Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of March 1, 2004
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.20/08-03-2004

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2004 > 01-03-2004 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of March 1, 2004

12. Dezbaterea moțiunii inițiate de 71 deputați cu titlul "Prin vânzarea a mii de copii peste hotare, Guvernul Năstase pune în pericol procesul de aderare a României la Uniunea Europeană" (supunerea la vot; respingerea moțiunii);  

 

Domnul Valer Dorneanu:

  ................................................

V-aș ruga, stimați colegi, să constatați că a venit ora moțiunii.

E vorba de moțiunea pe care au introdus-o colegii noștri de la PRM. Înainte de a trece la informarea dumneavoastră cu privire la modul de repartizare a timpilor, îmi fac datoria regulamentară să întreb dacă, dintre semnatari, cineva își retrage semnătura. Nu și-o retrage nimeni, în schimb semnalez semnatarilor că au greșit la numărătoare, pentru că n-au semnat toți cei înscriși în tabel, dar se menține numărul limită pentru valabilitatea moțiunii.

Potrivit practicii obișnuite și aprobării date de Biroul permanent și de Comitetul ordinii de zi, timpii de dezbatere se împart în acest fel: Grupul parlamentar al PSD - 54 minute, Grupul parlamentar al PRM - 24 minute, Grupul parlamentar al PD - 9 minute, Grupul parlamentar al PNL - 9 minute, Grupul parlamentar al UDMR - 9 minute, Grupul parlamentar al minorităților naționale - 6 minute și deputați individuali - 3 minute.

Potrivit procedurii, înainte de începerea dezbaterilor, inițiatorii prezintă textul moțiunii și apoi răspunsul Guvernului.

Din partea inițiatorilor înțeleg că domnul deputat Moiș va prezenta textul moțiunii, sper să nu ne citească și toate extrasele din ziarele vremii sau cele pe care se bazează moțiunea.

Domnul Vasile Moiș:

Domnilor colegi,

Grupul parlamentar al Partidului România Mare, format din 72 de deputați, potrivit semnăturilor cuprinse în lista anexă, având în vedere:

  • încălcarea de către Guvernul României a moratoriului privind adopțiile internaționale;
  • implicarea directă a primului-ministru în stabilirea și aprobarea listelor cu adopții internaționale;
  • lipsa totală de transparență a măsurilor administrative luate de Guvernul României, care au facilitat transformarea adopțiilor internaționale într-o afacere prosperă pentru fundațiile intermediare, patronate de clienții politici ai partidului de guvernământ;
  • duplicitatea guvernanților români, care folosesc un limbaj și un discurs în funcție de organismele internaționale cărora le sunt adresate, fapt ce a dus la discreditarea autorităților publice;
  • continuarea unei politici păgubitoare pentru imaginea României, de vânzare a cetățenilor și copiilor țării, deveniți o simplă marfă pentru guvernanți;
  • atitudinea incalificabilă a guvernanților români față de parlamentarii și raportorii Parlamentului European, care au avut o atitudine critică față de autoritățile române, încât era cât pe aci să fie apostrofați cu expresii precum "ciocul mic" și "numărați-ne ouăle", specifice unor lideri ai partidului de guvernământ;
  • lipsa unei legislații la nivelul de exigență al Uniunii Europene, care să reglementeze adopțiile internaționale;
  • amestecul brutal al puterii executive în justiție, instanțele judecătorești fiind reduse la rolul unor simple oficii de înregistrare a adopțiilor internaționale aprobate de primul-ministru;
  • transformarea Parlamentului într-un element de decor, obligat să asiste, în ultimii 3 ani, la o adevărată avalanșă de ordonanțe ale Guvernului în domeniul adopțiilor internaționale, în condițiile în care acestea erau sistate printr-un moratoriu;

în baza art.112 din Constituția României și art.148 din Regulamentul de organizare și funcționare a Camerei Deputaților, vă înaintează următoarea moțiune, intitulată "Prin vânzarea de copii peste hotare, Guvernul Năstase pune în pericol procesul de aderare a României la Uniunea Europeană".

România deține un trist record în ceea ce privește vânzarea de ființe umane, activitate care a devenit în ultimii ani o sursă importantă de îmbunătățire pentru guvernanți și pentru clientela lor politică. Furnizarea de ieniceri și spahii pentru armata otomană și de cadâne pentru saraiuri a continuat în epoca modernă cu vânzarea etnicilor germani și evrei. Dacă regimul comunist își justifica această odioasă îndeletnicire prin necesitatea recuperării cheltuielilor de școlarizare, regimul post-comunist vinde copiii familiilor năpăstuite pentru a-și rotunji conturile din bănci.

Venit la putere prin manipularea opiniei publice cu promisiuni demagogice, PDSR, metamorfozat în PSD, nu a făcut altceva decât să ridice la rang de politică de stat vânzarea unor ființe nevinovate și fără apărare. Iată ce scria, la 21 februarie 1997, un cotidian central: "După ce președintele Constantinescu a cerut procurorilor să soluționeze cauzele privind traficul cu copii din România, au dispărut dosarele din arhivele tribunalelor!

În 1996, aproape 3500 de copii români au fost exportați. Într-o situație existentă la Parchetul General se arată că 934 de minori au fost trimiși în Italia, 778 în Statele Unite, 315 în Spania, 217 în Franța, 123 în Germania. Copiii români au ajuns și în Ecuador, Hong-Kong, Noua Zeelandă, 37 în Ungaria, 2 în Mexic, 2 în Arabia Saudită, 2 în Emiratele Arabe Unite.

Față de această situație și față de poziția în care a fost pus, după vizitele efectuate în mai multe state, unde a fost întrebat de înalți demnitari ce se întâmplă cu copiii României, președintele țării le-a reproșat procurorilor din Ministerul Public tergiversarea la infinit a soluționării unor dosare privind adopțiile ilegale".

Sesizând faptul că Guvernul PSD, instalat în decembrie 2000, continuă vânzarea de copii, autoritățile europene intervin prompt și atrag atenția asupra consecințelor. Dorind să demonstreze cât este de docil și de cooperant, premierul Năstase se grăbește să emită Ordonanța de urgență nr.121 din 8 octombrie 2001, publicată imediat, a doua zi, în Monitorul Oficial 633 din 9 octombrie 2001, prin care se suspendă temporar procedurile adopțiilor internaționale. Prin aceeași ordonanță, Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopții este abilitată să reanalizeze regimul juridic al adopțiilor internaționale în scopul armonizării legislației interne cu reglementările și practicile internaționale în domeniu. Prin această măsură a fost blocată o sursă importantă de câștig a guvernanților și a clientelei politice a partidului de guvernământ și de aceea urmează o adevărată hemoragie de ordonanțe de guvern, una mai aberantă și mai abuzivă decât cealaltă, prin care se continuă pe față vânzarea copiilor în străinătate.

Această îndeletnicire capătă dimensiuni monstruoase, Guvernul sfidând, pur și simplu, principiile fundamentale ale statului de drept și angajamentele internaționale ale României. Așa, de exemplu, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.161 din 2001, se instituie dictatura Executivului în materie de adopții internaționale, instanțele de judecată fiind obligate să încuviințeze adopțiile pe baza documentelor depuse de către Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție în a zecea zi de la înregistrarea cererii, neavând posibilitatea să administreze nici o probă în plus. Se ajunge astfel la situația ca, pe baza semnăturii primului-ministru, stăpânul discreționar al partidului-stat aflat la putere, să se vândă în străinătate mii de copii. Săptămânalul România Mare din 2 mai 2003 atrage atenția pentru prima dată și lansează un semnal de alarmă cu privire la abuzurile comise de guvern în acest domeniu, titrând: "Guvernul PSD vinde copiii României ca pe miei! motto: un copil român se vinde cu 50.000 de dolari". În articol sunt dezvăluite 3 memorandumuri inițiate și semnate de Șerban Mihăilescu, ministrul pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului, și de Gabriela Coman, secretar de stat la Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție, ele fiind aprobate de către primul ministru Adrian Năstase, decizii prin care au fost vânduți în străinătate 149 de copii. În numărul din 16 septembrie 2003, ziarul România Liberă publică articolul: "În timpul moratoriului adopțiilor, 800 de copii români au fost înfiați de străini". În acest articol se menționează: "Baroana Emma Nicholson s-a pronunțat ieri în favoarea menținerii moratoriului adopțiilor internaționale. Oficialul european a afirmat că acest lucru este necesar până la finalizarea legislației privind protecția copilului aflat în dificultate".

Cu aroganța deja cunoscută, Guvernul Năstase a sfidat aceste semnale de alarmă și primele luări de poziții, considerându-se infailibil. Au fost considerate "cazuri excepționale" pentru care Guvernul a încuviințat procedura adopției, o serie de cereri mai mult sau mai puțin ciudate.

Din listele aprobate de Cabinetul Adrian Năstase rezultă că unii dintre străini au adoptat mai mulți copii diferiți care nu erau frați între ei. Așadar, cade pretextul că aceștia nu puteau fi separați. Totodată, cei mai mulți străini nu formează la rândul lor o familie, ceea ce infirmă pretenția că micuților li s-ar fi oferit pacea unui cămin, ba chiar un cuplu de adaptatori este format din două femei, cum este cazul doamnelor Nina Maria Scheakbor și Maria Coporale care, în dosarul 6714/2002 au adoptat-o pe minora Cristina Boeram. Iată, o pereche lacomă, care vine tocmai de la capătul lumii pentru a înfia, dintr-o dată, doi copii diferiți, e vorba de Mark Joseph Schülbe și Mary Joanne, care, în dosarul 6711/2002, o adoptă pe minora Rodica Roșu, iar în dosarul 6712/2002 îl adoptă pe minorul Mihai Zaharia, ambii în aceeași zi! La ce le-o fi trebuind?

Iată și cazurile acelor cetățeni străini diferiți, care nu sunt soț și soție, dar se unesc în tentativa, reușită, de a cumpăra copii din România: Hans Donald Rosacher și Kimberly Erickson o adoptă pe minora Anca Ilie, în dosarul 6710/2002; Corbese Giuseppe și Schetino Feresa îl adoptă pe minorul Mihail Reiceanu în dosarul 6718/2002, și toate acestea se petrec în condițiile în care există peste 3000 de cereri de adopții, formulate de cetățeni români și nerezolvate până în prezent, iar biserica străbună, prin vocea autorizată a Sinodului, se opune clar adopțiilor internaționale, considerând că România nu este o țară atât de săracă încât să nu-și poată crește copiii.

A urmat un alt duș rece, provenind din raportul Uniunii Europene pe anul 2003 asupra progreselor realizate de către România.

Cu tot limbajul diplomatic folosit din acest document se desprinde o concluzie incontestabilă: Guvernul Năstase este incapabil să gestioneze procesul de aderare al României la Uniunea Europeană. În loc să soluționeze gravele probleme legate de procesul anevoios și complicat al aderării, guvernanții de la București au exercitat o presiune formidabilă pe toate căile pentru a obține modificarea raportului. Totul s-a dovedit inutil, iar în consecință, în ediția electronică din 4 februarie 2004 a ziarului britanic Daily Telegraph explodează știrea: "Comisia Europeană a avertizat România să pună capăt exporturilor de copii pentru adopții, în caz contrar riscând blocarea aderării la Uniunea Europeană și suspendarea fondurilor de ajutor".

Comisia Europeană i-a trimis o scrisoare premierului Adrian Năstase, avertizând că prin modul de comportare al Guvernului său nu a reușit să îndeplinească criteriile politice privind drepturile omului necesare pentru aderarea la Uniunea Europeană. Scrisoarea, fără precedent, este semnată de comisarul pentru extinderea Uniunii Europene, Gunther Verheugen, care amenință nu numai cu suspendarea ajutoarelor, ci se referă și la necesitatea recuperării fondurilor deja cheltuite în cazul în care Guvernul de la București nu poate oferi explicații pentru acțiunile sale. Disputa are loc după publicarea informațiilor potrivit cărora România a trimis 105 copii în Italia, pe baza unor pretexte ridicole, confirmând suspiciunile deja existente la Bruxelles cu privire la faptul că Adrian Năstase închide ochii, ba chiar este complice la escrocheriile comise de agențiile de adopții și de oficialii corupți.

Potrivit acestui ziar, doamna Emma Nicholson a afirmat că grupuri ale crimei organizate exploatează informațiile privind orfelinatele din țară, drept acoperire pentru o industrie mult mai vastă a abuzurilor față de copii. Mai multe mii de copii au fost expediate pentru adopție în decurs de 10 ani, aducând venituri de milioane de lire sterline pentru agenții și pentru intermediari.

Fiecare copil a adus între 20.000 și 35.000 de lire sterline. Puțini dintre acești copii erau orfani, unii fiind de-a dreptul furați, precum cei de la o maternitate din Ploiești, unde o bandă de mafioți le înșela pe mame, susținând că bebelușii veniți pe lume prematur au murit la naștere. Trebuie să recunoaștem că avem de-a face cu o șarlatanie macabră care depășește până și imaginația autorilor unor firme de groază. În realitate, copiii erau efectiv îngrășați în secția de neonatologie a spitalului timp de 6 luni înainte de a fi exportați. În alte cazuri, tinerele mame vulnerabile au fost determinate prin presiuni să-și cedeze copiii pentru sume de numai 300 de lire sterline.

De asemenea, publicația afirmă că baroana Emma Nicholson a declarat: "După impunerea moratoriului s-au schimbat puține lucruri. Este o mașinărie bine unsă, care pare să se bazeze pe un parteneriat între agențiile de adopții și oficialii corupți de la nivel înalt până la baza administrației. Tribunalele par a fi corupte. un judecător a parafat 92 de cazuri (de înfieri, nota noastră) într-o singură dimineață. Nu există dosare, copiii sunt numai un număr într-un computer, este răpire, unele fete și băieți se apropie de pubertate, sunt trimiși împotriva voinței lor către un viitor necunoscut. Mă cutremur când mă gândesc la soarta lor. Vezi pe internet anunțuri despre fete virgine, înainte de pubertate, cu prețuri de 30.000 de dolari".

Un alt oficial citat de publicația britanică declară: "Este un risc foarte mare ca unii dintre copii să ajungă în mâinile rețelelor de pedofilie. Mult timp nu am crezut, dar toate dovezile indică această direcție".

Indignați, parlamentarii europeni au cerut suspendarea negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană. Atunci când opinia publică din România a aflat despre existența scrisorii comisarului european, șeful Guvernului de la București s-a lansat în explicații delirante care ne scutesc de orice comentarii: "Guvernul este împotriva adopțiilor internaționale, deși la nivelul opiniei publice, în general, s-a creat impresia că autoritățile române ar susține în totalitate aceste proceduri. Am impresia că suntem într-un anumit tip de capcană, pare cumva că Guvernul a dorit să realizeze adopțiile internaționale. Eu, personal, sunt împotriva adopțiilor internaționale, dar mi s-a spus că există o convenție internațională care ne împiedică să închidem complet aceste proceduri și că, din cauza condițiilor grele din România, copiii trebuie să primească șansa de a fi adoptați internațional. Cred că acum trebuie să spunem că această soluție nu mai e dorită de societatea românească".

Mistificând realitatea, premierul Adrian Năstase ignoră deliberat că a semnat cu mâna lui memorandumurile prin care a aprobat vânzarea a sute de copii, pretextând cu o perfidie histrionică faptul că i s-a spus despre existența unei convenții internaționale. Când a rostit Adrian Năstase adevărul? atunci când a afirmat că guvernarea lui a adus în țară bunăstarea, ori când justifica vânzarea copiilor în străinătate prin "condițiile grele din România?" Presat de amendamentul Oostlander-Nicholson și vrând să-și păstreze credibilitatea, primul-ministru trimite în capitala Europei un "comando". După câteva zile de isterie, specifică mediilor politice românești, provocată de spectrul suspendării negocierilor de aderare a țării la Uniunea Europeană, viața a intrat pe făgașul ei normal, revenind în mocirla sărăciei, corupției, duplicității, minciunii, anarhiei.

Vânzarea de copii sub masca adopțiilor internaționale, aflată la discreția unui Guvern iresponsabil și urât de popor, atârnă, precum sabia lui Damocles, asupra României, punând în pericol integritatea țării și integrarea în structurile europene. Deznodământul nu s-a lăsat așteptat. În ziua de 18 februarie, Parlamentul European a decis monitorizarea extrem de severă a României, pentru încălcarea unor drepturi fundamentale ale omului, politizarea justiției și atentate repetate la libertatea presei, abuzuri grave săvârșite de un guvern care se pretinde social- democrat, dar care este doar aventurier și lipsit de cel mai elementar discernământ. De aici și până la arătarea "cartonașului roșu", ca să folosim o altă expresie favorită din bagajul lexical al premierului Adrian Năstase, nu mai este decât un pas. și astfel s-a mai adeverit o dată cine pune în pericol aderarea României la Uniunea Europeană. asta înțelege Guvernul PSD-UDMR prin "interes național": vânzarea a mii de copii care, în imensa lor majoritate, au dispărut fără urmă prin lumea largă.

Față de cele de mai sus, Guvernul României trebuie să ia următoarele măsuri:

  1. publicarea listelor cuprinzând copiii care au făcut obiectul adopțiilor internaționale în ultimii 14 ani, părinții adoptivi și autoritățile publice române care au aprobat adopțiile;
  2. efectuarea tuturor demersurilor necesare pentru ca populația țării și oficialii internaționali să afle locul exact unde se găsesc la ora actuală toți acești copii și care este soarta lor;
  3. efectuarea unei anchete care să stabilească actele de încălcare a angajamentelor internaționale ale României în domeniul adopțiilor internaționale, persoanele vinovate și măsurile de restabilire a legalității;
  4. inițierea unui pachet legislativ care trebuie supus dezbaterii și adoptării, în procedură de urgență, de către Parlament, prin care să se reglementeze adopțiile internaționale la nivelul exigențelor Uniunii Europene;
  5. prezentarea unui raport exhaustiv de către primul-ministru în fața Parlamentului prin care să dea explicații complete și să răspundă la întrebările senatorilor și deputaților cu privire la abuzurile comise de către autoritățile publice în domeniul adopțiilor internaționale. Urmează semnăturile. Mulțumesc. (Aplauze din partea Grupului PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

O problemă de procedură pe care o invocă domnul deputat Alexandru Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

În conformitate cu Regulamentul, atunci când este depusă o moțiune și când se începe dezbaterea, din partea inițiatorilor, un reprezentant al celor care au semnat, citește textul moțiunii. Îmi pare rău, dar deosebirea dintre textul pe care l-am primit noi și ceea ce s-a citit în plen este esențială.

În consecință, ne aflăm în fața unei alte moțiuni, cea care s-a citit astăzi, care nu are legătură cu textul pe care l-am primit. rog, domnule președinte, să opriți dezbaterea în acest moment. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă ascult, domnule Bolcaș.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Procedura este făcută ca să fie respectată, dar nu este făcută pentru a se abuza de ea. Desigur, convenabil pentru cei care vor să plece acasă la această oră, desigur, convenabil pentru cei care vor să asculte dezbaterile ce se pot face pe marginea acestei moțiuni.

Problema este foarte simplă. Domnul deputat Sassu, colegul nostru, a auzit lectura moțiunii de cenzură făcută sub auspiciile recomandării domnului președinte de ședință, în sensul de a nu se insista asupra citatelor din ziare care reprezintă, într-adevăr, două sau trei pagini bune din această moțiune. Cu excepția acestor citate, cuvânt cu cuvânt, moțiunea are reprodus textul care a fost difuzat. Dacă doriți, în completare, vă citesc eu aceste citate sau vă pun la dispoziție presa. Vă mulțumesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Bolcaș, întotdeauna sunteți foarte constructiv, eu aș propune să fim de acord cu ceea ce susține domnia sa și să citească dânsul paginile sărite, de la pag.3 începând. Deci, de la pag.3 am monitorizat.

Poftiți, domnule Bolcaș.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Nu. Problema este simplă. Având în vedere că iau cuvântul la dezbateri, vă rog să-mi dați această îngăduință ca să le citesc și le voi citi după...

Domnul Valer Dorneanu:

Nu, nu, aceasta este o chestiune prealabilă. După Regulament, trebuie să prezentați textul moțiunii. Prezentați acum ce nu ați citit.

Domnule Sassu, aveți cuvântul.

Domnul Alexandru Sassu:

Așa cum bine a spus domnul Bolcaș, procedura este obligatorie. Din păcate, este real. Sunt foarte multe citate aici. Nu știu de ce numai anumite citate au fost sărite. Cred că, totuși, pentru a vorbi despre o moțiune așa cum ne-a fost nouă prezentată, este cazul, dacă se acceptă acest lucru, ca ele să fie citite înainte de a începe dezbaterea, înainte de a afla punctul de vedere al Guvernului și așa mai departe. Asta este situația normală. Dacă nu, înseamnă că ne aflăm în fața unei alte moțiuni și nu are rost să mai discutăm.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul ministru Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Potrivit Regulamentului Camerei Deputaților, dezbaterile din Cameră se stenografiază și se înregistrează pe bandă magnetică și se publică în Monitorul Oficial al României Partea a II-a.

Deci, ce vom publica noi în Monitorul Oficial? Ce s-a înregistrat aici. Nu? Față de ceea ce v-am spus, deci numai ceea ce s-a citit aici și ceea ce a spus și colegul meu, domnul Sassu, înseamnă că, totuși, ne găsim într-un fel asupra unei alte moțiuni, cu un obiect care poate să fie mai apropiat sau mai îndepărtat de cel care a fost inițial.

Nu înțeleg, cred, această recomandare, n-am auzit c-ar fi făcut președintele de ședință o astfel de recomandare, dar cred că, în mod corect, trebuia să se citească moțiunea în integralitatea ei, pentru că însuși punctul de vedere al Guvernului, poziția Guvernului se referă la moțiune, așa cum a fost difuzată către fiecare dintre membrii Camerei Deputaților.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Șerban Mihăilescu.

(Rumoare, vociferări)

Domnul Petru Șerban Mihăilescu:

Vă rog să mă iertați, stimați colegi, dar, realmente, este o altă cenzură. Pentru că din textul acesta, rapid citit, apar o serie întreagă de noțiuni și informații care n-au nici o legătură cu perioada 2001-2003. Și atunci, Partidul România Mare ori schimbă titlul moțiunii și termină cu 20 de mii de dolari, termină cu dosarele furate, termină cu cazurile care nu se cunosc și face un text adaptat la situația 2001-2003, sau vrea să facă o moțiune pe 14 ani, cu patru guverne, și atunci este cu totul altceva.

Deci, domnule președinte, efectiv, este vorba de o altă moțiune. Și, iertați-mă, personal cred că este o măsură de înșelare a atenției, o ... nici nu știu cum s-o calific, pentru că au rămas numai cuvintele domnului deputat Moiș, iar dânsul n-ar fi trebuit să procedeze în felul ăsta.

Noi am tratat foarte serios chestiunea, avem răspunsul pentru fiecare acuză nemeritată și absolut aberantă și nu se poate proceda ca la o grădiniță.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Numai puțin, domnule Bolcaș, că mai are și domnul ... Dumneavoastră ați mai intervenit de două ori.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnule președinte,

Lucrurile sunt simple. Într-adevăr, dăm curs acestei invitații. Colegul Moiș va completa și va citi.

(Rumoare, vociferări)

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiți, domnule deputat.

Domnul Petru Șerban Mihăilescu:

Vă spun, cu tot respectul: nu are nici un sens. Scos din context, sună o altă aiureală decât cea pe care a citit-o până acum.

(Rumoare, vociferări)

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiți, aveți cuvântul.

Domnul Ion Luchian:

Domnilor, mă lăsați să vorbesc? Mă ascultați? Eu ascult pe toată lumea și nu bat din palme și nici din picioare.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Nu vreau să se creadă că nu vrem să dezbatem moțiunea. Vă rog să fiți atenți ce spun colegii noștri.

Domnul Ion Luchian:

Mi se pare că, în momentul de față, toată lumea, sau Puterea, se ia de formă. Noi avem de discutat o chestiune de fond. Chestiunea de fond este că România a avut un moratoriu pe care Guvernul l-a încălcat. (Rumoare, vociferări) În rest, în rest, nu contează. Pot să vă întreb următorul lucru: dacă ne ocupăm de toate, de orice altceva, de copii cine se ocupă, domnule? Este vorba unui coleg de-al meu și este a lui Micula, nu este a mea. Este colegul meu de la liberali. Dar, vreau să vă spun că, în momentul de față, dumneavoastră uzați de chestiuni de formă și nu vreți să discutați o problemă de fond. Asta este problema. Vreți s-o amânați, o amânați, că aveți mașină de vot! Aveți posibilitatea s-o faceți!

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Pentru că spiritele se încing, eu propun o pauză de 5 minute pentru consultări între liderii grupurilor parlamentare, la mine în birou, vă rog frumos.

 

După pauză

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Vă rog să vă reluați locurile, pentru a putea continua ședința.

Stimați colegi,

Potrivit înțelegerii care a intervenit între șefii grupurilor parlamentare, domnul deputat Moiș va reciti moțiunea în pasajele pe care le-a omis.

Vă rog să vă așezați pe locurile dumneavoastră, pentru a putea continua lucrările, stimați colegi.

Domnul Văsălie Moiș:

Domnule președinte,

Citesc, de această dată, din exemplarul domnului deputat Sassu, pe care mi l-a dat, ca să nu existe dubii cu privire la ..., pe care mi l-a împrumutat domnul deputat Sassu.

(Rumoare)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Ați avut timp, 5 minute, pentru cafea, pentru glume, pentru celelalte aspecte colaterale.

Deci, vă rog, cu atenție, să-l ascultați pe domnul deputat, pentru a continua lucrările.

Aveți cuvântul, domnule deputat Moiș.

Domnul Văsălie Moiș:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

România deține un trist record în ceea ce privește vânzarea de ființe umane, activitate care a devenit în ultimii ani o sursă importantă de îmbogățire pentru guvernanți și pentru clientela lor politică.

Furnizarea de eniceri și spahii pentru armata otomană și de cadâne pentru seraiuri a continuat în epoca modernă cu vânzarea etnicilor germani și evrei.

Dacă regimul comunist își justifică această odioasă îndeletnicire prin necesitatea recuperării cheltuielilor de școlarizare, regimul post-comunist vinde copiii familiilor năpăstuite, pentru a-și rotunji conturile din bănci.

Venit la putere prin manipularea opiniei publice, cu promisiuni demagogice, PDSR, metamorfozat în PSD, n-a făcut altceva decât să continue fărădelegile guvernării anterioare. În loc să facă lumină în afacerile tenebroase legate de exportul de copii, Cabinetul Năstase a ridicat la rangul de politică de stat vânzarea unor ființe nevinovate și fără apărare.

Iată ce scria, la 21 februarie 1997, un cotidian central: «După ce Președintele Constantinescu a cerut procurorilor să soluționeze cauzele privind traficul de copii din România, au dispărut dosarele din arhivele tribunalelor. În 1996, aproape 3.500 de copii români au fost exportați. Într-o situație existentă la Parchetul General, se arată că 934 de minori au fost trimiși în Italia, 778 - în SUA, 315 - în Spania, 217 - în Franța, 123 - în Germania. Copiii români au ajuns și în Ecuador, Hong-Kong, Noua Zeelandă, 37 - în Ungaria, doi - în Mexic, doi - în Arabia Saudită, doi - în Emiratele Arabe Unite.

Față de această situație și față de poziția în care a fost pus după vizitele efectuate în mai multe state, unde a fost întrebat de înalți demnitari ce se întâmplă cu copiii României, Președintele țării, domnul Emil Constantinescu, le-a reproșat cu o săptămână în urmă procurorilor din Ministerul Public tergiversarea la infinit a soluționării unor dosare privind adopțiile. Procurorii au solicitat arhivelor instanțelor de judecată bucureștene dosarele principalelor cauze trimise în judecată, dar, surpriză: la Secția a III-a și a IV-a civilă a Tribunalului Municipiului București, s-a constatat că au dispărut cele mai multe dosare. Au dispărut, de asemenea, condicile de ședințe, unde sunt menționate soluțiile fiecărui dosar judecat.»

În numărul din 26 februarie 1997, același cotidian titra: «În scandalul traficului internațional de copii din România, dispariția sutelor de kilograme de dosare de la Tribunalul Municipiului București, dovadă mută a complicității Justiției cu infractorii»

În numărul din 15 martie 1997, a apărut următorul titlu: «Ministrul justiției - în vizorul procuraturii» (Rumoare, vociferări)

În numărul din 26 februarie 1997, același cotidian titra: «În scandalul traficului internațional de copii din România, dispariția sutelor de kilograme de dosare de la Tribunalul Municipiului București - dovadă mută a complicității justiției cu infractorii» Iar în numărul din 15 martie 1997 a apărut următorul titlu: «Ministrul justiției (domnul Valeriu Stoica n.n.) - în vizorul Procuraturii»

(Rumoare)

Un săptămânal ataca direct, în numărul din 24 mai 1997: «El însuși familiarizat cu exportul de copii, Valeriu Stoica (ministrul justiției, n.n.) a avut grijă să elimine procurorii care se ocupau de adopții legale. Printre aceștia: Cochinescu, Teodorescu. România - baby machine. Stoica a fost cercetat pentru adopții ilegale.»

Am făcut acest recurs la memorie pentru a înțelege toată lumea de ce Grupurile parlamentare ale Alianței PNL-PD au refuzat să semneze o moțiune de cenzură având ca obiect vânzarea copiilor în străinătate de către Guvernul Năstase. «Corb la corb nu-și scoate ochii» spune un proverb românesc.

Sesizând faptul că Guvernul PSD, instalat în decembrie 2000, continuă vânzarea de copii, autoritățile europene intervin prompt și-i atrag atenția asupra consecințelor. Dorind să demonstreze cât este de docil și de cooperant, premierul Năstase se grăbește să emită Ordonanța de urgență nr.121 din 8 octombrie 2001, publicată imediat, a doua zi, în Monitorul Oficial nr.633 din 9 octombrie 2001, prin care se suspendă temporar procedurile adopțiilor internaționale.

Prin aceeași ordonanță, Autoritatea Națională pentru Protecția Copiilor și Adopții este abilitată să reanalizeze regimul juridic al adopțiilor internaționale, în scopul armonizării legislației interne cu reglementările și practicile internaționale în domeniu.

Prin această măsură, a fost blocată o sursă importantă de câștig a guvernanților și a clientelei politice a partidului de guvernământ și, de aceea, urmează o adevărată hemoragie de ordonanțe de Guvern, una mai aberantă și mai abuzivă decât cealaltă, prin care se continuă, pe față, vânzarea copiilor în străinătate. Această îndeletnicire capătă dimensiuni monstruoase, Guvernul sfidând pur și simplu principiile fundamentale ale statului de drept și angajamentele internaționale ale României.

Așa, de exemplu, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.161/2001 se instituie dictatura Executivului în materie de adopții internaționale, instanțele de judecată fiind obligate să încuviințeze adopțiile pe baza documentelor depuse de către Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție în a zecea zi de la înregistrarea cererii, neavând posibilitatea să administreze nici o probă în plus.

Se ajunge, astfel, la situația ca, pe baza semnăturii primului-ministru Adrian Năstase, stăpânul discreționar al partidului-stat aflat la putere, să se vândă în străinătate alte mii de copii.

Săptămânalul România Mare din 2 mai 2003 atrage atenția pentru prima dată și lansează un semnal de alarmă cu privire la abuzurile comise de Guvernul Năstase în acest domeniu, titrând: «Guvernul PSD vinde copiii României ca pe miei. Motto: un copil român se vinde cu 50 de mii de dolari.»

În articol sunt dezvăluite trei memorandumuri inițiate și semnate de Șerban Mihăilescu, ministru pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului, și de Gabriela Coman, secretar de stat la Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție, ele fiind aprobate de către primul-ministru Adrian Năstase, decizii prin care au fost vânduți în străinătate 149 de copii.

În numărul din 16 septembrie 2003, ziarul România liberă publică articolul: «În timpul moratoriului adopțiilor, 800 de copii români au fost înfiați de străini.»

În acest articol se menționează: «Baroana Emma Nicholson s-a pronunțat ieri în favoarea menținerii moratoriului adopțiilor internaționale. Oficialul european a afirmat că acest lucru este necesar până la finalizarea legislației privind protecția copilului aflat în dificultate.»

Cu aroganța deja cunoscută, Guvernul Năstase a sfidat aceste semnale de alarmă și prime luări de poziție, considerându-se infailibil. Au fost considerate "cazuri excepționale" pentru care Guvernul a încuviințat procedura adopției, o serie de cereri mai mult decât ciudate.

Din listele aprobate de Cabinetul Adrian Năstase rezultă că unii dintre străini au adoptat mai mulți copii diferiți, care nu erau frați între ei. Așadar, cade pretextul că aceștia nu puteau fi separați.

Totodată, cei mai mulți străini nu formează, la rândul lor, o familie, ceea ce infirmă pretenția că micuților li s-ar fi oferit pacea unui cămin. Ba, chiar un cuplu de adoptatori este format din două femei, cum este cazul doamnei Nina Maria Sheakbor și Maria Coporale, care, în dosarul nr.6714/2002, au adoptat-o pe minora Cristina Boeram. Iată o pereche lacomă, care vine tocmai de la capătul lumii pentru a înfia, dintr-o dată, doi copii diferiți: este vorba de Marc Joseph Schulbe și Mary Joann care, în dosarul nr.6711/2002, o adoptă pe minora Rodica Roșu, iar în dosarul nr.6712/2002 îl adoptă pe minorul Mihai Zaharia, ambii în aceeași zi! La ce le-or fi trebuit? Iată și cazurile acelor cetățeni străini diferiți, care nu sunt soț și soție, dar se unesc în tentativa - reușită - de a cumpăra copii din România: Hans Donald Rosacher și Kimberly Ericson o adoptă pe minora Anca Ilie, în dosarul nr.6710/2002; Corbese Giuseppe și Schetino Feresa îl adoptă pe minorul Mihail Răiceanu, în dosarul nr.6718/2002 etc.

Și toate acestea se petrec în condițiile în care există peste trei mii de cereri de adopție formulate de cetățeni români și nerezolvate până în prezent, iar Biserica străbună, prin vocea autorizată a Sinodului, se opune clar adopțiilor internaționale, considerând că România nu este o țară atât de săracă încât să nu-și poată crește copiii.

A urmat un alt duș rece: Raportul Uniunii Europene pe anul 2003 asupra progreselor realizate de către România. Cu tot limbajul diplomatic folosit, din acest document se desprinde o concluzie incontestabilă: Guvernul Năstase este incapabil să gestioneze procesul de aderare a României la Uniunea Europeană! În loc să soluționeze gravele probleme legate de procesul anevoios și complicat al aderării, guvernanții de la București au exercitat o presiune formidabilă, pe toate căile, pentru a obține modificarea raportului. Totul s-a dovedit inutil, iar, în consecință, în ediția electronică din 4 februarie 2004 a ziarului britanic «Daily Telegraph» explodează știrea: «Comisia Europeană a avertizat România să pună capăt exporturilor de copii pentru adopții, în caz contrar riscând blocarea aderării la Uniunea Europeană și suspendarea fondurilor de ajutor».

Comisia Europeană i-a trimis o scrisoare premierului Adrian Năstase, avertizând că, prin modul de comportare al Guvernului său, nu a reușit să îndeplinească criteriile politice privind drepturile omului, necesare pentru aderarea la Uniunea Europeană. Scrisoarea, fără precedent, este semnată de comisarul pentru extinderea Uniunii Europene, Gunther Verheugen, care amenință nu numai cu suspendarea ajutoarelor, ci se referă și la necesitatea recuperării fondurilor deja cheltuite, în cazul în care Guvernul de la București nu poate oferi explicații pentru acțiunile sale. Disputa are loc după publicarea informațiilor potrivit cărora România a trimis 105 copii în Italia, pe baza unor pretexte ridicole, confirmând suspiciunile deja existente la Bruxelles cu privire la faptul că Guvernul Năstase închide ochii, ba chiar este complice la escrocheriile comise de agențiile de adopții și de oficialii corupți. Potrivit acestui ziar, baroana Emma Nicholson a afirmat că grupuri ale crimei organizate exploatează informațiile privind orfelinatele din țară drept acoperire pentru o industrie mult mai vastă a abuzurilor față de copii. Mai multe mii de copii au fost expediați pentru adopție în decurs de 10 ani, aducând venituri de milioane de lire sterline pentru agenții și intermediari. Fiecare copil a adus între 20.000 și 35.000 de lire sterline. Puțini dintre acești copii erau orfani, unii fiind de-a dreptul furați, precum cei de la o maternitate din Ploiești, unde o bandă de mafioți le înșela pe mame, susținând că bebelușii veniți pe lume prematur au murit la naștere. Trebuie să recunoaștem că avem de-a face cu o șarlatanie macabră, care depășește până și imaginația autorilor unor filme de groază! În realitate, copiii erau, efectiv, îngrășați în secția de neonatologie a spitalului, timp de șase luni, înainte de a fi exportați. În alte cazuri, tinerele mame vulnerabile au fost determinate, prin presiuni, să-și cedeze copiii pentru sume de numai 300 de lire sterline.

De asemenea, publicația afirmă că baroana Emma Nicholson a declarat: «După impunerea moratoriului s-au schimbat puține lucruri. Este o mașinărie bine unsă, care pare să se bazeze pe un parteneriat între agențiile de adopții și oficialii corupți, de la nivel înalt până la baza administrației. Tribunalele par a fi corupte. Un judecător a parafat 92 de cazuri (de înfieri n.n.) într-o singură dimineață. Nu există dosare. Copiii sunt numai un număr într-un computer. Este răpire. Unele fete și băieți se apropie de pubertate. Sunt trimiși, împotriva voinței lor, către un viitor necunoscut. Mă cutremur când mă gândesc la soarta lor. Vezi pe internet anunțuri despre fete virgine, înainte de pubertate, cu prețuri de 30.000 de dolari.»

Un alt oficial citat de publicația britanică declară: «Este un risc foarte mare ca unii dintre copii să ajungă în mâinile rețelelor de pedofilie. Mult timp nu am crezut, dar toate dovezile indică această direcție.» Indignați, parlamentarii europeni au cerut suspendarea negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană. Atunci când opinia publică din România a aflat despre existența scrisorii comisarului european, șeful Guvernului de la București s-a lansat în explicații delirante, care ne scutesc de orice comentarii: «Guvernul este împotriva adopțiilor internaționale, deși la nivelul opiniei publice, în general, s-a creat impresia că autoritățile române ar susține în totalitate aceste proceduri. Am impresia că suntem într-un anumit tip de capcană. Pare cumva că Guvernul a dorit să realizeze adopțiile internaționale. Eu, personal, sunt împotriva adopțiilor internaționale, dar mi s-a spus că există o convenție internațională care ne împiedică să închidem complet aceste proceduri și că, din cauza condițiilor grele din România, copiii trebuie să primească șansa de a fi adoptați internațional. Cred că acum trebuie să spunem că această soluție nu mai este dorită de societatea românească". Mistificând realitatea, premierul Adrian Năstase ignoră deliberat că a semnat, cu mâna lui, Memorandumurile prin care aproba vânzarea a sute de copii, pretextând, cu o perfidie histrionică, faptul că «i s-a spus» despre existența unei convenții internaționale. Oare când a rostit Adrian Năstase adevărul? Atunci când a afirmat că guvernarea lui a adus în țară bunăstarea, ori când justifica vânzarea copiilor în străinătate prin «condițiile grele din România?»

Presat de amendamentul Oostlander-Nicholson și vrând să-și păstreze credibilitatea, primul-ministru trimite în capitala Europei un «comando», format din social-democrați, liberali și țărăniști, să ducă muncă de lămurire și, eventual, să facă ordine printre parlamentarii europeni. Delegația parlamentară română s-a acoperit cu ridicol și a lăsat impresia, de altfel conformă realității, că partidul de guvernământ manipulează și conduce aceste partide din opoziție. Pe ce bani s-a produs acest «desant?»

Iată cum a apreciat baroana Emma Nicholson acest demers al disperării: «La instigările premierului Adrian Năstase, a venit la Parlamentul European un număr de politicieni români. Au făcut turul clădirii, au discutat, s-au întâlnit sau au încercat să obțină întâlniri cu diverși parlamentari europeni. Mi s-a părut foarte neobișnuit.»

Să vedem și cum comentează un cotidian bucureștean ridicolul vizitei de la Bruxelles: «Ironizată cu umor britanic de baroneasă, Alianța (PD-PNL n.n.) ține coada pe sus cu interesul național, imediat ce s-a întors cu ea între picioare de la Bruxelles. Vezi, Doamne, D.A. apără interesul național, și nu guvernarea PSD. care o fi el? Aici Alianța se încurcă în explicații. Să perpetuăm corupția, să ne vindem copiii, să ajungem o națiune de asistați, să ne batem joc de oameni prin tribunale, în timp ce umblăm - ca să-l parafrazăm pe Adrian Năstase - cu integrarea în gură? Alianța PNL-PD a căzut într-o capcană de toată frumusețea. A adoptat exact dublul limbaj PSD, pe care îl acuză de ani de zile: una spunem în țară și alta afară. Ba, unii liberali și democrați nu se sfiesc să ne amenințe cu pericolul Vadim în cazul suspendării negocierilor de aderare. Clișeul a funcționat în anul 2000, acum e fumat! ... Agitația iscată de Oostlander are un rezultat neașteptat. Ea pune semnul egal între Alianța PNL-PD și PSD. Dacă ne uitam mai atenți la Duvăz, eram lămuriți mai demult. Nu ar fi la fel de nimerit și ca purtător de cuvânt al Alianței? Aceiași actori, aceeași piesă. Eu cu cine votez? Sincer, dacă ar fi alegeri duminică, aș vota cu Guest, Oostlander sau Nicholson.»

Un alt cotidian comentează, la fel de sarcastic: «Ce caută opoziția în delegația PSD, când acasă acuză Guvernul de exact aceleași păcate semnalate de amendament? Nu era suficient să susțină continuarea negocierilor - ca unica șansă de reeducare a puterii? Cine să mai creadă plângerile opoziției de abuzurile puterii, când PNL pleacă în delegație cu domnul Hrebenciuc (considerat, nu o dată, tartorul corupției), iar domnul Băsescu tabără pe domnul Oostlander și pe doamna Nicholson, acuzându-i de incorectitudine față de poporul român? ... Și dacă liderii opoziției îi atacă pe domnul Oostlander și pe doamna Nicholson, deși aceștia spun adevărul, îi va mai sprijini un euro-parlamentar vreodată? - știind că riscă să pățească precum domnul Iliescu în tinerețe, când, sărind în ajutorul unei țigănci pe care o bătea bărbatul, s-a trezit înjurat: tu ce te bagi? E bărbatul meu și-mi face ce vrea! ... Iată că Guvernul-vânător Năstase a reușit, după ce s-a auto-împușcat în zona inghinală, să fie oblojit de opoziția pe care o calcă în picioare. Pesemne că, după ce amendamentul va fi retras sau respins la vot, Alianța va reîncepe să critice Guvernul, amintindu-i că i-a ținut plosca, dar uitând că facerea de bine se plătește scump. PSD nu-i va ierta niciodată ajutorul.» - repetăm, din presa ultimelor zile.

După câteva zile de isterie, specifică acestor medii politice românești, provocată de spectrul suspendării negocierilor de aderare a țării la Uniunea Europeană, viața a intrat pe făgașul ei normal, revenind în mocirla sărăciei, corupției, duplicității, minciunii și anarhiei.

Vânzarea de copii sub masca adopțiilor internaționale, aflată la discreția unui guvern iresponsabil și urât de popor, atârnă precum sabia lui Damocles deasupra României, punând în pericol integrarea țării în structurile europene. Deznodământul nu s-a lăsat așteptat: în ziua de 18 februarie, Parlamentul European a decis monitorizarea extrem de severă a României, pentru încălcarea unor drepturi fundamentale ale omului, politizarea justiției și atentate repetate la libertatea presei - abuzuri grave, săvârșite de un guvern ce se pretinde social-democrat, dar este doar aventurier și lipsit de cel mai elementar discernământ. De aici și până la arătarea "cartonașului roșu" - ca să folosim altă expresie favorită din bagajul lexical al lui Adrian Năstase - nu mai este decât un pas. Și astfel s-a mai adeverit o dată, cine pune în pericol aderarea României la Uniunea Europeană. Asta înțelege Guvernul PSD-UDMR prin "interes național": vânzarea a mii de copii, care, în imensa lor majoritate au dispărut fără urmă prin lumea largă!

Față de cele de mai sus, Guvernul României trebuie să ia următoarele măsuri:

  1. Publicarea listelor cuprinzând copiii care au făcut obiectul adopțiilor internaționale în ultimii 14 ani, părinții adoptivi și autoritățile publice române care au aprobat adopțiile;
  2. Efectuarea tuturor demersurilor necesare pentru ca populația țării și oficialii internaționali să afle locul exact unde se găsesc, la ora actuală, toți acești copii și care e soarta lor;
  3. Efectuarea unei anchete care să stabilească actele de încălcare a angajamentelor internaționale ale României în domeniul adopțiilor internaționale, persoanele vinovate și măsurile de restabilire a legalității;
  4. Inițierea unui pachet legislativ, care trebuie supus dezbaterii și adoptării, în procedură de urgență, de către Parlament, prin care să se reglementeze adopțiile internaționale la nivelul exigențelor Uniunii Europene;
  5. Prezentarea unui raport exhaustiv, de către primul-ministru, în fața Parlamentului, prin care să dea explicații complete și să răspundă la întrebările senatorilor și deputaților cu privire la abuzurile comise de către autoritățile publice în domeniul adopțiilor internaționale. Urmează semnăturile.

Mulțumesc domnului Sassu pentru exemplar.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna ministru Elena Dumitru, vă rog să prezentați răspunsul Guvernului.

Doamna Elena Dumitru:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Stimați invitați,

În practica parlamentară, moțiunea, sub forma moțiunii simple sau a moțiunii de cenzură, este instrumentul constituțional pe care Opoziția îl are la îndemână pentru a cere Guvernului să răspundă în fața Parlamentului asupra modului în care își îndeplinește mandatul primit la învestitură.

În această legislatură, Guvernul a fost confruntat cu mai multe moțiuni simple depuse de Grupul parlamentar al PRM din Camera Deputaților, cea pe care o dezbatem azi fiind a șaptea moțiune.

Ținem însă să subliniem că recurgerea la moțiune ca mijloc de control parlamentar asupra executivului presupune, pe lângă respectarea strictă a normelor constituționale și regulamentare stabilite pentru promovarea și votarea ei, și un act de mare responsabilitate politică și civică, din partea celor care o inițiază. Recurgerea la moțiune nu trebuie să obstrucționeze derularea normală a activităților parlamentare și executive, să afecteze funcționarea instituțiilor democratice ale statului și, nu în cele din urmă, să reducă încrederea populației în forțele politice angajate în reconstrucția economică și socială a țării, în accelerarea procesului de integrare a României în Uniunea Europeană.

Dacă nu se respectă regulile democrației parlamentare, moțiunea se transformă automat într-un instrument demagogic și, nu în ultimul rând, într-un mijloc de manipulare a opiniei publice, a societății în general. Revenind la textul moțiunii, vom constata că acesta, supus unei analize lucide, scoate în evidență intențiile răuvoitoare ale autorilor acesteia, cu scopul clar de a obține capital politic cu orice ocazie, prin orice mijloace, fără a se gândi la consecințele pe care le poate avea pentru țară.

Doamnelor și domnilor deputați,

Moțiunea inițiată de 71 de deputați aparținând Grupului parlamentar al PRM reprezintă o nouă încercare de tip politicianist, de a induce confuzie în rândurile opiniei publice printr-un text lipsit total de consistența faptelor reale. Moțiunea cuprinde critici populiste bazate, în special, pe unele semnalări de genul "potrivit presei". Credem sincer în rolul mass-media în viața social-politică și culturală a țării, dar considerăm că este necesar a se discerne între real și senzațional, între informare și interpretări partizane nefondate.

Pe baza faptelor, a realității, în loc să se rețină că Guvernul nostru a fost de la început împotriva adopțiilor internaționale, se inițiază o moțiune într-un moment în care România obține roadele unei politici coerente extrem de importante pentru evoluția în continuare a societății românești. De la bun început, dorim să precizăm că în domeniul supus astăzi dezbaterii procedura adoptată în perioada 2001-2003 a fost, de fapt, una de tranziție, impusă de situația pe care am moștenit-o de la guvernarea anterioară.

De altfel, o analiză atentă a textului moțiunii arată că, în fapt, moțiunea este adresată mai curând guvernelor anterioare, din care au făcut parte PNL și PD care atunci erau în altă coaliție, coaliția CD-ristă. Ținem să menționăm faptul că în 1990 existau sute de instituții ale statului în care locuiau sau mai degrabă viețuiau o sută de mi de copiii abandonați, orfani sau cu handicap, în condiții materiale extrem de precare.

Această situație dezastruoasă a făcut la vremea respectivă subiectul unor articole din presa scrisă și al multor emisiuni televizate transmise de posturi de renume. În domeniul protecției copilului în dificultate, între 1990 și 1997 s-a acționat, în principal, pe instituționalizare și izolare, intervențiile în acest domeniu, cele mai multe venind din partea organizațiilor neguvernamentale, s-au bazat mai mult pe ajutoare umanitare și reabilitări ale instituțiilor existente, întrucât legislația din acea perioadă promova instituționalizarea ca soluție preponderentă pentru protecția copiilor abandonați.

În domeniul adopțiilor, prima lege ce a reglementat încuviințarea adopției internaționale a fost Legea nr.11 din 1990, care a liberalizat practic regimul adopțiilor internaționale în România, creând, împreună cu Legea nr.47/1993 privind abandonul copilului, condiții pentru formarea unei piețe românești de adopții internaționale. În anul 1997, Guvernul de atunci al României a adoptat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26 care a deschis calea descentralizării serviciilor de sat de protecția copilului în dificultate.

Procesul administrativ propriu-zis, însă, a fost deosebit de greoi, neasigurându-se resursele necesare unei astfel de operațiuni la scară națională.

Ca urmare, în 1999 a devenit acută criza instituțiilor de protecție a copilului, confirmată de raportul Grupului independent pentru analiza sistemului adopțiilor internaționale, astfel: în primul rând, a alimentat campaniile agențiilor pentru adopție internațională, care s-au auto promovat drept singurele în măsură să asigure protecția interesului superior al copilului prin adopție internațională, iar în al doilea rând, a obligat Comisia europeană să acorde în 1999 un ajutor umanitar de urgență, constând în alimente și obiecte de primă necesitate pentru copiii din instituții, caz fără precedent între țările incluse în procesul de aderare la Uniunea Europeană.

Ajutorul umanitar de urgență a fost acordat prin anularea unui Program Phare destinat inițial sprijinirii reformei instituționale în domeniul protecției copilului. Sistemul de adopție internațională devenise în 1997 foarte simplu, agențiile internaționale căutau clienți prin mijloace de marketing specifice, respectiv persoane și familii dispuse să adopte copiii din România. O dată clienții găsiți, partenerul din România oferea copilul la alegere, din baza de date, și să nu uităm că la un moment dat erau autorizate 105 organizații de acest tip. Copilul era vizitat sau nu de viitorii părinți adoptivi. Actele necesare se obțineau uneori în mai puțin de 3 luni de către agenția din România. Cum sistemul luase amploare, se căutau căi pentru creșterea productivității, unele agenții luau în îngrijire copii din instituții sau abandonați, organizând adevărate acvarii pentru adopție. Altele nu se mai oboseau să obțină toate actele necesare, ci pur și simplu le copiau pe cele deja existente.

Pentru toate aceste comportamente există cazuistică și probe certe, confirmate de raportul Grupului independent pentru analiza sistemului adopțiilor internaționale. Nu este de mirare că printr-un asemenea procedeu, în perioada 1997-2000 Comitetul Român pentru Adopții a transmis către instanța de judecată un număr de aproape 10 mii de cereri de adopții internaționale, cu un vârf inimaginabil, respectiv circa 3500 în anul 2000.

În același context, un aspect de o gravitate extremă îl constituie dispariția a peste 400 de dosare de adopții internaționale în perioada guvernărilor de dreapta din perioada 1997-2000.

Până în anul 2001, adopția internațională a copiilor români a reprezentat continuu și constant un subiect asociat indirect sau direct corupției și criminalității. Aceste asocieri erau făcute atât de către voci din interiorul țării, cât și din străinătate.

Comunitatea internațională a formulat în diverse ocazii, mai mult sau mai puțin unitar, numeroase critici la adresa sistemului de adopție internațională din România și a cadrului normativ în domeniu. Ne referim, în special, la Ordonanța Guvernului nr. 25 din 1997 cu privire la adopție, aprobată și modificată prin Legea nr.87/1998.

Aceste critici au vizat printre altele caracterul neclar al unor prevederi legale și netransparența etapelor procedurale ale unei adopții internaționale, inclusiv din punct de vedere financiar, demonstrând corupția din sistem. A fost invocată, de asemenea, neconcordanța flagrantă a unor prevederi din legea română cu stipulări ale Convenției ONU din 1990 cu privire la drepturile copilului și ale Convenției de la Haga privind protecția copilului și cooperarea în materia adopției internaționale, mergând până la a acuza statul român de implicare în traficul cu copii.

Iată argumente ce nu pot fi puse în nici un fel în discuție, demonstrând, așa cum arătam, că această moțiune inițiată de Grupul parlamentar al PRM este îndreptată, în fond, spre guvernele de dreapta din perioada 1997-2000.

Doamnelor și domnilor deputați,

Aspectele negative, unele deosebit de grave, pe care le-am relevat succint, demonstrează cu claritate, pe de o parte, incoerența cadrului legislativ din perioada 1997-2000 și neadaptarea lui la standardele europene, pe de altă parte, s-a manifestat o condamnabilă indiferență față de problemele sociale, în general, și cu deosebire față de protecția copilului. Mai mult, pentru aceeași perioadă, organele abilitate ale statului au instrumentat 64 de dosare și lucrări penale privind infracțiuni în domeniul adopțiilor internaționale. Toate acestea evidențiază incompetența guvernelor de dreapta, inclusiv a PNL și PD, subliniată, de altfel, și de textul moțiunii Partidului România Mare.

Aspectele negative din perioada 1997-2000 au fost menționate în raportul de țară al Comisiei europene pentru anul 2000, în care o treime din conținut reprezintă o critică severă asupra situației copiilor instituționalizați din România și adopțiilor internaționale, printre care: "Transferul alocațiilor bugetare către consiliile județene s-a dovedit a fi problematic" sau "Situația finanțării instituțiilor rămâne dificilă și crize financiare s-au ivit la nivelul unor județe, datorită lipsei fondurilor. Comisia europeană va continua să monitorizeze situația până când se va asigura că există suficiente fonduri pentru îmbunătățirea condițiilor de viață din instituții" sau "Instituțiile de protecție a copilului, continuă să aibă o dependență ridicată de asistența umanitară furnizată de donatori străini. În multe cazuri persistă probleme caracterizate de lipsa acută de fonduri, în mod special pentru hrană, încălzire și întreținere". și, încă, "Cea mai mare îngrijorare este că legislația referitoare la adopție pare să acorde considerații, altele decât interesul superior al copilului, care să influențeze decizia asupra unei adopții".

Doamnelor și domnilor deputați,

În fața unei asemenea situații, Guvernul nostru a acționat cu fermitate încă din primele zile după preluarea administrării țării, pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale copiilor instituționalizați și pentru stoparea adopțiilor internaționale.

Ordinea instituțională promovată de Guvernul României și încurajarea efortului național de implicare responsabilă în reglementarea domeniului adopțiilor au impus luarea unor decizii administrative restrictive, după cum urmează: nu a mai fost emisă de autoritatea centrală abilitată, Comitetul Român pentru Adopții, nici o repartiție privind sarcina de identificare a unei familii adoptive pentru copiii aflați în evidența sa.

În același timp, adopțiile naționale au continuat, numărul acestora dublându-se practic în raport cu aceeași perioadă a anului precedent. Comitetul Român pentru Adopții a luat decizia de a abroga, la 22 martie 2001, sistemul de puncte, îndelung criticat, pe baza căruia se eliberau repartițiile pentru adopții. Măsura a fost necesară și justificată de inițiativele ferme ale guvernului pentru eliminarea abuzului și corupției existente în sistemul instituțional al adopțiilor internaționale.

Prin Hotărârea Guvernului nr.55 din 21 iunie 2001 a Comitetului Român pentru Adopții s-a decis suspendarea pe o perioadă de un an a primirii cererilor de adopție ale persoanelor sau familiilor de cetățeni străini care doresc să adopte copii din România.

Această decizie a fost, din păcate, anulată în justiție. Ca urmare a acțiunii deschise de una dintre organizațiile private care intermediau adopții internaționale, constatându-se efectul limitat, interpretabil în juridic al deciziilor administrative care urmăreau controlul asupra adopției copiilor români peste hotare, Guvernul României a instituit un moratoriu asupra adopțiilor internaționale, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 121/2001 pentru suspendarea temporară a tuturor procedurilor referitoare la adopțiile internaționale.

Moratoriul a fost apreciat ca necesar și oportun, atât în urma discuțiilor și solicitărilor partenerilor externi, cât și în urma recomandărilor din raportul Grupului independent pentru analiza sistemului adopțiilor internaționale.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 121 din 2001, prin care au fost suspendate, pe o perioadă de 12 luni de la intrarea în vigoare a acesteia, toate procedurile având ca obiect adopția copiilor români de către o persoană sau o familie cu cetățenie străină ori de către o persoană sau familie cu cetățenie română și cu domiciliul sau reședința pe teritoriul altui stat, a intrat în vigoare la 9 octombrie 2001.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna ministru, numai puțin, am rugămintea să vă opriți puțin pentru că deranjăm Alianța "Dreptate și adevăr" într-o...

Vă rog frumos, puneți strategiile la cale în altă parte...

Doamna Elena Dumitru:

Este o alianță în dificultate.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog frumos.

Doamna Elena Dumitru:

Această schimbare legislativă a creat însă o serie de probleme, pentru că existau în acel moment foarte multe cazuri în care procesul de adopție internațională fusese deja demarat, se parcurseseră anumite etape, în conformitate cu legea anterioară. În plus, era necesară, chiar ca măsură legislativă tranzitorie, o posibilitate de a putea respecta dreptul copilului la o familie, ca soluție permanentă, atunci când interesul acestuia o impunea.

În aceste condiții, la 6 decembrie 2001 Guvernul României a adoptat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 161/2001 prin care se prevede că: "În situații excepționale, impuse de interesul superior al copilului, la propunerea Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție, avizată de Secretariatul General al Guvernului, executivul poate aproba transmiterea unor cereri de încuviințare a adopției internaționale către instanțele judecătorești".

În baza acestor prevederi legale, în perioada octombrie 2001 - decembrie 2003, s-a aprobat transmiterea către instanțele de judecată competente a unui număr de 1115 cereri de adopție internațională, prin 12 memorandumuri. Situațiile respective au fost rezolvate în temeiul legii, după o analiză riguroasă a fiecărui caz. S-au respectat întocmai recomandările Raportului independent de analiză a sistemului de adopții internaționale, raport însușit de doamna Emma Nicholson, raportor pentru România a Parlamentului European.

Acest proces lent și pe o bază legislativă de tranziție a creat nervozitate în spațiul european și din afara Europei - Statele Unite, Israel -, din acest motiv au apărut și solicitări de rezolvare a situației, intervenții care s-au constituit în garanții suplimentare, potrivit cărora statele respective vor urmări cu rigurozitate evoluția copilului adoptat și vor respecta interesul său superior.

În prezent, situația celor 1115 cereri aprobate de către guvern, conform prevederilor Legii nr.347 din 2001, se prezintă după cum urmează: în primul rând, 988 de cereri au fost transmise instanțelor judecătorești, în vederea încuviințării adopției. Dintre acestea, pe baza hotărârilor instanței, Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție a eliberat pentru un număr de 917 cazuri certificatul de conformitate prevăzut de Convenția de la Haga, document ce consfințește îndeplinirea procedurii de adopție internațională a unui copil, în conformitate cu prevederile următoare: garantarea recunoașterii adopției în țara de origine a părinților adoptatori, după terminarea acesteia în România; oferirea de garanții din partea instituțiilor abilitate ale statului de primire că o dată adoptat, copilul va putea intra pe teritoriul statului respectiv, unde i se vor garanta toate drepturile și obligațiile acordate fiecărui cetățean; angajarea statului primitor de a urmări evoluția copilului în familia adoptatoare pe o perioadă de minimum 2 ani, transmițând aceste rapoarte autorității centrale române.

În al doilea rând, la un număr de 72 de cereri de adopție, familia adoptatoare a renunțat la continuarea procedurii, din motive obiective, neimputabile autorităților române, iar în 3 cazuri familiile au renunțat în fața instanței de judecată la continuarea procedurii de adopție.

În al treilea rând, pentru un număr de 32 de cazuri se așteaptă îndeplinirea de către statele de origine ale familiilor adoptatoare a procedurilor și actelor specifice ulterioare aprobării continuării procedurii de adopție în România, potrivit prevederilor art.17 lit. c) al Convenției de la Haga din 29 mai 1993.

În al patrulea rând, în 18 cazuri, între momentul aprobării de către Guvern și până la sesizarea instanței de judecată, copiii au fost solicitați în vederea adopției naționale de către familii de cetățeni români. Pentru unul dintre cazurile aprobate prin memorandum s-a solicitat reintegrarea în familia naturală a copilului respectiv, iar într-unul dintre cazurile aprobate, după acest moment, a intervenit, din păcate, decesul copilului ce urma să fie adoptat.

Copiii adoptați în această perioadă reprezintă cazuri pentru care transmiterea acestor cereri de adopții către instanțele competente a fost aprobată pe baza principiului asigurării celei mai bune forme de protecție interesului superior al copilului care, în aceste situații, a fost adopția internațională.

În toată această perioadă, memorandumurile cu numărul de copii, repartiția cererilor pe țări de primire a copiilor, și respectiv pe județe de proveniență a acestora au fost făcute publice pe site-ul Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție, la adresa www.copii.ro.

În acest fel, s-a asigurat permanent, cu transparență, informația legată de acest subiect. Orice persoană de bună credință poate înțelege motivele pentru care numele copiilor sau ale familiilor adoptatoare nu sunt date publicității. Dacă se ignoră cu atâta ușurință legile cu privire la protecția datelor cu caracter personal, precum și convențiile în materia adopției la care România este parte, să încercăm, măcar o clipă, să ne punem în situația acestor copii și acestor părinți și vom vedea că în aceste cazuri cetățenia nu mai are nici o relevanță.

Doamnelor și domnilor deputați,

Considerăm important de subliniat că nu se poate vorbi despre o încălcare a moratoriului și implicit a obligațiilor asumate de România în fața partenerilor europeni. Oricine dorește să analizeze obiectiv întregul cadru în care aceste adopții au avut loc va constata respectarea legii în toate procedurile și etapele de încuviințare a lor.

În același timp, va constata că nici primul-ministru și nici Guvernul nu au implicare directă în aprobarea adopțiilor internaționale și, după parcurgerea unui întreg circuit de control la nivel administrativ, ca și în practica majorității țărilor europene, documentele se transmit spre analiză instanțelor de judecată. Instanța judecătorească este suverană și apreciază asupra încuviințării sau nu a unei adopții, fie ea națională ori internațională. Spre exemplu, există un număr de 18 cazuri, dintre cele transmise prin memorandumuri, în care instanța a apreciat că nu poate încuviința adopția internațională.

În acest context, vă rugăm să rețineți că adopțiile din perioada 2001-2003 au fost făcute respectând legea în vigoare, care menționează, așa cum de altfel am arătat, că : "În situații excepționale, impuse de interesul superior al copilului, la propunerea Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție, avizată de Secretariatul General al Guvernului, Guvernul poate aproba transmiterea unor cereri de încuviințare a adopției internaționale către instanțele judecătorești".

De altfel, Ministerul Afacerilor Externe Francez a declarat în februarie 2004 că adopția unor copii români de către familii franceze, în această perioadă, a fost făcută respectându-se prevederile legale.

Aceeași poziție are și Guvernul italian, menționând că: "Își exprimă deplina solidaritate cu Guvernul român, față de criticile nejustificate și tendențioase aduse acestuia în legătură cu adopțiile internaționale. Italia este deplin conștientă de eforturile și de marile progrese realizate de autoritățile române în materie de protecția copilului și confirmă că are încredere în seriozitatea acțiunilor întreprinse în favoarea și în interesul minorilor".

În același comunicat se afirmă și faptul că unele declarații, făcute în aceste zile atât în plan intern, român, cât și internațional, despre cele 105 adopții autorizate de Guvernul român în data de 18 decembrie 2003 în favoarea unor familii italiene, nu au ținut seama de interesele umanitare prioritare implicate în acest caz și nici de obiectivul principal al Convenției de la Haga din 1993, referitoare la protecția minorilor și cooperarea în materie de adopții internaționale, care este acela de a tutela interesul superior al minorului și, în consecință, dreptul său de a avea o familie.

Pentru a nu mai exista interpretări diferite ale cadrului legal actual, în baza căruia a fost instituit moratoriul asupra adopțiilor internaționale, în ședința de Guvern din data de 5 februarie anul curent, a fost aprobată Ordonanța de urgență nr.1 prin care se suspendă toate adopțiile internaționale, până la intrarea în vigoare a noii legislații privind protecția drepturilor copilului și regimul juridic al adopțiilor.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1 din 2004 a fost discutată și aprobată în Comisia juridică a Senatului, miercuri, 25 februarie 2004.

Doamnelor și domnilor deputați,

Mai mult decât acuzele nereale de încălcare a moratoriului, au existat acuze aberante și iresponsabile, venite din partea unor reprezentanți ai partidelor din Opoziție.

A vorbi despre copii adoptați internațional, folosiți de rețele de traficanți sau pentru bănci de organe, este iresponsabil, nejustificat și nefondat. Este un afront adus nu numai Guvernului României, dar și guvernelor altor state, care în procesul de adopție internațională au responsabilitatea de a proteja copilul ajuns pe teritoriul lor.

Nu a existat nici un element de probă care să justifice aberațiile privitoare la trafic de copii adoptați sau la bănci de organe în care ar fi fost folosiți copii români adoptați peste hotare. Posibile infracțiuni privind traficul de persoane sau așa-zisele vânzări de copii pe marginea drumului nu au nici o legătură cu adopțiile, ele făcând, atunci când există, obiectul de cercetare al unor organe abilitate ale statului.

Este extrem de dăunător și inacceptabil să se amestece noțiunea de adopție cu cea de trafic de copii, folosind acuze neîntemeiate, fără acoperire.

Doamnelor și domnilor deputați,

Eforturile susținute ale Guvernului nostru în domeniul protecției copilului au dus la rezultate remarcabile obținute în acești trei ani, rezultate unanim recunoscute de partenerii noștri internaționali. Niciodată România nu a asigurat condiții mai bune de viață copiilor instituționalizați, actualul guvern mărind alocațiile bugetare pentru acest domeniu, față de cele din anul 2000, de 6,2 ori în 2003 și respectiv de 8,6 ori în 2004.

Niciodată nu a existat un număr atât de mic de copii în centrele de plasament, respectiv 37.000 la sfârșitul lui decembrie 2003, față de 57.000 la sfârșitul anului 2000, și față de 120.000 la începutul anilor '90.

Niciodată nu a existat un număr atât de mare de copii care să beneficieze de servicii alternative. Astfel, în prezent, 20.478 de copii menținuți în familiile naturale sau adoptive române beneficiază de servicii speciale.

Niciodată nu a existat un număr atât de mic de copii sub vârsta de 3 ani abandonați în instituțiile statului. Astăzi, ei reprezintă 4,7% din totalul acestor copii. Niciodată, într-o perioadă relativ scurtă, de numai 3 ani, o autoritate guvernamentală din România nu a închis atât de multe instituții de tip vechi și a inaugurat atât de multe servicii noi, în beneficiul copiilor. 116 instituții de tip vechi au fost închise și 369 de servicii alternative noi au fost create în perioada 2001-2003.

Niciodată nu au existat un grup compact atât de mare de copii din centrele de plasament care să urmeze cursurile unei forme de învățământ superior cu ajutorul statului. Numai în anul universitar 2003-2004, 40 de copii au devenit studenți.

Niciodată nu a existat o capacitate atât de mare de absorbție a fondurilor externe asigurate prin programele Uniunii Europene, ale Băncii Mondiale, ale Programului de dezvoltare al Statelor Unite, UNICEF sau D.P.

Niciodată numărul adopțiilor naționale nu a fost mai mare. În perioada 2001-2003, 3756 de copii au fost adoptați de familii române. Niciodată numărul adopțiilor internaționale nu a fost mai scăzut, 917 în perioada 2001-2003, față de: 2038 în anul 1994; 1789 în 1995; 1315 în 1996; circa 10.000 în perioada 1997-2000, din care peste 3500 numai în anul 2000.

Niciodată nu au existat atâtea aprecieri pozitive cuprinse în rapoartele de țară ale Comisiei europene din anii 2001, 2002 și 2003, din care cităm: "Progrese semnificative s-au înregistrat în domeniul protecției copilului, numărul de copii din instituțiile rezidențiale s-a redus, iar condițiile de viață din centrele de plasament sunt adecvate. Autoritatea națională pentru protecția copilului și adopție este un organism profesionist, cu un bun management și cu un personal adecvat.

Situația copiilor cu dizabilități s-a îmbunătățit, s-au realizat progrese semnificative cu privire la elaborarea strategiilor la nivel județean".

Pe același plan, Guvernul va înainta Parlamentului un pachet legislativ care va reprezenta baza unui sistem modern european de protecția drepturilor tuturor copiilor, pe deplin armonizat cu tratatele internaționale la care România este parte, în mod deosebit cu Convenția Europeană privind drepturile Omului și, respectiv, Convenția ONU privind drepturile copilului.

În încheiere, subliniez că prin programele și legislația ce vor fi aplicate, se vor crea toate premisele pentru extinderea abordării proactive și concrete de până acum de la problema celor câteva zeci de mii de copii aflați în dificultate, la aceea a drepturilor milioanelor de copii ai României.

Doamnelor și domnilor deputați,

Pentru considerentele prezentate, Guvernul solicită plenului Camerei Deputaților ca moțiunea prezentată de cei 71 de deputați aparținând Grupului parlamentar al P.R.M., să fie respinsă. Ne bazăm, în solicitarea pe care o facem, pe înțelepciunea și buna dumneavoastră credință.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Constantin Niță:

Stimați colegi,

Trecem la dezbaterea moțiunii de către grupurile parlamentare.

Începem cu Grupul parlamentar al P.S.D., doamna deputat Daniela Bartoș. V-aș ruga să vă încadrați în termenele care v-au fost precizate. Mulțumesc.

Doamna Daniela Bartoș:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Inițiativa partidelor din Opoziție de a depune noi și noi moțiuni începe să devină aproape o tradiție, și noi, reprezentanții Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat, ne întrebăm dacă această tradiție nu face parte, oare, dintr-o campanie răuvoitoare menită doar să strângă capital politic în favoarea acestor partide.

Cu siguranță, demersul Partidului România Mare de a iniția moțiunea pe care o dezbatem astăzi, se înscrie în această categorie. Este un demers care se îndreaptă nu numai împotriva P.S.D., ori a Guvernului, dacă cineva a crezut acest lucru, ci și împotriva populației și a țării. Spun acest lucru în condițiile în care această acțiune politică este într-o evidentă contradicție cu măsurile luate de autoritățile române, de actualul Guvern în vederea integrării României în Uniunea Europeană și de aliniere la standardele europene.

Nu contestăm rolul opoziției de a sesiza abateri, omisiuni și de a ajuta la corectarea acestor greșeli, dar a face demersuri care nu se aliniază nicidecum eforturilor României de integrare europeană, este în defavoarea noastră, a tuturor.

O analiză atentă a textului moțiunii arată că aceasta nu vizează de fapt intervalul 2000-2004, deci cel al guvernării P.S.D., ci perioada 1996-2000, cea în care se afla la guvernare actuala coaliție P.N.L.-P.D., aflată în Convenția Democrată.

Nu putem trece cu vederea că acea perioadă a reprezentat un adevărat paradis pentru cei care erau interesați în domeniul adopțiilor internaționale.

A fost perioada în care în România au funcționat peste 100 de agenții formate din intermediari care nu făceau altceva decât să identifice copii ce ulterior erau oferiți pentru a fi adoptați în familiile din alte țări.

Toate aceste tranzacții s-au făcut sub ochii îngăduitori ai justiției, care nu numai că nu s-a opus acestui proces, dar în perioada 1997-2000 a constatat dispariția a peste 400 de dosare de adopții internaționale. Nu este de mirare că România a ajuns, datorită acestor practici, sub ochii critici ai Uniunii Europene. Nu înțelegem de ce Partidul România Mare acuză Guvernul P.S.D., guvern care în anul 2001, prin moratoriul adoptat, a introdus criterii dure de selecție sau chiar a stopat pentru o anumită perioadă adopțiile internaționale.

Ulterior, toate dosarele deferite justiției pentru a fi aprobate în vederea adopției internaționale au fost întocmite pe baza unor criterii extrem de dure, criterii menite să asigure siguranța unei bune dezvoltări și a unei bune educații a copilului în familia adoptatoare.

Problema adopțiilor este una foarte sensibilă, pe care actualul guvern a preluat-o la începutul mandatului, cu multele sale neajunsuri și erori, și și-a propus la acel moment să o rezolve prin luarea unor măsuri responsabile, potrivit standardelor europene în domeniu. Aceste măsuri au fost luate, cunoașteți foarte bine acest lucru, și ele vor fi continuate.

A face din această problemă a adopțiilor un subiect de campanie de imagine este un gest cu totul inacceptabil și condamnabil. Nu înțelegem de ce semnatarii acestei moțiuni au ignorat voit măsurile pe care guvernul Partidului Social Democrat le-a luat pentru protecția copilului și pentru prevenirea abandonului.

În domeniul prevenirii abandonului, s-au luat o serie de măsuri la nivelul maternităților. Astfel, în fiecare maternitate există asistenți sociali care au drept sarcină principală aceea de a identifica eventualele mame care din anumite motive ar dori să-și abandoneze copilul în maternitate.

Mamele identificate a avea probleme sociale deosebite, beneficiază de asistență în centre maternale în care statul le pune la dispoziție condiții optime de îngrijire a copilului.

Strategia de reabilitare a maternităților, adoptată de Guvernul P.S.D., promovează crearea la nivelul tuturor maternităților a sistemului rooming in, acela în care mama se află imediat după naștere alături de copilul ei, sistem capabil să creeze o legătură afectivă între mamă și nou-născut, prevenindu-se și în acest mod abandonul.

Un alt program al Partidului Social Democrat a fost acela de atribuire gratuită de lapte praf copilului în perioada 0-1 an, care este o realizare a guvernării P.S.D., având drept principal rol protecția copilului.

S-au luat, de asemenea, măsuri pentru ameliorarea condițiilor în centrele de plasament, în așa fel încât puținii copii care au mai rămas în aceste centre, să beneficieze de condiții foarte bune de hrană și locuință, la care se adaugă și o supraveghere atât psihologică, cât și educațională.

Nu trebuie să omitem faptul că s-au făcut eforturi foarte mari pentru dezinstituționalizarea copiilor, în așa fel încât dacă în anul 2000 în centrele de plasament erau 57.000 de copii, la sfârșitul anului 2003 mai erau doar 37.000.

S-au stimulat adopțiile naționale, familiile adoptatoare beneficiind de toate drepturile familiilor naturale, respectiv alocații pentru copii, concedii medicale pentru îngrijirea copilului.

Copiii au reprezentat pentru Guvernul P.S.D. un punct focal în domeniul îngrijirilor medicale. Anul 2003 este primul an care marchează o scădere a mortalității infantile, ceea ce atestă măsurile care s-au luat în acest domeniu.

Aceste măsuri pe care le-am enumerat foarte succint reprezintă numai vârful aisbergului de măsuri care vizează acest domeniu delicat. Numai cei rău intenționați pot trece cu vederea sau pot ignora ceea ce s-a făcut după anul 2000. Urmează, în perioada următoare, ca noi, parlamentarii, să ne aducem contribuția la votarea sau amendarea legilor menite să statueze definitiv modalitatea de adopție internațională, dar și drepturile copilului, marcând în acest fel voința noastră politică de a ne integra în structurile europene.

Când este vorba de interesul României și de integrarea sa în structurile europene, rațional ar fi ca toate partidele să participe la atingerea acestor țeluri. Nu dorim să dăm lecții nimănui despre interesul României, dar fiecare partid, inclusiv P.R.M., ar trebui să aibă această lecție învățată atunci când face parte din Parlamentul României, și să renunțe la acțiuni care aduc deservicii sau reprezintă pur și simplu un exercițiu politic.

Grupul parlamentar al P.S.D. își exprimă dezacordul total față de demersul P.R.M. și se va pronunța împotriva acestei moțiuni.

Vă mulțumesc.

Domnul Constantin Niță:

Da. Și eu vă mulțumesc.

Ați consumat 8 minute din timpul alocat Grupului parlamentar al P.S.D.

Urmează Grupul parlamentar al P.R.M., domnul deputat Lucian Bolcaș.

Domnul Augustin Lucian Bolcaș:

Domnule președinte,

Distinsă doamnă ministru,

Stimați colegi,

N-o să vă răpesc timpul reluând lucruri care deja au fost spuse, dar aș vrea să încep cu ideea că ceea ce se dezbate astăzi pro sau contra moțiune, reprezintă un lucru grav pentru fiecare dintre noi. E vorba de soarta copiilor acestei țări. Este vorba de soarta unor copii pe care noi avem obligația să-i ocrotim, este vorba de soarta unor copii care la urma urmei reprezintă viitorul unei națiuni și n-avem dreptul noi, acum și aici, să privim cu indiferență acest viitor.

Problemele sunt multiple pentru că nimeni nu și-a închipuit că în euforia postrevoluționară se va ajunge să se facă comerț cu orice, inclusiv cu suflete, și cu suflete de copii. Distinsa doamnă ministru, ca și doamna ministru Bartoș care a luat cuvântul, s-au referit la ceea ce moțiunea noastră punctează într-adevăr. Și anume, că în perioada anterioară guvernării psD-iste de astăzi au existat probleme, și probleme grave privind adopțiile internaționale. S-a vorbit despre 300 de dosare care au dispărut. S-a vorbit despre o serie de oameni implicați în această situație. Am evocat această împrejurare pentru că, inutil se mai facem moțiuni împotriva guvernărilor anterioare, am invocat această împrejurare ca fiind culpa cea mai gravă a cabinetului Năstase.

Păi, distinsă doamnă ministru, vă întreb personal: dacă dumneavoastră recunoașteți că din tribunale au dispărut 300 de dosare, vă rog, după 3 ani de guvernare, să-mi răspundeți, acum și aici, unde sunt acele dosare și cine este autorul acelor furturi? În trei ani n-ați fost capabili să condamnați pe nimeni, pentru că ați încurajat această practică. Asta este concluzia.

Au fost trimiși în judecată doi sau trei grefieri care au pus niște ștampile și cu asta am rezolvat problema adopțiilor internaționale. Nu se poate!

Vă spun că m-am bucurat în condițiile în care a fost în 2001, printr-una din primele ordonanțe de urgență, 12, instituit acest moratoriu pe care îl lăudați și cu care vă lăudați. Într-adevăr, moratoriul trebuia instituit, dar dacă vă reamintiți cu exactitate, ordonanța a apărut tot ca urmare a unei intervenții dure a baroanei Nicholson. S-a întâmplat...baroneasă!? O rog să accepte scuzele mele! Dar intervenția a rămas la fel de dură, independent de rangul nobiliar.

În aceste condiții, s-au impus două lucruri: în primul rând, dacă nu ați pedepsit pe nimeni, și nu știu de ce nu ați făcut-o, cel puțin ați stopat acest procedeu. Și în al doilea rând, v-ați angajat, guvern, cu program de guvernare, format din oameni serioși și responsabili, și am crezut ca atare, v-ați angajat să adoptați o reglementare corectă a procedurii adopțiilor internaționale. Însă se întâmplă ceva. Se întâmplă că înainte de adoptarea acestei ordonanțe de urgență printr-o lege apare o altă ordonanță de urgență, 161, care de data aceasta creează excepții, creează excepții tutelate de Guvernul României, derulate printr-un organ al Guvernul României, care este Agenția Națională a Adopțiilor, și care încalcă brutal orice cenzură a justiției în acest domeniu. De ce? Pentru că această ordonanță 161, menită să ocolească justiția, a ocolit de la bun început avizul ministrului justiției, obligatoriu în promovarea ei, a devenit o afacere personală a celor doi semnatari, domnul prim-ministru și domnul secretar general al guvernului.

Numai așa se putea înlătura intervenția juridicului, a justiției în rezolvarea acestor cazuri. Și acum, domnilor, e bine să ne asumăm cu toții responsabilitatea, pentru că se întâmplă o inginerie parlamentară. Dumneavoastră ați auzit de inginerii financiare și ați folosit deseori acest termen, dar de inginerie parlamentară denunțată de la tribuna Parlamentului n-ați mai auzit. Și o veți auzi acum.

Această Ordonanță 161, prin grija Comisiei juridice a Senatului, se topește, fiind integrată în Legea pentru aprobarea Ordonanței nr.121/2001. Este modificarea ce o aduce Senatul prin legea de adoptare a Ordonanței 121 privind moratoriul, introducerea acestor cazuri de excepție. Și,dintr-o dată, Ordonanța Guvernului care poartă numai semnătura primului-ministru și a secretarului general nu mai există, și există numai o lege adoptată de Senatul României la inițiativa, repet, Comisiei juridice a Senatului, pentru că prin aceasta se creează un sistem instituțional de încălcare a legii.

Toate memorandumurile care au fost în continuare nu au nici un fel de justificare. Cuvântul "situații excepționale" se potrivește la orice, așa cum poate să fie o situație excepțională faptul că vă vorbesc eu acum de la această tribună.

Problema este însă alta. Problema care s-a continuat este avalanșa de ordonanțe de urgență prin care moratoriul este prelungit și toată lumea spune - vedeți, falsele aparențe! - în România există moratoriu. Ca tocmai guvernul să poată să-l încalce, să se facă din aceasta o afacere profitabilă. Și l-ați tot prelungit doi ani de zile. Pentru că eu nu cred că un guvern oricât de slab, oricât de nepregătit și oricât de expus influențelor politice internaționale nu e în stare, cum nu a fost în stare acest guvern, timp de doi ani de zile să adopte o legislație corespunzătoare, așa cum prevedea al doilea articol al moratoriului.

N-ați fost în stare? Nu! Puteați fi în stare, dar n-ați vrut, pentru că v-a profitat, putând prin aceste memorandumuri să încălcați moratoriul în mod sistematic. Veți spune: "Este o prezumție faptul că acești copii au avut o soartă neplăcută, că nu au fost adoptați de familiile cele mai îndreptățite, că planează suspiciunea dispariției lor!" Ați spus-o, doamna ministru. Dar ați prezentat ceea ce Convenția de la Haga obligă orice stat care permite adopțiile internaționale, și anume, lista și modul în care au fost urmăriți acești copii care au fost adoptați. N-ați făcut-o! Pentru că nu sunteți în stare s-o faceți! Și acesta este obiectul moțiunii de cenzură, moțiunii noastre simple, vă rog să mă iertați!

Este foarte simplu: soarta copiilor pe care dumneavoastră ați periclitat-o, pe care dumneavoastră n-ați urmărit-o și pentru care dumneavoastră ne spuneți vorbe și nici măcar frumoase.

Aș vrea să închei cu un citat din ceea ce Sfântul Sinod al Bisericii străbune a spus foarte frumos: "Nu suntem așa de săraci, România nu este o țară așa de săracă încât nu poate să-și crească proprii copii." Dar s-ar părea că anumite cercuri de influență care vor neapărat în acest joc să bage și justiția, care nu are nimic în acest joc, anumite cercuri de influență poate nu sunt suficient de bogate încă și nu s-au îmbogățit suficient de pe urma acestor copii.

Este necesar...

Domnul Valer Dorneanu:

Am rugămintea să puneți punct după ce ați citat Sfântul Sinod, pentru că pare se că dumneavoastră îi atribuiți afirmații care nu le-au făcut totuși.

Domnul Augustin Lucian Bolcaș:

Domnule președinte, am pus punct cu dorința...

Domnul Valer Dorneanu:

Nu, nu, nu acum! După citatul exact al declarației Sfântului Sinod.

Domnul Augustin Lucian Bolcaș:

Domnule președinte, eu sunt de acord să discut cu dumneavoastră și să glumim pe marginea oricărui citat din presă. Este normal și am făcut această glumă la prezentarea moțiunii. Dar nu voi fi de acord niciodată să glumesc cu ceea ce a spus Sfântul Sinod. Poate să fim de acord, poate nu, dar trebuie...

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg...

Domnul Augustin Lucian Bolcaș:

...dar trebuie să-l respectăm.

Eu vă mulțumesc și am încheiat.

Domnul Valer Dorneanu:

Și eu îl respect, dar dumneavoastră ați adăugat acolo alte comentarii decât a spus Sfântul Sinod. Sfântul Sinod s-a oprit la un moment dat cu punctul.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Eu vă mulțumesc foarte mult că ați fost atent la comentariile mele, ceea ce mă onorează, și le mulțumesc și colegilor care m-au suportat. (Aplauze grupul PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Ați vorbit 12 minute din timpul afectat partidului dumneavoastră.

 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Ați vorbit și dumneavoastră.

Domnul Valer Dorneanu:

Scad minutul în care am intervenit eu, deci ați vorbit 11 minute.

Are cuvântul doamna Anca Boagiu.

Astăzi este "Mărțișorul", stimați colegi bărbați. Lăsați-o pe doamna Boagiu să vorbească.

Doamna Anca Boagiu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Am asistat și am ascultat criticile aduse de reprezentantul Guvernului, de doamna ministru, moțiunii depuse.

Spunea doamna ministru că suntem în fața unor critici populiste. Bun, putem accepta, dar în cazul în care acestea vin din plan internațional, când suntem acuzați de încălcarea unui moratoriu, mă îndoiesc că mai sunt critici populiste, ci dimpotrivă, cu atât mai mult cu cât suntem amenințați că este pus în pericol procesul de integrare europeană.

Spunea tot doamna ministru că suntem între real și senzațional. Da, real este faptul că vindem copiii. Guvernul Năstase a vândut copii. Senzațional este faptul că în fața Parlamentului, cu tupeu, reprezentanții Guvernului se prezintă și acuză Opoziția.

Suntem în fața unei situații fără precedent. Cred că în acest moment cuvântul rușine poate fi scos din dicționar, întrucât și-a pierdut înțelesul, și-a pierdut semnificația, și-a pierdut tăria, și-a pierdut forța, după umilința pe care România a trebuit s-o suporte, după umilința pe care au suportat-o cetățenii României, pentru lăcomia și nemernicia Guvernului Năstase.

Guvernul Năstase vinde copii, aceasta este realitatea. Ce să înțelegem din această realitate? Putem să traducem: după ce au fost vândute societățile de stat, în scopul cumpărării recunoașterii internaționale, Guvernul a trecut la bătrâni. Au fost lăsați să tremure de frig, să n-aibă medicamente, să n-aibă bani de mâncare. A mai făcut Guvernul un salt: a trecut la femeile și bărbații care nu mai au loc de muncă în România. Îi vindem, pentru că în România nu se pot crea locuri de muncă.

Și ce ne-a mai rămas? Ne-au rămas copiii. Bineînțeles, nu puteau fi lăsați deoparte, și-atunci Guvernul atinge apogeul realizărilor sale și trece la vânzarea, la comerțul cu copii. Am înțeles din expunerea doamnei ministru, printre rânduri, că acești copii chiar erau o povară, sunt o povară bugetară. Mă întreb dacă în România acești copii abandonați sunt o povară bugetară, atunci banii care se scurg din bugetul de stat nu sunt tot o povară bugetară, nu sunt tot o povară în buzunarele clienților unde acești bani se duc?

Sub semnătura primului-ministru, a primului-ministru Adrian Năstase, copiii români au fost vânduți. Din nou, se vorbea aici despre interesul României. Care este interesul României? Interesul României se cumpără cu copii? Dacă da, atunci Guvernul Năstase să ne spună lucrurile acestea de la tribună.

Este culmea tupeului și culmea infatuării. Adrian Năstase spunea la un moment dat, la o video-conferință cu prefecții, că trebuie să se reacționeze dur împotriva celor care vorbesc despre export de copii și trafic de organe. Care ar trebui să fie reacția în cazul vânzărilor făcute de primul-ministru, care uită că acești copii sunt copii ai României, sunt fiii noștri. Acești copii sunt ființe umane și nu sunt nici activele, și nici acțiunile de la SIDEX. Sunt copii născuți aici, care pot crește aici.

Știa oare domnul Năstase - sunt sigură că știa - că erau în România 3.000 de familii care solicitaseră deja adopții? În plan național, se pare că totuși moratoriul s-a aplicat, dar nu cetățenilor străini, moratoriul se aplică cetățenilor români.

O adopție, în acest moment, națională durează într-un caz fericit circa 6 luni. Dacă ești politician de Opoziție, s-ar putea să ai nefericita ocazie să-ți dureze adopția 1 an, poate mai mult decât 1 an. Pot să vă spun că și 1 an este insuficient pentru a adopta un copil. El are nevoie să se adapteze cu familia în care intră. Și atunci, mă întreb: cum poate fi adoptat un copil în 48 de ore sau în 24 ore? Cum se integrează el în noua familie în care intră, mai ales când nu este o familie de români?

Îl întreb pe Adrian Năstase: ce-ar trebui să facă în România un copil nevinovat, care este lipsit în acest moment de apărare, pentru a-și căpăta dreptul de a rămâne aici? Cred că răspunsul este simplu: acela de a-l arunca la lada de gunoi a politicienilor, pentru că nu-și merită titlul de politician și numele de politician. Nu cred că Adrian Năstase știe ce înseamnă să fii tată, interesele financiare sunt mai presus decât orice.

Domnul Năstase a vândut tot, inclusiv viitorul României. A vândut copiii. Este josnic și murdar. (Aplauze din partea Alianței PD-PNL, și a grupului PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Ați vorbit, stimată colegă, 7 minute. I-ați mai lăsat colegului dumneavoastră Boc 2 minute.

Are cuvântul domnul Napoleon Pop, reprezentantul Grupului Național-Liberal.

Domnul Napoleon Pop:

Domnule președinte,

Doamnă ministru,

Stimați colegi,

Ne-am învățat și de data asta cu efortul constant de a demonta o moțiune simplă, observând în luarea de cuvânt a doamnei ministru, și de data aceasta, la nivelul Parlamentului care controlează Executivul, aceeași preocupare aproape jenantă de a face din alb negru și din negru alb.

Nu suntem aici nici la declarații politice, și nici la comunicate de presă, ci în fața unui act pe care ar trebui să-l privim cu responsabilitate.

Moțiunea s-a bucurat și de câteva epitete: neconstituționalitate, instrument demagogic și de manipulare, politicianism, ceva între real și senzațional. Să luăm la rând aceste epitete și să încercăm să ni le explicăm împreună.

Cu privire la neconstituționalitate. Realitatea, doamnă ministru, la care am ajuns astăzi, demonstrează, într-adevăr, neconstituționalitatea Ordonanței nr.161/2001, scoasă doar la câteva săptămâni după Ordonanța nr.121/2001, de suspendare a procedurilor legale anterioare de adopție internațională, întrucât aceasta este o ingerință mai mult decât evidentă a Executivului în justiție: prin derogări și exceptări care neagă sensul Ordonanței nr.121, instanța se pronunță exclusiv - și vă rog să rețineți - exclusiv pe baza documentelor depuse de Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului; se dau termene imperative și decizii (10 zile pentru judecarea cauzei, 3 zile pentru atac, nu se mai admit probe de nici un fel). Curat neconstituțional. Demagogie și manipulare.

Oare își permite un parlamentar european, dacă totul este în regulă în această țară, să critice un Guvern angajat într-un moratoriu pentru ceea ce a făcut, sau a făcut rău? Oare reacția de la Bruxelles este chiar gratuită?

Am primit cu preocupare avertismentele primite și am fost și noi, cei din Opoziție, la Bruxelles, cu colegii de la Putere, ca România să nu fie pedepsită prin suspendarea negocierilor de aderare.

Doamna ministru, cu tot respectul, vrea printr-un text plin de demagogie și manipulare, să ne convingă că la Parlamentul European nu s-a întâmplat chiar absolut nimic? Politicianism, prin inconsistența faptelor reale.

Mai toate moțiunile Opoziției au fost tratate ca într-un scenariu tip Kafka. Când un ministru va recunoaște că nu poate fi perfect în toate cele, și că mai poate și greși. Nu s-ar supăra nimeni dacă ar exista această recunoaștere, pentru că suntem cu toții oameni. Lipsa de modestie, nu față de unele lucruri bune, care pot fi și chiar foarte multe, ci față de puține fapte consistente, pe care noi le evocăm într-un context critic pentru România, devine aproape deranjantă pentru noi toți.

Demontarea Moțiunii, a fost într-adevăr un exercițiu de politicianism.

Real și senzațional. Da, doamnă ministru, prezența dumneavoastră la această moțiune avea menirea să tranșeze, intr-adevăr, între ceea ce este real și senzațional în această moțiune. Nu constat că realul absolut este cel prezentat în luarea dumneavoastră de cuvânt, iar Moțiunea parlamentarilor din Opoziție, este pură-senzație și ficțiune.

Dar oare obiectul moțiunii parlamentarilor, ea a creat senzație la Bruxelles, sau actele puțin nesăbuite ale guvernanților? Cred că între real și senzațional, dacă aceste extreme există. Trebuia să se pronunțe justiția până acum, indiferent, cine este în cauză, dar nici într-un caz în termenii Ordonanței nr.161/2001.

Grupul parlamentar al PNL vă cere, în mod oficial, în această seară, lista tuturor ONG-urilor implicate în adopțiile internaționale.

Din păcate, doamnă ministru, Guvernul a căzut în propria capcană, întinsă de propria-i ordonanță. Vă mulțumesc. (Aplauze grupul PNL.)

Domnul Valer Dorneanu:

Ați vorbit 5 minute, domnule coleg.

Reprezentanții Uniunii Democrate Maghiare din România, a grupului parlamentar, se exprimă prin doamna Iulia Pataki.

Doamna Iulia Pataki:

Domnule președinte,

Doamnă ministru,

Stimați colegi,

Azi ne este dat să participăm la un nou exercițiu democratic, prin dezbaterea acestei moțiuni simple, inițiată de către Grupul parlamentar al PRM.

Desigur, nu avem nimic împotriva folosirii de către membrii Parlamentului a dreptului de a atenționa Guvernul asupra unor lipsuri în activitatea sa, dar trebuie să declarăm că avem mari rezerve față de motivația care stă în spatele acestui demers.

Despre ce este vorba? Cunoaștem cu toții ultimul și până la această dată poate cel mai serios avertisment lansat României de către Uniunea Europeană. Știm cu toții că dacă documentul final a avut unele formulări mai conciliante, raportul Comisiei pentru politică externă a Parlamentului European, în ansamblu, a fost mult mai tranșant, mai dur.

Uniunea Europeană ne atrage atenția că avem mari lipsuri în realizarea criteriilor politice stabilite la Copenhaga pentru candidații la statutul de membru plin al Uniunii. Este adevărat că în raport se face referire și la situația adopțiilor internaționale, dar în nici un caz nu se poate spune că punctul de greutate al criticilor se află în acest domeniu.

Dar să analizăm puțin această chestiune. În primul rând, trebuie să declar că noi nu credem că o moțiune se poate baza pe materiale apărute în presă. A reda citate pe larg din presă, pe o întindere de 10 pagini, din cele 11 ale moțiunii, ni se pare de-a dreptul exagerat.

Credem că Grupul parlamentar al PRM ar fi fost mult mai convingător dacă argumentele prezentate ar fi fost citate din materiale ale Uniunii Europene sau din rapoarte ale Guvernului, și nu articole din revista România Mare sau presa internațională.

Trecând peste această chestiune, să ne aplecăm puțin asupra celei mai importante probleme, și anume adopțiile internaționale. Este adevărat că Guvernul României a acceptat invitația Uniunii Europene de a suspenda adopțiile internaționale, decizie ratificată și de către Parlament. Dar, legislația născută astfel a fost una destul de ambiguă, care necesită o clarificare printr-o acțiune legislativă promptă și hotărâtă.

Trebuie să adoptăm acte normative clare și fără echivoc. În acest sens, nu putem decât să ne exprimăm nedumerirea că acel pachet legislativ privind statutul copilului și adopțiile internaționale, care a fost elaborat și prezentat Guvernului în anul 2001 de către experți ai Uniunii Europene, încă nu a fost trimis Camerelor spre dezbatere și aprobare. În aceste condiții, suntem nevoiți să solicităm Guvernului să ne înainteze acel pachet legislativ spre dezbatere, exprimându-ne totodată regretul față de această tergiversare dăunătoare României.

Pe ultima pagină a moțiunii, aceea fără citate din ziare, inițiatorii prezintă câteva solicitări. Una dintre ele ne-a frapat la modul cel mai neplăcut. Inițiatorii solicită nimic mai puțin decât o violare a dreptului la protecția datelor personale, adică a unui drept recunoscut ca fiind fundamental în Europa, când solicită publicarea listelor copiilor adoptați în străinătate și a părinților adoptivi.

În nici un caz nu putem să ne raliem unei astfel de acțiuni de instigare la comiterea unei infracțiuni. Având în vedere însă gravitatea și importanța problemei, precum și posibilele și probabilele efecte negative asupra procesului de integrare a României, considerăm că Guvernul ar trebui să prezinte Parlamentului un raport privind supravegherea post adopție a copiilor adoptați în străinătate și, reiterând ideea noastră prezentată mai sus, să prezinte Parlamentului, în cel mai scurt termen cu putință, pachetul de legi privind reglementarea adopțiilor, dar și să evite în viitor practicile prin care se subminează credibilitatea României. Mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, doamna Pataki. Ați vorbit 4 minute.

Are cuvântul, în continuare, doamna Ana Florea, reprezentanta Grupul parlamentar al Minorităților Naționale. Aveți cuvântul.

Doamna Ana Florea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Acuzațiile aduse în această moțiune sunt foarte grave. Copiii noștri reprezintă viitorul nostru, viitorul României. Și de modul cum gestionăm problematica copilului depinde și viitorul nostru. Natalitatea din România este în scădere; aceasta are ca și consecință îmbătrânirea populației cu rezultatele cunoscute: reducerea populației active, creșterea necesarului de fonduri pentru asistență medicală și socială a vârstnicilor.

În acest context, al scăderii natalității, fiecare copil este o bogăție a României. Dar, la rândul său, fiecare copil are dreptul să crească într-o familie armonioasă, să beneficieze de condiții care să-i permită dezvoltarea plenară a capacităților fizice, mentale și psihice.

Copiii abandonați sunt lipsiți de iubirea din familie, atât de necesară dezvoltării psihice și fizice. Este demonstrat științific că evoluția unui om este marcată de perioada copilăriei. Traumele din copilărie se răsfrâng asupra întregii vieți. Gestionarea problematicii copiilor abandonați este foarte delicată. Omul, și implicit copilul, nu trebuie să fie tratat ca o marfă. Toți avem dreptul la viață și la condiții decente de trai, dar între vorbe și fapte deseori este o distanță mare.

Copilul abandonat de o mamă care nu-l dorește, trebuie să fie protejat de societate prin legi și fapte. Datorită multiplelor acuzații legate de adopții, reglementările privind acest domeniu sunt tot mai multe și mai complicate, care, deși au un scop nobil, asigurarea pentru copil a securității și găsirea familiei optime în care să crească, au ca rezultat prelungirea timpului în care copilul nu își găsește familia, și, în consecință, dezvoltarea lui psihică și fizică are mult de suferit.

Cine i-a întrebat pe acești copii ce vor ei și unde ar dori ei să trăiască? Sigur, este o întrebare retorică, deoarece ei încă nu pot răspunde, dar sigur ar ști să ne spună că doresc legi clare, simple și să ne decidem mai repede ce facem cu ei, căci au nevoie de siguranța unei familii, un cămin stabil și sigur. ne-ar privi cu reproș când din problema lor facem un subiect de luptă politică. Copiii doresc să nu mai fie plimbați dintr-un pat de spital într-o altă instituție de ocrotire a copilului, ci doresc și ei să știe cui îi spun "mama". Ar trebui, pentru câteva clipe, să ne transpunem în situația acestor copii și atunci am găsi mai ușor soluțiile cele mai bune.

Tema adopțiilor trebuie abordată cu maximă responsabilitate, având în vedere că este vorba de drepturile omului, de viața și viitorul acestor copii. Dacă într-adevăr ne pasă, este necesară adoptarea și actualizarea cât mai rapidă a legislației privind copilul aflat în dificultate și adopțiile și reducerea numărului copiilor care ajung să fie abandonați.

Abordarea subiectului adopțiilor internaționale este o abordare de suprafață a unei probleme mult mai complexe. Ne punem întrebarea: de ce ne legăm mai mult de efecte și nu căutăm cauzele fenomenului? Doar descoperind cauzele putem să găsim soluții pentru înlăturarea efectelor. Dacă n-am avea copii abandonați, azi nu s-ar discuta o moțiune pe această temă. Întrebarea noastră nu este dacă să fie sau nu adopții internaționale, ci cum să facem să avem cât mai puțini copii abandonați? Unii vor pune cauza abandonului pe seama sărăciei. Da, este corect, dar este vorba de sărăcie nu numai materială, ci și educațională și spirituală.

Sfântul Sinod afirmă că România nu este o țară atât de săracă încât să nu-și poată crește copiii. Are dreptate. Românii, deseori, au fost mult mai săraci material decât acum, și bogăția lor cea mai de preț erau copiii, pe care nu și-i abandonau. Aceasta dovedea o spiritualitate ridicată.

Din păcate, în societatea noastră se simte tot mai mult lipsa iubirii aproapelui și, în consecință, chiar a propriilor copii. Ceea ce trebuie să ne propunem, este scăderea numărului copiilor abandonați prin educarea tinerilor, a femeilor în spiritul responsabilității pentru copii. Acest rol îi aparține școlii, sistemului sanitar, bisericii și întregii societăți.

Este, în primul rând, o problemă morală. Tema adopțiilor este o problemă nu numai a României. Absența unei directive europene privind acest subiect și faptul că în țările europene legislația privind această temă este diferit abordată, dovedesc că această problemă este foarte sensibilă și nu s-a ajuns, încă, la un punct de vedere comun.

Grupul parlamentar al Minorităților Naționale se declară pentru respectarea cu strictețe a legilor privind apărarea drepturilor omului și, respectiv, a drepturilor copilului. Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Ați vorbit 6 minute, distinsă colegă, ceea ce înseamnă că ați epuizat timpul care a fost pus la dispoziție.

Am parcurs primul tur al luărilor de cuvânt.

Trecem la următorul tur, și dau cuvântul domnului Șerban Mihăilescu, din partea Grupul parlamentar al PSD.

Domnule Raj Tunaru, dacă doriți să luați cuvântul, vă rog să adunați 5 semnături de la colegii dumneavoastră independenți și vă dau și dumneavoastră cuvântul.

Vă rog să încetați discuțiile din sală.

Domnul Petru Șerban Mihăilescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Este o dezbatere puțin mai specială, pentru că se ridică o serie întreagă de probleme importante. O singură voce a făcut discordanță, prin niște acuzații fără nici un fel de temei.

Principala chestiune este că noi nu am ascultat cu atenție ce a prezentat doamna ministru aici. Și atunci, cu respect, trebuie să încerc foarte scurt să vă dau o imagine cât mai apropiată de realitate.

În primul rând, Guvernul Adrian Năstase a fost împotriva adopțiilor naționale și este împotriva adopțiilor naționale. În timpul Guvernului Adrian Năstase există 980 de cazuri (și vă voi explica cum s-a ajuns), în timp ce în timpul guvernării cederiste au fost 10.000 de cazuri.

Explicați-mi tot ce doriți dumneavoastră, dar noi asta am moștenit, stimați colegi: anunțuri despre cum se poate cumpăra pe Internet și aici cine vorbește de 20.000 dolari și 25.000 dolari se referă la o etapă foarte precisă. este etapa care a creat imaginea pieței de 200 milioane dolari, care provin dintr-o simplă înmulțire: ceea ce era prezentat pe Internet și cu cele 105 organizații care se ocupau în exclusivitate și a căror listă o vom pune la dispoziție imediat.

Deci, aceasta era realitatea anului 2000. A face acum o întreagă dezbatere, cu sentimente foarte normale, aproape emoționante, cum ar fi trebuit să procedăm, este foarte simplu, dar noi aceasta am moștenit. Din păcate, nici situația anterioară, nu că aș vrea să scuz guvernarea '97-2000, nu a fost mai fericită. Intr-un elan deosebit, în '90-'91 (și doamna ministru a prezentat foarte exact, dar auditoriul era ocupat cu propriile sale păreri despre această chestiune) s-au aprobat legi extrem de permisive, legi care au exclus Guvernul, au exclus orice autoritate, au fost numai pe sistemul din justiție și au creat acea faimă României, care a fost prezentă pe toate posturile de televiziune cu imagini terifiante privind această problemă, așa cum a prezentat în raportul Guvernului: iarăși nu am fost atenți.

Cifrele sunt, probabil, undeva, pe perioada anterioară anului '97, la același nivel. Deci, ne îndreptăm spre un total de circa de 20.000 de adopții. Așa cum bine sublinia reprezentanta minorităților, un proces de adopție durează foarte mult. Deci, nu s-a putut opri (domnul profesor Bolcaș are dreptate), deși a existat o decizie de oprire. Ea a fost luată în decembrie 2000. De atunci nu s-a mai eliberat nici un fel de certificat pentru vreo familie adoptatoare. A existat o hotărâre a Comitetului de Adopții, luat în luna mai 2001, prin care s-au stopat adopțiile, dar printr-o acțiune în justiție a uneia din organizațiile intermediare, care face și obiectul a cinci dosare, și este justificată observația că nici până acum nu avem răspunsul la o serie întreagă de dosare, s-a obținut câștig și s-a infirmat acea hotărâre. Și atunci a apărut Ordonanța nr.121, care stopa complet adopțiile.

Și ca să facem această ordonanță a existat un grup independent de analiză, coordonat de Comisia Europeană, cu specialiști străini, care a recomandat această soluție; acel raport a fost publicat, acel raport a fost aprobat de Guvern și la Comunitatea Europeană. Nu are dreptul nimeni să vină să ne dea lecții, cum au făcut unii, care încurcă toate noțiunile posibile și imposibile. Nu vă supărați, trebuie și puțin profesionalism. Nimeni nu este atent când se vorbește, toată lumea se ia după niște articole care au alte scopuri, iar noi trebuie să venim să justificăm cele mai bune rezultate pe care le-am avut în acest domeniu.

Vă repet: comparați 1.000 de cazuri, care s-au făcut în temeiul unei legi, indiferent cum spune un președinte de partid sau altul, că este bună sau e rea, sau inginerie, nu mă interesează. A existat un cadru legal. Am avut un temei documentar foarte clar, creat de un grup pus la dispoziție de Comunitatea Europeană, în care am avut reprezentanți ai Comunității Europene, cu funcții, care au stat permanent în România, care au cunoscut toate eforturile noastre. Dacă doriți, petrecem noaptea împreună și vă citesc tot ce s-a scris în rapoartele de țară. Este inadmisibil să confundați Raportul de țară al Comisiei Europene pe 2003, cu raportul Comisiei de politică externă al Parlamentului European. Este o, iertați-mă, confuzie, care nu are nici un fel de logică.

Vă repet: raportul Comisiei Europene pe 2003 a fost elogios la adresa noastră. Ce s-a întâmplat, nu vreau să comentez. Dar vreau să vă reamintesc că, din 34 de amendamente la Comisia de politică externă, doar 4 erau legate de copii. Din acele 4, 3 erau contradictorii. Un anumit grup de parlamentari europeni dorea să continuăm adopțiile; un alt grup de parlamentari dorea să le sistăm din nou. Și atunci, Guvernul a luat acea decizie, în luna februarie, de a stopa definitiv, practic pentru a patra oară, acest proces.

Vă rog foarte mult, sunt chestiuni extrem de importante. 60% din copiii care stau în centre de plasament, părinții nu i-au vizitat niciodată în 2 ani. La 35% dintre ei semnează în ziua nașterii că n-au nevoie de ei!

De ce nu faceți acțiuni de educație, de ce nu vă gândiți la aceste chestiuni? Știți că a crescut numărul de copii în perioada 1997 - 2000 extraordinar în plasament, pentru că exista o piață? Noi n-am făcut 35%, cel mai mic nivel care a fost vreodată, pentru că am fost noi foarte grozavi! A dispărut presiunea adopțiilor! Iar 65% din copiii din orfelinate au peste 12 ani. Deci, vin dintr-o altă perioadă, ca să mă exprim eufemistic. Vă rog foarte mult!

S-a discutat poate prea mult! Noi ne vom continua politica, dar vă repet: noțiunea de corupție din acest domeniu a dispărut din 2001! Cine spune că Guvernul Năstase a vândut copii... mă opresc aici, pentru că eu sunt recunoscut pentru replicile mele și nu vreau din nou să iau fața anumitor persoane!

A doua chestiune: suntem împotriva adopțiilor internaționale am dovedit-o acum și o vom dovedi prin tot ce facem în continuare.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Ați vorbit 7 minute, domnule coleg. Urmează din partea Grupului P.R.M. domnul deputat Mircea Ifrim.

Domnul Mircea Ifrim:

Domnule președinte,

Distinsă doamnă și domnule ministru,

Stimați colegi,

Asistăm în prezent la o situație extrem de gravă generată de ignorarea drepturilor omului și cu atât mai dureros ale copilului, prin lipsa unui sistem legislativ sau încălcarea și modificarea unor legi existente.

În ciuda faptului că în programul de guvernare 2001 - 2004, la Capitolul 53, "Obiective strategice pentru protecția copilului", se stipulează "reanalizarea de fond, la recomandarea Parlamentului European, a regimului adopțiilor internaționale și crearea unui cadru legislativ corespunzător", până în prezent ne aflăm în situația unui haos și vid legislativ, ba, mai mult, prin emiterea de acte legislative se încalcă Legile nr. 11/1990, Ordonanța nr. 25/1997, care erau în acord cu ratificarea Convenției pentru drepturile copilului.

Începând din anul 2000 au fost emise până în prezent 19 acte normative, multe contradictorii. La mai puțin de o lună după ce se emite Ordonanța nr. 121/2001, prin care se instituie moratoriul, se modifică această ordonanță prin Ordonanța nr. 161. Ordonanța nr. 161 nu este altceva decât încălcarea principiului constituțional al separării puterilor în stat.

Prin Ordonanța nr. 161 puterea judecătorească devine instrument al executivului, primind dosarul aprobat de la Guvern, avizat de Secretariatul General al Guvernului, art. 11, 12. Și, mai mult, prin 14 instanța judecătorească "se pronunță exclusiv pe baza actelor depuse de autoritatea pentru protecția copilului și adopții, în termen de cel mult 10 zile", în timp ce prin Legea nr. 11 și prin Ordonanța nr. 25/1997, instanța era liberă să administreze ce probe dorește, exista apel conform procedurilor Codului Civil. În aceste condiții, asistăm la această încălcare a separării puterilor.

Dacă facem o istorie, trebuie să spunem că înainte de 1989 ființa Legea nr. 4/1953, conform căreia adopția numită înfiere depinde exclusiv de autoritatea statului.

În 1990 s-a emis o dată cu ratificarea Convenției O.N.U. și legea și după aceea Ordonanța nr. 25/1997, în concordanță cu prevederile internaționale în care toate statele au puterea judecătorească separată și ea decide.

Ordonanța nr. 161 nu este decât un mod de a imixtiona puterea judecătorească și o întreb pe doamna ministru care îmi spune că în deplină suveranitate justiția hotărăște. Cum este acea suveranitate, dacă Ordonanța nr. 161 stipulează că trebuie să se judece exclusiv pe baza probelor de la dosar, nelăsând toți ceilalți timpi pe care trebuie să-i urmeze justiția.

La aceasta adăugăm: condiția dezastruoasă din punct de vedere al stării de sănătate a copilului, mortalitatea infantilă atingând cel mai mare indicator din Europa - 16,4, spre deosebire de celelalte țări, între 4 și 6,8; mortalitatea maternă - 0,34, în comparație cu alte țări - 0,03 - 0,88; sporul natural negativ care se accentuează, în 2002 - minus 2,8, în 2003 - minus 3,4. Jumătate din cazurile de SIDA din Europa - 6.445, fiind în România.

Aceasta explică de ce numărul adopțiilor, atât naționale, cât și internaționale este atât de mare la noi în țară, în comparație cu țările vest europene, unde aproape nu există, chiar cele naționale, și cu țările est europene, în care numărul acestora reprezintă în medie o treime din cele ale României.

Închei această alocuțiune prin a solicita necesitatea separării puterilor în stat: executivă, legislativă și judecătorească, numai aceasta putând fi calea democrației. Și în același timp, măsuri de ieșire din marasmul financiar în care se găsește sistemul sanitar, cu consecințe atât de grave asupra sănătății populației.

În fapt, și sorgintea acestei terifiante situații a adopțiilor, care ne îndepărtează de obiectivele noastre de aderare la Uniunea Europeană se înscrie în același context, precum "condiția bolnavilor psihici din România, relevată de situația spitalului de la Poiana Mare, datorată tot vidului legislativ". Am făcut Legea sănătății mintale în 2001, nu avem instrucțiuni de aplicare până astăzi și rămâne inoperantă.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Ați vorbit 7 minute, stimate coleg. Grupul dumneavoastră parlamentar mai are 5 minute.

Urmează din partea Partidului Democrat domnul deputat Boc, pentru 2 minute. Pentru că dumneavoastră intrați greu în subiect, o să facem 2 minute și jumătate. (Rumoare)

Domnul Emil Boc:

S-ar putea să regretați, domnule președinte, aveți grijă!

Domnule președinte,

Aveam un discurs pregătit, dar domnul ministru Mihăilescu a formulat o frază ce probabil va rămâne în antologia dezbaterilor parlamentare și în cele două minute o să-mi permit doar să comentez această frază a domnului ministru.

Spuneați dumneavoastră, domnule ministru: din 2001 s-a pus capăt corupției în domeniul adopțiilor internaționale. Sincer să fiu am fost emoționat. (Aplauze din partea stângă a sălii)

Domnule ministru, legat de ordonanța și ordonanțele pe care le-ați adoptat dumneavoastră în privința adopțiilor internaționale, după ce a fost dat un moratoriu, au apărut niște excepții. Potrivit textului de lege - și mă refer la Ordonanța nr. 161 - prin derogare, în situații excepționale, se admit aceste adopții internaționale.

Am căutat toată legislația din România să găsesc care sunt acele situații excepționale, care sunt criteriile pentru evaluarea situațiilor excepționale. Și după îndelungi căutări le-am găsit. Am găsit un memorandum care de jos în sus poartă următoarele semnături: doamna Gabriela Coman, domnul Petru Șerban Mihăilescu și domnul Adrian Năstase.

Din curiozitate m-am dus mai departe, pe prima pagină și am găsit câteva lucruri importante care spun în felul următor: cererile de adopție au fost formulate de către persoane sau familii de cetățenie străină, pentru a căror soluționare favorabilă au intervenit diverse personalități ale vieții publice din România sau străinătate.

Alt text: unitatea familiilor adoptive este probată prin intervenția personală a unor oficialități române și străine.

M-am uitat unde este locul acestor criterii și l-am găsit: în Codul Penal. Acesta este trafic de influență! (Aplauze) Și atunci, domnule ministru, cum rămâne cu fraza - repet - antologică, cum rămâne, domnule ministru? Nu rămâne decât o simplă vorbă, o simplă barieră de hârtie! Era de așteptat ca domnul Adrian Năstase să vină în fața Parlamentului și să răspundă acestor provocări. Domnia sa prefera să meargă la Bruxelles și merge în continuare, sfidând Parlamentul României!

În fața unor asemenea demersuri, în fața unor asemenea dezvăluiri, orice prim-ministru dintr-o țară democrată și-ar fi prezentat demisia. Premierul Adrian Năstase n-a făcut acest lucru, dar îl așteptăm să o facă sau cel puțin putea să facă ceea ce doamna Emma Nicholson i-a recomandat. Dacă premierul Berlusconi ar fi venit la Tony Blair să-i ceară 100 de copii, Tony Blair l-ar fi invitat să stea jos, i-ar fi dat un brandy și ar fi chemat un psihiatru. Asta trebuia să facă și Adrian Năstase, dacă respecta statul de drept și prestanța și prestigiul României. Este păcat că, din nefericire, în loc ca România să rămână în imaginea Uniunii Europene ca o țară demnă, ca un stat de drept, din nefericire premierul Adrian Năstase rămâne cu o imagine legată de vânzarea de copii și trafic de copii. Aceasta este realitatea! Motiv pentru care - și o să închei - Grupul parlamentar al Partidului Democrat susține aceste componente din moțiune, se va abține de la vot, pentru că o parte din textele formulate vizează o perioadă unde nu există nici un fel de probă.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat,

Dreptul la replică îl dăm la sfârșit. Este o cutumă și în mod sigur v-am înscris!

Urmează din partea Grupului Național Liberal domnul Cătălin Micula. Aveți cuvântul pentru 4 minute, stimate coleg.

Domnul Cătălin Micula:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Este extrem de bine venită această moțiune, chiar dacă reprezentanții puterii sunt deranjați în general de asemenea demersuri ale opoziției. Și este extrem de bine venită această moțiune, pentru că această moțiune aduce în atenția noastră, chiar dacă dumneavoastră nu vreți să ascultați și nu vreți să credeți, o problemă esențială, nu problema adopțiilor, ci problema copiilor. Și când spun că nu problema adopțiilor, o spun pentru că în ciuda interesului pe care dumneavoastră îl manifestați, din păcate copiii au fost la fel de prost îngrijiți de către noi, lăsați la o parte de către noi și înainte ca Parlamentul European să ceară acest lucru și după ce Parlamentul European a cerut acest lucru.

Noi, Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal nu am semnat această moțiune și nu am semnat această moțiune pentru că este insuficientă! Pentru că este dusă numai și numai în direcția semnalată de către Parlamentul European. Dar, despre copiii care au fost prezentați ca vânduți în Țara Românească pentru a se face bani pe seama lor, nu se spune nimic în această moțiune!

Dar despre copiii despre care s-a scris că au murit de foame nu se spune nimic în această moțiune!

 

Doamna Viorica Afrăsinei (din sală):

De Stoica ați auzit?!

Domnul Cătălin Micula:

Vorbim de perioada 2003! Vorbim despre o perioadă extrem de importantă, perioada marilor realizări, perioada în care copiii neajutorați au fost lăsați deoparte. Este perfect adevărat și nu o să mă puteți întrerupe, este perfect adevărat faptul că în perioada 1997 - 2000 România a avut aceste probleme! Dar, în același timp, problemele nu s-au rezolvat până acum. Din păcate, nu le luăm în seamă nici acum. Spunem că vom face, spunem că vom drege, spunem că vom îmbunătăți ".. (Gălăgie în sală) Dar, concret, ceea ce fac ei...

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

V-aș ruga să-i permiteți să termine intervenția!

Domnul Cătălin Micula:

... astăzi, nu spunem nicăieri!

Am venit să vă spun în felul următor și sper că în momentul acesta veți înțelege. Noi cerem oficial ca întreaga perioadă de după 1989, în privința adopțiilor, să fie verificată de către P.N.A. Și 1990, 1996 și 1997-2000 și 2000-2001. Noi cerem ca pentru întreagă această perioadă să fie stabiliți responsabilii pentru toate acuzele care s-au adus aici în Parlament și pentru cei care au fost vinovați pentru 1997-2000 și pentru cei din 2000-2003. Indiferent că sunt prim-miniștri, indiferent că sunt foști șefi de partid, indiferent că sunt șefi de partid, trebuie să răspundă!

Pe de altă parte, trebuie să vă spunem, domnilor parlamentari, că votul nostru va fi unul de abținere.

Va fi unul de abținere, pentru că vrem ca în Parlamentul României să se dezbată de urgență și să se aplice legislația făcută pentru copii, dar nu suntem de acord ca în textul acestei moțiuni, cerințele ei să fie împotriva, așa cum sunt ele scrise, împotriva intereselor acestor copii. Sunt cerințe care nu pot fi acceptate și de aceea nu o votăm.

Vă mulțumesc pentru bunăvoința cu care ați ascultat și cu care preluați ca idee problemele acestor copii.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă din partea Grupului U.D.M.R. mai dorește cineva să intervină? Nu.

Trecem, stimați colegi, la următoarea serie de intervenții. Doamna Lucia Lepădatu.

Doamna Lucia Cornelia Lepădatu:

Domnule președinte,

Doamna ministru,

Doamnelor și domnilor colegi,

Astăzi nu este numai 1 martie, Ziua Mărțișorului, ci și debutul sezonului de moțiuni! Citind întregul text al moțiunii inițiată de 71 de deputați aparținând Grupului parlamentar al P.R.M., mărturisesc că m-am aflat în fața unei dileme. Ori inițiatorii au greșit andrisantul, cum ar spune nenea Iancu, ori au făcut, fără să știe, o călătorie în timp prin anii 1997 - 2000.

Se regăsesc în moțiune informații și relatări confuze, răuvoitoare, de natură a induce în eroare opinia publică și de a slăbi încrederea în instituțiile democratice, în forțele politice angajate în amplul proces de reformă, în însuși procesul de integrare a României în Uniunea Europeană.

Inițiatorii au înțeles să administreze ca probe relatările presei din diverse perioade, printre acestea figurând și cele din săptămânalul "România Mare", făcând o "tocăniță de gazete", cum ar spune cei doi simpatici cârcotași, dar ignorând cu desăvârșire evidența, realitatea, într-o încercare disperată de a acumula procente, de a câștiga un capital electoral.

Realitatea este, stimați colegi, cea din centrele de plasament de astăzi. Realitatea este grija Guvernului P.S.D. pentru asigurarea celor mai bune condiții de viață copiilor aflați temporar în dificultate. Realitatea constă în asigurarea celei mai bune forme de protecție a interesului superior al copilului.

Autorii moțiunii uită, cu bună știință, că în perioada 1997-2000 România era o piață bună de adopții internaționale, că în acea perioadă s-au soluționat în instanțe aproape 10.000 de cereri de adopții internaționale, din care aproximativ 3.500 numai în anul 2000, că în aceeași perioadă au dispărut peste 400 de dosare de adopții internaționale, făcând imposibilă verificarea legalității acestora, că România a făcut obiectul unor severe critici în această privință, în raportul de țară pe anul 2000.

Prin urmare, pot să afirm că în perioada 1997-2000 puterea de atunci și CDR 2004 de astăzi au făcut trafic de copii și trafic de influență.

Guvernul Adrian Năstase a acționat cu profesionalism și înaltă responsabilitate, adoptând și aplicând strategia națională în domeniul protecției copilului în dificultate, realizând restructurarea și descentralizarea efectivă a întregului sistem de protecție a copilului și instituind suspendarea adopțiilor internaționale. Dovada cea mai clară că aceste angajamente au devenit realitate o reprezintă aprecierile pozitive și progresele evidente realizate de România, menționate în rapoartele de țară pe anii 2001, 2002 și 2003.

Moțiunea, așa cum este formulată, induce ideea, aș spune eu periculoasă, că țările de origine ale familiilor adoptatoare au grave probleme de legislație și probleme instituționale, în ceea ce privește urmărirea evoluției copilului adoptat.

Or, situația este cu totul alta. Pe parcursul a doi ani, de două ori pe an, la 6 luni, rapoartele sunt înaintate autorității centrale române. Aceste rapoarte cuprind informații complete și se referă la aspecte ale dezvoltării și evoluției copiilor, la care noi, ca părinți, de cele mai multe ori nu ne-am gândit.

Este păcat că subiectul acesta atât de delicat care implică suflete de copii, destine ale unor copii, este folosit în scop politic și politicianist de către colegii din P.R.M., bulversând existențele acestor copii.

Cred că noi, oamenii politici, trebuie să ne manifestăm și să acționăm în această perioadă cu maturitate, cu responsabilitate, cu înțelepciune și chibzuință și să facem în așa fel încât visurile acestor copii să se realizeze. Iar mâna întinsă unui copil, căminul și familia să fie zugrăvite nu în alb-negru, ci în culorile speranței.

De aceea, vă rog, dragi colegi, să votați împotriva acestei moțiuni. (Aplauze din partea P.S.D.-ului)

Domnul Valer Dorneanu:

Ați vorbit 5 minute, stimată colegă.

Ultimul vorbitor din partea Grupului Partidului România Mare, domnul Octavian Petruș.

Domnul Octavian Petruș:

Domnule președinte,

Domnilor miniștri,

Prea nobili și stimați colegi,

Eu vă rog să mă ascultați cu atenție, voi spune lucruri interesante și adevărate. Și voi fi scurt!

Doamna ministru, în loc să răspundă la întrebările moțiunii, a abordat o manieră artistică: ne-a recitat poemul "Never more" al lui Edgar Allan Poe, într-o traducere pesedistă neinspirată - "Niciodată".

Acum să trecem de la emoții la rațiune. Astăzi avem în dezbatere un fapt neobișnuit pentru lumea civilizată. Guvernul unei țări, Guvernul României se ocupă cu exportul de copii. De ce acest Guvern, pretins social-democrat, este interesat în această activitate? Ca și dumneavoastră, am urmărit și analizat acest fenomen straniu în presa română și cea străină. Eu am ajuns la unele concluzii și voi face câteva recomandări. Anumiți membri ai Guvernului se pare că suferă de ceea ce eu numesc "sindromul delapidatorului". V-ați imaginat ce spune în sinea sa un delapidator? Activitatea de vânzare a copiilor este foarte bănoasă! Merită riscul. Eu nu voi semna nici o hârtie, nu o să mă prindă nimeni, pentru că în Guvern vom introduce organe de cenzură, extrem de energice. Va acționa omerta și în presă nu va transpira nici o informație! Totul va fi OK.

Însă, acest tip de raționament funcționa bine în practică acum 60 de ani, pe vremea lui Iosif Visarionovici Stalin. Astăzi, în epoca comunicațiilor, orice activitate de vânzare de copii, mai devreme sau mai târziu, se va afla. Cine crede că observatorii Uniunii Europene în țara candidată România dorm, se înșeală. Serviciile de informații ale lumii civilizate își fac datoria și află tot ce se află cu copii români vânduți în străinătate.

Eu cred că Parlamentul Europei din aceste surse credibile s-a informat. Așa că, una din măsurile practice pentru a stopa greșelile Guvernului ce calcă zilnic în străchini este renunțarea la consultanții cu gândire, practici și atitudini staliniste în materie de cenzură.

O a doua recomandare este ca acest Guvern să caute în mod cinstit să învețe ce înseamnă cuvântul "tabu". Când europenii au ajuns prima dată în Polinezia, în unele insule au observat că atunci când încercau să facă anumite acțiuni, băștinașii protestau, îi opreau în mod energic și strigau: "tabu, tabu!". Tabu înseamnă ceva sacru, ceva ce nu ai voie să faci nici în ruptul capului. Acum România se află în negocieri cu Uniunea Europeană. Se cuvine ca angajamentele Guvernului României față de Uniunea Europeană să constituie un tabu.

Dragi guvernanți, haideți și nu vă mai jucați în mod iresponsabil cu destinele poporului român! Există tabuuri pe care trebuie să le îndepliniți.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea P.R.M.-ului).

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Ultimul vorbitor în cadrul dezbaterilor, neluând în calcul dreptul la replică, domnul Ionel Olteanu din partea Partidului Social Democrat.

Aș ruga șefii grupurilor parlamentare să-și invite colegii în sală, pentru că în scurt timp vom trece la votul asupra moțiunii.

Aveți cuvântul, domnule Olteanu.

Domnul Ionel Olteanu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Suntem în dezbaterea unei moțiuni care, fără îndoială, merita din partea noastră, a tuturor, mai multă luciditate.

Din respect pentru semnatarii și desigur pentru alegătorii celor care au semnat această moțiune, eu cred că avem nevoie să manifestăm mai multă luciditate, cel puțin în ceasul al 12-lea, adică la vot.

Guvernul României nu a încălcat moratoriul privind adopțiile internaționale, cum în mod greșit susțin autorii moțiunii.

Prin Ordonanța de urgență nr. 121/2001, cu modificările promovate prin Ordonanța de urgență nr. 161/2001, ambele aprobate de Parlament, s-a instituit un moratoriu asupra adopțiilor internaționale vizând copiii din România, suspendându-se pentru prima dată toate procedurile aferente acestor adopții, cu excepția - citez și am să mă limitez exact la termenii citatului -" a situațiilor excepționale impuse de interesul superior al copilului, la propunerea Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție, avizate de Secretariatul General al Guvernului, în condițiile în care Guvernul a aprobat transmiterea unor cereri de încuviințare a adopțiilor internaționale către instanțele judecătorești".

Nu încerc să mă refer la solicitările internaționale la care nimeni nu s-a gândit, poate că aveau și ele o legitimitate, în măsura în care regulile jocului se schimbau în timpul meciului, în raport de un principiu unanim cunoscut - și sunt convins că eminenții juriști care figurează printre semnatarii moțiunii îl cunosc, fără îndoială - "legea reglementează numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile". Ordonanța nr. 161 a venit să modifice ordonanța precedentă, referitoare la aceeași materie, tocmai pentru a se da posibilitatea ca adopțiile care aveau proceduri în curs la instanțele judecătorești să beneficieze, potrivit principiului menționat, de regimul legii vechi, legii anterioare. În aceste condiții, această excepție, și o spun cu toată convingerea, era necesară, nu numai pentru respectarea acestui principiu, ci și pentru respectarea Convenției de la Haga asupra adopțiilor internaționale.

S-au spus foarte multe lucruri aici. din păcate, eu cred că nu s-a sesizat un lucru evident pentru oricine, că situațiile excepționale la care s-a referit textul excepției citate privesc un număr mult mai mic de copii cu privire la care s-au aprobat adopțiile respective, decât cele care erau în cauză, la care se referea regula de suspendare a procedurilor în curs. Prin urmare, Guvernul Adrian Năstase nu putea fi criticat, cu legitimitate și cu argumente rezonabile, decât în situația în care ar fi transformat excepția în regulă și regula în excepție, ceea ce nu s-a întâmplat, fără îndoială, și există evidențele care vă stau la dispoziția tuturor.

Credeam că dezbaterea acestei moțiuni simple, care se referă la o problemă importantă pentru toată țara, pentru noi toți, problema adopțiilor din România, merita o calitate și o luciditate mai corespunzătoare, să spun așa. Exprimarea, însă, exclusivistă, utilizată de autorii moțiunii, intoleranța terminologică, manifestată, de altfel, și în luările de cuvânt din fața dumneavoastră, îmi amintesc de anii '50, când clasa muncitoare mergea obligatoriu în paradis, iar burgheziei nu-i rămânea decât infernul, fără să existe noțiunea de purgatoriu.

Gândiți-vă că lucrurile, abordate astfel, vor duce la un discurs intolerant și la o concluzie, fără îndoială, exclusivistă. Dintr-o asemenea perspectivă, nu putem fi de acord cu expresii de genul, așa cum se afirmă în moțiune, că: "PSD a venit la putere prin manipularea opiniei publice!" și că: "PSD n-a făcut altceva, decât să continue fărădelegile guvernării anterioare!" Nu putem admite asemenea afirmații,pentru că asemenea afirmații sunt de-a dreptul jignitoare la adresa miilor, sutelor de mii de membri de partid PSD! (Rumoare, vociferări ale Opoziției.) Mă simt jignit, și v-o spune unul care nu are obiceiul să fie flateur!

Din această perspectivă, eu cred că luciditatea de care avem nevoie astăzi în Parlamentul României trebuie să servească cel puțin interesului național, pe care, cel puțin la nivel declarativ, îl recunoaștem și îl afirmăm cu toții.

Dintr-o asemenea perspectivă încerc să închei, fără, desigur, să trag concluzii, încerc un sentiment de amărăciune, pentru simplul fapt că nu am reușit, noi, în Parlamentul României, astăzi, datorită acelor discursuri intolerante și exclusiviste, să înlocuim logica conflictului cu o necesară, atât de necesară! cultură a dialogului în serviciul interesului național.

Fără îndoială, rolul Opoziției este să critice, dar să și ofere soluții alternative. Stimați colegi, n-am văzut, astăzi, nici o soluție. am văzut critici din ce în ce mai intolerante, din ce în ce mai determinate, pentru a obține o vizibilitate.

Eu cred că cetățenii, electoratul, sunt cei care trebuie să ne judece și cei care nu greșesc niciodată. Dintr-o asemenea perspectivă, cred că amărăciunea pe care o încerc astăzi poate să fie sursă de inspirație pentru cel puțin câțiva dintre dumneavoastră, pentru motiv de reflecție în legătură cu modul în care servim interesul național. Vă mulțumesc.

 

Domnul Anghel Stanciu (din sală):

Domnule președinte, vă propun să-l adoptăm pe domnul Olteanu!

 

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Domnule președinte, vă rog, atrageți-le atenția colegilor dumneavoastră, că se zice "ceasul al unsprezecelea", nu "ceasul al doisprezecelea"! E o gravă greșeală de cultură generală, în Biblie se vorbește de "ceasul al unsprezecelea", ca să mai ai timp să te îndrepți!

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Are dreptul la replică domnul Șerban Mihăilescu, în legătură cu afirmația domnului Boc. Și, apoi, va răspunde doamna ministru unor probleme ridicate de dumneavoastră.

Aveți cuvântul, domnule Mihăilescu.

Domnul Petru Șerban Mihăilescu:

Cu tot respectul, îmi pare rău, nu voi repeta decât ce am spus la televizor, pentru că aceasta este problema dumneavoastră.

Deci, legat de afirmația cu corupția, ea se bazează pe faptul că, din anul 2001, s-a abrogat sistemul de puncte și au dispărut ONG-urile care făceau oferte, deci, nu a mai fost nevoie de nici un fel de taxă pe acest domeniu.

În legătură cu conținutul memorandumului, două idei.

Prima idee. Întotdeauna, aceste memorandumuri au fost întotdeauna prezente pe site-ul www.amca.ro, încă de la început, au fost subiectul unor articole de presă, deci, nu a fost nimic netransparent.

Ca modalitate, vă repet, aceasta a fost sugerată în raportul Grupului independent special pentru analiza situației adopției internaționale în România, care a recomandat, dat fiind situațiile de frați (specialiștii vă pot explica mai bine) că, pe parcursul unui an, pot exista 3 până la 5 memorandumuri, în care să poată fi aprobate asemenea cazuri. Iar persoanele care au făcut prin scrisori, prin alte formule intervenții, s-a apreciat că reprezintă o garanție suplimentară privind soarta copilului adoptat, în temeiul interesului superior al copilului.

Vă mulțumesc. (Aplauze ale deputaților PSD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule coleg.

Are cuvântul doamna ministru Elena Dumitru.

Doamna Elena Dumitru:

Vă mulțumesc.

Am să vă rețin atenția doar pentru câteva minute.

În primul rând, aș dori să adresez mulțumiri tuturor celor care au vorbit astăzi, fiind convinsă că pentru fiecare frază rostită de la acest microfon de către distinșii membri ai Parlamentului, fiecare în parte a văzut, cu siguranță, măcar un copil aflat într-un centru de plasament și a știut să-i ofere mângâiere și protecție.

Aș vrea să răspund la cele mai importante întrebări care s-au pus astăzi, aici.

În ceea ce privește justiția, desigur, justiția este independentă, iar Guvernul României nu poate interveni în nici un fel în ceea ce înseamnă procedurile în instanța de justiție, dar am amintit în cuvântul meu că sunt 64 de dosare penale și lucrări penale, referitoare la perioada 1997-2000.

În privința colaborării noastre cu experții comisiei europene, eu aș dori să vă asigur că Guvernul României salută interesul pe care parlamentarii europenii și alți oficiali europeni îl au pentru copiii României. Un interes îndelungat, foarte consistent și constant. Să nu uităm că în 1990 categoria de copii la care ne referim astăzi a ieșit dintr-un infern al indiferenței, al indiferenței noastre ca societate românească, și considerăm legitimă preocuparea oficialilor europeni față de soarta acestei categorii de copii.

Desigur, nu întotdeauna informațiile sunt complete sau chiar corecte, exacte. Este motivul pentru care Guvernul României, premierul Adrian Năstase, au remis, atât membrilor Parlamentului European, cât și comisarului pentru extindere Gunther Verheugen, toate elementele și toate explicațiile, toate informațiile necesare, astfel încât zonele de nelămurire, de întrebare să-și găsească răspuns.

În ultimii doi ani și jumătate, Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție, ca și alți experți români, au lucrat împreună cu experții trimiși prin bunăvoința Comisiei Europene să lucreze împreună cu noi tot pachetul legislativ referitor la protecția copilului.

Acești copii, sigur, sunt copii României dar noi respectăm sentimentul pe care cetățenii europeni îl au, acela de a considera că acești copii din România sunt, în egală măsură, în răspunderea morală a tuturor responsabililor europeni. Considerăm acest angajament al responsabililor europeni ca fiind un sprijin suplimentar pentru România.

În ceea ce privește lista organizațiilor nonguvernamentale implicate în adopțiile internaționale, în perioada 1997-2000, cred că, într-adevăr, ea ar trebui să fie publică, cu informații suplimentare și vom vedea cum, împreună cu organele abilitate ale statului, informații suplimentare vor fi făcute publice, despre aceste 105 organizații nonguvernamentale.

Mulțumesc doamnei deputat Pataki pentru sugestia făcută în fața dumneavoastră, de a adresa un raport referitor la supravegherea post-adopție. Acest raport vă va fi prezentat în cel mai scurt timp posibil, pentru perioada de timp relevantă. Vă mulțumesc, este o sugestie importantă și aveți dreptate, acest raport va fi făcut public în fața dumneavoastră, în forma cea mai potrivită.

Aș dori, la sfârșit, să sper că ne vom putea sprijini pe expertiza, pe bunăvoința și pe prezența dumneavoastră la dezbaterile parlamentare, fie în comisiile permanente, fie în plenul celor două Camere - în cazul nostru, în plenul Camerei Deputaților, pentru a adopta în timp foarte scurt legile care fac parte din pachetul legislativ referitor la protecția copilului. Așa cum ne-am angajat prin vocea premierului Adrian Năstase, până la jumătatea acestei luni, pachetul legislativ va fi remis Parlamentului, pentru dezbatere și adoptare.

Vă mulțumesc încă o dată pentru interesul arătat acestei problematici, chiar dacă unele dintre intervenții nu le-am înțeles, nici în fond și nici în ton, și le consider, în continuare, exotice sau, în orice caz, excentrice față de subiect, nedrepte și nefondate. Dar, trecând peste această seară și această dezbatere, aceste argumente sau nonargumente pe care le-am auzit, eu sunt convinsă că, de fapt, cu fiecare dezbatere referitoare la copiii aflați în dificultate ne asumăm mai mult răspunderea care ne revine pentru soarta acestor copii.

Guvernul României, ca un guvern social-democrat, și-a asumat răspunderile care îi revin și aș vrea să vă asigur că toate referirile publice pe care eu sau alți membri ai Guvernului le-am făcut, referitor la bugetarea măsurilor de protecție a familiei și copilului, nu înseamnă o plângere, nu spunem că e prea mult. Noi spunem, în acest fel, că suntem bucuroși că am fost în măsură să asigurăm, prin politica economică, o creștere economică suficient de consistentă pentru a avea cheltuieli rezonabile adresate protecției copilului și familiei.

Aș vrea să vă aduc la cunoștință încă o dată că asta este deosebirea între un partid de dreapta, care deplânge cheltuielile sociale excesive, și un Guvern de stânga, care le salută pe cele care sunt absolut necesare pentru dezvoltarea socială. Anul acesta avem în bugetele publice 2,2% din produsul intern brut pentru protecția copilului și familiei, vă asigur că este o cotă absolut rezonabilă și egală cu cota altor țări, chiar membre ale Uniunii Europene.

Vă mulțumesc pentru interesul arătat dezbaterii și îmi exprim speranța că ne vom putea sprijini dumneavoastră, pentru a înainta în politica de protecție a copilului în general, și a celui aflat în dificultate în special. Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, doamnă ministru.

Stimați colegi,

Vă propun să ne exprimăm votul, prin vot direct asupra moțiunii, de acord?

Dacă sunt voturi împotrivă?

Voci din Grupul parlamentar al PRM:

Să votăm cu biluțe, domnule președinte!

Domnul Valer Dorneanu:

Cu aceste precizări și cu speranța că colegii noștri din Grupul parlamentar al PRM-ului vor păstra liniștea măcar atunci când vom vota propria moțiune, dacă în timpul dezbaterilor nu vor, supun votului dumneavoastră moțiunea introdusă de colegii noștri din Grupul parlamentar al PRM.

Cine este pentru?

70 de voturi pentru.

Împotrivă? 182 de voturi împotrivă.

Voci din Grupul parlamentar al PRM:

Bravo!

Domnul Valer Dorneanu:

Abțineri?

 

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Ce mai contează? Sunt la etcaetera, abținerile!

Domnul Valer Dorneanu:

30 de abțineri.

Deci, moțiunea a fost respinsă cu: 182 de voturi împotrivă, 70 pentru și 30 de abțineri. (Aplauze sporadice.)

Vă rog să-mi permiteți să declar închisă ședința de astăzi a Camerei Deputaților. Vă mulțumesc pentru răbdare și pentru participare.

Ședința s-a încheiat la ora 21,32.

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie dimanche, 21 juillet 2019, 3:04
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro