casă, în urma aplicării științifice a cunoștințelor domnului premier Năstase în domeniul agriculturii, copiii țăranilor trimiși de părinți după ouă la ferma recunoscută ca model de eficiență, se minunează la vederea zburătoarelor, le asemuiesc cu cele văzute la grădina zoologică și încep să înlocuiască idealul masculin întruchipat în mod natural de părintele neinspirat și fără apetit întreprinzător. Aceasta nu este însă problema de bază a micuților care încep să deslușească tainele naturii și societății, adevărata piatră de încercare apărând abia după începerea anului școlar, o dată cu noul program social inițiat de președintele Consiliului Național Antisărăcie.

Marea dilemă a școlarilor din satele munților Apuseni și din celelalte sate ale țării se naște cu întrebarea: cine face lapte, tradiționala Joiana sau Guvernul Năstase? Ei constată, cu propriile simțuri, că bietele vaci dau ceva asemănător cu laptele proaspăt, dar sigur acesta nu este ce pare a fi, întrucât laptele dat de Guvern este primit cu recunoștință și pioșenie de adulții lor părinți. Mai mult, pentru a deveni lapte adevărat, bun de mâncat, el trebuie să vină prin licitație electronică, distribuit după cele mai înalte principii manageriale, cu mașini Mercedes, păstrat în frigidere "Arctic" și supravegheat direct de premier și de înalții funcționari guvernamentali, pentru a nu se covăsi. Ca urmare, în mod firesc și natural, își îndreaptă admirația și prețurirea spre cel care este un adevărat tătuc, care-și pune la bătaie imensul spirit întreprinzător și nu precupețește nici un efort pentru cornul și laptele României. O astfel de viziune asupra mult mediatizatului și așa-zisului program social este corectă prin prisma scopurilor și intereselor reale urmărite de propaganda deșănțată a Guvernului Năstase, dar nu are acoperire în ce privește costurile sociale imense și căile de aplicare.

Nu dorim să contestăm acum fondul acestui program inițiat de premier, el poate fi acceptat ca o soluție de criză moral-politică utilizată în România și în perioada stalinistă, cu aceleași efecte propagandistice. S-a schimbat doar felia de pâine neagră cu cornul și marmelada cu laptele. Dorim însă să ne referim la modul de gestionare și aplicare a programului, motiv pentru care este necesar să facem următoarele precizări pentru luare aminte: 1) singurul scop important, pe lângă câștigurile colaterale ale programului, este acela al comunicării între conducător și mase, cu accent evident pe latura educativă; 2) banii folosiți nu sunt ai Guvernului, ai premierului sau ai PSD, ci sunt ai amărâților părinți de copii supuși experimentului propagandistic; 3) elevilor le revine aproximativ 10% din imensele costuri sociale legate de colectarea, prelucrarea, transportul, distribuția, comisionarea, depozitarea și supravegherea cănii cu lapte după regulile managementului performant al premierului; 4) așa cum este conceput, programul nu poate fi aplicat decât pe linia partidului de guvernământ, cu sprijinul UDMR, făcând și ceva import de lapte din țara vecină; 5) soluția firească a alocării fondurilor la nivelul consiliilor locale și transferul responsabilității aplicării programului către primari nu trebuie luat în seamă, pentru că nivelul actual de educație al maselor impune înlocuirea laptelui proaspăt cu laptele și mierea premierului trecute prin toate fazele maturizării politice, sub controlul domnului Dâncu; 6) după cum se vede, luând exemplul unor valoroși colegi din partidul de guvernământ, și opoziția este nevoită să recunoască spiritul întreprinzător, capacitatea managerială, rafinamentul logisticii și logicii conducătorilor PSD și ai țării și să le aducă omagiile cuvenite; 7) în sfârșit, o ultimă precizare s-ar impune, dar, pentru a nu aduce atingere profunzimii și sensibilității unora, nu o facem, dar lansăm, în schimb, o întrebare: turcul Mickey sau alt turc apropiat Guvernului are vreo legătură cu privatizarea "Arctic" Găiești și cu programul guvernamental cornul și laptele? Dacă răspunsul este da, se justifică riguros și logic cumpărarea, din banii publici, a câtorva zeci de mii de frigiere "Arctic", sigur pentru lapte sau pentru cornuri. Dacă răspunsul este nu, în sfârșit, constructiv, în spirit constructiv, trebuie să semnalăm carențele fine de logică în derularea programului și să cerem, ca partid de opoziție, cu insistență, intrarea în normalitate.

Vă mulțumesc.

Ioan Sonea - declarație intitulată Inchiziția politică 2002;

Domnul Ioan Sonea:

Vă rog să-mi permiteți și mie câteva cuvinte.

Mă numesc Sonea Ioan, sunt de la Partidul România Mare.

Lucrurile evoluează într-un ritm extraordinar. Declarația mea s-ar fi intitulat, dacă era în mod oficial prezentată, "Inchiziția politică 2002". Spun că lucrurile evoluează, pentru că, într-un ziar de ieri, citeam: "Puterea și opoziția fac front comun, PRM izolat pe scena politică". Eu, totuși, o prezint în modul cum am pregătit-o și sper să nu am dreptate, cel puțin în viitor.

Puterea și opoziția, zise democratice, își dau mâna. De fapt, au fost legate mereu prin firele nevăzute ale intereselor murdare pe care le-au promovat pe rând, când s-au aflat la cârma României, o Românie ca o corabie beată, în goana disperată după vânt și mereu eșuând. Că s-au numit FSN, PD, PDSR, PSD, PNL, UDMR, ApR, U.F.D, PNȚCD și etc. și că au controlat România concomitent, succesiv sau alternativ, metodele au fost aceleași și rezultatele au diferit doar prin amploarea jafului asupra muncii amărâtului de țăran sau muncitor. De la dărâmarea grajdurilor și a serelor, dărâmarea industriei, scoaterea oamenilor din case, plata nemuncii, prădarea patrimoniului și a resurselor, până la dărâmarea statuilor, nimic nu le-a fost trăit. Hoția și sărăcia, înșelăciunea și îmbogățirea peste noapte nu au avut și nu au limite, fiind adevărate forme de extremism. Nu am auzit și nu aud plânsetul surd al celor loviți de soartă, aud însă glasul dur și răsunător al celor care spun că e destul. Este un pericol, lumea s-ar putea trezi din amorțire, ar putea urma îndemnul la luptă pentru justiție și echitate socială, pentru un loc de muncă, o viață mai bună pentru pensionarii din fostele fabrici și din agricultură. Vocile acestea trebuie închise, compromise, condamnate. Motive? Se pot fabrica, inventa, multiplica și aplica pe oameni, structuri politice, etc. Se constituie tribunale publice, în piețe, la congrese naționale și internaționale. Acuzație: extremism, rasism, antisemitism, xenofobie, etc. Verdictul: vinovat. Pedeapsa: moartea. Condamnatul: PRM. Completul de judecată: inchiziția, PSD, PD, PNL, UDMR, PNȚCD, UFD etc.

Onorabilii constată că, în România, există un pericol real al extremismului și că pericolul este PRM, liderul său, care are un discurs agresiv. Este solicitat ajutorul massmedia, acestea la proiectul pentru relațiile etnice organizat la București, la care au participat și analiști politici, sociologi, reprezentanți ai minorităților naționale în Parlament. Se analizează și cauzele care au generat situația actuală: frustrarea generală generată de sărăcie și diferența abisală între promisiunile guvernanților și realizările acestora în toată perioada de după 1989. Dar cine conducea România în aceste vremi, nu tocmai cei care au pus bazele corupției și au adus-o la rangul de lege? Cine a falimentat băncile, trecând furturile la datoria publică? Cine a făcut împrumuturi de peste 13 miliarde dolari, amanetând viitorul țării? Tocmai cei care se constituie în inchiziție astăzi. Culmea democrației: inculpatul nici nu are dreptul să se apere, totul se hotărăște în lipsa acestuia. Dor vorbele adevărate, pline de revoltă rostite de PRM, dar nu vă pasă cum dor sărăcia, bolile, teroarea cu NATO, cu frigul și foamea?!

În toate campaniile și luptele politice, v-ați acuzat, unii pe alții și grupați unii împotriva altora, de acțiuni care pot fi considerate criminale la adresa țării. Pe rând, ați avut puterea și justiția, dar totul a rămas la nivelul declarațiilor. Cât de amar se înșeală românii când cred că vă sunteți unii altora dușmani! Sper că, de astăzi, să se schimbe lucurile. Sunteți la fel de uniți ca membrii unui comando și la fel de bine pregătiți să vă apărați, prin orice mijloace, împotriva celor care ar cuteza să vă spună adevărul în față sau să-l facă cunoscut altora.

Spuneți că este extremist PRM. A atentat la viața sau bunul cuiva când a cerut ca justiția să-și dezlege eșarfa de pe ochi? Spuneți că este antisemit PRM, pentru că spune răspicat un evreu pe care l-ați promovat că nu românii au ucis evrei? Spuneți că este xenofob PRM, pentru că spune deschis că aceiași care l-au ridicat în slăvi pe Ceaușescu, când acesta lua cât putea de la gura românilor ca să plătească datoriile, acum vă laudă pe voi că acumulați datorii? Spuneți că este antimaghiar PRM, pentru că spune că România este un stat național și unitar, în timp ce aliatul pe rând al tuturor afirmă că România nu a fost și nu va fi niciodată stat național și că românii au fost doar chiriași în lăcașuri de învățământ din Mureș? Spuneți că este antițigănesc PRM, pentru că vă spune că există o problemă a integrării romilor, problemă care ține nu numai de ei, ci și de politica statului. Credeți că, dacă nu ar mai fi PRM, susținătorii lui s-ar împrăștia pe la unii și pe la alții? Vă înșelați. Credem că cei care pun etichete și construiesc tribunale nu cunosc sensul cuvintelor și conceptelor pe care le folosesc. Poate în limbile pe care le-au învățat. Ei cunosc un singur sens, cel al forței și al terorii. Atunci, cine sunt extremiștii?

Vă mulțumesc.

Cornel Boiangiu - necesitatea Legii controlului averii demnitarilor și funcționarilor publici - cauza principală a sărăciei;

Domnul Cornel Boiangiu:

Sunt deputatul independent Cornel Boiangiu, vorbesc în această calitate și în calitate de vicepreședinte al Partidului Național Țărănesc Creștin-Democrat.

Declarația mea politică privește necesitatea Legii controlului averii demnitarilor și funcționarilor publici, cauză principală a sărăciei și de unde și necesitatea combaterii corupției. În ultimii 2 ani, în România, s-a produs cea mai severă prăbușire a nivelului de trai. Țara noastră a ajuns, din păcate, în coada Europei la venitul pe cap de locuitor. Puterea de cumpărare a românilor a scăzut cu 30% față de anul 2000. Așa cum a semnalat însuși primul-ministru, costul întreținerii depășește salariul mediu pe economie. În aceste condiții, majoritatea cetățenilor țării au mari dificultăți în a-și asigura supraviețuirea. Problemele sociale grave sunt generate de stagnarea reformei economice.

Rapoartele recente ale unor importante organisme internaționale, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică sau Institutul KATO din Statele Unite situează România pe ultimul loc, la distanță considerabilă față de celelalte țări candidate la intrarea în Uniunea Europeană.

Analizând stadiul dezvoltării și al reformelor economice înfăptuite în România, Institutul KATO subliniază că țara noastră se află pe locul 114 din 123 de țări analizate, în condițiile în care Cehia este pe locul 38, Ungaria pe locul 51, Polonia pe 89, iar Bulgaria pe locul 97.

OCDE-ul semnalează măsurile antireformiste din perioada 2001 - 2002, mai ales reintroducerea unor întreprinderi falimentare în circuitul economic și subvenționarea lor în detrimentul societăților comerciale rentabile, cota alarmantă a arieratelor și nivelul ridicat al economiei subterane, care constituie 38% din totalul veniturilor și peste 20% din p.i.b.

PNUD subliniază că 42% din populația României trăiește sub pragul sărăciei. Fiscalitatea este sufocantă pentru cetățeni și lejeră pentru clientelă. În timp ce hrana, lumina și căldura s-au scumpit copleșitor pentru populație, marii datornici ai întreprinderilor nerentabile sunt scutiți de plată, în plus, creditați clientelar cu sume uriașe pe seama contribuabililor. Privatizarea este blocată, iar România pierde astfel importante surse de venit, în favoarea clientelei politice, care primește pe nimic societăți comerciale ca RAFO și SNTR, scutite de datorii și, mai mult, creditate gratuit pe spinarea populației. Ștergerea datoriilor uriașe și creditările preferențiale, cum este creditul fiscal de peste 1 miliard de dolari acordat celui de-al doilea producător mondial de oțel ISPAT, după ce statul român a pierdut 250 de milioane de dolari USD, prin privatizarea păguboasă a SIDEX Galați, ruinează bugetul oricum precar și sunt suportate tot de populație.

Pentru prima oară în istoria de 10 ani a privatizării în România, Banca Mondială a impus o expertiză pentru evaluarea corectitudinii unei privatizări, cea a Combinatului ALRO Slatina, unde statul a renunțat la controlul societății, în schimbul ridicolei sume de 11 milioane de dolari, când ar fi putut obține aproape 300 de milioane dolari prin vânzarea întregului pachet de acțiuni. În consecință, fapt fără precedent, Banca Mondială a cerut să se verifice dacă interesele statului român au fost prejudiciate. În orice caz, interesele cetățenilor au fost grav afectate, întrucât contribuabilii sunt nevoiți să acopere gaura din buget prin mărirea accizelor la o serie de produse de bază.

În agricultură, situația este dezolantă. Țăranul român este discriminat în favoarea moșierilor roșii, producătorii mici și mijlocii beneficiază doar de reintroducerea impozitului pe venitul agricol suspendat în timpul guvernării noastre. Subvențiile, în valoare de peste 3.500.000 de lei la hectar, acordate în perioada 1997 - 2000 pentru țărani, de asemenea creditul agricol și sprijinul pentru cumpărarea tractoarelor și motorinei au fost anulate. Primesc, în schimb, subvenții de sute de milioane de dolari și scutiri de obligații fiscale cei care au posibilitatea să cumpere sau dobândesc pe nimic terenuri de cel puțin 110 hectare sau chiar insule de mii de hectare, adică îmbogățiții puterii actuale. Motivația muncii, libera inițiativă și cinstea sunt descurajate, iar ideea de bogăție a fost compromisă, fiind asociată cu hoția. Sărăcia și corupția au atins cote inimaginabile și intolerabile. Sărăcia endemică a populației României este consecința corupției instituționalizate.

Raportul de țară al Comisiei Europene și demnitarii NATO au avertizat asupra caracterului instituțional al corupției din România, semnal fără precedent care vizează direct puterea actuală. Corupția la nivelul instituțiilor statului este o problemă de extremă gravitate, care afectează insuportabil nivelul de viață al cetățenilor țării. Cauzele profunde ale corupției trebuie identificate în perioada 1990 - 1996, deoarece, în anii de guvernare postcomunistă, reprezentanții vechilor structuri au convertit puterea politică în putere financiară și au devenit capitaliștii roșii, folosind în special patru mijloace economice: căpoșarea economiei de stat și a comerțului exterior, mai ales prin cele 43 de firme ale fostei securități, devalizarea băncilor, CARITAS-urile de tot felul, fondurile mutuale.

România a pierdut pe aceste căi sume care se ridică la 15 - 20 de miliarde de dolari, iar măsurile de reformă pe care le-a luat PNȚCD, în timpul guvernării sale, au fost, din această cauză, dureroase. Menționăm, în acest context, doar costurile uriașe, de miliarde de dolari, ale asanării sistemului bancar și a găurilor negre din economie, începând cu BANCOREX și Banca Agricolă, pușculițe pentru clientela politică și economică a PDSR.

Populația a fost obligată să suporte, din săracele ei buzunare, pagubele colosale produse prin îmbogățirea clientelei guvernamentale din perioada 1990 - 1996. În acest sens, fondurile mutuale, vezi FNI Sovinvest, au constituit un mecanism prin care reprezentanții vechilor structuri rulau banii negri și îi scoteau înzecit pe seama depunătorilor de bunăcredință, fraudându-i pe aceștia pentru a deveni ei înșiși capitaliști și dobândind astfel o uriașă putere de influență în sfera politicului.

PNȚCD este singurul partid din România care, în perioada când se afla la guvernare, a luat măsuri radicale, mergând până la excludere împotriva unor reprezentanți ai săi implicați în acte de corupție, de exemplu, primarul Marin Luțu, directorul CEC, Camenco Petrovici. PNȚCD a luptat, luptă și va continua să lupte, cu toată hotărârea, împotriva corupției, flagel care a atins dimensiuni incredibile, ajungând, în consecință, pentru prima dată, să ocupe locul I în sondajele cu privire la problemele îngrijorătoare pentru cetățenii români, chiar înaintea sărăciei. Românii au identificat în corupție cauza principală a sărăciei.

Venind în întâmpinarea preocupărilor cetățenilor, PNȚCD lansează o campanie de strângere de semnături, la nivel național, pentru susținerea Proiectului nostru de Lege privind controlul averilor persoanelor care, începând din 1990, au deținut sau dețin demnități publice.

PNȚCD lansează o campanie de strângere de semnături la nivel național pentru susținerea proiectului nostru de Lege privind controlul averilor persoanelor care, începând din 1990, au deținut sau dețin demnități publice. Fără să așteptăm finalizarea acestei campanii și adoptarea legii pe care o propunem împotriva corupției, avem voința fermă de a demonstra în mod public și incontestabil caracterul calomnios al acuzațiilor de corupție care s-au lansat vehement și continuă să se susțină la adresa partidului nostru. În acest sens, toți reprezentanții PNȚCD care se încadrează în categoria persoanelor ce au deținut sau dețin demnități publice și-au declarat averile și s-au pus la dispoziția instituțiilor abilitate prin lege pentru verificarea declarațiilor de avere.

Inițiativa partidului nostru a fost primită cu ostilitate de reprezentanții clasei politice, mai mult, liderii PNȚCD au fost suspectați de declarații mincinoase, refuzându-se în continuare controlul acestora pentru a se perpetua calomniile asupra țintelor false și a se acoperi în continuare adevărații corupți.

PNȚCD este decis să facă toate demersurile pentru promovarea și legiferarea proiectului privind declararea și controlul averii demnitarilor și funcționarilor publici care constituie calea cea mai rapidă și eficientă de combatere a corupției instituționalizate prin identificarea corupților, indiferent de culoarea lor politică și de recuperarea banilor furați pentru reintroducerea acestora în circuitul public.

Aspectele principale pentru a nu prelungi mai mult decât timpul necesar declarația mea politică, diferențierile le voi prezenta la biroul nostru. Mulțumesc.

Emil Crișan - declarație intitulată: Biserica ortodoxă în situație disperată la Ocna Mureș.

Domnul Emil Crișan:

Sunt deputatul PRM de Alba, Emil Crișan.

Cred că este ultima declarație politică și vă rețin doar cele trei minute care sunt afectate pentru o declarație politică. Declarația mea politică se intitulează "Biserica ortodoxă în situație disperată la Ocna Mureș".

Într-una din zilele săptămânii trecute am primit la Biroul parlamentar din Abrud, județul Alba, scrisoarea preotului paroh al Parohiei ortodoxe române din Ocna Mureș, domnul Marcu Cornel, care, în numele celor peste 2.000 de credincioși ortodocși, cere sprijin în rezolvarea litigiului privind lăcașul de cult aflat de 10 ani în proces cu Biserica greco-catolică din localitate. După ce în data de 7.02.2002 s-a făcut o execuție silită asupra bisericii în favoarea greco-catolicilor în baza unei sentințe a Curții de Apel Pitești, în data de 8.03.2002 s-a restabilit dreptul credincioșilor ortodocși asupra bisericii, fără a se reuși însă intrarea în biserică, deoarece greco-catolicii s-au închis înăuntru, apoi au ieșit la poartă cu bâte și răngi, înjurând și lovindu-i peste gard pe credincioșii ortodocși. Mai mult, au adus ca ajutoare un grup de tineri de la Institutul teologic din Blaj. S-a reușit pătrunderea în biserică abia în dimineața zilei de 16.02.2002, când a fost scos afară din biserică un grup de greco-catolici în frunte cu preotul lor care păzeau amețiți de băutură biserica. Pe bună dreptate, preotul paroh Cornel Marcu se întreabă dacă este posibil, ca într-un stat democrat, un preot să fie terorizat și hărțuit 10 ani prin procese interminabile pentru că apără credința acestui neam românesc atât de năpăstuit. Acum, prin diferite sentințe judecătorești care se contrazic una pe cealaltă, se încearcă o nouă execuție silită asupra bisericii din partea greco-catolicilor, deși există o suspendare a oricărei execuții silite înregistrată de Curtea Supremă de Justiție unde se va judeca recursul pe data de 16 noiembrie 2002.

În urma dialogului din luna aprilie, ținut la Ministerul Culturii și Cultelor, Parohia ortodoxă din Ocna Mureș a oferit greco-catolicilor o clădire din patrimoniul său aflat în centrul orașului care se poate transforma într-un lăcaș de cult. Oferta a fost refuzată cu obrăznicie, nici măcar nu s-a dat curs invitației.

În decursul celor 10 ani de procese s-au oferit nenumărate soluții pentru stingerea conflictului, greco-catolicii neacceptând decât retrocedarea bisericii care nu a fost construită de ei, iar investițiile recente numai la pictura în frescă se ridică la 900 milioane lei. Dacă se va încerca din nou o execuție silită asupra lăcașului de cult până la pronunțarea Curții Supreme de Justiție din data de 16 noiembrie 2002, suntem hotărâți să ne blocăm în biserică, să declarăm greva foamei și să informăm agențiile internaționale de presă, își încheie preotul Marcu scrisoarea.

Având în vedere cele semnalate, solicit Ministerului Culturii și Cultelor, precum și Ministerului Justiției, să se implice în dezamorsarea conflictului dintre credincioșii ortodocși și greco-catolici din orașul Ocna Mureș, fără a mai da dispoziții și sentințe contradictorii în favoarea uneia sau alteia din părți până la ultima confruntare de la Curtea Supremă de Justiție din luna noiembrie 2002.

Doamne, ocrotește poporul român și adu pacea și liniștea în sufletele credincioșilor tăi! Vă mulțumesc.

Prezentarea intervențiilor s-a desfășurat până la ora 10.20.

   

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie lundi, 17 décembre 2018, 7:04
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro