Emil Boc
Emil Boc
Sittings of the Chamber of Deputies of April 15, 2004
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.51/22-04-2004

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2004 > 15-04-2004 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of April 15, 2004

 Relevant paragraphs for the following query: 
Speaker: Emil Boc

4. Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea și completarea Legii nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale (amânarea votului final).
 
see bill no. 133/2004

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Grupul parlamentar al Partidului Democrat susține această inițiativă legislativă din cel puțin două motive. În primul rând că era absolut necesară, având în vedere procesul de revizuire a Constituției, și, în al doilea rând, ea vine să desăvârșească un capitol din cadrul procesului de revizuire a Constituției, capitol consacrat Curții Constituționale.

Practic, ceea ce noi am realizat la revizuirea Constituției, capătă astăzi o formă concretă, prin această propunere legislativă. Altfel spus, acele noi atribuții care au fost date Curții Constituționale prin Constituția revizuită, astăzi capătă o formă concretă, procedurală, prin inițiativa depusă de către colegii noștri deputați și senatori.

Aș vrea să subliniez și eu doar alte câteva argumente pentru care trebuie să susținem această inițiativă legislativă.

Prin Constituția revizuită, Curtea Constituțională capătă atribuții noi. Printre acestea amintim..., iar inițiativa legislativă le reliefează într-un mod pragmatic. Este vorba de posibilitatea Curții Constituționale de a se pronunța asupra constituționalității tratatelor sau a acordurilor internaționale. Este o prevedere foarte importantă și, având în vedere procesul de integrare a României în Uniunea Europeană, această atribuție va căpăta o pondere extrem de importantă.

2. Curtea Constituțională va avea posibilitatea, în premieră, să soluționeze conflictele juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice.

Adică atunci când va fi în dispută o problemă constituțională, nu ne vom mai pronunța noi, de aici, de la tribuna Parlamentului, într-un sens sau altul, avem autoritatea supremă în materie de constituționalitate, care este Curtea Constituțională, care la sesizarea, fie a președintelui României, fie a președintelui Camerei Deputaților, a președintelui Senatului, a primului-ministru sau a președintelui Consiliului superior al magistraturii, să sesizeze autoritatea supremă în materie de constituționalitate, Curtea Constituțională, și să tranșeze acest conflict juridic, eliminând dezbaterile politicianiste sau politice pe această temă.

În al treilea rând, se dă posibilitatea avocatului poporului de a sesiza direct Curtea Constituțională, atât pe calea controlului anterior, adică înainte ca o lege să intre în vigoare, cât și după ce o lege sau ordonanță guvernamentală a intrat în vigoare. Este un progres și ceea ce înseamnă că cetățeanul va fi mai bine protejat sub aspectul drepturilor și libertăților cetățenești, având în vedere că atributul principal al avocatului poporului este de a apăra cetățeanul în raporturile cu administrația publică, cu potențialele abuzuri care se săvârșesc de către aceasta. Dând dreptul avocatului poporului să sesizeze Curtea Constituțională, indirect sporim posibilitatea cetățeanului de a se apăra împotriva abuzurilor la care ar fi supus din partea autorităților administrative.

4. Forța deciziilor Curții Constituționale a fost probabil cea mai controversată problemă legată de Curtea Constituțională în ultimii 12 ani, pentru că Legea Curții Constituționale este din 1992. Întotdeauna s-a pus întrebarea care este întinderea forței deciziilor Curții Constituționale și mai ales a deciziilor Curții Constituționale pronunțate cu privire la legi și ordonanțe aflate în vigoare. Pentru că în cazul controlului anterior, la legile care încă nu intraseră în vigoare, acolo era clar că Parlamentul putea să infirme o decizie a Curții Constituționale, cu o majoritate de două treimi în fiecare cameră a Parlamentului.

După revizuirea Constituției și după adoptarea acestei inițiative legislative, Parlamentul pierde acest drept. Adică Parlamentul nu va mai putea niciodată în România să infirme o decizie a Curții Constituționale. Nici până acum nu a făcut-o! Dar, a existat această posibilitate, ca printr-o majoritate de două treimi în fiecare cameră să nu țină cont de arbitrul suprem în materie de constituționalite și să decidă politic.

De aici înainte Parlamentul este obligat să se conformeze deciziei Curții Constituționale, în cazul în care prin aceasta se constată că o dispoziție dintr-o lege ce urmează să intre în vigoare este neconstituțională.

De asemenea, după ce o lege sau o ordonanță intră în vigoare, dacă este atacată la Curtea Constituțională, printr-o excepție de neconstituționalitate, și Curtea Constituțională spune că acea dispoziție din lege sau din ordonanță este neconstituțională, încetează efectele acelei legi sau ordonanțe, cu privire la dispoziția concretă. Cum? În cazul propus de către inițiator, potrivit Constituției, dispozițiile neconstituționale își încetează efectele la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial, dacă în acest interval de timp Parlamentul nu pune de acord textul de lege cu decizia Curții Constituționale.

Și ceea ce este foarte important de reținut, că pe acest interval de 45 de zile, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale se suspendă.

Acest lucru este important, că în România supremația legii este asigurată, Curtea Constituțională, ca autoritate supremă în materie de constituționalitate arbitrează definitiv jocul instituțional. Acum era această dispută. Nu se știa ce se întâmplă cu forța deciziei Curții Constituționale, pe calea de excepție în fața instanțelor judecătorești. Acea decizie producea efecte numai în acel caz concret. Nu se aplica în cazul concret unde a fost validată decizia Curții Constituționale, urmând ca în alte situații, unde nu s-a invocat decizia Curții Constituționale, să producă efecte juridice o asemenea dispoziție.

Acum știm foarte clar, sec și fără echivoc, fără posibilitate de interpretare, că din moment ce Curtea Constituțională a spus că o decizie este neconstituțională, ea se suspendă, iar dacă în 45 de zile Parlamentul nu o pune de acord cu decizia Curții Constituționale, acea prevedere legală își încetează efectele.

Curtea Constituțională nu poate abroga un text de lege, pentru că nu este autoritate legiuitoare, nu poate să-l scoată din textul legii, dar îl declară neconstituțional și spune că nu produce efecte juridice, lăsând la latitudinea Parlamentului dreptul să abroge norma respectivă sau să o modifice în consonanță cu textul Curții Constituționale.

Curtea Constituțională, repet, nu poate să abroge un text, ci poate doar să-l declare neconstituțional, dar valoarea este în fapt de abrogare, din perspectiva efectelor pe care le produce.

Iată doar câteva din argumentele pentru care credem că este nevoie să susținem această inițiativă, să felicităm inițiatorii pentru că au reușit să pună într-un cadru coerent dispozițiile din Constituție cu legea în vigoare, motiv pentru care trebuie să fie susținută. Avem un singur amendament, de corelare, după părerea noastră, pe care îl vom invoca la momentul potrivit.

Vă mulțumesc.

  ................................................

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Permiteți-mi și mie să salut prezența Președintelui Curții Constituționale, a domnului profesor Popa, și a domnului profesor Vida, judecător la Curtea Constituțională, la ședința noastră și le mulțumim pentru sprijinul pe care îl acordă funcționării sistemului politic și constituțional din România.

Domnule președinte, la articolul propus a fi introdus, 205, aș avea doar o observație de corelare tehnico-legislativă. Prin acest articol introdus, noi curmăm și o dispută, pe care am avut-o chiar în interiorul Comisiei constituționale, cu ocazia Legii de revizuire a Constituției, când se punea întrebarea dacă putea, Legea de revizuire a Constituției, după ce a fost adoptată de Parlament, să mai facă obiectul controlului de constituționalitate. Disputa, acum, este tranșată și eu, personal, am susținut și atunci și susțin și acum acest text propus că, după ce Parlamentul finalizează Legea de revizuire a Constituției, Curtea Constituțională trebuie să aibă posibilitatea să controleze dacă Legea de revizuire respectă rigorile Constituției și nu încalcă acele limite care nu pot fi încălcate, potrivit Constituției.

Inițiatorii, într-o manieră corectă, au spus că: "În termen de 5 zile de la adoptarea Legii de revizuire a Constituției, Curtea Constituțională se pronunță din oficiu asupra acesteia". Deci, nu se lasă doar la sesizarea parlamentarilor, așa cum este în mod obișnuit cazul, ci, iată că, după ce Parlamentul sau ambele Camere adoptă în ședință separată sau în ședință comună, pe textele aflate în divergență, Legea de revizuire a Constituției, Curtea Constituțională, din oficiu, analizează dacă nu cumva, în cadrul dezbaterilor parlamentare, au apărut articole noi, care, prin conținutul lor, să încalce textul Constituției.

Obiecția mea este următoarea, alin. 2 de la art. 205 spune așa: "Decizia prin care se constată că nu au fost respectate dispozițiile constituționale referitoare la revizuire se trimite Camerei Deputaților și Senatului în vederea reexaminării Legii de revizuire a Constituției". Este corect acest lucru, Curtea Constituțională ne spune: "Un articol sau mai multe din Legea de revizuire este/sunt neconstituționale". Prin simpla formulare, numai "reexaminare", s-ar putea înțelege că Parlamentul ar avea posibilitatea, la reexaminare, să nu modifice Legea de revizuire în sensul deciziei Curții Constituționale și să rămână în continuare pe o formulă pe care a avut-o anterior. Și pentru a pune de acord textul legii cu ceea ce noi am stabilit peste tot, în conținutul legii, că, cu ocazia reexaminării se pun de acord dispozițiile respective cu decizia Curții Constituționale.

Eu înțeleg că, și în mod firesc, "reexaminarea", în sensul constituțional al revizuirii, ar trebui să vizeze punerea de acord cu textul deciziei Curții Constituționale, dar, pentru a nu lăsa nici o urmă de interpretare sau de pretext de dezbatere în Parlament, propun ca, la fel ca și în cazul celorlalte situații, textul să fie completat cu următoarea sintagmă (recitesc încă o dată textul): "Decizia prin care se constată că nu au fost respectate dispozițiile constituționale referitoare la revizuire se trimite Camerei Deputaților și Senatului în vederea reexaminării Legii de revizuire a Constituției - este textul actual și completez - pentru punerea ei de acord cu decizia Curții Constituționale." Deci, Legea de revizuire se reexaminează "pentru punerea ei de acord cu decizia Curții Constituționale".

Cred că este o completare necesară, care ar elimina orice ambiguitate în ceea ce privește forța deciziei Curții Constituționale și obligația Parlamentului ca prin Legea de revizuire să nu fie cumva supus referendumului vreun articol care să fie contrar Constituției. Vă mulțumesc.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania friday, 23 august 2019, 13:54
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro