Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of March 15, 2004
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.30/24-03-2004

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2004 > 15-03-2004 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of March 15, 2004

15. Dezbaterea moțiunii simple (inițiate de 54 de deputați) cu titlul "Eșecul politicii Guvernului Năstase cu privire la integrarea României în Uniunea Europeană (supunerea la vot; respingerea moțiunii).  

 

Domnul Valer Dorneanu:

  ................................................

Trecem la celălalt punct înscris pe ordinea de zi - dezbaterea moțiunii simple depuse de Partidul Național Liberal și de Partidul Democrat.

Începem această dezbatere cu întrebarea regulamentară pe care o pun semnatarilor: dacă vreunul dintre dumneavoastră își retrage semnătura. Nu. În consecință, trecem la dezbaterea moțiunii.

Vă rog să aveți în vedere modul de desfășurare adoptat de Biroul permanent și Comitetul ordinii de zi.

Procedura începe cu prezentarea moțiunii de către unul dintre semnatari, apoi se va da cuvântul Guvernului pentru a răspunde, și i se rezervă în acest scop 45 de minute, pe care le va utiliza înainte de dezbateri, ca răspuns la moțiune și la sfârșitul dezbaterilor.

Grupurilor parlamentare li se alocă câte un timp corespunzător membrilor lor, luându-se în calcul o durată de 20 de secunde, care înseamnă, în total, următoarea repartizare: Grupul parlamentar al PSD - 54 de minute, Grupul parlamentar al Partidului România Mare - 24 de minute, Grupul parlamentar al Partidului Democrat - 9 minute, Grupul parlamentar al PNL - 9 minute, Grupul parlamentar al UDMR - 9 minute, Grupul parlamentar al minorităților naționale - 6 minute.

Cu aceste precizări, dau cuvântul domnului Coifan.

 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din sală):

Procedură!

Domnul Valer Dorneanu:

Numai puțin, domnule Coifan.

Domnul Bolcaș este astăzi responsabil pe probleme de procedură.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Iertați-mă, domnule președinte, dar toți suntem responsabili să respectăm procedurile Camerei.

Pentru a se pune în dezbatere și la vot o moțiune este necesară majoritatea simplă prezentă, care nu este întrunită la această dată. Nu avem cvorum. Vă rog să dispuneți verificarea.

Domnul Valer Dorneanu:

Să înțeleg că Grupul parlamentar al PRM solicită un apel nominal?

Nu am înțeles subtilitatea excepției ridicate de dumneavoastră.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnule președinte,

Nimic nu este mai subtil decât să vezi că lipsesc înșiși inițiatorii acestei moțiuni, iar din ceea ce am susținut eu nu rezultă decât un singur lucru: că trebuie să se verifice prezența; modalitatea o stabiliți dumneavoastră. Niciodată nu vreau să mă substitui atribuțiilor pe care le exercitați.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Boc vine să ne confirme numărul semnatarilor prezenți în sală.

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte,

Cred că știm cu toții să citim un text de Regulament și un text al Constituției. Acolo se spune: "Camera Deputaților și Senatul adoptă legi, hotărâri și moțiuni în prezența majorității membrilor." Deci, "adoptă"! Or, aceasta se referă la momentul când se supune la vot, domnilor colegi. Atunci este cerința cvorumului necesară. Cel puțin așa am schimbat noi Regulamentul în 2001, și cred că și domnul deputat Bolcaș știe acest lucru și nu citește textul invers.

Este același text pentru toată lumea.

Nici unul dintre cei care au semnat moțiunea simplă depusă la Parlament nu și-a retras semnătura și, în condițiile acestea, există cadrele legale întrunite pentru prezentare, dezbatere și, dacă în fața votului final nu va fi cvorum, atunci puteți să solicitați, domnule președinte, apelul nominal.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Boc, de regulă, dumneavoastră veneați cu textul în mână. Poate îl citiți, ca să ne lămuriți.

 

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte, pentru dumneavoastră...

Domnul Valer Dorneanu:

Nu pentru mine, ci pentru sală.

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte, dați-mi voie să citez: "Art.67: Camera Deputaților și Senatul adoptă legi, hotărâri și moțiuni în prezența majorității membrilor." Deci, "adoptă", și aceasta înseamnă: când se supune la votul final. Acest lucru l-am spus eu mai înainte. Care este problema?

Deci, "adoptă"! Or, dumneavoastră știți bine că o lege se adoptă atunci când dumneavoastră supuneți la votul final, nu când o dezbateți pe articole. Altfel, nu ar fi trebuit să dezbateți nici un proiect de lege astăzi pentru că nu era cvorum în sală, nu?

Acest lucru l-am stabilit în 2001 prin modificarea Regulamentului, propusă de dumneavoastră. Bună sau proastă, rămâne de văzut. Dar cuvântul "adoptă" a fost, este și rămâne acum, în vocabularul juridic, atunci când se supune la vot un text de lege, de moțiune sau de hotărâre. Asta este. Ne place sau nu ne place, ăsta este Regulamentul!

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Timiș.

Domnul Ioan Timiș:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

După interpretarea domnului deputat Boc, după care Camera Deputaților adoptă legi, hotărâri și moțiuni în prezența majorității membrilor ei, ar însemna că astăzi nu ar trebui să discutăm moțiunea sau ar trebui să o discutăm și să o aprobăm într-o altă zi. Deci propun să aprobăm moțiunea peste două săptămâni.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Haideți, totuși, să fim constructivi și să discutăm în raport cu prevederile Regulamentului.

Domnul deputat Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Având în vedere că discutăm și putem continua discuția în contradictoriu mult pe un text de lege, eu vă propun o consultare a liderilor, de cinci minute, pentru a stabili cum mergem mai departe. Altfel, vom discuta chestiuni procedurale o grămadă de vreme.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Trebuie să mă supun acestei propuneri, care sper că va limita numărul intervențiilor care sunt menite să prelungească începerea dezbaterilor.

Rog liderii grupurilor parlamentare să vină la mine în birou.

  Pauză
  (În continuarea ședinței, domnul președinte Valer Dorneanu este asistat de domnii Tudor Mohora și Gheorghe Albu, secretari.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Continuăm lucrările potrivit programului care a fost stabilit de către Biroul permanent și Comitetul ordinii de zi. Eventual, la sfârșitul dezbaterilor, când se va pune problema votului asupra moțiunii, vom vedea dacă facem apelul nominal.

Dau cuvântul domnului deputat Coifan, pentru a prezenta textul moțiunii, și rog Guvernul să se pregătească să răspundă.

Aveți cuvântul, domnule Coifan.

Domnul Viorel-Gheorghe Coifan:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Dau citire moțiunii simple intitulate "Eșecul politicii Guvernului Năstase cu privire la integrarea României în Uniunea Europeană":

După mai bine de trei ani de guvernare PSD, realitatea din România arată că Guvernul condus de Adrian Năstase este incapabil să administreze țara și să promoveze interesul național.

Corupția și ineficiența Guvernului Năstase echivalează în impact extern și consecințe cu mineriadele din 1990 și din 1991 care au întârziat serios democratizarea în România și au prelungit agonia tranziției. Acum, ca și atunci, România se vede întârziată în procesul firesc de integrare europeană, de data aceasta din cauza unui guvern incompatibil cu standardele morale și politice ale lumii occidentale.

Românii știu în acest moment că au fost înșelați în toate așteptările lor de Guvernul Năstase, care a reușit contraperformanța de a-și încălca toate angajamentele politice majore.

Astfel, Guvernul Năstase a mințit cu privire la separarea puterilor în stat și la respectarea principiilor statului de drept.

În cadrul Programului de guvernare, precum și în Planul de măsuri prioritare în anul 2003 pentru integrarea europeană, Guvernul vorbea despre "transformarea Parlamentului României în centrul motor al vieții politice și al democrației constituționale", despre garantarea independenței justiției și supremației legii. Cu toate acestea, în prezent, România nu numai că nu este un stat de drept, dar nici nu mai îndeplinește criteriile politice de la Copenhaga pe care le îndeplinea în 1999. Din acest motiv, Comisia de politică externă a Parlamentului European recomandă "reorientarea strategiei de aderare a României".

Sistemul politic în România este marcat de dezechilibre majore. Pluripartitismul este doar aparent, căci competiția reală nu se desfășoară între forțele politice de la Putere și cele din Opoziție, ci între stat, ca reprezentant exclusiv al partidului de guvernământ, și Opoziția democratică.

În clipa de față, partidul de guvernământ dispune de întreaga structură guvernamentală de unde "intrușii" politici au fost complet înlăturați, de prefecturi, de direcțiile deconcentrate la nivel local, numirile s-au făcut, prin îndeplinirea neabătută a criteriului politic, de consiliile județene care, în proporție de 90% aparțin PSD-ului (dar procentul urcă la 95% dacă socotim Alianța PSD-UDMR), de primari care în proporție de 80% aparțin PSD-ului.

În ultimii trei ani, PSD și-a transferat în propria curte, ispitind, amenințând, șantajând, aproape 10 mii de aleși - parlamentari, primari, consilieri județeni și locali din alte partide, fapt de neconceput într-un stat de drept.

Dezechilibrul politic se reflectă și în modul de funcționare și de poziționare a puterilor în stat. Parlamentul a devenit o instituție decorativă, lipsită de vocație legislativă, aflată într-o stare de totală subordonare față de Guvern, prin obediența reprezentanților Puterii și, în consecință, fără nici o capacitate de control asupra Executivului sau asupra autorităților autonome.

Presiunea exercitată permanent asupra unor membri CNSAS și tentativele de denaturare a legii în scopul neutralizării acestei instituții constituie una din preocupările majore ale PSD. Partidul de guvernământ utilizează toate instrumentele posibile pentru a distruge CNSAS și pentru a stopa orice tentativă de însănătoșire a mediului politic românesc.

Guvernul Năstase a mințit cu privire la combaterea corupției.

În Programul de guvernare, la cap.VII pct.5, se spune: "Guvernul va acționa cu fermitate pentru combaterea corupției." Astăzi, după mai mult de trei ani de guvernare, Comisia de politică externă a Parlamentului European a înfierat corupția la nivel politic și incapacitatea actualei Puteri de a implementa legislația anticoruție. Potrivit ultimelor sondaje, majoritatea populației este de părere că în ultimii trei ani, corupția la nivelul Guvernului a crescut mult și foarte mult.

După cum se știe, corupția este întotdeauna legată de putere, iar PSD a exercitat puterea într-un mod absolutist și autoritar. Acest fapt face ca sintagma "puterea absolută corupe absolut" să fie descrierea fidelă a actualei guvernări.

Guvernul nu dă dovadă de transparență și folosește discreționar fondurile bugetare, inclusiv veniturile din privatizare. fondul bugetar la dispoziția primului-ministru (care în 2003 a devalizat pur și simplu bugetul de stat), fondurile transferate la consiliile județene pentru echilibrarea bugetelor locale, modul în care fondul asigurărilor sociale de sănătate este folosit pentru acoperirea unor deficiențe temporare din sectorul asigurărilor sociale sunt doar câteva exemple. De asemenea, funcționarea Agenției Naționale a Locuinței pe bază de monopol sau organizarea și funcționarea fantomaticei Companii Naționale pentru Investiții sunt doar câteva din instrumentele prin care Guvernul își întreține clientela politică și alimentează financiar PSD.

Guvernul Năstase a mințit cu privire la reforma justiției și a compromis-o definitiv.

Angajamentul asumat în Programul de guvernare, cap.VII pct.3, a fost încălcat: "Guvernul se angajează în realizarea unei reforme profunde a justiției, pentru asigurarea unui sistem judiciar independent și responsabil." Astăzi, justiția este supusă presiunilor politice și lipsită de independență, iar menținerea acestei stări de fapt va face imposibilă aderarea la Uniunea Europeană în 2007.

Independența justiției constituie unul dintre principalele criterii politice de aderare a României la Uniunea Europeană. Sunt cunoscute acțiunile repetate ale partidului de guvernământ de subordonare politică a justiției și criticile constante din rapoartele de țară ale Comisiei Europene cu privire la politizarea și lipsa de independență a justiției din România.

Noile proiecte de lege privind organizarea judiciară și Statutul magistraților demonstrează în continuare dorința PSD de a-și păstra influența și controlul asupra puterii judecătorești. Deși Consiliul Superior al Magistraturii este, potrivit Constituției, garantul independenței justiției, totuși bugetul puterii judecătorești rămâne la discreția ministrului justiției, om politic și membru al Guvernului. Nu poate exista o independență a justiției fără o autonomie bugetară reală. Din acest punct de vedere, atribuțiile bugetare trebuie să fie transferate de la Ministerul Justiției la Consiliul Superior al Magistraturii, pentru a avea premisele reale ale independenței puterii judecătorești.

De asemenea, menținerea Institutului Național al Magistraturii sub conducerea Ministerului Justiției influențează politic procesul de recrutare, formare profesională și promovare a magistraților. Institutul Național al Magistraturii trebuie să treacă sub autoritatea directă a Consiliului Superior al Magistraturii pentru a asigura depolitizarea sistemului judiciar în România. Din nefericire, partidul de guvernământ nu este dispus să realizeze adevăratele măsuri de reformă a sistemului judiciar de teamă că își va pierde influența și controlul politic asupra justiției.

Schimbarea competențelor instanțelor judecătorești în materie civilă, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.58/2003, a bulversat justiția din România și a compromis reforma sistemului judiciar. Modificarea competențelor instanțelor civile a condus la îngreunarea accesului cetățeanului la justiție, la prelungirea nejustificată în timp a proceselor civile și la creșterea costurilor bănești pe care cetățeanul este nevoit să le suporte pentru a ajunge la o sentință civilă definitivă.

Potrivit unei statistici a Înaltei Curți de Casație și Justiție, numai în luna ianuarie a anului 2004 au intrat pe rolul acesteia 11.186 de cauze, adică aproape jumătate din numărul total al cauzelor soluționate de Curtea Supremă de Justiție în 2003. În ceea ce privește durata proceselor judiciare, asistăm la o prelungire fără precedent a acestora. La Înalta Curte de Casație și Justiție există deja termene pentru toamna anului 2005 și primăvara anului 2006! În aceste condiții, se pune, pe bună dreptate, întrebarea de ce a mai fost introdus, prin revizuirea Constituției, articolul potrivit căruia "Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil", și mă refer aici la art.21 alin.3 din Constituție.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.58/2003 prevede că apelurile declarate împotriva sentințelor judecătoriilor sunt de competența Curților de apel, și nu a tribunalelor, cum era până la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.58 din 2003. Ca urmare a acestei modificări, un cetățean care a obținut, de exemplu, o sentință la Judecătoria Dragomirești, județul Maramureș, va fi obligat să se deplaseze pentru exercitarea căii de atac la Curtea de Apel Cluj, care se află la peste 200 de kilometri distanță. Pentru a ataca hotărârea cu recurs, justițiabilul va trebui să se deplaseze la București la Curtea Supremă de Justiție.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.58 din 2003 îi determină pe cetățeni să renunțe la exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești datorită costurilor exagerate și a duratei lungi a proceselor, în condițiile în care accesul la justiție constituie deja un lux după majorarea cu 500% a taxelor notariale și a taxelor de timbru decisă de Guvern la sfârșitul anului 2002.

Indirect, modificările prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.58/2003 constituie o măsură pentru a împiedica cetățeanul român să-și caute dreptatea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, instanță pentru sesizarea căreia este necesară epuizarea tuturor căilor de atac.

De asemenea, modificările în privința competențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt în contradicție flagrantă cu amendamentele partidului de guvernământ din cadrul procesului de revizuire a Constituției, care vizau restrângerea și nu extinderea competențelor acestei instanțe.

Cu ocazia dezbaterii Propunerii legislative de revizuire a Constituției, Ministerul Justiției s-a pronunțat pentru reducerea numărului de judecători la Curtea Supremă de Justiție. În fapt, prin extinderea competențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, partidul de guvernământ urmărește numirea în funcție a unor noi judecători în cadrul acestei instanțe pentru a-și extinde influența politică asupra justiției.

Guvernul Năstase a mințit cu privire la nivelul de trai și protecția socială.

În cadrul Planului de măsuri prioritare în anul 2003 pentru integrare europeană, îmbunătățirea nivelului de trai este declarată una dintre priorități și sunt prevăzute o serie de măsuri în această direcție. În ciuda promisiunilor, românii trăiesc astăzi mai prost decât oricând, sub limita decenței, și peste 70% dintre ei și-au pierdut speranța că vor trăi mai bine în ultimul an din mandatul actualei Puteri.

La ședința comună a celor două Camere din 12 februarie 2003, premierul Adrian Năstase declara: "În acest moment avem de stabilit ca obiectiv până în iulie 2003 recorelarea pensiilor pentru 65% din persoanele eligibile și finalizarea acțiunii până la jumătatea anului 2004. Dacă vor exista resurse suplimentare, și subliniem acest lucru, sau dacă vom reuși să obținem resursele suplimentare, suntem deciși să devansăm acest termen."

Astăzi, aflăm cu stupoare că Guvernul își propune "reevaluarea pensiilor până în 2007".

Guvernul Năstase a mințit cu privire la procesul de reformă economică și privatizare.

Unul dintre obiectivele asumate la preluarea mandatului era "Desfășurarea transparentă și eficientă a procesului de privatizare". Citatul este din programul de guvernare, capitolul III intitulat "Relansarea economiei naționale", punctul 3, punctul 12.

Bilanțul privatizărilor realizat de Cabinetul Năstase e unul negru, ultimul dintr-un șir de inginerii financiare, afacerea Bechtel a determinat reacția europarlamentarilor. Aceștia s-au arătat îngrijorați în legătură cu acordarea contractului pentru construirea autostrăzii Brașov - Borș fără licitație publică, cu încălcarea acquis-ului comunitar privind achizițiile publice și a principiilor unei economii de piață, așa cum s-a întâmplat și în cazul altor privatizări. Printre acestea enumerăm: SNTTR, ALRO, Nitramonia etc.

Riscul investițional este major. Ultimii trei ani au agravat o serie întreagă de riscuri pentru întreprinzătorul român: riscuri de natură politică, administrativă, legislativă, valutară, comercială etc. Aceasta a determinat Comisia Europeană să menționeze, în Raportul de țară elaborat în noiembrie 2003, faptul că, cităm: "Riscurile macroeconomice au crescut în ultimul timp. Guvernul PSD nu a reușit să obțină, pentru România, prin politicile sale economice, calificativul de economie de piață funcțională". Prin acest mesaj, Uniunea Europeană și-a evidențiat îngrijorarea cu privire la fragilitatea unei creșteri economice obținute în condițiile unei economii în care concurența pe piață liberă, arieratele sau problemele sistemului energetic nu și-au găsit soluții prin politici publice, politici pe care ar trebui să le elaboreze administrația PSD, iar în concluzie putem afirma că, în baza tuturor acestor argumente și a celor pe care evaluările sectoriale anexate le prezintă, actuala guvernare PSD constituie o amenințare la adresa democratizării, dezvoltării și modernizării țării, toate măsurile întreprinse fiind conjunctural, pompieristice și lipsite de sustenabilitate.

Perioada 2001 - 2003 a fost marcată de disfuncționalități economice majore, de o amploare nemaiîntâlnită, în ultimii 4 ani, a corupției și a clientelismului, de o creștere fără precedent a deficitelor, datoriilor și pierderilor în economie.

Perpetuarea dominației partidului de guvernământ riscă să transforme România într-o pseudodemocrație, în care lipsa de viziune strategică și de voință politică pentru a consolida democrația și pentru a instaura capitalismului fac ca erorile de astăzi să aibă consecințele cele mai imorale cu putință, și anume să irosească acumulările generațiilor trecute și să greveze de datorii pe cele viitoare.

Guvernul Năstase a mințit cu privire la adopțiile internaționale. Prin planul de acțiuni pe anul 2002 și 2003 al Programului de guvernare al PSD, puterea se angaja să "îmbunătățească și să armonizeze legislația în domeniu și să reconsidere procedurile privind adopția, ca măsură de protecție a copilului, în vederea promovării adopției naționale". Și acestea au fost doar vorbe în vânt, promisiuni fără acoperire, iar în momentul de față instituțiile europene se consideră "înșelate în ceea ce privește procesul prin care copiii erau declarați eligibili pentru adopții". Moratoriul cu privire la adopțiile internaționale a fost încălcat de către autoritățile române.

Guvernul a mințit în legătură cu respectarea libertății de exprimare și a independenței presei.

Serviciile publice de radio și televiziune au devenit oficine de propagandă pentru Partidul Social Democrat. În timp ce partidului de guvernământ i se alocă spații zilnice și apologetice, opoziția și liderii acesteia sunt ignorați sistematic. Sunt încălcate flagrant dispozițiile Legii de organizare și funcționare a Societății Române de Televiziune și a SRR, precum și a Legii Audiovizualului, principiile pluralismului, echidistanței, imparțialității și obiectivității în reflectarea realităților vieții social-politice și economice interne și internaționale, precum și în informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice. "Guvernul Năstase și PSD continuă presiunile de ordin economic, politic și administrativ asupra radiodifuzorilor privați și asupra presei scrise, încălcând grav libertatea de exprimare". Ca urmare a acestor presiuni, ca și a amenințărilor și molestărilor fizice la care au fost și sunt supuși numeroși jurnaliști, în atitudinea acestora și în politicile redacționale, autocenzura este din ce în ce mai pregnantă.

România s-a dovedit cea mai neperformantă dintre cele 12 țări care au semnat, în 1999, Parteneriatul de aderare, fiind, în toată istoria de 45 de ani a organizației, prima țară amenințată cu suspendarea procedurilor de aderare. Astfel, Guvernul PSD a reușit contraperformanța de a provoca repunerea în discuție a singurului criteriu recunoscut drept îndeplinit până acum de România, criteriul politic. Raportorul Uniunii Europene pentru România a invocat, pentru aceasta, corupția de nivel politic înalt, lipsa de voință politică pentru reformarea sistemului judiciar, precum și nerespectarea acordurilor internaționale cu trimitere la cazul adopțiilor internaționale.

Pe lângă aceste probleme aduse pe masa Comisiei Uniunii Europene, sunt de notorietate problemele apărute în ultimii ani în ceea ce privește libertatea de asociere, garantarea drepturilor fundamentale ale cetățeanului și ale minorităților, libertatea de expresie.

Timp de 3 ani, opoziția a semnalat la timp și a criticat cu toată obiectivitatea toate aceste aspecte, însă puterea le-a minimalizat în speranța că poate păcăli la nesfârșit cetățenii acestei țări.

Astăzi, inevitabilul s-a produs. La Bruxelles s-a adoptat deja o moțiune de cenzură europeană la adresa Guvernului Năstase, s-a dat un vot de blam la adresa guvernanților de la București.

Doamnelor și domnilor,

Semnatarii acestei moțiuni nu sunt dispuși să gireze politic eșecul actualului Guvern cu privire la politica de integrare a României în politica europeană și, în consecință:

1) solicită demiterea miniștrilor care au responsabilități pentru problemele semnalate în Raportul de țară a Comisiei Europene și în Raportul Comisiei de Politică Externă a Parlamentului European (Miron Tudor Mitrea, Ioan Rus, Alexandru Fărcaș, Gabriel Oprea, Dan Ioan Popescu). Acești miniștri nu trebuie să se mai regăsească în nici o structură guvernamentală până la sfârșitul perioadei de tranziție în România;

2) prezentarea, de către primul-ministru, în fața Parlamentului, a unui raport cu privire la criticile formulate în Raportul de țară al Comisiei Europene și în Raportul Comisiei de Politică Externă a Parlamentului European;

3) prezentarea, de către primul-ministru, în fața Parlamentului, a măsurilor de reformă care să ducă la respectarea calendarului inițial de aderare a României la Uniunea Europeană. Angajamentele de reformă prezentate de premierul Adrian Năstase în fața oficialilor europeni de la Bruxelles trebuie să fie prezentate Parlamentului României, în calitate de unică autoritate legiuitoare a țării și organ suprem reprezentativ al poporului român.

Domnule președinte, doamnelor și domnilor, vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze furtunoase din partea grupurilor PD și PNL)

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Guvernului României, răspunsul va fi prezentat de domnul ministru Fărcaș. (Comentarii în sală)

Vă rog.

Aveți cuvântul, domnule ministru.

Domnul Alexandru Fărcaș:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

La un interval de numai două săptămâni, Guvernul este confruntat cu o nouă moțiune, de data aceasta avându-i ca inițiatori pe deputații opoziției din componența Grupului parlamentar liberal și Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Țin să precizez că moțiunea pe care o dezbatem astăzi este a zecea moțiune simplă pe care deputații din cele două grupuri parlamentare o promovează în actuala legislatură, solicitând, pe această cale, Guvernului să răspundă în fața Camerei Deputaților asupra modului în care-și aduce la îndeplinire programul de guvernare pentru care a primit votul de încredere al Parlamentului.

Considerăm că recurgerea la moțiune, instrumentul constituțional pe care opoziția îl are la îndemână, în cadrul controlului parlamentar asupra Guvernului, nu trebuie să obstrucționeze, sub nici o formă, desfășurarea normală a activității parlamentare și executive, să perturbe funcționarea instituțiilor statului și nu trebuie, în cele din urmă, să stârnească neîncrederea, în rândul populației, asupra demersurilor pe care partidul de guvernământ le întreprinde pentru accelerarea procesului de integrare a României în Uniunea Europeană.

Anul 2004 este esențial pentru finalizarea, de către România, a negocierilor cu Uniunea Europeană, pentru semnarea Acordului în 2005 și pentru ca țara noastră să devină membră a Uniunii Europene în ianuarie 2007. Pentru perioada rămasă de parcurs, avem în față un calendar strâns de negocieri pe care am dori să-l finalizăm în timpul mandatului actualei Comisii Europene. Așa cum s-a subliniat la Forumul Național pentru Integrarea Europeană din noiembrie 2003, angajamentele României pot fi îndeplinite prin consolidarea parteneriatului dintre forțele politice parlamentare și reprezentanții mediului civic social în problematica integrării europene.

Revenind la textul moțiunii, vom constata că acesta, supus unei analize obiective, reprezintă încă o încercare de tip politicianist a celor două partide, ce scoate în evidență intențiile răuvoitoare ale autorilor acesteia, care nu se gândesc la consecințele pe care le avea asupra viitorului României.

Doamnelor și domnilor deputați,

În condițiile în care integrarea europeană este interesul național esențial ce trebuie susținut de toate partidele, se încearcă să se inducă, în rândul cetățenilor, o stare de neîncredere în evoluția României spre integrarea în U.E., de acreditare a ideii că, în cei mai bine de trei ani de la alegerile precedente, nu s-au făcut progrese evidente, indiscutabile.

Moțiunea depusă nu este fundamentată de fapte concrete, cum ar fi normal, ci pe afirmații generale și generalizatoare care mizează pe crearea de confuzie la nivelul cetățenilor, astfel încât, în noianul de acuzații, acestora să le fie mai greu să discearnă între real și imaginar, între informarea corectă și retorica politicianistă. Ne întrebăm cum au curajul, unii dintre membrii Alianței PNL - PD, să ceară demisia Guvernului și a unora dintre membrii acestuia (Vociferări în sală), uitând că fostele guvernări ne-au convins să dormim liniștiți, în timp ce FNI devaliza, la adăpostul guvernelor anterioare, (Rumoare în sală; domnul președinte Valer Dorneanu bate în microfon pentru a face liniște) economiile de o viață ale populației, ca să nu mai vorbim de afaceri scandaloase gen SAFI sau Romtelecom și altele, care au risipit circa 4 miliarde de Euro din economia națională. Iată de ce trebuie să reamintim aici că am fi fost cu mult mai aproape de integrarea europeană, dacă fosta coaliție care a guvernat țara în perioada 1997 - 2000, prin miniștrii PNL și PD ar fi gestionat eficient și competent procesul de aderare. (Vociferările continuă)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule ministru, numai puțin.

Rog reprezentanții alianței să aibă aceeași răbdare și același respect pe care l-a avut și Guvernul când v-a ascultat moțiunea dumneavoastră.

Domnul Alexandru Fărcaș:

Trebuie să reamintim că, în timpul guvernărilor de dreapta, intrarea României în marea familie europeană a constituit, în cel mai bun caz, o preocupare periferică, obiectivul principal fiind lupta pentru funcții și avantaje materiale, situație care a dus la regres economic profund și la destabilizarea țării. Guvernul actual al României se prezintă, în fața națiunii, cu rezultate concrete. Guvernul actual este cel care a dus până la capăt acordul cu F.M.I., a relansat creșterea economică, a realizat intrarea României în puternica familie NATO și în faza finală de negociere a României în Uniunea Europeană, a obținut eliminarea vizelor pentru cetățenii români în spațiul Schengen. Guvernul actual al României a relansat România pe calea modernității și revenirii la normalitate.

În anii 2001 - 2003, economia românească a întregistrat o creștere continuă, concomitent cu scăderea sensibilă a inflației și îmbunătățirea semnificativă a echilibrelor economice. Nivelurile cantitative, dar mai ales schimbările calitative din economie, rezultat direct al reformei și al negocierilor purtate în privința capitolelor privind viața internă, ilustrează faptul că s-au înregistrat progrese importante pe calea creării economiei funcționale.

În procesul de transformări economice, ca urmare a transpunerii și implementării normelor comunitare, trebuie evidențiat faptul că majoritatea prețurilor și tarifelor din economie sunt liberalizate, iar ponderea prețurilor și tarifelor reglementate este în continuă scădere. În sectorul energetic, Guvernul a luat măsuri privind continuarea deschiderii pieței de energie, astfel încât, începând cu 1 ianuarie 2004, gradul de deschidere a pieței pe electricitate și gaze naturale este de 40%, conform calendarului asumat în negociere. A fost realizat un sistem bancar stabil și competitiv, bănci care să asigure intermediere financiară eficientă. În domeniul concurenței, cadrul legislativ în vigoare este armonizat cu acquis-ul comunitar. În același timp, a fost amplificată acțiunea de supraveghere a ajutoarelor de stat, cu accent deosebit asupra evaluării actelor ce conțin măsuri de ajutor de stat de natură fiscală.

Acțiunile specifice de până acum ale Guvernului Năstase au avut ca obiectiv fundamental crearea unui cadru instituțional, legislativ și financiar favorabil dezvoltării IMM-urilor, a inițiativei private, un cadru stimulativ pentru investiție. În domeniul transporturilor, a continuat programul de reabilitare a rețelei de infrastructură ce face parte din rețeaua transeuropeană de transport, precum și programul de reabilitare, la standarde comunitare, a drumurilor naționale din România. Sistemul de licențe automate de import a fost eliminat de la începutul anului 2004, în vederea unei mai bune circulații a mărfurilor între România și Uniunea Europeană.

De la 1 ianuarie 2003, s-a realizat deplina liberalizare a pieței telecomunicațiilor din România, iar legislația de implementare a fost adoptată și aplicată, România fiind prima dintre țările candidate care aplică noul acquis în domeniul comunicațiilor electronice. Armonizarea legislației naționale cu acquis-ul comunitar, în domeniul protecției mediului, a fost realizată, până în prezent, în proporție de 86%, iar România a elaborat deja planuri de implementare a legislației comunitare, ținând cont de raportul costuri - beneficii economice și sociale, precum și din experiența statelor în curs de aderare.

Dacă ne referim la armonizarea legislației cu aquis-ul comunitar, nici nu putem să facem o comparație cu perioada 1997 - 2000, când aceasta se realiza la modul general, fără transpunerea nemijlocită a unor acte comunitare. În intervalul 2001 - 2003, sub autoritatea Ministerului Integrării Europene, au fost adoptate peste 1.590 de acte normative cu relevanță comunitară, din care 925 transpun directive comunitare. În perioada 2002 - decembrie 2003, în baza planului de măsuri prioritare pentru integrare, au fost transpuse în practica de zi cu zi peste 1.400 de măsuri. La aceasta se adaugă 10.770 de măsuri care au fost implementate ca urmare a planului de la nivel local. Toate acestea dau măsura progreselor realizate în acești ani, remarcate ca atare în rapoartele de țară ale Comisiei Europene pe anii 2002 - 2003.

Iată de ce multitudinea de critici formulate în cuprinsul moțiunii este combătută, pe planul pregătirilor de aderare, de rezultatele obținute pe parcursul guvernării PSD. În fond, aceste critici sunt acuzații mincinoase la adresa actualului Guvern.

Negocierile de aderare ale României la Uniunea Europeană s-au deschis oficial la 15 februarie 2002, România prezentând, pe parcursul respectivului an, documente de poziție doar pentru 13 capitole de negociere, în timp ce celelalte state candidate au prezentat toate documentele de poziție și au putut să înceapă efectiv negocierile. În acest context, deoarece în anul 2000 nu s-a constituit baza pregătirii negocierilor din punctul de vedere al unei abordări strategice coerente, în anul 2001 strategia de negociere a Guvernului Năstase s-a concentrat pe abordarea preponderent cantitativă a procesului de negociere, respectiv analizarea întregului acquis comunitar și pe orientarea preponderent internă, respectiv desfășurarea pregătirilor în cadrul delegației naționale și consultări cu partenerii sociali, partide, comisii parlamentare de specialitate și societate civilă.

Abia în anul 2001, datorită măsurilor întreprinse în vederea întăririi capacității instituționale, coordonării și eficientizării procesului de pregătire a aderării, un număr de 30 de documente de poziție au fost elaborate și transmise oficial Consiliului European. Anii 2002 - 2003 au presupus eforturi substanțiale pentru ca astăzi să vă putem raporta că România are deschise toate capitolele de negociere și închise provizoriu 22 dintre acestea.

În esență, supus unei analize lucide, textul moțiunii probează demagogia și neprofesionalismul autorilor acesteia, scopul fiind evident obținerea de capital politic prin mijloace ieftine. Actualul Guvern este conștient că sunt multe de făcut, astfel, în ciuda proiectului de raport al doamnei Nicholson, Parlamentul European, prin Rezoluția sa din 11 martie, practic, se asociază concluziilor Consiliului European din decembrie 2003 privind aderarea României la Uniunea Europeană în ianuarie 2007. Paragraful ce reproșa Guvernului de la București că induce în eroare instituțiile europene nu a fost acceptat de plenul Parlamentului, fiind eliminat din raport. Între amendamentul inițial de suspendare a negocierilor cu România și sugestia de reorientare a strategiei de aderare în cadrul fixat în decembrie 2003 există o diferență uriașă.

În contextul prezentării reale a situației, remarcăm modul în care s-au implicat pentru amendarea raportului Nicholson și unii reprezentanți ai partidelor parlamentare și neparlamentare și ne referim, în primul rând, la UDMR, la unii membri PNL, cât și la unii membri PNȚCD. Nu este cazul nici să minimalizăm semnalul dat de Parlamentul European, dar nici să-l dramatizăm în scopuri propagandistice.

În momentul în care noi trebuie să ne concentrăm toate energiile pentru a duce la bun sfârșit angajamentele asumate, iar eforturile noastre sunt, în bună măsură, recunoscute, ne întrebăm cui servește această moțiune. Evident, numai unor scopuri politicianiste, fundamentate integral pe minciună.

Problemele legate de integrarea europeană ar trebui tratate cu multă decență, în mod constructiv și, în nici un caz, nu trebuie să reprezinte un pretext pentru propaganda electorală. Ne așteptam, acum, în raport de obiectivul național de integrare, ca opoziția, dacă nu era dispusă să contribuie la realizarea acestui deziderat, cel puțin să nu apeleze la o nouă moțiune care abundă în acuzații și fraze mincinoase. Este clar că autorii moțiunii fac un simplu joc de imagine.

Dacă toate grupurile parlamentare ar acționa pe tema integrării, în spiritul consensului de la Snagov, așa cum, de altfel, s-au angajat, prin semnătura președinților de partid, criteriile de aderare ar fi mai ușor de îndeplinit.

Doamnelor și domnilor deputați,

Este cel puțin ciudat să se susțină că în România nu sunt respectate principiile statului de drept, că "Parlamentul a devenit instituție decorativă lipsită de vocație legislativă, aflată în totala subordonare față de Guvern". Să reamintim aici prevederile Constituției, modificată prin consensul tuturor forțelor politice și adoptată prin referendum național, care au efecte benefice asupra organizării vieții noastre social-politice? Este cazul să reamintim că, după 1997, guvernele din care au făcut parte reprezentanții PNL și PD au adoptat peste 670 de ordonanțe de urgență. Actualul Guvern este cel care a instituit, încă înainte de modificarea Constituției, în ianuarie 2003, o procedură specială de examinare atentă a oportunității, reducând numărul acestor ordonanțe la 127 în 2003. Trebuie să subliniem că, de la începutul anului 2004 și până în prezent, Guvernul a adoptat numai 4 ordonanțe de urgență.

Doamnelor și domnilor deputați,

Reforma sistemului judiciar în anii 2001 - 2003 a vizat transpunerea acquis-ului comunitar în legislația română și armonizarea cadrului legal cu cel al statelor membre ale Uniunii Europene. Strategia de reformă aprobată prin H.G. nr.1052/2003 cuprinde obiectivele necesare modernizării sistemului judiciar detaliate într-un plan de acțiune ce include măsuri concrete de realizare pentru care au fost prevăzute termene și resurse financiare.

În prezent, obiective ale strategiei sunt deja realizate. Este cazul celor privind acquis-ul comunitar, iar altele sunt în curs de derulare: adoptarea și aplicarea legislației pentru consolidarea independenței sistemului judiciar, Statutul magistraților, Consiliul Superior al Magistraturii, crearea condițiilor necesare desfășurării activității instanțelor, investiții și reparații capitale, dotări, informatizarea justiției, crearea instanțelor specializate, creșterea numărului și pregătirea magistraților și a personalului auxiliar.

Elaborarea proiectelor de buget pentru instanțe și parchete de către Curțile de Apel și Parchetele de pe lângă Curțile de Apel, precum și avizarea acestora de către Consiliul Superior al Magistraturii reprezintă o măsură destinată să asigure principiul autonomiei financiare a instanțelor și Parchetelor și participarea membrilor Corpului Magistraților la decizii. Astfel, elaborarea și gestionarea bugetului instanțelor judecătorești de către Consiliul Superior al Magistraturii, prin preluarea acestora de la Ministerul Justiției, formează obiectul unor amendamente la Proiectul Legii de organizare judecătorească. De asemenea, propunerea de trecere a Institutului Național al Magistraturii în subordinea Consiliului Superior al Magistraturii.

Referitor la criticile aduse Ordonanței de urgență nr.58/2003 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, precizăm, cu responsabilitate, următoarele: la baza adoptării ordonanței, au stat două concepte esențiale, și anume asigurarea stabilității raporturilor juridice civile prin eliminarea recursului în anulare și unificarea practicii judiciare. Criticată ca fiind de natură să afecteze principiul autorității lucrului judecat și al stabilității raporturilor juridice, reglementarea recursului în anulare prezenta inconvenientul că putea declanșa din nou procedura jurisdicțională, prelungea starea de incertitudine din viața juridică, cu prejudicii morale și materiale aduse celor interesați. În vederea unificării practicii judiciare, ținând seama de diversitatea soluțiilor pronunțate de Curțile de Apel în recurs, prin aceeași ordonanță, s-au adus modificări Codului de procedură civilă.

Având în vedere propunerile făcute în legea de aprobare a acestei ordonanțe, la Senat au fost aduse o serie de modificări ce vor permite, în cazuri anume prevăzute de lege, ca recursurile să poată fi soluționate de Curțile de apel sau chiar de către tribunale. Avem în vedere propunerile Înaltei Curți de Casație și Justiție, propuneri ce sunt baza amendamentelor supuse dezbaterii Comisiei juridice a Camerei Deputaților.

După cum se poate observa, moțiunea PNL - PD este superfluă pe aspectele de mai sus, ce fac deja obiectul procedurilor parlamentare.

Doamnelor și domnilor deputați,

Textul moțiunii reia o serie de texte ale opoziției relative la combaterea corupției, care, prin repetare, devin adevărate obsesii pentru respectivii parlamentari. Dincolo de ceea ce poate fi considerat uneori o luptă politică, este clar că există o problemă în societatea românească. Fără falsă modestie, trebuie să subliniez că Guvernul PSD a fost singurul care a atacat frontal corupția.

Noi am creat un cadru legislativ și instituțional funcțional și eficient, iar rezultatele sunt incomparabile cu cele din perioada guvernării CDR - PNL - PD, când s-a vorbit mult, dar, practic, nu s-a făcut nimic. PNL și PD, ai căror reprezentanți au făcut parte din fosta putere, nu și-au asumat răspunderea pentru faptele ilegale ale unora dintre proprii membri, indiferent dacă este vorba de explozia adopțiilor internaționale sau de privatizări frauduloase.

În prezent, PNL - PD se manifestă ca și când ar afla acum de corupție și nu ar avea nici o responsabilitate în legătură cu acest fenomen, apelând la minciuni pentru a susține demersul demagogic și politicianist. Deși acțiunile noastre anticorupție sunt cunoscute, ne vom referi, în continuare, la cele mai importante. Încă din 2001, printr-o abordare unitară și coerentă, Guvernul a elaborat, în largă consultare cu partidele, ONG-urile și mass-media, Programul național de combatere a corupției. Un rol important în această luptă l-a avut înființarea Parchetului Național Anticorupție care, până în prezent, și-a dovedit utilitatea prin instrumentarea unor fapte și acte relevante de corupție.

Decizia noastră fermă de a acționa pentru combaterea corupției în societatea românească a fost demonstrată și de angajarea răspunderii în Parlament asupra Legii privind unele măsuri de asigurare a transparenței și prevenirea și sancționarea corupției. În realizarea obiectivelor strategiei anticorupție, armonizarea cadrului normativ intern cu acquis-ul comunitar, cu instrumentele juridice și semnalele internaționale, au constituit un obiectiv important. Obiectivul a fost realizat prin asimilarea normelor comunitare, ratificarea și semnarea tuturor convențiilor europene și internaționale în materie de combatere a corupției.

Prevenirea corupției la nivel politic și-a găsit expresie juridică în reglementarea, pentru prima oară în România, a conflictului de interese și instituirea unor noi restricții și incompatibilități în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, inclusiv a celei de parlamentar. Declarațiile de avere, caracterul public al acestora, extinderea obligației și asupra membrilor de familie, precum și mecanismul de control al celor declarate cu declararea cadourilor contribuie la reducerea ocaziilor de comitere a factorilor de corupție. Același obiectiv a fost realizat și prin limitarea beneficiului imunității parlamentare, exprimarea opiniilor politice și a votului.

Un important instrument juridic preventiv îl reprezintă Legea privind finanțarea partidelor și a campaniilor electorale, adoptată în 2003. Etapa adoptării cadrului legislativ anticorupție a fost urmată de măsuri pentru asigurarea aplicării și respectării prevederilor legii. Parchetul Național Anticorupție a avut, încă din primele luni de funcționare, rezultate. Se constată că, până în 2000, printre condamnații pentru infracțiuni de corupție se aflau preponderent persoane cu atribuții de pază și supraveghere și doar câteva cu funcții de conducere. Statistica judiciară privind hotărârile judecătorești pronunțate în materia infracțiunilor de corupție rămase definitive în anii 2001 - 2002, majoritatea, 80% din condamnări din 2002 privesc fapte comise în 2000, conduce fără echivoc la concluzia că activitatea de combatere a corupției a fost direcționată, în perioada 1998 - 2000, către realizarea unor indicatori cantitativi.

În anul 2003, tabloul combaterii corupției se modifică fundamental. Din cei 719 inculpați trimiși în judecată, 352 aveau funcții de conducere și de control. De la corupția măruntă cu autori pașnici, conductori de tren, muncitori, pensionari s-a trecut în perioada 2002-2003 la cercetarea și condamnarea unor magistrați, militari, polițiști, primari, înalți funcționari publici, directori, funcționari vamali, realizându-se abordarea corupției medii și mari. Aceste date confirmă eficiența măsurilor legislative adoptate după 2002, prin care un Parchet specializat a fost creat pentru a efectua urmărirea penală în cauzele de mare corupție.

Referitor la afirmațiile tendențioase din moțiune, legate de modul de utilizare a unor fonduri bugetare, respectiv folosirea disponibilităților fondului național unic de asigurări sociale de sănătate pentru acoperirea unor deficite temporare din sectorul asigurărilor sociale, precizăm cu responsabilitate următoarele. Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate este un fond public prin faptul că veniturile acestuia provin din contribuțiile obligatorii plătite de contribuabili, conform legislației în vigoare. Fondurile publice se gestionează prin Trezoreria statului care îndeplinește rolul de bancă a statului cu grad de risc zero, considerent pentru care legiuitorul a instituit, prin Ordonanța nr.150 din 2002, derularea bugetului fondului național unic de asigurări de sănătate prin trezorerie pentru a fi pus la adăpost de orice convulsie bancară. Fluxurile bănești se realizează numai sub semnătura persoanelor autorizate de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, funcționarii Trezoreriei nu au nici un drept, nici putere în dirijarea sumelor în altă direcție decât cea indicată de Casă. Plafonul de cheltuieli anuale, respectiv nivelul maxim se aprobă prin lege, iar eventualele disponibilități rămase la sfârșitul anului se regăsesc în contul Casei Naționale și se pot utiliza prin sistemul de reportare în anul următor în cadrul programului aprobat de Parlament.

În legătură cu afirmațiile mincinoase referitoare la Agenția Națională pentru Locuințe și Compania Națională de Investiții demonstrăm caracterul real al acestor afirmații prin următoarele precizări. Pentru realizarea obiectivelor prevăzute în Legea nr. 152/1998, Agenția Națională pentru Locuințe scoate la licitație realizarea obiectivelor de investiții, acestea se adjudecă prin licitație organizată conform Ordonanței nr. 60/2001. La fel, conform art. 9 din Ordonanța nr. 25/2001 privind înființarea Companiei Naționale de Investiții, aceasta derulează sumele alocate de la bugetul de stat prin Ministerul Transportului pentru realizarea programului "Săli de sport" și a altor programe de construcții în vederea realizării obiectivelor de investiții, Compania Națională de Investiții S.A. organizează licitații publice în conformitate cu Ordonanța nr. 60 privind achizițiile publice prin licitație electronică.

Doamnelor și domnilor deputați,

Afirmația conform căreia "românii trăiesc mai prost ca oricând", este de asemenea mincinoasă, fiind contrazisă de cifrele ce reflectă evoluția ratei sărăciei și a veniturilor reale ale populației. Studiul realizat de Societatea Academică Română arată că în perioada 1996-2000, rata sărăciei s-a dublat. Conform primului raport de țară asupra obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, elaborat în colaborare cu sistemul ONU în România, raportat la totalul populației, fenomenul sărăciei înregistrează în ultimii 3 ani reduceri semnificative. Astfel, dacă în perioada 1996-2000, la nivel național pe total populație, sărăcia crește de la 20,1 la 35,9%, iar sărăcia severă crește de la 6,3 la 13,8%, în perioada 2001-2003, acești indicatori înregistrează reduceri constante, sărăcia scade de la 30,6% în 2001 pentru ca în 2003 să ajungă la nivelul de 25,1% din totalul populației, iar sărăcia severă scade de la 11,4% în 2001 la 8,6% în 2003. Este important să menționăm că tendințele descrescătoare ale sărăciei în ultimii 3 ani se manifestă atât în mediul urban, cât și în cel rural.

Ca urmare a politicii de creștere în termeni reali a salariului minim brut pe țară, garantat în plată, prevăzută de Programul de guvernare 2000-2004 s-a realizat o sporire de la 1 milion de lei în decembrie 2000 la 2 milioane și jumătate de lei în anul 2003, de 2,5 ori față de o creștere a prețurilor de 1,75 de ori în aceeași perioadă. Prin stabilirea nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu data de 1 ianuarie 2004, la 2.800.000, acesta a crescut cu 12% față de anul anterior, depășind creșterea prognozată a prețurilor de consum de 9% în decembrie 2004. Câștigul salarial mediu net pe economie la sfârșitul lui 2003 era de asemenea mai mult decât dublul celui înregistrat în aceeași perioadă a anului 2000. Pensia de asigurări sociale de stat a crescut de la 849.000 lei la 1.800.000 lei în 2003, deci, de peste 2,2 ori. Pensia pentru limita de vârstă și stagiul complet a crescut de la 1.100.000 la 2 milioane și jumătate de lei în anul 2003, respectiv de 2,3 ori. Ca urmare a măsurilor de dublare a acestei categorii de pensii, pensia medie a agricultorilor a fost în luna ianuarie a acestui an de 691.000 lei față de 188.000 în anul 2000.

Politica de susținere a veniturilor s-a îndreptat și spre categoriile defavorizate care nu pot, prin eforturi proprii, să-și asigure un nivel de trai decent. Conform aceluiași studiu al Societății Academice Române, în timp ce în anul 2000 numărul de familii beneficiare de ajutor social a scăzut vertiginos de la 659.000, 12% din populație în anul 1994, la numai 50.000, 0,5% din populație în 1998; în anul 2000, majoritatea primăriilor încetaseră practic să distribuie aceste ajutoare prin aplicarea Legii venitului minim garantat; în anul 2003 au beneficiat de ajutor social un număr de 3.391.000 de familii și persoane singure, pentru care s-a plătit suma totală de 3.497 miliarde lei, reprezentând 0,2% din p.i.b., estimat pe anul 2003 față de 0,005% în 1997. Ajutorul social mediu acordat a fost de peste un milion de lei.

Pentru asigurarea unei protecții sociale focalizate a categoriilor celor mai defavorizate de populație în sezonul rece, mai ales datorită creșterii de preț înregistrate la gazele naturale, au fost adoptate măsuri de sprijin în perioada noiembrie 2003-februarie 2004, a beneficiat de ajutoare pentru încălzirea locuinței un număr mediu lunar de 1.350.000 de familii și persoane singure. De asemenea, în anul 2003 au fost acordate și alte ajutoare bănești.

Ca măsură de protecție a familiilor cu copii, cuantumul alocației de stat a fost majorat, un număr mediu lunar de 1.624.000 de copiii beneficiind de actuala prestație de 210.000 lei pe copil și pe lună.

În acest an, a fost introdus un nou sistem de prestații familiale, alocația familială complementară și alocația de susținere pentru familia monoparentală de care beneficiază 105.500 familii monoparentale.

Relativ la politica în domeniul pensiilor în perioada 2002-2004, Guvernul PSD a aplicat, în conformitate cu prevederile programului său de guvernare un ansamblu de măsuri de eliminare a discrepanțelor apărute după 1990 între pensii stabilite în perioade diferite.

Măsurile vizează aducerea la același nivel a pensiilor medii ale persoanelor cărora le-au fost stabilite drepturi pe baza unei legi anterioare actualei legislații de pensii.

Aplicarea procedurii de recorelare a pensiilor va fi finalizată în cursul lunii iulie 2004 și va avea ca rezultat creșterea cu 25% pentru pensionarii care au fost înscriși în anul 1997 și 36% pentru cei ieșiți la pensie înainte de anul respectiv.

Toate aceste acțiuni denotă interesul deosebit pe care actualul guvern îl manifestă pentru îmbunătățirea continuă a nivelului de trai al tuturor celor 6,3 milioane de pensionari.

Doamnelor și domnilor deputați,

În domeniul adopției internaționale, procedura aplicată în perioada 2001-2003 a fost de fapt una de tranziție, impusă de situația pe care am moștenit-o de la guvernările de dreapta.

În domeniul protecției copilului în dificultate, între 1990 și 1997 s-a acționat în principal pe instituționalizare și izolare. În 1997, Guvernul de atunci al României a adoptat Ordonanța de urgență nr.26 care a deschis calea descentralizării serviciilor de stat de protecție a copilului în dificultate. Procesul administrativ propriu-zis însă a fost deosebit de greoi, neasigurându-se resursele necesare. Ca urmare, în 1999, a devenit acută criza instituțiilor de protecție a copilului, confirmată de raportul Grupului independent pentru analiza sistemului adopțiilor internaționale. Cum sistemul luase amploare, atunci se căutau căi pentru creșterea productivității, unele agenții luau în îngrijire copii din instituții sau abandonați, organizând adevărate acvarii pentru adopții. Altele nu se mai oboseau să obțină toate actele necesare, ci pur și simplu le copiau pe cele existente. Pentru toate aceste comportamente există cazuistică și probe certe, confirmate în raportul Grupului independent pentru analiza sistemului adopțiilor internaționale. Nu este de mirare că printr-un asemenea procedeu, în perioada 1997-2000, Comitetul Român pentru Adopții a transmis către instanța de judecată un număr de aproape 10.000 de cereri de adopție internațională cu un vârf inimaginabil, respectiv circa 3500 de adopții internaționale în anul 2000. În acest context, un aspect de o gravitate extremă îl constituie dispariția a peste 400 de dosare de adopții internaționale în perioada guvernărilor de dreapta din anii 1997-2000. Comunitatea internațională a formulat în diferite ocazii, mai mult sau mai puțin unitar, numeroase critici la adresa sistemului de adopție internațională existent la sfârșitul anilor 1990.

Aceste critici au vizat caracterul neclar al prevederilor legale și netransparența etapelor procedurale, inclusiv din punct de vedere financiar, demonstrând corupția din sistem. Aspectele negative, unele deosebit de grave pe care le-am relevat succint, demonstrează cu claritate, pe de o parte, incoerența cadrului legislativ și neadaptarea lui la standardele europene în perioada 1997-2000. Pe de altă parte, s-a manifestat o condamnabilă indiferență față de problemele sociale în general, cu deosebire față de protecția copilului. Mai mult, pentru aceeași perioadă, organele abilitate ale statului au instrumentat 64 de dosare și lucrări penale privind infracțiuni în domeniul adopțiilor internaționale.

Aspectele negative din perioada 1997-2000 au fost menționate în Raportul de țară al Comisiei Europene pentru anul 2000 în care, peste o treime din conținut reprezintă o critică severă asupra situației copiilor instituționalizați din România. Să mai amintim și că în anul 2000, proiectul de raport al baronesei Nicholson pentru Parlamentul European propunea pe acest temei înghețarea negocierilor de aderare a României.

În fața unei asemenea situații, Guvernul nostru a acționat cu fermitate încă din primele zile după preluarea administrării țării pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale copiilor instituționalizați și pentru stoparea adopțiilor internaționale.

Ordinea instituțională promovată de Guvernul nostru și încurajarea efortului național de implicare responsabilă în reglementarea adopțiilor au impus luarea unor decizii administrative restrictive. Nu a mai fost emisă nici o repartiție de către autoritatea centrală abilitată. În martie 2001, Comitetul Român pentru Adopții a luat decizia de a abroga sistemul de puncte îndelung criticat în baza căruia se eliberau repartițiile pentru adopții. Prin Hotărârea din 21 iunie 2001, același Comitet a decis suspendarea pentru o perioadă de un an a primirii cererilor de adopții a persoanelor sau a familiilor de cetățeni străini. Această decizie, din păcate, a fost anulată în justiție, ca urmare a acțiunii deschise de către una din organizațiile private care intermediau adopțiile internaționale.

Constatându-se efectul limitat al deciziilor administrative, Guvernul României a instituit un moratoriu prin Ordonanța de urgență nr. 121 din 2001. În aceste condiții, ordonanța citată prevede: în situații excepționale, impuse de interesul superior al copilului, la propunerea Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție, avizată de Secretariatul General al Guvernului, Executivul poate aproba transmiterea unor cereri de încuviințare a adopției internaționale către instanțele judecătorești. S-au respectat astfel întocmai recomandările raportului grupului independent de analiză a sistemului de adopții internaționale, raport însușit de doamna Nicholson, raportor pentru România.

Considerăm important de subliniat că nu se poate vorbi despre o încălcare a moratoriului și implicit a obligațiilor asumate de România. Oricine dorește să analizeze obiectiv întregul cadru în care aceste adopții au avut loc, va constata respectarea legii în toate procedurile și etapele de încuviințare a lor.

Pentru a nu mai exista interpretări diferite ale cadrului în care s-a instituit moratoriul, în ședința de Guvern din 5 februarie a.c., a fost aprobată Ordonanța nr.1/2004, prin care se suspendă toate adopțiile internaționale până la intrarea în vigoare a noii legislații. Pe același plan, Guvernul a înaintat Parlamentului un pachet legislativ care va reprezenta baza unui sistem modern, european, de protecție a drepturilor tuturor copiilor.

Referitor la afirmația că Uniunea Europeană și-a manifestat îngrijorarea cu privire la fragilitatea creșterii economice, trebuie să arătăm că economia României are în prezent o dezvoltare sustenabilă, demonstrată cu argumente serioase. Creșterea continuă și la un nivel ridicat al p.i.b., plus 5,7% în 2001, plus 4,9% în 2003, din punct de vedere al utilizării produsului intern brut este de remarcat pentru anul 2003, pe lângă majorarea semnificativă a investițiilor, plus 9,2%, creșterea moderată a consumului populației, plus 7,1% și o creștere redusă a consumului public, plus 4,6%.

În ceea ce privește structura p.i.b. pe categorii de resurse în 2003, aceasta a fost industrie 28,4%, agricultură 11,7%, servicii 44,6%, construcții 5,7%. Apoi, reducerea permanentă a riscului de țară în ultimii ani, agențiile internaționale de rating au redus riscul de țară pentru România, ceea ce a permis accesul pe piețele externe de capital în condiții favorabile de dobândă.

Îmbunătățirea gestionării și utilizării resurselor interne și creșterea pronunțată a investițiilor ilustrează atingerea și menținerea stabilității macroeconomice. Menținerea deficitului bugetar al României la un nivel consolidat care s-a situat la 3,2% în 2001 și 2,4% în 2003, nivelul de 3% fiind luat în considerare și pentru anul 2004.

Descreșterea permanentă și rapidă a inflației în perioada 2001-2003 de la 34,5% în 2001 la 14,1% în 2003 și se prevede pentru anul 2004 ca inflația să fie notată cu o singură cifră, circa 9%.

Alte aspecte care subliniază dezvoltarea sănătoasă a economiei românești sunt legate de: creșterea productivității muncii care a ajuns cu 12,1% mai mare în 2003 față de 2002, reluarea și creșterea activității investiționale, reducerea șomajului de la 8,2% în 2001 la 7,2% pe anul 2003, stabilitate politică și socială a societății românești care asigură un grad sporit de încredere și de oportunități de investiții.

Doamnelor și domnilor deputați,

La afirmația că problemele sectorului energetic nu și-au găsit soluții prin politici publice, facem următoarele precizări: în perioada 1997-1999, singura acțiune de amploare vizând restructurarea sistemului a constat în transformarea Regiei Autonome RENEL în trei componente, abia în anul următor a avut loc reorganizarea CONEL și deși scopul acestei acțiuni era crearea unei piețe a energiei electrice pe baze concurențiale, obiectivul nu a fost atins. În perioada 2001-2003, în schimb, s-au produs cele mai mari transformări în sectorul energetic în urma luării unor decizii majore legate de restructurarea fiecărui agent economic în parte.

Doamnelor și domnilor deputați,

În materie de privatizare, esența politicii Guvernului Năstase se materializează în obiectivul imediat al privatizării fiind transferul controlului și managementului întreprinderilor de stat către sectorul privat, obiectivul final reprezentând vânzarea pachetului de acțiuni din portofoliul APAPS către proprietarii privați. Astfel, prin creșterea rapidă a sectorului privat, ceea ce constituie acțiunea vitală pentru crearea de noi locuri de muncă, pentru eficiență economică și pentru creșterea veniturilor, nu s-a urmărit maximizarea veniturilor rezultate din privatizare, deși, potrivit art.9 din Ordonanța de urgență nr.88/1997, se prevedea: "Veniturile încasate de instituțiile publice implicate se varsă la bugetul de stat sau, după caz, la bugetele locale după deducerea cheltuielilor prevăzute în bugetele acestor instituții".

La data de 24 octombrie 2003, Guvernul României a aprobat Ordonanța de urgență nr.11 prin care la art.1 se arată: "Veniturile încasate de către toate instituțiile implicate în procesul de privatizare din vânzarea acțiunilor și din dividende, rămase după deducerea cheltuielilor prevăzute în bugetele acestor instituții, se utilizează pe destinațiile prevăzute prin hotărâre a Guvernului, privatizarea nefiind un scop în sine, aceasta constând în creșterea productivității întreprinderilor și promovarea unei utilizări eficiente a resurselor".

Practic, economia a fost deschisă către investitori prin crearea unor facilități cu consecințe directe asupra bugetului statului. Considerăm însă că gestionarea veniturilor obținute din privatizare impune și un efort financiar semnificativ, neputând fi vorba însă de un alt mod al Guvernului Năstase de a folosi fondurile bugetare provenite din privatizare.

În ceea ce privește marile privatizări menționate în prezenta moțiune, dorim să evidențiem faptul că desfășurarea, transparența și eficiența procesului de privatizare a fost respectată întocmai și a fost și este în concordanță cu acordurile încheiate de România cu Fondul Monetar Internațional, cu Uniunea Europeană și cu Banca Internațională. În cazul menționat, respectiv privatizările SNTR, Nitramonia și ALRO, facem precizarea că această procedură s-a realizat într-un mod absolut legal și transparent, anunțurile de vânzare fiind publicate atât în presa națională cât și în presa internațională, metoda adoptată de APAPS pentru privatizarea societăților mari fiind reprezentată de vânzarea acțiunilor prin negociere pe bază de oferte tehnice.

În cazul celor trei societăți menționate, privatizarea acestora s-a realizat în condițiile în care datoriile comerciale și bugetare ale societăților se cifrau la peste 5.300 de miliarde lei. Valoarea tranzacțiilor încheiate cu investitorii pentru cele 3 societăți se ridică la 107,793.000 milioane de dolari, respectiv 11,8 milioane de euro, în timp ce valoarea datoriilor bugetare și comerciale acumulate de acestea până la momentul privatizării se ridică la valoarea de 4.500 de miliarde de lei, ceea ce în momentul actual înseamnă 114 milioane de euro.

Am vrea, în final, să accentuăm faptul că privatizarea ne antrenează pe toți, de aceea trebuie să cântărim mai atent ce se petrece în acest segment al vieții economico-sociale, ceea ce devine un criteriu al performanței.

Doamnelor și domnilor deputați,

Având în vedere argumentele prezentate de Guvern ca răspuns la moțiunea depusă de cei 98 de deputați ai PNL și 28 de deputați PD, considerăm că am demonstrat pe larg caracterul nefondat, nereal, tendențios al conținutului acestei moțiuni.

În consecință, vă rugăm ca prin votul dumneavoastră să respingeți moțiunea care constituie obiectul dezbaterii de astăzi.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea Grupului PSD.)

(În continuare, ședința a fost condusă de domnul Constantin Niță, vicepreședinte al Camerei Deputaților.)

Domnul Constantin Niță:

Mulțumim, domnule ministru.

Începem dezbaterea moțiunii cu grupurile parlamentare. V-aș ruga, din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Dumitru Chiriță. Așa cum bine știți, Grupul parlamentar al PSD are 54 de minute în total în total. Vă rog, domnule deputat.

Domnul Dumitru Chiriță:

Domnule președinte,

Doamnă și domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor deputați,

Stimați invitați,

Moțiunea simplă inițiată de Alianța PNL-PD reprezintă un demers democratic dar profund demagogic și politicianist, lipsit de consistență și realism. Modul în care a fost inițiată această moțiune simplă dovedește o dată în plus faptul că Alianța PNL-PD se află în afara realităților românești, că prin ideile regăsite în documentul prezentat se dovedește că reprezentanții Alianței nu cunosc evoluțiile înregistrate de România în perioada 2001-2003 în comparație cu eșecul guvernării din care au făcut parte în perioada 1997-2000. În același timp, citind această moțiune simplă, nu poți să nu remarci faptul că Alianța PNL-PD ar fi în stare să vină în fața opiniei publice cu orice fel de minciună, chiar dacă prin aceasta ar compromite procesul de aderare la Uniunea Europeană doar pentru ca în cadrul alegerilor din acest an, CDR 2003 să vină la putere. În același timp, remarci și faptul că această moțiune simplă a fost inițiată înainte ca Parlamentul European să se pronunțe în legătură cu progresele României în procesul de aderare, bazându-se pe un raport intermediar care aparținea Comisiei de politică externă a Parlamentului European. Din acest punct de vedere putem constata că moțiunea simplă conține idei care nu se regăsesc în raportul final al Parlamentului European.

În legătură cu unele afirmații pe care le fac autorii moțiunii cu privire la nivelul de trai și protecția socială în care se precizează faptul că românii trăiesc astăzi mai prost ca oricând, se impun unele clarificări.

Pentru o mai bună înțelegere a fenomenului economic și social, recomand colegilor parlamentari din PD și PNL să vadă evoluția salariului minim brut pe economie, care, la preluarea guvernării de către noi, era în jurul a 30 de dolari, iar în martie 2004 a ajuns la circa 80 de dolari.

De asemenea, dublarea pensiilor pentru agricultori a contribuit la o mai bună protecție socială a acestei categorii de cetățeni. Scăderea impozitelor pe forța de muncă, dublată de majorările salariale, au făcut ca, în ultimii 3 ani, puterea de cumpărare a salariaților din România să crească.

În legătură cu nivelul sărăciei din România, există rapoarte obiective elaborate de către Banca Mondială în care se prezintă faptul că în ultimii 3 ani s-a înregistrat o scădere cu circa 6 puncte procentuale care confirmă că actuala guvernare a luat măsuri pentru îmbunătățirea nivelului de trai al populației.

Scăderea rapidă a inflației și creșterea economică în ultimii 3 ani, împreună cu celelalte elemente prezentate anterior, au determinat, printre altele, o creștere a achizițiilor de produse pe bază de credit, fapt dovedit de cozile care au fost la sfârșitul anului trecut la toate magazinele unde cetățenii puteau cumpăra cu plata în rate.

În domeniul combaterii corupției, au fost adoptate actele normative și au fost create instituțiile necesare pentru sancționarea eficientă a acestui fenomen. Dacă vorbim despre o anumită percepție a fenomenului corupției, acest lucru se datorează și faptului că cetățenii se raportează la un cadru legislativ și instituțional care sancționează asemenea fapte, căruia i se pot adresa în mod eficient. Să nu uităm că în perioada 1997-2000, asemenea legi și instituții nu existau, iar cetățenii nu aveau instrumentele necesare pentru a cere sancționarea penală a faptelor de corupție.

Singurul instrument la dispoziția cetățeanului pentru sancționarea fărădelegilor comise în perioada guvernelor de tristă amintire din care au făcut parte și autorii moțiunii a fost votul care, la alegerile parlamentare din 2000, a trimis PNȚCD-ul în afara Parlamentului, iar PNL și PD au obținut împreună numai 14%.

Guvernul României, condus de domnul Adrian Năstase, și Partidul Social Democrat, analizând cu responsabilitate rapoartele de țară privind progresele României în procesul de aderare, luând în considerare criticile oficialilor europeni, constatând necesitatea accelerării proceselor de reformă și finalizare a negocierilor de aderare până la sfârșitul lunii octombrie 2004, au luat măsura se a restructura Guvernul și de a rezolva cu prioritate principalele probleme semnalate de Uniunea Europeană, astfel încât aderarea României în 2007 să devină o certitudine.

În această direcție, au fost elaborate legile referitoare la protecția copilului, inclusiv în problema adopției, pornindu-se de la interesul copilului, au fost, de asemenea, elaborate legile referitoare la continuarea reformei în justiție, astfel încât să se garanteze un sistem judiciar independent și responsabil, pe deplin compatibil cu nevoile cetățeanului și practicile europene, în deplină concordanță cu actuala Constituție a României.

În încheiere, afirm că, în opinia mea, a susține o asemenea moțiune simplă reprezintă un act lipsit de moralitate politică, motiv pentru care eu și colegii mei din PSD vom vota împotriva acestei moțiuni și vom susține în continuare Guvernul Adrian Năstase în demersul său de a integra România în Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc.

Domnul Constantin Niță:

Și eu vă mulțumesc.

Ați cheltuit 6 minute din timpul alocat grupului dumneavoastră.

Din partea Grupului parlamentar al PRM are cuvântul domnul deputat Lucian Augustin Bolcaș.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnule președinte,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Voi spune, de la bun început, că toate cele cuprinse în moțiunea ce v-a fost înfățișată sunt riguros exacte.

În ciuda stângăciilor de demonstrație ale redactorilor acestei moțiuni și în ciuda stângăciilor de articulare a problematicilor propuse la tema centrală a falimentului administrării problemelor de aderare de către Guvernul Adrian Năstase, această moțiune cuprinde lucruri irefutabile, care au fost verificate nu numai în cadrul tuturor dezbaterilor existente la nivel parlamentar și la nivel de mass-media în România, ci au fost verificate și de înalte oficialități europene și de înalte foruri europene.

Prezența unor puncte de vedere exprimate de la acest nivel, prezența unor puncte de vedere care sunt exprimate de oameni cu îndelungată experiență în mânuirea democrației, prezentarea acestora într-un for mai mult decât prestigios al Parlamentului European ne scutesc de orice fel de comentarii și, în mod îndreptățit, domnul prim-ministru Adrian Năstase a recunoscut realitatea acestor critici. A spune astăzi că ceea ce s-a afirmat la nivelul Parlamentului European și este reprodus în această moțiune nu este exact, reprezintă o contradicție cu propria politică de partid, care înseamnă recunoașterea greșelilor și, dacă vreți, justificarea mai mult sau mai puțin penibilă a acestora.

Este adevărat ceea ce se susține în moțiune referitor la încălcarea principiilor statului de drept, prin constituirea unui stat de partid. Este adevărat ceea ce se spune în această moțiune cu privire la falimentul propagandei privind combaterea corupției. Este adevărat ceea ce se spune cu privire la problemele existente în tărâmul justiției, așa cum există probleme în ceea ce privește nivelul de trai, la reformă economică, adopții internaționale, libertățile presei.

În acest context, cred că cea mai corectă subliniere a acestor adevăruri a fost făcută în răspunsul Guvernului susținut de domnul ministru în fața noastră, care pornește de la o idee fundamental greșită în aprecierea rolului și locului unei moțiuni în sistemul democratic, atunci când susține că o moțiune - pe care o dorește constructivă - nu trebuie să slăbească încrederea populației în politica pe care o duce Guvernul.

Nu, domnule ministru, această moțiune nu slăbește încrederea populației în politica pe care o duce Guvernul. Această moțiune exprimă direct această neîncredere și această critică de care trebuie să țineți seamă.

Am ascultat, în fața domniilor voastre, un expozeu elogios, demn de plenare, conferințe și congrese pe care toți le-am trăit până acum și care nu a spus mare lucru. Nu în dosul cifrelor trebuie să ne ascundem, oricât de răstălmăcite pot să fie acestea. Pentru că o creștere economică - independent de procente sau moduri de apreciere care nu se reflectă direct în nivelul de trai al populației - nu există, nu este reală. Ne raportăm la anul 2000 - anul preluării puterii de actuala guvernare -, pentru a demonstra creșterea salariului minim. De ce nu ne raportăm la anul 1989, ca să vedem câți dolari era salariul minim atunci și dacă v-ați putut apropia, măcar, cât de cât de departe de acest salariu minim? Pentru că, repet, există adevăruri în această moțiune, care trebuie subliniate în fața domniilor voastre.

Această subliniere are ca scop și limpezirea poziției partidului nostru față de moțiunea propusă. Vedeți, se vorbește despre politizarea justiției. S-ar părea că reprezintă unul dintre punctele-cheie ale acestei moțiuni. Sigur că problemele justiției sunt mai multe și mai complexe, dar redactorii moțiunii au ales acest element al politizării. Și este adevărat. Este adevărat că atribuțiile ministrului justiției - care se consideră garant al respectării independenței justiției, el fiind un organ al administrației -, depășesc cu mult atribuțiile acestei puteri. Este adevărat că toate dispozițiile privind Legea de organizare judecătorească, care permit ministrului justiției să numească, să propună sancționări, să propună demiteri, să propună trimiteri în judecată, sunt acte de dependență a judecătorilor, a Puterii judecătorești față de ministru. Dar, domnilor redactori ai moțiunii, eu v-am citit toate aceste atribute ale ministrului justiției, astfel cum au fost conferite acestui ministru de Legea nr.142 din 1997, care a fost inițiată de ministrul liberal Valeriu Stoica, ce și-a asigurat aceste atribute. Aici este politizarea și, din 1997 până în anul 2000, nu ați protestat împotriva ei, pentru că ați fost profitorii direcți ai acestei politizări.

Voci din sală:

Nu-i adevărat! (Rumoare)

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Dacă vrem să facem o critică constructivă, atunci voi spune: în problema Justiției există, într-adevăr, aspecte ce trebuie clarificate. Pentru că aici este vorba despre o problemă de concepție care privește întreg procesul nostru de aderare.

Toată lumea se repede ca să ne vorbească despre ce acorduri s-au realizat, câte capitole de aderare s-au realizat, dar nu-și dau seama că toate aceste acorduri și capitole de aderare sunt realizate pe o bază șubredă, pentru că nu s-au realizat condițiile interne de aplicare a lor. Aceasta este și problema Justiției. S-au realizat foarte multe în domeniul încheierii unor capitole de negociere. S-au realizat foarte multe acorduri, sau, dacă nu, concordate internaționale în materia justiției - și asta a fost foarte bine. Dar a rămas - și asta este critica mea - problema nerezolvată, lăsată de domnul ministru Valeriu Stoica, din 1997: a rămas structura judiciară clădită de acesta; au rămas oamenii care au continuat aceeași manieră de a privi actul de justiție; au rămas chiar în interiorul partidului de guvernământ cercuri de interese care au urmărit menținerea acestor oameni, în profitul lor. Și, atunci, s-a creat un hiat formidabil între ceea ce ar fi trebuit - și nu s-a putut realiza - pe plan intern și ceea ce bine s-a realizat pe plan extern. Asta este problema în Justiție legată de aderare.

Nu am invocat în mod inutil, pentru că nici măcar un incident de procedură - nici măcar un incident de procedură - eu nu-l ridic în Parlamentul României, sau, mai bine zis, nu-mi permit să-l ridic în Parlamentul României, fără un scop direct politic. Pentru că asta trebuie să facem aici și acesta este rolul nostru.

Am invocat acest precedent nefericit, care nu a fost, din păcate, rezolvat până în prezent, și aceasta este critica adusă Guvernului, nu pentru a mă referi, așa cum s-a referit domnul ministru, la greaua moștenire a guvernării liberale, ci pentru a mă referi la credibilitatea autorilor acestei moțiuni; credibilitate dată nu numai de problema pe care am ridicat-o aici și de modul în care au tratat problemele existente în Justiție, ci și de atitudinea lor ulterioară. Votând învestitura acestui Guvern, în care adevărata opoziție nu a crezut, a urmărit un anume scop politic - care nu este rolul să-l discutăm aici.

Mai departe - citez din presă - la ora actuală, doi liberali - Călin Popescu-Tăriceanu și Nicolae-Vlad Popa - au acceptat să plece la Bruxelles, la braț cu un lider PSD, Viorel Hrebenciuc, pentru a face lobby Guvernului Adrian Năstase. Este adevărat că domnul deputat Călin Popescu-Tăriceanu - și presa a reflectat din plin - a dat foarte multe explicații cu privire la această deplasare. Dar, vă rog să mă credeți că bunele intenții care comportă prea multe explicații se transformă în contrariul lor, și regret.

În aceste condiții, când sprijinul este acordat Guvernului, nu României, - pentru că nu soarta României era pusă în discuție, ci soarta acestui Cabinet, pe care toți din Opoziția adevărată îl considerăm că a greșit în problemele aderării -, când vii să dai sprijin acestui Cabinet, iar după două săptămâni, introduci această moțiune, unde mai este credibilitatea?! Este posibil să dăm gir unei asemenea moțiuni care se dovedește, la urma urmei, într-adevăr numai un joc propagandistic, o reclamă pentru un produs expirat? Categoric că nu, în aceste condiții.

Mă reîntorc la festivismul susținerilor domnului ministru. Vedeți, este foarte simplu să spui ce am făcut. Este foarte simplu să acuzi Opoziția că a ajuns la o obsesie în ceea ce privește corupția. Și cred că acuzația este îndreptățită. Pentru că, domnule ministru, obsesia asta nu trebuie să fie a Opoziției. Obsesia aceasta trebuie să fie a guvernării, și nu o aveți! Asta este critica reală.

Acel balot anticorupție sau pachet de legi care ne-a fost înfățișat în Parlament este, din punct de vedere juridic, cea mai mare harababură posibilă, imposibil de aplicat în practică. Este numai un joc de imagine. "Nu ne luptăm cu corupția", spunem noi, la Partidul România Mare. Noi trebuie să ne luptăm cu corupții, independent de culoarea lor politică, - și asta nu faceți dumneavoastră.

Și, în condițiile acestor nerealizări, independent de lipsa de credibilitate a acelei opoziții care se autodenumește democratică, dar se dovedește a fi de paie, independent de toate acestea, credibilitatea dumneavoastră, ca guvernanți, a început nu să scadă, a început să se anuleze. O remaniere care este un semn de degringoladă politică în preajma alegerilor nu va scoate această țară din impasul în care Europa a constatat că ne aflăm.

O asemenea situație mă îndreptățește să cred că la ora actuală singurul impediment serios în calea aderării României la Uniunea Europeană este Guvernul Adrian Năstase.

De aceea, repet, moțiunea cuprinde lucruri exacte, dar care nu sunt spuse nici de cine trebuie și nici la momentul în care trebuie spuse.

Grupul nostru parlamentar, care nu înțelege să facă o politică de benzi desenate, care nu înțelege să facă o politică a baloanelor de săpun, oricât de strălucitoare ar fi ele, ci o politică constructivă, se va abține de la a vota această moțiune.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

  (Din acest moment, ședința este condusă de domnul Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților.)

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, domnul Emil Boc.

Domnul deputat Bolcaș, cred că a consumat tot timpul grupului.

 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din sală):

Au rămas exact 4 minute, domnule președinte. Iertați-mi cronometrul!

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Aveți cuvântul, domnule Boc.

Domnul Emil Boc:

Domnilor miniștri,

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Această moțiune inițiată de către deputații Grupurilor parlamentare ale PD și PNL reprezintă o continuare a moțiunii de cenzură din Parlamentul European la adresa guvernanților de la București.

Această moțiune simplă reprezintă o continuare a votului de blam dat de Parlamentul European guvernanților de la București.

S-a spus că este prea târziu. Din nefericire, Guvernul nu ne-a dat posibilitatea de a avea în Parlamentul României o dezbatere reală și realistă cu privire la votul din Comisia pentru politică externă și cu votul din plenul Parlamentului European.

Am solicitat, de nenumărate ori, ca premierul Adrian Năstase, în spiritul democrației parlamentare, să vină în fața Parlamentului să prezinte un răspuns concret la criticile din Parlamentul European. Nu a venit.

Domnul ministru Farcaș spunea că este a zecea moțiune din această legislatură. Este, din nefericire, singura modalitate pe care Opoziția o are la dispoziție pentru a aduce câțiva miniștri în fața Parlamentului. Primul-ministru oricum nu vine, demonstrând, încă o dată că, pentru Guvern, Parlamentul reprezintă un simplu organ auxiliar, un simplu apendice. Preferă să plece la Bruxelles cu tot felul de rapoarte, cu tot felul de măsuri, cu tot felul de programe, dar care nu sunt cunoscute Parlamentului României.

Domnule ministru, este singura modalitate constituțională pe care am avut-o, de a încerca să aducem Guvernul în Parlament. În democrație, Guvernul răspunde în fața Parlamentului, și nu invers. În România, însă, lucrurile nu stau așa. Guvernul a avut și are în continuare atitudine sfidătoare la adresa forului legislativ suprem.

În orice stat, o asemenea moțiune ar fi atras demisia Guvernului. În orice stat, un asemenea vot de blam din Parlamentul European ar fi atras responsabilitatea politică a guvernanților și instaurarea unui Guvern. Asta ar fi însemnat normalitatea democratică. Acest lucru, însă, nu este valabil în România.

Guvernul Năstase a încercat și încearcă cu toate mijloacele să ne prezinte Raportul din Parlamentul European ca pe un succes. Or, este de ordinul evidenței că ceea ce s-a întâmplat în Parlamentul European reprezintă un fapt foarte grav, care periclitează șansele României de integrare în Uniunea Europeană.

În Parlamentul European România și guvernanții ei n-au avut un succes. În Parlamentul European s-a votat o rezoluție prin care România este defazată de Bulgaria. În Parlamentul European s-a votat un raport prin care criteriul politic de aderare a României este pus sub semnul întrebării. Acest lucru n-a fost votat doar de o persoană, sau de un grup. Au votat 374 de euro-parlamentari cu 10 voturi împotrivă și 29 de abțineri.

Raportul asupra României este cea mai negativă evaluare făcută unui stat candidat la aderare la Uniunea Europeană și se pune din nou problema monitorizării României. Au trecut 7 ani de când România nu a mai fost monitorizată de instituțiile europene. De fapt, votul din Parlamentul European instituie monitorizarea din cauza neîndeplinirii de către România a obligațiilor pe care și le-a asumat față de Uniunea Europeană și în special neîndeplinirea criteriilor politice.

Domnule ministru, dumneavoastră ați prezentat foarte multe lucruri în fața acestei Camere, dar care nu sunt adevărate. Și o să vă ofer câteva exemple, domnule ministru, și șirul ar putea continua.

Ași spus: Guvernul Adrian Năstase s-a angajat frontal într-o luptă împotriva corupției. Dar, uitați ce spun oficialii europeni, nu ce spunem noi, din opoziție, pentru că probabil vom fi acuzați de partizanat politic: domnul Verheugen - "Lupta împotriva corupției trebuie să vizeze sistemul politic. Judecarea micilor funcționari nu este suficientă. Trebuie inițiate procese și în cazul marilor pești". Baroneasa Emma Nicholson spunea: "Nu este suficient să vânezi un pește mic, adică rezolvarea unor cazuri minore de corupție. Eu cred că Guvernul trebuie să vâneze peștii mari, rechinii, ceea ce nu s-a întâmplat până acum". Mesajul este foarte clar. Treaba de mântuială, superficialitatea nu merge. Am putea compara cu un capuccino: spuma de deasupra cafelei este doar de suprafață. Dacă, însă, cafeaua nu este în ceașcă, atunci, nu avem nici un capuccino.

Asta este în realitate adevărata luptă împotriva corupției dusă de Cabinetul Adrian Năstase: o simplă spumă, un simplu exercițiu de imagine.

Spuneați, domnule ministru, că ați luat măsuri în acest sens și ați invocat mecanismul de control al declarării averilor demnitarilor.

Domnule ministru, dacă dumneavoastră sunteți și aveți posibilitatea ca aici, astăzi, în această seară, să prezentați colegilor mei un singur caz, unul singur, când Comisia pentru cercetarea averilor demnitarilor s-a autosesizat și a luat o decizie, sunt dispus să vin la acest microfon, în fața dumneavoastră, să spun: da, ați făcut o lege foarte bună, care și-a văzut roadele. Dar vă spun, domnule ministru, că nu veți găsi. Ați făcut o lege proastă, tocmai pentru a nu se aplica. Mecanismul controlului declarării averilor demnitarilor este unul care, practic, nu este realizabil, pentru că el stă la îndemâna doar a ministrului justiției și a procurorului general. Or, ministrul justiției și procurorul general știm cum acționează în această țară. Deci, nu mai folosiți asemenea argumente, pentru că nu aduc nimic pozitiv.

Vorbeați de declararea cadourilor demnitarilor și ați pus în lege, domnule ministru, o valoare de 300 de euro, uitând că salariul minim în România este de 60-70 de euro. Cu ce justificare se poate impune valoarea cadourilor demnitarilor, cu o valoare de 4 ori mai mare decât salariul minim pe economie? Credeți că asta este situația României, asta este România reală? Nu, domnule ministru, nu asta este România reală, iar sărăcia pe care dumneavoastră o prezentați în statistici ca fiind una atenuată, din nefericire, este una foarte gravă. Niciodată în România românul de rând n-a fost în situația în care să aleagă în fiecare zi dacă-și plătește factura la întreținere, sau își cumpără de mâncare. Niciodată factura la întreținere nu a depășit valoarea salariului minim, și chiar mediu, pe economie.

Iată, domnule ministru, câteva considerente care ne demonstrează încă o dată că cele spuse de dumneavoastră aici sunt doar o încercare de a spăla o imagine compromisă a actualului Cabinet.

Ați pomenit de ordonanțele de urgență, spunând că actualul Cabinet a avut o politică, din acest punct de vedere, coerentă și a redus numărul ordonanțelor.

Domnule ministru, cifrele nu mint. Și uitați, cum este realitatea: realizând o comparație, în perioada guvernării '96-2000, au fost emise, în anii '97, '98, '99, deci în primii trei ani de guvernare, 382 de ordonanțe de urgență. În guvernarea dumneavoastră, în anii 2001, 2002 și 2003 au fost trimise 543 de ordonanțe de urgență.

Cum stăm, atunci, domnule ministru, cu acest capitol al sfidării Parlamentului, de către Guvern, prin intermediul ordonanțelor de urgență?

Toate aceste lucruri ne demonstrează un singur fapt: în loc ca Guvernul Adrian Năstase să-și asume politic responsabilitatea pentru eșecul din Parlamentul European, încearcă să ne prezinte o realitate măreață, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Și noi n-am fi interesați dacă în joc n-ar fi soarta României. Nu avem dreptul politic și moral să ne batem joc de șansa integrării României în Uniunea Europeană.

Această moțiune simplă este un ultim avertisment pe care Partidul Democrat încearcă să-l transmită Guvernului, că adevărata politică nu se face în laboratoare, ci se face ținând cont de realitățile din România, de realitățile care trebuie să conducă această țară în Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Ați consumat întregul timp care este afectat Partidului Democrat.

Urmează domnul deputat Călin Popescu-Tăriceanu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu:

Doamnelor și domnilor colegi,

Țin să vă mărturisesc că-mi pregătisem câteva rânduri, care să constituie o completare la textul moțiunii. Însă, după ce l-am ascultat pe proaspătul ministru al integrării, am impresia că trăiesc într-o lume a irealului. M-aș fi așteptat astăzi, în mod firesc, la o oarecare modestie în prezentarea realizărilor și la o oarecare umilință, având în vedere concluziile extrem de defavorabile care au fost adoptate în unanimitate întâi în Comisia pentru politică externă a Parlamentului și apoi, cu o majoritate zdrobitoare, în plenul Parlamentului European.

Am asistat astăzi, alături de dumneavoastră, - și cred că nu sunt primul care o spun -, la o pledoarie care vine să ridice în slăvi o serie de realizări care nu se regăsesc nicăieri.

În sfârșit, aici, sigur că intrăm într-un teren extrem de discutabil. L-am auzit pe domnul ministru invocând din nou perioada '96-2000. L-am auzit spunând de ROMTELECOM, de privatizări frauduloase.

Păi, vreau să-i aduc aminte domnului ministru sau, mă rog, să-i aduc la cunoștință, pentru că, probabil la vremea respectivă, era preocupat mai puțin de aceste chestiuni, că în privința Romtelecom-ului până astăzi, cu toate că s-au formulat diferite acuze, nu s-a găsit nimic. Ar fi bine însă să se rețină că privatizarea Romtelecom-ului a adus bugetului statului 675 de milioane de dolari, care reprezintă cea mai mare sumă obținută dintr-o privatizare în România din 1990 până astăzi, inclusiv perioada care acoperă actuala guvernare și că, pentru această sumă, la vremea respectivă s-a vândut numai un pachet de 35%. Da? Dacă facem o comparație cu o privatizare cu cântec pe care, probabil, mulți o știu, cea de la ALRO - Slatina, atunci o să vedem care sunt proporțiile și unde este adevărul. Vreau să-i amintesc, tot în legătură cu acea perioadă, că două din cele mai importante bănci din România, în primul rând Bancorex-ul și apoi Banca Agricolă, au fost aduse în stare de faliment de guvernarea anterioară, că peste 500 de milioane de dolari au reprezentat pierderi ale Bancorex-ului, legate de operațiunile de importuri de petrol patronate de Guvernul anterior, al domnului Văcăroiu, guvern constituit pe baza aceleiași formațiuni politice care guvernează astăzi România. Aceste date nu pot fi șterse nicicând.

Revenind însă mai încoace, trebuie să facem o mică incursiune istorică și să-i aduc aminte domnului ministru că România a fost admisă, alături de celelalte state, în 1999, în decembrie la Helsinki a fost invitată la începerea negocierilor de aderare.

Am auzit, nu o dată, spunându-se, domnule, dar guvernarea precedentă a încheiat numai 6 capitole de negociere, iar noi am făcut mult mai bine. Am făcut 22 și mai avem câteva să ajungem la 31. Dacă faceți o simplă socoteală, observați că în 2000 s-au încheiat 6 capitole de negociere, iar apoi s-a mers cu o viteză extraordinară, care nu a depășit 5 capitole de negociere încheiate pe an, ca să ajungem la scorul la care suntem astăzi. Aceste realizări, iată că nu sunt chiar atât de mirobolante precum încearcă să ni se prezinte.

În sfârșit, sigur că cea mai gravă sancțiune pare să nu fie, din păcate, legată de criticile pe care Opoziția le aduce, ci de ceea ce spun Parlamentul European și Comisia Europeană.

Totuși, pentru că una din criticile severe pe care ni le aduce Parlamentul European vizează inclusiv unul din criteriile politice care se considera a fi fost atins și încheiat, și anume existența statului de drept, îmi permit să fac o nouă legătură cu intervenția ministrului integrării, de mai devreme, care se arăta extrem de revoltat de atitudinea Opoziției.

Domnule ministru, trebuie să știți că rolul Opoziției nu este de a tămâia Guvernul, ci de a-l critica. Și avem multe motive astăzi să aducem aceste critici. Trebuie să știți și să fiți de acord că Parlamentul, din păcate, a fost adus la stadiul de simplă mașinărie de vot prin excesul de ordonanțe de urgență care de multe ori își produc efectul și care ridică serioase probleme Parlamentului de a le amenda, pentru a nu crea un haos legislativ și mai mare în România.

Conform obligațiilor constituționale, în mod normal, Guvernul trebuie să se prezinte în fața Parlamentului, membrii Guvernului, inclusiv primul-ministru, ori de câte ori sunt chestiuni extrem de importante în dezbateri.

Din păcate, după cum prea bine știți, primul-ministru vine extrem de rar, și astăzi chiar sunt surprins că avem o garnitură atât de numeroasă de ministeriabili pe banca din stânga mea. Dar, cred că în fața unei probleme cum este cea a integrării europene, în momentul în care este evident că România șchioapătă, că Guvernul nu este capabil să ducă la bun sfârșit negocierile, astăzi s-ar fi impus mai mult ca niciodată prezența primului-ministru în Parlament.

Iată că o serie de semnale care au fost date din trecut și neglijate încep să revină. Anul trecut, în noiembrie la Bruxelles, cu ocazia prezentării raportului de țară de comisarul Verheugen s-a făcut referire expresă la posibilitatea ca România să nu încheie negocierile în anul 2004. Aceste afirmații revin astăzi și pare din ce în ce mai probabil și mai posibil ca România să trebuiască să prelungească negocierile de aderare până în mai 2005. Acestea ar fi fost genul de probleme la care am fi dorit să avem astăzi o discuție, o dezbatere și niște răspunsuri, nu o lungă pledoarie pe ceea ce s-a realizat, pentru că, cu ceea ce ați spus că s-a realizat nu ați convins pe nimeni, nici pe noi și nici oficialii Uniunii Europene.

Doresc să vă spun că, în privința statului de drept, unde avem serioase deficiențe, Guvernul a dat o probă a neputinței sale, extrem de recent. Numai acum o săptămână am asistat la un spectacol penibil care a fost generat de ifosele unei "cucoane" care era ministru al justiției și care s-a cramponat și nu a vrut să demisioneze din funcția pe care o deținea. Iar primul-ministru a dat dovadă, aș spune, de o condamnabilă lipsă de autoritate, fapt care ne-a adus în fața unor momente de-a dreptul penibile în Parlament și pe care probabil că le știți foarte bine, că erați prezent.

V-aș ruga foarte mult să luați la modul cel mai serios avertismentele pe care noi vi le dăm în calitate de Opoziție a Guvernului României și să considerați aceste semnale ca semnale care trebuie abordate cu seriozitate, cu realism, și nu tratate cu aroganță și superficialitate. O să vi se spună sau poate vi s-a spus și dumneavoastră că gestul prin care România s-a grăbit să semneze contractul de realizare a autostrăzii București - Borș cu Firma americană Bechtel nu face să convingă oficialii europeni că avem mai multă economie de piață funcțională în România. Îi face să fie convinși că avem mai puțină. Îi face să înțeleagă foarte bine că Guvernul României este dispus ca o parte din banii care vin din fondurile europene să fie transferați apoi către firmele americane pentru realizarea autostrăzii, după un model care a mai fost exersat în Polonia și care nu a fost deloc agreat. Ar fi bine să vă gândiți în mod serios la acest lucru. (Vociferări din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Soluția cred că nu este să îi condamnăm pe americani, soluția este mult mai simplă și cred că nu trebuie să v-o sugerez eu, o licitație internațională ar fi rezolvat această problemă într-un mod cu totul și cu totul mai transparent și nu ar fi creat aceste neajunsuri, dar eu sunt convins că dacă vreți să interveniți, veți putea avea timpul necesar, după ce îmi voi termina eu intervenția.

În fine, discutăm de o serie de lucruri care, iată, iarăși sunt semnalate de raportul Parlamentului European. Dacă ar fi să vorbim numai despre corupție, cred că astăzi, fără să existe presiunea Uniunii Europene, probabil că am fi avut-o în continuare la cârma ministerului integrării europene pe doamna Hildegard Puwak și probabil ceea ce s-a întâmplat în ultima vreme, fenomenul deturnării fondurilor SAPARD, ar fi avut o amploare mult mai mare.

Câteva concluzii, pentru a ne lămuri mai bine cu privire la voința actualului guvern de a face reformă este suficient următorul exemplu. Premierul Năstase, în vizită la Timișoara, fiind întrebat de o pensionară când are de gând să înceapă reforma, i-a răspuns în stilul inconfundabil "Mâine dimineață". Aceasta este maniera în care Guvernul condus de domnul Năstase înțelege să trateze problemele reale ale cetățenilor și ale țării. Cred că în aceste condiții, dacă vom trata în continuare în acest mod problema integrării în Uniunea Europeană, nu vom avea parte decât de răspunsuri ca acele pe care le-am primit în ultimele patru luni, începând din noiembrie 2003. Dar că în schimbul acestor atitudini ați fi recurs la o atitudine mai potrivită, care ar fi însemnat renunțarea la cramponarea de niște funcții trecătoare și v-ați fi prezentat demisia, atunci cred că lucrurile ar fi stat cu totul în altă manieră și ar fi fost cel mai clar și elocvent gest prin care s-ar fi dovedit voința politică necesară de a redemara procesul de reformă.

În contextul în care, în raportul privitor la Bulgaria se vorbește în mod explicit despre decuplarea României de Bulgaria în procesul de integrare europeană, cred că acest semnal este de o extremă gravitate și trebuie să ne pună în modul cel mai serios pe gânduri. Noi am dorit să facem un demers din partea PNL pentru a merge la Bruxelles și a încerca să explicăm un singur lucru, că ar fi nedrept și contra productiv pentru România să fie suspendate negocierile de aderare. Am făcut acest lucru cu maximă responsabilitate față de interesle României. Acest lucru... este legat de "..

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, văd că încetiniți ritmul intervenției dumneavoastră, deși ați depășit timpul cu 3 minute. V-aș ruga să încercați să conchideți.

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu:

Vă mulțumesc.

Acest lucru ar însemna ce? Ar însemna că România să rămână în afara procesului de integrare, lucru extrem de grav și cu consecințe nefaste. Și noi am apreciat că includerea României în Uniunea Europeană ar facilita pentru România relația cu Uniunea Europeană și posibilitatea Uniunii Europene de a limita excesele și derapajele care se înregistrează în România astăzi.

Având în vedere toate aceste evidențe de care am vorbit, se ridică întrebarea firească, este interesată actuala Putere de integrarea în Uniunea Europeană? Răspunsul mie mi se pare că este foarte clar. Alegerea a fost făcută. Partidul Social Democrat este interesat, în primul rând, de câștigarea alegerilor din acest an, și nu de principalul obiectiv, care este integrarea europeană. Actuala putere nu este interesată decât de câștigarea alegerilor cu orice preț. Integrarea europeană a României nu ar constitui pentru actuala Putere decât o piedică în continuarea furtului generalizat și minciunii pe care a instalat-o peste România.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea Opoziției.)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă ascult. Domnul Hașotti are o problemă de procedură, probabil vrea să ne semnaleze că a depășit colegul dumnealui timpul.

Domnul Puiu Hașotti:

Da, într-adevăr, aceasta era prima chestiune.

A doua, vă rog, domnule președinte, să solicitați un pat moale și o pătură caldă pentru domnul ministru Talpeș. Îi e somn. (Râsete în sală. Aplauze din partea Opoziției.)

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul, din partea Grupului parlamentar al UDMR, doamna deputat Iulia Pataki.

Probabil n-a fost prea convingător colegul dumneavoastră și așa se explică...

Doamna Pataki, poftiți.

Doamna Iulia Pataki:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Dacă ar fi să ne luăm după moțiunea aflată pe rol am putea șterge tot ceea ce am realizat în ultimii ani: acceptarea noastră în NATO, eliminarea vizelor în spațiul Schaengen, obținerea deciziei irevocabile a Forului european, în vederea integrării României în rândul democrațiilor civilizate, și un calendar de aderare detaliat, încheierea unor capitole importante de negociere, dar și începutul timid al creșterii economice, al implementării acquis-ului comunitar în majoritatea domeniilor cerute, al începerii restructurării instituționale sau a luptei împotriva corupției. Sunt de acord cu inițiatorii moțiunii. Situația actuală a României nu este roză. Știm asta, la fel cum știm și că în decursul anilor trecuți de la evenimentele din 1989, reformele s-au făcut extrem de încet. Dar atunci ce trebuie să facem? Să întărim rolul decorativ al instituției noastre, prin discutarea unei moțiuni săptămânal, ori să dezbatem și să adoptăm prioritățile legislative cerute de Comisia europeană, pentru a finaliza capitolele de negociere?

Procesul de integrare este unul foarte dificil. Înseamnă alinierea la standarde europene a economiei, a societății noastre, cu problemele sale multiple și, nu în ultimul rând, alinierea mentalității noastre. Cred că eliminarea rămășițelor mentalității regimului totalitar care, din păcate, persistă în societate, este problema determinantă a democrației noastre în tranziție, își pune amprenta pe relațiile interpersonale, pe menținerea clientelismului în relațiile politice, economice, sociale. Și cred că răspunderea Parlamentului constă exact în impulsionarea schimbării modului nostru de gândire sau formarea unei gândiri europene, prin elaborarea și adoptarea unor legi care să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Aceasta înseamnă stat de drept - când cadrul legal permite tuturor indivizilor egalitate de șanse în dezvoltarea identității lor, spre beneficiul tuturor.

Evident, într-o societate în tranziție, nimic nu este perfect. Din vina noastră a tuturor nu am ajuns la nivelul cerut de Europa. Dar nu putem afirma cu responsabilitate că nu există progres. Raportul Parlamentului european atrage atenția - Europa ne tratează cu seriozitate deoarece suntem importanți pentru Europa. Ne atenționează pentru obligațiile asumate și nefinalizate în procesul de negociere sau unde rezultatele nu sunt încă vizibile. Iar noi suntem obligați să ne aplecăm cu maximă responsabilitate asupra criticilor dacă, într-adevăr, dorim să ne integrăm în Europa. Critica cea mai dureroasă privește lupta împotriva corupției. Extirparea corupției înrădăcinate în societatea noastră este o operație grea și îndelungată. Avem o legislație, chiar și imperfectă, care se aplică încet. Cazuri de corupție din rândurile armatei, poliției, autorităților locale sau centrale sau chiar din rândul politicienilor sunt prezentate zilnic de către mass-media. Problema este finalizarea acestora, pentru că până în prezent nu există nici o sentință judecătorească definitivă și irevocabilă. Considerăm că se impune întărirea cadrului instituțional al luptei împotriva corupției, printr-un suport financiar consistent, pentru a se dubla, dacă este necesar, numărul personalului care anchetează și trimite în judecată persoanele corupte.

O altă chestiune ridicată în moțiunea simplă este transparența utilizării fondurilor publice. Reamintesc semnatarilor moțiunii că bugetul României este structurat pe programe, conform practicii europene. Desigur, lipsa unei transparențe în ceea ce privește defalcarea sumelor destinate județelor este o circumstanță care, într-adevăr, constituie o sursă pentru critici. Sperăm că această transparență va fi realizată la următorul buget, iar Parlamentul va avea o viziune clară și detaliată asupra cheltuielilor fondurilor bugetare.

Capitolul "Justiție" este un capitol spinos. Criticile aduse de către forurile europene sunt fondate. Totuși, nu putem să nu vedem greutatea imensă în realizarea unei reforme temeinice, greutate reprezentată prin existența unei structuri ruginite de-a lungul anilor, dar niciodată reformată în totalitate. Legislația privind justiția are carențe majore, nu am finalizat legile de bază, ori, dacă le-am finalizat, nu le aplicăm întru totul. Noi susținem în continuare necesitatea unei reforme fundamentale, care să consolideze independența și statutul magistraților actului de justiție, să consolideze rolul Consiliului Superior al Magistraturii prin eliminarea oricăror forme de influență politică prin exercitarea exclusivă a atribuțiilor privind numirea, promovarea, sancționarea și prin eliberarea din funcție a magistraților, precum și elaborarea bugetului justiției.

Considerăm că ministrul justiției ar trebui să rămână exclusiv cu atribuții administrative, având dreptul de a controla administrarea fondurilor publice de către instanțele judecătorești, nu și al evaluării actului de justiție, a activității profesionale a magistraților, prin inspectorii săi.

Citind afirmațiile referitoare la protecția socială, vă reamintesc faptul că suntem cei mai avansați în adoptarea acquis-ului comunitar privind protecția socială. Bugetul de stat pe anul 2004 este unul social, majoritar destinat protecției sociale a celor în nevoie. Recorelarea pensiilor nu a redus discrepanțele uriașe între veniturile și necesitățile prezente și pensiile mici al celor mulți.

Știm cu toții că sărăcia poate fi tratată numai prin dezvoltare economică, crearea unor noi locuri de muncă, iar reevaluarea pensiilor a fost și va rămâne o obligație încă neonorată a guvernelor, după căderea regimului totalitar.

În ceea ce privește acuzațiile legate de contractul Bechtel, permiteți-mi să mă rezum la a cita un coleg de-al nostru care recent a afirmat: "dacă Concernul Bechtel ar fi fost european, oare ar mai fi protestat cineva împotriva contractului?" Și încă ceva, noi putem doar sprijini intenția Guvernului și intenția oricărui guvern, de orice culoare ar fi, de a crea infrastructura necesară pentru realizarea unei legături efective cu Europa. Problema independenței mass-media este una sensibilă și complicată în același timp.

Credem că autocenzura este o chestiune personală care ține de etica profesională a ziaristului. Problema de fond este eliminarea influenței intereselor politice, economice din presă și dați-mi voie să fiu sceptică în această privință. Iar atacurile la libertatea presei, în special molestările fizice legate de relatările obiective ale ziariștilor despre realitățile societății noastre, sunt și vor fi condamnate cu fermitate de organizația noastră.

În sfârșit, în ceea ce privește solicitările semnatarilor moțiunii, cred că prezentarea unui raport al criticilor formulate în Raportul de țară este tardivă, poate ar fi mai utilă prezentarea, publicarea pe site-ul ministerului, în mass-media a listei de măsuri concrete pe domeniile la care se va concentra efortul Guvernului reorganizat săptămâna trecută și care a primit girul Comisiei europene.

Considerăm că recenta reorganizare a executivului, precum și reorientarea politicii de integrare a acestuia lasă fără obiect solicitările formulate în moțiunea prezentată, ca urmare Grupul parlamentar al UDMR nu poate susține votarea acesteia.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Sotiris Fotopolos.

Domnul Sotiris Fotopolos:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Stimați colegi,

Voi spune de la început că Grupul parlamentar al minorităților naționale va vota împotriva moțiunii. Vor spune de la bun început că din ceea ce cunoaștem și trăim noi, există totuși eforturi considerabile ale Guvernului Adrian Năstase pentru, pe de o parte, a grăbi procesul de aderare și, pe de altă parte, pentru a asigura structurilor Parlamentului european capitole, așa cum ele sunt solicitate.

În opinia noastră, astăzi, atât Guvernul, cât și Parlamentul, ar trebui să ne punem o singură problemă majoră. Cum putem fiecare dintre noi, la nivelul posibilităților noastre să ne instituim în cei care pot să prezinte cu adevărat realitățile situației de astăzi a României în acest proces dificil și, evident, și noi suntem convinși și suntem conștienți că în acest proces avem încă foarte multe de făcut. Dar, pentru că avem foarte multe de făcut, noi considerăm că este obligația noastră să avem un aport substanțial și pragmatic.

De exemplu, noi ne gândim să continuăm pe mai departe relațiile cu țările noastre de adopție, de obârșie, cu țările care sunt deja în Uniunea Europeană, pentru a crea un dialog în așa fel încât să se înțeleagă aici, la noi, aspectele pragmatice ale acestui proces. Și aș încheia prin a vă ruga să nu uităm că această națiune română dorește și va datori și are în fața ei o maximă..., în fine, noi să facem tot ceea ce este posibil ca să ajungem alături de țările din Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi, trecem la al doilea tur de luări de cuvânt.

Din partea Grupului parlamentar al PSD are cuvântul domnul deputat Ștefan Cazimir.

Domnul Ștefan Cazimir:

Moțiunea pe care o dezbatem astăzi are o istorie extrem de interesantă, mai interesantă poate decât propriul ei conținut. Ea s-a visat inițial moțiune de cenzură și ajunge la noi ca moțiune simplă. Cenzura, care va să zică, a funcționat totuși, dar s-a îndreptat împotriva inițiatorilor, dându-le măsura exactă a resurselor de care dispun. Vorba lui Tudor Arghezi: "Să vrei peste mie, să poți pân' la șase." (Râsete, vociferări în sală.) Sintagma "exercițiu de imagine", folosită adesea în trecut cu prilejul altor moțiuni, devine astfel mai actuală decât oricând.

Ca să poposim o clipă în zona truismelor, voi spune că tot ce întreprinde un partid are, vrând - nevrând, caracter politic și că orice acțiune politică produce, vrând - nevrând, efecte electorale. Până aici nădăjduiesc că nimeni n-ar avea vreun temei să mă contrazică. Dacă facem însă un pas mai departe, vom constata că unele acțiuni politice sunt concepute numai în scopuri electorale și că tocmai acestea, de obicei, eșuează. Exemplul cel mai la îndemână este chiar moțiunea de astăzi.

Paradoxul moțiunii simple este că denunță o situație complicată: aceea a inițiatorilor ei. Mi-ar fi greu să înșir, aici și acum, toate aspectele acestei situații. Mă rezum doar la câteva dintre ele. Situația este complicată pentru că semnatarii moțiunii vor să-și refacă și amelioreze imaginea, dar nu dispun în acest scop nici de resurse și nici de idei. Situația este complicată pentru că semnatarii moțiunii intră în cursa electorală cu un handicap sever, pe care se străduiesc în fel și chip să-l reducă, dar nu izbutesc decât să-l agraveze. Situația este complicată, mai ales, pentru că semnatarii moțiunii nu se bucură de credibilitate, bilanțul guvernării lor în anii '97-2000 fiind acela care se cunoaște. Ei au trezit inițial unele speranțe, dar singura dintre ele care s-a confirmat a fost să-i vedem plecați de la putere.

Stau câteodată și mi-aduc aminte

cum capul ne-mpuiau cu jurăminte

Și am primit ca niște proști arvună

O mare, formidabilă minciună.

N-aveau pe lume țel mai acătării

decât, vezi Doamne, propășirea țării

Și ne-au lăsat pe toți cu ochii-n soare

Sub cincisprezece mii de reflectoare! (Aplauze.)

Colegii noștri din P.N.L. și P.D. dovedesc în ultimul timp o fantezie extrem de activă în născocirea de jocuri infantile: grevă japoneză, brasarde cu emblema U.E., bile negre la borcan, moțiuni de cenzură transformate în moțiuni simple etc., etc. Dacă asemenea zburdălnicii îi pot scoate din hibernare și le redau tonusul vital, cu atât mai bine pentru ei. Dar că efectul asupra cetățenilor ar fi unul favorabil, iată o ipoteză extrem de fragilă. Înclin să cred, dimpotrivă, că oamenii cu scaun la cap privesc perplecși asemenea exhibiții și că lipsa de seriozitate nu poate genera decât prejudicii. Vorba, de astă dată, a lui Ion Creangă: "De te-a învățat cineva, rău ți-a priit, iară de-ai făcut-o din capul tău, rău cap ai avut!" (Aplauze.)Am citat din "Povestea porcului". (Râsete, aplauze.)

Să nu se creadă totuși că vreau cumva să limitez spațiul de expansiune al fanteziilor P.N.L.-P.D. sau să devin consilier de imagine al respectivelor formațiuni politice. Unui partener de competiție nu-i reproșezi tactica adoptată, ci îl lași să-i suporte consecințele. Supărare nu încape. Alegătorii vor vorbi.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor deputați,

O privire întoarsă asupra ultimilor trei ani conturează cu claritate atât vina Guvernului, cât și meritele opoziției. Vina Guvernului este că a muncit, meritul opoziției - că a cârtit. Fiecare din cei doi factori a câștigat experiență în acțiunea lui specifică și e bine să-l lăsăm să o ducă mai departe. Aceasta va fi, cred, și opțiunea cetățenilor în cadrul apropiatelor consultări electorale.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul din partea Grupului P.R.M., domnul deputat Octavian Constantin Petruș.

După cum îl cunosc, cred că va avea și dânsul ambiția să ne gâdile plăcut la ureche, vorba poetului.

Domnul Octavian Constantin Petruș:

Domnule președinte,

Prea-nobili colegi parlamentari,

Domnilor miniștri,

Moțiunea aceasta incriminează politica Guvernului de îndepărtare a României față de Uniunea Europeană. Eu nu voi aduce critici și nu voi relua relatărilor presei. Mă voi rezuma la a arăta încotro se îndreaptă lumea civilizată europeană și ce trebuie să facem noi acum prin punctele esențiale.

Să rememorăm câteva momente: în 1951, a luat ființă Comunitatea Cărbunelui și Oțelului care, în 1958, a devenit Comunitatea Europeană, numită Europa celor șase. Aceasta a crescut, a devenit succesiv Europa celor nouă, Europa celor 12 și, în anul 2000, Europa celor 15.

Cu actualele țări candidate, adică Cipru, Malta, Ungaria, Polonia, Slovacia, Letonia. Estonia, Lituania, Republica Cehă s-a conturat Europa celor 24. Au rămas în suspensie Bulgaria, România și Turcia. Ei pot, noi nu! Unde este mândria națională a românilor? Despre noii candidați din Est se spune că "au intrat în Europa". Această expresie ne arată că Europa de astăzi nu e atât un loc, un teritoriu, cât mai degrabă o idee despre o comunitate internațională pașnică, prosperă, cu interese comune și părți cooperante. Este o Europă imaginară a drepturilor omului, a mișcării libere a bunurilor, ideilor și persoanelor, a unei largi cooperări și unități.

Cheia, liantul acestei Europe unite este așa-numitul acquis comunitar. În raportul despre România, votat recent în Parlamentul European, se spune că "România a rămas în urmă cu adaptarea și implementare acquis-ului comunitar". Guvernanții ne-au prezentat criticile europenilor ca fiind dispute de traducere, că ar exista chipurile, traduceri cu suflet și traduceri fără suflet.

Să lăsăm explicațiile acestea puerile și să trecem la treabă, la abc-ul comunitar. Explicăm mai întâi ce înseamnă acquis. Cuvântul de origine franceză înseamnă câștigat, dobândit. Acquis comunitar înseamnă mulțimea de legi comune care guvernează Uniunea Europeană. Acquis-ul comunitar este privit de toți europenii ca o mare realizare, ca un bun juridic și practic câștigat. Cuvintele acquis comunitar mai au și o conotație mistică, pentru că se crede că acest acquis a adus pacea, prosperitatea și libertatea europenilor.

Despre acquis-ul comunitar se spune că trebuie implementat. Ce înseamnă, de fapt, aceasta? Aici este partea cea mai grea, la care acest guvern nu se prea pricepe. Cuvântul a implementa provine din "computer science" în legătură cu problema portabilității programelor. Fără a intra în detalii tehnice, adaptare și implementare înseamnă că un program scris pentru un anumit tip de computer este modificat - îi schimbăm anumite instrucțiuni - și făcut să funcționeze pe alt tip de computer, astfel încât acesta să furnizeze practic aceleași rezultate. Bineînțeles că la treaba asta trebuie să te pricepi.

Adaptarea și implementarea acquis-ului comunitar înseamnă adoptarea de către Parlamentul nostru a unor legi asemănătoare cu cele europene, nu neapărat traduse, legi care trebuie să fie aplicate de guvern și care în practică să conducă la aceleași rezultate ca și legile din țările Uniunii Europene. Și aici trebuie să te pricepi. Americanii numesc această pricepere, know-how.

De exemplu, adaptarea și implementarea unei legislații ecologice, conform acquis-ului comunitar, înseamnă că în orașele noastre să avem străzi curate și îngrijite ca în Austria, Germania sau Danemarca. Ceea ce vedem e altceva. Străzi murdare, iar la televiziune primari și membri ai Guvernului care încearcă să explice populației cât o să fie de curat când se vor apuca ei de treabă. Adică, în loc de know-how, ni se oferă hau-hau! într-o frumoasă limbă de lemn.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Celelalte grupuri parlamentare și-au epuizat intervențiile.

Dau cuvântul domnului deputat Traian Dobre, vicepreședintele Comisiei pentru integrare europeană din partea Partidului Social Democrat.

Domnul Traian Dobre:

Domnule președinte,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor colegi,

Nu vreau să intru în polemică cu colegii mei, dar nu pot să nu fac un comentariu.

Cineva a spus că credibilitatea Guvernului scade datorită remanierii guvernamentale. După părerea mea, este un exemplu de pragmatism politic. În viață, este nevoie să adaptezi structurile la condițiile reale care sunt într-o continuă mișcare. Un alt coleg spunea că în 2000 s-au închis șase capitole și că dacă am face media pe ultimii ani s-ar vedea că s-au închis suficient de multe. Da! S-au închis cele mai simple, iar în anul următor, s-au redeschis două.

Toate discuțiile de până acum au ocolit un mare adevăr, recunoscut până și de liderii P.N.L. și P.D. România a ieșit în ultimii trei ani din convalescența în care a lăsat-o P.N.L. și P.D. și aspiră cu adevărat la statutul de economie de piață. Putea pretinde acest lucru România în urmă cu patru ani? Nu. Sigur nu putea! Cu toate acestea, reprezentanții P.N.L. și P.D. se reped să acuze. Acum, după trei ani de guvernare P.S.D., cu bune și rele, dar în mod cert cu mult mai multe realizări decât au pretins P.N.L.-ul și P.D.-ul că au obținut în perioada 1996 și 2000, Europa a confirmat că suntem pe drumul cel bun. România a realizat stabilizarea macroeconomică.

Liberalii și democrații acuză P.S.D.-ul că a devenit prea puternic, dar uită că în urmă cu patru ani, erau atâtea minciuni și lovituri pe la spate în guvernele lor, încât uneori nici membrii aceluiași partid nu se mai înțelegeau între ei, darămite cu reprezentanții europeni.

Cu cine negociau atunci reprezentanții Uniunii Europene? Cu nimeni. Azi, liberalii și democrații ne acuză că nu am rezolvat problema copiilor instituționalizați. Eroare, stimați colegi! Presupun că moțiunea prezentă se referea la un paragraf ce a fost eliminat din textul final al rezoluției Parlamentului European. Acesta preciza evoluția pozitivă cu privire la condițiile create în ultimii ani copiilor instituționalizați, condiții amintite pe larg de reprezentantul Guvernului.

Să ne amintim un alt raport al Parlamentului European care scrie negru pe alb că problema copiilor instituționalizați a făcut ca relațiile dintre România și Uniunea Europeană să se tensioneze dramatic în anii 1998-1999. Au uitat oare liberalii și democrații de momentele penibile înregistrate în acei ani în relația dintre România și organismele europene exact din cauza nerezolvării de către P.N.L. și P.D. a problemei copiilor instituționalizați? Pot nega liberalii și democrații această realitate reclamată de oficialii europeni? Nu pot! Nu au cum să o facă!

S-a modificat fundamental și tabloul luptei împotriva corupției. Dacă până în 2000, nu erau decât condamnări pentru corupție a unor funcționari mărunți, cum ar fi paznici sau controlori de tren, numai în 2003, de exemplu, din 719 cazuri de corupție trimise în judecată, în 352 de cazuri inculpații dețineau funcții importante de conducere sau control.

Din compararea datelor obiective, rezultă evidenta lipsă de bun-simț a celor ce critică tocmai ce ei nu au fost în stare să facă. Tocmai pragmatismul politic dovedit de Partidul Social Democrat a scos România din fundătura unde o aruncase P.N.L. și P.D. în intervalul 1996-2000.

Acum, la trei ani distanță de acele vremuri, reînvie cu putere populismul ieftin al liderilor P.N.L.-P.D. în abordarea situației generale a țării. Așa-zișii analiști ai P.N.L. vorbesc în prezenta moțiune de creșterea datoriei publice, a pierderilor din economie, a deficitelor. Aceștia uită însă de scăderea impozitării forței de muncă, de scăderea inflației și de toate celelalte aspecte ale stabilizării macroeconomice amintite de domnul ministru.

Să le amintesc colegilor din P.N.L. ce dezastru au lăsat miniștrii acestui partid la Ministerul Finanțelor, ca să mă refer doar la măsurile fiscale. Nu are rost, știe toată lumea cum se conducea atunci țara. Președintele spunea "hăis", premierul "cea", președinții P.N.L. și P.D. fugeau când în urma căruței guvernamentale, când înaintea ei. Iar rezultatul era că România era arătată cu degetul de toată Europa.

Pentru a arăta clar fariseismul politic al liderilor P.N.L. și P.D., i-aș ruga pe liberali și democrați să explice de ce miniștrii lor au crescut cotele de contribuții aplicate forței de muncă până la fabuloasa cifră de 62% în 2000, că tot plâng ei de grija salariaților și acuză P.S.D.-ul de fiscalitate exagerată.

Dacă mai sunt membrii P.N.L. și P.D. care tot mai au îndoieli în privința seriozității șefilor lor, le amintesc de răsunătoarele scandaluri în care au fost implicați membri ai acestor partide pe perioada cât au fost la putere. Au uitat oare liberalii și democrații câte scandaluri au provocat când au fost la guvernare? Au uitat că pe perioada guvernării lor, România a ratat intrarea în NATO, iar Fondul Monetar Internațional punea la colț de fiecare dată țara noastră? Nu, nu cred că au uitat!

Stimați colegi,

Recunosc faptul că în cei patru ani de opoziție, în intervalul 1996-2000, mi-a fost mult mai ușor decât acum. Nu aveam de făcut decât să monitorizez prestația penibilă a colegilor dumneavoastră din P.N.L. și P.D.. și au fost atâtea greșeli că uneori nu mai reușeam să le țin socoteala. De aceea, rămân uimit de imoralitatea celor care au dus țara în pragul dezastrului în acei ani, iar acum critică vehement realizări certe și recunoscute internațional ale Guvernului P.S.D. Am învățat însă din 2001 că e mult mai greu să construiești și mai ușor să critici.

Deci, care este situația de acum a României? Una de țară stabilă, cu economii în creștere și cu perspective certe de integrare în Uniunea Europeană. Votul exprimat săptămâna trecută de plenul Parlamentului European confirmă acest lucru și infirmă pronosticul pesemist, agitat ca o bardă de diverși reprezentanți ai P.N.L. și P.D.

S-a eliminat paragraful legat de faptul că autoritățile europene au fost induse în eroare. Paragraful referitor la criteriul politic a fost schimbat substanțial și au dispărut alte elemente care erau, încă de la data discuțiilor din comisie, de domeniul trecutului. Forma în care a fost adoptat raportul arată clar că România are prieteni în Europa. Prieteni care văd și părțile bune ale țării noastre, nu numai bârna agitată de unele forțe politice interne, în primul rând de cele care au depus prezenta moțiune.

Atitudinea acestor prieteni cărora trebuie să le mulțumim noi toți, s-a datorat și măsurilor ferme ale Guvernului și demonstrează că sprijinul pe care România l-a primit a mers dincolo de afilierile doctrinare sau ideologice.

Pentru a demonstra Europei că țara noastră merită încrederea acordată, săptămânal vom trimite oficialilor europeni un raport de evaluare a progreselor pe fiecare din domeniile semnalate în raportul Parlamentului European, astfel încât acești parlamentari să primească direct de la noi datele. Așa vom reduce pe viitor riscul ca organismele europene să fie asaltate de diverși neprieteni ai României, cu tot felul de reclamații false sau rapoarte ce conțin calcule făcute după ureche, coafate, în așa fel încât să ajute la sondaje.

Dacă în legislația trecută o sumedenie de acte normative erau adoptate fără a ține cont de legislația comunitară și de perspectiva pe termen mediu ca România să devină membră a Uniunii Europene, în perioada guvernării P.S.D., legislația a fost permanent adaptată la acquis-ul comunitar, și s-a înregistrat un evident salt calitativ.

Mai are rost să spun că în 2000 România doar spera? Iar Uniunea Europeană ne privea chiorâș? Acum nu se mai discută dacă intrăm în Uniunea Europeană ci doar când, domnilor parlamentari P.N.L. și P.D., iar acesta este meritul P.S.D., nu al unor lideri din Opoziție întărâtați de absența lor de la masa puterii.

În calitate de reprezentant al Comisiei pentru integrare europeană din Parlament, trebuie să precizez totuși că rezoluția Parlamentului European privind progresul României în procesul de aderare are o valoare consultativă, negocierile de aderare desfășurându-se în cadrul conferințelor interguvernamentale unde Parlamentul European nu este reprezentat.

Proiectele pozițiilor comune ale Uniunii Europene față de documentele de poziție pentru capitolele de negociere prezentate de Guvernul României sunt elaborate de Comisia europeană și adoptate de Consiliul Uniunii Europene, fără implicarea Parlamentul European.

În concluzie, solicit tuturor colegilor parlamentari P.N.L. și P.D. responsabili să țină cont în primul rând de interesele țării și le sugerez să voteze cu gândul la România.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Grupul parlamentar al P.S.D. renunță la celelalte intervenții.

În aceste condiții, trecem la votarea moțiunii. Vă propun să utilizăm votul deschis. De acord? Da.

Cine este pentru moțiune? 41 voturi pentru.

Împotrivă? Vă rog să rămâneți pe loc până când se numără voturile. 165 voturi împotrivă.

Abțineri? 26 abțineri.

Moțiunea a fost respinsă cu 165 voturi contra, 41 voturi pentru, 26 abțineri.

Vă mulțumesc.

Vă rog să-mi permiteți să declar închisă ședința de astăzi.

Ședința s-a încheiat la ora 21,25.

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie lundi, 22 juillet 2019, 12:50
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro