Romeo Octavian Hanganu
Romeo Octavian Hanganu
Ședința Senatului din 15 decembrie 2003
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.167/27-12-2003

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
17-04-2019 (comună)
16-04-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2003 > 15-12-2003 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 15 decembrie 2003

  1. Declarații politice rostite de senatorii:
  1.3 Romeo Octavian Hanganu

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

................................................

Invit la tribună reprezentantul Grupului parlamentar P.D., domnul senator Romeo Hanganu. Aveți cuvântul, domnule senator.

Domnul Romeo Octavian Hanganu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimate colege,

Stimați colegi,

Sigur că, o dată cu apropierea sfârșitului de an, fiecare avem un anumit mod de a simți acest lucru.

Unora ni se acutizează spiritul autocritic, altora ni se acutizează acest sentiment de tristețe și de melancolie specific anotimpului, așa încât declarația mea de astăzi pare a fi un cumul al celor două sentimente. Ea se numește "Parlamentul - activitate aproape funcțională".

Trebuie să fim sinceri și să recunoaștem că acest sfârșit de an nu ne aduce multe motive de bucurie, iar pentru noi, parlamentarii, cel mai greu apasă clasamentul încrederii populației în instituțiile statului, în care ocupăm ultimul loc. Nu cred că există cineva printre noi care să nu fie marcat de acest lucru, mai ales că, sunt convins, majoritatea am avut un traseu respectabil în viață, o carieră respectată, iar acum compunem clasa politică în care nu au încredere chiar cei care ne-au trimis, prin votul lor, în Legislativ. Nu cred, de asemenea, că există cineva printre noi care să nu încerce să înțeleagă motivele acestei regretabile clasări. Sigur că există la mulți dintre noi tentația de a ne situa pe limita de minimă rezistență și de a considera că motivul esențial este exagerarea și insistența cu care anumite întâmplări de ale noastre sunt prezentate de mass-media: savarina stricată de la bufet, diurnele calculate greșit, deplasările în străinătate, condica de prezență, micile sau mai marile picanterii de limbaj și așa mai departe. Ar fi însă o greșeală să ne amăgim cu această idee, pentru că presa are regulile ei într-o societate democratică, iar singura modalitate de a ne răzbuna este de a acorda cât mai puțină materie primă prin astfel de cazuri.

Ar trebui însă să ne deranjeze alte lucruri mult mai importante și, în primul rând, încercarea constantă a Executivului de a ne transforma într-o anexă a sa, atât prin modalitatea de lucru, prin excesul de ordonanțe, un joc cu rezultat de obicei cunoscut, dar nu numai atât, cât și prin transmiterea unui suflu care vrea să convingă că aici, în Parlament, ar fi cauza marilor probleme ale societății românești. De câte ori se vorbește despre calitatea scăzută a clasei politice românești se încearcă imediat limitarea acesteia la nivelul parlamentarilor. Până și în materie de corupție percepția Parlamentului este una foarte proastă, deși pentru orice analist onest este limpede că marile fapte de corupție, recunoscute, sesizate sau bănuite sunt la nivelul Executivului, al administrației centrale și locale și nu au nici o legătură, de cele mai multe ori, cu parlamentarii. Ceea ce nu înseamnă că putem scăpa în totalitate de porția noastră de vină, atâta vreme cât am votat o lege, o Lege anticorupție, care nu s-a aplicat nici măcar trei zile, atât cât durează minunile pe la noi.

Și mai mult decât atât ar trebui să ne deranjeze erorile pe care le facem sau pe care le-am făcut, deciziile pe care le-am luat pe probleme de fond, pe probleme care reprezintă obligațiile și competențele noastre și, bineînțeles, în primul rând, pe modul în care le legiferăm. Aș aminti numai că în urmă cu doi ani solicitam în numele a 55 de colegi senatori formarea unei comisii de anchetă în cazul deja celebru acum, și nu-l mai dezvolt, al privatizării de la "Rafo" Onești.

Refuzul grupului majoritar atunci de a participa în comisie a anulat posibilitatea de a rezolva din faș sau de a găsi o soluție la o problemă de o foarte mare gravitate, care, după cum vedeți, în momentul de față se dovedește a fi extrem de adevărată, ținând cont de ceea ce a spus opoziția la momentul respectiv. Iată că valoarea datoriilor în acest moment la această societate este dublă față de cea a datoriilor șterse la momentul privatizării și nu numai atât. Am asistat și la bulversarea altor instituții din punct de vedere financiar, instituții cu care Societatea "Rafo" a intrat în contact: "Petrom"-ul, "Oil Terminal", furnizorii externi de țiței, bugetul statului, bugetul asigurărilor sociale etc.

Nici după doi ani de zile Ordonanța de urgență nr. 177 din 20 decembrie 2001 nu este trecută prin Parlament. Este ordonanța prin care se creau facilități și se ștergeau toate datoriile de la "Rafo" și acum suntem chiar într-o situație ieșită din comun: va trebui să votăm în perioada următoare o ordonanță într-un moment în care se cunosc deja urmările. Se cunoaște foarte bine că în acest moment datoriile sunt de 300 de milioane de dolari, iar cele șterse la momentul apariției ordonanței erau de 150 de milioane de dolari, ca să nu mai vorbesc de situația falimentară în care se află societatea, și atât "Rafo", cât și Dărmănești se pare că sunt în procedură de execuție silită.

La fel, în aceeași perioadă se legifera Ordonanța de urgență nr. 180/2001 prin care se acordau facilități excesive la privatizarea S.N.T.R., Societății Naționale a Tutunului. Cât de reușită a fost operațiunea? Este deja bine cunoscut. Se încearcă acum reluarea procesului, bineînțeles, cu alți investitori.

Și pentru că suntem în zodia stenogramelor, am recitit stenograma ședinței în care s-a discutat, în ziua de 14 martie 2003, moțiunea "Corupția instituționalizată", în care temele principale erau, bineînțeles, privatizarea "Rafo" și privatizarea S.N.T.R.-ului. Nu am făcut-o pentru a avea o chiar inutilă și chiar tristă mulțumire că tot ceea ce a exprimat opoziția la momentul respectiv este confirmat de realitatea de astăzi, cât mai mult pentru a aprecia expozeul de atunci al reprezentantului Guvernului, domnul Mușetescu, care rămâne o bijuterie de ceea ce înseamnă persiflare, fariseism și escamotare a adevărului, pigmentat cu expresii în care acțiunile "băieților răi" din opoziție erau "elan de tip justițiar", "texte demagogice și neprofesioniste", "spoturi de imagine falsă", în timp ce ale Guvernului erau "privatizare de mare succes", "transparență", "corectitudine", "legalitate", "eficiență economico-financiară".

Tot domnul Mușetescu, la altă comisie de anchetă, care chiar a funcționat, e vorba de vestita comisie de la Sovata, ne sfătuia pe cei din comisia de anchetă, nemulțumiți de rezultatul votului în plen, să dăm în judecată statul, ca și când acesta ar fi rolul parlamentarului. Ca să se confirme, însă, așa-zisa reușită a privatizării "Balneoclimaterica" Sovata. Prin Hotărârea Curții Supreme de Justiție, după cum știe acum toată lumea, privatizarea a fost, practic, anulată, dar, din păcate, și rezultatele anchetei noastre și votul pe această anchetă au fost trimise în derizoriu.

Stimați colegi,

Sunt câteva exemple care ne demonstrează într-un fel și într-un mod neplăcut și contribuția noastră la construirea unui capitalism de tip nou, în care proprietatea falimentează, iar proprietarul este propulsat pe poziții fruntașe din "Top 300" al milionarilor în dolari din România. Trebuie reamintit și momentul în care am avut ocazia, momentul care a fost revizuirea Constituției și când am avut ocazia de a contribui la însănătoșirea vieții politice din România, prin blocarea traseismului politic, atât de dezagreat de către cetățeni. Ocazie ratată, încă o posibilitate pierdută de a ne reface imaginea.

Sigur, se apropie sărbătorile de iarnă și apelul făcut de premier pentru o pace politică în acest an mi se pare un lucru lăudabil, așa încât, dacă acum am aminti cumva de economia de piață din România și de Raportul de țară din acest an, ar însemna să fim cârcotași într-un moment neprielnic. Să ne întoarcem, totuși, tot către noi și să ne gândim la faptul că noi, parlamentarii, din păcate, nu avem nici potențialul de lobby al Guvernului, iar pe noi nu ne judecă Comisia Europeană, ci populația României. Acest judecător se pare că nu este dispus în acest moment să ne acorde nici măcar statutul, consacrat în acest an, "activitatea parlamentară este aproape funcțională".

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 21 aprilie 2019, 18:02
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro