Emil Boc
Emil Boc
Sittings of the Chamber of Deputies of March 23, 2004
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.37/01-04-2004

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Query > Result > 23-03-2004 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of March 23, 2004

 Relevant paragraphs for the following query: 
Speaker: Emil Boc

2. Dezbateri asupra Legii Codului Penal.
 
see bill no. 358/2003

Domnul Emil Boc:

Doamnă ministru,

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Cred că este indiscutabil faptul că este nevoie de un nou Cod penal. Actualul Cod penal în vigoare este vechi de peste 30-35 de ani. A fost modificat de multiple ori și era necesară o nouă abordare sistemică, abordare ce să vă ofere, pe de o parte, un cadru coerent tuturor acestor modificări iar, pe de altă parte, să ofere o perspectivă nouă, cu privire la evoluțiile în domeniul dreptului penal.

Din acest punct de vedere, noul Cod penal prezintă elemente de noutate, prezintă elemente care se înscriu în linia dreptului penal modern. Și aș face câteva exemplificări:

  • răspunderea penală a persoanei juridice, pentru prima dată consacrată în legislația românească - un lucru impus, firesc, de evoluția societății românești și de evoluția juridică internă;
  • o nouă sistematizare a infracțiunilor - în crime și delicte -, sistematizare ce corespunde exigențelor contemporane și dezbaterilor existente în doctrina dreptului penal;
  • de asemenea, o nouă sistematizare a sistemului pedepselor și - ca element de o noutate absolută - introducerea categoriei zilelor - amendă; apreciem ca fiind un fapt pozitiv și care rezolvă multe dintre problemele sistemului anterior;
  • de asemenea, sistemul cauzelor justificative și al cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei - sisteme care pot fi apreciate ca fiind un progres față de sistemul existent.

De asemenea, în "Partea specială" a Codului penal sunt reglementări noi, care corespund evoluțiilor din dreptul penal, consacrând și infracțiuni care țin, de exemplu, de mita electorală - care nu erau până acum în legislația penală, în Codul penal -, infracțiuni care țin de protecția vieții private; alte elemente care țin de hărțuirea sexuală - fapte care, până recent, în Codul penal erau puțin articulate.

Totuși, acest Cod penal rămâne cu unele limite. Aș fi vrut să spun, cu toată convingerea, că este un nou Cod penal. Nu este în totalitate un nou Cod penal. Foarte multe dintre articolele vechiului Cod penal sunt preluate. Și, pe bună dreptate, la un moment dat se va spune că acest lucru este firesc; instituții consacrate, instituții care și-au dovedit viabilitatea trebuiau să fie menținute - și este adevărat. Dar eu spun că prea multe dintre vechile instituții și dintre vechile concepte au fost menținute. Și se putea face un pas înainte.

Sunt convins că, aici, în dezbaterea din plen, urmând dezbaterea din Senat, precum și prin procedura medierii, se vor mai realiza și alți pași spre modernizarea acestui Cod penal. M-aș referi aici la definiția infracțiunii. Aici este o chestiune care ține de optică, de dezbatere teoretică. Menținerea, în continuare, în definiția infracțiunii, a "pericolului social" - ca trăsătură a infracțiunii -, în concepția mea, reprezintă un regres față de concepția europeană în materie. Menținerea art.181 reprezintă un regres față de evoluția europeană în materie. Sunt chestiuni de dezbatere a acestor aspecte și evident că va fi locul aici să le analizăm.

Deci, din acest punct de vedere, cred că se mai poate face mai mult în vederea modernizării acestuia. Ca să nu vorbim de capitolul consacrat libertății de exprimare.

Să ne reamintim că, de la varianta inițială a Ministerului Justiției, cu câteva prevederi absolut discutabile, - dar care au fost eliminate -, s-a ajuns la o formulă mai echilibrată, prin eliminarea insultei și prin consacrarea - totuși - penală a calomniei.

Exigențele - credem noi - europene în materie ar cere ca, în materia libertății de exprimare, aceste limite penale să dispară. În materia libertății de exprimare, orice sancțiune penală are un efect prohibitiv, de cenzură a acelora care ar avea dreptul, într-o societate democratică, să expună liber punctele și opiniile, pentru a asigura o guvernare mai bună.

Libertatea de exprimare este consacrată în sistemele democratice pentru a cenzura guvernanții, pentru ca cei guvernați să aibă dreptul să-i supună controlului pe cei care-i conduc. Din acest punct de vedere, incriminarea penală reprezintă, repet, un factor de inhibare a acelora care ar putea critica, într-o formă sau alta, actele acelora care conduc.

Soluția pe care am propus-o - și există și un amendament în acest sens - este ca, în materie de calomnie, incriminarea să rămână la nivelul dreptului civil, al sancțiunilor care pot fi administrate pe cale civilă, și nu pe cale penală.

În materie de calomnie, sancțiunea nu trebuie să fie trimiterea sub incidența penalului, ci trimiterea sub incidența civilului, a daunelor care pot fi solicitate în instanță.

Dacă se va menține, totuși, forma actuală din Cod - propusă și trecută prin comisie -, în cazul calomniei, pedeapsa este a zilelor - amendă. Și, tot potrivit Codului, coroborat cu un alt text, numărul minim de zile - amendă este între 20 și 120. Și, având în vedere că judecătorul poate aplica pentru fiecare zi - amendă un cuantum între 100 de mii și l milion, iată că, pentru orice infracțiune de calomnie, se ajunge la o pedeapsă între 20 de milioane și 120 de milioane.

Credem că la actualul nivel al salariilor, dacă vreți, din România, sau la actuala prosperitate materială, un asemenea cuantum este prea ridicat. Și el poate avea, iarăși, un efect de cenzură, un efect prohibitiv în calea acelora care ar trebui să beneficieze de libertatea de exprimare.

Deci, aici cred că se poate găsi o soluție: fie renunțarea - așa, ca și în cazul calomniei - și trimiterea calomniei în dreptul civil, fie coborârea cuantumului zilelor - amendă, pentru a le menține în limitele rezonabilului. Deci, aici cred că se pot face aceste lucruri.

Am dat doar câteva exemple și evident că șirul exemplelor poate continua, dar, evident că este rolul și locul plenului să facă aceste dezbateri pe marginea articolului, încât nu voi mai insista aici.

Iată coordonatele generale sub care Partidul Democrat va aborda responsabil dezbaterile la Codul penal, menționând că a fost o dezbatere de luni de zile, profesională și profesionistă în comisie.

Vreau să mulțumesc tuturor acelora care s-au implicat - de la reprezentanții comisiei și ai Ministerului Justiției, la distinșii colegi membri din comisia noastră -, care au stat și au analizat fiecare text pe toate fațetele, pentru a vă propune dumneavoastră o soluție viabilă.

Este firesc să nu fim de acord în toate punctele de vedere. Există concepții diferite, dar, per ansamblu, munca este lăudabilă și efortul trebuie să fie concretizat într-un proiect de Cod penal capabil să răspundă existențelor europene.

Vă mulțumesc.

  ................................................

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

La pag.352 din raport, pct.5 amendamente respinse, amendamentul formulat vizează alin.1 și 2 de la art.11. Forma actuală propusă sună în felul următor: "Legea penală se aplică și altor infracțiuni decât cele prevăzute la art.10 alin.1 săvârșite în afara teritoriului țării, de un cetățean străin, dacă: a) fapta este prevăzută ca infracțiune de legea penală a țării unde a fost săvârșită; b) făptuitorul se află în țară". Și alin.2: "pentru infracțiuni îndreptate împotriva intereselor statului român sau contra unui cetățean român, făptuitorul poate fi judecat și în cazul când s-a obținut extrădarea lui".

Formularea noastră pe care o propunem ține cont de evoluția dreptului penal și de prevederi similare din legislația altor țări europene și, în consecință, menținerea formei propuse în proiect nu înseamnă altceva decât a menține actuala reglementare cuprinsă în art.6 din codul penal și care este o idee discutabilă din cel puțin următoarele considerente: 1) în forma actuală textul s-a dovedit inutil și nu a fost aplicat aproape deloc în cei 30 de ani de existență ai codului; 2) nici una din legislațiile principalelor țări europene nu conține o reglementare similară. Și în locul principiului universalității, așa cum este el înțeles de legiuitorul nostru, majoritatea legislațiilor consacră, de fapt, două dispoziții distincte aici.

a) e vorba de competența universală, recunoscută de cele mai multe dintre legislațiile europene, presupune o competență limitată la infracțiunile pe care statul în cauză s-a obligat să le reprime, ca efect al unor convenții internaționale.

În dreptul spaniol sunt expres și limitativ prevăzute infracțiunile pentru care operează această competență universală: genocid, terorism, piraterie, capturare ilicită de aeronave, falsificare de monedă străină, trafic ilegal de substanțe stupefiante, infracțiuni referitoare la prostituție și alte fapte care, potrivit tratatelor sau convențiilor internaționale, trebuie urmărite în Spania. Potrivit opiniei spaniole, în acest caz nu este necesară condiția dublei încriminări.

Și în dreptul francez se consideră că universalitatea legii penale decurge, în principal, din prevederile unor convenții internaționale și se aplică în cazurile prevăzute de acestea. Doctrina apreciază că universalitatea este condiționată de aflarea infractorului pe teritoriul Franței, dar nu interesează dubla incriminare.

În dreptul belgian, competența universală privește doar anumite infracțiuni, prevăzute expres de codul penal sau de convențiile internaționale, fără a exista o dispoziție cu caracter general în materie. În cazul dreptului elvețian, există o dispoziție aparent asemănătoare cu cea din dreptul nostru, dar în realitate și aici competența universală este limitată la infracțiunile prevăzute de convențiile internaționale. La fel se întâmplă și în dreptul german, unde în Capitolul VI din codul penal este prevăzută o listă de infracțiuni comise în străinătate, pentru care legea germană este competentă ca efect al unor convenții internaționale.

Și b), competența substitutivă intervine, în schimb, atunci când din orice motive nu are loc extrădarea unui infractor în statul căruia îi revine competența principală, caz în care statul pe al cărui teritoriu s-a refugiat infractorul poate proceda la judecarea acestuia.

Modul de reglementare și întinderea acestei competențe diferă de la o legislație la alta. Majoritatea legislațiilor prevăd această competență doar în cazurile în care extrădarea a fost cerută, dar cererea nu poate fi admisă, conform principiului "ad dedere ad judiciare".

Alte legislații, legislația germană sau elvețiană, prevăd o competență substitutivă extinsă, operând și atunci când, deși extrădarea ar fi posibilă, ea nu a fost cerută de statul pe al cărui teritoriu s-a comis fapta.

Având în vedere aceste exigențe din codurile penale europene, formula pe care v-o propunem la art.11 pentru alin.1 și 2 este următoarea: "Legea penală se aplică și altor infracțiuni decât celor prevăzute la art.10 alin.1, săvârșite de un cetățean străin, în afara teritoriului țării, dacă: a) fapta este o infracțiune pe care statul român și-a asumat obligația să o reprime în temeiul unei convenții internaționale, indiferent dacă este incriminată în statul pe al cărui teritoriu a fost comisă".

Altfel spus, dacă ea este prevăzută într-o convenție internațională, nu ne mai interesează dacă ea este incriminată sau nu în statul pe teritoriul căruia a fost comisă acea faptă, este o formă modernă de protecție împotriva unor infracțiuni care ar putea rămâne nesancționate datorită faptului că un stat nu le-ar incrimina, deși ele sunt incriminate într-o convenție internațională.

Și "b) Nu s-a cerut extrădarea infractorului sau aceasta a fost refuzată".

Și alin.2 "Dispozițiile alin.1 se aplică doar dacă infractorul se află pe teritoriul țării".

Vă mulțumesc.

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie mardi, 23 juillet 2019, 5:51
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro