Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 25 noiembrie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.166/05-12-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 25-11-2002 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 25 noiembrie 2002

Alocuțiunea domnului Ion Iliescu, Președintele României.

Ședința a început la ora 14.15

Lucrările ședinței au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților. Din prezidiu a făcut parte domnul Nicolae Văcăroiu, președintele Senatului.

(Au participat, ca invitați, Președintele României, domnul Ion Iliescu, prim-ministru al Guvernului, domnul Adrian Năstase, membri ai Guvernului, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Arhiepiscopul de București, Președintele Curții Constituționale, Avocatul Poporului, Președintele Academiei Române, șefii misiunilor diplomatice acreditați la București, reprezentanți ai mass-media.)

(S-a intonat Imnul național al României, "Deșteaptă-te, române!")

 

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Domnule președinte al României,

Domnule prim-ministru,

Preafericite părinte patriarh,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Domnilor miniștri,

Distinși membri ai corpului diplomatic,

Doamnelor și domnilor,

Sunt deosebit de onorat și fericit să am privilegiul de a deschide ședința comună a Camerei Deputaților și a Senatului destinată adoptării declarației Parlamentului României privind invitarea țării noastre de a începe negocierile de aderare la NATO și, bineînțeles, de a celebra acest măreț eveniment.

Ziua de 21 noiembrie 2002 va fi, fără îndoială, prin semnificațiile și perspectivele pe care le deschide, o zi mare în istoria contemporană a României, ca și a celorlalte state invitate la aderare, dar această zi este, de asemenea, după cum aprecia președintele George Bush, o zi mare în istoria NATO și în istoria libertății. Pentru România, summitul de la Praga nu înseamnă numai intrarea cu fruntea sus în cea mai mare alianță pentru pace și pentru libertate pe care a cunoscut-o vreodată omenirea, ci și sfârșitul unei stări de frustrare și marginalizare.

Pentru noi, românii, hotărârile adoptate în prima întrunire a Alianței Nord-Atlantice din acest secol au însă o semnificație și o importanță deosebită și pentru alte motive. Este pentru prima dată, după crearea sa, din 1949, când organizația a decis să se reunească, în mod simbolic, dincolo de fosta cortină de fier care a divizat Europa timp de patru decenii, dându-se astfel semnalul unei schimbări de epocă fără precedent.

Extinzându-se cu o mare parte a fostei Europe comuniste, NATO anunță pentru prima dată o ideologie nouă, o strategie nouă și mijloace noi pentru a interveni oriunde în lume în sprijinul valorilor pe care se fundamentează, ca și pentru combaterea terorismului și armelor de distrugere în masă.

Pentru România, cât și pentru ceilalți nou veniți în Alianță, calitatea de membru înseamnă garantarea clară a securității și stabilității, dar simbolizează și acceptarea lor către Vest, fiind văzută ca un pas înainte pe calea aderării la Uniunea Europeană.

România are acum șansa istorică de a lua parte activă la procesul de reunificare a Europei.

Stimați colegi,

Cu aceste scurte vorbe introductive, dați-mi voie să vă spun cum au decis Birourile permanente să se desfășoare această ședință festivă. Vor evoca acest eveniment și vor pronunța scurte alocuțiuni președintele României, apoi primul-ministru al Guvernului și apoi, câte 10 minute pentru fiecare partid parlamentar.

În încheiere vom adopta textul unei declarații a Parlamentului României pe care o vom adresa tuturor Parlamentelor din țările NATO.

Declar încă o dată ședința festivă deschisă cu convingerea că ședința noastră se va desfășura în aceeași atmosferă de sărbătoare, în aceeași formă de optimism și de unitate națională pe care le-am demonstrat și cu prilejul vizitei istorice pe care președintele american George Bush a realizat-o zilele trecute în România.

Cu aceste precizări, dați-mi voie să-l invit la microfon pe domnul președinte Ion Iliescu. (Aplauze.)

 
 

Domnul Ion Iliescu:

Înalt Preafericite Părinte Patriarh,

Monseniore Robu,

Domnule președinte al Senatului României,

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Excelențele voastre, reprezentanți ai Corpului Diplomatic,

Onorată asistență,

Mă adresez dumneavoastră, astăzi, într-un moment plin de semnificații pentru viitorul națiunii române, cu sentimentul datoriei împlinite, dar și cu gândul la responsabilitățile care trebuie să ni le asumăm cu toții de acum înainte. Primind la 21 noiembrie 2002 invitația de a se alătura în calitate de membru cu drepturi depline Alianței Nord-Atlantice, România a obținut un nou statut, noi drepturi, dar și noi obligații. Atunci când evaluăm consecințele politice, economice, sociale și militare ale admiterii noastre în NATO, cât și pe cele ale vizitei președintelui Statelor Unite ale Americii, domnul George W.Bush, la București, trebuie să pornim de la acest nou statut pe care, în lunile următoare, va trebui să-l confirmăm.

Înainte de toate se cuvine să mulțumim tuturor acelora care prin munca lor, prin angajamentul lor fără echivoc în slujba României, a intereselor națiunii române, au făcut posibilă integrarea țării într-un sistem de securitate colectivă, care și-a dovedit, în timp, viabilitatea, eficiența și stabilitatea.

Este o victorie a credinței noastre în valorile democrației și libertății, a eforturilor noastre sincere de a construi instituțiile statului modern, de a întrona domnia legii, de a trăi în pace și în respect cu minoritățile și cu vecinii, de a construi un climat de toleranță, dialog și conlucrare între toate componentele societății românești.

Admiterea noastră în NATO este dovada cea mai palpabilă a schimbărilor radicale pe care le-am început o dată cu Revoluția din Decembrie 1989. Am optat atunci pentru integrarea în structurile europene și euro-atlantice, nu doar sentimental, ci și cu convingerea că nu facem altceva decât să ne întoarcem la matcă, în familia națiunilor europene.

Este, totododată, încununarea peste timp a aspirațiilor politice românești de după întregirea neamului, de asigurare a unui cadru de securitate colectivă atât de bine sintetizată de Nicolae Titulescu în deceniul patru al secolului trecut. Nu ne-am fi atins obiectivele propuse fără sprijinul prietenilor și partenerilor noștri europeni și americani, cărora le mulțumim și le suntem recunoscători. Fără ei, fără ajutorul lor ne-ar fi fost cu mult mai greu în acești 12 ani.

Extinderea NATO și a Uniunii Europene este un exercițiu de solidaritate între națiuni, fără precedent în istorie, un exemplu în legătură cu modul în care vor trebui abordate, de aici înainte, relațiile dintre state și națiuni. Este momentul să ne aplecăm cu atenție asupra istoriei noastre post-decembriste pentru a înțelege mai bine semnificația și consecințele deciziilor noastre, pentru a nu mai repeta greșeli și pentru a nu mai pierde oportunități de dezvoltare.

Repet și aici, în fața dumneavoastră, ceea ce am spus la Praga, după anunțul invitării noastre în NATO: "Este un moment de satisfacție care trebuie trăit cu luciditate, cu demnitate și responsabilitate". Nu va servi nici unei forțe politice încercarea de a trage foloase electorale dintr-o victorie colectivă, cum nu va servi nimănui încercarea de banalizare a acestui eveniment. Ar fi trist să vedem cum, în loc să fim mai uniți, acum când ne așteaptă noi eforturi pentru consolidarea pasului făcut împreună, o realizare importantă a națiunii române să se transforme într-un instrument al dezbinării ei.

Să învățăm să trăim cu decență atât succesele, cât și eșecurile, pentru că pe drumul pe care ne-am angajat ne vom întâlni și cu unele și cu celelalte.

Acesta este motivul pentru care nu voi rosti nici un nume și nu voi evidenția meritele persoanale ale nimănui, deși sunt mulți care merită acest lucru. Suntem cu toții în slujba interesului național, iar cetățenii așteaptă de la noi performanță, profesionalism și patriotism. (Aplauze.)

Voi evidenția doar modul exemplar în care armata și-a asumat reformele care i-au permis să-și îndeplinească noile misiuni și să participe la acțiuni complexe în afara granițelor țării.

Performanța corpului militar a cântărit mult în balanța deciziei pozitive de la Praga. Mai important mi se pare ca acest succes să ducă la consolidarea încrederii cetățenilor români în virtuțile democrației, în instituțiile statului de drept - Parlament, Guvern, Președinte, Justiție.

Problemele noastre nu se rezolvă de la sine, fără eforturi, sacrificii, fără muncă inteligentă și eficientă. calitatea de membru NATO este doar o premisă, un punct de plecare pentru o viață mai bună. Principalele eforturi vor trebui concentrate mai ales în plan intern pentru consolidarea tendințelor pozitive din economie, creștere economică, reducerea inflației, accelerarea reformelor structurale și a privatizării, atragerea de noi investiții, promovarea noilor tehnologii, modernizarea industriei și agriculturii, infrastructurilor, crearea de noi locuri de muncă, creșterea veniturilor populației. Cuvintele de ordine în economie trebuie să devină eficiență și competitivitate.

Corolarul acestora trebuie să fie reducerea sărăciei și îmbunătățirea vieții celor mulți.

Este esențială, de asemenea, creșterea eficienței administrației centrale și locale, asigurarea transparenței, combaterea energică a birocrației și a corupției. Să acționăm energic, prin mijloace constituționale, legale împotriva tuturor tendințelor degenerative care subminează coeziunea socială și democrația.

Pierderea simțului măsurii din partea unora puși pe îmbogățire, pe acumulare de avere pe căi necinstite, traficul de influență (Aplauze.), clientelismul, parvenitismul, trebuie să declanșăm un atac frontal împotriva acestor tare, acestor mentalități parazitare care aduc mari prejudicii țării.

Este normal să pretindem tuturor funcționarilor statului și mai ales reprezentanților aleși ai cetățenilor să fie exemple de comportament responsabil în slujba legii și a intereselor societății, exemplu de înaltă ținută morală, de cinste și corectitudine, de decență și modestie, să fim cu toții pătrunși de conștiința unui principiu de bază al democrației.

Noi, cei aleși și investiți cu răspunderi publice, suntem în slujba cetățenilor și a interesului public și nu invers.

Cei ce nu înțeleg acest adevăr se autoexclud. Crezul oricărui slujbaș al statului trebuie să fie cinste, corectitudine, legalitate.

Doamnelor și domnilor,

Summitul NATO de la Praga a fost numit, nu fără temei, summitul transformării Alianței Nord-Atlantice. Dintr-un sistem de securitate colectivă cu rol defensiv, NATO se schimbă într-un complex organism politico-militar care își asumă sarcina asigurării păcii și stabilității în condițiile noilor riscuri și amenințări la adresa securității statelor membre.

Aceste transformări ne privesc acum direct și pe noi. Dincolo de angajamentele pe care ni le-am asumat, ca parte a procesului de pregătire a admiterii în Alianță, trebuie să facem față unor noi cerințe care înseamnă, totodată, și un plus de securitate pe care ni-l asigurăm prin noua calitate de membri ai Alianței.

Reformele din armată trebuie să continue în ritm susținut. Ele vor avea costuri economice și sociale pe care nu le putem neglija. Este foarte clar că România are nevoie de o armată de profesioniști.

Vom participa, fără îndoială, la formarea forței de intervenție rapidă a Alianței, avem obligația să oferim, totodată, mililtarilor care vor părăsi armata perspective solide în viața civilă. Mentalul colectiv este structurat de ideea că fiecare bărbat are obligația morală și patriotică să efectueze serviciul militar. Este necesar să explicăm avantajele unei armate profesionalizate în condițiile actuale.

În același timp, va trebui să gândim un cadru adecvat de educare a tinerilor în spiritul responsabilității civice și al dăruirii pentru apărarea cuceririlor democratice.

Dumneavoastră ați aprobat de curând strategia națională de securitate a României, în care sunt identificate noile riscuri și noile amenințări cărora trebuie să le facem față. Acum urmează măsurile concrete.

Parlamentului îi revin sarcini importante în domeniul siguranței naționale, pentru completarea legislației și pentru asigurarea controlului societății civile asupra armatei și a serviciilor de informații.

Un alt aspect al evoluțiilor post-Praga, legate de definitivarea procesului de aderare, se referă la protecția datelor confidențiale.

S-a speculat foarte mult tema pericolului reprezentat de foștii securiști. Pot să vă asigur că și această chestiune o tratăm cu toată răspunderea cu partenerii noștri din NATO, cu care s-au dezvoltat relații benefice și eficiente pe linia serviciilor speciale. Dacă și când vor fi probleme, ele se vor rezolva conform standardelor și procedurilor Alianței.

Un rol important revine și controlului parlamentar. Este periculos însă și contraproductiv să folosim acest subiect ca argument în lupta politică. Avem responsabilități care sunt incompatibile cu politicianismul, demagogia sau populismul.

Noile exigențe ale momentului cer eficientizarea și dinamizarea activității atât la nivelul Parlamentului, cât și la nivelul Executivului. Este nevoie de un efort susținut pentru a face posibilă ratificarea Acordului de aderare a României în parlamentele celor 19 țări membre. Este nevoie de un adevărat lobby parlamentar. Diplomația parlamentară este chemată, și de această dată, să joace un rol important.

Îmi exprim convingerea că vom ști să demonstrăm maturitate, responsabilitate și devotament, că vom ști să lucrăm împreună pentru binele națiunii române.

Lumea ne va judeca după faptele noastre și, în aceste clipe, încărcate de profunde semnificații, mă adresez cetățenilor României, solicitându-le să ne sprijine în continuare în eforturile de integrare europeană și euro-atlantică.

Decizia de la Praga este un moment de răscruce în istoria României pentru că am avut de ales și împreună am ales ceea ce era mai bine pentru noi. Să fim mândri de alegerea noastră și să ne asumăm consecințele ei.

Doamnelor și domnilor,

Noul statut al României implică o nouă abordare a politicii externe românești. trebuie să dăm dovadă de mai multă imaginație și de inițiativă în promovarea intereselor noastre legitime în acord cu cele ale partenerilor noștri.

Aderând la NATO și la Uniunea Europeană, am adoptat exercitarea în comun a unor competențe împreună cu aliații noștri, fără a ne pierde nici autonomia de decizie și nici dreptul de a acționa, așa cum credem de cuviință, în probleme care nu privesc Alianța sau Uniunea Europeană. În lumea în care trăim, diplomației clasice i se adaugă, cu instrumente ale politicii externe, diplomația parlamentară și cea publică, promovată inclusiv de organizațiile societății civile. Depinde de noi să avem înțelepciunea și priceperea necesare pentru a acționa convergent, pentru a stabili priorități și obiective comune și a urmări realizarea lor.

Cred că promovarea candidaturii României la NATO ne-a făcut să învățăm o serie de lucruri care ne vor fi utile în procesul de aderare la Uniunea Europeană, pentru că, și de aici înainte, integrarea rămâne prioritară pentru politica externă românească.

Evenimentul istoric de la Praga înlătură printre altele ultimele consecințe ale războiului rece. El confirmă justețea politicii noastre externe, ne permite să abordăm cu mai multă încredere și deschidere relațiile cu Rusia, Ucraina, cu Republica Moldova, cu statele sud-est europene din zona Caucazului, precum și cu cele din Asia Centrală, cu cele riverane Mării Caspice. Faptul că suntem considerați vârful de lance al NATO către Est, cum spunea președintele George Bush, exprimă o realitate geopolitică pe care, sunt convins, vom ști să o folosim ca pe o punte către un spațiu care se apropie la rândul său de comunitatea euro-atlantică. Oricum ar fi, un lucru este sigur: România reprezintă granița de est a NATO și a Uniunii Europene.

Știm ce înseamnă acest lucru pentru noi. Știm că nu va fi ușor. Plecând de la experiența noastră, vom pleda pentru menținearea politicii ușilor deschise atât față de țările care doresc să adere la NATO, cât și față de cele care doresc să adere la Uniunea Europeană.

Politica ușilor deschise i-a fost de un real folos României. Aceasta este singura politică rațională care poate asigura pacea și stabilitatea în zonă. România este ferm hotărâtă să-și păstreze și să-și consolideze rolul de furnizor de securitate în zona central-sudică a continentului.

Doresc să închei mulțumind, încă o dată, tuturor celor care au contribuit la succesul nostru de la Praga, tuturor liderilor și partidelor politice postdecembriste, națiunii române, cetățenilor pentru eforturile și sacrificiile lor.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze prelungite.)

 
Alocuțiunea domnului Adrian Năstase, prim-ministru al Guvernului României.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumim și noi, domnule președinte, aplauzele colegilor mei au fost de fapt elocvente.

Dau cuvântul, în continuare, domnului prim-ministru Adrian Năstase. (Aplauze.)

 

Domnul Adrian Năstase:

Domnule președinte al României,

Domnilor președinți,

Preafericirea voastră,

Eminență,

Stimați reprezentanți ai Corpului diplomatic,

Stimate doamne și domni senatori și deputați,

Dragi colegi,

Am parcurs cu toții, în aceste zile, două evenimente care vor marca pentru multă vreme destinul României. Am întors definitiv o foaie a istoriei noastre alături de partenerii din NATO, în primul rând de Statele Unite, pentru a ne regăsi identitatea și prestigiul ca națiune a spiritului occidental.

Am încheiat un lung ciclu de rezultate amânate pentru a începe un traseu coerent de rezultate temeinice. Am simțit mai puternic că nu suntem singuri în eforturile noastre. Am avut, în doar trei zile, reconfirmarea atâtor lecții din istoria noastră. atunci când ne pregătim cu seriozitate și punem deasupra tuturor interesul național, rezultatele bune sunt mai aproape de fiecare dintre concetățenii noștri.

Cele două zile ale acestui noiembrie au schimbat profund destinul României și au adus mai aproape împlinirea năzuințelor a milioane de români. România a primit un vot de încredere din partea țărilor NATO, iar eforturile pentru aderare au fost apreciate la București de președintele Statelor Unite ca fiind o reușită.

Am primit confirmarea că ne-am făcut datoria și că merităm recunoașterea internațională a eforturilor noastre de a adera la Alianța Nord-Atlantică. Am primit și confirmarea unei alianțe de durată cu Statele Unite. După ani de speranță ca aceste lucruri să se întâmple, după zeci de ani de speranțe transformate pentru atâția români în umilințe și teroare, România primește cel mai frumos semn al solidarității parteneriatului său strategic: "în toate aceste momente ale istoriei, America v-a fost prietenă și vom fi mândri să vă numim aliați".

Prin vizita președintelui american la București, Statele Unite au ales să recunoască dârzenia și curajul poporului român în lupta pentru libertate, pentru construirea unei democrații libere și pentru integrarea în Alianța Nord Atlantică.

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor membri ai Parlamentului,

Dincolo de acest tablou cu o largă amplitudine politică, doresc să-mi exprim convingerea că invitația pe care România a primit-o săptămâna trecută pentru a adera la NATO nu este rezultatul unor decizii de circumstanță. Această decizie istorică este recunoașterea unui efort național continuu, o încununare a largului consens național pentru aderarea la Alianța Nord Atlantică.

Se confirmă prin această decizie aprecierea de către partenerii din Alianță, a saltului important parcurs de România în ultimii doi ani în planul reformelor economice, instituționale, a reformei armatei și consolidării capacității noastre de acțiune solidară cu Alianța Nord Atlantică.

România a reușit mobilizarea energiilor și a entuziasmului național pentru recuperarea întârzierilor și revenirea în prim planul mecanismului lărgirii Alianței.

Aș dori să mulțumesc, cu această ocazie, tuturor celor care, atunci când am prezentat în Parlament, la 10 aprilie anul acesta, declarația cu privire la politica Guvernului pentru pregătirea aderării României la NATO, au avut încredere în planul de acțiune pe care Guvernul și l-a stabilit atunci în perspectiva deciziei de la Praga.

Se dovedește acum că acesta a fost un plan coerent și eficient, pe care Guvernul l-a analizat cu cea mai mare atenție, la fiecare dintre ședințele sale desfășurate de atunci și până în luna aceasta.

Suntem, de asemenea, bucuroși să subliniem importanța acordată de Parlamentele țărilor NATO, mesajului adresat, tot atunci, de Parlamentul României către acestea pentru a sprijini efortul de aderare a țării noastre la Alianță.

Avem convingerea că Parlamentul va avea un rol și mai important în procesul de ratificare a Protocolului de aderare în cursul anului viitor.

O contribuție importantă la determinarea unei decizii favorabile pentru România la Praga au avut-o, de asemenea, acțiunea solidară și coerentă a tuturor instituțiilor statului, susținerea din partea forțelor politice democratice din țara noastră, eficiența acțiunii diplomatice, eforturile misiunilor României în străinătate, ca și contribuția reprezentanților societății civile.

Doresc să mulțumesc, în numele Guvernului României, conducerii celor două Camere, membrilor Parlamentului, conducerii și membrilor comisiilor parlamentare și membrilor delegațiilor parlamentare care au reprezentat în plan extern România pentru eforturile intense pe care le-au desfășurat în ultimul an în susținerea obiectivului aderării țării noastre la NATO și pentru contribuția la obținerea rezultatului pozitiv de la Praga.

Fără îndoială, prin invitarea României să adere la Alianță, țările membre recunosc eforturile armatei române de a se perfecționa și de a se moderniza, de a reprezenta cu mândrie și curaj România în misiunile pe care militarii români le îndeplinesc alături de aliați.

Doresc să adresez și cu acest prilej mulțumiri tuturor militarilor României care au contribuit la consolidarea prestigiului țării noastre în misiunile internaționale și să apreciez eforturile și progresele obținute de Armată în modernizare și în asigurarea saltului uriaș în pregătire la nivelul exigențelor Alianței Nord-Atlantice.

România a avut în ultimii 12 ani o conduită consecventă în susținerea obiectivelor și misiunilor NATO, în susținerea operațiunilor Alianței pentru stabilizarea situației din Balcani, fiind totodată un aliat de încredere în confruntarea cu amenințările neconvenționale în lupta contra terorismului internațional.

Să-mi permiteți, stimați colegi, astăzi, aici, să adresez mulțumiri și colegilor mei, membrii Cabinetului, care, în acești doi ani, au acordat o atenție deosebită acestui obiectiv esențial al României și care au acceptat, din punct de vedere financiar, din punctul de vedere al stabilirii priorităților, să acorde o atenție deosebită obiectivelor și proiectelor legate de finalizarea programului care ne-a dus, în final, la rezultatul pozitiv de la Praga. (Aplauze)

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Prin decizia de invitare a României de a adera la NATO, membrii Alianței au făcut o investiție concretă, pe termen lung, în România. Este rândul nostru să venim imediat cu răspunsuri la această investiție.

Am spus, fiecare în felul nostru, Guvernul, toate forțele politice, că ne așteaptă un parcurs dificil pentru a duce la bun sfârșit reformele necesare pentru aderarea efectivă.

Este un fapt pozitiv că suntem cu toții conștienți de aceasta. Dar, pentru ca acest fapt să se producă și pentru ca el să producă rezultate, este nevoie ca, de acum și până la aderarea la NATO și dincolo de aceasta, până la aderarea la Uniunea Europeană, să ne fixăm cu înțelepciune agenda națională în linie dreaptă.

Aceasta va presupune un pachet compact și unitar de acțiuni de reformă, necesare pentru succesul deciziilor de aderare din 2004 și, în continuare, în 2007. Să dăm o nouă energie proiectului nostru comun, România, și să aducem sub stindardul unic al interesului național priceperea, entuziasmul și forța poporului nostru.

Avem în fața noastră un proiect politic decisiv pentru viitorul țării noastre. Așa cum obținerea invitației de aderare la NATO a fost rezultatul unei susțineri naționale puternice, prin contribuția și meritul tuturor segmentelor societății românești, dorim ca, în continuare, și aderarea la Uniunea Europeană să aibă o susținere similară.

Ne propunem să asigurăm în continuare acel echilibru între eforturile alocate aderării și beneficiile concrete ale calității de membru NATO în folosul direct al cetățenilor. Vrem ca rezultatele reformelor și eforturilor noastre să însemne deschidere către investiții străine, competitivitate la standarde europene, legături multiplicate cu partenerii din străinătate, bazate pe parteneriate puternice și pe încredere. Vrem ca aderarea la NATO să însemne o nouă energie pentru continuarea reformelor, o nouă încredere a cetățenilor în drumul previzibil al României.

Guvernul a adoptat deja o strategie de acțiune în perioada post-Praga, cuprinzând măsuri pentru finalizarea reformelor, ducerea la îndeplinire a angajamentelor ce vor fi asumate din documentele de aderare și pentru consolidarea relațiilor României cu partenerii din Alianță.

Ne-am stabilit sarcini precise privind modul în care se vor desfășura negocierile pentru Protocolul de aderare, monitorizarea aplicării angajamentelor și, de asemenea, în ceea ce privește preluarea acquis-ului NATO în plan legislativ și instituțional. Un rol important pentru asigurarea succesului acestor activități va reveni Parlamentului, pe care Guvernul îl va informa periodic, în primul rând prin intermediul comisiilor parlamentare pe domenii, în legătură cu evoluția acestor negocieri.

Guvernul s-a angajat să asigure pregătirea în cele mai bune condiții a resurselor umane, gestionarea resurselor financiare pentru exercitarea calității de membru al Alianței.

În perspectivă, principalele obiective sunt incluse în ciclul al patrulea al Planului național de aderare. Aceste eforturi sunt complementare și întăresc măsurile prioritare pentru integrarea europeană pentru perioada noiembrie 2002-decembrie 2003, adoptate recent de Guvern. Este semnificativ pentru coerența acțiunii Guvernului, în continuare, faptul că la trei săptămâni după momentul Praga, Uniunea Europeană va decide drumul de parcurs al României până la aderare.

Vom continua să contribuim la misiunile Alianței în plan regional și să diversificăm capacitatea noastră de participare la acestea, în contextul noii inițiative privind capabilitățile, precum și a viitoarei forțe de răspuns a NATO.

Ministerul Apărării Naționale urmează să elaboreze o strategie vizând achiziționarea echipamentelor militare, compatibile cu cele ale forțelor NATO. Ne propunem totodată ca, o dată cu aderarea la NATO, să consolidăm industria de apărare a României pentru deschiderea de noi oportunități de relansare a acestui domeniu strategic al economiei românești.

Suntem hotărâți ca, pregătindu-ne pentru aderare, să consolidăm stabilitatea instituțiilor democratice, să întărim legalitatea și economia de piață funcțională. Guvernul consideră că a sosit vremea unui efort național onest și radical în ducerea marilor bătălii pentru recucerirea încrederii cetățenilor în instituțiile statului și în lege și în recucerirea încrederii investitorilor străini în mediul de afaceri din România. Aceasta trebuie să fie o operație chirurgicală radicală, bazată pe lege, pe instituții puternice de aplicare a legii, cu coloană vertebrală solidă și nu pe politică și politicianism.

Doamnelor și domnilor,

Suntem recunoscători pentru această decizie istorică tuturor membrilor Alianței, partenerului nostru strategic - Statele Unite -, viziunii Președintelui american de a consolida o amplă solidaritate euro-atlantică în promovarea valorilor libertății, democrației și prosperității. Suntem totodată recunoscători partenerilor noștri europeni de care ne leagă nu numai o puternică solidaritate istorică, ci însăși esența destinului nostru european.

Dorim ca, alături de contribuția la extinderea NATO de la Marea Baltică la Marea Neagră, să contribuim la succesul proiectului Europei Unite prin aderarea noastră cât mai curând posibil la Uniunea Europeană.

După Reuniunea de la Praga, NATO s-a înscris pe un nou drum, lăsând în urmă secolul XX. Față de noile amenințări la adresa securității, răspunsul lumii libere este o alianță transformată și modernizată. Statele membre au considerat că pot avea încredere în noi să fim parte la acest proiect strategic. Acceptând invitația de a adera la NATO, România face o opțiune definitivă, care rupe complet șirul compromisurilor și aranjamentelor de circumstanță din istoria noastră. Suntem un stat cu o politică externă și de securitate previzibile și atașate valorilor democratice împărtășite de marile Puteri occidentale.

Guvernul înțelege responsabilitatea care-i revine țării noastre în îndeplinirea noilor misiuni ale Alianței și în continuarea luptei în care ne-am angajat împotriva terorismului. Ca aliați, ne confruntăm cu aceleași provocări și suntem solidari în apărarea valorilor care dau sens coeziunii euro-atlantice. Ne propunem să cooperăm solidar în plan internațional cu aliații noștri pentru combaterea noilor amenințări la adresa păcii și securității, în combaterea terorismului și stoparea proliferării armelor de distrugere în masă.

Domnule Președinte,

Doamnelor și domnilor,

Suntem într-o zodie bună a istoriei noastre. România își recapătă binemeritatul loc pe harta strategică a lumii. Ne aflăm acum la un nou început al vocației naționale, al încrederii în eforturile noastre, al misiunii noastre alături de țările membre ale NATO.

După decizia de la Praga, vrem ca încheierea acestui an să găsească România cu un traseu clar al noului nostru proiect național. Ne apropiem de un an nou, dar și de un ciclu nou în dezvoltarea României, cu încredere în efortul nostru național, cu mândrie pentru forța solidarității românești, dar și cu încredere că deciziile și angajamentele partenerilor noștri transatlantici și europeni față de acest traseu și de proiect ne includ.

Am speranța că, și în continuare, Parlamentul României va susține cu aceeași putere eforturile Guvernului dedicate aderării cu succes, cât mai curând, a țării noastre la structurile europene și euroatlantice.

Vă mulțumesc pentru atenție.

(Aplauze îndelungate)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumim și noi, domnule prim-ministru, și vreau să vă mulțumesc în mod deosebit și pentru aprecierile pe care le-ați făcut la adresa contribuției Parlamentului României. Cred că sunt în asentimentul colegilor mei să expunem în fața concetățenilor noștri, în fața electoratului, dorința de a contribui cu aceeași răspundere, asiduitate și competență pentru armonizarea procesului legislativ cu cele ale reglementărilor NATO, pentru adoptarea acelui set de legi care privesc condiționalitățile pe care le-am stabilit și că vom utiliza mijloacele diplomației parlamentare pentru a convinge colegii noștri din Parlamentele țărilor NATO să ratifice cu cea mai mare operativitate protocoalele de aderare.

 
Alocuțiuni ale reprezentanților grupurilor parlamentare.

Cu aceasta, trecem la alocuțiunile din partea parlamentarilor.

Are cuvântul domnul deputat Viorel Hrebenciuc din partea Grupului parlamentar social-democrat și umanist și se pregătește domnul senator Dorel Constantin Onaca din partea grupurilor parlamentare ale Partidului România Mare.

 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Președinte,

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Preafericite Părinte,

Eminență,

Onorați membri ai Corpului Diplomatic,

Stimați colegi,

Un mare gânditor politic spunea, cu ani în urmă, că acolo unde sunt arme bune, legile urmează inevitabil.

Prin invitația pe care am primit-o acum câteva zile la Praga, am reușit să asigurăm pentru România intrarea în clubul statelor care dispun de cele mai bune arme și de cele mai bune legi. Din acest punct de vedere, anul 2002 este anul astral al României, comparabil cu anul 1918, când nu numai că s-a îndeplinit idealul de veacuri al unității naționale, dar a început și procesul de racordare a României, cu statut de partener real, la sistemul de valori europene.

Reuniunea noastră de astăzi are, fără îndoială, semnificații multiple. Este, în primul rând, un motiv de bucurie, un motiv de satisfacție, pentru că decizia de la Praga marchează un succes politic de excepție.

Noi, cei din Partidul Social-Democrat, ca de altfel întreaga clasă politică, am reușit să transformăm niște promisiuni în realitate. Promisiunile făcute de responsabilii NATO în 1997, că porțile Alianței vor rămâne deschise, noi le-am transformat în certitudini.

La Praga am primit, fără echivoc, invitația de a păși prin aceste porți și tot Summit-ul de la Praga ne-a confirmat că am reușit să transformăm prieteniile de ieri în alianțele de astăzi. SUA și ceilalți membri ne sunt, de acum, nu doar prieteni, ci aliați. (Aplauze)

În al doilea rând, reuniunea de astăzi este, în același timp, un moment al bilanțurilor, pentru că, odată cu Summit-ul de la Praga, am parcurs o etapă importantă și avem ocazia, acum, post factum, să ne autoanalizăm prestația noastră politică.

Fără să minimizăm importanța eforturilor făcute de 12 ani încoace, analiza demersurilor din ultimii doi ani ne arată foarte clar că succesul de la Praga nu a fost nicidecum un mare noroc, venit întâmplător, în timpul guvernării noastre. Succesul de la Praga este rodul unei acțiuni politice mature, responsabile și eficiente. Când spun că succesul de la Praga este rodul unei acțiuni politice mature, mă refer la faptul că reacțiile noastre politice și diplomatice au fost oportune, adică au fost adecvate întotdeauna contextului, nu au fost nici pripite, dar nici tardive.

Planul de măsuri elaborat de Guvern, programul și calendarul legislativ, trimiterea de trupe în Afganistan, turneele diplomatice care au îmbinat diplomația clasică cu cea parlamentară, au fost făcute atunci când trebuia, la momentul optim.

Ce barometru am avut pentru aceste afirmații? Cel mai important barometru a fost, evident, decizia finală de la Praga, dar și aprecierile periodice, pozitive făcute de înalți funcționari NATO. Prin demersurile de integrare în NATO, noi am demonstrat responsabilitatea în fața populației, în fața poporului român. Am avut, pe de o parte, susținerea populației și, pe de altă parte, am articulat un demers politic de succes.

Noi, cei din Partidul Social-Democrat, am transpus în practică așteptările și speranțele românilor. Sondajele ne-au confirmat, în toată această perioadă, masiva orientare pro NATO a românilor - peste 80%.

Cu privire la aderarea României la NATO, nu a existat o controversă publică, nu a apărut o scindare socială pe această temă. Am avut, în permanență, un suport covârșitor din partea populației României și cred că ei trebuie să-i mulțumim. (Aplauze)

Acest lucru ne demonstrează că nu am acționat într-o manieră aventuristă, rupți de dorințele electoratului, ci am întreprins o adevărată acțiune de reprezentare politică. Este, dacă vreți, modul ideal de a face politică și pot să afirm acum, la câteva zile după Praga și după vizita Președintelui Bush, că ne-am onorat încrederea cu care am fost investiți.

Fără îndoială că, acum, după Summit-ul de la Praga, eficiența demersurilor noastre este de la sine înțeleasă. Dar practica politică ne-a învățat că eficiența trebuie probată prin rezultate și Grupul Partidului Social-Democrat din Cameră și Senat are suficiente motive să creadă că rezultatele pozitive de la Praga vor fi semnificative, de fapt, asupra României. Din prieteni, statele membre NATO ne-au devenit aliați. S-a îmbunătățit imaginea României în lume, iar stabilitatea relațiilor politice externe este un fapt împlinit.

Prin Invitația de integrare în NATO, România se conectează indiscutabil la Occident, la sistemul de valori și principii politice al acestuia. În plan simbolic, Praga echivalează cu o schimbare de percepție față de România. Dacă până acum relațiile cu România erau percepute ca relații cu un stat de la marginea Occidentului, a sistemului occidental, după Praga relațiile cu România vor fi acceptate ca relații cu o parte a sistemului.

Efectele se vor reflecta în calitatea tuturor relațiilor politice, economice și, nu în ultimul rând, diplomatice. De asemenea, efectele concrete vor fi în planul dezvoltării societății românești pe acest nou fond al încrederii față de România. În al treilea rând, reuniunea noastră de astăzi reprezintă momentul articulării strategiilor noastre de viitor.

Din perspectiva proiecției în viitor, Decizia de la Praga reprezintă un început. Ne așteaptă o perioadă în care trebuie să ratificăm Acordul în Parlamentele tuturor statelor membre. Greul va cădea pe Parlamentul României. În același timp, demersurile de ratificare se vor conjuga cu un alt proces de integrare, și anume integrarea în Uniunea Europeană, unde ne-am propus ca termen de aderare anul 2007, 1 ianuarie.

Țin să vă amintesc că săptămâna trecută s-a aprobat în Parlamentul European, la Strasbourg, Hotărârea prin care România și Bulgaria sunt acceptate începând cu 1 ianuarie în Uniunea Europeană. Pe această cale, țin să mulțumesc colegilor noștri din celelalte grupuri parlamentare, Grupului Partidului Democrat, care a demonstrat la Strasbourg că știe că rufele murdare se spală acasă, la București, și nu în altă parte, celor din Partidul Liberal, care s-au bătut foarte serios în Grupul parlamentar liberal pentru a obține decizia Grupului liberal pentru aprobarea aderării României la 1 ianuarie 2007. Nu în ultimul rând, celor din Grupul UDMR, care s-au bătut în Grupul creștin-democrat, demonstrând, încă o dată în plus, că problemele etnice în România sunt o problemă a trecutului. (Aplauze)

Am demonstrat, până acum, că avem capacitatea de a atinge obiectivele politice fundamentale. Strategiile noastre se vor baza pe aceleași principii care și-au demonstrat validitatea, și anume: transparență, responsabilitate, eficiență și, mai ales, maturitate politică.

Acestea sunt principiile pe care vom construi strategiile noastre politice și realizările de până acum ne dau suficiente motive de optimism cu privire la reușita acestor strategii.

Fără îndoială, succesul de la Praga este o realizare a noastră, a tuturor românilor, dar, în același timp, va trebui să punctăm și contribuțiile sectoriale pe care le-am avut în mod onest, fără intenția de a confisca acest succes.

Integrarea în NATO a fost în ultimii ani atât un obiectiv politic fundamental, cât și o importantă temă electorală. Printre principalele teme ale campaniilor electorale din 2000, de exemplu, s-a regăsit și securitatea națională.

Din acest punct de vedere, Grupul parlamentar PSD, noi, cei din Partidul Social-Democrat, care am vorbit mult în campania electorală din 2000 despre securitatea națională, putem spune că acum, prin decizia de la Praga, am reușit să onorăm această așteptare a românilor de a avea asigurată securitatea națională.

Și, de fapt, edificatoare sunt cuvintele Președintelui Bush: "Dacă cineva vreodată va ataca România, dacă cineva vreodată va amenința România, NATO și SUA vor fi alături de dumneavoastră" (adică de România). (Aplauze) Și a încheiat prin a spune că "nimeni nu va putea să ia libertatea acestei țări".

Nu în ultimul rând, prin acțiunea politică din ultimii ani, am demonstrat, întreaga clasă politică, că noi credem cu adevărat în conceptul unei Europe libere, unitare și pașnice, în care România să fie integrată pe deplin.

În încheiere, aș dori să mulțumesc tuturor colegilor pentru modul deosebit în care au înțeles să joace rolul de membri ai clasei politice. În istoria fiecărui stat au existat momente și acțiuni decisive pentru evoluția ulterioară a acestora. Pentru noi, românii, anul 2002 a fost un astfel de moment decisiv.

Rolul nostru, al clasei politice, a fost acela de a fructifica oportunitățile de integrare și cred că în anul 2002 ne-am îndeplinit cu succes acest rol.

Vă felicit și vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc mult.

Stimați colegi,

Pentru că sesizez unele activități specifice acțiunilor curente din ședințele noastre, aș vrea să vă reamintesc că suntem într-o ședință solemnă. Vă bucur cu faptul că ședința va dura numai un ceas și ceva și nu abandonați bucuria de a asista până la sfârșit la o ședință care să se desfășoare în deplină solemnitate.

Are cuvântul domnul senator Dorel Onaca și se pregătește, din partea Partidului Democrat, domnul deputat Liviu Negoiță.

 
 

Domnul Dorel-Constantin Onaca:

Stimate domnule Președinte al României,

Domnilor președinți ai Senatului și Camerei Deputaților,

Înalt Preasfinția Voastră,

Domnule prim-ministru,

Stimați colegi senatori și deputați,

Domnilor miniștri,

Stimați reprezentanți ai Corpului Diplomatic,

Doamnelor și domnilor,

În îndelungata și zbuciumată istorie a poporului român, s-a deschis o nouă pagină: evenimentul de la Praga. Reprezintă, într-adevăr, o cotitură în destinele națiunii noastre invitarea, după 13 ani de împliniri și suferințe, de realizări și eșecuri ale României, de a adera la NATO.

Țara a părăsit potecile întortocheate, creându-și drum cinstit și curajos în marea magistrală a țărilor animate de idealurile prosperității și stabilității.

Nu este numai o cotitură, ci și un salt în devenirea națiunii române, ocazie cu care se cade astăzi să exprimăm recunoștința noastră, în primul rând acestui mare și credincios popor, fără înțelegerea și sprijinul căruia am fi continuat să ne situăm încă la periferiile lumii civilizate.

Începând cu anul 1995, de la celebra scrisoare de la Snagov și până acum, Partidul România Mare a semnat absolut toate documentele și declarațiile necesare consensului clasei politice în vederea aderării la structurile euro-atlantice.

Pentru Partidul România Mare nu este și nu poate fi nimic mai presus decât slujirea neabătută a intereselor țării și, tocmai din această perspectivă, noi apreciem că intrarea României în NATO va avea consecințe importante asupra întregii evoluții a României și nu numai pe plan politico-militar.

Personal, am avut șansa de a susține cu tărie această opțiune în cadrul unor reuniuni parlamentare internaționale, în calitate de președinte al delegației României la Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice a Mării Negre. Este clipa în care Partidul România Mare adresează calde mulțumiri combatanților români, militari ai forțelor noastre armate, care și-au dovedit măiestria în cazul misiunilor NATO, demonstrând că armata română este capabilă să se integreze pe deplin și să facă față exigențelor unei asemenea cooperări.

Provocările acestui început de mileniu deschid oportunități încă neîntâlnite pentru România, chemată să devină un actor dinamic și creator, o solidă punte de legătură între Organizația Atlanticului de Nord și Zona Mării Negre, Caucaz și mai departe, promovând dezideratele păcii și stabilității și contribuind din plin la combaterea factorilor de risc la adresa întregii omeniri, cu precădere terorismul internațional.

Ialta a însemnat o suferință cumplită, care a întunecat cerul României mai multe decenii. Astăzi, Ialta iese din istorie și rămâne cuminte, doar pe hărțile turistice.

Deschizând acestă nouă pagină a istoriei, România închide definitiv acest capitol dureros, ocupându-și locul său în lumea cu care împarte aceleași valori și opțiuni.

În aceste momente de luciditate și responsabilitate, se cuvine să ne gândim la frații noștri din Basarabia și Bucovina de Nord, care nu pot rămâne în afara procesului de revenire la sânul lumii creștine și civilizate.

Iată de ce, Partidul România Mare, credincios idealului național, și-a fixat ca deviză un vis de aur al poporului nostru: România Mare într-o Europă Unită. (Aplauze)

România nu mai are acum nevoie de o politică duplicitară și nici de intermediari în bătăliile pentru prosperitate și demnitate. Ne aflăm împreună cu cei ce hotărăsc soarta lumii la acest început de mileniu. Istoria ne cere luciditate, inteligență și implicare.

Ați observat, doamnelor și domnilor, care este noul punct de referință al NATO: până la Marea Neagră. Deocamdată. De acolo, de la Marea Neagră, pe care Dumnezeu mi-a dat norocul s-o cunosc și pe dinăuntru, ca scafandru, vă dau această veste: valurile Atlanticului de Nord se împletesc armonios cu valurile Mării Negre, care a fost totdeauna cel mai bun vecin al României și acum - cel mai bun vecin al Atlanticului.

În acest moment, Dumnezeu ne-a mai binecuvântat o dată. Rămâne ca noi să nu-l dezamăgim.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Are cuvântul domnul deputat Liviu Negoiță și se pregătește domnul deputat Crin Antonescu, din partea Partidului Național Liberal.

 
 

Domnul Gheorghe-Liviu Negoiță:

Domnule Președinte al României,

Preafericite Părinte Patriarh,

Eminența Voastră,

Onorați membri ai Corpului Diplomatic,

Doamnelor și domnilor,

Invitația adresată României de a face parte din structurile NATO reprezintă o recunoaștere a meritelor poporului român, un moment de demnitate națională, la înălțimea căruia va trebui să ne ridicăm cu toții.

Partidul Democrat apreciază că momentul Praga reprezintă o reparație istorică făcută poporului român de către lumea civilizată, reprezintă un nou început pentru istoria noastră națională, pe care clasa politică va trebui să-l gestioneze în mod responsabil, în interesul celor mulți, care gândesc și trudesc la binele nației noastre.

Oprimată vreme de 45 de ani, dorința profundă a poporului român de libertate și demnitate s-a canalizat în mod firesc după revoluția din decembrie 1989 către o reintegrare în lumea marilor democrații occidentale, garante ale acestor valori, lumea în care simțeam că ne este locul.

Partidul Democrat a identificat întotdeauna corect această aspirație a românilor, plasându-se în poziția de locomotivă a politicii noastre postrevoluționare, angajată să ducă țara spre structurile euro-atlantice încă din perioada în care alte partide oscilau între Est și Vest, sau se pronunțau foarte limpede pentru reîntoarcerea României în sferele de influențe răsăritene.

Într-o perioadă în care integrarea europeană părea o idee îndrăzneață, noi vorbeam deja despre saltul peste Atlantic, spre structurile de securitate promovate de marea democrație americană.

Pașii premergători către NATO, deveniți acum istorie, dar care au fost și cei mai grei, și cei mai curajoși, au purtat întotdeauna semnătura Partidului Democrat și vom aminti doar ideea constituirii Consiliului consultativ de integrare euroatlantică, pusă în operă în 1993, precum și ideea declarației comune pro NATO de la Snagov a partidelor parlamentare din 1995.

Considerând ca o prioritate absolută transformarea prin voința politică adevărată, a enormului potențial de simpatie populară pro NATO, într-o realitate politică concretă, aceea a ruperii definitive de comunism prin integrarea în marea alianță a lumii democratice, Partidul Democrat și-a impus să fie și pe parcursul legislaturii 1996-2000 promotorul eforturilor României în acest sens, asumându-și coordonarea acțiunilor diplomației noastre în această direcție. Clasa politică din România trebuie să înțeleagă că următoarea perioadă este crucială, din perspectiva integrării României în structurile euroatlantice, ca membru cu drepturi depline. Marele avantaj politic al integrării în NATO va fi acela că vom fi obligați să facem ceea ce unii nu au dorit sau au ezitat să realizeze. Invitarea României de a adera la NATO este cea mai serioasă provocare la adresa clasei politice românești în cei 12 ani care s-au scurs de la decizia poporului român de a schimba dictatura comunistă cu democrația. Avem nevoie de o clasă politică responsabilă care să nu mai fie preocupată exclusiv de interesul personal sau de grup, ci să vizeze interesul general, interesul cetățenilor.

Parafrazând o expresie binecunoscută și adaptată la necesitățile timpului, putem spune: "Clasa politică românească, fie se va reforma în interesul cetățeanului, fie va dispărea." Clasa politică va trebui să dovedească ceea ce nu a avut până acum, pragmatism și responsabilitate, ci să atace frontal actualele provocări ale României subliniate în toate analizele și toate rapoartele internaționale referitoare la țara noastră. Diminuarea corupției se face prin aplicarea fermă a legii și prin impunerea principiului transparenței în toate sectoarele și sferele vieții publice. Americanii au o vorbă: lumina soarelui este cel mai bun dezinfectant. Cu alte cuvinte, dacă viața publică va fi condusă transparent, corupția va fi marginalizată și mult diminuată.

Corupția instituționalizată în această țară a fost introdusă de clasa politică. Tot ea are obligația să ia această pată de pe obrazul poporului român. De fiecare dată, partenerii noștri reproșează clasei politice românești lipsa de voință în combaterea acestui flagel, cu concesințe dezastruoase în sărăcirea populației, în subminarea instituțiilor fundamentale ale democrației. De reținut că acest reproș se face la adresa clasei politice și nu la adresa poporului român.

Practicile care au stat la baza impunerii în viața publică a noțiunilor precum "bacșiș sau șpagă" trebuie să dispară. NATO nu are nevoie să importe corupția din România și nici mecanismele șpăgii și bacșișului. Avem nevoie de o Românie în care cu adevărat nimeni să nu fie mai presus de lege, în care regulile concurenței loiale să fie respectate și garantate. Pentru a sta cu fruntea sus în rândul țărilor NATO trebuie să rupem acest cerc vicios, corupție, sărăcie, subordonarea justiției, economie de piață nefuncțională, pentru a putea da o șansă tinerilor din România, categoriilor sociale vulnerabile, bătrânilor, copiilor, tuturor celor care au nevoie de solidaritate.

Raportul de țară al Comisiei Europene a evidențiat faptul că România nu are o economie de piață funcțională. Deși NATO este alianță politico-militară, apartenența la aceasta presupune și o dimensiune economică importantă. Costurile procesului de integrare vor greva bugetul, oferta de servicii pentru acțiunile și activitatea curentă a NATO pe teritoriul României trebuie să asigure un anumit standard, trebuie să ne dea de gândit că procesul de ratificare în cele 19 parlamente presupune dezbateri la care vor participa oameni politici care reprezintă și interesul mediilor de afaceri din țările respective, în condițiile în care România oferă astăzi un climat de afaceri mai degrabă ostil.

Doamnelor și domnilor,

Momentul 21 noiembrie 2002 a fost posibil și datorită unui parcurs ireproșabil al armatei române, militarii români prezenți în misiunile NATO din Bosnia, Kosovo și azi, în Afganistan, și-au făcut cu prisosință datoria. Strategii, tehnicienii, întreg personalul armatei au dovedit că nu sunt cu nimic mai prejos colegilor lor din armatele NATO.

În contextul acestei stări de fapt, Partidul Democrat consideră că țara noastră poate face saltul înainte dacă actuala clasă politică se reformează sau lasă locul unei noi clase politice formată din tineri. Avem nevoie de o nouă clasă politică în România cu un suflu nou care să fie constituită din slujitori ai poporului român, ai marilor idealuri naționale care să creadă sincer în interesul național.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, domnule coleg.

Are cuvântul domnul deputat Crin Antonescu, din partea Partidului Național Liberal, și se pregătește domnul Marko Bela din partea UDMR.

 
 

Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:

Preafericirea Voastră Părinte Patriarh,

Domnule președinte al României,

Domnilor președinți ai Camerelor,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor deputați,

Distinși invitați,

Am cinstea de a reprezenta astăzi, aici, un partid care de la reînființarea sa în 1990 și pînă astăzi, cu toată fermitatea, cu toată consecvența, plătind chiar uneori un preț electoral foarte mare, a susținut că integrarea României în NATO este o șansă istorică ce nu poate fi ratată.

În această calitate, îmi permit să spun, în numele Partidului Național Liberal, că, dacă am dorit atât de mult acest lucru, astăzi considerăm că, fie și pentru o clipă, în fața acestui moment cu adevărat istoric, nu încap polemicile noastre de zi cu zi, polemicile de partid.

Iată de ce, în ciuda unor lucruri spuse și astăzi, considerăm că, în acest momnt, toți românii trebuie să ne bucurăm și trebuie să ne bucurăm împreună, toți românii trebuie să ne felicităm și, de aceea, domnule președinte, domnule prim-ministru, noi vă întindem mâna pentru a ne felicita în acest moment de succes al istoriei românești. (Aplauze)

Suntem, însă, la fel de convinși că acest succes înseamnă pentru România, într-adevăr, o șansă, dar nu o rezolvare a problemelor sale. Înseamnă, în sfârșit, o întâlnire bună cu istoria, înseamnă șansa de a scăpa de câteva blestemate complexe, dar înseamnă și interzicerea de acum înainte a multor scuze. Ne întâlnim, în sfârșit, cu șansa de a demonstra ceea ce suntem și de a fi cu adevărat ceea ce noi am crezut mereu că putem fi. Suntem în fața unui moment istoric, pentru că, într-adevăr, sperăm din tot sufletul să fi scăpat de stihiile istoriei sau măcar să avem o pavăză cum nu am avut niciodată împotriva acestora. Intrarea în NATO înseamnă intrarea României definitiv în familia libertății sau, poate mai corect spus, înseamnă recunoașterea apartenenței României la această familie.

În sfârșit, americanii au venit la întâlnire. Rămâne însă, și asta este responsabilitatea noastră și trebuie să o înțelegem astăzi în momentul acesta de bucurie, să fim și noi pe deplin prezenți la această întâlnire.

Rămâne să înțelegem că, dincolo de bucuria de astăzi, NATO ne poate apăra de alții, și o va face, dacă va fi nevoie, dar NATO nu ne poate apăra de noi înșine. Sunt lucruri pe care în România, noi și cu noi înșine trebuie să le facem, noi și numai noi și aceasta este o responsabilitate pe care nu doar acest guvern, nu doar guvernele viitoare, pentru că vor mai fi, domnule prim-ministru, și alte guverne, asta este istoria, ci noi toți care astăzi suntem clasa politică românească, întreaga națiune românească trebuie să-l înțeleagă. Trebuie să înțelegem că libertatea nu este o rentă viageră, că libertatea se obține greu și se pierde ușor, că libertatea nu este un obiect transmisibil, că libertatea nu se importă și nu se exportă. Trebuie să înțelegem că libertatea se construiește și se împlinește în fiecare zi și să înțelegem că, intrați în familia marilor valori ale libertății, noi suntem cei care trebuie să mergem cu adevărat pe frontul împotriva abuzurilor, împotriva corupției, împotriva tuturor relelor pe care deseori singuri ni le-am pricinuit.

Ionel Brătianu spunea, cu foarte multă vreme în urmă, că un popor care nu este în stare să-și apere interesele naționale așteaptă zadarnic ajutorul de peste graniță. S-au împlinit 75 de ani foarte recent de la moartea celui mai mare om politic al României moderne, se împlinesc aproape 100 de ani de când Brătianu spunea aceste lucruri, s-au schimbat foarte mult între timp, dar cred în spusele sale rămâne un adevăr de care trebuie să fim conștienți acum mai mult decât oricând. Suntem într-o alianță mare și puternică, în sfârșit, sau vom fi, dar nimeni nu ne poate apăra interesele naționale, dacă noi nu o facem. Iar interesele naționale ale României înseamnă libertate, înseamnă competiție reală, înseamnă cinste, corectitudine și înlăturarea tuturor relelor care ne-au măcinat. Nu suntem, pentru că am intrat în NATO, în mod automat, mai buni, mai corecți, mai cinstiți. Trebuie să avem datoria, în primul rând noi, și curajul de a spune acest lucru în fiecare zi românilor și de a le arăta ce facem no, în primul rând, în acest sens.

În fine, dați-mi voie ca în acest moment și în numele colegilor mei, și sper, și în numele dumneavoastră, al tuturor, distinși compatrioți, să facem o clipă o distincție între istoria reală, cum se spune, între istoria brută, materială, istoria aceea care de atâtea ori e nedreaptă cu unii dintre noi și de multe ori cu o țară întreagă sau cu un neam întreg și istoria afectivă și memoria care poate fi și morală.

Ați vorbit, domnule prim-ministru, și azi despre ultimii doi ani, ați făcut-o și azi, ați făcut-o și aici. Nu contați astăzi pe replica noastră, contați, ca de obicei, de mâine încolo pe tot ceea ce putem face noi în acest sens. Azi nu vreau să vă dau replică, ci azi vreau să vă spun, nu adresându-mă primului ministru, ci adresându-mă unui compatriot.

Domnule prim-ministru, istoria eforturilor pentru această libertate a cărei garanție o regăsim azi, nu începe cu ultimii doi ani, nu începe cu dumneavoastră, nu începe cu noi, cei care v-am precedat la guvernare, și care am făcut și noi destul pentru ea, această istorie este mult mai veche. Înțeleg și apreciez împreună cu toți colegii mei înțelepciunea cu care președintele României a refuzat să pomenească astăzi și aici nume proprii.

Eu aș vrea să o fac, dar nu pot. Nu pot pentru că nu le știu. Aș vrea să pomenesc numele tuturor martirilor anonomi ai libertății, de la cei care au continuat să lupte și să moară în munți când era clar că americanii nu mai vin, până la martirii din decembrie 1989. Aș vrea să pomenesc numele tuturor celor care, uneori, doar o mână de oameni, au crezut în libertate când cei mai mulți dintre noi nu mai credeam. Acești oameni, chiar dacă puțini, chiar dacă necunoscuți, merită astăzi gândul nostru și cu sufletul la memoria acestor oameni și cu mintea la prezent și la viitor, în acest moment care nu este un sfârșit, ci un început de drum, să ne urăm cu toții - Drum bun! (Aplauze puternice.)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, stimați colegi.

Dau cuvântul domnului senator Marko Bela. Apoi, domnul Varujan Pambuccian din partea grupurilor minorităților naționale.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 
 

Domnul Marko Bela:

Domnule președinte,

Domnule prim-ministru,

Stimați oaspeți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

De la desființarea Pactului de la Varșovia, până la primirea sau invitarea în Alianța Nord-Atlantică a mai multor țări din zona noastră am parcurs un drum lung și anevoios. România s-a confruntat în acești ani cu o serie de dileme la care am încercat să dăm un răspuns pe cât posibil european, ceea ce, de foarte multe ori, a presupus o renunțare la niște mentalități pe care unii, nu de mult, le-ar fi considerat indispensabile.

În implementarea economiei de piață, în schimbarea relațiilor de proprietate, în abordarea problemei etnice, în mod incontestabil a avut sau are loc o transformare a mentalităților. De fapt, orice proces de integrare înseamnă asumarea unor valori și renunațrea la altele. Integrarea înseamnă sacrificiu și satisfacție.

Zilele acestea am avut probabil cu toții sentimentul satisfacției că am reușit ceva, ceea ce este în mod cert primul pas decisiv pe calea integrării României și, totodată, în mod indirect pe calea reunificării Europei, primul răspuns istoric la eforturile noastre de aderare.

În acest moment am putea să facem două greșeli. Să subestimăm sau să supraestimăm importanța acestei decizii. Dacă am subestima ceea ce s-a întâmplat la Praga, acest lucru ar însemna să negăm toate eforturile care s-au făcut pentru a obține invitarea noastră în NATO și să afirmăm că această hotărâre se datorează conjuncturii geopolitice favorabile în care se află România. Nu, stimați colegi, nici un fel de conjunctură nu ne-ar fi introdus în NATO, dacă nu ne-am fi apucat de regândirea administrației publice, de retrocedarea proprietăților, de rezolvarea problemei etnice și, bineînțeles, fiind vorba despre o alianță militară, de reforma armatei. Drumul nu a fost și nu este ușor. În orice moment am avut alternativa vestului și cea a estului. Am fi putut avansa mai repede și am fi putut rămâne în urmă definitiv.

Ceea ce s-a obținut nu este meritul celor puțini, ci meritul majorității forțelor politice, care au acționat în acest sens, meritul mai multor guverne și al tuturor parlamentelor de după 1989. Și, mai ales, meritul oamenilor de rând care au răbdat și au sperat, fiind în unele momente mai înțelepți decât unii din clasa noastră politică. Oricum, decizia de la Praga se bazează pe solidaritatea marei majorități a societății și nu numai pe eforturile incontestabile ale unor lideri.

Pe de altă parte, nu trebuie să comitem greșeala de a supralicita însemnătatea acestei hotărâri. În ce sens? Trăim, bineînțeles, un moment deosebit de important, dar trebuie să fim foarte conștienți că suntem numai la început de drum. Ceea ce s-a schimbat în mod esențial este perspectiva. Până acum nu puteam să fim siguri dacă, într-adevăr, avem o șansă reală. De azi înainte, șansa e reală, perspectiva e clară, se vede foarte bine unde vom ajunge dacă vom continua eforturile noastre în mod solidar.

Deocamdată, intrăm într-o alianță militară, intrarea va avea loc după ce toate țările membre vor ratifica decizia. Este un proces destul de lung și în acest răstimp va trebui să continuăm reforma în toate domeniile, nu numai în cel militar, fiindcă alianța are și criterii politice foarte bine închegate.

Perioada care vine va fi proba capacității de acomodare, de renunțare în continuare la unele mentalități învechite și asumarea unor noi responsabilități. Va trebui să combatem sărăcia, corupția și ultranaționalismul.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

În acest moment nu trebuie să uităm ce rol a avut în luarea deciziei de la Praga evoluția relațiilor româno-maghiare, atât în interiorul țării, cât și între cele două țări, România și Ungaria. Pentru a ajunge aici și Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a luat o decizie majoră: șă urmăm calea colaborării în loc de confruntare. Într-o societate unde nicicum nu am putut afirma că minoritățile ar trăi deja în egalitate cu majoritatea și că maghiarii, de exemplu, s-ar bucura deja de un cadru legal și instituțional de care au nevoie, nu ne-a fost ușor să optăm pentru dialog, în loc de izolare sau confruntare. De altfel, sunt convins că nici pentru foarte mulți români nu a fost ușoară o astfel de obțiune. Oricum, noi de la început am știut că maghiarii din România au un interes major pentru integrare, pentru noi este o chestiune vitală apartenența la valorile democratice occidentale, și în mod special, apartenența României la aceleași structuri militare, economice și politice ca Ungaria.

În 1996 am ales participarea la guvernare, iar în 2000 susținerea cu voturile noastre a Guvernului Partidului Social Democrat. Unii ne-au acuzat de inconsecvență pentru aceste decizii. Dimpotrivă, doamnelor și domnilor, am fost consecvenți în voința noastră de a contribui activ la procesul de integrare și de a asigura o stabilitate politică în România.

Astfel, am demarat un proces de rezolvare a problemei interetnice, ceea ce se recunoaște ca un merit deosebit al României de către NATO și Uniunea Europeană și astfel am contribuit, sunt sigur, la apropierea României de aceste structuri. Mai avem foarte multe de făcut împreună, mai avem foarte multe probleme de rezolvat și în privința conviețuirii unor identități naționale diferite în această țară.

Nu putem afirma nici pe departe că deja am rezolvat problema minorităților, dar nici nu putem spune că nu s-a făcut un progres în acest domeniu.

Uniunea Democrată a Maghiarilor din România salută decizia NATO de a invita țara noastră în NATO și suntem convinși că această decizie este în interesul României și, totodată, este și în interesul comunității maghiare.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Și noi vă mulțumim, domnule senator.

Dau cuvântul, în încheiere, domnului deputat Varujan Pambuccian pentru a prezenta punctul de vedere al Grupului parlamentar al minorităților naționale.

 
 

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnule președinte al României,

Preafericirea Voastră,

Eminență,

Domnule prim-ministru,

Domnule președinte al Senatului,

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Onorați membri ai corpului diplomatic,

Stimați colegi,

Parafrazându-l pe omul meu politic preferat, pe Winston Churchill, aș putea spune că ceea ce s-a întâmplat la Praga reprezintă sfârșitul începutului drumului nostru către normalitate. Către o normalitate, așa cum noi am înțeles-o neîntrerupt, orice ni s-a întâmplat în urma vremurilor mai bune sau mai rele pe care le-am trăit, o normalitate care se bazează pe trei valori fundamentale, în care am crezut în mod neîntrerupt: libertate, democrație și prosperitate.

Aceste trei valori pe care le-am afirmat din nou, în timpul revoluției anticomuniste din 1989, au fost cele care au condus România, au adus-o aici, aici unde suntem acum. A fost un drum greu în care am dovedit în mod constant câteva elemente pentru care cred că fiecare dintre cei care au condus România ar trebui felicitați, dar în primul rând ar trebui felicitat poporul român. Pentru că în toți acești ani, România s-a dovedit a fi o țară stabilă politic și social, s-a dovedit a fi o țară stabilă etnic, într-o zonă plină de instabilități și s-a dovedit în ciuda micilor noastre cârcoteli, s-a dovedit, totuși, a fi o țară stabilă din punct de vedere economic, uitați-vă ce s-a întâmplat în alte foste țări socialiste.

Cred că principalul atu al României a fost această stabilitate și cred că acesta ar trebui să fie principalul atu al României în continuare.

De aceea, cred că toate procesele politice, economice, sociale și etnice, pe care le-am început, trebuie continuate așa cum le-am început. Pentru că am vorbit de stabilitate etnică și pentru că reprezint grupul parlamentar al minorităților naționale, vreau să reafirm un lucru pe care colegii mei, grupul nostru parlamentar l-a făcut până acum să reafirm faptul că îl vom face în continuare și anume că ne vom folosi de toate legăturile noastre speciale pe care le avem cu țările mamă pentru a continua să explicăm, nu să facem lobby. A face lobby înseamnă a prezenta lucrurile mai bine decât sunt. Nu. Să le prezentăm așa cum sunt, pentru că avem, repet, atuuri suficiente, ele doar trebuie spuse.

Stimați colegi,

Am intrat, am făcut primul pas, pentru a intra într-o alianță în care nu mai suntem subiecții experimentelor istoriei, în care suntem alături de celelalte țări care au aceste valori: libertate, democrație, prosperitate, suntem într-un parteneriat benefic pentru fiecare dintre noi. Cred că lucrul cel mai normal pe care am putea să-l spunem acum, fără să ne gândim neapărat la dificultăți sau la lucrurile bune, pe care le-am făcut. Lucrul cel mai uman și cel mai simplu care s-a întâmplat, cred că a fost sintetizat de unul dintre marii noștri poeți și acest lucru îmi vine acum cel mai des în minte, "Pentru poporul român, pentru România, niciodată toamna nu fu mai frumoasă".

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
Adoptarea Declarației Parlamentului României cu privire la invitarea României de a începe negocierile de aderare la N.A.T.O.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat,

Stimați senatori și deputați,

Forma proiectului declarației pe care o vom prezenta spre adoptare a fost pregătită de comisiile de politică externă și de politică de apărare a celor două Camere, cu consultarea Ministerului Apărării și a Ministerului Afacerilor Externe și cu consultarea liderilor grupurilor parlamentare și a fost finalizată la aceste ore ale prânzului de către birourile reunite ale celor două Camere.

Dau cuvântul domnului președinte Văcăroiu să vă prezinte textul acestei declarații.

 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Preafericirea Voastră,

Domnule președinte,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Onorați invitați,

Permiteți-mi să dau citire acestei declarații.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Declarația Parlamentului României cu privire la invitarea României de a începe negocieri de aderare la NATO.

Parlamentul României întrunit astăzi, 25 noiembrie 2002, în ședință comună a Camerei Deputaților și Senatului salută cu deosebită satisfacție decizia adoptată de către statele membre ale Alianței Nord-Atlantice în cadrul reuniunii la nivel înalt de la Praga cu privire la invitarea României de a începe negocierile de aderare la NATO.

Parlamentul României consideră că această decizie reprezintă un moment istoric de recunoaștere a progreselor realizate în țara noastră pe calea integrării în structurile euroatlantice, exprimându-și în același timp convingerea că noua extindere va crește eficiența și coeziunea alianței.

Parlamentul României adresează mulțumiri șefilor de state și de guverne din statele membre ale NATO pentru decizia de la Praga, precum și forurilor legislative și forțelor politice pentru sprijinul permanent acordat țării noastre în procesul de pregătire a aderării la Alianța Nord-Atlantică.

Parlamentul României susține și promovează activ obiectivele fundamentale de politică externă ale țării noastre: consolidarea rolului României în calitate de stat membru al Alianței Nord-Atlantice și integrarea în Uniunea Europeană.

Forțele politice din Parlamentul României vor acționa pentru continuarea reformelor necesare pentru ca țara noastră să devină un membru eficient al Alianței Nord-Atlantice. Membrii Parlamentului sunt încredințați că aderarea României la NATO va contribui la sporirea securității și stabilității în lume, la combaterea terorismului și va consolida relațiile de cooperare și bună vecinătate.

Decizia adoptată la Praga este benefică atât pentru România, cât și pentru întreaga regiune, contribuind la întărirea Alianței și la promovarea valorilor acesteia.

România va pleda cu consecvență pentru o politică a ușilor deschise și pentru intensificarea legăturilor dintre NATO și toate statele partenere.

Parlamentul României se adresează parlamentelor statelor membre NATO, având convingerea că aceste foruri vor iniția cât mai curând procedurile de ratificarea Protocolului de aderare a României și a celorlalte state invitate la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord.

Această declarație a fost adoptată de Camera Deputaților și Senat în ședința comună din 25 noiembrie 2002. (Aplauze puternice)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Înțeleg că aplauzele dumneavoastră ar demonstra voința Parlamentului României, dar supun totuși votului dumneavoastră textul acestei declarații.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă. Abțineri?

În unanimitatea celor 442 de deputați și senatori, a fost adoptat textul declarației. (Aplauze puternice)

Dați-mi voie să vă mulțumesc în primul rând dumneavoastră, stimați colegi, pentru climatul de deosebită solemnitate și responsabilitate în care s-a desfășurat ședința noastră festivă. Oaspeților noștri le-am demonstrat și prin aceasta că și noi, parlametarii, ca și întregul popor român ne aflăm la înălțimea aliaților, și sperăm că vom intra în alianță cât de curând, cu acte în regulă.

Cu aceasta declar ședința închisă. Vă mulțumesc foarte mult pentru atenție. (Aplauze)

Ședința s-a încheiat la ora 15,50.

 
   

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti vineri, 28 ianuarie 2022, 2:48
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro