Plen
Ședința Camerei Deputaților din 3 septembrie 1996
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1996 > 03-09-1996 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 3 septembrie 1996

Demisie: demisia din calitatea de deputat a domnului Nicolae Mischie  

Ședința a început la ora 9,00.

Lucrările au fost conduse de domnul Adrian Năstase, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Raymond Luca și Afrăsinei Viorica, secretari.

   

Domnul Adrian Năstase:

Doamnelor și domnilor deputați,

Declar deschisă ședința de astăzi a Camerei Deputaților, anunțându-vă că din totalul de 340 de deputați sunt prezenți 219, absenți fiind 121, dintre care unii participă la diverse alte acțiuni. Cvorumul de lucru există și, ca atare, putem începe ședința.

Ordinea de zi și programul de lucru ale Camerei pentru perioada 3 - 5 septembrie au fost aprobate în ședința din ziua de 2 septembrie.

Potrivit programului aprobat, urmează cele 50 de minute pentru diverse intervenții ale deputaților. Mai înainte însă îi voi da cuvântul domnului deputat Mischie, pentru un anunț.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
   

Domnul Alexandru Nicolae Mischie:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Vă aduc la cunoștință hotărârea mea de a demisiona din funcția de deputat în circumscripția electorală nr.20, întrucât am fost ales președinte al Consiliului județean Gorj, în urma alegerilor județene.

Urându-vă mult succes, sănătate și împlinirea tuturor dorințelor, râmne să-mi iau la revedere și să vă aștept cu plăcere în județul Gorj. Să nu mă ocoliți.

Vă mulțumesc mult de tot.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

 
Comentariu: Mircea Crețu - comentariu privind Tratatul româno-maghiar  

Îi dau cuvântul domnului deputat Crețu, pentru un scurt comentariu.

   

Domnul Mircea Crețu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Astăzi, 3 septembrie, au loc la Budapesta dezbateri parlamentare asupra Tratatului româno-maghiar.

Vă solicit, domnule președinte, de a face demersurile necesare pentru ca stenograma acestor dezbateri, într-o traducere riguroasă, să fie pusă la dispoziția fiecărui membru al acestei Camere.

Cunoașterea poziției parlamentarilor unguri, fie ei din partidele de la putere, fie din opoziție, ne va duce cu siguranță la o mai bună înțelegere privind viitorul relațiilor cu Ungaria în urma încheierii tratatului și ne va ajuta ca, la rândul nostru, în cadrul unei acțiuni similare sau la dezbaterile de la ratificare, să avem elementele necesare unor luări de poziție în cunoștință de cauză.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Cred că este întemeiată această solicitare să transmitem Ministerului de Externe rugămintea de a face demersurile necesare pentru a se obține stenograma care, oricum, bănuiesc că este publică și va putea fi, după aceea, tradusă la serviciile noastre.

 
Intervenții ale domnilor deputați:  

Stimați colegi, dau cuvântul, în ordine, celor care s-au înscris pe această listă.

  Valentin Soroceanu - Intervenție legată de debutul campaniei parlamentare pentru alegerile parlamentare și prezidențiale;

Are cuvântul mai întâi domnul Valentin Soroceanu. Va urma domnul deputat Nicolicea.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

   

Domnul Valentin Soroceanu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Astăzi debutează perioada de vârf a anului electoral 1996, campania parlamentară pentru alegerile parlamentare și prezidențiale. Este începutul unei perioade de efervescență politică și manifestare largă a discursului politic către electoratul român care așteaptă, prin noua structură a instituției legislative, realizarea unor speranțe mai vechi și a unora mai noi.

Dincolo de mesajul politic, pe care cu siguranță că îl vor transmite, pe căi și prin mijloace specifice, partidele și formațiunile politice, alianțele inevitabile din această perioadă trebuie să perceapă realitatea economiei românești după 6 ani de tranziție spre economia de piață, realitatea funcționalității instituțiilor statului de drept. De asemenea, este corect să acceptăm că perioada parcursă în plan economic și social-politic a fost necesară și că, indiferent de doctrinele politice puse la baza unuia sau altuia din programele electorale ce se vor lansa, nu putem trece ușor peste nevoia continuării reformelor în economie, în introducerea și consolidarea mecanismelor specifice funcționării economiei de piață. Pornind de la această realitate, consider că în competiția electorală trebuie să fie antrenate elementele cele mai valoroase ale societății românești care să ducă la o confruntare corectă a programelor și strategiilor electorale, care să sesizeze direcțiile în care poate progresa economia românească, prin care se pot perfecționa instituțiile statului de drept, direcția în care România se va apropia suficient de mult de standardele integrării în structurile europene și euroatlantice.

În locul atacurilor la persoană și în scopul eliminării unuia sau altuia dintre competitori, fac un apel sincer la toate forțele politice parlamentare și neparlamentare să depună toate eforturile necesare pentru o campanie electorală civilizată, apropiată ca model de țările cu tradiție democratică.

Inveninarea relațiilor politice nu aduce nici un serviciu nici electoratului, nici partidelor politice, dimpotrivă va contribui la completarea unei imagini, deja defavorabile, asupra Parlamentului și asupra manifestării pluripartitismului în țara noastră.

Doresc ca această competiție electorală să ducă la creșterea cotei de popularitate a instituției parlamentare, iar prin ținuta morală și civică a fiecărui candidat, pentru care fiecare partid, inevitabil, poartă o anumită răspundere, să contribuie la creșterea încrederii cetățeanului alegător.

Cu această ocazie, fac apel și la toate mijloacele mass-media de a evita pozițiile partizane și a informa corect opinia publică asupra desfășurării campaniei electorale. Orice tendință de discreditare a unui partid, a unei alianțe sau candidat nu face decât să învenineze viața politică românească, să pună sub semnul întrebării manifestarea democratică a opiniilor celor propuși a fi aleși. De asemenea, fac un apel de suflet la instituțiile civice de supraveghere a procesului democratic în România să se abțină de la aprecieri și comentarii ce ar favoriza un competitor sau altul.

Ținuta independentă, nepartinică a acestor asociații neguvernamentale, precum Prodemocrația, LADO și altele, trebuie să aplaneze orice tendință de "încălzire" a discursului și mesajului politic.

Consider, în încheiere, că numai așa campania alegerilor parlamentare și prezidențiale poate fi un câștig al evoluției procesului de democratizare a vieții social-economice în țara noastră, numai așa putem da dovadă de respect pentru interesul național și afirmarea României în Europa și în lume.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi, vă rog să vă limitați la timpul care vă este de obicei acordat pentru aceste intervenții.

 
  Eugen Nicolicea - Intervenție legată de debutul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale și parlamentare (anticampania virulentă îndreptată împotriva PDSR și împotriva domnului Ion Iliescu).

Domnul deputat Nicolicea. Va urma domnul deputat Bălan Corneliu.

   

Domnul Eugen Nicolicea:

Campania electorală pentru alegerile prezidențiale și parlamentare a avut un debut lipsit de fair play, fiind precedată de o anticampanie virulentă îndreptată împotriva PDSR și mai ales împotriva candidatului său pentru funcția de președinte al României, domnul Ion Iliescu.

Reamintesc doar câteva din acțiunile opoziției: încercarea de a crea o falie între domnul Ion Iliescu și principalul său susținător - PDSR; încercarea de compromitere a PDSR și în special a liderilor acestuia în presă. Dar cea mai gravă și lipsită de fair play dintre acțiunile opoziției este încercarea de a elimina pe domnul Ion Iliescu din cursa prezidențială, cu ajutorul unor chichițe avocățești. Toate acestea pentru că opoziția își dă seama că domnul Ion Iliescu este de departe cel mai puternic candidat la funcția de președinte și că dacă acesta va candida șansele alegerii lui Emil Constantinescu sunt nule. Declarațiile monarhiste ale acestuia în America i-au pus pe liderii CDR într-o poziție delicată, iar încercările lor de "a drege busuiocul" ulterior sunt străvezii, deoarece Emil Constantinescu, fiind intervievat de cotidianul "Adevărul", nu a negat aceste afirmații, pentru că pur și simplu nu știa ce probe deține autorul interviului. Ideea unui complot este exclusă, din moment ce, supus unor presiuni, ziaristul american a fost pus să recunoască că a cosmetizat interviul. Or, dacă acesta ar fi făcut parte dintr-un complot, nu ar fi recunoscut.

Faptul că va declanșa un referendum pentru a vedea dacă poporul român este promonarhic sau nu este contrazis chiar de afirmația domnului Emil Constantinescu care recunoaște că monarhiștii sunt maxim 10 la sută din electorat.

Afirmațiile domnului Emil Constantinescu vin să întregească declarațiile sale mai vechi publicate în 1992, în cotidienele românești, cum ar fi "Evenimentul zilei" și "Dreptatea". Spre exemplu, în stenograma desemnării lui Emil Constantinescu drept candidat din partea CDR se arată faptul că acesta a câștigat în fața lui Ion Rațiu, pentru că la întrebarea dacă va îl va aduce pe Mihai înapoi a răspuns "necondiționat", în timp ce domnul Ion Rațiu a dat un răspuns mai diplomatic și ambiguu. Același Emil Constantinescu declară în cotidianul "Dreptatea" că va restrânge prerogativele prezidențiale, deoarece instituția prezidențială este un Cal troian introdus în Constituție. Ar jura pe Constituție, dar că apoi aceasta trebuie schimbată. Deci ce valoare are acest jurământ, dacă după aceea dorește schimbarea Constituției? Folosirea Constituției pe post de manta de vreme rea nu este nouă. Monarhiștii cer să ne întoarcem la Constituția veche, pentru ca Mihai de Hohenzollern să fie rege al României, iar apoi aceasta trebuie modificată, pentru ca una din cele cinci fete ale acestuia să poată moșteni tronul. Dându-și seama că pierde electorat prin dezvăluirea acestor intenții de restaurație monarhică, opoziția bate în retragere de formă și se leapădă de monarhie pentru a treia oară. Că această abandonare este formală este foarte clar, mai ales după atacurile împotriva fostului aliat PD.

Spaima opoziției că prin susținerea monarhiei ar pierde voturi este evidentă. În "România liberă", într-un articol intitulat "Complot", de Anton Uncu, monarhia este batjocorită într-un mod cum nu a îndrăznit nici un republican până acum. Anton Uncu, făcându-se că răspunde domnului Adrian Năstase, pune pe picior de egalitate pe regele Cioabă cu ex-regele Mihai. Desigur, această comparație putea fi făcută din eroare, dar, în cazul acesta, articolul domniei sale poate fi inclus în istoria prostiei omenești, și nu poziția PDSR, așa cum sugera domnia sa. Poziția PDSR și a domnului Adrian Năstase este în conformitate cu Constituția.

 
  Emil Roman - Declarația Partidului Unității Naționale Române legată de proiectul Tratatului de înțelegere, colaborare și bună vecinătate dintre România și Ungaria;

Domnul Adrian Năstase:

În continuare, domnul deputat Emil Roman. Se pregătește domnul deputat Lazăr Lădariu.

   

Domnul Emil Roman:

Domnule președinte,

Domnul deputat colegi,

Vă rog să-mi îngăduiți să dau citire Declarației Partidului Unității Naționale Române:

"Luând în dezbatere proiectul Tratatului de înțelegere, colaborare și bună vecinătate dintre România și Ungaria, negociat între delegațiile de experți ale celor două țări, Biroul Executiv Central al PUNR declară următoarele:

1) PUNR s-a pronunțat și se pronunță în continuare pentru normalizarea relațiilor dintre România și Ungaria, prin încheierea unui tratat de înțelegere, colaborare și bună vecinătate, exprimându-și dorința sinceră de a realiza un spațiu al încrederii și respectului reciproc în această zonă a Europei.

2) PUNR a susținut și susține conștient și în mod responsabil, atât în plan politic, cât și în plan legislativ și guvernamental, intrarea României în structurile euroatlantice de securitate și economice, fiind convins că aceasta reprezintă singura alternativă credibilă pentru țara noastră acum și în viitor. Fiind un partid al unității naționale, PUNR apreciază că orice demers realizat în plan european trebuie să garanteze respectarea interesului național al țării noastre, pacea și securitatea, integritatea națională, teritorială și suveranitatea României.

3) PUNR a salutat inițiativa președintelui Ion Iliescu privind concilierea istorică dintre România și Ungaria, sperând că în acest chip se va ajunge la eliminarea tensiunilor dintre cele două țări. Din păcate, acest demers nu a fost finalizat încă decât parțial. De asemenea, nu a fost negociat, până la această dată, Codul de conduită privind minoritățile naționale propus de către partea română. De aceea, negocierea și semnarea unui tratat de înțelegere, colaborare și bună vecinătate între România și Ungaria, în afara acestor înțelegeri bilaterale, este dăunătoare interesului național și efortului general al țării noastre pentru normalizarea relațiilor cu Ungaria în perspectiva integrării euroatlantice a celor două state.

4) PUNR s-a exprimat și se exprimă ferm împotriva introducerii Recomandăii 1201 în Tratatul de înțelegere, colaborare și bună vecinătate cu Ungaria. Din nefericire, compromisul realizat între negociatorii celor două părți este total defavorabil țării noastre, încălcându-se în mod flagrant Constituția și aducându-se prejudicii serioase interesului național al României. Totodată, textul final negociat al Tratatului este deosebit de confuz și interpretabil, depășind prevederile Convenției-cadru a Consiliului Europei cu privire la minoritățile naționale. În realitate, s-a încercat înlocuirea acesteia cu Recomandarea 1201 și valorificarea Recomandării 1201 ca angajament juridic între cele două părți.

Considerăm, ca atare, că se impune ca tratatul negociat să fie supus analizei Institutului de Cercetări Juridice al Academiei Române, cel mai important for științific de specialitate din România.

Întrucât textul negociat de experții celor două părți este total nefavorabil țării noastre, PUNR solicită Guvernului României renegocierea acestuia, respectarea Constituției României și a Convenției și pactelor internaționale referitoare la drepturile omului, la care România este parte. În același timp, PUNR cere președintelui României să-și respecte angajamentul luat în repetate rânduri în fața poporului român de a nu admite introducerea Recomandării 1201 în Tratatul de înțelegere, colaborare și bună vecinătate dintre România și Ungaria.

Suntem convinși că orice compromis realizat în detrimentul intereselor naționale ale României va conduce la tensionarea relațiilor dintre cele două țări, cu consecințe imprevizibile pentru această parte a Europei și viitorul poporului român.

PUNR nu va accepta încălcarea prevederilor Constituției României, crearea unor precedente internaționale periculoase și ratificarea unor tratate bilaterale care aduc atingere interesului nostru național fundamental.

România nu trebuie să devină niciodată obiectul unor negocieri secrete, arbitrare, precum și teritoriul unor conflicte interetnice de proporții.

Intotdeauna, PUNR va pune mai presus de orice interesul politic sau electoral, interesul național, securitatea, independența, integritatea teritorială și suveranitatea României.

PUNR cere președintelui României să supună textul Tratatului dintre România și Ungaria, după renegociere, referendumului național, la data de 3 noiembrie 1996.Rezultatul referendumului dat de poporul român și votul lui va fi însușit de către PUNR. Fără supunerea tratatului votului poporului român, PUNR nu va fi de acord cu acesta.

Ultimul punct. PUNR cheamă toate partidele politice din România la un dialog bilateral pe textul negociat al Tratatului româno-ungar, în intenția de a demonstra că acest tratat, în actuala lui formă, nu este altceva decât actul înfeudării României unor interese opuse total interesului național românesc, exprimând speranța că, pe această cale, spectrul politic românesc va conștientiza gravitatea prevederilor acestui tratat și va evita utilizarea lui în campania electorală din acest an.

Biroul Executiv PUNR, Oradea, 31 august 1996".

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Îmi face plăcere să vă dau o veste bună: la Institutul de cercetări juridice existau doi experți la Departamentul de drept internațional. Unul dintre ei conduce ședința de astăzi a Camerei. Deci, 50 la sută din aviz este rezolvat și este favorabil.

(Rumoare)

 
   

Domnul Emil Roman (din bancă):

Depinde de locul pe care îl ocupă acolo și...

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Așa este. Nu, am glumit, dar pot să vă spun, totuși, că această chestiune sigur că este foarte importantă, va trebui să vedem unde poate fi dat cel mai bine un astfel de aviz. Un aviz de la un astfel de institut poate să fie util, fără îndoială, dar decizia este, în final, tot politică. Acesta era, de fapt, sensul comentariului.

 
  Ioan Catarig - Problema alegerii parlamentarilor prin vot nominal pe liste de partid;

Domnul deputat Catarig și va urma domnul deputat Costache Daniel.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Ioan Catarig:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Mai întâi îmi voi permite să vă doresc un bun revenit în activitatea noastră principală.

Problema pe care doresc s-o supun atenției dumneavoastră este cea a alegerii parlamentarilor prin vot nominal pe liste de partid. În acest sens, am depus, sub nr.163/20 august a.c., o propunere legislativă care vine să rezolve problema în cauză, pornind de la realitățile ce trăim.

Prima mea grijă în acest moment este aceea de a nu jigni cumva pe cineva. De aceea vă rog să mă ascultați cu atenție și mai ales să-mi acordați sprijinul dumneavoastră.

Nevoia de profesionalism în politică ne-am exprimat-o cu toții aseară, realegând, cu o excepție obiectivă, Biroul permanent al Camerei Deputaților. Fără profesionalism, nicăieri, în nici un sector, nu apar rezultate dorite, instructive, pozitive.

Respectul față de poporul român, față de dumneavoastră înșiși se poate materializa doar prin alegerea parlamentarilor prin vot nominal pe liste de partid.

Promovarea democrației și a economiei de piață, cea care decurge din doctrina solidarității social-economice, este posibilă doar prin alegerea parlamentarilor prin vot nominal pe liste de partid.

Apărarea cu obiectivitate a statutului liderilor de partid și ca atare a intereselor naționale față de presiunile celor care se doresc pe un loc fruntaș pe o listă de candidaturi, apărarea valorii votului cetățeanului, realizarea unui mecanism politic a ceea ce trebuie să fie un partid, racordarea României la valorile europene și mondiale în domeniu - a se vedea cazul Germaniei, SUA etc. - este posibilă doar prin promovarea votului nominal pe liste de partid în alegerea parlamentarilor, de asemenea apărarea intereselor dumneavoastră. Ca atare, vă rog să faceți ceea ce depinde de noi ca până la 3 octombrie să promovăm această propunere legislativă. Timp este, condiții sunt, este nevoie doar de voință politică.

Primul lucru care încă nu s-a făcut este acela de a difuza tuturor parlamentarilor, în consens cu Regulamentul Camerei Deputaților, propunerea legislativă în cauză care conține, de fapt, un singur paragraf. Dezbaterea în comisii poate avea loc miercurea din săptămâna viitoare ș.a.m.d., această problemă fiind, de fapt, cel mai important lucru pe care trebuie să-l facem în această lună.

Vă mulțumesc pentru atenție. Vă doresc succes în promovarea intereselor dumneavoastră personale și cele ale cetățenilor pe care îi reprezentați în Parlament.

În ceea ce mă privește, în conținutul dosarului pe care l-am depus pentru o nouă candidatură, am făcut, printre altele, și această precizare: "Voi candida dacă voi avea privilegiul de a o face sub auspiciile alegerii prin vot nominal pe listele de partid".

Vă mulțumesc încă o dată pentru efortul pe care îl veți face.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

 
  Daniel Costache - Intervenție legată de Legea nr.112/1995, care reglementează situația juridică a imobilelor intrate în proprietatea statului;

Domnul deputat Daniel Costache. Se pregătește domnul deputat Doru Dobrescu.

   

Domnul Daniel Costache:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Asistăm în aceste zile la o situație pur și simplu ciudată. După ce Parlamentul a adoptat Legea nr.112/1995, lege ce reglementează situația juridică a imobilelor intrate în proprietatea statului, după ce domnul Ion Iliescu, președintele României, a promulgat această lege, ea ar fi trebuit pusă în aplicare de la 1 august 1996.

Primarul Convenției Democratice, Victor Ciorbea, deși pretinde că este jurist, declară încă de la numirea sa în funcția de prim gospodar al Bucureștiului că va încerca blocarea acestei legi. De ce și cu ce drept?! Nu știu și nici nu pot înțelege și ca mine sunt mii de cetățeni.

În România, ca în orice stat de drept, legile sunt făcute pentru a fi respectate, în mod firesc, de către toți cetățenii, nimeni neavând dreptul de a fi mai presus de lege.

Primăria Capitalei, în persoana lui Victor Ciorbea, impune societăților comerciale ce se ocupă în prezent de administrarea fondului imobiliar, fostele ICRAL-uri, abilitate prin lege de a vinde imobilele ce fac obiectul Legii nr.112/1995, impune, spuneam, de a transfera către Primăria Capitalei contractele de vânzare-cumpărare cu plata în rate. Motivul este pe cât de simplu pe atât de meschin, anume acela de a tergiversa încasarea ratelor și de a bloca, la dorința capilor Convenției Democratice, această lege mult așteptată de o parte a populației. Paradoxal mai este și faptul că se impune a nu se încheia contracte de vânzare-cumpărare pentru imobile ce fac în prezent obiectul unui litigiu în instanță. Amânarea nu este benefică pentru nimeni și cu atât mai puțin pentru cetățenii simpli ai acestei țări.

Datorită situației create în mod artificial de primarii Convenției Democratice, ce dau dovadă încă o dată de reacredință și neputință, asistăm la situația paradoxală ca, la o lună de la punerea în aplicare a acestei legi, fostele ICRAL-uri să nu încaseze avansuri și rate pentru vânzarea acestor imobile, punând oamenii pe drumuri, pierzându-și timp și interese pentru drepturile ce le sunt consfințite prin lege. Dureros, pe lângă lipsa de respect a edililor super democrați, este că aceștia pretind a respecta numai legea bunului plac. Mult timp am crezut că nu o să mai mă mire nimic. Am crezut că mai rău în a guverna Bucureștiul nu putea fi decât a făcut-o Halaicu. Dar iată că se poate și mai rău! Ciorbea și ai săi o dovedesc din plin în fiecare zi!

Interesant de știut ar fi cine va plăti daune morale și materiale oamenilor acelora ce sunt plimbați și amânați la nesfârșit, doar pentru simplul fapt că își cer dreptul.

Dacă ne aducem aminte de campania electorală pentru alegerile locale, vom constata că superdemocrații Convenției Democratice au promis respect pentru cetățean și problemele lui. Dacă acesta este respectul promis, ne-am lămurit.

Disjuncția tot mai evidentă între vorbele și faptele unor oameni politici ce se doresc a fi democrați amintește de oameni și vremuri pe care le credeam apuse.

După ce prin nepăsare Convenția Democratică, prin edilii săi, a dus la ruinarea fizică a Bucureștiului, acum dorește ruinarea morală a acestui oraș.

Doamnelor și domnilor,

Inchei adresând colegilor din partea dreaptă a sălii mesajul lui Mihai Eminescu, ce vine de dincolo de memorie: "Între caracter și inteligență nu ar trebui să existe alegere. Inteligențe se găsesc foarte adesea, caractere foarte rar".

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

 
  Doru Mihai Dobrescu - Intervenție legată de un lăcaș de cult la Slatina:

Are cuvântul domnul deputat Doru Dobrescu. Va urma domnul deputat Teodor Vintilescu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Doru Mihai Dobrescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Pe data de 16 octombrie 1995, de la această tribună, am interpelat Guvernul în legătură cu demolarea Capelei greco-catolice de la Craiova, în noaptea de 19 spre 20 septembrie 1995. Nu am primit nici până astăzi răspunsul.

Pe 31 august, în prezența arhiepiscopului mitropolit de București și a episcopului de Münster, la Slatina a fost sfințită noua Biserică romano-catolică, un adevărat monument arhitectonic. A fost ridicată în locul celei demolate, tot într-o noapte, dar este adevărat, cu mult înainte, prin anii ‘60.

Ca totuși să nu se dezmintă, Primăria din Slatina a dat autorizație de construcție pentru o cârciumă și o piscină lipite chiar de noua biserică. În același timp, Prefectura declară caduc documentul de atribuire de teren proaspăt construitei biserici. Ar urma, cumva, o nouă demolare?!

Oare meseriașii răului, ce e drept e drept, de mare și, din păcate, de neadormit profesionalism, nu vor osteni, oare, odată, Doamne, și vor concede la pace și la uitare, acum, că, practic, războiul dus de imperiul răului este pierdut pentru ei?! Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Teodor Vintilescu. Va urma domnul deputat Petre Țurlea.

 
  Teodor Vintilescu - Intervenție legată de Ordonanță nr.4 a Guvernului, care intervine în cadrul Legii nr.118, precum și Legii 42

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Teodor Vintilescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimate doamne, stimați domni parlamentari,

Vin în față dumneavoastră să semnalez un fapt care ne interesează pe noi ca oameni de legislație.

În această legislație a noastră, în luna lui aprilie, s-a petrecut un fapt despre care, eu personal, nu am fost pus în cunoștință de cauză, din viteza cu care a fost prezentată această Ordonanță nr.4 a Guvernului, prin care statuează câteva lucruri, intervenind în cadrul Legii nr.118, precum și Legii 42. Despre ce este vorba, este vorba de o lege organică, aceasta este întrebarea pe care o pun eu, nr.118, și care este după aceea modificată de această Ordonanță nr.4 din luna aprilie și care a fost promulgată în luna lui iunie. Nu a apărut sau noi nu avem încă Monitorul Oficial. Din această cauză, îmi rezerv dreptul de a relua aceste materiale și de a vă prezenta dumneavoastră în amănunt. Esențialul este următorul: o lege organică este aceea care este atacată de Ordonanța nr.4.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Petre Țurlea. Va urma domnul deputat Rădulescu Zoner.

 
  Petre Țurlea - Ingrijorare în legătură cu posibilele consecințe negative ale semnării precipitate a Tratatului cu Ungaria;

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Petre Țurlea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Îmi exprim în fața domniilor voastre profunda îngrijorare în legătură cu posibilele consecințe negative ale semnării precipitate a Tratatului cu Ungaria.

În vara aceasta, aceeași îngrijorare și-au exprimat-o în fața mea câteva mii de cetățeni ai acestei țări, în special din Transilvania.

Ați văzut cu toții schimbarea cu 180 de grade a atitudinii Ungariei față de tratat, petrecută în mai puțin de două săptămâni. Schimbarea de atitudine a Ungariei, cu siguranță doar de suprafață, se datorează Statelor Unite, dar pentru această schimbare nu erau de ajuns presiunile americane, știută fiind cantonarea încăpățânată a politicienilor unguri pe linia revizionismului și mai mult ca sigur, în secret, Ungariei i s-au făcut promisiuni satisfăcătoare pentru ea.

Problema esențială nu este conținutul tratatului. Acesta poate să fie chiar bun. Problema esențială este faptul că semnarea tratatului ridică bariera în calea intrării celor două țări în NATO. De aici întrebarea: i s-a promis și României că va intra în primul eșalon împreună cu Ungaria? Răspunsul îl știm cu toții: este negativ. Se afirmă cu insistență, pentru liniștirea României, că va fi și un eșalon secund. Acesta nu va exista însă în condițiile revitalizării Rusiei și a dorinței Occidentului de a nu o supăra prea tare. Deci, ca urmare a semnării tratatului, Ungaria va fi primită în NATO, unde acționează principiul solidarizării membrilor.

Ca urmare, actualul diferend între Ungaria și România se va transforma într-un diferend între NATO și România. Solidarizarea NATO cu pretențiile teritoriale ale Ungariei va duce la un nou dictat, ca cel din 1940. S-a și propus, de fapt, semnarea tot la Viena. Așadar, în lipsa oricăror angajamente ferme din partea puterilor occidentale față de România, semnarea tratatului deschide porțile pentru Ungaria și creează posibilitatea distrugerii statului național unitar român.

În fața istoriei, nici un partid sau grupuri de partide nu are dreptul să ia o asemenea uriașă răspundere. De aceea, soluția referendumului, cred eu, prevăzută în Constituție, de altfel, este singura normală.

Îmi permit, cu această ocazie, de asemenea, să revin asupra problemei pe care am ridicat-o în Camera Deputaților în martie 1996, aceea a despăgubirilor pe care statul ungar trebuie să le dea tuturor cetățenilor din Transilvania de Nord, care au avut de suferit în timpul și din cauza ocupației maghiare, în 1940-1944, atât evrei, cât și români. Este deja o practică internațională în acest sens.

Domnul ministru Meleșcanu, atunci, în martie, a promis chiar de la această tribună că această problemă va fi rezolvată în cadrul mai larg al reconcilierii istorice româno-maghiare propusă, de altfel, de domnul președinte Ion Iliescu.

Problema aceasta se află și în atenția românilor din străinătate. Mi s-a trimis acum, de curând, acum două săptămâni, un apel în acest sens semnat de către trei asociații ale românilor din Statele Unite ale Americii, mi s-a trimis acest apel cu rugămintea de a-l preda președintelui Camerei Deputaților, ceea ce o să și fac.

Deci, predau acest apel domnului președinte și îl rog să fie cuprins în stenograma Camerei Deputaților.

Așadar, fac aceste două propuneri, nu doar în numele meu. Ele reprezintă dorința împărtășită mie în această vară de către foarte mulți români. Dacă ce vreau eu poate fi trecut cu vederea, ce vor acești mulți români nu este de admis să fie ignorat. Mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

 
  Constantin Șerban Rădulescu-Zoner - Intervenție legată de sala de plen din cadrul Palatului Parlamentului;

Are cuvântul domnul deputat Șerban Rădulescu-Zoner.

   

Domnul Constantin Șerban Rădulescu-Zoner:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Dacă vă amintiți, am fost printre puținii deputați care a pledat ca sediul Camerei Deputaților să rămână în această clădire, venind în sprijinul afirmației și cererii mele că fiecare țară are tradiția ei. Sigur, s-a supus la vot, ne supunem votului.

Ieri am asistat la ședință inaugurală.

Nu mai spun că la Londra, la Wesminster, membrii Camerei Comunelor stau de sute de ani, sau că Adunarea Națională Franceză funcționează de pe vremea regelui Ludovic Filip, detronat în 1848, dar vă spun sincer că ieri, când am văzut deschiderea cu acea scenă mare la care au luat loc membrii Guvernului, invitații, procurorii etc., am avut impresia că văd o scenă de la Kremlin.

O voce din partea stângă a sălii:

Ați fost acolo?

 
   

Domnul Constantin Șerban Rădulescu-Zoner:

Îmi pare tare rău, dar cred că nu este posibil ca membrii Executivului care sunt parte cu noi, este vorba de separarea puterilor în stat, să stea în tribună la câțiva metri deasupra noastră, să domine, procurorii șefi, indiferent că este prim procuror sau președintele Consiliului Legislativ, de asemenea, să domine prostimea... Adică noi cine suntem?! Pe noi, deputații, indiferent care vor fi peste două, trei luni.

În consecință, cred că în această lună se mai pot face unele modificări, încât să corespundă, cel puțin, acestui principiu al separării puterilor în stat, ca membrii Executivului sau invitații să stea în loji, lângă noi, și nu deasupra noastră.

O altă constatare este faptul că nu am mai revăzut pe peretele din spatele dumneavoastră, domnule președinte, crucea. Suntem în majoritate creștini. Când este vorba să facem caz și să facem propagandă electorală, să dăm colive pe la parastase, dar când este vorba ca semnul crucii să domine sala, acest semn, această cruce a dispărut.

În sfârșit, un lucru pe care dumneavoastră l-ați constatat, și sper să se rezolve, este problema că sala nu are acustică și sper ca cel puțin, prin mijloace tehnice, să se poată îmbunătăți această situație.

Acestea au fost lucrurile pe care am vrut să vi le semnalez, cu rugămintea de a fi sensibili la argumentele mele.

În încheiere, totuși. sunt obligat să spun încă ceva: primul vorbitor a vorbit de fair-play, apoi a venit un alt coleg de-al nostru, care a dovedit exact contrariul, începând iarăși atacurile la persoană. Nu mai spun că se revine la vechiul arsenal și la vechea propagandă de acum 4 ani, vine regele, vin moșierii, se iau pământurile țăranilor, cu cele 1.000 - 1.000.000 de locuri de muncă se cam uită...

În afara faptului că acest lucru a fost tranșat, domnul Constantinescu a dat un răspuns clar și cred că această lună nu va fi o lună de propagandă electorală de la tribuna aceasta. Totuși, pe domnul Nicolicea, care vine și cu argumente puțin cam subțirele... că știe dumnealui că o Constituție nu poate fi revizuită așa cum crede dumnealui, ci sunt niște principii constituționale bine stabilite, iar domnul Constantinescu a fost foarte clar...

În ceea ce privește prințesa Margareta, îl înțeleg, a învățat pe vremea lui Ceaușescu și nu a auzit, probabil, de legea salică ..

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat, iertați-mă, eu v-am dat cuvântul ca să faceți o intervenție în nume propriu, dar dacă dumneavoastră nu ați reținut faptul că nu putem să facem, totuși, cenzură și să dăm drepturi la replică în cazul intervențiilor ... Iertați-mă, dar fiecare dintre cei care iau cuvântul aici, probabil că are un punct de vedere diferit de cei care au vorbit înainte lui.

 
   

Domnul Constantin Șerban Rădulescu-Zoner:

Scopul meu a fost altul, domnule președinte.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Știu, am reținut, dar după aceea ați introdus o chestiune care nu este în uzanțele acestor intervenții de dimineață, chiar dacă puteți să aveți dreptate. Dar, dacă vreți să-i spuneți domnului Nicolicea că nu mai are voie să-și spună punctul de vedere în Parlament, pentru că este diferit de al dumneavoastră...

 
   

Domnul Constantin Șerban Rădulescu-Zoner:

Nu, nu este diferit...

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Acesta a fost sensul intervenției. Sunt atâtea intervenții aici care nu sunt agreate de către ceilalți... Iertați-mă ... Sigur, putem să discutăm despre lucrurile acestea, dar deocamdată avem o procedură pe care am respectat-o în general. Vă mulțumesc.

În ceea ce privește clădirea din Palatul Parlamentului, rugămintea mea este să intrați în colectivul care se ocupă de rezolvarea problemelor de acolo, pentru că a existat până acum o anumită separație de activități între cei care au muncit și cei care au dat sfaturi. Deci, dacă se poate, în grupul domnului deputat Berceanu, sunt și alți colegi care lucrează și și-au dat sufletul în aceste zile ca să termine sala, să arate așa cum a arătat; bine, rău, este de văzut, că pot fi îmbunătățite anumite lucruri, acesta este sensul. Dar rugămintea este ca fiecare dintre dumneavoastră care are sugestii, să meargă acolo, să discute cu cei care se ocupă de aceste chestiuni, ca să facem în așa fel ca aceste probleme să fie eliminate. Acesta este sensul general.

De aceea, vă rog să transmiteți aceste observații. Eu vreau să vă spun că mai sunt și alte lucruri care nu merg acolo și le-ați văzut și dumneavoastră ieri: soneria aceea care este nefericită, și podiumul, tribuna cum este făcută... sunt foarte multe lucruri, dar de aceea am și lăsat un interval de timp și vor fi probabil și alte chestiuni care trebuie adăugate. Să încercăm, fiecare cu observațiile noastre să îmbunătățim atmosfera de acolo.

 
Informare: proiecte de lege înregistrate la Biroul permanent  

Stimați colegi,

Vă propun să trecem la ordinea de zi.

Începem cu informarea referitoare la proiectele de legi și propunerile legislative înregistrate la Biroul Permanent.

La Biroul Permanent al Camerei Deputaților au fost înregistrate următoarele inițiative legislative:

1) Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României și Guvernul Regatului Țărilor de Jos privind transporturile rutiere internaționale, semnat la București la data de 19 aprilie 1995, adoptat de Senat în ședința din ziua de 22 mai 1996.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru industrie și servicii; pentru avize - Comisia pentru politică externă, Comisia juridică, de disciplină și imunități.

2) Propunerea legislativă privind transmiterea unui imobil în patrimoniul Societății comerciale pe acțiuni "Casa Maghiară", inițiată de domnul deputat Bárányi Francisc.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic; pentru avize - Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale, Comisia juridică, de disciplină și imunități.

3) Propunerea legislativă privind organizarea și exercitarea profesiunii de consilier juridic, inițiată de domnul deputat Romulus Ioan Joca.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia juridică, de disciplină și imunități; pentru aviz - Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale.

4) Propunerea legislativă pentru acordarea amnistiei și grațierii colective, inițiată de un număr de 5 deputați.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia juridică, de disciplină și imunități; pentru avize - Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale.

5) Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 30 din 18 august 1995 privind regimul de concesionare a construirii și exploatării unor tronsoane de căi de comunicații terestre, autostrăzi și căi ferate, adoptat de Senat în ședința din ziua de 11 iunie 1996.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru industrii și servicii; pentru avize - Comisia pentru buget, finanțe și bănci, Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic, Comisia juridică, de disciplină și imunități.

6) Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 33 din 18 august 1995, privind măsuri pentru colectarea, reciclarea și reintroducerea în circuitul productiv a deșeurilor refolosibile de orice fel, adoptat de Senat în ședința din ziua de 11 iunie 1996.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru industrii și servicii; pentru avize - Comisia pentru buget, finanțe și bănci, Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic, Comisia juridică, de disciplină și imunități.

7) Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, adoptat de Senat în ședința din ziua de 11 iunie 1996.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru buget, finanțe și bănci; pentru aviz - Comisia juridică, de disciplină și imunități.

8) Propunerea legislativă privind modificarea Legii nr. 68 din 15 iulie 1992, pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, inițiată de un număr de 3 deputați.

Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia juridică, de disciplină și imunități; pentru aviz - Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale.

9) Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39 din 29 august 1995 privind instituirea regimului de vânzare cu plata în rate a activelor și acțiunilor societăților comerciale cu capital de stat, adoptat de Senat în ședința din ziua de 18 iunie 1996.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare; pentru avize - Comisia pentru buget, finanțe și bănci, Comisia juridică, de disciplină și imunități.

10) Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României, pe de o parte, și Uniunea Economică Belgoluxemburgheză, pe de altă parte, privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la Bruxelles la 4 martie 1996, adoptat de Senat în ședința din ziua de 25 iunie 1996.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare; pentru avize - Comisia pentru politică externă, Comisia juridică, de disciplină și imunități.

11) Proiectul de lege privind ratificarea Convenției între Guvernul României și Guvernul Regatului Belgiei pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și pe capital, semnată la Bruxelles la 4 martie 1996, adoptat de Senat în ședința din ziua de 25 iunie 1996.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru buget, finanțe și bănci ; pentru avize - Comisia pentru politică externă, Comisia juridică, de disciplină și imunități.

12) Proiectul de lege privind ratificarea acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Croația pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe capital, semnat la Zagreb la 25 ianuarie 1996, adoptat de Senat în ședința din 25 iunie 1996.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru buget, finanțe și bănci; pentru avize - Comisia pentru politică externă, Comisia juridică, de disciplină și imunități.

13) Proiectul de lege privind ratificarea Convenției între Guvernul României și Guvernul Ucrainei pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și pe capital, semantă la Ismail la 29 martie 1996, adoptat de Senat în ședința din ziua de 25 iunie 1996.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru buget, finanțe și bănci; pentru avize - Comisia pentru politică externă, Comisia juridică, de disciplină și imunități.

14) Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 2/1996 privind completarea sprijinului acordat de stat producătorilor agricoli pentru rezolvarea unor probleme urgente apărute în campania agricolă din primăvara anului 1996, adoptat de Senat în ședința din ziua de 25 iunie 1996.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice; pentru avize - Comisia pentru buget, finanțe și bănci, Comisia juridică, de disciplină și imunități.

15) Proiectul de lege privind ratificarea Convenției națiunilor cu privire la dreptul mării, încheiată la Montegobei, Jamaica, la 10 decembrie 1982, și aderarea la Acordul referitor la aplicarea părții a 11-a a Convenției Națiunilor Unite cu privire la dreptul mării, încheiată la New York la 28 iulie 1994, adoptat de Senat în ședința din ziua de 27 iunie 1996.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic; pentru aviz - Comisia juridică, de disciplină și imunități.

16) Proiectul de lege pentru declararea Municipiului Constanța oraș martir, adoptat de Senat în ședința din ziua de 27 iunie 1996.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic: pentru aviz - Comisia juridică, de disciplină și imunități.

17) Proiectul de lege privind dreptul absolvenților învățământului particular, liceeal, postliceal și superior, promoția 1996, de a susține examenul de finalizare a studiilor la unitățile si instituțiile din învățământul de stat, primit de la Guvern.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport: pentru avize - Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale, Comisia juridică, de disciplină și imunități.

18) Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului de cooperare economică, științifică și tehnică între Guvernul României și Guvernul Republicii Tunisiene, semnat la Tunis la 16 octombrie 1995, primit de la Guvern.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare; pentru avize - Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport, Comisia pentru politică externă, Comisia juridică, de disciplină și imunități.

19) Proiectul de lege pentru ratificarea Înțelegerii prin schimb de scrisori pentru modificarea anexei nr. 2 la Acordul între Guvernul României și Guvernul Republicii Populare Chineze privind livrarea de către partea chineză de mărfuri pe credit părții române, semnat la 8 iulie 1991, primit de la Guvern.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare; pentru avize - Comisia pentru buget, finanțe și bănci, Comisia pentru politică externă, Comisia juridică, de disciplină și imunități.

20) Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului comercial între Guvernul României și Guvernul Republicii Orientale a Uruguayului, semnat la București la data de 31 mai 1996, primit de la Guvern.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare; pentru avize - Comisia pentru politică externă, Comisia juridică, de disciplină și imunități.

21) Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României și Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord privind serviciile aeriene, semnat la Londra la data de 28 mai 1995, primit de la Guvern.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru industrii și servicii; pentru avize - Comisia pentru politică externă, Comisia juridică, de disciplină și imunități.

22) Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului realizat prin schimb de scrisori între Guvernul României și Guvernul Republicii Coreea efectuat la București la 22 mai 1996, pentru amendarea acordului între Guvernul României și Guvernul Republicii Coreea, privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, semnat la București la 7 august 1990, primit de la Guvern.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare; pentru avize - Comisia pentru politică externă, Comisia juridică, de disciplină și imunități.

23) Proiectul de lege privind contul general de execuție a bugetului de stat pe anul 1995, primit de la Guvern.

Cu acest proiect de lege au fost sesizate următoarele comisii: în fond, urmând a elabora un raport comun împreună cu Comisia pentru buget, finanțe și bănci a Senatului, Comisia pentru buget, finanțe și bănci; pentru aviz - Comisia juridică, de disciplină și imunități.

Proiectele de lege de aprobare a Ordonanțelor Guvernului nr. 30, 33 și 39 pe 1995, punctele 5, 6 și 9 din informare, urmează să fie dezbătute în procedură de urgență, conform art. 2, alin. 2 din Legea nr. 81/1995.

Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 2/1996, punctul 14 din informare, emis în temeiul art. 114 alin. 4 din Constituție, urmează a fi dezbătut în procedură de urgență, conform prevederilor art. 102 alin. 3 din Regulamentul Camerei Deputaților.

Dezbateri: proiectul de Lege pentru aderarea României la Acordul european privind marile linii internaționale de cale ferată (AGC), încheiat la Geneva la 31 mai 1985  

În continuare, vom lua în discuție proiectul de Lege pentru aderarea României la Acordul European privind marile linii internaționale de cale ferată, încheiat la Geneva la 31 mai 1985.

Dacă din partea inițiatorului dorește cineva să ia cuvântul?

Domnule secretar de stat, aveți cuvântul.

   

Domnul Teodor Groza:

Mulțumesc, domnule președinte.

Mă numesc Groza Teodor, secretar de stat la Ministerul Transporturilor.

Domnule președinte,

Stimate doamne,

Stimați domni deputați,

Pentru că sunteți la începutul unei noi sesiuni parlamentare foarte încărcate, v-aș ruga să-mi permiteți să vă doresc mult succes și multă sănătate.

Acordul european pentru mari linii internaționale de cale ferată reprezintă angajamentul statelor participante de a realiza infrastructura unei rețele omogene pentru traficul feroviar internațional.

România este cuprinsă în acord cu 4 linii magistrale principale și cu 5 linii de legătură, care vor crea o continuitate a rețelei marilor linii internaționale europene pe care urmează să se deruleze fluxul de transport dinspre nordul și centrul Europei spre sud și dinspre vest spre est. Astfel se va realiza valorificarea mai bună a capacităților existente în țara noastră și va spori încasările pentru plata serviciilor furnizate.

Prin aderarea la acest acord, transportul feroviar se va alinia la cerințele transportului feroviar internațional, respectiv diversificarea ofertei în transportul de mărfuri, reducerea duratei de călătorie, creșterea confortului, să devină competitiv pe piața transporturilor, atât cea internă, cât și cea internațională.

Având în vedere cele prezentate, vă rugăm să ratificați acest proiect de lege, ceea ce reprezintă o continuare a acțiunilor de integrarea europeană.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc foarte mult.

Din partea comisiei are cuvântul domnul deputat Mihai Părăluță, președintele Comisiei pentru industrii și servicii.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
   

Domnul Mihai Părăluță:

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

Raport asupra proiectului de Lege pentru aderarea României la Acordul european privind marile linii internaționale de cale ferată, încheiat la Geneva la 31 mai 1985 și adoptat de Senatul României la data de 15 mai 1996.

Comisia noastră a fost sesizată în fond pentru dezbaterea și avizarea acestui proiect de lege, având și avizul Consiliului Legislativ.

Potrivit art. 61 din Regulamentul Camerei Deputaților, am solicitat și am primit avizele favorabile, fără observații, de la cele două comisii sesizate pentru aceasta: Comisia pentru politică externă și Comisia juridică, de disciplină și imunități.

Urmare a examinării proiectului de lege, supus dezbaterii în ședința din 7 iulie 1996, ținând seama de importanța aderării României la acest acord european, comisia noastră a constatat următoarele: aderarea face parte din politica de integrare a României în Uniunea Europeană. În același scop, ca părți ale acestui acord, au semnat deja 20 de țări europene.

Transportul feroviar din România se va apropia de parametrii de calitate ai transportului european modern și va deveni competitiv, atât pe piața internă, cât și pe piața externă a transporturilor.

În acest context, aderarea României la acest acord european este necesară, oportună și eficientă pentru economia țării, drept pentru care comisia propune Camerei Deputaților aprobarea acestui proiect de lege în forma adoptată de Senat.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Dacă dorește cineva să participe la dezbaterile generale?

Dacă nu, începem dezbaterea pe articole.

Titlul legii mai întâi; dacă sunt observații?

Dacă nu, îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Articolul unic, dacă sunt observații?

Dacă nu, îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastă proiectul legii în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi, proiectul de lege a fost adoptat.

 
Dezbateri: proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României și Guvernul Republicii Libaneze în domeniul transportului rutier internațional de persoane și mărfuri și Acordul între Guvernul României și Guvernul Republicii RepubliciiLibaneze privind transporturile maritime, semnate la Beirut la data de 28 iunie 1995.  

Trecem la următorul punct de pe ordinea de zi: proiectul de lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României și Guvernul Republicii Libaneze în domeniul transportului rutier internațional de persoane și mărfuri și acordul între Guvernul României și Guvernul Republicii Libaneze, privind transporturile maritime, semnate la Beirut la data de 28 iunie 1995.

Domnule secretar de stat, aveți cuvântul.

   

Domnul Teodor Groza:

Mulțumesc, domnule președinte,

Stimate doamne și stimați domni deputați,

Acordul rutier stabilește modul de derulare a transporturilor rutiere între țara noastră și Republica Libaneză, procedura de rezolvare a eventualelor litigii apărute între părți.

Prevederile acestui acord asigură un echilibru just între interesele celor două țări, în ceea ce privește transporturile internaționale de mărfuri și călători.

Acordul privind transporturile maritime asigură cadrul juridic conform căruia navele oricărei părți vor avea permisiunea să navigheze între porturile celor două țări, în serviciile de transport de mărfuri și pasageri. În acord au fost introduse prevederi referitoare la asigurarea securității navelor, membrilor echipajelor, încărcăturii și altor persoane și bunuri existente la bordul navelor.

Totodată, navelor fiecărei părți contractante, precum și încărcăturii acestora, le va fi acordat regimul națiunii celei mai favorizate în ceea ce privește libertatea de acces în porturi a navelor.

Având în vedere cele prezentate, vă rugăm să ratificați prezentul proiect de lege.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnul președinte Părăluță.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
   

Domnul Mihai Părăluță:

Raport asupra proiectului de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României și Guvernul Republicii Libaneze în domeniul transportului rutier internațional de persoane si mărfuri și Acordul între Guvernul României și Guvernul Republicii Libaneze privind transporturile maritime.

Comisia pentru industrii și servicii, la cererea Biroului Permanent, a examinat în fond acest proiect de lege.

În temeiul legal, comisia noastră a solicitat avizele de la comisiile sesizate de Biroul Permanent și a primit aceste avize favorabile.

De asemenea, există și avizul favorabil al Consiliului Legislativ cu privire la acest proiect de lege.

Comisia pentru industrii și servicii, examinând proiectul de lege în ședința din 9 iulie 1996, a hotărât avizarea favorabilă a proiectului de lege sesizat în fond și îl propune spre dezbatere și aprobare plenului Camerei Deputaților în forma prezentată de inițiatori.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Dacă dorește cineva să participe la dezbaterea generală? Dacă nu, trecem la dezbaterea pe articole.

Titlul proiectului de lege.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Articolul 1. Dacă sunt observații? Dacă nu, îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Articolul 2. Dacă sunt observații? Dacă nu, îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Supun votului proiectul de lege în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi, proiectul de lege a fost adoptat.

 
Dezbateri: proiectul de Lege pentru aderarea României la Convenția internațională privind sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, inclusiv la anexa acesteia, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983  

Următorul punct pe ordinea de zi: Proiectul de Lege pentru aderarea României la Convenția internațională privind sistemul armonizat de denumire și condificare a mărfurilor, inclusiv la anexa acesteia, încheiat la Bruxelles, la 14 iunie 1983.

Dacă din partea inițiatorului dorește cineva să vorbească? Nu dorește. Probabil că este la Bruxelles.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnul deputat Gheorghe Brânzei? Nu.

Raportul este conținut în dosarul pe care-l aveți.

Dacă dorește cineva să participe la dezbaterea generală?

Dacă nu, trecem la dezbaterea pe articole.

Titlul legii. Dacă sunt observații? Dacă nu, îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.1. Dacă sunt observații? Dacă nu, îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.2. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Supun votului proiectul de lege în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi, proiectul de lege a fost adoptat.

Dezbateri: proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.14/1996 pentru ratificarea Acordului de împrumut (?mprumutul de ajustare a sectorului financiar și al întreprinderilor - FESAL) dintre România și Banca Internațională pentruReconstrucție și Dezvoltare, semnat la Washington la 19 ianuarie 1996  

În continuare, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.14/1996, pentru ratificarea Acordului de împrumut (împrumutul de ajustare a sectorului financiar și al întreprinderilor FESAL) dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, semnat la Washington, la 19 ianuarie 1996.

Are cuvântul, din partea comisiei sesizate în fond, domnul deputat Gheorghe Brânzei, președintele Comisiei pentru buget, finanțe și bănci.

   

Domnul Gheorghe Brânzei:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Cu acest proiect de lege, a fost sesizată pentru avizare în fond Comisia pentru buget, finanțe și bănci.

Acordul de împrumut dintre Guvernul României și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare a fost semnat la Washington pe 19 ianuarie 1996.

Acest Acord de împrumut vine să completeze măsurile luate sau stabilite de către Guvernul României.

Obiectivul acestui proiect vizează un set de măsuri de politică macroeconomică în ceea ce privește restructurarea sectorului real și accelerarea privatizării societăților comerciale cu capital de stat; de asemenea, măsuri în ceea ce privește întărirea disciplinei financiare la întreprinderile cu capital de stat; dezvoltarea sectorului privat; restructurarea și privatizarea băncilor comerciale cu capital de stat și întărirea capacității de supraveghere a Băncii Naționale a României.

Împrumutul care a fost contractat și care a fost semnat de către cele două părți vine să completeze, în tranșe care au fost stabilite pe mai multe perioade, cu suma de 280 de milioane de dolari și comisia noastră, după ce a analizat proiectul de lege, vi-l supune spre dezbatere și avizare, sub forma în care el a venit de la Senat, fără, dealtfel, nici un fel de completare din partea acestei Camere față de forma în care el a fost încheiat între cele două părți.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Dacă dorește cineva să se înscrie la dezbaterea generală?

Dacă nu, trecem la dezbaterea pe articole.

Întâi titlul legii. Dacă sunt observații? Dacă nu, îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Articolul unic. Dacă sunt observații? Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Supun votului proiectul de lege în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi, proiectul de lege a fost adoptat.

 
Dezbateri: proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.45/1995 privind aprobarea Acordului pentru încheierea decontărilor în ruble transferabile, precum și transformarea și lichidarea soldului în ruble transferabile în favoarea Republicii Federale Germania  

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.45/1995 privind aprobarea Acordului pentru încheierea decontărilor în ruble transferabile, precum și transformarea și lichidarea soldului în ruble transferabile în favoarea Republicii Federale Germania.

Din partea comisiei, domnul președinte Gheorghe Brânzei.

   

Domnul Gheorghe Brânzei:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Această ordonanță, care vine spre aprobarea unui acord intervenit între Republica Federală Germania și Guvernul României, este urmarea unor decontări rezultate din operațiunile economice derulate înainte de 1989 și a existat această înțelegere între Guvernul României și demersuri făcute de către Guvern și Republica Federală Germania în mai multe etape.

Au fost câteva probleme care nu erau oarecum lămurite, menționate de altfel și în avizul care s-a primit din partea Comisiei juridice, de disciplină și imunități, în ceea ce privește forma de difuzare și de publicare a acordului respectiv. Sigur că sunt câteva elemente care nu au putut fi rezolvate sub o formă foarte transparentă în aceste decontări. Cert este un lucru și vreau să-l semnalez și să-l aduc în fața dumneavoastră, că există acest acord semnat de către împuterniciții celor două guverne, din România și din Germania, că un exemplar din acest acord există depozitat la Ministerul Finanțelor și comisia noastră, care a fost sesizată în fond cu această ordonanță, în urma analizei și votului comisiei, a considerat necesar că poate fi supusă dezbaterii în plenul Camerei Deputaților spre avizare, așa cum a fost încheiat acest acord între cele două Guverne.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Dacă dorește cineva să participe la dezbaterea generală?

Dacă nu, trecem la dezbaterea pe articole.

Titlul legii, mai întâi.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Articolul unic. Dacă sunt observații?

Dacă nu, îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Proiectul de lege în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate. Cu unanimitate de voturi, proiectul de lege a fost adoptat.

 
Dezbateri: proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare  

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.11/1996 privind executarea creanțelor bugetare.

Din partea comisiei, domnul deputat Gheorghe Brânzei.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Gheorghe Brânzei:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.11/1996 privind executarea creanțelor bugetare a fost analizat de către comisia noastră. Textul ordonanței a fost parcurs și discutat în plenul comisiei. Comisia vă propune pentru analiză și avizare această ordonanță, cu modificările pe care comisia noastră le-a găsit de cuviință și cu propunerile cu care vin pentru completarea acesteia, în ceea ce privește conținutul art.31 alin.1 și art.43 alin.3, amendamente pe care comisia le-a menționat în Anexă la Raportul pe care l-a înaintat spre multiplicare și cu care cred că dumneavoastră sunteți deja în temă pentru a putea purta discuții pe marginea conținutului și discutării acestei ordonanțe.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Dacă dorește cineva să participe la dezbaterea generală?

Dacă nu, trecem la dezbaterea pe articole. Iertați-mă. Da, doamna deputat Dobrescu.

Aveți cuvântul, doamnă deputat.

 
   

Doamna Smaranda Dobrescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Această ordonanță este una dintre acelea care fac parte dintre ordonanțele Guvernului date în domeniul fiscalității cu care noi de obicei nu suntem de acord.

În cazul în speță, având în vedere că în acest an cheltuielile bugetare sunt nesatisfăcătoare după cum vedem, în învățământ, în cultură, mai ales în sănătate și în alte domenii bugetare și explicația rezidă în faptul că și veniturile bugetare sunt mici, cele mai mici în termeni reali din ultimii trei ani. Cauza, după cum o știm, rezidă în evaziunea fiscală din ce în ce mai lărgită, evaziune fiscală care pe de o parte se datorează muncii la negru, după cum ne-a spus chiar un raport al SRI care are o anvergură cam de 40 la sută din populația activă, deci munca la negru, în subteran, și altă explicație ar fi marii datornici, deci evaziunea fiscală este cea care face chiar în acest an proiecția bugetară a cheltuielilor să nu poată fi îndeplinită.

În aceste condiții, ni se pare complet inoportună dorința de relaxare a fiscalității, ideea principală a acestei ordonanțe.

Și, dați-mi voie să vă citesc foarte pe scurt câteva fraze, din art.2, de exemplu: "Creanțele bugetare se realizează prin încasare efectivă, prin executare silită, când este cazul" - deci numai când este cazul. "Pentru realizarea creanțelor ....

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Doamna deputat, iertați-mă, vă referiți la Ordonanța nr.11, sau la Ordonanța nr.13?

 
   

Doamna Smaranda Dobrescu:

Cred că la 11: "executarea creanțelor bugetare".

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Da, vă rog.

 
   

Doamna Smaranda Dobrescu:

La art.43: "Pentru realizarea creanțelor bugetare, debitorii, deținători de conturi bancare, pot fi urmăriți ..." - deci, "pot", numai.

Și excepțiile de la regulă: "La cererea temeinic jusificată a debitorilor, Ministerul Finanțelor, consiliile locale și ceilalți ordonatori principali de credite, care administrează impozite, taxe, contribuții și alte venituri bugetare, pot acorda amânări și eșalonări la plata impozitelor, taxelor și a altor obligații bugetare, scutiri și reduceri de impozite și taxe, în condițiile legii, amânări, eșalonări, scutiri sau reduceri de majorări de întârziere".

Și ultima, "Până la 31 decembrie 1996, nu se datorează majorări pentru impozite, taxe și alte venituri".

Deci, având în vedere că sunt aceste precizări, noi considerăm ordonanța departe de a fi o relaxare a fiscalității prin reglementare. De exemplu, s-a hotărât să se scadă impozitele în mod general. Nu! Este o relaxare a fiscalității prin exceptare, lucru foarte nociv în această fragilă democrație economică care încearcă să se instaleze în țara noastră. Deci, se introduce subiectivismul, considerăm, și arbitrariul în apreciere. Se naște ideea clientelismului politic.

În aceste condiții, considerăm ordonanța nocivă și nu suntem de acord cu ea.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Domnul președinte Brânzei. Aveți cuvântul.

 
   

Domnul Gheorghe Brânzei:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

O parte din conținutul acestor articole, care a fost învederat de către colega noastră în fața dumneavoastră, sunt preluate și au fost, dealtfel, discutate și aprobate de către noi, cu toții, la o serie de alte noi inițiative și proiecte de legi pe marginea fiscalității de la noi din țară.

Sigur că cu toții ne aducem aminte că la dezbaterea acestora au fost păreri pro și contra în ceea ce privește gradul de impozitare și au fost situații în care o parte dintre noi, în cadrul dezbaterilor, ne-au sugerat să existe astfel de facilități, s-a insistat asupra acestora în situații, sigur că da, bine analizate și cu exemple concrete în anumite situații când trebuie să existe, în baza unei analize efectuate de către organele fiscale, de către Ministerul Finanțelor, pe mai multe etape, așa cum există reglementare în legile noastre.

Este adevărat că toate aceste facilități, care se acordă într-o anume situație ca atare, pot să conducă la realizarea unor venituri sub limita celor care au fost prevăzute prin proiectul de Lege a bugetului de stat în fiecare an, dar trebuie să avem în vedere și să ținem seama de anumite greutăți cu care se confruntă o parte dintre agenții economici, sau chiar persoane fizice. Și ideea care se desprinde din aceasta este de a veni în sprijinul agenților economici pentru a putea depăși anumite faze și greutăți în activitatea pe care o desfășoară. Toate aceste aspecte au fost discutate în cadrul comisiei cu reprezentanții Guvernului, cu reprezentanții Ministerului Finanțelor și comisia noastră nu a intervenit decât, așa cum am menționat, în textul celor două articole din ordonanță și vi-l propunem spre analiză și avizare, așa cum comisia a considerat necesar să vină cu raportul în fața dumneavoastră.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Trecem la dezbaterea pe articole.

Titlul legii, mai întâi.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi, titlul legii a fost adoptat.

La articolul unic, va trebui să trecem în revistă textele din Ordonanță, ținând seama și de cele două amendamente propuse de către comisie.

Art.1. Dacă sunt observații?

Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.2. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Două voturi împotrivă.

Abțineri?

Cu două voturi împotrivă, art.2 a fost adoptat.

Art.3. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi, art.3 a fost adoptat.

Art. 4. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.5. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.6. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.7. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.8. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.9. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.10. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.11.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.12.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.13.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.14.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.15.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.16.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.17.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.18.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.19.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.20.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.21.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.22.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.23.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.24.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.25.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.26.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.27.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.28.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.29.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.30.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.31, alin.1, în formularea comisiei.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.31 în ansamblu, cu această modificare.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.32. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.33.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.34.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.35.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.36.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.37.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.38.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.39.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.40.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.41.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.42.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.43, alin.3, în formularea comisiei. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.43, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Două voturi împotrivă.

Abțineri?

Cu două voturi împotrivă, art.43 a fost adoptat.

Art.44. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.45. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.46.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.47. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.48. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.49.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.50.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.51.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.52.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.53.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.54.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.55.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.56.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.57.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.58.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.59.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.60.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.61.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.62.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.63.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.64.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.65.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.66.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.67.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.68.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.69.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.70.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.71.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.72.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.73.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.74.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.75.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.76.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.77.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.78.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.79.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.80.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.81.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.82.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? 4 voturi împotrivă.

Abțineri?

Cu 4 voturi împotrivă, art.82 a fost aprobat.

Art.83.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.84.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.85.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.86.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.87.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.88.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.89.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.90.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.91.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.92.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.93.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.94.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.95.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.96.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.97.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.98.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.99.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.100.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.101.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.102.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.103.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.104.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.105.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.106.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.107.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.108.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.109.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.110.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.111.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.112.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.113.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? 3 voturi împotrivă.

Abțineri? O abținere.

Cu 3 voturi împotrivă și o abținere, art.113 a fost adoptat.

Art.114.Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.115. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abține cineva?

Unanimitate.

Art.116. Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră articolul unic al legii.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? 3 voturi împotrivă.

Dacă se abține cineva?

Cu 3 voturi împotrivă, articolul unic a fost adoptat.

Supun votului proiectul de lege în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? 3 voturi împotrivă.

Abțineri?

Cu 3 voturi împotrivă, proiectul de lege a fost adoptat.

 
Dezbateri: proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.13/1996 privind acordarea unor înlesniri referitoare la majorările de întârziere  

Următorul punct pe ordinea de zi, proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.13/1996 privind acordarea unor înlesniri referitoare la majorările de întârziere.

Din partea inițiatorului, dacă dorește cineva să ia cuvântul?

Da, vă rog, domnule secretar de stat, aveți cuvântul.

   

Domnul Gheorghe Raicu:

Stimate domnule președinte,

Stimați deputați,

Ordonanța nr. 13 a fost gândită în ideea de a facilita plățile către bugetul de stat, ca măcar pe această cale să reducem o parte din blocajul financiar pe economie, care în prezent se situează la 17 miliarde de lei.

Din sală:

La 17 mii de milioane...

 
   

Domnul Gheorghe Raicu:

17 mii de milioane.

Prin această ordonanță nu s-au iertat toate datoriile, ci s-a găsit o metodă, zicem noi, de a stimula plata, prin faptul că toți cei care plătesc în cursul anului 1997 n-o să mai plătească majorări de întârziere, iar cei care vor plăti în anul următor vor beneficia de o reducere de 50% a acestor majorări de întârziere. Am încercat pe această cale, fără să diminuăm substanța, adică debitul propriu-zis, să stimulăm agenții economici ca în comportamentul față de buget să aibă o atitudine mai favorabilă, să ameliorăm acest sentiment, această pornire de neplată a creanțelor către bugetul de stat.

Desigur că în anii următori se va vedea efectul acestor înlesniri acordate, de fapt este o înlesnire, după cum știți prin Constituție nu mai avem dreptul să dăm, Ministerul Finanțelor, decât la majorări de întârziere, dar această posibilitate am ridicat-o și la nivel de lege, de reglementare care să fie recunoscută de toți agenții economici, în ideea pe care v-am spus-o, să diminuăm pe cât posibil acest blocaj financiar, cel puțin față de buget. Aceasta este menirea principală a ordonanței, iar rezultatele acesteia le vom vedea în anii următori.

Vă mulțumesc.

Eu vă rog să o aprobăm în forma în care a fost elaborată, propusă și văzută împreună cu comisiile, de către Parlament.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Da, vă mulțumesc, domnule ministru.

Punctul de vedere al comisiei? Domnule președinte Brânzei?

 
   

Domnul Gheorghe Brânzei:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Sigur că nu vreau să mai fac alte comentarii pe marginea celor care au fost expuse de către domnul secretar de stat din cadrul Ministerului de Finanțe, și comisia noastră a considerat necesar ca să avizeze conținutul și această ordonanță, respectiv proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței nr.13, în ideea de a da o gură de oxigen agenților economici prin aceste înlesniri cu care s-a venit în conținutul acestei ordonanțe legate de majorările de întârziere și dobânzile aferente acestora, sperând că, sigur că, măcar dacă nu va fi o explozie din partea agenților economici în sensul bun al cuvântului în urma acestor înlesniri, dar măcar o demarare și o mișcare în sensul pozitiv al lucrurilor din activitatea acestor agenți economici, în speranța acestor rezultate pe care se scontează în urma acestor înlesniri, comisia noastră vă propune avizarea conținutului acestei ordonanțe, așa cum ea a fost, de altfel, adoptată și de către Senat.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

La dezbateri generale? Domnul deputat Cristea.

 
   

Domnul Gheorghe Cristea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Vreau să ridic două probleme care sunt, considerăm noi, foarte importante.

Nu cu mult timp în urmă Ministerul de Finanțe a venit cu propuneri legislative, fie sub forma unor proiecte de legi, dar fie și sub forma unor ordonanțe, de a forța agenții economici rău platnici să-și achite datoriile către bugetul statului, datorii în continuă creștere, după cum constatăm.

Nu știu care este explicația pe care Ministerul de Finanțe o poate da sau o poate face față de această incapacitate de plată. Este temporară? Este de lungă durată, sau este cronică sau este incurabilă, cel puțin pentru unii agenti economici. Este incurabilă pentru unii, repet. Este un aspect al problemei.

Până acum Ministerul de Finanțe era îngrijorat că nu poate să strângă banii la bugetul statului și toate explicațiile care s-au dat de la acest microfon și nu numai, față de acoperirea bugetară a unor sectoare care nu au altă sursă în afara bugetului, s-au bazat pe această realitate, că nu vin banii la buget pentru că agenții economici din diverse motive nu plătesc și, în consecință, s-au propus măsuri pentru a-i face să plătească. Acum lucrurile s-au schimbat nu cu 180 de grade, ci cu 360 grade. Ministerul de Finanțe vine și spune: "Îi scutim de majorări, îi scutim de dobânzi, îi scutim de tot și ei vor plăti". Nu vor plăti, evident.

Nu vor plăti, pentru că dacă n-au plătit în condițiile în care exista instrument de constrângere, acum nu au nici un fel de motivație. Motivație n-au avut, dar acum dispare orice fel de posibilitate de plată. Este un aspect.

Dar eu vreau să mai ridic încă o problemă. Ce se întâmplă, domnilor de la finanțe, dacă 10 000 de societăți comerciale de diverse tipuri nu plătesc. Nu plătesc pur și simplu.

Din sală:

Vor plăti.

 
   

Domnul Gheorghe Cristea:

Deci, nu vor să plătească datoriile către stat, fie că se cheamă impozite pe salarii, fie că se cheamă altfel de impozite, dar nu 10 000, 100 000, pentru că tot sunt vreo 400 000, teoretic vorbind, de societăți comerciale. Nu vor voi să plătească aceste impozite. Ce le facem acestor societăți? Le vom obliga să plătească?

Din sală:

Da. Dacă au bani.

 
   

Domnul Gheorghe Cristea:

Domnule deputat, vă rog să interveniți de aici dacă aveți argumente.

Deci, îi vom obliga să plătească pe cei care au bani? Pentru că acolo trimite explicația, nefondată, evident. Da, probabil că pe cei care au bani îi obligăm să plătească. Le luăm banii, conform unui articol din Legea bugetului, știți și dumneavoastră că există această posibilitate de titlu executoriu, dar la cei care au bani. La ceilalți, în schimb, le spunem:" "Dumneavoastră funcționați așa, nu aveți obligații față de buget, față de nimeni, dar funcționați în continuare, față de RENEL nu aveți obligații, pentru că dacă nu puteți să dați impozit pe salarii nu puteți să plătiți nici cealaltă..., față de ROMGAZ nu aveți obligații, că nu aveți și ..." Am mai întrebat, întreb, probabil că este absolut retorică întrebarea, cine plătește totuși funcționarea acestor societăți comerciale, pentru că funcționarea lor înseamnă consum în diverse forme. Cine o suportă? Și Constituția ne spune nouă o chestiune. Că printr-un act normativ nu se pot introduce discriminări. Se mai poate pe ici pe colo. Dar ca regulă generală nu pot să dau o ordonanță prin care sa spun - cei care aveți bani plătiți, cei care nu aveți bani nu plătiți. Pentru că o să constatăm probabil, și agenții economici se repliază foarte repede, o să constatăm că nu vor mai avea bani. Nu vor mai apare în conturile respective evidențiați acești bani.

Mi se pare o măsură..., populistă este prost spus, că nu știu pentru cine ar fi populistă, mi se pare o măsură cu efecte economice extrem de dăunătoare pentru bugetul statului și, repet, pentru ceea ce trebuie acoperit din bugetul statului, sub o explicație că se va diminua blocajul financiar și cu asta am să mă opresc. Nu se diminuează, domnilor. Toate încercările de diverse forme, tipuri, nuanțe, care s-au referit la blocaj s-au dovedit inutile atâta timp cât rămân în funcțiune societăți comerciale care consumă enorm față de ceea ce dau. Ele introduc blocaj, fără nici un fel de discuție și îi introduc, și m-am și oprit, și prin intermediul bugetului. Pentru că domnii de la finanțe ar fi trebuit să știe că pe de altă parte, același buget pe care nu îl alimentează are la rândul lui datorii pe care trebuie să le onoreze și pe care nu le onorează. Datorii financiare pe care trebuie să le plătească față de școli, spitale, etc.etc. dar din lipsă de bani nu le onorează. Pentru că dânșii nu introduc banii în buget, ba, dimpotrivă, din motive care cel puțin îmi scapă, mențin această stare de lucruri.

Este o iluzie sau este o mică poveste așa că se poate micșora cumva blocajul financiar printr-o astfel de măsură. Nu, o să crească blocajul financiar pentru că aceste societăți vor folosi această posiblitate pentru a-și mai acoperi multe din neregulile pe care le au și pe care Guvernul, prin Ministerul de Finanțe, se pare că le protejează și eu personal nu înțeleg de ce. Cred că este o greșeală aprobarea unei astfel de ordonanțe. Mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc. Domnul deputat Ana.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
   

Domnul Gheorghe Ana:

Domnule președinte,

Stimate doamne,

Stimați domni,

Conținutul legii pe care o dezbatem, respectiv al Ordonanței nr. 13, după părerea mea, este deosebit de cuprinzător în ceea ce privește atât latura activității economice, cât și latura la care specific se referă această ordonanță, respectiv latura fiananciară.

Cu permisiunea dumneavoastră, aș dori să vă învederez asupra următoarelor aspecte de conținut. Economia... (Rumoare)

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Iertați-mă, s-a dat recreație? Vă rog să continuați.

 
   

Domnul Gheorghe Ana:

Vă mulțumesc.

Economia și procesele economice în momentul de cumpănă a anului 1989-1990, în mod firesc, nu au cunoscut o ruptură, așa cum în plan civic, în plan social revoluția a produs ruptura și schimbarea de structuri, de sistem la care am asistat.

Vă reamintesc că întreprinderile, așa cum erau ele concepute, au fost transformate în societăți comerciale, prin voința noului Parlament la acea dată, și anume prin Legea nr.15 și cadrul general Legea nr.31. Dar acesta a fost numai cadrul juridic. În esență, întreprinderile au funcționat pe baza unor comenzi guvernamentale din 1989 și dau un singur exemplu - producția pentru Centrala Atomo-Electrică de la Cernavodă - erau obiecte, piese în fluxul de fabricație, care trebuiau terminate. Ele materializau atât consum material cât și consum de muncă. Deci și salarii. Iată una din cauzele generatoare de stocuri, respectiv de imobilizări.

De asemenea, distinși colegi, vreau să vă reamintesc că sistemul de finanțare al mijloacelor circulante, respectiv ceea ce numim acum mai modern - active circulante -, înainte de 1989 reprezenta până la 30 la sută mijloace proprii, diferența până la necesarul complet de 100% se acoperea din se acoperea din credite bancare. Banca fiind, așa cum știți dumneavoastră, instrumentul total în mâna statului.

Cu alte cuvinte, avem de a face de atunci cu întreprinderi necapitalizate. Mergem mai departe și în această aulă, în acești 4 ani, după părerea mea, deosebit de interesanți din punct de vedere al curbei de efort pe care împreună am făcut-o, am asistat la dezbateri care ne-au convins în mod definitiv că perioada aceasta de 6 ani nu a fost o perioadă ascendent de capitalizare a firmelor, ci cel puțin primii 3-4 ani au reprezentat un topogan. O cădere aproape gravitațională, ceea ce a condus la decapitalizarea aproape totală a firmelor.

Ce s-a întâmplat în sfera politicii bugetare?

Întrucât nu au existat până cu câteva momente în urmă în legislația română o lege care să statueze forme, metode și pârghii de executare a creanțelor bugetare, an de an a trebuit să facem o incluziune nu totdeauna firească, organică în Legea bugetului de stat și să spunem, de regulă, mi se pare, dacă nu greșesc, cronologic la art.27, cum și prin ce metode să se execute drepturile față de bugetul public, fie față de bugetul de stat și în Legea, separată, pentru asigurările sociale. Dar era ceva provizoriu. Iată, cu câtva timp în urmă am adoptat prevederile Ordonanței nr.11, transformând-o în lege care statuează de data aceasta, cum, în ce fel, în cât timp, cum se exercită drepturile statului asupra debitorilor săi.

Venim acum prin această Ordonanță nr. 13, stimați deputați, să asigurăm într-un fel, ceea ce, de la acest microfon, s-a cerut de nenumărate ori, posibilitatea ca întreprinderile să poată într-o anumită perioadă respira din punct de vedere financiar.

Întotdeauna s-au ridicat și de foarte multe ori de la acest microfon cu bună intenție...

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat ne-ați convins.

 
   

Domnul Gheorghe Cristea:

Pe mine nu.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Sau..., în orice caz, pe domnul Cristea oricum nu-l convingeți.

 
   

Domnul Gheorghe Ana:

...cerința de a se face această relaxare. Relaxare față de posibilitățile de a avea la îndemână anume resurse cu care firma să poată opera. Aceste resurse se denumesc "credit fiscal". Se denumesc, dacă doriți "surse atrase", asimilate fondurilor proprii ale întreprinderii. Nu vreți ca întreprinderile să le aibă? În primul rând definirea surselor atrase, dacă este necesar din punct de vedere academic, științific, să o prezint distinșilor auditori le pot spune...

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Stimați colegi, am o rugăminte.

Vă aduc la cunoștință că avem comisii permanente. Puteți să discutați acolo cât vreți, sunteți în aceeași comisie.... Discutați acolo problemele astea, nu aici.

 
   

Domnul Gheorghe Ana:

Distinși colegi,

Eu am auzit aici din sală o anume negație referitoare la conceptul surselor atrase. Sunt de acord ca în pauză, să nu vă rețin atenția, celui care a ridicat problema, să îi explic ce înseamnă și ce sunt sursele atrase, din punct de vedere științific. Din motivația care cu permisiunea dumneavoastră, consider că a fost pertinentă, concluzionez că această ordonanță este oportună pentru activitatea economică și pentru îmbunătățirea capacității de plată temporară pentru toate întreprinderile fiindcă nu se face deosebire de forma capitalului. De aceea, noi susținem că ea trebuie să fie adoptată.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Neményi.

 
   

Domnul József Nándor Neményi:

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

Existeța blocajului financiar enorm, a arieratelor dovedește că politica economică a guvernelor postdecembriste a fost cel puțin discutabilă.

După părerea mea, existența acestui blocaj financiar enorm care depășește bugetul național al României este strâns legată de preponderența, de existența sectorului de stat nerentabil.

Dar se pune următoarea problemă. Dacă cu această ordonanță putem ajuta din sectorul de stat acea parte care este fezabilă, acea parte care este dispusă și este capabilă să aibă performanță, această ordonanță este oarecum justificată și de fapt se aplică. Și am o întrebare simplă și retorică și doresc un răspuns sincer de la domnul ministru Raicu.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Doriți un răspuns la o întrebare retorică? Mi se pare... Da.

 
   

Domnul József Nándor Neményi:

Doresc să pun o întrebare domnului ministru Raicu, rectific.

Intrebarea sună în felul următor. Dacă această ordonanță vă poate ajuta, ne poate ajuta în dezetatizare, în privatizare, atunci susțin că este aplicabilă. De ce? Fiindcă putem da un nou impuls. Cred că toată lumea din această sală dorește reducerea privatizării acestor arierate enorme. Întrebarea este foarte simplă. Dacă această ordonanță ajută la dezetatizare, ajută la privatizare, atunci problema se simplifică, mai ales că aceste datorii enorme pe care le are sectorul de stat față de bugetul țării, față de bugetul asigurărilor sociale și de stat, nici așa nu se vor putea încasa niciodată. Mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul secretar de stat Raicu.

 
   

Domnul Gheorghe Raicu:

Desigur, cu precizarea că nu este discriminatorie această..., și într-adevăr este numai pe segmentul datoriilor față de bugetul de stat, care sunt cam la 1/3 din acest blocaj financiar, normal că în situația când se vor privatiza unitățile de stat, cel care le cumpără, le cumpără și cu activ și cu pasiv și cu datorii și fără datorii, așa este situația. Și sarcina fiscală fiind mai mică, normal că este un ajutor cât de cât și pentru această perspectivă de privatizare a unităților. Bineînțeles că partea de pasiv se diminuează cu sumele respective. Mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Trecem la dezbaterea pe articole.

Titlul legii mai întâi.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abține cineva?

Unanimitate.

Articolul unic. Incepem cu art.1 al ordonanței.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.2.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abține cineva?

Unanimitate.

Art. 3.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abține cineva?

Unanimitate

Art. 4

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abține cineva?

Unanimitate.

Art.5.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abține cineva?

Unanimitate.

Art. 6.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Un vot împotrivă.

Dacă se abține cineva?

Cu un vot împotrivă art.6 a fost adoptat.

Art.7 .

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abține cineva?

Unanimitate.

Art.8.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.9.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abține cineva?

Unanimitate.

Supun votului articolul unic al proiectului de lege.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? 3 voturi împotrivă.

Abțineri? O abținere.

Cu 3 voturi împotrivă și o abținere articolul unic a fost aprobat.

Supun votului proiectul de lege în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? 4 voturi împotrivă.

Abțineri? 3 abțineri.

Cu majoritate de voturi proiectul de lege a fost adoptat.

Stimați colegi, vă propun să facem o pauză de un sfert de oră.

Ne revedem peste 15 minute.

 
Dezbateri: proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.2/1996 cu privire la completarea și modificarea unor reglementări referitoare la taxa pe valoarea adăugată  

După pauză

   

Domnul Adrian Năstase:

Următorul punct de pe ordinea de zi, proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 2/1996 cu privire la completarea și modificarea unor reglementări referitoare la taxa pe valoarea adăugată.

Dacă din partea inițiatorului dorește cineva să ia cuvântul? Domnul secretar de stat Raicu.

 
   

Domnul Gheorghe Raicu:

Stimate domnule președinte,

Stimați deputați,

Ordonanța care vă este supusă atenției are două părți principale, ca să zic așa. Prima parte are un caracter, pot să spun reparatoriu, este în discuție înlesnirile de care beneficiază Banca Națională pentru operațiunile specifice pe care le are.

În 1995, la elaborarea Ordonanței nr.22, dintr-un exces sau o grabă, ca să spun așa, au fost eliminate din Ordonanța nr.3 care este baza taxei pe valoarea adăugată - legea de bază - înlesnirile Băncii Naționale, când de fapt se dorea să se elimine numai operațiunile de vânzări-cumpărări de imobile care nu erau specifice activitătii bancare. Cum foarte plastic se exprima un domnul parlamentar, odată cu aruncarea apei din copaie se arunca și copilul. Deci, s-a refăcut Ordonanța nr.3 și s-a propus ca operațiunile specifice, mai puțin vânzarea de case, pe care le efectuază banca să beneficieze în continuare de scutirile de care au beneficiat.

A doua înlesnire este dată operațiunii de publicitate care se face prin cotidiene, prin ziarele, prin editarea, tipărirea și vânzarea ziarelor, care, după cum știți, sau dacă nu știți vă spun acum, este scutită de TVA.

În schimb, publiciatatea este taxabilă. Deci, acea parte dintr-un cotidian care se ocupă de publicitate, ar fi trebuit... și până acum în mod normal a fost taxată. La cererea și propunerea acestui segment din activitatea noastră și a tuturor, că toți participăm și citim aceste ziare și aceasta presă, s-a ajuns la concluzia că și partea aceea, este greu de stabilit, cât este publicitate, cât este presă, cât este ziaristică și se propune ca acea parte de publicitate din ziarele cotidiene să beneficieze de o cotă redusă de 9 la sută, tocmai pentru a se da posibilitatea publicitătii, publicațiiei să-și reducă TVA-ul plătit în amonte. Acestea sunt modificările și completările pe care le propunem la Ordoananța nr. 3. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Da. Vă mulțumesc.

Are cuvântul domnul președinte Gheorghe Brânzei.

 
   

Domnul Gheorghe Brânzei:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Pe lângă cele enumerate de către domnul secretar de la Ministerul Finanțelor, lucrurile care trebuie reținute și care au venit în completarea Ordonanței nr. 3 privind taxa pe valoarea adăugată se referă la activitățile specifice pentru Banca Națională, care sunt prevăzute în Cap. III din Legea nr . 34/1991, și pentru celelalte societăți bancare, pentru, tot așa activități specifice care sunt prevăzute în câteva articole menționate în Legea nr. 33 pe același an, 1991. Sigur că este vorba despre refacerea unui text din Ordonanța nr. 3, legat de activitățile specifice bancare, la categoriile care privesc operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată, menționate la art. 6 din Ordonanța nr. 3 și cu care comisia noastră a fost de acord.

Probabil că în timp, viitorul Parlament va trebui să revadă toate aceste operațiuni care au fost scutite atât prin Ordonanța nr. 3, cât și prin această Ordonanță nr. 2, respectiv prevederile din Legea nr. 130, care a aprobat Ordonanța nr. 3, dar asta rămâne de văzut pentru cei care vor veni în viitorul Parlament, pentru o restructurare și o concentrare, practic, a tuturor acestor fenomene de scutire și de facilități date în ceea ce privește procentele care s-au calculat sau care se calculează în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată.

Oricum, aceste facilități, comisia noastră vă propune ca să le avem în vedere și să le avizăm, așa cum ele au fost prevăzute în această ordonanță.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Dacă dorește cineva să participe la dezbaterile generale? Dacă nu, vă propun să trecem la dezbaterea pe articole.

Incepem cu titlul legii. Dacă sunt observații? Dacă nu sunt, supun votului dumneavoastră titlul legii.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abține cineva?

Unanimitate.

Articolul 1 - ordonanța ca atare. Incepem cu art. 1 al ordonanței. Dacă sunt observații? Dacă nu sunt, supun votului dumneavoastră art. 1.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Dacă se abține cineva?

Unanimitate.

Articolul 2. Dacă sunt observații? Dacă nu sunt, îl supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră articolul unic al proiectului de lege.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Impotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi, proiectul de lege a fost adoptat.

 
Dezbateri: propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.59/1993 privind modificarea Codului de procedură civila, a Codului Familiei, a Legii Contenciosului Administrativ nr.29/1990 și a Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi  

Următorul punct pe ordinea de zi este propunerea legislativă pentru completarea Legii nr. 59/1993 privind modificarea Codului de Procedură Civilă, a Codului Familiei, a Legii Contenciosului Administrativ nr. 29/1990 și a Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.

Da. Vă rog, aveți cuvântul, domnule președinte.

   

Domnul Gabriel Tepelea:

In numele Grupului parlamentar al Partidului Național Tărănesc Creștin Democrat și PER, solicit să fie verificat cvorumul, fiind vorba de o problemă mult prea importantă ca să fie expediată acum, aici.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Da

 
   

Domnul Marțian Dan (din sală):

Facem verificarea cvorumului prin apel nominal...

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Stimați colegi,

Aș propune, dacă și Grupul parlamentar al P.N.T.C.D. este de acord, să mutăm acest punct pe ordinea de zi a zilei de mâine. Da? Atunci, poate vom avea cvorum suficient pentru dezbateri.

 
   

Domnul Gabriel Tepelea (din sală):

De acord.

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu (din sală):

Pe ce poziție?

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Supun votului dumneavoastră această propunere de modificare a ordinii de zi.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Un vot împotrivă.

Abțineri? O abținere.

Deci, vom încerca mâine, pe locul 1. Sunt 2 articole. Deci, mâine de dimineață la prima oră, da? Vox populi...

 
   

Domnul Gabriel Tepelea (din sală):

De acord.

 
Dezbateri: proiectul de Lege pentru completarea art.31 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială  

Domnul Adrian Năstase:

Proiectul de Lege pentru completarea art. 31 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.

Din partea inițiatorului, domnul secretar de stat Mustățea.

Aveți cuvântul, domnule secretar de stat.

   

Domnul Dorel Mustățea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

După cum se cunoaște, potrivit dispozițiilor Decretului-Lege nr.794/1941 privind Statutul invalizilor și accidentaților de război, urmașii acestora și urmașii celor morți sau dispăruți în război, clasarea invalizilor și accidentaților de război s-a făcut în procentaje, în raport cu reducerea capacității de muncă.

Ulterior, ca urmare a înființării comisiilor medicale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, în anul 1951, toți pensionarii invalizi, orfani, văduve de război au fost supuși revizuirii medicale și au fost încadrați în grade de invaliditate, în funcție de infirmitatea de război și de agravările ulterioare.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 3/1977, a cărei modificare în această materie o propunem astăzi, la revizuirea medicală a acestei categorii s-au avut în vedere doar infirmitățile de război, nu și agravările intervenite ulterior.

Ca urmare, multe din aceste persoane au fost scoase din gradele de invaliditate în care erau încadrate și trecute în grade inferioare.

Prin dispozțiile Decretului-Lege nr. 70/1990, de la 1 martie anul respectiv 1990, pensionarii IOVR ale căror pensii fuseseră sistate sau suspendate în temeiul unor acte normative anterioare acestei date au fost repuși în drepturi, indiferent de gradul de invaliditate.

Intrucât însă, cea mai mare parte din aceștia împliniseră deja vârsta de 60 de ani bărbații și respectiv 55 de ani femeile, ca urmare a dispozițiilor art. 31 alin. 3 din Legea nr. 3 din 1977, nu au mai putut fi supuși revizuirii medicale, menținându-se gradele de invaliditate în mod abuziv stabilite în perioada anterioară, deși agravările care au intervenit justificau încadrarea acestora în grade de invaliditate superioare, cu acordarea drepturilor aferente.

Pensionarii în cauză, în număr de cca. 16.000 persoane, au solicitat în repetate rânduri modificarea cadrului legislativ, în vederea creării posibilității de a fi experizați pe cale medicală și peste vârstele de 60 de ani bărbații și 55 de ani femeile, în scopul schimbării gradului de invaliditate, în cazurile de agravare, din gradul III în II, și respectiv din gradul II în I de invaliditate.

În sensul creării posibilitătii expertizării acestor categorii de persoane, în considerarea unui act reparator, care privește o categorie de persoane care a avut de suportat rigorile războiului și a unor reglementări nedrepte din perioada anterioară, a fost întocmit proiectul de lege pe care propunem să-l adoptați în forma prezentată.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Da.

Din partea comisiei?

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 
   

Domnul Mircea Popescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Comisia pentru muncă și protecție socială a fost sesizată cu proiectul de lege de la Guvern, cu privire la completarea și modificarea art. 31 din Legea nr. 3 /1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.

Față de proiectul de lege, așa cum a venit de la Senat, Comisia pentru muncă și protecție socială a dat o reformulare alin. 5 al acestui articol, iar alin. 6 l-a considerat că nu mai este oportun, venea în contradicție cu prevederile alin. 5, și a fost eliminat.

În general, comisia a fost favorabilă acestui proiect de lege.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

La dezbateri generale, dacă dorește cineva să participe?

Dacă nu dorește, trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Incepem cu titlul ei. Dacă sunt observații în ceea ce privește titlul legii? Dacă nu, îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

La articolul unic, vă rog să observați faptul că în comisie se propune reformularea paragrafului 5 și eliminarea paragrafului 6.

Care este punctul de vedere al inițiatorului? Sunteți de acord cu formula propusă de către comisie? Da.

În acest caz, vă propun să examinăm paragraful 5 în noua formulare, și dacă nu aveți obiecții, îl supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Abțineri.

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi, paragraful 5 a fost adoptat.

Supun votului dumneavoastră eliminarea paragrafului 6.

Cine este pentru?

Doar o clipă...

Domnule Olteanu,

Dacă vreți să permiteți membrilor comisiei să urmărească dezbaterea...

Deci, supun votului dumneavoastră propunerea de eliminarea a textului paragrafului 6.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră articolul unic al legii.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi, proiectul de lege a fost adoptat.

 
Dezbateri: propunerea legislativă privind modificarea și completarea Legii nr.3/1997 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, cu modificările ulterioare  

Propunerea legislativă privind modificarea și completarea Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, cu modificările ulterioare.

Din partea inițiatorului...

   

Domnul Dorel Mustățea:

Este inițiativă parlamentară!

 
   

Domnul Adrian Năstase:

... Este inițiativă parlamentară.

Doamna deputat Ivănescu.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

 
   

Doamna Paula Ivănescu:

Această inițiativă legislativă se referă la modificarea alin. 3 al art. 31 din Legea nr. 3/1977 și, în esență, cuprinde încetarea revizuirilor medicale pentru cei pensionați medical, deci, cu invalidități permanente la un moment dat.

Inițial, am propus ca această încetare a reviziei medicale, deci pensionarea definitivă să se facă pentru femeile care au împlinit 50 de ani și au 25 de ani vechime în muncă, și bărbații care au împlinit 55 de ani și au 30 de ani vechime în muncă, precum și pentru celelalte categorii, care, prin esența legii, se pot pensiona mai devreme de aceste vârste.

În cadrul discuțiilor din Comisia pentru muncă și protecție socială, am convenit ca aceste prevederi de pensionare anticipată să se refere numai la femeile care au 50 de ani vârsta și 25 de ani vechime în muncă și bărbații care au împlinit 55 de ani și au 30 de ani vechime în muncă.

De fapt, trebuie să înțelegem că această inițiativă legislativă se referă la încetrea revizuirii medicale, care se face din 6 în 6 luni, dat fiind că o maladie ireversibilă are foarte puține șanse să se recupereze după aceste vârste, mai ales că aceste persoane cu greu își vor găsi o muncă pe măsură.

Rog colegii din Camera Deputaților să fie alături de mine și de colegii mei în această inițiativă legislativă, mai ales că nu comportă cine știe ce cheltuieli de la bugetul asigurărilor sociale de stat, în fapt, aceștia fiind beneficiari de pensii de boală.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Dacă dorește cineva să participe la discuții?

Da. Deci, din partea Guvernului, domnul secretar de stat Mustățea.

Aveți cuvântul, domnule ministru.

 
   

Domnul Dorel Mustățea:

Vă rog să-mi permiteți să precizez mai întâi că, în opinia noastră, propunerea legislativă se referă la alin. 4 al art. 31. Alineatul 3 al art. 31 din Legea nr. 3 din 1977, cu modificările ulterioare, face referire la faptul că revizuirea medicală se poate face și la cererea pensionarilor, numai până la împlinirea vârstei de 60 de ani bărbații și 55 de ani femeile și opinăm pentru menținerea acestui text, așa cum este.

Cred că inițiativa legislativă vizează însă alin. 4, care precizează că: "...nu sunt supuși revizuirii medicale periodice pensionarii de invaliditate care prezintă invalidități ireversibile".

Deci, cu scuzele de rigoare, aș dori să o contrazic pe doamna deputat Ivănescu, indiferent de vârstă, în cazul invalidității ireversibile nu se pune problema revizuirii, conform alin. 4 al art. 31, și, de asemenea, același alineat precizează în continuare, că " ... nu sunt supuse revizuirii medicale, persoanele care au împlinit vârsta de 60 de ani bărbații și 55 de ani femeile".

Aș ruga să se aibă în vedere faptul că dispozițiile acestea ale Legii nr. 3 sunt corelate cu celelalte dispoziții privind vârsta legală de pensionare în România.

Doresc să subliniez, în continuare, că Guvernul a transmis un punct de vedere, arătând motivele pentru care nu poate susține această inițiativa legislativă.

Precizez că nu este vorba, de această dată, de motive bugetare. Este mai degrabă dificil de făcut calcule bugetare, de făcut evaluări, și, în orice caz, acolo unde dreptul de pensionare există, fie că se face, fie că nu se face revizuire medicală, el se plătește, deci nu este vorba de influențe bugetare.

Aș dori, în completarea celor spuse pentru a motiva punctul de vedere al Guvernului cu privire la faptul că nu se justifică o asemenea inițiativă legislativă, să fac legătura și cu proiectul legii adoptat de dumneavoastră la punctul anterior de pe ordinea de zi, este vorba de două legi care modifică în mod neesențial, în acest al doilea caz, în mod nejustificat, legislația actuală de pensii, căreia și așa i s-au adus foarte multe modificări în ultima perioadă.

Subliniez, de asemenea, că pe această cale se pot crea și unele inechități și chiar dezavantaje pentru o parte din pensionarii de invaliditate, în sensul că dacă în intervalul de la 50 la 55 de ani, respectiv de la 55 la 60 de ani nu este supus revizuirii medicale, nu se va putea stabili încadrarea dintr-un grad inferior de invaliditate într-un grad superior de invaliditate, cu drepturile aferente care ar decurge dintr-o asemenea încadrare.

Pe cale indirectă, o asemenea modificare a legislalației ar crea premize de pensionare pe motiv de boală, presiuni asupra sistemului de pensionare.

Doresc să subliniez în această privință că începând din 1990 și până în prezent, numărul pensionarilor de invaliditate în România a sporit într-un ritm superior creșterii numărului de pensionari în general, și acesta destul de accelerat. Avem în prezent în România 486.000 de pensionari de invaliditate, de cca. 2,5 ori mai mult decât în 1990.

În plus, orice legislație de pensionare prezumă că de la vârsta de pensionare nu mai există capacitate de muncă. Până la vârsta legală instituită pentru pensionare se prezumă că există capacitate de muncă, deci, în caz contrar, lipsa acesteia trebuie constatată de organe abilitate.

Prin urmare, considerăm că inițiativa legislativă, deși probabil bine intenționată, nu își găsește în momentul de față justificarea, cu atât mai mult cu cât întregul sistem de asigurări sociale și de pensii din România face obiectul unui proiect de lege coerent și care își propune să rezolve problemele sistemului de pensionare din țara noastră pe termen scurt și pe termen îndelungat.

Vă mulțumesc.

În concluzie, opinia noastră este că nu se justifică adoptarea acestui proiect de lege.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Da. Vă mulțumesc.

Punctul de vedere al comisiei?

 
   

Domnul Mircea Popescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Intr-adevăr, este vorba de art. 31 alin. 4, dar el vine... inițiativa legislativă aduce totuși o noutate, pe care... se pare că reprezentanții Guvernului nu au avut raportul nostru, sau poate au scăpat-o din vedere... Noutatea care se aduce este reducerea cu 5 ani a vârstei persoanelor care sunt... Păi da, dar în lege se referă la 60 de ani bărbății și 55 de ani femeile. Propunerea reduce cu 5 ani aceste limite de vârstă la persoanele care sunt cu incapacități de invaliditate ireversibilă, cu boli din acestea care nu mai pot fi revizuite.

Deci, Comisia pentru muncă și protecție socială a fost de acord cu această inițiativă legislativă, coborând limita de vârstă cu 5 ani.

Aceasta este toată noutatea pe care o aduce această inițiativă legislativă.

Deci, în concluzie, noi suntem de acord cu această inițiativă.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Da.

Domnul Mustățea.

 
   

Domnul Dorel Mustățea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Nu aș avea multe de adăugat.

Aș dori să spun că am sesizat faptul că se propune reducerea vârstei și am exprimat și punctul de vedere pentru care nu considerăm motivată propunerea de reducere a vârstei .

Dacă intenția inițiatorului a fost să rezolve problema invalidităților ireversibile, doresc, de asemenea să vă citesc textul alin. 4, prima sa parte, care spune: "Nu sunt supuși revizuirii medicale periodice pensionarii de invaliditate care prezintă invalidități ireversibile".

Deci, nu este necesară reducerea vârstei de pensionare nici cu 5 ani, nici cu mai mulți, nici cu mai puțini, pentru că acest lucru, această problemă a nerevizuirii invalidităților ireversibile este imperios reglementată în legislația actuală.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Deci domnul ministru spune următorul lucru: prima parte a amendamentului este inutilă, pentru că ea nu face decât să reia un text din legea existentă, și atunci singura chestiune care ar fi de modificat ar fi aceasta a doua parte " ... precum și cei care au împlinit vârsta de 60 de ani bărbații și 55 de ani femeile" și anume reducerea cu 5 ani. Deci, ar fi o reducere cu 5 ani.

Domnul Stan.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
   

Domnul Vasile Stan:

Stimați colegi,

Simbioza aceasta dintre cuvântul "ireversibil" și vârsta aceasta de pensionare de 55 și 50 de ani nu poate să aibă loc.

Deci, eu o rog pe doamna Ivănescu, având în vedere informația că noua lege a pensiilor este pe punctul de a fi terminată în această săptămână și pentru că, mai mult ca sigur, Guvernul în săptămâna viitoare face ultima trecere în revistă, eu aș ruga ca deocamdată să amânăm această lege. Există o contradicție între textul comisiei noastre și textul existent. Această simbioză "ireversibil", cu scăderea vârstei nu este în regulă.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Ați fi de acord să amânăm această dezbatere, pentru a da posibilitatea unei noi examinări, poate și prin prisma...

Doamnă deputat,

Poate, eventual, să revedeți și în funcție de Legea pensiilor, sau, cum considerați...

 
   

Doamna Paula Ivănescu:

Realitatea este că această neregulă care a apărut cu privire la numărul alineatului îndreptățește pe colegul nostru și pe colegii noștri să solicite o amânare, dar, deocamdată noua Lege a pensiilor nu a apărut, cine știe când se va discuta și totuși sunt destul de mulți oameni care sunt în această situație.

Deci, eu cred că o amânare de o săptămână ar lămuri foarte bine situația. Mai discutăm și în comisie și facem modificările necesare.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Bine.

Vă mulțumesc.

Supun votului dumneavoastră propunerea de amânare cu o săptămână a acestui proiect de lege.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Vă mulțumesc.

 
Dezbateri: propunerea legislativă privind verificarea averii demnitarilor și a funcționarilor publici  

Următorul punct pe ordinea de zi este propunerea legislativă privind verificarea averii demnitarilor și a funcționarilor publici. De fapt aici avem o chestiune ceva mai complicată, pentru că este vorba de mai multe inițiative legislative, de un proiect de lege, să vedem cum soluționăm această problemă din punct de vedere procedural.

Domnul președinte Stirbu.

Da.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Aurel Stirbu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Sigur, lucrurile în aparență par mai complicate procedural, dar le putem simplifica dacă înțelegem necesitatea și modul cum se procedează.

Cu 6 luni în urmă, s-a depus un raport la două inițiative legislative .

Acum vine Guvernul cu un proiect de lege mult mai amplu, mult mai dezvoltat, are o arie mai mare sub aspectul celor care intră sub incidența acestei legi privind declararea și controlul averilor, procedura este mult mai complexă, comisiile de cercetare, mă rog, unde se depun aceste declarații, cum se fac sesizările și așa mai departe, și ar fi foarte bine dacă am începe să dezbatem proiectul de lege al Guvernului, și, bineînțeles, multe articole din raportul inițial se regăsesc, unele aproape identic, unele pe conținut, în proiectul de lege inițiat de Guvern.

Eu aș crede că nu greșim cu nimic dacă luăm întâi în dezbatere proiectul de lege al Guvernului și să ne uităm și în raportul cu inițiativele celelalte și să vedem, pentru că, repet, multe din problemele respective se regăsesc în proiectul Guvernului, unele identice, unele în conținut.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Dar raportul acesta există sau nu încă? Da.

Domnul deputat Angelo.

 
   

Domnul Angelo Ion Florian:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Eu am făcut un efort, să zicem, susținut, pentru a verifica susținerile domnului Știrbu și tare mi-e teamă că o parte din acestea nu se pot susține.

În ceea ce privește proiectul Guvernului, după cum ați văzut și în presă, deja sunt sesizate, să spunem, de către oameni care s-au preocupat de un asemenea proiect de lege, au fost sesizate, spuneam, câteva discordanțe, sau, mai bine zis, câteva stridențe din proiectul Guvernului.

Raportul comisiei, întocmit la propunerea legislativă pe care am depus-o ceva mai demult, corectează o parte din aceste stridențe care s-au menținut la proiectul guvernamental și, mai ales, corectează ceea ce este foarte discutabil în ceea ce privește procedura de verificare în cazul în care se justifica o asemenea activitate din partea comisiei respective.

În ceea ce mă privește, trebuie să recunosc că în proiectul Guvernului, la art. 4, se aduc niște îmbunătățiri, în sensul că se enumeră în mod limitativ categoriile de funcții și de demnități care urmează să facă această operațiune de declarare a averilor, în anumite perioade de timp.

În același timp, trebuie, de asemenea, să recunosc că există o carență comună la cele două proiecte de legi, si anume faptul că pentru anumite categorii de funcționari - și vă dau un exemplu, ca să nu intrăm în generalități -, pentru vameși, de pildă, nici eu și nici proiectul guvernamental nu stabilește niște perioade de timp la epuizarea cărora să se facă niște declarații de avere. Adică, un vameș, dacă face declarații de avere când intră în funcție și când mai este destituit, vă dați seama care sunt consecințele...

Din acest punct de vedere, urmează să fie corectate ambele proiecte, în sensul ca, pentru anumite categorii de funcționari publici - și nu numai la vameși mă refer, și la polițiști, și la alte categorii care ar putea să-și rotunjească veniturile în mod ilicit - să se stabilească, printr-o hotărâre de guvern, intervale de timp ceva mai rezonabile. Adică, vameșii, după un an de zile, pot foarte bine să fie obligați să-și facă din nou o declarație de avere, să vedem cât și ce anume a dobândit vameșul respectiv în acest interval de timp.

Acestea ar fi câteva exemple din care eu consider că trebuie să tragem o concluzie, și anume faptul că, în momentul dezbaterilor, când se ajunge la dispoziții legale care sunt complementare, din proiectul Guvernului, inițiativa legislativă poate fi corectată cu aceste chestiuni. Ele sunt în număr de trei, așa cum am spus; faptul că între persoanele enumerate în inițiativa Guvernului s-au inclus și demnitarii Băncii Naționale, ceea ce eu am scăpat din vedere în momentul în care am făcut propunerea respectivă și în ceea ce privește procedura.

La procedură, tare mi-e teamă că și Guvernul, și inițiatorii primei propuneri legislative au scăpat din vedere câteva chestiuni pe care, între timp, eu le-am corectat, în sensul că nu are rost să implicam Curtea Constituțională să se ocupe de o anumită chestiune atâta vrme cât există, să spunem, o anumită separare a puterilor în stat. Cea care verifică - în momentul în care se justifică o asemenea verificare - este justiția, deci autoritatea judecătorească este cea care trebuie lăsată să fie cea care conduce mecanismul de verificare după ce se declanșează acesta.

În concluzie, vroiam să vă spun, domnilor colegi, că, fără nici un fel de dificultate, se poate dezbate și adopta propunerea legislativă, cu corecturile pe care am crezut de cuviință să vi le subliniez succint și care sunt în număr de trei. Toate celelalte, care se încearcă să se spună că ar fi o chestiune elaborată din partea Guvernului, nu reprezintă decât detalii tehnice pe care, dupa aceea, Guvernul poate să le introducă într-o hotărâre de guvern și care se referă numai la chestiunile strict administrative, în ceea ce privește diferențele de mecanism de administrare a acestei verificări și declarări a averilor respective.

De aceea, în concluzie, pentru că avem totuși și o dispoziție regulamentară din acest punct de vedere, la care domnul președinte ar trebui să facă apel, în care se spune ce anume și în ce ordine se dezbat proiectele de legi, consider că putem să începem dezbaterea generală. Și, în măsura în care nu vom ajunge la un compromis în ceea ce privește completarea și corijarea scăpărilor pe care eu le-am sesizat după ce am studiat cele două proiecte de lege și rapoartele comisiei pentru cele două proiecte de lege, putem trage și concluzia care se impune.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Stimați colegi,

Dacă am avea în față câteva luni de zile pentru dezbateri, poate că aceasta ar fi o procedură potrivtă. Mi-e teamă însă că, aici, datorită unor chestiuni care țin de orgolii privind paternitatea asupra inițiativelor (pentru că sunt în mod evident două inițiative legislative în acest domeniu și un proiect de lege), noi, practic, ar trebui să ne transformăm, în plen, într-un organism care să realizeze ceea ce, de fapt, comisia ar fi trebuit să facă.

Fiind vorba de o chestiune extrem de importantă, ar trebui comisia să realizeze această examinare în paralel, să ne prezinte - cum s-a întâmplat și cu alte ocazii când am avut mai multe inițiative pe aceeași problemă - un punct de vedere unitar, un text comun și să putem să mergem rapid cu textul respectiv. Altfel, care este riscul? Să începem acum să discutăm pe un text, să intervină altcineva și, pentru motive justificate într-un fel, subiective, poate, legate de un anumit text, să ajungem la o foarte lungă discuție, care ne-ar face să pierdem timp, ne-ar face să pierdem chiar posibilitatea de a adopta legea în timpul pe care cu toții îl dorim, și anume până la sfârșitul acestei sesiuni.

De aceea, eu aș propune comisiei, și v-aș propune și dumneavoastră, ca în această săptămână, până la sfârșitul ei, comisia să se întrunească, să lucreze foarte serios pe toate cele trei documente, să vadă, în paralel, care sunt elementele de valoare din fiecare dintre ele, să redacteze un text comun pe care să putem să-l parcurgem rapid, să menționăm de la început că inițiativa aparține celor care au făcut cele două inițiative legislative și Guvernului...

 
   

Domnul Florian Ion Angelo (din sală):

Comisiei!

 
   

Domnul Adrian Năstase:

...sau comisiei, absolut, nu mai are importanță! Dar rugămintea mea este - și îl rog pe domnul Angelo Florian să înțeleagă, și pe dumneavoastră - să fim conștienți că avem interesul să parcurgem rapid textul acesta, nu să creăm dispute aici, în plen.

Cred că colegii noștri, în comisia juridică, vor putea să organizeze un text (înțeleg că nu sunt probleme deosebite sub aspectul principiilor), practic este vorba de organizarea unui text, care poate fi făcută în 2-3 zile, până la sfârșitul săptămânii, poate fi difuzat raportul, iar luni putem să-l introducem pe ordinea de zi. Dacă puteți să faceți această chestiune astăzi-mâine, putem să discutăm chiar joi, aici este o chestiune care ține exclusiv de capacitatea comisiei de a ne prezenta un raport.

(Au loc discuții între membrii prezidiului, președintele și membri ai Comisiei juridice, reprezentantul Guvernului și domnul Angelo Ion Florian.)

Pe baza consultării pe care am avut-o, toată lumea este de acord să începem cu proiectul de lege al Guvernului, care ne oferă baza pentru dezbateri, urmând ca domnul Angelo Florian să intervină pe parcurs cu amendamente, care vor veni, de fapt, din inițiativa legislativă pe care dânsul a avansat-o.

Dau cuvântul, din partea Guvernului, domnului director general pentru a prezenta acest proiect de lege.

 
   

Domnul Constantin Doldur:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Proiectul de Lege privind declararea și controlul averilor demnitarilor, funcționarilor publici și ale unor persoane cu funcții de conducere a fost elaborat în baza Hotărârii Parlamentului României nr. 22/1994 privind unele măsuri pentru combaterea corpuției. Prin proiectul de lege se instituie obligația declarării averii pentru demnitari, funcționarii publici și unele persoane cu funcții de conducere din regiile autonome, fondul proprietății de stat și băncile cu capital de stat. Elementele declarației de avere sunt determinate în anexa la proiectul de lege. Declararea averii urmează a se face atât la învestirea în funcție, prin alegere sau numire, cât și la încheierea mandatului sau încetarea activității.

S-a prevăzut ca, în afara demnitarilor și a funcționarilor publici din cadrul autorităților centrale și locale, sunt obligați să-și declare averea membrii consiliilor de administrație și persoanele care dețin funcții de conducere, de la director inclusiv în sus, în cadrul regiilor autonome de interes național sau local, societăților comerciale cu capital majoritar de stat, Fondului Proprietății de Stat și al băncilor cu capital de stat total sau majoritar.

În proiect se prevede că autoritatea publică sau, după caz, persoana la care se depune și se păstrează declarația de avere este în principiu cea care a emis actul de numire în funcție pentru cel în cauză. Pentru Președintele României, se prevede că declarația de avere se depune la președintele Curții Constituționale; președinții celor două Camere ale Parlamentului și primul ministru depun delcarația de avere la Președintele României, iar senatorii și deputații la președintele Camerei din care fac parte. Proiectul prevede obligația, pentru persoana îndreptățită să primească declarația de avere, să elibereze depunătorului o dovadă de primire. Este subliniat caracterul confidențial al declarației, aceasta neputând fi folosită decât în cazurile prevăzute de lege.

Reglementând procedura controlului averilor demnitarilor și funcționarilor publici, proiectul a ținut seama de prezumția prevăzută de art. 41 alin. 7 din Constituție, care consacră prezumția caracterului licit al dobândirii averii. Astfel, în proiect se prevede constituirea unei comisii de cercetare a averilor pe lângă fiecare curte de apel, formată din doi judecători ai curții și un procuror de la parchetul ce funcționează pe lângă curtea de apel. Este, de asemenea, reglementată și modalitatea de sesizare a comisei, în forma prezentată proiectul prevăzând că această sesizare prin cerere de cercetare nu poate fi făcută decât de primul procuror al curții de apel sau de conducătorul autorității la care a funcționat sau funcționează cel a cărui avere este propusă spre cercetare, precum și persoanele prevăzute în art. 2 din lege, în cazul când li s-au adus imputări publice cu privire la proveniența averii pe care o dețin.

În art. 9-15, proiectul reglementează procedura de cercetare și soluțiile pe care le poate pronunța comisia. În cazul în care comisia constată, pe baza probelor administrate, că averea persoanei cercetate nu a fost dobândită în mod licit, pronunță o ordonanță motivată, prin care dispune trimiterea cauzei spre soluționare curții de apel în raza căreia domiciliază cel în cauză.

În cap. III al proiectului de lege, este prevăzută o comisie specială, care urmează să funcționeze pe lângă Curtea Supremă de Justiție, precum și procedura de urmat în cazul cercetării provenienței averii pentru persoanele ce ocupă anumite demnități publice, enumerate în mod expres în art. 21 al proiectului. Judecarea cauzelor în aceste situații este dată în competența Curții Supreme de Justiție. Este vorba, în primul rând, de Președintele României, senatorii, deputații, membrii Guvernului, secretarul general al Guvernului și alți demnitari. În aceste cazuri, sesizarea comisiei de cercetare ce funcționează pe lângă Curtea Supremă de Justiție va fi făcută de ministrul justiției sau de procurorul general și, dacă consideră necesar, de persoanele care ocupă demnitățile publice enumerate, în cazul când li s-au adus imputări publice și vor să clarifice situația pe această cale.

Proiectul prevede că persoana a cărei avere a fost declarată total sau în parte nejustificată, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, va fi destituită sau revocată, după caz, din funcția pe care o deține. Prin proiect se propune, de asemenea, ca, în cazul în care persoana cu privire la care s-a făcut cercetarea și controlul provenienței averii este deputat sau senator, această persoană, dacă s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă prin care s-a constatat că nu justifică proveniența licită a averii, să devină incompatibilă cu calitatea pe care o deține.

Pentru a asigura transparența activității de control al averilor persoanelor ce dețin funcții publice și a garanta reparația morală pentru cei în cauză, se prevede că ordonanța de clasare a comisiei de cercetare sau, după caz, hotărârea instanței de judecată prin care se constată că proveniența bunurilor este jusitficată se publică în Monitorul Oficial al României (bineînțeles, este vorba de hotărârea irevocabilă).

Au fost reglementate, de asemenea, prin proiectul pe care am onoarea să vi-l prezint și unele dispoziții cu caracter mai detaliat, referitoare la modalitățile de executare a hotărârilor judecătorești pronunțate în aceste situații. Așa cum este firesc, în această lege specială s-a prevăzut că dispozițiile sale se completează cu prevederile Codului de Procedură Civilă și cu cele privind executarea creanțelor bugetare.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc și eu.

Punctul de vedere al comisiei? Domnul președinte Știrbu.

 
   

Domnul Aurel Știrbu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Trebuie să încep prin a vă preciza că pe data de 3 februarie 1995 am depus raportul care cuprinde cele două inițiative legislative la care s-a referit domnul coleg Angelo. Pe data de 3 iunie, comisia a fost sesizată cu proiectul de lege al Guvernului, ce a fost luat în dezbatere pe 29 august, având în vedere la dezbatere și raportul inițial, având în vedere la dezbatere și experiența, sub aspectul dreptului comparat, din alte țări și, în special, din Franța, unde sunt reglementări foarte detaliate și de unde ne-am inspirat foarte mult, și am avut în vedere și avizul favorabil al Consiliului Legislativ.

Prin urmare, membrii comisiei au dezbătut acest proiect de lege în prezența domnului ministru pentru relația cu Parlamentul nostru și a domnului director Doldur, încă a altor invitați, a reprezentanților presei și s-a ajuns la concluzia că el este ca o necesitate absolută, se înscrie în conceptul nostru de combatere a corupției, se bazează pe o hotărâre parlamentară sub acest aspect și a fost apreciat ca un proiect de lege bun, comisia neavând multe modificări de făcut. Îmi pare rău că ne-am ocupat de problemele minore, unele din ele se rezumă pur și simplu la probleme de ordin gramatical (o să observați în raport, am pus o virgulă, am schimbat o expresie cu alta, doar, mi se pare, în două locuri, avem probleme de fond).

Discutându-l pe articole, precizez că membrii comisiei, aproape 90% din articole le-au votat în unanimitate, la unele cu majoritate de voturi. Prin urmare, noi am trecut în raportul comisiei numai acele articole la care am umblat, la care am adus aceste "mici îmbunătățiri", mai ales de ordin gramatical și mai puțin de ordin tehnic-legislativ, și vă rugăm să parcurgem proiectul respectiv, cu amendamentele propuse de comisie și să fie adoptat cât mai urgent.

Avem un singur articol în acest proiect de lege care îi dă caracter de lege organică, nu avem ce face, în sensul că demnitarii care vor fi judecați pentru asemenea fapte de acumulare de averi în mod ilicit, judecați definitiv, prin hotărâre irevocabilă, pierd și calitatea respectivă, de demnitari. Și, potrivit Constituției, alte condiții de pierdere a calității respective se stabilesc prin lege organică, dacă nu ar fi acest articol, legea nu ar avea caracter organic.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Stimați colegi,

Începem dezbaterile generale la această lege. Cine dorește să participe? Dacă este cazul, dacă nu...

Domnul deputat Olteanu, din partea PDSR.

 
   

Domnul Mihail Olteanu:

Domnule președinte,

Vă mulțumesc, vroiam să fiu amabil, să cedez microfonul colegului meu Răsvan Dobrescu, dar dânsul este deosebit de curtenitor, așa că debutez în discuțiile generale.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Prezentul proiect de lege, precum și inițiativele legislative ale colegilor noștri vin să reglementeze un domeniu foarte important: activitatea și controlul averilor persoanelor care ocupă funcții de demnitari, precum și altor persoane din structura administrativă a statului nostru - magistrați, chiar, alți funcționari publici. Desigur că, pe marginea subiectului care s-a numit "corupție", de multe ori, în presa noastră, s-a adus ca acuză partidului sau partidelor de guvernământ faptul că nu a fost întocmită această inițiativă legislativă și unii s-ar putea să ne acuze că este venită tardiv. Părerea noastră este că această inițiativă nu este venită târziu, pentru că, așa cum se va vedea din dezbaterea, atât a proiectului cât și a inițiativelor, este un proiect de lege foarte complex, care instituie o serie întreagă de mecanisme, prin care statul și opinia publică își iau măsuri clare, transparente, prin care oricând să se poată dovedi dacă acuzele care i se aduc unei persoane publice sunt reale sau ireale, dar, totodată, noi, prin acest mecanism, trebuie să găsim și soluțiile prin care să putem preveni eventualele atacuri denigratoare la adresa acestor cetățeni. Pentru că, este foarte lesne de înțeles, oricând se pot găsi cetățeni - și din acest proiect de lege, dacă nu am institui aceste măsuri asiguratorii pentru persoana în cauză- oricând se pot găsi și cetățeni dornici să lanseze atacuri denigratoare, să șicaneze și efectiv să determine o anumită persoană să nu-și poată exercita în bune condiții atribuțiile pe care le are.

Părerea noastră personală este că acest proiect de lege este bun, discutabil și perfectibil - ca orice proiect de lege -, pentru că nu putem să spunem că nu se mai poate adăuga nimic. Din contră, așa cum a recunoscut și colegul nostru Angelo Florian, și în inițiativa dânsului se mai găsesc lacune, desigur, și în proiectul Guvernului _ și nimeni nu a afirmat altceva. Tocmai de aceea, din discuții (care eu sper să fie constructive și sunt convins că și colegii din opoziție vor veni cu soluții clare, să putem adopta acest proiect de lege într-un tempo mai rapid), vom reuși în final să scoatem un proiect de lege, să spunem, aproape de ceea ce ne-am dorit noi.

Desigur, în cadrul discuțiilor din cadrul comisiei noastre, au fost (dacă pot să mă exprim așa) două zone fierbinți. Prima chestiune care a suscitat discuții între susținătorii Guvernului și colegii din opoziția parlamentară a fost pe tema cine să fie depozitarii acestor declarații de avere. În proiectul de lege inițiat de Guvern se spune că depozitarii vor fi președinții celor două Camere pentru Parlament, primul ministru pentru membrii Guvernului, prefectul și șefii insituțiilor publice pentru funcționarii publici din subordine. Colegii din opoziție au marșat pe ideea că ar fi bine ca depozitar să fie o instituție neutră, preferabil, după opinia dânșilor, Curtea Supremă de Justiție pentru persoanele cu funcție de demnitate, deci, instanțele judecătorești, care sunt neutre și neangajate politic. Desigur, și soluția dânșilor trebuie discutată, trebuie gândită și, împreună, vom găsi soluția cea mai bună, pentru că, după opinia noastră, credem că nu aceasta este esența, cine este depozitarul, ci noi trebuie, din contră, să realizăm o lege fluentă, ca, în momentul în care cineva, o persoană sau o anumită instituție sesizează că o persoană publică comite abuzuri, realizează venituri peste posibilitățile reale, acest mecanism să se declanșze, să se efectueze cercetările prealabile, după care persoana respectivă să fie chemată în fața instanței respective.

O a doua zonă fierbinte în cadrul discuțiilor a fost dacă soțul sau soția persoanei respective (deci, după ce probele sunt certe și reale și s-a stabilit că persoana în cauză a realizat niște bunuri "pe căi oculte", să spunem, pe care nu le poate justifica, ori prin persoane interpuse) sau persoana interpusă va fi chemată în fața comisiei respective. După opinia noastră, considerăm că este absolut necesar ca persoana respectivă să fie chemată. Aici, eu personal nu am înțeles poziția colegilor din opoziție, pentru că atâta vreme cât soțul sau soția persoanei în cauză, în Codul Penal, poate să fie acuzat de tăinuire, de mijlocire sau de complicitate, de ce, în acest proiect de lege, soțul, soția sau persoana interpusă prin care se realizează acele bunuri nu poate să fie chemată în fața comisiei respective? Mi se pare o abordare subiectivă a acestui lucru și eu, personal, mi-aș permite să-i rog pe colegii din opoziție să mai reflecteze la această poziție.

Domnilor colegi,

Grupul parlamentar PDSR, recunoscând problemele care pot fi discutate din cadrul proiectului, vă roagă să adoptați proiectul de lege, împreunăcu amendamentele care vor fi făcute și acceptate de domniile voastre.

Vă mulțumim frumos.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Răsvan Dobrescu.

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Corupția este cel mai grav flagel al societății românești. Acest fenomen este cu atât mai grav cu cât în actele de corupție sunt implicați demnitari, funcționari publici sau persoane cu funcții de conducere. Acest proiect de lege este, de aceea, un instrument legislativ de natură să combată corupția în sferele pe care le vizează. Vreau să vă spun că acest proiect de lege este una din rarele inițiative bune pe care actualul Guvern le-a întreprins.

Obiecțiunile pe care le avem noi, Grupul parlamentar PNȚCD, la acest proiect nu sunt decât de detaliu și vom încerca să le corectăm prin amendamentele pe care le vom prezenta.

Critica cea mai importantă pe care o am de adus proiectului de lege nu se referă la conținutul lui, ci la momentul în care acest proiect de lege a fost depus la Parlament. Proiectul de lege a fost depus nepermis de târziu. Timp de ani și ani de zile, PDSR-ul, partidul majoritar, a patronat corupția în această țară, iar acum, când intrăm în campania electorală, Guvernul PDSR a găsit de cuviință să-și aleagă momentul pentru a-l depune.

Pe fond, proiectul de lege este un proiect bun, este imperios necesar să-l adoptăm - vă spun, trebuia să fie adoptat în urmă cu trei ani - și, de aceea, Grupul parlamentar PNȚCD și PER îl susține și îl va vota.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Elek Barna, din partea Grupului parlamentar UDMR.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
   

Domnul Elek Barna:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Iată că după ani de zile am ajuns să discutăm și despre acest proiect legislativ, proiect de lege care vine să reglementeze un adevărat flagel al societății noastre: corupția. Desigur, nu este cazul să intrăm în amănunte privind aceste fenomen absolut negativ, cu o percepție foarte, foarte gravă în rândul cetățenilor onești ai acestei țări. De asemenea, cele două proiecte de lege urmează a crea un cadru legal și va face să dispară anumite incertitudini care plutesc asupra unor demnitari, de multe ori în mod nedrept și nejustificat.

Tot așa este de adevărat faptul că prin această lege noi sperăm că într-adevăr vom reuși să clarificăm acele situații în care foarte mulți, din păcate foarte mulți demnitari, și-au mânjit nu numai numele ci și instituția în care funcționează, în care lucrează, aruncând o pată neagră asupra întregii societăți post-decembriste.

Doamnelor și domnilor,

Desigur, grupul nostru parlamentar, din câte v-am relatat, este de acord cu discutarea acestui proiect de lege, având desigur anumite rezerve în anumite puncte, în anumite paragrafe ale legii pe care la momentul oportun le vom analiza, le vom prezenta plenului.

Grupul parlamentar UDMR, deci, este de acord cu acest proiect de lege, îl susținem și îl vom vota cu îmbunătățirile de rigoare.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Ovidiu Iosif din partea grupului parlamentar al PUNR.

 
   

Domnul Ovidiu Iosif :

Vă mulțumesc, domnule președinte.

În numele grupului din care fac parte, respectiv al Partidului Unității Naționale... și noi susținem ca și alți antevorbitori că acest proiect vine cam târziu în dezbaterea Parlamentului. Era bine să fie adoptat chiar la începutul legislaturii noastre. Dar, este o vorbă românească, mai bine mai târziu decât niciodată. Fără îndoială că proiectul este pozitiv în ansamblul său deși conține unele prevederi, zic eu, discutabile sau, mă rog, care ar putea fi îmbunătățite pe parcursul discuțiilor din Parlament.

În primul rând el are o deosebire fundamentală față de fost Lege 18 din 1968, de pe timpul regimului trecut, privind controlul averilor, însăși prin faptul că nu se încalcă principiul prezumției de nevinovăție a cetățenilor. El este cuprinzător în ceea ce privește persoanele care vor fi supuse controlului averilor în sensul că nu numai demnitarii ci chiar toți funcționarii publici până la nivelele cele mai reduse, chiar consilierii din primării sau membrii consiliilor de administrație și alte persoane, directori, directori adjuncți ș.a.m.d. ai unor regii autonome, ai unor societăți comerciale cu capital majoritar de stat vor fi supuși acestui control. Esențială este, desigur, și prevederea că instanța de judecată este cea care în final se pronunță cu privire la faptul dacă averea dobândită între timp de cel cercetat este licită sau ilicită pentru a lua în continuare măsurile prevăzute de trecere în proprietatea statului.

Desigur, proiectul are și unele părți criticabile. Una din ele a fost de altfel mult discutată la comisie și probabil că va fi discutată și aici. Este vorba de ceea ce spunea și colegul Răsvan Dobrescu că el trebuie îmbunătățit în ceea ce privește cercetarea persoanelor care fac parte din familia acelui demnitar sau persoană- funcționar public cercetată. Este știută manevra de a se trece multe bunuri, imobile în special, pe numele membrilor de familie, începând cu soție, soacră, gineri ș.a.m.d. care, în redactarea actuală, scapă propriu-zis controlului averilor.

Se menționează în raportul comisiei că, în ceea ce privește soția, bunurile ar fi, după prezumția din Codul familiei, comune ș.a.m.d., dar acest motiv de respingere nu este suficient pentru că există și celelalte categorii de rude ale căror averi se știe de unde provin, în cazul când ele atrag atenția ca făcând parte din deturnarea unor bunuri de stat de către capul familiei, ca să spun așa. Deci, trebuie îmbunătățit proiectul și din acest punct de vedere.

Mai sunt și alte puncte care desigur vor suporta amendamente din partea dumneavoastră, dar pe ansamblu proiectul este bun, este necesar. Este nu un singur mijloc sau un unic mijloc de luptă împotriva corupției, dar este unul din principalele mijloace de combatere a acestui fenomen care s-a extins extraordinar de mult în societatea noastră.

Grupul PUNR, cu precizările pe care le-am făcut, va vota pentru acest proiect de lege.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Dacă mai sunt intervenții ?

 
Constituire comisie de mediere: Legea privind contractul colectiv de muncă; Legea protecției civile; Legea privind evidența populației și cartea de identitate  

Înainte de a trece la dezbaterea pe articole să fiți de acord să constituim 3 comisii de mediere.

Pentru soluționarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere la proiectul de Lege privind contractul colectiv de muncă este propusă următoarea componență pentru Comisia de mediere : Lazia Ion PDSR, Stan Vasile PDSR, Marcu Grigore PDSR, Ionescu Paula PD-FSN, Zavici Nicolae PNTCD și PER, Bălan Corneliu PUNR, Kerekes Karoly UDMR.

Dacă sunteți de acord cu această componență ?

Cine este pentru ? Vă mulțumesc.

Impotrivă ?

Abțineri ? Unanimitate.

Pentru Legea protecției civile, Comisia de mediere este propusă a fi următoarea: Severin Baciu PDSR, Mangiurea Anton PDSR, Alexandru Nicolae PD-FSN, Ionescu Constantin PNTCD și PER , Tănase Ioan PRM, Lițiu Petre PL’93 și PAC , Răducanu Gheorghe grupul parlamentar al minorităților naționale.

Dacă sunteți de acord cu această comisie ?

Cine este pentru ? Vă mulțumesc.

Impotrivă ?

Abțineri ? Unanimitate.

Pentru legea referitoare la evidența populației și Cartea de identitate, componența propusă pentru comisie este următoarea: Severin Baciu PDSR, Mangiurea Anton PDSR, Gavaliugov Corneliu PD-FSN, Nică Mihail PNTCD și PER, Crișan Eugen PUNR, Racoczi Ludovic UDMR, Hoară Constantin, grupul parlamentar socialist.

Dacă sunteți de acord cu această comisie.

Cine este pentru ? Vă mulțumesc.

Impotrivă ?

Abțineri ? Unanimitate.

Dezbateri: reluarea dezbaterilor asupra propunerii legislative privind verificarea averii demnitarilor și a funcționarilor publici  

Stimați colegi, vă propun să începem dezbaterea proiectului de lege.

Incepem cu titlul legii. Dacă sunt observații ?

Domnul deputat Dinu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

   

Domnul Ion Dinu:

Domnule președinte,

Stimați oaspeți,

Stimați colegi,

După câte ați putut remarca, se folosește la plural, averilor. Intrebarea pe care mi-am pus-o este dacă este cea mai proprie, cea mai potrivită exprimare la plural sau, dimpotrivă, la singular averii.

Iată ce am a vă remarca. În proiectul de lege trimis de către cabinetul de miniștri la 3 iunie, la art.1 se spune așa: "prezenta lege instituie obligația declarării averii pentru demnitari". La art.2, în partea ultimă, se spune: "Fondul proprietății de stat, Băncii Naționale a României, băncilor cu capital de stat total sau majoritar au obligația să își declare averea".

În inițiativa legislativa a colegului nostru domnul Angelo Florian titlul este: "Lege privind verificarea averii demnitarilor ș.a.m.d. " Dacă ne gândim că fiecare persoană are o singură avere, un singur patrimoniu și nu mai mult, atunci, nu pentru că este părerea mea, cred că este mai proprie exprimarea la singural. Pe de o parte. Pe de altă parte apare, după părerea mea, inutil ale.

Iata titlul pe care îl propun: "Lege privind declararea și controlul averii demnitarilor, funcționarilor publici și unor persoane cu funcții de conducere". Ale nu își găsește rațiunea în alcătuirea corectă a textului.

De aceea, cu onestitate vă rog să bineoiți să apreciați propunerea pe care am făcut-o.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Angelo Florian.

 
   

Domnul Florian Angelo:

Mai succint să nu pierdem timpul, domnule presedinte. Deci, titlul, consider că este adecvat cel din propunerea mea legislativă și, într-adevăr, domnul coleg are dreptate în ceea ce privește ale. Este vorba de "a unor persoane prevăzute" ș.a.m.d.. Dar, pentru că tot se vorbește despre magistrați care sunt la rândul lor supuși acestui gen de verificare și declarare a averilor, urmează ca să se rețină în titlu, așa cum s-a spus, deci: "Lege privind verificarea averii demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și a altor categorii" Introducerea deci a sintagmei magistraților pentru că oricum se discută și despre ei și nu este lipsit de importanță ca această categorie de demnitari să fie enunțată din titlu, la rândul lor sunt supuși acestei proceduri de verificare.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

La dumneavoastră există categoria magistraților. În proiectul de lege al Guvernului ?

 
   

Domnul Ion Florian Angelo: (din sală)

Nu există.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Dar aceasta înseamnă a prejudeca la acest moment această chestiune. Nu cred că putem să introducem acum în titlu, prejudecând asupra unei discuții pe care o vom avea ulterior.

 
   

Domnul Ion Florian Angelo:

Domnule președinte,

Chiar în art. 2 sunt enumerați magistrații de la Curtea de Conturi, de la .... Deci, nu putem face altceva decât să îi enumerăm și în titlul legii. Nu e nici un fel de problemă.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Punctul de vedere al Guvernului.

 
   

Domnul Constantin Doldur:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

De acord cu observația care s-a făcut și cu propunerea în legătură cu titlul legii. "Lege privind declararea și controlul averii demnitarilor, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de conducere". În legătură cu introducerea cuvântului magistraților în titlu, v-as ruga să rețineți că magistrații sunt o categorie de funcționari publici la fel cum sunt și militarii, ofițerii, care au statute speciale intr-adevăr și care sunt mai stricte decât ale funcționarului public, dar sunt funcționari publici și din aceasta cauză cred că în titlu nu ar trebui să se incarce textul prea mult.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

De acord cu această observație ? Vă rog, domnule Angelo Florian.

 
   

Domnul Ion Florian Angelo:

Enumerarea cuprinde, dacă vreți, cele trei autorități care sunt prevăzute în Constituție. Deci, este vorba de demnitarii parlamentari ș.a.m.d., magistrații- autoritatea judecătorească și funcționarii publici, fiind vorba de executiv. Aceasta este rațiunea pentru care insist în introducerea respectivă. Ei nu sunt o categorie specială de funcționari. Îmi pare foarte rău. Ei reprezintă o autoritate.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnul Răsvan Dobrescu.

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu:

Comisia juridică este de acord cu amendamentul propus de domnul deputat Angelo și există două argumente pentru aceasta. Un prim argument a fost dat chiar de dânsul în explicația pe care a avut-o adineaori și anume că magistrații sunt o autoritate în stat cum spune Constituția sau o putere în stat, așa cum îi definește Legea de organizare judecătorească. Cel de al doilea argument se află chiar în textul art.2 care îi vizează direct pe magistrați. De aceea, noi considerăm că este necesar ca și titlul legii să facă o referire specială la magistrați.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Chestiunea aceasta este mai curând de detaliu. Înțeleg că pe fond nu există nici un fel de diferențe de opinie. Până la urmă este o chestiune de ordin conceptual sau dacă noțiunea de funcționar public include sau nu noțiunea de magistrat.

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu:

Aceasta este, într-adevăr. Ați sesizat foarte exact și așa cum este sistemul constituțional precum și Legea de organizare judecatorească, magistrații nu sunt incluși în sfera noțiunii de funcționar public. Ei constituie o putere în stat sau o autoritate în stat, așa cum se exprimă Constituția. Pentru aceste două motive- celălalt este cuprins în art.2- noi considerăm că este bine ca titlul să fie completat și cu magistrații.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Sunt convins că problema aceasta, din punct de vedere constituțional, poate să insemne un subiect extrem de interesant pentru un seminar.

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu (din loja comisiei):

Un studiu.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Un studiu. Dar ca să depășim acest moment, de vreme ce avem trecuți la art.2 magistrații, am putea să introducem și aici. Între timp comisia se mai poate gândi și cei de la Senat vor putea să examineze această chestiune și cred că nu are rost să ne blocăm în această problemă. Dar, repet, până la urmă este o problemă de concepție. Dacă Justiția este o putere separată, totuși rămâne de discutat dacă magistrații sunt sau nu funcționari publici. Dacă nu sunt funcționari publici, ce fel de funcționari sunt.

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu (din loja comisiei):

Nu sunt funcționari deloc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Nu sunt funcționari. Bun. În sfârșit. Se vede că putem să discutăm aici foarte mult. De aceea, ca să nu complicăm lucrurile, poate că este mai bine să mergem pe această formulă ca să lipsească echivocurile. Și atunci ordinea ar fi demnitari ..... Care ar fi ordinea, domnule Dobrescu ? Demnitari, magistrați, funcționari publici, da ? Bun.

Atunci, supun votului dumneavoastră următorul titlu: "Lege privind declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de conducere".

Supun votului dumneavoastră acest titlu.

Cine este pentru ? Vă mulțumesc.

Impotrivă ?

Abțineri ? Unanimitate.

Art.1. Dacă sunt observații ? Vă rog să observați și punctul de vedere al comisiei. Este o ușoară modificare în final.

Domnul deputat Dinu.

 
   

Domnul Ion Dinu:

Domnule președinte,

Stimați invitați,

Stimați colegi,

Atât în raport cât și în propunerea făcută de către primul ministru găsim la art.1 la început exprimarea: "Prezenta lege instituie obligația declarării...". Eu cred că nu este cea mai aleasă exprimare cu care să începem prezenta lege pentru că prin lege se instituie obligația aceasta. Și cred că mai ferm apare exprimarea "se instituie obligația declarării averii", fără să spunem că prezenta lege o instituie. Se instituie este mai drastic și este ceea ce dorim cu toții și strădania este să dăm un text care să fie din primul cuvânt al art.1 cu acest avertisment că nu este de glumit cu respectarea acestei legi. "Se instituie..." fără prin prezenta lege.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Punctul de vedere al Guvernului .

 
   

Domnul Constantin Doldur (din loja Guvernului):

De acord.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Alt amendament. Vă rog. Domnul Dobrescu.

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu:

Înainte de a vă prezenta amendamentul meu dacă veți accepta formularea propusă de domnul deputat Dinu "se instituie", formulare cu care eu sunt de acord, se impune ca în continuare fraza să nu fie "pentru demnitari" ci "de către demnitari", ca să fie o frază românească. Deci, "se instituie obligația declarării averii de către".... și textul curge.

 
   

Domnul Ion Dinu (din bancă):

Nu de către ci pentru.

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu:

Acum să vă prezint amendamentul meu. Pentru motivele discutate deja adineaori, la titlu, unde a fost inclusă și această categorie a magistraților, și penru concordanță cu art.2, propun ca după cuvântul demnitari să fie introdus și cuvântul magistrați pentru ca să fie o concepție unitară a legii de la titlu și până la ultimul articol.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

De acord ? De acord.

Sunt 3 chestiuni. Deci, sunt mai multe lucruri pe care vă rog să le examinăm. Prima chestiune, propunerea comisiei pe care o aveți în amendamentul cuprins în raport la pct.1 sau la art.1. Există în loc de sunt.

Supun votului dumneavoastră această modificare redacțională.

Cine este pentru ? Vă mulțumesc.

Impotrivă ?

Abțineri ? Unanimitate.

A doua chestiune. Amendamentul domnului deputat Dinu "Se instituie..., în loc de "Prezenta lege instituie..."

Cine este pentru ? Vă mulțumesc.

Impotrivă ?

Abțineri ? Unanimitate.

A treia chestiune. După demnitari să se introducă și magistrați ca să existe unitate de referire.

Cine este pentru ? Vă mulțumesc.

Impotrivă ?

Abțineri ? Unanimitate.

A patra chestiune evocată de domnul Dobrescu este dacă punem de către în loc de pentru.

Domnul Dinu spune că este vorba de obligația pentru demnitari .....

 
   

Domnul Ion Dinu (din bancă) :

Pentru, nu de către.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Exact. Aici este vorba de două sensuri diferite și atunci obligația este pentru. Deci aici în felul acesta se accentuează că este o obligație pentru demnitari. Ce fel de obligație ? De a-și declara averea. Probabil că formularea aceasta este mai bună. Deci, textul rămâne așa cum este.

Cu aceste amendamente, dacă nu mai sunt altele supun votului dumneavoastră art.1.

Cine este pentru ? Vă mulțumesc.

Impotrivă ?

Abțineri ? Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi art.1 a fost adoptat.

Capitolul I - "Declararea averii"

Dacă aveți observații privind titlul capitolului. Dacă nu, îl supun la vot.

Cine este pentru ? Vă mulțumesc.

Impotrivă ?

Abțineri ? Unanimitate.

Art.2. Dacă sunt observații în afară de cele sugerate de către comisie prin raport. Dacă nu sunt, supun votului dumneavoastră art.2 în formularea comisiei.

Cine este pentru ? Vă mulțumesc.

Impotrivă ?

Abțineri ? Unanimitate.

Art.3. Dacă sunt observații ?

Domnul deputat Dinu.

Domnul Angelo Florian se îndreaptă spre tribună.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnule Angelo, a fost mai rapid domnul Dinu.

Vă rog.(adresare domnului deputat Dinu).

 
   

Domnul Ion Dinu:

Domnule președinte,

Stimați oaspeți,

Stimați colegi,

Art.3 are la început, următoarea exprimare: "Declarația de avere - deci e corect - se face în scris pe proprie raspundere și cuprinde bunurile proprii, bunurile comune și eventual.... .

Cuvântul eventual îl voi pune în discuție.

Permiteți-mi să vă remarc ceea ce de altfel ați observat că în raportul alcătuit de către comisia noastră juridică art.3 nu face obiect de preocupare. Deci, eu mă reazem în a gândi numai în raport de propunerea făcută de către cabinetul de miniștri.

De ce solicit să înlăture cuvântul eventual ? Pentru că de foarte multă vreme, iertați-mă că invoc o activitate atât de îndelungă în cadrul justiției, de peste 40 de ani, de foarte multe ori oamenii au grija să ascundă realitatea apelând la formele legal acceptate privind dobândirea proprietăților. Și atunci se apelează la dobândirea eventuală în cadrul indiviziunii.

Iertați-mă că poate nu sunteți familiarizați, proprietatea poate să fie singulară, proprie și poate să fie în indiviziune, adică mai mulți proprietari care au cota definită sau cotă nedefinită și atunci s-a apelat la aceasta de foarte multă vreme și în toate sistemele politice. Să știți că nu a fost o realitate care a dominat conștiința numai în regimul de până în decembrie 1989. Oamenii treceau o cotă infimă pentru ei, 10%, și 90% pentru cumnatu’, pentru nașu’, pentru prietenu’,..... o realitate de conivență ca să scape de controlul averii... am avut și eu o Lege a controlului averilor... și ca să fie la adăpost de orice invocare sau reproș care i s-ar face.

De aceea, cred că acest cuvânt eventual trebuie să îl scoatem, pentru că dacă discutăm proprietatea, trebuie să discutăm proprietatea sub orice formă se prezintă ea. De aceea, cuvântul este total neavenit.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Am reținut.

De acord, domnule?... (adresare reprezentantului Guvernului)

 
   

Domnul Constantin Doldur (din loja Guvernului):

De acord, în principiu. Aici, cuvântul eventual avea rol, atunci când era cazul.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Știu, aveți dreptate dar poate să apară și cealaltă interpretare care să ducă la un anumit caracter facultativ al declarării pentru aceste situații. Și atunci, cred că obiecția este întemeiată.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului deputat Dinu de eliminare a cuvântului eventual,

Cine este pentru ? Vă mulțumesc.

Impotrivă ?

Abțineri ? Unanimitate .

Dacă mai sunt observații ?

Domnul deputat Angelo Florian.

Vă rog.

 
   

Domnul Ion Angelo Florian:

Domnule președinte,

Doar o chestiune de reformulare la alin.3. "În termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, persoanele care exercită funcțiile prevăzute la art.2 vor depune declarația de avere".

Este alambicată formularea.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Este termenul la sfârsit.

Domnul Doldur, de acord ?

 
   

Domnul Constantin Doldur (din loja Guvernului):

De acord.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Este o chestiune de redactare. Practic, termenul este pus la începutul frazei ca să apară mai clar.

Supun votului dumneavoastră reformularea propusă de către domnul deputat Angelo Florian.

Cine este pentru ? Vă mulțumesc.

Impotrivă ?

Abțineri ? Unanimitate.

Dacă nu mai sunt observații supun votului dumneavoastră art.3, cu amendamentele formulate.

Cine este pentru ? Vă mulțumesc.

Impotrivă ?

Abțineri ? Unanimitate.

Art.4. Domnul deputat Răsvan Dobrescu.

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu:

Art.4 este textul care a generat în comisie cele mai aprige controverse și, cu majoritate de voturi, comisia l-a votat așa cum era în proiectul de lege al Guvernului.

Eu am obiecțiuni majore la acest articol. Ideea de bază este următoarea: soluția din proiectul de lege preconizează ca persoanele vizate de alin.1-4 să depună declarația de avere la președintele Curții Constituționale în ce-l privește pe președintele României, la președintele României în ce-i privește pe președinții Camerelor și pe primul ministru, la președintele Camerei din care fac parte în ce-i privește pe senatori și pe deputați, la primul ministru în ce-i privește pe membrii Guvernului. Argumentele împotriva acestei soluții au susținut că depunerea declarațiilor de avere la aceste persoane face posibilă cercetarea lor de către persoanele care sunt depozitarii acestor declarații de avere, lucru care nu este gândit de lege pentru că legea îi consideră pe aceștia simpli depozitari, dar care sunt obligați nu numai să apere secretul conținutului declarației de avere, dar care nici măcar ei inșiși nu au voie să citească conținutul acestei declarații. Și dacă aceasta este situația, noi am susținut în comisie că nu este bine ca cel care nu are voie să vadă conținutul unei declarații de avere să fie depozitarul ei. Fără îndoială că nu trebuie să plecăm decât de la ideea prezumției de bună-credință. Dar, oricând, în mod excepțional, este posibil ca cineva, unul din depozitari, într-un anumit caz, să nu fie de bună credință în ce privește o anumită persoană și pentru a face imposibilă o asemenea excepție de la prezumția bunei credințe, noi am propus un mecanism prin care persoanele, demnitarii vizați de alin.1-4, adică președintele României, președinții Camerelor Parlamentului, primul ministru, senatorii, deputații și membrii Guvernului să depună declarațiile de avere la președintele Curții Supreme de Justiție. Mai departe, la alin.5 și 6..... Domnule președinte, vă consult, doriți ca să expun acum obiecțiunile și la aceste alineate sau doriți întâi să supuneți dezbaterii situația de la primele 4 alineate.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Poate că ar fi bine să separăm cele două....

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu:

Și eu cred că este mai bine. Deci voi reveni la alin.5.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Dacă sunt argumente pentru teza contrară?

Domnul deputat Dinu.

 
   

Domnul Ion Dinu:

Domnule președinte,

Stimați oaspeți și colegi,

Lăsați-mă să vă spun că este o lege care m-a preocupat, ca și pe dumneavoastră, pentru că este prea puternică pornirea noastră de cinste ca să nu fim atenți la ea.

După cum aveți cunoștință, în raportul alcătuit de către comisie se purcede, la art.4, direct la alin.3, iar în ceea ce privește proiectul venit de la cabinetul de miniștri, mă rog, se strecoară tot felul de inadvertențe. Găsim la alin. 1 "președintele României și președinții celor două Camere ale Parlamentului" - deci, vizează Camera și Senatul - dar la alin. 3 din același articol găsim "președinții Camerelor Parlamentului și primul-ministru". Adică îi ia de două ori. Și, atunci, având în vedere cele două texte, eu îmi permit să vă rog să apreciați asupra formulării pe care am alcătuit-o eu.

Art. 4 alin. 1: "Președintele României și președinții celor două Camere ale Parlamentului depun declarația de avere la Președintele Curții Constituționale."

Alin. 2: "Deputații și senatorii - spun "deputații" pentru că așa s-a uzat până acum, să se treacă întâi "deputații" - depun declarația de avere la Președintele Camerei din care fac parte".

Alin. 3, așa cum este formulat, devine inutil; vorbesc de varianta Guvernului. Alin. 3, însă, propus în raport precizează:"Deputații și senatorii depun declarația de avere la Președintele Camerei din care fac parte", dar, s-a reglementat prin alin. 2, în varianta Guvernului. Deci, trebuie să cadă aceasta propunere.

În ceea ce privește alin. 4 nu am nici un fel de obiecțiune.

În ceea ce privește alin. 5, domnule președinte....

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Nu, să fiți de acord să discutăm separat cele două chestiuni...

 
   

Domnul Ion Dinu:

Tocmai asta vroiam să vă spun, să mă opresc la alin.4, în care membrii Guvernului depun declarația de avere la primul- ministru.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Știrbu.... Iertați-mă ! Tănasie... Iertați-mă ! Se supără domnul Știrbu pe mine...

 
   

Domnul Petru Tănasie:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Sigur, s-ar părea că ar fi o observație nesemnificativă, dar art. 40 din proiectul de lege face la un moment dat precizarea că art. 68 alin. 3 din Legea nr.68 se abrogă, sigur, renunțând și la alte dispoziții din legi care sunt abrogate explicit prin această lege.

Cu privire la termenul de depunere a acestor declarații, la art. 3 noi am spus, am și votat că acest termen este de 15 zile. Nu avem nici o sancțiune cu privire la depășirea acestui termen, motiv pentru care, când vom veni la dispoziții finale sau mai încolo, cred că va fi momentul să discutăm ce se întâmplă. Dar, cu privire la senatori și deputați, îmi îngădui să formulez un amendament care să se alinieze și la prevederea din Regulamentul Camerei, cât și al Senatului.

În actuala reglementare, depunerea declarației de avere este anterioară validării mandatului. Și, eu aș spune, pentru că art. 4 se referă numai la senatori și deputați, alin. 3 așa cum este formulat, să aibă în continuarea sa - deci, după cuvântul "parte" să fie virgulă, și să spunem "înainte de validarea mandatului".

Pentru că, altfel, trebuie să completăm fie în lege, fie să modificăm Regulamentul, dar cred că condiția este s-o prevedem, pentru că este reglementare separată. Validarea unui mandat înseamnă începerea..., trebuie să fie condiționată de această declarație și să păstrăm formularea din Regulament. Deci, atâta să adăugăm "înainte de validarea mandatului", celelalte chestiuni urmând să le discutăm la "Dispoziții finale și tranzitorii".

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu (din loja comisiei):

... și președinții Camerelor la fel.

 
   

Domnul Petru Tănasie:

Păi, înainte operează validarea și apoi se produce alegerea.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Deci, înțeleg că până la urmă nici nu mai este relevantă dispoziția privitoare la președinții Camerelor, pentru că ei practic fac declarația înainte de semnare. Sigur, fac declarația în calitate de deputat și senator.

Domnul Angelor Florian și apoi domnul Lupu.

Dacă punem acesta chestiune, dintr-o dată dispare problema legată de președinții Camerelor.

 
   

Domnul Ion Florian Angelo:

Exact.

Dar, domnule președinte, oricum, cred că totuși trebuie să soluționăm cumva problema depunerii sau depozitarului acestor declarații pentru aceste categorii de demnitari și, împreună cu cei din compartimentul tehnic, cred că am găsit o soluție rezonabilă pentru aceste categorii. Deci, pentru președinte, primul-ministru și parlamentari. Aceștia să-și depună declarațiile de avere, bineînțeles, așa cum a spus colegul, după validare, la Avocatul Poporului...

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Înainte de validare...

 
   

Domnul Ion-Florian Angelo:

Pardon!... Înainte de validare, la Avocatul Poporului. Pentru că este o instituție, care în principiu, în principiu....

Din sală:

Nu avem Avocatul Poporului...

 
   

Domnul Ion-Florian Angelo:

Asta este cu totul altceva... Vom avea. Vom avea, deocamndată, chestiunea respectivă.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Și nu constituim Parlamentul până atunci sau...?!

 
   

Domnul Ion-Florian Angelo:

Noi acum, în principiu, avem Avocatul Poporului. În principiu. Deci, există o lege, nu l-am ales.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Nu, nu... Legea n-a fost încă discutată la Senat.

 
   

Domnul Ion-Florian Angelo:

Domnule președinte,

Îmi retrag amendamentul pentru că atunci ar fi fost o soluție. Dacă aveam Avocatul Poporului pentru președinte, primul-ministru și parlamentari exista aceasta variantă. Deocamdată, însă, până atunci, cred că trebuie să susțin propunerea făcută de colegul Dobrescu, în legătură cu președintele Curții Supreme de Justiție, din motivele pe care dumnealui le-a expus.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Lupu.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Mă bucur că bunul meu colaborator, domnul deputat Angelo a renunțat la propunerea cu Avocatul Poporului depozitar, pentru că Avocatul Poporului are altă menire în sistemul nostru constituțional.

Eu revin la propunerea făcută de domnul Răsvan Dobrescu. Sigur, am discutat această propunere în Comisia juridică și eu am lansat această variantă. Este adevărat că mai mulți colegi s-au raliat în a mă susține. Cred că - și procedural intervin de data aceasta - ar fi necesar să tratăm în unitatea lui acest text al art. 4, pentru a avea o soluție uniformă. Și, într-adevăr, domnul Răsvan Dobrescu a expus motivele pentru care președintele României, președinții Camerelor Parlamentului, ceilalți demnitari cuprinși până la lin. 4, ar fi mai recomandabil să-și depună această declarație la Curtea Supremă de Justiție.

Noi avem o experiență de 6-7 ani, una mai veche de 40-50 de ani. Mă rog, venim dintr-o dictatură, chiar dacă au trecut aproape 7 ani de la abolirea constituțională a dictaturii și acest raport între șeful depozitar, prefect fiind sau șef al altei instituții, și funcționarul deponent, cu declarația de avere, poate provoca multe neplăceri. Există tendința șefului de la noi de a se interesa și a fi interesat de averea subalternului. Și aceasta este o cale a corupției în România.

Consider acesta un argument în plus, pe lângă altele pe care voi invoca pentru a vă convinge, stimați colegi, să lăsăm ca depozitarul să fie Curtea, instanța de judecată, deci, Curtea Supremă, pentru demnitarii din primele patru alineate, tribunalele de la județe, pentru funcționării publici ce se aliniază la nivelul județului teritorial și judecătoriile, pentru funcționării de nivel local.

Cred eu că am face încă un pas pe ideea separației puterilor, mă rog, criticată într-un fel sau altul în consacrarea constituțională pe care o are la noi, și un plus de garanție pentru eficiența acestei legi.

Noi, cum spuneam, avem o experiență amară și cele mai bune legi ajung să se transforme, știu eu, într-o umbrelă pentru cele mai grave abuzuri, când nu avem încă funcționarii care să le aplice, cu o conștiință juridică, să spunem, de nivel occidental, cu care vrem să ne aliniem.

De aceea, insist și vă rog, chiar cu modificarea legii, în textele ce urmează să acceptați varianta pentru dumneavoastră care sigur veți fi demnitari și în viitoarea legislatură, să lăsăm aceste declarații în depozit la instanțele de judecată, unde sunt mult mai protejate, spre a elimina posibilitățile de șantaj, spre a elimina sursele de scandal și alte neplăceri. Nu vedem, la noi, tensiunile politice, în special în perioadele electorale se transformă în dueluri care depășesc limitele rezonabilului, spunem noi pentru o buna tradiție democratică. Și, atunci, într-o campanie electorală, prefectul, depozitarul acestor declarații ale primarilor, ale consilierilor locali de la un partid, s-ar putea ca acel prefect să fie din stânga, s-ar putea să fie din dreapta, sau alți șefi de instituție să recurgă la publicarea acestor documente.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Am înțeles, domnule deputat.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Noi n-am reușit să păstrăm secrete nici documentele SRI-ului, nici alte documente secrete ale Guvernului și să evităm aceste consecințe neplăcute.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Să le depunem la o bancă în Elvetia, aceasta ar fi soluția...

Stimați colegi,

Eu vă propun următoarea chestiune: Am impresia că este un punct care mai are nevoie de o reflecție, de o dezbatere, eventual, văzând încă o dată foarte concret și în celelalte țări cum se procedează, probabil că ambele soluții au avantaje și dezavantaje, nu cred că vreuna dintre ele poate fi apriori respinsă, dar v-aș invita să facem următorul lucru. Astăzi să trecem în revistă cât mai multe texte posibile din lege, să vedem două-trei-patru probleme care mai au nevoie mâine de o discuție și joi să revenim cu problemele respective, pentru a nu ne bloca în chestiuni care evident că mai au nevoie de o dezbatere.

Din sală:

Mai concis.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Poftim?! Exact. Mai concis. Deci, rugămintea mea la cei care doresc să ia cuvântul, să fie mai conciși.

Dar vă rog să fiți de acord ca aceasta problemă să fie examinată și prin prisma soluțiilor de drept comparat, să vedem și în alte țări cum se procedează, cine sunt depozitarii. Nu cred că trebuie noi să inventăm aceste lucruri, roata... Evident că lucrurile acestea sunt foarte bine stabilite și în alte țări.

Să facem o analiză pe soluțiile de drept comparat, la comisie să fie reluată această chestiune și joi, când ne vom reîntâlni, dacă sunteți de acord, cu această lege, în încercarea de a o finaliza, să discutăm cu prioritate aceste puncte.

Dacă sunteți de acord cu această propunere? Cine este pentru? Vă mulțumesc. Împotrivă? Abțineri? Unanimitate.

Deci, vă rog să revedeți la comisie aceste chestiuni și să ne aduceți un punct de vedere pentru decizie.

Art. 5. Dacă sunt observații?

Domnul Angelo Florian.

 
   

Domnul Ion-Florian Angelo:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Propunerea mea este concisă și evident că se referă la faptul că aceste categorii de persoane pentru care noi instituim un mecanism de declarare și eventual de verificare a averilor au un statut aparte. Ele sunt persoane publice. De aceea, prevederea din alin. 2 al art. 5 mi se pare că este total inadecvată și oricum în contradicție cu ceea ce așteaptă opinia publică de la aceste persoane care se angajează în viața politică.

Amendamentul meu se referă la următoarea chestiune: "Declarația de avere este publică și poate fi consultată la cerere". Motivele sunt multiple. În momentul în care există acea suspiciune, aceasta se creează numai ca urmare a faptului că am prevedea în textul acesta al legii confidențialitatea cu privire la declararea averii. De ce trebuie să fie confidențială o declarație prin care o persoană....

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Iertați-mă, dar ceea ce îmi spuneți dumneavoastră îmi trezește o uimire extraordinară...! Atunci, ce rost mai au depozitarii aceia. Le facem publice, le dăm la publicitate, le publicăm și gata! Ce mai avem nevoie atunci de depozitare.

 
   

Domnul Ion-Florian Angelo:

Asta nu împiedică pe nimeni să facă gestul respectiv, cum de altfel s-a și practicat în viața politică în ultimul timp, domnule președinte.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Asta este altceva, dar aici este o chestiune de abordare. Că dacă mergem pe varianta declarării publice atunci, efectiv, nu mai avem nevoie de depozitare. Ce să mai depoziteze? Ziarul...?

 
   

Domnul Ion-Florian Angelo:

Domnule președinte,

Această depozitare are o rațiune, sau, cel puțin eu, ca inițiator, am avut o rațiune atunci când am prevăzut momentul acesta al depozitării, pentru că într-adevăr, există și această variantă a publicității declarației persoanei care aspiră la o funcție publică. Care este rațiunea pentru care există, totuși, această depozitare, pentru ca să poată face comparația comisia între cele două momente ale declarării, la intrarea în funcție și la ieșirea din funcție, sau la începerea mandatului și la terminarea mandatului. De ce nu trebuie să fie totuși confidențială. Pentru că oricând persoana care este publică trebuie să nu aibă nimic absolut de ascuns față de persoanele cărora le solicită... votul, în cazul parlamentarilor, celor care le solicită numirea în funcție. El n-are nimic de ascuns. Atâta vreme cât n-are nimic de ascuns, nici confidențialitatea nu se justifică.

De aceea, domnule președinte, urmează ca dumneavoastră să apreciați că trebuie supusă la vot chestiunea respectivă.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Răsvan Dobrescu.

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu:

Îmi pare rău, doamnelor și domnilor colegi, însă nu pot fi deloc de acord cu amendamentul propus de domnul deputat Angelo. Nu numai că din punct de vedere moral, al bunului simț, amendamentul propus preconizează o soluție care încalcă uzanțele, ca să nu spun altfel, dar amendamentul propus este direct neconstituțional. Art. 26 alin. 1 din Constituție protejează viața intimă, familială și privată a tuturor cetățenilor.

Domnul deputat Angelo vine în fața noastră și spune... este adevărat, dar cel care dorește să fie demnitar trebuie să fie văzut în toate împrejurările vieții sale și îl întreb atunci pe domnul deputat Angelo, cât de departe?... Eu sunt de acord cu dânsul că ceea ce ține de exercitarea funcției sale, de anumite aspecte din viața sa profesională, personală, nu știu ce, trebuie făcute publice chiar înainte de a ocupa funcția, atunci când te prezinți să candidezi pentru o anumită funcție. Dar, îl întreb pe domnul deputat Angelo, cât de departe trebuie să meargă această cercetare a caracterului intim, familial și privat al persoanelor vizate de această lege?

Eu consider că există o anumită zonă a vieții intime, familiale și private din care face parte și averea personală pe care o are în momentul intrarii, respectiv ieșirii în funcție, care trebuie să rămână apărată de această prevedere constituțională. Și, de aceea, eu consider că proiectul de lege, așa cum el a fost prezentat și avizat de comisie, este bun și soluția preconizată de domnul deputat Angelo caută să depășească, să intre dincolo de această zonă, adică încearcă să intre în zona de intimitate care trebuie în permanență ocrotită chiar în favoarea demnitarilor, funcționarilor publici și a celorlalți.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Dinu. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
   

Domnul Ion Dinu:

Domnule președinte,

Stimați oaspeți și colegi,

La art. 5 este o exigență care cred că vă stăpânește și pe dumneavoastră. Se propun două aliniate. Alin. l: "Declarația de avere reprezintă un act personal și irevocabil". Cu totul de acord. Pe urma, se reia: "Declarația de avere..." Nu este nevoie. Fără "declarația de avere..." textul poate fi în continuare. "Declarația de avere reprezintă un act personal și irevocabil, este confidențială - deci, se pune este confidențială- și nu poate fi folosită decât în cazurile și condițiile fără "în"- că nu-i nevoie - prevăzute de lege".

Încă o dată, mă repet, este necesar, e o acuratețe care v-a stăpânit și pe dumneavoastră. De ce nu m-ar fi stăpânit și pe mine?

 
   

Domnul Adrian Năstase:

În ceea ce privește caracterul public sau confidențial? Domnule Dinu, nu ne-ați spus părerea dumneavoastră în chestiunea esențială .

 
   

Domnul Ion Dinu:

Domnule președinte,

Mă gândesc la prestigiul celor care au chemarea, după lege, să primească cereri de declarare și să fie la dispoziția oricui, ca să vadă ce a declarat fiecare. Adică cum? Se duce la Curtea Constituțională și cere: "Eu vreau să văd ce a declarat președintele țării!" Se duce la primul-ministru:"Vreau să văd ce a declarat domnul ministru cutare..." Se duce la șeful unei regii sau unei instituții:" Vreau să văd ce a declarat cutare..." Nu își are rostul, pentru că nici un secret nu poate fi păstrat numai în țară aceasta. De îndată ce s-a instrumentat cea mai palidă activitate, toată lumea știe că s-a instituit procedura pentru controlul averilor. Nu este nevoie, domnule coleg, eu vă remarc exigența, mă bucură, dar nu-i necesar.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Cristea.

 
   

Domnul Gheorghe Cristea:

Mulțumesc.

Nu sunt jurist, este interesantă discuția, dar am așa, niște mici semne de întrebare. Dacă această declarație este absolut confidențială și dacă numai la solicitarea 1, 2, 3 se poate ajunge la ea, mă întreb ce rost are declarația ca atare. Adică eu am devenit demnitar, am făcut o declarație confidențială și peste 4 ani de zile dumneavoastră o să descoperiți, sau poate nici atunci, că eu am făcut nu știu ce, sau că averea mea s-a umflat foarte tare sau că nu s-a umflat deloc.

Este exigența pe care dorința de a accede într-o funcție publică trebuie să oblige pe fiecare în parte atunci când bunurile pe care le-a dobândit sunt licite, de a face această declarație de avere publică, de a lăsa liber accesul oricărui cetățean. Sunt aici niște posibile sancțiuni, unele extrem de drastice, vizavi de cei care, fără dovezi și fără documente exprese, fac o afirmație. Păi, nu vă supărați, stimați colegi, eu nu sunt instituție, pentru a accede la dovezile care să-mi permită să fac o afirmație farmaceutică vizavi de averea unui demnitar. Nu! Modul lui de comportament îmi poate spune pur și simplu că el câștigă mai mult decât ceea ce intuiesc că el are ca leafă. Chiar dacă nu știu foarte bine, știu că trăiește din leafă. Leafa ca idee. Salariul nu-ți dă voie să te comporți peste un anume statut în societate, indiferent ce motivație ai găsi. Ai alte surse? În afara de lege o poți face. Sunte aceste surse permise de lege? Nu-i nici o problemă. Nu sunt permise de lege? Nu. Se spune despre un magistrat - și știți și dumneavoastră că am spus în lege - "în afara de funcțiile didactice...etc." nu poate să facă altceva. Păi, dacă magistratul nostru în cauză o să se plimbe cu Mercedesul pe stradă, care costă 300 milioane de lei, iar leafa lui nu-i permite să ajungă la suma asta decât în 25 de ani sau în 30 de ani, am nevoie de dovezi de incriminare, gen juridic sau penal sau, mă rog, dumneavoastră, care sunteți juriști, știți foarte bine pentru a spune că domnul în cauză, demnitar al statului, câștigă în afara sursei legale. Sau, un domn ministru, să spunem, care n-are prin nu știu ce reglementare posibilitatea de avea nu știu ce surse de venit.

Deci, repet, exigența celor care vor să intre în politică, ca și exigența functionarului public, să nu transforme postul de funcționar public în sursă de venituri, impun ca această declarație să fie cunoscută iar accesul la această declarație să fie foarte lejer.

De asta spun, poate procedura în sine de a o publica nu știu dacă rezolvă ceva, dar procedura trebuie să fie extrem de lejeră pentru că cei care fac astfel de afirmatii și dumneavoastră ați observat, sunt cetățeni obișnuiți, care constată, fără să aibă dovezi. Constată că primarul din comuna lor de acolo, în 4 ani de mandat și-a făcut o casă de 200 de milioane, sau de 300 sau, alții chiar mai mult, de 1 miliard. Ei n-au verificat toate documentele de materiale, de lucruri și tot ce impune treaba asta, ca să poată să spună:"...Pe baza acestor dovezi, domnilor, eu vă demonstrez că domnul în cauză are, sau obține sau a obținut venituri nelegale." Dar, el face o constatare, este efectul unei activități pe care nici nu are, de altfel, calitatea simplul cetățean să o investigheze.

Aș vrea să vă rog să rețineți că dacă vrem să facem un lucru serios și responsabil, zic eu, nu trebuie să încorsetăm povestea asta de maniera la care mai bine nu o mai facem. Și să nu se supere domnul Dobrescu pe mine, vizavi de remarca de adineauri, cu intimitatea familială etcetera, etcetera. N-are nici un fel de legătură. Are dreptul fiecare și la intimitate și la imagine, nu? Dar, n-am dreptul printr-o declarație confidențială să creez o imagine falsă, până când se ajunge să se constate că declarația mea confidențială nu era chiar corectă, să spunem, și vizavi de ceea ce conține scris manu propria și vizavi de ceea ce se constată în realitate.

Deci, propunerea mea este să mergem pe această idee dacă vrem să facem, într-adevăr, un lucru serios și responsabil Dacă vrem să mai facem o lege în care averea... - și cu asta m-am și oprit - am văzut aici un punct, nu mă interesează persoana în cauză. Se spune ca averea președintelui nu poate fi controlată decât la expirarea mandatului. Este primul cetățean al țării și dacă îl controlăm îl controlăm în calitate de cetățean. Este cetățeanul României, cu toate drepturile și obligațiile care decurg constituțional din acest lucru.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Stimați colegi,

Dați-mi voie să...

 
   

Domnul Ion-Florian Angelo (din sală):

Lasați-mă să trec puțin la amendament și cred că se lămurește problema.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Da, vă rog să luați cuvântul.

 
   

Domnul Ion-Florian Angelo:

Cred că într-adevăr, în mod involuntar am declanșat o dispută, pentru că n-am folosit noțiunile corecte. Deci, "este accesibilă publicului", nu se face publică. Pentru că în caz contrar, dacă o păstrăm sub imperiul confidențialității și nu permitem accesul publicului la această declarație de avere, atunci facem legea inutilă. Aceasta este corectura pe care vroiam să o fac. Este vorba de: "Declarația este accesibilă publicului" și așa mai departe. Deci, nu "publică", ci este "accesibilă publicului", atunci când cineva o cere.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Și care ar fi procedura?

 
   

Domnul Ion-Florian Angelo:

Cineva care dorește să se convingă în legătură cu sporirea, sau, mă rog, dobândirea unor bunuri în timpul exercitării funcției sau mandatului respectiv, dorește să verifice dacă acest lucru a fost, sau obiectul dobândit a fost declarat inițial, poate să solicite acest lucru de la depozitar. Deci, să fie accesibilă publicului. În sensul acesta.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Stimați colegi,

Din nou am impresia că noi vrem să inventăm lucruri care au fost rezolvate de alții.

Nu știu dacă vă mai aduceți aminte, la Legea statutului deputatului și senatorului, eu v-am amintit atunci procedura care există în Parlamentul britanic și care - după părerea mea - are o mare înțelepciune. Deci, la Parlamentul britanic există un registru în care sunt consemnate, să spunem, averea și interesele membrilor Parlamentului. Dar acest registru este dinamic, în sensul că..., bine, el este public, în primul rând poate fi consultat la instituția respectivă și apoi, în el se consemnează pe parcurs modificările de avere.

Deci, nu știu, încă o dată, nu sunt specialist în aceste chestiuni, probabil că s-au judecat și alte sisteme, dar este clar că ceea ce apare acum aici, și aici opinia publică o să ne judece foarte dur. Noi vrem practic să inchidem niște lucruri într-un loc care să fie mai bine sau mai puțin păstrat, să fie utilizate mai bine sau mai rău de către unii sau de către alții. Și, să vedem, peste 4 ani, când deschidem Cutia Pandorei, dacă s-a întâmplat ceva, atunci să măsurăm și, în funcție de schimbările de guvern eventuale, să se facă diverse operațiuni. Or, de fapt, sensul acestei declarații publice ar fi ca ea să poată într-adevăr să permită accesul, sau opinia publică să aibă acces la aceste chestiuni iar, pe de altă parte, problema depozitarului devine hazlie dacă lucrurile acestea sunt publice. Și atunci, cea mai bună soluție poate că este formula registrului la instituția respectivă, unde sunt oamenii respectivi și acolo se face un registru public și se trec toate aceste lucruri și cine dorește le consultă. Nu știu dacă problema aceasta putem s-o tratăm așa, foarte rapid, acum, dându-ne cu părerea într-un sens sau în altul. S-a mers pe o anumită soluție. Dacă există argumente foarte puternice pentru soluția aceasta, sigur, mergem până la capăt cu ea, dar cred că este o problemă extrem de delicată și este, de fapt, mult mai delicată decât cea pe care am discutat-o înainte, cu depozitarul. Că nu are importanța, de fapt, unde punem declarațiile. Dar, sistemul ca atare de declarare este de fapt determinat de acest articol. Dacă îmi permiteți, aș sugera ca și acest articol să fie revăzut, pentru că el creează, de fapt, mecanismul pe care îl vom pune în aplicare. Rugămintea mea este, poate mai vedeți odată sistemul britanic, acest sistem cu registru de interese și de drepturi.... La Parlament, de exemplu, cel care vine la Parlament se trece în acest registru, se vede care este gradul de publicitate pentru el, probabil că el poate să fie consultat într-un anumit loc. La fel, eu știu, la consiliile locale sau unde mai trebuie și scăpăm și de problema depozitarilor.

Dar, repet, s-ar putea ca propunerea mea sau observația mea, mai bine zis, să iasă cumva din sistemul general al legii, care merge pe o anumită concepție, și declanșarea sistemelor de verificare se face atunci când apare, de fapt, o diferență între declarația de la momentul T.0 cu situația de la momentul T.1. Și atunci poate fi pus în mișcare sistemul, pentru că altfel pe un sistem din acesta permanent, de declarare permanentă, verificările pot fi mult mai greu făcute, discrepanțele și justificările pot fi mult mai greu prezentate.

Deci, încă odată spun, este o problemă esențială pentru lege. Rugămintea este, dacă se poate, astăzi și mâine, colegii noștri să se mai aplece o dată asupra acestui text și v-aș sugera să hotărâm dacă este posibil, pentru că de acum va trebui să vedem dacă nu cumva textele pe care le-am lăsat deoparte nu influențează chiar corpul legii.

 
   

Domnul Aurel Știrbu (din banca comisiei):

Nu influențează.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Putem să lăsăm articolul acesta deoparte da? Să mergem mai departe și să vedem procedurile poate.

Domnul Corniță a dorit să spună ceva mai înainte. Și domnul Ivanovici.

 
   

Domnul Ion Corniță:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Ne amintim, ficare dintre noi, că în 1992 când am devenit parlamentari, deci membri în Camera Deputaților, ni s-a cerut o asemenea declarație. Sigur, noi acum discutăm un proiect de lege care privește tocmai acest subiect. Cât de mult ne-am îmbogățit, cât am putea să devenim, cei care vor fi în Parlamentul viitor, mai bogați, legal sau ilegal, în cei patru ani în care vor fi deputați sau senatori sau alt soi de responsabilități guvernamentale sau de altă natură.

Întrebarea care mi-o pun eu: dacă noi am dat atunci o declarație, am dat-o tocmai pe acest motiv, să se știe, în acești patru ani în care noi suntem, am fost și poate unii dintre noi vor fi, ce efect practic are în ceea ce privește posibilitățile noastre de a ne fi, prin politica care am făcut-o, prin efortul care l-am făcut din punct de vedere politic, sau ne-am îmbogățit. Facem noi astăzi o lege care să răspundă la o asemenea întrebare? Am impresia că nu! Tocmai, aici trebuie să găsim noi... Spune domnul președinte de "cutia Pandorei". Păi, cutia Pandorei poate fi deschisă astăzi, mâine, peste 4 ani sau peste 10 ani sau peste 20 de ani. Important este, zic eu, să găsim momentul ca această cutie a Pandorei să fie deschisă cât mai repede și să vadă, pe cât posibil, cetățeanul, românul, să știe exact în ce situație ne găsim fiecare. Suntem bogați pentru că suntem capabili, întreprinzători foarte buni, avem capacitate managerială, legal, pentru că, de ce să nu amintim, ori de câte ori s-a pus în discuție problema bugetului auster și sărac...

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat, iertați-mă, nu mai suntem la dezbateri generale. Care este propunerea?

 
   

Domnul Ion Corniță:

Nu, nu, are o legătură directă cu subiectul care-l discutăm.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Care este legătura? Deci, care este propunerea?

 
   

Domnul Ion Corniță:

Întotdeauna s-a adus în discuție că bugetul este sărac. De ce? Pentru că se fură foarte mult în Țara Românească. Se fură. Vrem să știm, cei care fură sunt și demnitari în Țara Românească? Haideți, să găsim acest răspuns la întrebare!

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Ce amendament propuneți în sensul acesta? Cum doriți să operaționalizați ca amendament observația pe care ați făcut-o?

Vă rog să luați o hârtie să puneți un amendament în legătură cu această chestiune.

 
   

Domnul Ion Corniță:

Domnule președinte, vă rog foarte frumos...

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Nu se poate! Deci...

 
   

Domnul Ion Corniță:

Și dumneavoastră ați comentat de la tribuna pe care dumneavoastră o ocupați...

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat, dar era o chestiune de mecanism pe care o discutăm.

 
   

Domnul Ion Corniță:

Tocmai mecanismele astea ne-au adus în situația în care se găsește astăzi țara, pentru că aceste mecanisme nu funcționează normal. (Rumoare, discuții în sală)

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog să continuați! Aveți dreptate!

 
   

Domnul Ion Corniță:

Dați-mi voie să-mi expun punctul de vedere.

Ceea ce a susținut până acum domnul Angelo și a susținut și domnul Cristea cred că este normal: să se dea posibilitate opiniei publice, cetățeanului de rând, să meargă să se intereseze, fără nici o opreliște, să afle care este situația de îmbogățire, licită sau ilicită, a oricărui demnitar din Țara Românească.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Bebe Ivanovici.

 
   

Domnul Constantin Ivanovici:

Domnule președinte,

Am impresia că acum, la sfârșitul Parlamentului, ne jucăm cu propriile noastre vieți sau ale colegilor care vor intra în Parlamentul României. Eu spun că a da posibilitate hoților sau prietenilor care te dușmănesc să știe ce ai tu în casă este o aberație. Noi va trebui să stăm, sau cei care vor veni în Parlamentul României, liniștiți în bancă, nu cu frică că acasă cineva îi va da copilului în cap sau soției și să-l sechestreze până îi dă o parte din ceea ce deține în casă.

De aceea, domnule președinte, declarația de avere este confidențială, ea se dă în fața președintelui Camerei Deputaților sau a Senatului și numai președintele Camerei Deputaților sau Senatului o poate da, numai în cazul și în condițiile prevăzute de lege.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Olteanu.

 
   

Domnul Mihail Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor colegi,

Am senzația că insistăm prea mult asupra acestei declarații. Desigur, cum spunea și domnul președinte Năstase, declarația vom vedea dacă va fi publică sau strict confidențială însă, personal, eu vreau să vă învederez faptul că noi, prin Constituție, avem deja consacrate o serie de drepturi fundamentale ale fiecărei persoane și nu putem trece așa de ușor. Dacă veți urmări în proiectul de lege, care este înaintat de Guvern, o să vedeți că s-a ținut cont și de dreptul la viața intimă, privată a persoanei, s-a ținut cont și de dreptul la imagine a persoanei. Din acest motiv, prin acest proiect de lege, persoana care este lezată în demnitatea și orgoliul ei într-un ziar sau, eu știu, alte mijloace mass media, din proprie inițiativă poate cere verificarea averii personale.

O altă chestiune care vreau totuși să o subliniez este faptul că mie personal mi se pare important nu declarația în sine, cât mecanismul de control al averii respective. Deci, mi se pare mie că trebuie să insistăm tocmai pe a doua parte a proiectului de lege privind mecanismul și controlul averii respective și vreau să vă mai învederez faptul că noi acum două sau trei luni de zile, dacă vă amintiți, am modificat o ordonanță prin care introducem de la 1 ianuarie 1997 impozitul pe declarația persoanei respective. Deci, la fisc, fiecare persoană va merge la începutul anului și va face o declarație cu toate veniturile respective. Deci, ceea ce la ora actuală domnului coleg Cristea i se pare ceva insurmontabil și, eu știu, mecanismul nu se leagă, lucrurile în viitor se vor lega printr-un control mult mai atent al fiscului, prin faptul că fiecare va declara la începutul anului și la sfârșit realitatea și exactitatea veniturilor și, deci, lucrurile vor fi mult mai limpezi.

Părerea mea este că trebuie să insistăm mai mult pe a doua parte, deci pe mecanismul în sine de control al averii și nu neapărat pe declarație, unde o ținem, cum o ținem, unde o ascundem sau unde o punem, la loc public s-o citească toată lumea.

Vă mulțumesc frumos.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Dobrescu și apoi domnul deputat Rădulescu-Zoner.

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu:

Eu aș vrea să vă supun atenției și reflecției o singură consecință care ar fi posibilă dacă declarația de avere ar fi publică. Eu cred că dacă această declarație de avere ar fi publică, ea ar echivala cu o invitație pentru hoți să devalizeze locuința celor care au depus astfel de declarații de avere. (Rumoare, discuții în partea dreaptă a sălii).

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Rădulescu-Zoner.

 
   

Domnul Constantin Șerban Rădulescu-Zoner:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

După umila mea părere, dacă aceste declarații sunt confidențiale vor rămâne confidențiale și facem o lege care nu va fi aplicată. Se vorbește de corupție, dar nu există corupți, s-a vorbit de teroriști și nu există teroriști etc.

Dumneavoastră, domnule președinte, ne-ați dat un exemplu și ați și sugerat un lucru, anume ca aci să se găsească o formulare, care să fie convenabilă pentru toată lumea, de către comisie și cred, mă scuzați, vă rog, poate eu n-am dreptul să fac o asemenea propunere sau asemenea sugestie, dar văd că discuțiile bat pasul pe loc. Oricum, dacă este confidențială, îmi pare rău, domnule Dobrescu, eu nu sunt jurist, confidențială rămâne și când poate cineva să dovedească că cineva s-a îmbogățit și este corupt dacă declarația este ținută în sertar, indiferent cine va fi la putere, indiferent, pentru că corupția este un flagel de care, cum să vă spun eu, foarte mulți ar putea sau sunt deja atinși, s-ar putea să mai atingă și pe alții. De aceea, cred că soluția dumneavoastră este cea mai bună și v-aș ruga să se discute mai serios în comisie, să vină cu o soluție viabilă.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Da. Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Eu vă rog să acceptați să trecem peste acest articol, cu următoarle observații. S-au degajat cel puțin trei variante. O primă varaintă ar fi cea din textul actual, "Declarația de avere este confidențială și nu poate fi folosită...". Poate că și aici se poate găsi o soluție: "nu poate fi consultată sau folosită decât în cazuri și condițiile prevăzute de lege" și apoi să se elaboreze mai bine situațiile în care ea ar putea fi consultată. Știu eu, se poate pune la"limită"chiar acest interes al unui cetățean de a vedea, pentru parlamentarul din circumscripția lui, ce avere are. Dau un exemplu.Deci, eventual, se poate merge pe această soluție.

O altă soluție este cea propusă de domnul deputat Angelo Florian - declarația publică. Atunci însă trebuie văzută mai atent chestiunea depozitarului. Dar, până la urmă "la limită", este prima soluție cu accesibilitatea respectivă. Termenul de "confidențialitate" sau de "public" aici aproape că nu mai are relevanță, din moment ce declarația este undeva ținută, dar se stabilesc condițiile în care poate să existe acces la ea în situații de un anumit interes public.

O a treia variantă, ar putea să fie cea pe care eu am menționat-o și care este folosită la Parlamentul britanic. Pot să existe și alte situații. Cred că este bine, comisia, împreună cu inițiatorul, să se mai aplece o dată asupra acestei chestiuni și noi să trecem mai departe la art.6.

 
   

Domnul Aurel Știrbu (din banca comisiei):

Și 6, pentru că se leagă.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Atunci și 6, pentru că, de fapt, se leagă de soluția de la art. 5.

Dacă sunteți de acord cu această propunere? Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Uitați, acesta este registrul cu interesele financiare ale membrilor în Parlamentul britanic și am să-l dau comisiei să-l consulte, să vadă care este formula, poate că el poate să fie completat cu anumite rubrici. Deci, acesta este un registru public la Parlamentul britanic. Trebuie văzut și la alte parlamente ce alte soluții mai există.

 
   

Domnul Petru Tănasie (din banca comisiei):

Permiteți-mi ca la art.6 să las un amendament.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Foarte bine. Deci, pentru art.6, vă rog să rețineți și amendamentul domnului deputat Tănasie.

Cine a luat copia aceea pe care am dat-o eu, la cine a rămas? Este la domnul Știrbu sau la domnul Dobrescu. Bine, perfect.

Cap.II. Dacă sunteți de acord cu titlul acestui capitol - "Controlul averilor".

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Abțineri? - Unanimitate.

Art.7. Dacă sunt observații? Nu sunt observații.

Supun votului dumneavoastră art.7 în formularea existentă.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Impotrivă? Abțineri? Unanimitate.

Art.8, de fapt, lit.A - Comisia de cercetare. La art.8, dacă sunt observații?

Domnul deputat Dinu.

 
   

Domnul Ion Dinu:

Domnule președinte,

Ați remarcat, sunt convins, că în raport nu figurează art.8 ca preocupare, de aceea mă opresc la art.8 din alcătuirea Cabinetului de miniștri. Are precizarea că este formată această comisie de control din doi judecători de la Curtea de Apel și un procuror de la Parchetul care funcționează pe lângă această curte de apel. Acesta este alin.1.

La alin.2 se spune: "Președintele și membrii comisiei...", dar nu s-a vorbit la alin.1 de membrii comisiei; s-a vorbit numai de președinte, de doi judecători și de procuror, dar nu de membri. Și atunci nu putem la alin.2 să vorbim de membrii comisiei de vreme ce n-am vorbit la alin.1.

Trebuie, la art.8 alin.1, după "un procuror" de la Parchet să adaugăm, eu propun "3 membri desemnați de președintele Curții de Apel".

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Să vedem întâi mecanismul, cum a fost gândit. Să rugăm pe domnul Doldur să ne explice.

 
   

Domnul Constantin Doldur:

La prima liniuță scrie "doi judecători de la Curtea de Apel desemnați de președintele acesteia, din care unul în calitate de președinte".

 
   

Domnul Ion Dinu:

Da, dar eu vorbeam de lipsa menționării membrilor comisiei, pentru că vorbiți de ei la alin.2.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Deci, un procuror și un judecător. Dintre cei doi, unul este președinte, ceilalți sunt membri.

 
   

Domnul Ion Dinu:

Dumneavoastră vorbiți numai de membrii aceștia oficiali, nu trebuie băgați și niște membri care nu fac parte ...?

 
   

Domnul Constantin Doldur:

Aceasta este componența comisiei.

Din sală:

Și membri de partid!

 
   

Domnul Ion Dinu:

Nu am nimic împotrivă dacă vreți dumneavoastră "membri de partid", dar eu nu vreau.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Am înțeles.

Dacă mai sunt observații? Domnul deputat Angelo Florian.

Haideți să adoptăm măcar două articole!

 
   

Domnul Ion-Florian Angelo:

Măcar două capitole.

Domnule președinte,

S-ar părea însă că domnul Dinu are dreptate. Ce se întâmplă? Această comisie totuși trebuie să producă niște dovezi în momentul în care se declanșează mecanismul. Vedeți dumneavoastră că acesta presupune, din partea comisiei, să zicem, o activitate de probațiune, când trece la verificare aceasta trebuie să producă niște dovezi din care să rezulte dacă există sau nu...Din acest punct de vedere există în lege dispoziție expresă, în proiectul Guvernului.

De aceea, tare mi-e teamă că domnul Dinu s-ar putea să aibă dreptate și ar fi cazul să mai lărgim componența comisiei, cel puțin cu un reprezentant al administrației finanțelor publice locale sau ierarhic corespunzător celui verificat, pentru că, în definitiv, acesta este cel care, în cele din urmă, se poate pronunța cu privire la chestiunile strict financiare. Și atunci am avea și membrii pe care îi solicită domnul Dinu, în sensul că vor fi membri ai comisiei un judecător, un procuror și un reprezentant al Direcției finanțelor publice, corespunzător fiecărei,să zicem , categorii de persoane verificate.

Deci, aceasta este propunerea pe care o fac.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnule director general Doldur, cum vedeți chestiunea aceasta?

 
   

Domnul Constantin Doldur:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Sigur că propunerea poate fi primită, noi nu avem nimic împotriv. Ne-am gândit însă că această comise să aibă o componență mai restrânsă, numai din trei membri, pentru a putea să-și desfășoare activitatea. Ea verifică semnalarea pe care o primește din partea primului procuror sau din partea conducătorului instituției în care funcționează persoana care este vizată, vede ce probe se pot administra, se pot aduna pentru a se stabili dacă într-adevăr nu se justifică proveniența averii și există o diferență vădită care poate da naștere la suspiciuni asupra unei proveniențe ilicite, astfel că noi știm că orice comisie, când are o componență mai largă, lucrează mai greu. Aceste comisii vor avea destul de mult de lucru, ne gândim noi, pentru că sunt mulți funcționari publici, vor fi multe semnalări, probabil, și ar trebui să poată să-și desfășoare activitatea cu mai multă celeritate. Comisia poate să ceară date, să ceară să i se furnizeze informații de la orice autoritate publică, inclusiv de la administrația financiară.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Da, să fie și un expert din domeniul artei, să fie și un...

 
   

Domnul Ion-Florian Angelo:

Nu, domnule președinte, chestiunea este destul de complicată, pentru că, în aparență, nu avem nevoie să fie mare comisia. Însă, vă rog să rețineți că este totuși o procedură pe care o declanșăm și în momentul în care sunt doar trei oameni cărora prin art.14 le fixăm un termen de trei luni de la data sesizării să se pronunțe cu privire la chestiunea respectivă, nu vor avea posibilitatea aceasta. Este un volum de muncă, indiferent dacă va fi o singură sesizare, să zicem, într-un județ sau la nivelul unei comisii din acestea inferioare, însă acestea vor fi confruntate cu un volum de muncă, în primul rând.

În al doila rând, dacă există un număr de trei persoane, v-aș ruga să vedeți - comisia hotărăște cu majoritate de voturi, constând în ce? președintele, care este coleg cu judecătorul și, eventual, cu magistratul respectiv. Majoritatea din ce se compune? De 2 la 1, ceea ce nu este posibil. Această comisie are o responsabilitate formidabilă, dacă o limităm la această componență nu poate să facă față volumului de muncă și, în al doilea rând, este supusă unor chestiuni care pot fi numite influențe, presiuni politice sau mai mult sau mai puțin politice. De aceea, eu am propus această lărgire cu privire la o persoană care să fie din administrația finanțelor publice și, evident, încă una, pentru că trebuie să fie impar numărul membrilor comisiei respective.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Stimați colegi,

Am o rugăminte. Dacă noi suntem acum un fel de grupă de școlari care facem legi împreună, cum se joacă copiii cu lego și fiecare adaugă câte o bucată, că el are impresia că așa ar fi mai bine... Iertați-mă, acum, după ce dumneavoastră ați discutat despre legea aceasta de ne-au ieșit capacele, ne-ați spus că faceți greva foamei, că v-aruncați de la balcon dacă nu dăm drumul la lege, acum veniți să ne spuneți, hai să mai punem încă unul acolo, poate încă unul, poate sunt prea puțini. Iertați-mă, vreți 17 oameni în loc de 3? Hai, domnule, punem 17! Dar nu putem să stăm aici, să stăm un sfert de oră ca să mai spunem că ar mai fi nevoie de unul cu economicul, că altul cu culturalul și altul cu politicul.

 
   

Domnul Ion-Florian Angelo:

Cu permisiunea, domnule președinte, vă dau replica.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc!

 
   

Domnul Ion-Florian Angelo:

Îmi pare foarte rău, domnule președinte, eu am făcut doar o singură precizare - grevă parlamentară-, care era cu totul și cu totul inedită. Dar, v-aș ruga să consultați - așa cum ați făcut apel la legislația engleză, să zicem - să consultați legea care a existat până în 1945.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat, nu am nici un fel de reținere. Repet, nu sunt specialist în problema aceasta.

 
   

Domnul Ion-Florian Angelo:

Am înțeles. Dar, știți câți membri avea comisia între cele două războaie mondiale?

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Bun, dar comisia aceasta este cea care face operațiunea sau ea nu face decât să trieze și să declanșeze?

 
   

Domnul Ion-Florian Angelo:

Vă rog să rețineți, ea este cea care face absolut toată bucătăria care o face - să zicem - organul de cercetare penală, domnule președinte. Ea trebuie să producă dovezi, vă rog să rețineți și să verificați mai târziu proiectul de lege. Ea trebuie să producă dovezi. Or, ce să facă trei oameni care se confruntă, să zicem, cu 20 de sesizări? Nu se poate, n-are timp material ca în trei luni să se pronunțe, pentru că îl obligăm ,prin art.14 îi fixăm un termen limită. Ce să facă acești trei oameni?

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Eu nu pun în discuție pe fond problema pe care ați expus-o. Eu vă rog să vă consultați în cadrul comisiei, dacă considerați 5 oameni sau 7, dar vedeți că trebuie pe urmă să refacem tot textul. Vedeți, mai departe sunt 3 membri supleanți. Or, dacă dumneavoastră vreți 5, trebuie 5 membri supleanți. Deci refacem toată legea acum, aici, în plen... Nu sunt de acord. De asta v-am rugat să va puneți de acord, să veniți cu un text... pot să existe argumente pentru comisie din 5, pentru comisie din 7, pentru comisie din 9, dar trebuie ca noi, aici, în plen, să mergem totuși pe chestiunile care sunt absolut de esență,să le discutăm. Aceasta este rugămintea mea, dacă vreți să avansăm cu legea aceasta. Astfel, stăm aici și ne uităm unii la alții și facem discuții.

 
   

Domnul Ion-Florian Angelo:

Domnule președinte,

O soluție practică este aceasta, deci textul pe care-l avem, să adaugăm că vor funcționa atâtea comisii câte consideră președintele curții că sunt necesare pentru soluționarea sesizărilor respective, pentru că altfel nu putem. Deci, dacă se numesc din 2 judecători și un procuror, evident că președintele curții poate să numească mai multe comisii care să facă operațiunile acestea, pentru că nu se poate altfel, este vorba în primul rând de volumul de muncă. Și ar fi o soluție care să răspundă cel puțin acestui imperativ al volumului de muncă.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Da, am înțeles.

Domnul președinte Știrbu.

 
   

Domnul Aurel Știrbu:

Domnule președinte,

Vă rog să mă iertați, dar sub aspect procedural, dacă domnul coleg Angelo, după fiecare vorbitor ia cuvântul de 10 ori, eu cred că vrea să nu votăm legea aceasta și nu ne gândim numai la o bucățică. Noi am analizat câți judecători are o curte de apel la ora actuală, domnule Angelo? Stiți câți? Și dacă dă 2 și mai dă un secretar, știți că i-am tăiat o jumătate de mână? Nu are judecători, domnule Angelo! Și-apoi, hai, să-ncepem, domnule, cu 3 și dacă viața va impune e mare greutate să modificăm legea in viitorul Parlament? Dar să nu ne opunem acum să stricăm un alt sistem, reparând altul.

Domnule Angelo, nu sunteți de acord cu 3 și cu 3 supleanți, vreți 4, n-am văzut comisie din 4, dar dacă așa vreți dumneavoastră, să fie!

O a doua problemă, domnule președinte. Eu v-aș ruga, domnilor colegi, gâdiți-vă, foarte multe discuții au fost axate pe situația parlamentarilor. Această lege antrenează în declararea și controlul averilor aproape 100.000 de oameni din Țara Românească. Nu reduceți problema numai la ce se întâmplă cu parlamentarii, că se se publice... gâdiți-vă că este o problemă de masă. Noi am făcut un calcul sumar cu colegii de la Guvern, sunt între 70-100.000 de persoane, pentru că se extinde, ați văzut până unde. Să gândim când facem niște propuneri din acestea!

Domnule Angelo, eu vă argumentez. Noi menținem ceea ce este propus în proiectul de lege al Guvernului, pentru două motive. Este suficientă comisia din 3 persoane - doi judecători și un procuror, și un secretar, este mai suplă, lucrează mai operativ. Al doilea motiv a fost acela că-și noi am discutat aceasta - nu are de unde să mai dea Curtea de Apel nici un om în plus și cu aceștia nu știm cum se va cârpi, știți că lucrează cu mulți pensionari și cu posturi neîncadrate.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Supun votului dumneavoastră art.8, în formularea inițială.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abțineri? 2 abțineri.

Cu un vot împotrivă și 2 abțineri, art.8 a fost aprobat.

Art.9. Dacă sunt observații?

Domnul Dinu.

Eu propun să dăm și abonamente la legea aceasta.

 
   

Domnul Ion Dinu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Foarte urgent, la art.9 alin.3 găsim exprimarea: "Persoanele prevăzute la lit.a) pot fi sesizate de orice cetățean care are cunoștință și furniza indicii"; "și poate furniza indicii", pentru că textul, altfel, nu are alcătuire inteligibilă.

Deci, "Persoanele prevăzute la lit.a) pot fi sesizate de orice cetățean care are cunoștință și poate furniza indicii certe că o persoană..."

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu (din loja comisiei):

...furnizează, mai bine.

 
   

Domnul Ion Dinu:

Domnule Dobrescu, dumneavoastră vorbiți de acolo și eu vorbesc având textul în față. Nu "furnizează", ci "furniza". De aceea am spus: "poate furniza". Dacă vreți "furnizează", propuneți!

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog, domnule deputat, dacă se poate... Poftiți!

 
   

Domnul Gheorghe Cristea:

Pun o întrebare celor două tabere: Care este rațiunea prin care cetățeanul trebuie să se adreseze prin intermediul primului procuror? Deci, de ce cetățeanul nu se poate adresa direct comisiei, dacă această comisie există și funcționează?

Deci, alin.3 spune așa: "Persoanele prevăzute la lit.a) pot fi sesizate de orice cetățean care are cunoștință". Deci, primul procuror este la lit.a). De ce sesizarea ca atare, indiferent de unde vine, dacă se și solicită să fie însoțită de indicii, cel puțin, dacă nu, de probe, o să vedem mai târziu cum este cu probele, să se facă direct către comisie, nu prin intermediul primului procuror, pentru că aici apare o altă întrebare: Dacă primul procuror, la rândul lui nu transmite cererea mai departe? din varii motive, fie că persoana în cauză este frate, este rudă, este ... eu știu ce...

Deci, propunerea mea ar fi ca sesizarea în sine să o facă la comisia care este, prin text, abilitată să se pronunțe dacă îi dă curs mai departe la justiție, care trebuie să se pronunțe pe bază de probe și definitiv.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Da. Domnul director general Doldur. Și vă rog să interveniți de fiecare dată când considerați necesar, adică nu vă lăsați copleșit de această discuție extrem de importantă și unde sigur, fiecare dorește ca textul să fie cât mai bun, dar s-ar putea strecura unele soluții care să nu fie în concordanță cu sistemul general legislativ sau cu anumite principii.

 
   

Domnul Constantin Doldur:

Vă mulțumesc domnule președinte. Totuși este o dezbatere parlamentară asupra unui proiect de lege și de aceea am avut o anumită reținere.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Nu, dar dumneavoastră să ne dați elementele necesare pentru o decizie corectă.

 
   

Domnul Constantin Doldur:

Observația făcută de domnul deputat în legătură cu modalitatea de sesizare a comisiei a stat și în atenția inițiatorilor. Totuși, s-a avut în vedere faptul că atât demnitarii, cât și funcționarii publici trebuie, pornind de la ideea că nu toți sunt neonești, trebuie să fie protejați și să nu poată fi tracasați, să poată fi șicanați în permanență și aduși în fața comisiei prin orice act, printr-o sesizare pe care ar putea-o face un cetățean direct la comisie.

 
   

Domnul Gheorghe Cristea (din bancă):

Procurorul face cercetări? Nu înțeleg.

 
   

Domnul Constantin Doldur:

În primul rând trebuie să existe niște condiții care trebuie să fie îndeplinite și care sunt prevăzute în textele de lege pe care dumneavoastră deja le-ați parcurs, adică trebuie să existe niște indicii, să existe posibilitatea de a se dovedi proveniența ilicită a unui bun. Nu este suficientă o simplă afirmație sau o simplă cerere; eu cer ca funcționarul X, polițistul X sau judecătorul X, deputatul Y să fie chemat în fața comisiei. Nu este suficient așa ceva, trebuie să existe niște condiții îndeplinite, trebuie să existe indicii certe că persoana în cauză ar fi dobândit bunuri pe care nu le poate justifica, ținându-se seamă de veniturile și de alte surse licite permise de lege, pe care le-ar fi putut avea pentru achiziționarea lor. Aceasta este rațiunea care a stat la baza concepției în care a fost redactat proiectul de lege.

 
   

Domnul Gheorghe Cristea (din bancă):

Nu înțeleg, procurorul face cercetări anterioare comisiei și pe urmă le cenzurează cererea?

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Am o rugăminte. Haideți să facem o diviziune a muncii. Totuși, pe aceste chestiuni care țin de mecanismele juridice să vorbească mai mult juriștii, iar pe chestiunile care sunt legate de buget să vorbească mai mult economiștii.

 
   

Domnul Gheorghe Cristea (din bancă):

Domnule președinte, eu am pus o întrebare.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Am înțeles, dar întrebarea dumneavoastră ne ține o jumătate de oră.

 
   

Domnul Gheorghe Cristea (din bancă):

Vă rog să rețineți că răspunsul a fost de maniera în care a născut o altă întrebare.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Păi da, pentru că domnul director general a evitat să vă dea un răspuns mai brutal, pentru că aceasta trebuia spus, domnule, că înseamnă că oricând cineva care vrea să blocheze activitatea unui om pe aceste căi, prin zeci de mii sau mii sau sute de astfel de sesizări, poate să scoată din activitatea practică pe orice funcționar. Trebuie o ușoară cenzură, o ușoară cenzură a datelor respective. Știu eu... chiar adresa, este corectă? Omul respectiv este în țară, este plecat, este mort, trăiește?... Cine să facă lucrurile acestea? Se apucă comisia aceasta...? Nu trebuie o verificare elementară?

 
   

Domnul Constantin Doldur:

Dacă se analizează toate textele de lege și condițiile în care poate fi sesizată comisia, se va vedea că totuși este necesar ca să existe o autoritate publică, o persoană care să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile legii pentru a declanșa această procedură de control, care, prin ea însăși este destul de dură și cu consecințe asupra activității, asupra vieții persoanei în cauză. Eu sunt de acord și aceasta este rațiunea legii - trebuie să ferim funcționarul public de tentația corupției. Pe de altă parte, trebuie să și fie protejat funcționarul public, acela care este onest, să nu poată fi tracasat, să nu poată fi chemat de oricine, în orice situație și ori de câte ori vor anumiți adversari ai săi, pot fi aici demnitari, care au partizani politici, au adversari politici, pot fi magistrați, pot fi polițiști, dau numai exemplele celor care vin în contact cu interesele imediate ale omului și care pot să fie expuși prin această modalitate unor abuzuri de drept de petiționare din partea anumitor cetățeni care ei înșiși, prin acest acest abuz de drept, ar fi neonești.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Da, am reținut. Mulțumesc. Domnul deputat Dobrescu și apoi domnul deputat Pițigoi. O să ajungem până la urmă să importăm funcționari publici.

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu:

Soluție perfectă în această situație nu există. Soluția adoptată de proiectul de lege suferă prin faptul că impune o anumită cenzură plângerilor care se fac împotriva posibililor demnitari sau funcționari publici care au dobândit averi în mod ilicit, iar soluția propusă de domnul deputat Cristea suferă prin aceea că permite o hărțuire a unor persoane care sunt vizate de acest proiect de lege.

Cum o a treia soluție nu există însă, suntem în situația de a opta între cele două soluții care ne sunt prezentate: soluția proiectului de lege și soluția propusă de domnul deputat Cristea. Și, sigur că va trebui să optăm în favoarea acelei soluții care este mai puțin supărătoare. Cu toate că nici una din soluții nu este perfectă, eu cred că mai puțin imperfectă este soluția propusă de proiectul de lege, pentru că, pe de o parte, ar trebui să nu se limiteze posibilitatea de a reclama, pe de altă parte, trebuie oprit abuzul de drept de a hărțui persoanele care sunt vizate de acest proiect de lege. Și eu cred că soluția mai puțin rea este cea prevăzută de proiectul de lege.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Pițigoi. Aveți cuvântul.

 
   

Domnul Barbu Pițigoi:

Mulțumesc, domnule președinte.

În completarea celor spuse de domnul avocat Dobrescu și celor discutate aici și având în vedere că, într-adevăr, o persoană într-o situație din cele pe care le discutăm poate fi hărțuită oricând de către cineva, pe fapte reale, mai mult sau mai puțin sau poate pe fapte imaginare, pe fapte fictive, eu socot că undeva ar trebui prevăzut la acest articol și oarecare penalizare pentru persoanele care aducând probe neconcludente sau, din dragostea de a hărțui și crea atmosferă..., pentru că, domnilor, o persoană, să zicem, o personalitate care este astfel hărțuită, se produce un stress în mintea ei, în rândul membrilor de familie, în rândul societății în care ea activează, se creează o anumită stare de lucruri pe care foarte mulți o suportă greu.

De aceea, eu propun ca persoana care se dovedește că nu are documentație sau nu dovedește că ceea ce reclamă este real, să poată fi penalizată.

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu (din loja comisiei):

Este prevăzut un articol.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Art.35 din proiect.

Stimați colegi,

Înțeleg că sunteți pregătiți să votăm articolul, așa cum este el.

Domnul Angelo Florian, da, vă rog.

 
   

Domnul Ion-Florian Angelo:

Domnule președinte,

În legea veche, la care am mai făcut trimitere, exista prevederea expresă că persoana care face sesizarea este pasibilă de sancțiunea prevăzută în Codul Penal privind denunțul calomnios.

Dacă doriți să îmbrățișăm punctul de vedere al domnului Barbu Pițigoi, în proiectul meu de lege am prevăzut această chestiune. Deci, poate fi introdus în textul art.9 că persoana care a făcut sesizarea, dacă se dovedește că aceasta este neîntemeiată, nefondată, poate să fie sancționată conform dispozițiilor Codului Penal. Aceasta ar fi o chestiune, dar tare îmi este teamă că, optând toată lumea pentru varianta guvernamentală, nu lăsăm persoanei care a furnizat indicii și, mă rog, până în cele din urmă i s-a respins sesizarea de către cel care exercită un soi de cenzură, respectiv de primul procuror, nu-i lăsăm posibilitatea să se plângă la comisie.

Deci, întotdeauna noi am avut grijă ca atunci când o persoană fizică sau... o persoană s-a adresat unei autorități, indiferent care a fost aceasta, în momentul în care persoana sau autoritatea a dat un răspuns negativ, i-am dat tot timpul posibilitatea să facă plângere, să facă recurs la chestiunea respectivă.

Aceasta ar fi cele două sau cea de a treia soluție, combinată între propunerea domnului Barbu Pițigoi să introducem în textul art.9 un alineat privind sancțiunea la care se expune persoana care face un abuz de drept, deci, care face o sesizare care s-a dovedit neîntemeiată, și varianta cealaltă, ca, păstrând soluția proiectului guvernamental, totuși să-i dăm posibilitatea acestui cetățean să se plângă direct comisiei care, la rândul ei, este cea care decide dacă declanșează sau nu verificarea, domnule președinte.

 
   

Domnul Aurel Știrbu (din loja comisiei):

Vă rog să-mi permiteți, domnule președinte.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Eu vreau să vă spun... și mă întreb dacă...

 
   

Domnul Aurel Știrbu (din loja comisiei):

Face închisoare de la 1 la 5 ani.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Da, vă rog să precizați.

 
   

Domnul Aurel Știrbu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Ideea propusă de domnul coleg Pițigoi se regăsește la art.35 la alin.1 și 2. Dacă domnul coleg Pițigoi nu a lecturat, sigur, nu mă miră, dar domnul Angelo, aceasta trebuia să cunoască. Îl rog să mă ierte, ca să nu pierdem timpul. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Și stimați colegi, eu cred că cel care face un anumit denunț, și denunțul respectiv nu este luat în considerare, se dă o decizie în acest sens, va interveni în curând și Avocatul Poporului, vor fi nenumărate alte căi. Eu cred că până la urmă, pentru chestiuni foarte serioase, eu știu, chiar procedura de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dacă este vorba de interese proprii... Sigur, dacă este vorba doar de o informație de ordin general, este mai greu de acceptat această variantă, dar dacă sunt aspecte care într-un fel țin de dreptul de a participa la viața publică sau dreptul de a aduce la cunoștința autorităților și chestiunea poate fi privită prin textul Convenției Europene, la limită, există și remedii de acest tip, dar eu vă propun să acceptăm, pentru că aceasta a fost ideea cu care am pornit, că formularea și modul de abordare al legii, în principal, sunt bune, sunt corecte. Dacă încercăm să modificăm la acest moment întreaga viziune a legii, ne va trebui foarte mult timp să o finalizăm, or, înțeleg că dorim cu toții ca acest proiect de lege să poată să fie terminat cât mai curând.

Supun votului dumneavoastră art.9, cu reformularea de la paragraful 3, sugerată de către domnul deputat Dinu. Era vorba de chestiunea aceea cu "furniza", "poate furniza".

 
   

Domnul Marțian Dan (din bancă):

...la prezent "poate furniza"...

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Da. Și, de asemenea, vă rog să observați și modificările propuse de către comisie în raportul său.

De aceea, supun textul art.9 votului dumneavoastră, în formularea comisiei, cu schimbarea de formulare adăugată de către domnul deputat Dinu.

 
   

Domnul Marțian Dan (din bancă):

Este la alin.3 în raportul comisiei făcută corelarea.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

În raportul comisiei...da, exact "și furnizează", da, așa este.

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu:

Eu am o propunere de ordin procedural. Pentru că alin.3 al acestui articol este legat de art.11, v-aș propune, domnule președinte, să supuneți la vot, pe rând, celelalte alineate ale articolului 9, iar alineatul 3 să-l votăm după ce vom dezbate art.11, pentru că soluția de la art.9 comandă soluția de la art.11, pe care încă nu am dezbătut-o, și va trebui să facem anumite discuții la art.11.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Da. De acord comisia?

 
   

Domnul Aurel Știrbu:

Nu are nici o legătură, domnule președinte. Și în comisie s-a ridicat această problemă, am dezbătut-o și eu mă mir că unii colegi din comisie care au fost de acord acolo cu o soluție, acuma își schimbă părerea, după cum se poartă discuțiile. Să avem totuși puțină mândrie de a ne menține niște idei care dovedesc că ne-am aplecat asupra legii. Nu are nici o legătură.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Supun art.9 în formula existentă, în formularea comisiei, cu modificarea operată, dar care de fapt există și în raportul inițial.

Deci, practic supun votului dumneavoastră art.9 în formularea comisiei.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abțineri? O abținere.

Cu majoritate de voturi, art.9 a fost adoptat.

Art.10 - dacă sunt observații?

Domnul deputat Dinu.

 
   

Domnul Ion Dinu:

Domnule președinte,

Stimați oaspeți și colegi,

Cred că este indiscutabil o greșeală de dactilografie, se vorbește: "cu titlul onoros", este "oneros".

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Sigur, sigur.

 
   

Domnul Ion Dinu:

Este evident.

Al doilea lucru este că se vorbește: "bunuri realizate prin persoane interpuse sau transmise cu titlul oneros către ascendenți, descendenți, frați, surori și afini de același grad, precum și cele transmise gratuit". Nu, "transmise cu titlul gratuit". Dacă am folosit exprimarea "cu titlul oneros", suntem obligați să folosim exprimarea "cu titlul gratuit", pentru că actele care se fac privind disponibilitatea asupra bunurilor pot să fie: cu titlul oneros, adică primesc ceva în schimb, de regulă plată sau schimb, mă rog, sau cu titlul gratuit - donație sau altceva, instituie o liberalitate.

Acuma, treaba care mie îmi apare un pic mai sensibilă și vă rog să binevoiți să o apreciați, este cea din începutul textului art.10. "Dacă persoana a cărei avere este supusă controlului este căsătorită, controlul se extinde și asupra averii și veniturilor dobândite de celălalt soț". Adică, prin forța lucrurilor, ipoteză de discuție: cineva care este supus controlului că a dobândit el ilicit, se căsătorește și nu mai dobândește după căsătorie nici un bun, dar soția, la rândul ei, înainte de căsătoria aceasta cu cel care a dobândit în mod ilicit, avea avea averea ei. Se supune și averea ei controlului, averea dobândită sau avută de ea înainte de căsătorie? Pentru că se tinde a se identifica averea dobândită în mod incorect, în mod imoral, în mod nelicit.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat, se face control...

 
   

Domnul Ion Dinu:

Domnule președinte, eu cred că după celălalt soț, în timpul căsătoriei.

Din sală:

Păi, dacă-i soțul ei, cum să nu se supună controlului?

 
   

Domnul Ion Dinu:

Păi, dacă a avut-o înainte de căsătorie domnule, o supun și pe aceea controlului? Că nu este dobândită când era căsătorită cu cel care face obiectul investigației.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Dar controlul va stabili aceste lucruri.

 
   

Domnul Ion Dinu:

Mă rog, dacă dumneavoastră socotiți că nu este nevoie de făcut precizarea - averea dobândită de celălalt soț în timpul căsătoriei - nu am nimic împotrivă. Eu am vrut să nuanțez că una este averea pe care eu o am la momentul căsătoriei și alta este averea dobândită cu cel care face obiectul investigației.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Dar dacă ei au fost combinați timp de 10 ani înainte și s-au căsătorit mai târziu. Deci,...

 
   

Domnul Ion Dinu:

Domnule președinte, atunci adăugăm: "dobândite în timpul căsătoriei sau în perioada de concubinaj", dacă aceasta este optica dumneavoastră. Câte nu se pot întâmpla pe lumea aceasta?!

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Absolut.

Deci, eu vă propun să lăsăm textul așa cum este, controlul va stabili condițiile concrete și sigur că va elimina ipotezele la care v-ați referit.

 
   

Domnul Ion Dinu:

Dacă textul rămâne așa, înseamnă că lăsați "titlul onoros" și "transmise gratuit".

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Nu, "oneros".

 
   

Domnul Ion Dinu:

A, cu celelalte două sunteți de acord.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Sigur, cu celelalte sunt de acord.

 
   

Domnul Aurel Știrbu (din loja comisiei):

..."Cu titlul gratuit".

 
   

Domnul Adrian Năstase:

"Cu titlul gratuit", sigur. Și "oneros", bineînțeles.

Deci, cu aceste modificări, supun votului dumneavoastră...

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu (din bancă):

Mai este ceva.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Ce mai este domnule Dobrescu?

Da, aveți cuvântul.

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu:

Deci, eu cred că o parte a ideii expuse de domnul deputat Dinu ar trebui însușită, în sensul de a se atenua textul din rândul 2 și anume, textul să sune în felul următor: "Controlul se poate extinde", pentru că extinderea controlului trebuie lăsată la aprecierea comisiei. În funcție de aprecierea pe care comisia o va face, ea să aibă dreptul să extindă sau să nu extindă controlul.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Păi, dar aceasta înseamnă tocmai controlul.

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu:

Nu. Deci, trebuie lăsat la înțelepciunea comisiei dacă să extindă controlul sau nu, pentru că, așa cum este textul acuma, comisia este obligată să-l extindă. Comisia va face niște cercetări și, în funcție de rezultatele acestor cercetări, va ajunge la opinia dacă să extindă controlul sau nu. Cred că este mai bine așa.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Știrbu.

 
   

Domnul Aurel Știrbu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Acest articol, efectiv, mi-a scos peri albi și în comisie.

 
   

Domnul Gheorghe Cristea (din bancă):

Păi, nu a mai avut de unde.

 
   

Domnul Aurel Știrbu:

Domnii colegi, atâta teorie au făcut... Dar este clar, din moment ce în declarația pe care o dă persoana în cauză menționează averea lui, a soției, a copiilor cu care conviețuiesc - cei minori -, este firesc atunci când se face control asupra lui să fie pusă în discuție întreaga avere. Si să nu facem tot felul de... cum s-au făcut în comisie, speculații de altă natură, iar propunerea, amendamentul domnului deputat Dobrescu a fost respins în comisie. Pe ce motiv? Păi, nu putem lăsa la latitudinea comisiei, că poate la unul vrea să i se controleze, la altul nu. Dar de ce? Pentru că, controlul nu este ceva prin care te condamnă. Se controlează și se ajunge la concluzia că omul este cinstit, este clar ca lumina soarelui.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Am înțeles. Vă mulțumesc foarte mult.

 
   

Domnul Aurel Știrbu:

Și a fost respinsă această soluție.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Supun votului dumneavoastră art.10, în formularea existentă, cu cele două modificări redacționale, propuse de domnul deputat Dinu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Cu unanimitate de voturi, art.10 a fost adoptat.

Art.11. Domnul deputat Răsvan Dobrescu.

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu:

Textul este foarte scurt, îl citesc pentru ca și colegii care nu au textul în față să știe despre ce tratează.

"Cererea de cercetare va indica, în mod obligatoriu, dovezile pe care se întemeiază și sursele de unde acestea pot fi solicitate sau va fi însoțită de acte doveditoare". Așa cum este făcut textul acesta, posibilitatea de control se restrânge foarte mult, pentru că persoana care reclamă s-ar putea să nu aibă la dispoziție nici un fel de dovadă și dacă cererea sa trebuie să cuprindă în mod obligatoriu dovada, înseamnă că dacă nu cuprinde aceste dovezi, cererea nu va fi luată în considerare nici măcar de comisie. Și, atunci, s-ar putea ca foarte multe persoane corupte să scape de sub incidența acestui control. De aceea, mecanismul acesta este un mecanism greșit care merge împotriva filosofiei legii. Filosofia legii este ca persoanele corupte să răspundă. Or, dacă blocăm posibilitatea prin acest mecanism, în mod obligatoriu, cererea de cercetare va fi însoțită de dovezile... și omul nu are nici un fel de dovadă, nici un fel de acte, nici un..., dar casa vecinului său care ocupă o anumită funcție publică se tot ridică și este un palat. Dovada corupției este chiar casa, sau nu dovada, indiciul corupției este casa.

Și eu spun că este de datoria comisiei ca ea, comisia, să administreze din oficiu probele necesare, plecând de la declarația inițială de avere, cercetând mijloacele cu care vecinul în cauză și-a ridicat palatul.

De aceea, eu vă propun următorul amendament, un amendament principal, și dacă îl veți respinge, un amendament subsidiar. În principal, art.11 să fie eliminat, adică să lăsăm necenzurată posibilitatea de a se adresa asemenea cereri de cercetare, iar comisia să fie obligată să le cerceteze și să administreze chiar din oficiu dovezile.

Dacă nu veți accepta această soluție, atunci vă propun ca textul să fie modificat în felul următor, primele cuvinte: "cererea de cercetare va putea indica" și să dispară cuvintele "în mod obligatoriu". Deci, "va putea indica dovezile pe care se întemeiază".

Adică cel care reclamă are la dispoziție dovezile, să le depună odată cu cererea, dacă nu le are, comisia să-și facă treaba în continuare.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Olteanu.

 
   

Domnul Mihail Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnul coleg Dobrescu am senzația că vrea să reînființeze fosta comisie de control muncitoresc, unde fiecare cetățean depunea o sesizare și automat veneau tovarășii de la București și chiar dacă nu găseau, trebuia să inventeze. Cam așa ceva mi se pare mie că propune dânsul. Părerea mea este că textul este foarte bun așa cum este, mai ales că este elastic și dacă citiți cu atenție, domnule Dobrescu, veți constata că spune: persoana anexează la cererea respectivă dovezile, probele care le deține, sau, în lipsa lor, indică sursa. Deci, un cetățean știe că un organism de control a întocmit un proces-verbal în care a constatat niște disfuncționalități, dar, datorită influenței persoanei respective, cineva din funcționarii respectivi se tem, dau un exemplu: să depună acele probe. Persoana respectivă indică locul unde se găsesc probele. Ce doriți mai mult decât este în textul care îl avem?

Părerea mea este să mergem pe textul existent, că este foarte bun, domnul...

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu (din bancă):

Dar nu este așa. Textul nu este așa, iertați-mă!

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnul director general Doldur.

Doar o clipă, dacă îi permiteți?

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu:

Textul nu este așa cum vi l-a prezentat domnul deputat Olteanu. Dacă ar fi așa cum l-a prezentat domnul deputat Olteanu, încă nu ar fi așa de rău, pentru că domnul deputat Olteanu v-a spus așa: că indică dovezile, iar dacă nu le are, indică sursele. Ei bine, textul nu este așa, pentru că textul spune: va indica în mod obligatoriu dovezile pe care se întemeiază și sursele de unde acestea pot fi solicitate. Prin urmare textul spune: îmi depui și dovada și sursa, deci și una și alta, nu este sau una sau alta.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Doar o clipă. Domnul... are o precizare fundamentală, domnul deputat Angelo.

 
   

Domnul Ion-Florian Angelo:

Domnilor colegi, eu v-aș ruga să fiți mai atenți. Deci, sesizarea am soluționat-o prin textele în care arătam că aceasta trebuie să conțină indicii. Domnule Dobrescu, dacă vreți să fiți atent, că...

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnule Dobrescu...

 
   

Domnul Ion-Florian Angelo:

Deci, sesizarea este aceea care trebuie să conțină doar niște indicii certe, iar aici este vorba de cerere de sesizare, care este atributul exclusiv al comisiei, care decide după ce a primit sesizarea că trebuie să facă o cerere către instanța de judecată, de verificare a datelor. Sunt două etape distincte. Eu nu mă supăr, dar este cererea de cercetare, domnilor.

 
   

Domnul Gheorghe Cristea (din bancă):

Este după, nu te supăra. Este o chestiune de procedură. Aceasta este cererea care se duce la comisie. Comisia, după lege, poate trimite la instanță, nu încurca lucrurile! Este vorba de cerere.

 
   

Domnul Ion-Florian Angelo:

Haideți să citim acuma. Deci, este vorba de sesizare, care trebuie să-i prezinte indicii, așa ați votat.

 
   

Domnul Gheorghe Cristea (din bancă):

Persoanele adresează cererea domnului procuror. Este vorba de cererile de apel pentru declanșarea unui rezultat.

 
   

Domnul Ion-Florian Angelo:

Uitați, domnule Cristea, articolul nou, mai citiți-l odată, art.3. Deci, persoanele prevăzute... pot fi sesizate. Aceasta este cererea pe care o face cetățeanul acesta, sesizarea... de orice cetățean care are cunoștințe și poate furniza indicii certe, domnule. Deci, el furnizează doar indicii. Cererea respectivă de sesizare o face comisia după ce a făcut probele necesare ș.a.m.d. Cererea aceasta trebuie să conțină în ea probele, în mod obligatoriu, dovezile sau sursele pe unde... Dar este la atributul comisiei, după ce a făcut verificarea cererii de sesizare sau sesizării de către cetățeanul respectiv.

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu (din loja comisiei):

Nu este așa!

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnul director general Doldur.

 
   

Domnul Constantin Doldur:

În primul rând aș vrea să precizez că la art.11 este vorba de cererea de cercetare care se adresează de orice persoană, în vederea declanșării cercetării de către comisie. Din punctul acesta de vedere, cred că lucrurile sunt clare.

Acum, personal, cred că nu pot să fiu de acord cu amendamentul propus de domnul deputat Răsvan Dobrescu, pentru că în acest text se arată că în cererea de cercetare se vor indica, în mod obligatoriu, dovezile pe care se întemeiază. Aceasta nu înseamnă că obligi persoana să producă dovezile. Indic doar dovezile, sursele de unde pot fi procurate, ar fi absurd să se înțeleagă. Textul cuprinde niște nuanțe, așa cum este redactat și ar fi absurd să se ceară, și noi am avut acest lucru, unui cetățean să producă el dovezile. Sigur, el poate să le aibă uneori, poate să le dețină; le-a procurat, s-a ocupat de producerea lor și le poate avea. Atunci este obligat să le depună. Când numai a aflat, are cunoștință despre faptul că se construiește o casă, o vilă, în niște condiții deosebite, nu, cu un confort deosebit, așa cum spunea, în exemplul dat, domnul deputat Răzvan Dobrescu, atunci el poate să arate că știe că terenul aparține persoanei în cauză, că aceasta este cea care, la adresa, la numărul respectiv, își construiește casa, că a obținut autorizație de construcție, deci se poate verifica și la primărie autorizația...

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnule director, la art.9, la pct.2 se face o diferențiere... Deci: "Comisia va începe activitatea de control de îndată ce este sesizată cu o cerere de cercetare. Cererea de cercetare poate fi făcută de procuror sau de persoanele care dețin funcțiile..." De aici am impresia că apare o anumită neclaritate, pentru că la paragraful 3 se spune: "Persoanele prevăzute la lit.a) pot fi sesizate de orice cetățean" și apare, oarecum...

 
   

Domnul Constantin Doldur:

Da, pentru că primul-procuror...

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Deci este o fază de sesizare...

 
   

Domnul Constantin Doldur:

Sigur că da.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

...și o a doua fază care este cererea de cercetare, dar așa cum apare la art.9 ar părea că cererea de cercetare nu poate fi făcută de către un cetățean, ci numai de primul procuror...

 
   

Domnul Constantin Doldur:

Cererea de cercetare la comisie de către primul procuror sau ...

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Bun, dar înseamnă că avem două cereri de cercetare?

 
   

Domnul Constantin Doldur:

Este o cerere de cercetare. Cererea de cercetare, aceasta este cererea de cercetare, actul de sesizare al comisiei, făcut de primul procuror sau conducătorul instituției.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Da, bun.

 
   

Domnul Constantin Doldur:

Cererea de cercetare adresată comisiei de primul procuror.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnule Cristea, nu complicați lucrurile.

 
   

Domnul Gheorghe Cristea:

Eu am recunoscut totdeauna că nu mă pot măsura cu juriștii, domnule președinte, aceasta pentru că...

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Nu, dar am impresia că vreți să-i depășiți.

 
   

Domnul Gheorghe Cristea:

Nu, ca să nu mai faceți remarci malițioase, pentru că ele se pot face și în altă situație, evident, nu neapărat când cineva stă cu spatele. Deci, cetățeanul, onorabilul cetățean sesizează și ceea ce am ridicat ca întrebare, la vremea respectivă, sesizează procurorului și eu am spus: există o altă comisie de cenzură? Deci, cetățeanul sesizează, procurorul cercetează și face cerere de cercetare. Adică semnul meu de întrebare se baza pe o logică, mă rog... Deci, fără să intru în detalii, domnul procuror sau, mă rog, zice că nu se poate așa. Păi, cam așa se întâmplă, deci primul procuror este cel care face cerere. Din mulțimea de sesizări ale cetățenilor, dumnealui analizează, cercetează, găsește dumnealui probe și dovezi, în virtutea art.11, juridic formulat de Comisia juridică a noastră, și pe urmă se duce cu ele la comisie, cercetate deja, iar comisia spune: da, acestuia îi dăm drumul către o a treia cercetare, de fapt, pe care trebuie s-o facă justiția, iar cetățeanul sesizează pe baza unor indicii. Mi se pare că nu este corect. În această idee, am spus că cetățeanul face o cerere către această comisie, care, nu am intrat atunci în detalii, dar o învestim prin lege cu dreptul de a cere poliției date despre domnul în cauză, o învestim cu dreptul de a cere de la Registrul comerțului date despre nu știu ce chestiune, dacă este o comisie care vrea să dea un verdict corect, care să nu afecteze dreptul constituțional etc., etc. Or, noi acum facem o comisie a cărei cercetare o face procurorul și dumnealui zice: acestuia îi dăm drumul, sesizarea de la cetățeanul Vasile îi dăm, de la cetățeanul Ion nu îi dăm, cetățeanul Ion nu a scris corect și nu a înțeles bine etc., etc.

Se pare că procedura pe care ați spus-o este departe de a oferi imaginea corectă, repet, ca deziderat a funcționarului public, ci, dimpotrivă, intrăm pe o cale în care imaginea funcționarului public, de la președintele statului până la nu știu care, nu mai iese, ba, dimpotrivă, introducem suspiciuni și mai mari.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnul Nestor Călin.

 
   

Domnul Nestor Călin:

Domnilor colegi, mi-am îngăduit să intervin, pentru că textul este foarte bun.

Noi avem art.112 din Codul de procedură civilă, care, așa cum știu și inițiatorii, cum știe și toată comisia, ne învață pe noi toți cum trebuie să arate o cerere de sesizare a instanței și acolo, în art.112, pe lângă nume, prenume, date care, așa ne învață procedura, să arate și dovezile, să arate și exact ceea ce spune textul nostru de lege. Așa că eu zic să reflectăm asupra acestei situații, cu care inițiatorul eu văd că este de acord, și anume că textul nostru este pus în deplin acord cu ceea ce avem în restul legislației. Aceasta împiedică buna aplicare a legii, dezacordurile acestea. Dar îngăduiți-mi să atrag atenția și inițiatorilor asupra unei alte probleme: domnilor, stimați colegi, art.125 din Constituție, este vorba de tot capitolul acesta, începând cu art.8, spune așa: "este interzisă înființarea de instanțe extraordinare". Fără îndoială, comisia nu este o instanță extraordinară, dar noi vedem că în această comisie sunt judecători, sunt procurori, se aplică toată procedura aceasta civilă și noi trebuie să dăm răspuns și la această problemă, ca să-i scutim pe alții de această dificultate pe care o vor întâmpina în aplicarea legii și să stabilim precis: comisia aceasta este sau nu este, pentru că nu are voie să fie o instanță.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Dinu.

 
   

Domnul Ion Dinu:

Domnule președinte și stimați colegi,

Eu sunt obligat să mulțumesc domnului președinte Năstase pentru sublinierea pe care a făcut-o.

Să ne aplecăm încă o dată la art.9, alin.3, a spus domnia sa, și pe bună dreptate, pentru că în art.9 nu se vorbește de probe, se vorbește de indicii. Deci persoanele prevăzute la lit.a), cei care urmează să efectueze cercetarea, pot fi sesizate de orice cetățean care are cunoștință și poate furniza indicii certe. Deci aici vorbim de "indicii", la art.9, care nu sunt totuna cu probele, așa cum și prezumțiile nu sunt totuna cu probele, dar la articolul următor, la art.ll, se vorbește de "probe". Nu este totuna, de aceea a fost foarte binevenită precizarea domnului președinte Năstase că într-un fel discutăm pe dreptul cetățeanului de a se prezenta arătând că lui i se pare, are cunoștință și poate furniza indicii, adică punctul de pornire până la probe. Nu confundați probele cu indiciile.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Domnul Angelo Florian.

 
   

Domnul Ion -Florian Angelo:

Domnule președinte,

doamnelor și domnilor colegi,

Cred că dacă vom introduce aici cererea de cercetare către instanță, va indica, în mod obligatoriu, dovezile ș.a.m.d., am soluționat o chestiune de mecanism, care, de data aceasta, trebuie să vedem că cuprinde două etape. Eu am spus-o și o repet: o etapă este aceea de sesizare și dacă nu vrea procurorul eu am spus că trebuie să-i dăm o cale de atac cetățeanului, care este nemulțumit de soluția, de faptul că procurorul nu a promovat cererea respectivă și o a doua etapă este cererea de cercetare care se face de către instanță, deci de către comisia respectivă. Și atunci, dacă am băgat aici: "cererea de cercetare către instanță va indica, în mod obligatoriu..." suntem de principiul că rezolvăm cel puțin această mică confuzie sau, mai bine, această mică inadvertență între art.9 și 11.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnul Răsvan Dobrescu.

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu:

Îmi pare rău, dar confuzia o face domnul deputat Angelo, prin propunerea pe care o face. Această cerere de cercetare prevăzută de art.9 nu este cererea adresată de comisie instanței. Aceasta este cererea adresată de primul procuror comisiei. După aceea, la art.14 abia, este prevăzut modul de soluționare de către comisie și la lit.a) a art.14 una din soluțiile posibile este ca această comisie să trimeată cererea spre soluționare instanței. Deci aici nu suntem în această fază...

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Am înțeles.

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu:

...abia la art.14.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Deci dumneavoastră spuneți că textul este bun așa cum este el acum.

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu:

Din punctul acesta de vedere.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Da. Deci noi am clarificat acum despre ce fel de cerere discutăm. Am vorbit o jumătate de oră despre chestiunea aceasta și am aflat că este vorba de cererea prin care este sesizată comisia, cum este și firesc, pentru că art.12 vorbește despre chestiunea aceasta, și pe urmă vedem ce face comisia mai departe, când merge la instanță, de la articolul, nu știu, 15, mai departe.

Deci înțeleg că suntem cu toții de acord că textul este bun în formula actuală și îi mulțumesc domnului Dobrescu, care a deschis această discuție, dar a și închis-o după aceea, după o jumătate de oră.

Supun votului textul art.11.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. Împotrivă? Abțineri? Unanimitate.

Art.12.

Domnul deputat Dinu.

 
   

Domnul Ion Dinu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

La art.12, la alin.2, am o propunere: a se înlocui cuvântul "sau" cu "și".

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Ce anume?

 
   

Domnul Ion Dinu:

La art.12, alin.2.

La art.12, alin.1, se face precizarea că persoana respectivă poate să ia cunoștință de acte și poate fi asistată de avocat. Prezența unui avocat implică fie o asistare în prezența persoanei respective, fie persoana respectivă nu este și avocatul o reprezintă. Deci atributul acesta al avocatului este de a asista sau de a reprezenta. De aceea, dacă am conferi dreptul de a fi asistat de avocat, l-am convenit în ambele situații.

Iată alin.2: "Președintele dispune citarea de urgență în fața comisiei a persoanei care a făcut cererea de cercetare sau a reprezentantului acesteia". Aici textul este alternativ: sau persoana sau avocatul.

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu:

Reprezentantul nu este avocatul.

 
   

Domnul Ion Dinu:

Care reprezentant? Păi, nu-i reprezintă interesele avocatul, domnule Dobrescu?

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu:

Nu neapărat.

 
   

Domnul Ion Dinu:

Păi nu, dar sunteți avocat. Nu reprezentați pe cel pe care îl apărați?

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu:

Poate să aibă un procurator...

 
   

Domnul Ion Dinu:

Da, dar textul, așa cum este, înseamnă că îngrădește, pentru avocatul care are asistență, să participe numai el singur, fără să fie și persoana respectivă; faza de cercetare, care a făcut cererea de chemare sau a reprezentantului acestuia. Or, interesul omului este să aibă apărătorul său imediat și este interesul aflării adevărului, la urma urmei. De ce "sau"? De ce conjunctivul alternativ "sau" nu "și"?

 
   

Domnul Ovidiu-Valeriu Iosif (din loja comisiei):

Sau poate să aibă și alt reprezentant.

 
   

Domnul Ion Dinu:

Poate să aibă și alt reprezentant, dar textul acesta cu reprezentarea este imediat după "asistența de către avocat". Dumneavoastră, care veți mai rămâne în Parlament, o să aveți multe de modificat, față de ceea ce se elaborează câteodată în mod grăbit. Așa încât atrag atenția că exprimarea respectivă nu este cea mai potrivită.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnul Dobrescu.

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu:

Eu sunt de acord cu amendamentul propus de domnul deputat Dinu, la alin.1, fraza a doua, ultimele cuvinte: "și poate fi asistată sau reprezentată de un avocat", pentru că formele în care cineva poate să fie ajutat de un avocat într-o cauză oarecare este sau asistarea, cum spune textul, aceasta înseamnă în prezența clientului lui, sau reprezentarea - lipsește clientul, dar vine avocatul, adică, comisia să nu stea pe loc, dacă lipsește împricinatul, vine doar avocatul. În schimb, la alin.2, atunci textul acesta nu a avut, prin folosirea cuvântului "reprezentantul", nu a avut în vedere pe avocat, ci pe persoana căreia persoana cercetată i-a dat o procură de a o reprezenta, în condițiile art.68 din Codul de procedură civilă. Dacă veți accepta - și este bine să acceptați - amendamentul domnului Dinu de la alin.1, atunci cuvântul "reprezentantului" din alin.2 va trebui schimbat, pentru că se va crea o confuzie și atunci cred că este bine ca, în loc de cuvântul "reprezentantului", la alin.2, să se folosească cuvântul "procuratorului". Deci la alin.2: "să poată fi asistată sau reprezentată de un avocat", iar la alin.2 cuvântul "reprezentantului" să fie înlocuit cu cuvântul "procuratorului".

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnul director Doldur.

 
   

Domnul Constantin Doldur:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

La art.12, noi am considerat că persoana în cauză poate să ia cunoștință de actele și lucrările dosarului și poate fi asistată de avocat, dar ea totdeauna trebuie să fie prezentă. De aceea am prevăzut numai asistența avocațială, sigur că nu avem nimic împotrivă ca să se treacă "sau reprezentarea". În legătură însă cu cea de a doua remarcă, eu cred că aici trebuie să rămână "sau a reprezentantului acesteia", în cazul în care persoana a fost reprezentată, a făcut-o printr-un procurator. "A procuratorului", se poate, dar era reprezentantul persoanei, care poate s-o reprezinte în mod legal.

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu:

Dar, dacă folosim cuvântul "reprezentantul" înainte, se creează confuzie!

 
   

Domnul Constantin Doldur:

Nu, nu, pentru că, dacă era avocatul, avocatul nu se citează. Dacă se citează partea, nu se citează și avocatul. Este clar.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

În legătură cu primul punct, înțeleg că sunteți de acord cu propunerea care a fost făcută, atât de către domnul Dinu, cât și de către domnul Dobrescu: să fie și asistată și reprezentată.

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu:

"...au o reprezentată".

 
   

Domnul Adrian Năstase:

"...au reprezentată", bineînțeles.

Deci supun votului dumneavoastră alin.1, cu aceste modificări.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. Împotrivă? Abțineri? 2 abțineri.

A doua chestiune este legată de formularea "reprezentant sau procurator". Punctul de vedere al comisiei? Domnul Știrbu.

 
   

Domnul Aurel Știrbu:

Domnule președinte,

Dumneavoastră observați câți membri ai comisiei sunt. Eu reprezint punctul de vedere al comisiei, prevăzut în raport. În unanimitate s-a votat acest articol, așa cum este în proiectul Guvernului, în comisie și eu mențin acest punct de vedere.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Da. Supun la vot art.12, în ansamblu, și cu alin.1 care a fost aprobat anterior, cu amendamentele respective și, bineînțeles, care a avut în vedere și modificarea terminologică din raportul inițial al comisiei.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. Împotrivă? Abțineri? O abținere. Cu o abținere, articolul a fost adoptat.

Art.13. Dacă nu sunt observații, supun votului dumneavoastră art.13.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. Împotrivă? Abțineri? Unanimitate.

Art.14. Îl supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. Împotrivă? Abțineri? Unanimitate.

Art.15. Dacă sunt observații? Dacă nu, îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. Împotrivă? Abțineri? Unanimitate.

Stimați colegi, poate ar fi bine să... Nu știu, dacă facem o pauză, eu cred că nu ne mai reîntâlnim. Deci eu vă propun să lucrăm până la ora 16, fără pauză, și terminăm cu o jumătate de oră mai devreme, că, altfel, dacă facem pauză, greu o să ne reunim.

Deci "Instanța de judecată" art.16. Dacă sunt observații? Dacă nu sunt, supun art.16 votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. Împotrivă? Abțineri? Unanimitate.

Art.17. Dacă sunt observații?

La art.17 există o modificare, în raport. Supun votului dumneavoastră art.17, cu reformularea de la alin.1 din raport.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. Împotrivă? Abțineri? Unanimitate.

Art.18. Dacă sunt observații? Nu.

Supun votului art.18.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. Împotrivă? Abțineri? Unanimitate.

Art.19 "Căi de atac". În raport există o modificare.

Supun votului dumneavoastră art.19, cu modificarea din raportul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. Împotrivă? Abțineri? Unanimitate.

Art.20. Dacă sunt observații?

Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. Împotrivă? Abțineri? Unanimitate.

Capitolul III "Procedee speciale". Supun votului titlul capitolului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. Împotrivă? Abțineri? Unanimitate.

Art.21. Dacă sunt observații?

În raport există o modificare, pe care vă rog s-o vedeți, mai multe modificări, de fapt.

Supun votului dumneavoastră art.21, cu modificările din raporat.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. Împotrivă? Abțineri? Unanimitate.

Art.22. Dacă sunt observații?

Vă rog, domnule Cristea.

 
   

Domnul Gheorghe Cristea:

Întrebarea mea este următoarea: deci aici este vorba de o procedură specială, dar ea ține tot de accesul la această procedură. Cererea de cercetare pentru cei desemnați la art.21 alin.1 ține de ministrul justiției sau procurorul general: "persoana prevăzută la art.21 alin.1, în cazul când averea lor a format obiectul unei imputări publice". Deci acestea sunt persoanele care, de fapt persoana, persoanele sunt două, ministrul justiției și procurorul general. Deci tot ceea ce ține de comportamentul incorect, să-i spunem, și care vizează o înșiruire foarte largă de persoane, aici, de altfel partea de sus a funcționarilor publici, a unora dintre ei, este în mâna ministrului justiției, care face sau nu face această cerere.

Întrebarea rămâne aceeași ca și pentru procurorul din cazul celălalt. Dacă nu o face, ce se întâmplă? Nu se întâmplă nimic și mi se pare că, la fel, imaginea publică a funcționarului superior, de data aceasta, în nici un caz nu o să apară corectă. Nu vreau să mai intru în detalii, dar mi se pare că folosirea a două unități de măsură pentru o categorie de funcționari publici, care, în esență, trebuie să probeze, pentru că aceasta înseamnă, veniturile pe care le au, indiferent că sunt funcționari, subprefect, să spunem, sau ministru de nu știu ce, deputatul sau senatorul cutare, obiectul în sine al acestei legi trebuie să trateze la fel membrii în cauză.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnul director general Doldur.

 
   

Domnul Constantin Doldur:

Mulțumesc, domnule președinte.

În cazul procedurii obișnuite, posibilitatea de declanșare a cererii de cercetare aparținea primului procuror de pe lângă Curtea de Apel sau conducătorului instituției publice din care făcea parte persoana la care se referea sesizarea. În cazul acestor persoane prevăzute la art.21, care sunt demnitarii cei mai înalți din stat, în frunte cu președintele din Senat, deputații, senatorii, membrii Guvernului, cred că nu se mai pune problema să se mai prevadă și a doua posibilitate, în sensul că și șeful imediat ierarhic să facă această sesizare. S-a dat, în concepția proiectului, în competență ministrului justiției sau procurorului general. Deci atât ministrul justiției, cât și procurorul general pot să sesizeze, cu cerere de cercetare, comisia specială constituită pe lângă Curtea Supremă de Justiție, de data aceasta.

Dumneavoastră spuneți că s-ar putea să nu existe nici un fel de răspundere din partea acestor persoane. Ministrul justiției poate fi interpelat, ca orice membru al Guvernului, i se pot adresa întrebări în legătură cu anumite semnalări care i-au fost adresate și cărora nu le-a dat curs. La fel, procurorul general are răspunderea lui. Nu se pune problema dacă în cazul unei infracțiuni procurorul are la îndemână posibilitatea de a declanșa acțiunea penală sau nu, în funcție de împrejurările pe care le constată. Cu atât mai mult în cazul unei asemenea semnalări, el are, bineînțeles, răspunderea ce-i incumbă potrivit legii.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Stimați colegi, eu cred că avem o ocazie, o posibilitate de a arăta că suntem foarte democrați, în spiritul celor spuse de domnul Cristea, în felul următor: noi să abrogăm prevederile care permit transmiterea cererilor de ridicare a imunității pentru parlamentari, prin intermediul ministrului justiției, și să dăm posibilitatea ca aceste cereri să fie făcute, în mod democratic, de către orice cetățean. Deci, eu cred că am putea să arătăm că înțelegem spiritul democratic și să modificăm această prevedere care nu este corespunzătoare, pentru că, în definitiv, de ce numai ministrul justiției să facă aceste cereri și să poată să fie examinate în Parlament toate cererile de ridicare a imunității făcute direct de oricare dintre cetățeni, în spirit larg, democratic.

Domnul deputat Cristea.

 
   

Domnul Gheorghe Cristea:

Vă rog frumos să-mi permiteți să...

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Sigur. Nu, eu îmi permit să vă evidențiez una dintre implicațiile...

 
   

Domnul Gheorghe Cristea:

Dumneavoastră vă permiteți, mă rog, ca de obicei, să forțați nota și să împingeți lucrurile spre ceea ce există, probabil, malițios spus, în intenția dumneavoastră. Nu, este vorba de calea de acces.

Domnule președinte, vă rog pe dumneavoastră: să spuneți cine este interesat de imaginea publică? Cetățeanul, cetățeanul acestei țări și aceasta nu este o imagine demagogică. Oamenii aceștia, oamenii, în general, simpli sunt interesați, nu ministrul de interne este interesat de ce face un ministru de nu știu care și procurorul general. Are cale de atac? Nu are, pentru că nu există. Vrem să creăm imaginea, pentru cine creăm? Creăm imagine bună între membrii Parlamentului? Întrebați și dumneavoastră ce imagine am eu despre celălalt și toți suntem colegi. Toți avem o imagine foarte bună unul despre altul, dar constatăm că Parlamentul, în ansamblul lui, are o imagine deplorabilă, ca să nu spun catastrofală, unde? În ochii cetățeanului.

Să facem o lege, prin care să putem spune că parlamentarii, miniștrii etc., etc. sunt persoane respectabile, respectate, onorabile, instituind o procedură prin care vocea cetățeanului nu se aude, nu se aude deloc, instituind o cenzură în care cercetez, antecercetez, instituind procedura aceasta.

Înțeleg și eu, fără cunoștințe juridice, că domnul ministru al justiției trebuie să introducă procedura de ridicare a imunității, pentru că este o procedură juridică și nu trebuie s-o facă ministrul transporturilor. Ministrul transporturilor face altceva, sare de colo - colo, dar este treaba lui.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Și aceasta ce procedură este?

 
   

Domnul Gheorghe Cristea:

Este tot o procedură juridică, dar cetățeanul are acces la așa ceva, calea lui de declanșare, care să se regăsească și care să nu stea în buzunarul ministrului de interne sau să stea în buzunarul procurorului general, care nu îi dă drumul, pentru că, prin lege, este investit să ceară, și nu cetățeanul? El nu mai are această cale de acces, iar dacă cetățeanul vine și spune că m-am dus la ministrul de justiție sau la primul procuror, din articolul celălalt, și am făcut o astfel de sesizare și el nu i-a dat curs, pentru a ajunge la comisie. Ce se întâmplă? Spune domnul director că va face o interpelare. Da, este absolut hazliu, s-au făcut aici interpelări, sute, mii de interpelări, față de toți miniștrii și nu numai din partea aceasta, fără nici un rezultat...

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat, haideți s-o facem mai scurtă. Iertați-mă că vă spun, gândiți-vă la implicațiile la ceea ce propuneți dumneavoastră.

Dacă luați, să spunem... câștigă la postul de președinte... luați care personaj vreți dumneavoastră ... și gândiți-vă că oricare dintre cetățenii țării poate să facă solicitare pentru declanșarea acestei proceduri ...

 
   

Domnul Gheorghe Cristea:

Dar nu la aceasta mă refer, domnule președinte!

 
   

Domnul Adrian Năstase:

La ce vă referiți?

 
   

Domnul Gheorghe Cristea:

Mă refer la faptul că eu, cetățean, ca drept constituțional, pot să fac, este libertatea de exprimare și pot să o fac. Aceasta nu înseamnă că fiecare cerere de acest fel ajunge la Ministerul Justiției ...

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Dar cum? Din cinci în cinci? Sau cum?

 
   

Domnul Gheorghe Cristea:

... și se întrunesc toate comisiile. Acum dumneavoastră știți foarte bine ce vreau eu să spun, chiar dacă eu n-am exprimat-o foarte bine. Eu nu am nici un dubiu aici, din punctul acesta de vedere.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat, iertați-mă, eu mă retrag din discuția aceasta, pentru că ...

 
   

Domnul Gheorghe Cristea:

Și eu, domnule președinte.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Trebuie să clarificăm procedurile acestea. În primul rând, dacă am acceptat o anumită procedură pentru nivelul anterior, eu cred că nici nu mai putem să mai punem la acest moment în discuție noua procedură, care este o procedură de simetrie. Deci, oricare dintre cei care sunt aici, în Comisia juridică, de disciplină și imunități vă pot spune aceste lucruri. Dacă vreți să schimbăm mecanismul, schimbăm și înainte, pentru procedura obișnuită și desființăm instituția aceea, deci posibilitatea aceea de cenzură.

Dar vă rog să vă gândiți ce înseamnă într-o situație de competiție politică, posibilitatea de a bloca activitatea oricăreia dintre aceste persoane, dacă nu există, într-un fel, la modul decent al statului de drept, o anumită ...

 
   

Domnul Gheorghe Cristea:

Eu nu mă gândesc că toți ...

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Nici măcar nu mă gândesc la aceasta, mă gândesc la faptul că pot să apară jocuri și s-ar putea ca dumneavoastră, de exemplu, ca deputat în Ialomița, toți membrii de partid ai, să spunem, P.N.L.-ului, să va facă toți solicitări directe la comisia de acolo și în loc să vă ocupați de activitățile legislative, să mergeți cu avocatul dumneavoastră de mână și să răspundeți acolo.

 
   

Domnul Gheorghe Cristea:

Nu merg, trimit documentele.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Nu puteți că trebuie să mergeți.

Deci, eu aceasta vreau să vă spun: procedura aceasta, cum să spun, nu trebuie să o transformăm în contrariul său. Deci, ea trebuie să asigure garanții sub toate aspectele.

Domnul Angelo.

 
   

Domnul Ion-Florian Angelo:

Domnule președinte,

Cred că, totuși, domnul Cristea are dreptate, dar nu în sensul în care a propus dumnealui să soluționăm chestiunea respectivă.

Domnule președinte,

Totuși există o disfuncționalitate în mecanismul acesta. Dacă, așa cum a sesizat domnul Cristea, nu răspunde primul procuror, sau persoanele prevăzute la art. 21, alin. 1 din lege, nu răspunde sesizării cetățeanului, totuși acestuia trebuie să-i dăm posibilitatea să aibă o cale de atac.

De aceea, deși am trecut de căile de atac, aș propune ca să se introducă un articol nou, 201, prin care, împotriva soluției de nepromovare a cererii de cercetare dată de primul procuror, ministru de justiție, procurorul general sau persoanele prevăzute la art. 21 alin. 1, se poate face apel la comisia prevăzută de art. 8. de către cetățean. Aceasta am încercat să spun eu, dar văd că nu ascultă nimeni.

Deci, aceasta ar fi o soluție ca să rezolvăm dilema pe care a pus-o domnul Cristea și care este reală, domnule președinte.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Iertați-mă!

 
   

Domnul Ion Florian Angelo:

Spuneam că dilema sau problema pusă de domnul Cristea este, totuși, reală și anume: dacă primul procuror sau persoanele prevăzute la art. 21, în urma sesizării făcute de cetățean, nu răspunde ...

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Nu-și însușește ...

 
   

Domnul Ion-Florian Angelo:

Exact. Sau nu răspunde, nu-și însușește, totuși, trebuie să-i dăm o cale de atac cetățeanului simplu și în felul acesta spun eu că rezolvăm dilema pe care a încercat să ne-o pună domnul Cristea.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Cum propuneți?

 
   

Domnul Ion-Florian Angelo:

Introducând o cale de atac la art. 201, la comisia prevăzută de art. 8. Și atunci comisia aceasta este exact așa cum reglementează legea. Și ea spune: ai sesizat o dată, s-a verificat sau nu s-a promovat pentru că s-a considerat că nu sunt indicii certe și atunci verificăm și noi dacă sesizarea sau cererea dumitale de sesizare este întemeiată sau nu. Dacă nu este și se respinge, nu mai are nici un fel de cale de atac.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă dați seama că aceasta înseamnă, practic, eliminarea celeilalte proceduri, pentru că ....

 
   

Domnul Ion-Florian Angelo:

Nu, nu ...

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Aceasta înseamnă că renunțăm la cealaltă procedură, pentru că înseamnă că, în orice caz, toate solicitările vor ajunge într-un fel sau altul la comisie și atunci nu mai are rost să o mai punem pe cealaltă.

 
   

Domnul Ion-Florian Angelo:

Păi, domnule președinte, dar atunci...

 
   

Domnul Gheorghe Cristea( din sală):

Solicitările nepromovate...

 
   

Domnul Ion-Florian Angelo:

Exact. Și eliminăm subiectivismul pe care și eu l-am sesizat atunci când am pus problema respectivă. Eliminăm, cel puțin, o suspiciune de subiectivism cu privire la nepromovarea cererii de cercetare.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnule Angelo, eu vă spun următorul lucru: avem 100 de astfel de sesizări, 30, să spunem, sunt însușite de procuror. Ceilalți 70 sunt nemulțumiți și se vor adresa direct comisiei, dar aceasta nu înseamnă că toate cele 100 ajung până la urmă la comisie? Și atunci de ce să mai fac filtrul acela cu cei 30, desființez pur și simplu și le trimit pe toate direct.

 
   

Domnul Ion-Florian Angelo:

Domnule președinte,

Dar este, totuși, o formă de control pe care trebuie să o instituim cumva. Pentru că persoanele pe care noi le-am abilitat să facă cererea de cercetare sunt, totuși, oameni și ei și atunci, dacă vedeți, numai la capitolul acesta pe care îl discutăm, domnule președinte, este absurd să presupunem că ministrul de justiție poate cere sau poate face cerere de cercetare împotriva primului ministru sau procurorul general împotriva magistraților de la curtea supremă.

Deci, sunt niște chestiuni pur omenești și atunci, dacă dăm, totuși, această cale de atac persoanei care a făcut sesizarea împotriva unui demnitar la nivel înalt, eliminăm cel puțin o suspiciune de subiectivism în chestiunea respectivă.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Am înțeles.

Domnule Doldur, cum vedeți această chestiune?

 
   

Domnul Constantin Doldur:

Domnule președinte, vă mulțumesc.

Și în această situație s-ar ajunge la același rezultat. Nu cred că este posibil. Trebuie să avem în vedere și dimensiunea posibilităților pe care le au instanțele la ora actuală, de a soluționa și aceste categorii de cauze care le vin în plus, pe lângă cele pe care nu le-au avut.

Aceste comisii vor fi compuse din magistrați. Pe de altă parte, instanța va avea competența de soluționare a sesizărilor care sunt adresate de către comisie, pe care le va găsi comisia întemeiate și cu privire la care instanțele vor fi sesizate. Nu există posibilitatea ca instanțele să-și multiplice în acest fel numărul de magistrați, pentru că, practic, așa cum s-a arătat aici, în toate cazurile, cel care a sesizat pe procurorul general sau pe ministrul justiției, va sesiza automat, în cazul în care nu s-a dat curs sesizării sale, comisia prevăzută la art. 8, așa cum se sugerează.

Nu este posibil, pentru că ceea ce nu se poate face pe cale directă, nu se poate face pe cale indirectă. Acesta este un adevăr ...

Am avut în vedere, când s-a dat această compentență alternativă ministrului justiției și procurorului general, faptul că ministrul justiției poate fi acuzat la un moment dat de faptul că el face parte dintr-un partid, poate să protejeze pe cineva care este din partidul său, dar procurorul general este magistrat, el este imparțial, prin însuși statutul său de magistrat, de procuror general.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Cred că nu este bine să proiectăm imperfecțiunile sistemului și să mergem până la urmă să construim un sistem bazat, practic, numai pe excepții pornind de la ...

Domnul Dobrescu.

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu:

Comisia nu este de acord cu amendamentul propus de domnul deputat Angelo și iată pentru ce: dacă s-ar institui o cale de atac împotriva refuzului ministrului justiției sau procurorului general de a promova această sesizare, ar însemna, deci, spunea domnul deputat Angelo, ca această plângere să se poată adresa comisiei.

Înseamnă că dăm cetățeanului accesul direct la comisie în privința demnitarilor menționați de acest text și atunci, în ce îi privește pe demnitari, ar exista posibilitatea adresării directe la comisie de către cetățeni, ceea ce interzicem în celelalte cazuri, pentru că trebuie să treacă mai întâi pe la procurorul general.

Deci, se afectează sistemul, se creează situații ilegale pentru diferitele categorii de persoane vizate de această lege.

Deci, de aceea, comisia comisia consideră că acest text este bun și vă rugăm să-l votați.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog.

 
   

Domnul Ion-Florian Angelo:

Nu se afectează sistemul, domnule Dobrescu. Dumneavoastră nu ați fost atent unde am propus eu amendamentul.

Deci, este vorba de art. 201, de un articol nou, la căile de atac. Aceasta în primul rând. Și se adresează ambelor categorii de verificați. Aceasta ar fi a doua chestiune.

A treia și ultima. Nu numai că se elimină subiectivismul în ceea ce privește soluționarea chestiunilor respective, dar realizăm distincția aceasta pe care am spus că trebuie să o facem. Sunt cele două etape. Doar transferăm acum în acest apel ceea ce face și decide primul procuror: o cenzură pe care o face comisia direct. Deci, nu face altceva comisia acum, dar face ceea ce trebuia să facă primul procuror și persoanele prevăzute de art. 21. Deci, decide dacă este cazul să facă sesizarea respectivă sau cererea de cercetare. Pentru că așa cum a sesizat domnul Cristea, există o mică, să zicem, nelămurire.

Sunt două etape sau nu sunt două etape în ceea ce privește mecanismul de sesizare a comisiei? Sunt, practic, trei etape. Și atunci eu am spus așa: transferăm această cea de-a doua etapă în sarcina comisiei, aceea de a verifica dacă sesizarea conține indicii și așa mai departe, de natură să conducă în cele din urmă la trecerea la cea de-a doua etapă.

Nu am făcut altceva decât să ofer o cale de atac, rămânând tot în acea procedură prealabilă, dacă vreți, în acea fază prealabilă a cercetării. Și am eliminat, mă rog, suspiciunile care există cu privire la imposibilitatea promovării de către un membru al Guvernului a unei cereri de cercetare împotriva primului ministru.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog, domnule Știrbu.

 
   

Domnul Aurel Știrbu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Eu am următoarea rugăminte, cel puțin pentru colegii parlamentari care sunt și de profesie juriști: să nu glumim cu legea aceasta, că este prea importantă.

De exemplu, acest amendament care a fost făcut de domnul coleg Angelo Florian, cum să putem să-l însușim? Gândiți-vă... La art. 21 este vorba de cine? De demnitari, membrii Guvernului, secretari generali, pentru care se face o comisie specială. Ministrul justiției și procurorul general, această comisie specială o sesizează sau nu o sesizează. Și dacă nu o sesizează, să facă apel cel nemulțumit, unde? La comisia precizată la art. 8, adică cele care funcționează pe lângă Curțile de Apel.

Dumnezeu să mă ierte dacă eu înțeleg la un jurist o asemenea logică!

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Nu vă enervați, domnule Știrbu.

Mai avem o jumătate din lege și ...

Supun votului dumneavoastră, deocamdată, art. 22.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? 5 voturi împotrivă.

Abțineri? 1 abținere.

Cu majoritate de voturi art. 22 a fost adoptat.

Art. 23. Dacă sunt observații?

Dacă nu, îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art. 24.

Aveți observații? Nu.

Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri? 1 abținere.

Cu 1 abținere art. 24 a fost adoptat.

Art. 25.

Domnul Elek Barna.

 
   

Domnul Elek Barna:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Eu nu sunt jurist, deci am voie să glumesc.

Art. 25, dacă în legea mea este ca și la dumneavoastră: "Averea președintelui României nu va putea fi cercetată în perioada exercitării mandatului, cu excepția cazului în care președintele solicită aceasta".

Domnilor colegi,

În medicina clasică este o vorbă...

O voce din sală:

Și veterinară.

 
   

Domnul Elek Barna:

Și veterinară, mulțumesc pentru completare..."Primam non nocere". Deci, "În primul rând să nu facem rău".

Noi, cu avântul și entuziasmul revoluționar cu care am abordat această lege, cred că ar fi bine să ne aplecăm și, cum spunea și domnul deputat Dobrescu și domnul Știrbu la fel, să nu scoatem o lege, să nu zic proastă, dar care se poate ataca. Pentru că în accepțiunea mea, în concepția mea, dacă se acceptă acest articol, practic, legea devine anticonstituțională, dacă mai este valabil art. 16 din Constituție.

Or, dacă nu modificăm Constituția, deci lucrăm pe baza acestei Constituții care există astăzi, art. 25 nu are ce căuta în lege.

Propunerea mea ar fi, deci, să eliminăm acest articol.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Mulțumesc.

Domnul Dobrescu sau cine? Domnul Doldur.

 
   

Domnul Constantin Doldur:

Inițiatorul a avut în vedere, când a introdus acest text în proiectul de lege, că este vorba de magistratura supremă în stat, că desfășurarea unei proceduri de control al averilor pe parcursul exercitării mandatului ar fi de natură ca, pe perioada desfășurării acestei proceduri al cărei sfârșit nu se poate stabili decât o dată cu pronunțarea hotărârii, s-ar pune sub semnul îndoielii corectitudinea, cinstea președintelui țării. Dar, aceasta nu înseamnă că el este scutit de toată această procedură la încheierea mandatului, când trebuie sa depună declarația finală, prevăzută de lege.

Acestea au fost rațiunile care au fost avute în vedere.

De altfel, trebuie să observați că și în Constituție sunt anumite dispoziții în articolele care sunt consacrate instituției prezidențiale, în care se face o anumită ...

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnule Cristea ...

 
   

Domnul Constantin Doldur:

...da dar la sfârșitul mandatului. Ne aflăm în procedura controlului averii și nu ... În Constituție se prevede numai posibilitatea în anumite cazuri ca președintele să fie expus anumitor proceduri.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Dinu.

 
   

Domnul Ion Dinu:

Domnule președinte,

Domnule director general Doldur,

Stimați colegi,

Este o exprimare care mă obligă la o reflecție.

Avem, pe de o parte, dispoziția în art. 21 care debutează cu exprimarea: "Cercetarea averii președintelui României" și pe urmă se mai menționează și alte categorii de demnitari și ea se efectuează potrivit celor arătate în același art. 21.

Avem, însă, art. 25 care instituie o prohibiție imperativă. "Averea președintelui României nu va putea fi cercetată în perioada executării mandatului". Păi, la art. 21 am spus că poate fi verificată averea sa. Și adaugă: "cu excepția cazului în care președintele solicită aceasta". Cele două texte sunt contradictorii ca exprimare și ca consecință. Fie lăsăm posibilitatea din art. 21 și atunci președintele României urmează calea prevăzută în art. 21, fie instituim această prohibitie și înlăturăm din art. 21 cercetarea averii președintelui României. Cele două texte nu se pot concilia, indiferent de condiționarea: "cu excepția cazului în care președintele solicită".

Deci, trebuie să cădem de acord, dar noi suntem în situația aceasta. Noi am votat art. 21 și noi suntem acum la art. 25. Și pentru această rațiune, cu o altă motivare decât cea propusă de colegul care a vorbit înainte, cer și eu înlăturarea art. 25, pentru că am avea două texte care sunt antagoniste în exprimarea lor.

Trebuie să cădem de acord. Fie că oferim această situație de excepție președintelui țării, că este omul de onorabilitate și care realizează destinele țării românești și atunci îl exceptăm, fie lăsăm art. 21 și atunci, sigur că art. 25 nu mai poate găsi aplicabilitate.

Este din punctul de vedere al meu, un lucru ciudat de-a dreptul.

Vă rog foarte mult, domnule președinte, ca să putem ieși din acest impas, permiteți-mi să-l numesc așa, lăsați ca art. 25 să poată face obiect de apreciere și respectiv de acceptare sau de repudiere, să zic așa, după ce comisia investighează art. 21, care deja s-a votat. Suntem într-o situație, într-adevăr, neobișnuită. Regret că am ajuns la o astfel de situație, dar nu am ce face.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Stimați colegi,

Eu vă rog și rog și comisia să examineze următoarea chestiune, care nu știu dacă a fost studiată.

În ceea ce privește ...Domnule Dinu, dacă-mi permiteți?! Vă rog să luați loc, vroiam numai să mă ascultați.

 
   

Domnul Ion Dinu:

Îmi place să stau în picioare!

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Bine.

Deci, problema este următoarea: - și aici va trebui comisia să decidă - art. 21 coroborat cu art. 25 ar indica faptul că averea președintelui nu poate fi cercetată decât după expirarea mandatului. Deci, aceasta probabil că ar fi lectura combinată a celor două. Dar problema de fond este alta.

Să spunem că se examinează averea președintelui. Fie se constată că cererea respectivă nu a fost întemeiată și aceasta înseamnă că s-a produs o anumită daună în ceea ce privește credibilitatea și autoritatea șefului statului, fie acuzația respectivă este întemeiată și atunci, probabil că se pun în mișcare, de fapt, procedurile de încheiere a mandatului.

Nu există, cred, o a treia alternativă.

Și atunci, dacă tot ne-am referit la Constituție, eu cred că articolul care guvernează această situație este art. 95. "În cazul săvârșirii unor fapte grave - și cred că aici, practic, ar fi vorba de o astfel de situație, prin care se încalcă prevederile Constituției - președintele României poate fi suspendat din funcție de Camera Deputaților și de Senat".

Deci, practic, în măsura în care ar apare astfel de fapte grave - domnul deputat Cristea a evocat unele dintre ele - în măsura în care ar exista elemente de acest gen, procedura care poate să fie folosită pe perioada mandatului este această perioadă care este prevăzută în Constituție.

Nu cred că poate fi declanșată, cum să spun, o procedură legată de controlul averii care să ducă, eventual, indirect la această variantă de suspendare.

Deci, dacă doriți, eventual comisia ar putea să mai studieze această problemă, dar eu cred că trebuie, în orice caz, văzute aceste articole... în primul rând pentru cei care au obiecții față de art. 25, trebuie văzut, trebuie citit prin prisma art. 95 din Constituție.

Vă rog, domnule deputat Nestor Călin.

 
   

Domnul Nestor Călin:

Domnilor colegi,

Întotdeauna trebuie să plecăm, zic eu, de la prevederile Constituției, așa cum ne-a arătat și domnul președinte al ședinței, domnul președinte al Camerei Deputaților.

Art. 95 din Constituție are caracterul unui text special. Numai Parlamentul - atât - poate face aprecieri cu privire la conduita președintelui. Avem noi dreptul să trecem peste acest text special și să dăm în competența unei comisii? Păi, este o gravă eroare judiciară. Eu vă rog, nu există așa ceva. Numai Parlamentul poate face lucrul acesta. Și avem mai multe principii juridice înscrise în Constituție. Nu putem da în competența unei comisii la nivelul la care este instituită prin această lege. Și eu am să vin și la art. 33, dacă o să-mi îngăduiți să iau cuvântul și o să susțin cam același lucru.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Stimați colegi,

Domnul Olteanu.

 
   

Domnul Mihail Olteanu:

Domnule președinte,

Vă mulțumesc.

Numai o scurtă intervenție.

Desigur, și în comisie a fost discutat acest articol. Faptele grave care sunt prevăzute în Constituție la procedura specială se referă la chestiuni care afectează interesul general al țării, însă în momentul în care mie sau cuiva i se pare că președintele ar fi făcut nu știu ce faptă sau act de corupție... chestiunea este prea subțire ca să poți suspenda președintele statului, care, să fim sinceri, este ...Domnule Cristea... textul este izvorât în afara prevederilor constituționale sau pe lângă ele este izvorât și dintr-o latură practică. Deci, fiind șeful statului, numește procurorul general, numește președintele Curții Supreme, deci ar apare după aceea suspiciune tot din partea domniilor voastre că în aceste funcții, aceste persoane nu și-au îndeplinit atribuțiile așa cum trebuie.

Deci, nu ca președintelui să nu-i fie controlată averea, dar după expirarea manadatului.

Acestea au fost rațiunile, deci și de ordin constituțional si practic, domnilor.

 
   

Domnul Gavril Dejeu (din sală):

Cu ce consecințe?

 
   

Domnul Mihail Olteanu:

Consecințele sunt cele prevăzute de legile noastre, domnilor.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

În timpul mandatului, dacă apar astfel de probleme, se aplică art. 95 și există procedura.

 
   

Domnul Gheorghe Cristea (din sală):

Cine îl cercetează?

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Procedura este declanșată pe această bază. Deci, există remediu și în timpul mandatului. (Discuții în sală)

Eu vreau să vă spun următorul lucru, oricât o să vi se pară de ciudat: eu pot să vă dau exemple, deci 21 de milioane de exemple de oameni care nu pot să fie suspendați din funcția de președinte de către Parlament. Deci, ceilalți sunt deasupra legii, pentru că lor nu li se aplică această lege.

Domnul deputat Dinu.

 
   

Domnul Ion Dinu:

Vă rog să-mi dați iertare, dar vreau să fiu foarte credincios la ceea ce noi am votat aici.

Noi am votat art. 2: "Președintele României" - și cu aceasta începe - "senatorii, deputații" - și sfârșește - "au obligația să-și declare averea".

Păi, noi am votat art. 2. (Gălăgie în sală)

Domnilor, lăsați-mă să vorbesc!

Dacă n-am instituit o stare de excepție la art. 2 care are aplicabilitatea generală! După ce am votat art. 2 venim cu precizarea de la art. 25, că nu va putea fi cercetată în perioada exercitării mandatului? Păi textul vorbește de președintele României la art. 2. Deci, nu spune: "cel care nu mai are mandat", îl fixează pe locul respectiv și cu o rațiune.

Iertați-mă, eu nu fac propagandă pentru președintele actual al României! Nu fac așa ceva! Dar sunt convins că dacă se face o verificare nu-i găsește nimic, nimic dobândit ilicit, după câte știe toată lumea în țara aceasta. Deci, nu este vorba de proteguit o anume persoană, aici este vorba de proteguit un principiu.

Primul om al țării trebuie să fie și primul gata să spună: "verificați-mi averea, mai ales că n-am!". Vă rog să fim foarte atenți la treaba aceasta!

Nu putem institui o formă de excepție, dacă vreți. Dimpotrivă, să lăsăm ca treaba respectivă să-și găsească aplicabilitate pentru toată lumea, pentru că primul cetățean al țării trebuie să fie și primul pentru a-și oferi spre verificare averea pe care o are.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Dejeu.

 
   

Domnul Gavril Dejeu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Sigur că există rațiuni și argumente pentru care cercetarea patrimonială sau a averii președintelui nu ar fi indicat să se facă în cursul exercitării mandatului, pentru a nu pune sub semnul întrebării și a nu discredita funcția aceasta de președinte al României. Dar există o întrebare la care eu personal nu găsesc răspuns. Bun. Nu facem controlul în timpul exercitării mandatului, dar după exercitarea mandatului își pierde calitatea de președinte. Ce rost mai are dispoziția aceasta pe care o discutăm noi aici? Pentru că devenind un simplu cetățean este supus legilor române: oricine poate fi controlat în privința dobândirii averilor, dacă nu le-a dobândit pe cale cinstită. Și atunci, aici noi vorbim de demnitari, nu? Președintele este un demnitar. În clipa în care și-a sfârșit mandatul, demnitatea scapă. Ce consecințe, ca urmare a verificării, mai poate avea asupra unui președinte care și-a încetat mandatul? Unde este rațiunea, prin urmare, a instituției pe care o examinăm acum, dacă ea nu poate avea incidență în timpul exercitării mandatului de demnitar? Fiindcă la demnitate se referă această problemă.

Mie mi se pare că art.95 vorbește despre altceva, domnule președinte. Poate că există posibilitate de interpretare.

Art.95 mi se pare că se referă la fapte grave în exercitarea funcțiunii de demnitate a Președintelui României, nu la felul cum trăiește, nu la felul în care și-a adunat averea; la exercitarea funcției publice de președinte al țării, la aceasta se referă 95.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Nu, 95 spune următorul lucru: "În cazul săvârșirii unor fapte grave, prin care încalcă prevederile Constituției..." (Rumoare) Deci orice poate fi ...

 
   

Domnul Gavril Dejeu:

"... prevederile Constituției", nu "prevederile legii". Pentru că, ia să ne gândim, pentru a face de pildă matrapazlâcuri, să spunem, în domeniul patrimonial, trebuie să încalci Constituția? Nu! Încalci legile ordinare, și-ți aduni la avere ... nemaipomenită. Constituțional ești perfect! Nu prin încălcarea Constituției se adună averile! Vai de mine, ar fi foarte grav dacă adunarea averilor s-ar putea face numai prin încălcarea Constituției. Sunt două domenii total deosebite. Aici, încălcarea Constituției se referă la încălcarea atribuțiilor de președinte ca demnitar al statului. Acumularea de avere prin încălcarea legii se poate face prin încălcarea dreptului comercial, încălcarea dreptului civil, încălcarea drepturilor patrimoniale de orice fel, în afara spectrului constituțional. Prin urmare, trebuie să ne gândim - este un moment, într-adevăr, foarte important și interesant în același timp - unde este finalitatea legii dacă președintele nu poate fi cercetat, verificat și eventual luat măsurile pe care legea le impune drept consecință, dacă a expirat mandatul?

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Dobrescu. (Rumoare)

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu:

Eu cred că nu avem a discuta aici legătura dintre acest text și art.95 din Constituție, privitor la suspendarea din funcție a Președintelui României. Pentru că abia după ce eventual în cazul în care s-ar schimba soluția din această lege și s-ar permite cercetarea președintelui și în timpul mandatului său și s-ar ajunge la concluzia printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă că Președintele României a dobândit avere în mod ilicit, abia atunci s-ar putea demara procedura de suspendare din funcție a Președintelui României, prevăzută de art.95 din Constituție. Acesta este raportul logic de la cauză la efect, și nu invers.

Acum, eu aș vrea să vă confrunt cu următoarea problemă care rezultă din compararea a două texte din acest proiect de lege. Acest art.25, pe care-l analizăm acum și care prevede că averea Președintelui României nu va putea să fie cercetată în timpul exercitării mandatului său, și soluția preconizată de art.33 alin.2, care permite nu numai cercetarea parlamentarilor în timpul exercitării mandatului lor, dar prevede ceva în plus: că în cazul în care se pronunță o hotărâre judecătorească prin care se constată că parlamentarul în cauză a dobândit în mod ilicit o parte din avere, el este declarat incompatibil cu funcția de parlamentar. Aici sunt de examinat două aspecte: mai întâi, în ceea ce-i privește numai pe parlamentari. Parlamentarul - deputatul și senatorul - este ales pentru un mandat de 4 ani. Este, potrivit Constituției, sau este contrar Constituției ca parlamentarul să fie demis în baza unei astfel de hotărâri judecătorești, deci în baza legii să fie demis, tribunalul, Curtea Supremă constată că parlamentarul cutare a dobândit în mod ilicit avere, hotărârea rămâne definitivă și irevocabilă; ipso facto, lui i se revocă mandatul. Asta-i prima problemă.

A doua problemă. Dacă ar trebui să adoptăm aceeași soluție și pentru parlamentari și pentru președinte, sau împiedicăm cercetarea președintelui și revocarea din funcție, incompatibilitatea parlamentarului pe acest motiv, deci le blocăm pe amândouă și-și pot duce amândoi mandatul până la capăt, sau, dimpotrivă, permitem cercetarea președintelui în timpul mandatului, cu hotărâre judecătorească care poate servi ca bază pentru declanșarea procedurii parlamentare de suspendare din funcție, prevăzută de art.95 din Constituție și, în cazul acesta, am putea accepta și soluția preconizată de art.33 alin.2, și să fie declarat incompatibil și parlamentarul care a dobândit avere în mod ilicit.

Mie mi se pare că trebuie să fim consecvenți și, fie că adoptăm una dintre soluții, fie cealaltă, soluția trebuie să fie consecventă, o continuitate de gândire juridică în privința ambilor.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Stimați colegi,

Eu vă propun ca această problemă să mai fie examinată de către comisie. În orice caz, sugestia implicită care rezultă din ceea ce spunea domnul Dobrescu ar fi aceea că, în loc să avem un referendum în final pentru terminarea mandatului președintelui, am putea să înlocuim această formulă cu o hotărâre judecătorească, la limită.

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu (din sală):

Aceea este premisa pentru declanșarea ...

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Eu am înțeles ce ați spus, dar acceptarea alternativei pe care ați prezentat-o și care încerca să pună pe picior de egalitate situația parlamentarilor cu aceea a președintelui, ar duce eventual la situația în care procedura din art.95 ar putea să fie mai pasată, ca să spun așa, în termeni medicali, de o procedură care să înlocuiască hotărârea Parlamentului și, eventual, un referendum, printr-o hotărâre judecătorească în această chestiune.

 
   

Domnul Aurel Știrbu (din sală):

Dacă schimbăm Constituția.

 
   

Domnul Răsvan Dobrescu (din sală):

Eu sunt convins că ați înțeles ce am vrut să spun, dar dumneavoastră nu vreți să arătați că ați înțeles. (Râsete în sală)

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Eu vă propun să lăsăm această chestiune pentru o nouă examinare și poate și pentru o discuție cu unii membri ai Curții Constituționale. Pentru că, într-adevăr, și problema aceea pe care a anunțat-o la început domnul Știrbu ca fiind temei pentru caracterul de lege organică are o anumită implicație de ordin constituțional.

Deci, aș ruga ca această problemă să fie revăzută.

Dacă sunteți de acord, atunci să trecem la "Dispoziții ..."

Voci din sală:

Este ora 4,00 .....

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Este ora 4,00, da? Da. Nu, speram că nu sunt probleme și că adoptăm toate articole până în final ... (Rumoare)

Sunt probleme aici, la "Dispoziții finale"?

Voci din sală:

Sunt multe ...

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Sunt multe! Bun! M-am liniștit.

Stimați colegi,

Vă mulțumesc pentru cooperare și ne revedem mâine dimineață.

Ședința s-a încheiat la ora 16,00.

 
     

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti miercuri, 10 august 2022, 20:11
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro