Cornel Popa
Cornel Popa
Ședința Camerei Deputaților din 20 mai 2003
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.62/30-05-2003

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
10-12-2018
05-12-2018
28-11-2018 (comună)
Arhiva video:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2003 > 20-05-2003 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 20 mai 2003

  1. Intervenții ale deputaților:
  1.15 Cornel Popa - declarație politică privind taxele pentru serviciile publice de radiodifuziune și de televiziune;

Domnul Corneliu Ciontu:

................................................

Dau cuvântul domnului deputat Cornel Popa, va urma domnul Radu Ciuceanu.

Domnul Cornel Popa:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Prezenta declarație politică privește taxele pentru serviciile publice de radiodifuziune și televiziune.

Articolul 40 din Legea nr.41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și a Societății Române de Televiziune, astfel cum a fost modificat prin O.G.nr.18/2003 stabilește imperativ, în cel de-al doilea alineat al său, că "Toate persoanele fizice și juridice cu domiciliul, respectiv sediul în România, sunt obligate să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune în calitate de beneficiari ai acestora".

Articolul 40 din Legea nr.41/1994, prevedea, în redactarea sa inițială (înaintea intrării în vigoare a O.G. nr.18/2003 - 30.01.2003), că doar posesorii de receptoare radio și tv sunt cei obligați la plata taxelor aferente - ceea ce reprezintă un principiu logico-juridic corect.

La cererea cetățenilor, am făcut demersuri în vederea aflării de la factorii competenți a rațiunii care a stat la baza unei astfel de impuneri fiscale, precum și a modului de încadrare a acelor persoane care nu dețin aparate radio sau tv, fie pentru că nu doresc, fie pentru că nu au posibilitate financiară, nefiind deci beneficiare ale serviciilor publice în cauză și pentru care nu sunt incidente prevederile referitoare la scutirea de plată. Este vorba despre întrebările nr.H2 1095/17.03.2003, nr.H2 1096/17.03.2003 și nr.H2 1097/17.03.2003 adresate Ministrului Finanțelor Publice, Consiliului de Administrație al Societății Române de Radiodifuziune și Consiliului de Administrație al Societății Române de Televiziune.

Ministerul Finanțelor Publice susține în motivare că este vorba despre dezideratul de oprire a creșterii sau chiar de reducere a cuantumului taxelor prin lărgirea bazei de aplicare a taxelor respective. Astfel, se pleacă de la premisa că toți cetățenii sunt beneficiari ai serviciilor publice, pe considerentul că este o realitate incontestabilă, un fapt de notorietate indubitabilă că cetățenii ascultă sau privesc programe radio-tv. Dar a fi debitorul unei obligații de plată nu se poate întemeia pe o prezumție, iar crearea acestei prezumții absolute este bazată pe un raționament imperfect logic și injust, deoarece:

- afirmația că toți cetățenii au obligația de plată pentru că toți cetățenii au dreptul la informare, în conformitate cu art.31 din Constituție, este un raționament fals, întrucât faptul că toți cetățenii au un drept nu înseamnă automat că îl și exercită; dreptul, prin definiția lui juridică, este o posibilitate pentru care doar beneficiarul lui decide asupra punerii în practică; deci: a fi beneficiarul dreptului la informare nu coincide cu a fi beneficiarul serviciului organizat în vederea realizării dreptului.

- a fi beneficiar al unui serviciu nu înseamnă utilizarea lui colaterală, incidentală sau indirectă; este aberantă explicația cum că devin beneficiar al serviciului public de radio doar prin simplul fapt că în autobuzul cu care merg la serviciu funcționează radioul sau pentru că un coleg îmi relatează o știre. De altfel, pentru radioul din autobuz taxa este plătită deja de compania deținătoare a autobuzului. Este normal ca sfera celor ce ascultă sau privesc programe radio-tv să fie mai mare decât sfera celor ce dețin aparate de recepționare. În aceste condiții, devine abuzivă impunerea fiscală promovată de Guvern.

- mai mult, taxele în cauză sunt percepute pentru serviciile furnizate de către Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune, ori aceste instituții trebuie să accepte realitatea că există și persoane care nu optează pentru programele lor.

- ce se întâmplă cu acei mici întreprinzători, persoane juridice, care își desfășoară activitatea la tarabe și chioșcuri - locuri în care este imposibilă montarea unui aparat tv?

- ce se întâmplă cu acei mici întreprinzători, persoane juridice, al căror sediu coincide cu domiciliul?

Faptul că legea - HG nr.185/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune și respectiv HG nr.186/2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune - stabilește și categorii de persoane scutite de la plata taxelor în discuție nu asigură legalitatea măsurii.

Atât Ministerul Finanțelor Publice, cât și cele două societăți naționale recunosc că prin această modificare legislativă se creează posibilitatea majorării veniturilor acestora. Se recunoaște că este nevoie de fonduri pentru realizarea unor proiecte importante precum: construirea unui sediu nou, adaptarea programelor, modernizarea concepției editoriale, modernizarea rețelei de transmisie. Dar în acest context se ridică problema concurenței neloiale în raport cu celelalte companii private de media, având în vedere că pentru organizarea aceluiași tip de serviciu, instituțiile publice beneficiază de o sursă în plus - impunerea fiscală.

Se invocă în prim-plan necesitatea asigurării unor parametri calitativi similari serviciilor publice respective din țările Uniunii Europene și necesitatea armonizării legislației. Acest considerent este transformat de actuala guvernare într-un panaceu pentru orice situație.

Semnalăm și un aspect de disfuncționalitate în perceperea taxelor, care denotă că această măsură a fost luată în grabă, fără a fi analizate implicațiile sale sociale și economice: prima factură care cuprinde, pe lângă suma aferentă curentului electric și taxele radio-tv, este cea emisă în luna aprilie sau mai, și care cuprinde plata și pe lunile precedente, din momentul intrării în vigoare a noii reglementări.

Micii agenți comerciali s-au trezit în situația de a plăti 200-300 mii lei pentru curentul electric și 2.400.000 lei pentru taxele radio-tv. Deși ELECTRICA SA a dispus printr-o circulară către filiale posibilitatea încasării parțiale a debitului, prioritate având plata curentului electric, nu s-au precizat penalizările eventuale pentru plata cu întârziere a taxelor radio-tv, care nu se datorează în nici un caz consumatorului.

Având în vedere aspectele de nelegalitate și inechitate pe care le-am expus, solicităm Guvernului să revină asupra formei actuale a măsurii fiscale dispuse în legătură cu taxele pentru serviciile publice de radiodifuziune și de televiziune.

Vă mulțumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 11 decembrie 2018, 16:02
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro