Romeo Octavian Hanganu
Romeo Octavian Hanganu
Ședința Senatului din 18 noiembrie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.162/28-11-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
17-04-2019 (comună)
16-04-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 18-11-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 18 noiembrie 2002

3. Declarații politice rostite de domnii senatori :
  3.8 Romeo Octavian Hanganu

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat are cuvântul domnul senator Romeo Hanganu.

Domnul Romeo Octavian Hanganu:

Domnule președinte,

Stimați colegi.

Se poate aprecia, fără teamă de a greși, că nu există minister mai preocupat de propriul viitor decât Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, din păcate, nu în scopul îndeplinirii obligațiilor pentru care a fost înființat - activitatea și rezultatele fiind mai mult decât îndoielnice - ci în ideea de a-și perpetua existența, de a-și găsi de lucru, de a-și crea prerogative și competențe inutile, ba, mai mult, de a-și mări organigrama, de a crea noi miniștri într-o acțiune atât de dragă actualului Guvern, aceea de a deveni, probabil, cel mai mare Executiv de pe mapamond, nu numai din Europa.

Ne întoarcem cu 11 ani în urmă, într-o perioadă în care speranța în proprietatea privată și în corectitudinea privatizării era încă nealterată. Legea privatizării societăților comerciale nr. 54, din august ‘91, stabilea cadrul de lucru și obligațiile Fondului Proprietății de Stat, ca principal actor în acțiunea de reducere a participării statului la capitalul social al societăților comerciale. La art. 29 se precizează: "Fondul Proprietății de Stat își încetează de drept activitatea la data realizării integrale a privatizării societăților comerciale cu capital de stat." La articolul anterior, 28, se stabilesc și jaloane în timp privind activitatea acestei instituții: "Fondul Proprietății de Stat este obligat să întocmească anual un program de privatizare pentru anul viitor. Programul va cuprinde propuneri de privatizare a cel puțin 10 % din acțiunile deținute inițial." O prevedere de bun-simț, dar și pragmatică, în același timp, care stabilea pentru Fondul Proprietății de Stat, măcar teoretic, un termen de 10 ani pentru finalizarea procesului de privatizare.

Să vedem unde s-a ajuns. După o perioadă, 1991 - 1996, în care statul a fost mai mult întârziat, s-a privatizat în 5 ani mai puțin de 10 % din capitalul inițial, după o oarecare revigorare între 1996 și 2000, după ce în 2001 se transferă mare parte a responsabilității privatizării societăților comerciale la ministerele de resort, A.P.A.P.S. rămâne cu circa 10 % din capitalul privatizabil. Restul, conform datelor oficiale, se află la Ministerul Industriei și Resurselor - cea mai mare parte, aproximativ 55 % - Ministerul Turismului, al Agriculturii, A.V.A.B. și așa mai departe. Bineînțeles, derută mare la A.P.A.P.S., și, ca urmare, începem să ne căutăm de lucru. Așa a apărut Ordonanța de Guvern nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a obligațiilor asumate prin contractele de privatizare, trecută în mare grabă și prin Senat, în ultima ședință a sesiunii trecute, în luna iunie 2002.

Transformată în lege, Legea nr. 506/26 iulie 2002, de fapt o lege a postprivatizării valabilă numai pentru A.P.A.P.S. Iată câteva dintre obligațiile pe care și le crea instituția în cauză, plecând de la ideea controlului postprivatizare exercitat de A.P.A.P.S.: urmărirea indicatorilor economico-financiari ai societăților comerciale la care au fost vândute acțiuni ale statului, prelungirea termenelor de realizare a investițiilor peste termenele scadente prevăzute în contract, reeșalonarea plăților sumei datorate A.P.A.P.S. ca dividende, A.P.A.P.S. și cumpărătorul pot conveni continuarea contractului prin renunțarea la punerea în aplicare a unor hotărâri judecătorești care au ca obiect desființarea contractului. Ar mai fi de amintit că în ședința în plen a Senatului din 27 iunie 2002, după votarea ordonanței, chiar domnul președinte al Senatului, domnul Nicolae Văcăroiu, aprecia că "legea trebuie să creeze cadrul necesar desfășurării și controlului întregului proces postprivatizare și nu să fie benefică unei singure instituții". Pentru că nu era de ajuns, în octombrie 2002 apare vestita Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 131.

Specialiștii și presa au sesizat, în primul rând, dorința A.P.A.P.S. de a controla societățile cu capital privat prin acea prevedere care menționa: "implementează strategiile sectoriale de dezvoltare și restructurare pentru societăți comerciale din sectoarele respective, indiferent de structura capitalului social." Mai puțini însă remarcau dorința A.P.A.P.S. de a-și crea front de lucru în zona în care responsabilitatea aparține ministerelor de resort și specialiștilor acestor ministere. Să încercăm să ne imaginăm cum în industria de prelucrare a țițeiului, pentru care există strategie sectorială emisă de către Ministerul Industriei și Resurselor, de implementarea acestora s-ar ocupa Ministerul Industriei și Resurselor pentru rafinăriile "Brazi" și ARPECHIM și A.P.A.P.S. pentru rafinăriile "Vega", "Rafo" sau "Astra". Dar ce importanță mai are haosul atâta vreme cât prin această ordonanță se îmbogățește A.P.A.P.S cu un președinte - ministru, cu 6 vicepreședinți - secretari de stat și cu un secretar general.

Partidul Democrat consideră că este momentul ca A.P.A.P.S., fostul F.P.S., să se pregătească pentru a-și înceta activitatea. Acest lucru împreună cu înțelegerea de către ministere de a-și prelua obligația normală de realizare și implementare a strategiilor sectoriale, cât și obligația specială de a prelua controlul postprivatizare a societăților comerciale din aria respectivă, nu ar însemna decât intrarea în normalitate într-un domeniu atât de important pentru reforma economică.

Stimați colegi, acest punct de vedere rămânea la nivelul unei declarații într-o conferință de presă a Grupului parlamentar al Partidului Democrat din Senat, dar ea a devenit declarație politică urmare răspunsului care imediat s-a dat - a doua zi a apărut pe site-ul A.P.A.P.S.-ului - și în care dumnealor apreciau că "încercăm să desconsiderăm o instituție publică". Vreau să vă spun că nu vorbeam nimic în acea declarație de presă despre faptul că singurele reușite au fost, practic, cele în care au existat presiunile internaționale. Mă refer la privatizarea SIDEX, a Băncii Agricole " Noi nu făceam nici o referire la privatizările către clientela politică, binecunoscute: "Rafo", S.N.T.R., Sovata și așa mai departe. Nu făceam nici o referire la modul în care se gestionează procesul postprivatizare de către A.P.A.P.S. în acest moment.

Ultimul exemplu în legătură cu procesul postprivatizare este cel de săptămâna trecută, din județul Prahova, în care după doi ani și jumătate de la preluarea unei societăți, societatea "Sticlobal" din Vălenii de Munte, A.P.A.P.S. pierde procesul cu frații Cristescu, fără să lupte prea tare pentru a câștiga acest proces, și ca urmare, după doi ani și jumătate, investitorul, care venise și făcuse treabă chiar foarte bună la "Sticlobal" în Vălenii de Munte, este nevoit să-și ia bagajele și să plece din țară ducând probabil cu el impresiile extraordinare despre situația și siguranța mediului de afaceri din România.

Încă o dată, repet, cred că acestea sunt lucrurile care desconsideră A.P.A.P.S. și nici într-un caz declarația noastră. Noi considerăm în continuare că normalitate ar însemna desființarea în cel mai scurt timp a acestei instituții.

Vă mulțumesc. (Aplauze în sală.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, mulțumesc.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 20 aprilie 2019, 7:55
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro