Plen
Ședința Senatului din 13 aprilie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.50/22-04-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
13-11-2018
12-11-2018
Arhiva video:2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 13-04-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 13 aprilie 2004

2. Declarații politice rostite de senatorii:

 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

  ................................................
 

Primul punct din ordinea de zi: "Declarațiile politice".

 
Adrian Păunescu

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, pe domnul senator Adrian Păunescu.

 

Domnul Adrian Păunescu:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Uneori evenimentele mari reușesc să acopere, cu sensul lor viu, evenimente mici, pe care mai degrabă și le revendică moartea.Se întâmplă tot felul de lucruri triste, concomitent cu cea mai mare revelație, minunea cea mare a lumii, care este învierea. Așa sunt făcute lucrurile. Și în această clipă, când constat că e cineva care nu pricepe ce spun, îmi amintesc o epigramă a lui Marcel Breslașu care este tocmai potrivită pentru câte o reacție din aceasta nepotrivită cu evenimentele: "Așa/ e soarta/ boului/ vițel/ adult/ să stea/ la poarta noului/ nițel mai mult". Dar să lăsăm!

Ceea ce cred eu că ar trebui să caracterizeze momentele legate de înviere ar fi tocmai încercarea tuturor de a participa efectiv la înviere, de a participa efectiv la negarea morții, iar negarea morții este în primul rând creația.

Din păcate, lucrurile nu stau deloc așa, mizeria își urmează drumul ei inexorabil, răutatea, lupta separatistă, încercarea de a face rău comunității celei mari pentru ca să se simtă rău oamenii de altă nație, de altă religie, de altă orientare, toate se realizează concomitent cu voința cea mare a oamenilor de a trăi învierea.

Eu aș vrea, doamnelor și domnilor colegi, să vă reamintesc câteva dintre problemele delicate ale perioadei, dar, înainte de orice, să fac o târzie precizare pe care nu am putut-o face din diverse pricini, între care și amânarea din partea grupului din care fac parte a dreptului la declarații politice săptămânile trecute.

Am fost șocat de faptul că în ziare serioase și care, și atunci când atacă o fac pe niște principii, pe niște fapte, am fost atacat că aș fi dat o masă unui număr de 22 de chinezoaice și că masa aceea, în loc să o dau eu din buzunar, am dat-o sau ar fi trebuit să o dau din banii Senatului.

Dintr-o dată, am înțeles că oamenii care au furnizat această informație probabil fac parte din Biroul permanent. Lucru foarte urât din partea dumnealor, dacă dau informații eronate, faptul dintr-o dată a fost privit ca și când era prima masă pe care un membru al Senatului României o dădea unor cetățeni străini. Până acum nu s-a mai întâmplat asta?! Mai mult decât atât, la masa respectivă nu au participat 22 de chinezoaice, ci 11...

 
 

Domnul Mircea Ionescu-Quintus (din sală):

Și cu mine 12!

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

... și cu membrii Grupului parlamentar român încă 11.

Din sală:

Să știți cine v-a turnat.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Nu, că turnătoria era anterioară.

Sigur că am reacționat când am văzut că sunt atacat pentru ceva care ține de regulile diplomației parlamentare, așa se întâmplă peste tot, există un protocol care nu depinde de noi. Să înjuri Senatul țării tale pentru faptul că un președinte de grup interparlamentar dă o masă unor oaspeți?! Asta este ceva dincolo de închipuire. Și să înjuri nu bazându-te pe informații venite din mările și oceanele lumii, ci bazându-te pe informații venite din bazinul mic al Biroului permanent, asta este foarte trist și îi rog pe acei colegi care practică dezinformarea presei și se bazează și pe plăcerea presei de a ataca totuși personalități distincte, pentru că, dacă trebuie să atace pe unul căruia să-i pună asterisc, să știe lumea cine e, presa cumva nu se grăbește, aș ruga pe membrii Biroului permanent care se ocupă cu asta să...

 
 

Doamna Maria Petre (din sală):

Constatăm că sunt prea multe răutăți în a treia zi de Paște.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Doamnă,

Simplul fapt că vă cheamă Maria nu vă dă nici un drept asupra zilelor de Paște.

 
 

Doamna Maria Petre (din sală):

Mă refeream la răutăți...

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

La mine sunt răutățile?

 
 

Doamna Maria Petre (din sală):

Sunt convinsă.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Domnule președinte,

Vă rog să o rugați pe doamna să-și vadă de amărăciunea dumneaei.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să nu mai întrerupeți. Aveți cuvântul, vă rog!

 
 

Domnul Petre Roman (din sală):

N-aveți umor?

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Rugați-o pe doamna care a vorbit acum să-și vadă și dânsa de amărăciunea dumneaei.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă ascultăm.

Doamna senator, dacă aveți ceva de spus, vă invit la tribună.

Vă rog foarte mult.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Oricum, mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Este un...

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Poftiți?

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Este un adevăr ce spune domnul senator Adrian Păunescu, iar masa a dat-o cu aprobarea Biroului permanent, în calitatea pe care Domnia sa o are, de președinte al Grupului parlamentar de prietenie România - China.

Aveți cuvântul, domnule președinte!

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Cred că nici nu ar trebui să ne divulgăm așa de repede, din sală, dacă noi am făcut un anumit gest, să spunem deodată: e prea multă răutate, când cineva își apără de la microfon demnitatea!

Aceasta a fost precizarea în legătură cu abuzul pe care l-am făcut de a fi avut niște oaspeți chinezi la masă și la dialog, împreună cu ceilalți membri ai grupului interparlamentar.

Este perioada în care, iată, s-a rezolvat, pentru un timp, o problemă asupra căreia la 23 februarie am tras un semnal de alarmă aici, în Senat, și anume situația disperată a celor care, în număr de un milion, trebuiau scoși din casele naționalizate, scoși fără soluție.Aruncarea lor în stradă, în urma expirării termenului contractelor de închiriere, ar fi fost, probabil, una dintre nenorocirile care nu ar fi avut nici o legătură cu învierea, ci cu Moartea.

Noi, sigur, aici, ca parlamentari, nu putem lua decizii operative în probleme grave și uneori urgente cu care se confruntă societatea noastră. Totuși, demersurile noastre își pot găsi o finalitate pozitivă. Guvernul a decis, prin promovarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2004, prelungirea cu 5 ani a contractelor de închiriere pentru cei ce locuiesc în imobilele aflate în proprietatea statului. Dar cred că soluția de fond este relansarea construcției de locuințe și întărirea acestei țări, în așa fel încât să poată oferi celor care nu au nici o vină că stau unde stau, soluții pentru viitor.

A. vrea să mă refer, în partea a doua a declarației mele, la cele câteva atacuri, care nu contenesc, ale Consiliul Național al Maghiarilor din Transilvania la adresa unor realități românești, începând cu binecunoscuta formulă a domnului Tökes, relansată sâmbătă, 3 aprilie, la C.N.M.P. de la Cluj-Napoca, "Bine ați venit pe pământ secuiesc!". Adică la Cluj! Ce neobrăzat!

Sunt, din nou, puse în mișcare toate energiile separatiste, în așa fel încât să nu tihnească nimănui zilele acestei învieri și ale săptămânilor care vor urma.

Iată, avem aici și declarația domnului Németh Zsolt, vicepreședinte al FIDESZ, partidul de opoziție din Ungaria, care în ziua de Paște, la Sfântul Gheorghe, a declarat că: "Ungaria ar trebui să-i susțină pe maghiarii din Transilvania pentru obținerea autonomiei acordând sprijin politic și diplomatic. Realizarea autonomiei nu e sarcina noastră", zice Németh Zsolt (și aici are dreptate) "...ci a acelor comunități care au dat naștere unor forțe politice care luptă pentru autonomie și, în acest sens, salut Consiliul Național Secuiesc, Uniunea Civică Maghiară și Consiliul Național al Maghiarilor din Transilvania, deoarece astfel autonomia a devenit un obiectiv politic".

În altă ordine de idei, Németh Zsolt a mai declarat că:

"Dacă Guvernul României va deschide dosarul «Gojdu», atunci și Executivul maghiar trebuie să înceapă cu pretențiile". Șantaj ordinar! Noi credeam că pretențiile se vor fi terminat. Constatăm că există oameni, cum e Németh Zsolt, care cred că de-abia de-acum încolo trebuie să înceapă pretențiile. Și pân-acum ce-a fost?

Dacă România va face o legătură între reamplasarea Statuii, zise a Libertății din Arad și redobândirea Patrimoniului Gojdu, aceasta "va însemna umilirea rituală și periodică a diplomației ungare"? Și eu, care credeam că (iarăși) lucrurile stau invers. "Pactul interstatal româno-ungar din 1953...", zice Németh Zsolt, "...a închis definitiv problema celor trei imobile Gojdu din centrul Budapestei".

Și n-a închis și celelalte probleme? Atunci de ce nu se astâmpără autonomiștii, separatiștii, iredentiștii? Și de ce moderații nu-i potolesc?

Iată, în luna august a anului trecut, la Miercurea-Ciuc, când publicația "Jurnalul de Transilvania" arăta ilegalitățile capului lumii interlope Salamon Attila, ea a fost atacată cu bolovani. Ceea ce spun acum este și un nou semnal de alarmă pentru autoritățile din această țară. S-a urmărit intimidarea celor ce au scris despre acest cetățean care, împreună cu ai lui, a ajuns să bată polițiști în public, fără să pățească nimic. Bolovanii au țintit mașina directorului Claudiu Sere, al publicației "Jurnalul de Transilvania", ziarist ca și ceilalți, care trebuie apărați. Salamon a fost arestat abia în luna septembrie 2003, după ce o familie tâlhărită, bătută și amenințată a dat o declarație în acest sens. Publicația românească "Jurnalul de Transilvania" a relatat despre consilierii locali care, în loc să se ocupe de oraș, rostesc discursuri antiromânești în ședințele Consiliului local Miercurea-Ciuc. Unul dintre acești oameni, și care a fost evocat, prin numele său, aici, Szondy, șeful Consiliului Național al Secuilor, și-a amintit brusc că trebuie să meargă la serviciu, la ziarul "Hargita Népe", de unde ia salariul. El a atacat tot ce înseamnă publicistică românească în zonă. în consiliul local sunt numai consilieri maghiari, motiv pentru care limba în care se țin ședințele este maghiara. Ziariștii români nu pot înțelege totuși ceea ce se întâmplă acolo dacă nu se respectă textul constituțional și nu li se traduce în limba română, limba statului român. Szondy susține că românii marginalizați complet în oraș sunt vinovați că în Miercurea-Ciuc lucrurile nu merg bine. Szondy a început să manipuleze opinia publică în oraș după ce a fost numit șef al Consiliului Național al Secuilor. Iată, la un moment dat, acest om, care este un admirator al lui Adolf Hitler, a incitat populația împotriva Bisericii Ortodoxe din secuime, spunând că trebuie desființată. Toate aberațiile acestea au fost scrise în "Hargita Népe", pe banii contribuabilului, maghiar și român, cetățeni români, toți, însă, din zonă. Finanțările sunt ale Consiliului Județean.

"Jurnalul de Transilvania" a relatat corect ceea ce se întâmplă în oraș, numai că această atitudine a născut ura celor care luptă împotriva puținilor români din zonă.

Aceștia au găsit două publicații importante care au fost dispuse să se facă ecoul a ceea ce unii dintre extremiștii maghiari din zonă scriu și înfăptuiesc la Miercurea-Ciuc.

Din păcate, e vorba de "Adevărul" de București - o publicație, după părerea mea, de valoare - și de "Kronika", o publicație care apare la Cluj-Napoca, de asemenea o publicație cunoscută. Aceste publicații au găzduit articole defăimătoare la adresa ziariștilor români, punând în mod nejustificat pe seama acestora acuzații de șantaj, de aservire etc. S-au semnalat amenințări cu moartea la adresa ziariștilor români, făcute ori sub protecția anonimatului, ori în mod direct. Jurnaliștii au fost acuzați că sunt șantajiști și că au amenințat un judecător, un popă catolic și chiar o anumită coadă de topor a fiecărei ocazii. Neadevăruri și manipulări grosolane, niciodată verificate, îndreptate împotriva singurului ziar românesc, pentru a-l compromite și a-i distruge credibilitatea. Un atac mârșav care încearcă suprimarea libertății de exprimare în limba română pe teritoriul României.

Domnul Szondy și-a continuat jocul antiromânesc la "Hargita Népe". Influențat de aceste manipulări, un judecător de etnie maghiară l-a condamnat pe directorul publicației "Jurnalul de Transilvania" - pe care îl acționase în instanță domnul Salamon - pentru că a semnat un articol referitor la infracțiunile celui considerat șeful lumii interlope harghitene. A fost o premieră în justiția mondială și un atac josnic antiromânesc: reclamantul era cu cătușe la mâini, fiind arestat pentru că a comis faptele descrise de ziarist. Rețineți, cel despre care se vorbea venise cu cătușe la mâini.

Ziaristul Sere scrisese că el este făpta.. Făptașul avea cătușe la mâini, dar s-a considerat că i-a fost șifonată imaginea și murdărită, zeghea. în luna decembrie 2003, Izsak László, patronul unui depozit care a tăinuit marfa furată de Salamon, a promis bani, dolari, celui care va arunca acid sulfuric asupra lui Claudiu Sere.

Poliția are acum o misiune clară, dar, din păcate, nedusă la capăt. Manipularea grosolană pusă la cale, după părerea celor ce ne scriu, de FIDESZ - partidul care dorește purificarea etnică în secuime - și de uneltele sale, a înnebunit câțiva secui săraci la minte. E bine că nu pe mulți, dar e grav că unii dintre ei au posturi de conducere. într-un local public, la începutul lunii martie, numitul Hedgy Péter l-a acostat pe ziaristul Adrian Cimpoeru, unul dintre semnatarii articolelor care au demascat acțiunile FIDESZ ale serviciilor de informații maghiare și pe Kurka Janos Obci, individ împins în față de dușmanii României. Acest Hedgy nu a mai avut până atunci reacții violente și e clar că individul transmitea doar un mesaj de intimidare. După câteva zile, Claudiu Sere a primit următoarele mesaje telefonice: "Ziarist de carton, o să-ți tai degetele ca să nu mai poți scrie despre Obci. îți rup mâna după aia și ți-o bag în cur, iar lui fiica ta îi scot ochii și pe nevastă-ta o violez". Claudiu Sere a anunțat imediat poliția, iar când a părăsit sediul instituției, deci când ieșea din instituție, a primit un nou mesaj care dovedește clar că era urmărit. "Degeaba ai fost la miliție că tot mă țin de cuvânt. Poate mă răzgândesc și-ți tai urechile și limba și-ți bag sexul tău în gura ta. Nu mă crede, dar așteaptă-mă că vin, român împuțit". Uciderea și maltratarea corpului victimelor este o formă crudă de răzbunare practicată de-a lungul istoriei uneori de către unii secui. în decembrie '89, un polițist covăsnean a fost ucis și exact ca în amenințarea amintită, i s-a tăiat sexul și i s-a băgat în gură. Cam așa va fi viața pe aici, prin secuime, ne scriu cei care ni se adresează, dacă autoritățile nu-și vor intra în rol.

Când Szondy a văzut că nu apare pe lista ziariștilor agresați în 2003, publicată în ziarele centrale, i s-a făcut dor de publicitate. S-a îmbătat și, după cum spun cei din jurul lui, și-a făcut un cucui lovindu-se cu o rangă de lemn peste țeastă. A fost dus la "Urgență", nu a putut spune nici cine și nici cum ar fi fost lovit de alții. Eu nu pot să fiu martor punctual într-o chestiune la care nu am participat. Poate că, într-adevăr, în acest infern se pot da și replici la fel de rele, dar vă spun ceea ce citesc, ceea ce mi-au scris cei care nu au drept la cuvânt în fața autorităților din Harghita, România.

Toate astea se petrec deodată cu scandalul nemăsurat de josnic privindu-l pe ziaristul Bayer Zsolt din Ungaria, căruia nu i s-a permis să intre în România pentru un motiv în fine exprimat de autoritățile noastre, care sunt, după părerea mea, mult prea timide, mult prea pudice, și anume că domnul respectiv a cerut maghiarilor să ia Kalașnikovurile în mână, să adopte poziția irlandeză, poziția bască sau poziția corsicană, la adresa autorităților din această țară. Asta a cerut-o chiar pe teritoriul României, într-un conclav în care se aflau mulți oameni, între care și susținători ai acestei idei. De aceea nu i se îngăduie acestui om, care nu este nici agresat și nici măcar atacat verbal, așa cum ar merita.

Am spus acestea toate, în a treia zi de Paște, din credința că învierea trebuie să fie a tuturor și a celor care nu au în ei decât moarte și dorință de a pune și pe ceilalți în poziția de moarte. Este intolerabil ca lucrurile pe care le-am adus la cunoștința dumneavoastră să se bucure din partea unora dintre cei de față, inconștienți, de hohote de râs. Am arătat situația unor oameni pe care trebuie să-i apărăm ca pe cei mai apropiați prieteni ai noștri. Oricare dintre cei din zona respectivă ar fi în această situație s-ar bucura și ar trebui să se bucure de prețuirea și de protecția noastră. în rest, proclamă,

Doamne, învierea!(Aplauze.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

 
Liviu-Doru Bindea

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare are cuvântul domnul senator Bindea Liviu.

 

Domnul Liviu-Doru Bindea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

"Hristos a înviat!", doamnelor și domnilor colegi.

Suntem în a treia zi după învierea Domnului nostru Iisus Hristos, iar dangătul clopotelor care au anunțat această minune divină încă ne învăluie pe toți cei care ne-am născut și am crescut în apropierea cuvântului lui Dumnezeu.

Românii s-au pregătit pentru întâmpinarea sărbătorii după legile creștine cu post, rugăciune, spovedanie și cu sufletul aplecat înspre înțelegerea și iertarea aproapelui, străduindu-se să-și însușească învățăturile Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Zilele dinaintea învierii în Maramure. se aseamănă cu momentele de rugăciune. Ele se petrec în genunchi, cu gândul la Dumnezeu și la Fiul său și se vorbește aproape în șoaptă pentru a nu stingheri atmosfera de pioșenie, pregătitoare a marii sărbători.

Legile acestor zile sunt bine știute și converg înspre credință, smerenie, toleranță, iar gesturile de aroganță și acapararea sărbătorii sunt total repudiate de maramureșeni. De aceea, maramureșenii s-au cutremurat când în acele zile pline de pioșenie a trecut peste satele lor, peste bisericile lor, o intenție nedisimulată de a le acapara marea sărbătoare, prin infiltrarea nefirească și arogantă a unui personaj politic. S-au umplut văile și dealurile Maramureșului de felicitări din partea premierului Adrian Năstase, adresate moroșenilor prin intermediul celor care au considerat că așa fac un serviciu șefului lor. Zeci și sute de profitori ai regimului Năstase au dat buzna în sufletele moroșenilor, care erau pline cu duhul luminos al Mântuitorului. Ce avea de căutat premierul în odăile în care își rosteau maramureșenii rugăciunile?

Cred că doar iertarea lor, dar textul felicitării nu trăda o asemenea nobilă și creștinească intenție. Trăda, dimpotrivă, o intenție nedisimulată de a impune un lider politic la sărbătoarea învierii. Oare cât să fi costat o asemenea felicitare? Probabil cât un ou de Cornu. Iată deci că premierul crește găini pentru a putea finanța felicitarea românilor cu ocazia marilor sărbători. Efortul este lăudabil pentru că, altfel, ar fi trebuit să apeleze la banul public. Și, iată, că, prin această modalitate, premierul a încercat să dea românilor lumină cu câteva zile înainte de Lumina Divină. Firesc! Premierul nu ia lumină ca tot românul în noaptea învierii, ci dă lumină chiar înaintea sărbătorii. Cui? în primul rând beneficiarilor guvernării sale, iar apoi prin aceștia întregului popor, prin intermediul felicitărilor. Ar fi interesant poate pentru domnul prim-ministru să i se transmită efectele acestei acțiuni. Ar ajunge, în mod sigur, la concluzia că politicianul Adrian Năstase a murit. Fiți însă încrezători, dragi români, Hristos a înviat! (Aplauze.)

 
Norica Nicolai

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal are cuvântul doamna senator Norica Nicolai.

 

Doamna Norica Nicolai:

Domnule președinte,

Stimați colegi, în 1934 George și Martha Bibescu construiesc castelul de la Posada, ca reședință de iarnă a familiei. în 1948 castelul este naționalizat și utilizat cu diverse destinații până în 1996 când, prin Hotărârea de Guvern nr. 691, se înființează Muzeul Cinegetic al Carpaților POSADA, care funcționează în Complexul Monumentului POSADA din cadrul Muzeului Național PELEȘ - Sinaia.

Muzeul, unicul de acest gen din România, cuprinde trofee de vânătoare - multe au aparținut lui Nicolae Ceaușescu - colecții de săbii, puști, pumnale, arme care au aparținut domnitorilor și regilor români, mobilier de artă, cadouri primite de Casa Regală.

În anul 2004, domnul Adrian Năstase, primul vânător al țării, hotărăște că muzeul a funcționat suficient în beneficiul turiștilor români și străini și prin Hotărârea de Guvern nr. 426 din 23 martie transmite acest imobil în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor ROMSILVA Doresc să-l informez pe domnul prim-ministru că Regia Națională ROMSILVA nu are ca obiect de activitate gestionarea patrimoniului cultural național ci, în principal, gestionarea fondului forestier și de vânătoare.

Dânsul poate consulta Hotărârea de Guvern nr. 1.105/2003. De asemenea, amintesc faptul că în România nu există localitatea Posada, ci cartierul Posada, aparținând orașului Comarnic. îmi e greu să cred că domnul prim-ministru a făcut transferul acestor bunuri la sume derizorii - 14.000.000 lei, valoarea clădirilor și 20.000.000 lei, valoarea unei braserii. Ce v-a determinat, domnule prim-ministru, să transferați un patrimoniu cultural național în valoare de milioane de dolari la o sumă atât de penibilă, precum cea de mai sus? De ce în 21 ianuarie 2004 se lansează o ofertă de intenție pentru lucrări de modernizare, reabilitare și dezvoltare a Muzeului Cinegetic și a depozitelor de patrimoniu cultural - nu știm dacă a avut loc o licitație publică, conform legii, dar știm că din luna februarie la Posada se lucrează intens.

Vă solicit, domnule prim-ministru, să faceți publică sursa de finanțare a acestor lucrări, dacă ați respectat Legea achizițiilor publice și vă fac precizarea că pe siteul Ministerului Finanțelor Publice se află un proiect de hotărâre de Guvern pentru finanțarea acestor lucrări din bugetul Ministerului Culturii și Cultelor. Obiectivul nu se mai află, domnule prim-ministru, în administrarea Ministerului Culturii și Cultelor. Apreciez preocuparea dumneavoastră pentru conservarea patrimoniului național cultural, dar îmi e greu să accept că acest monument s-a transformat, în viziunea dumneavoastră, în "clădirile Posada".

Prin aceeași hotărâre de Guvern urmează să se declanșeze procedura de clasare a bunurilor mobile culturale, și ele transferate la ROMSILVA în conformitate cu Legea nr. 182/2000 a protejării patrimoniului cultural național, dar vă învederez că nu s-a solicitat clasarea nici unui bun, mai mult, timp de 4 ani această lege nu a fost aplicată. Pasiunea dumneavoastră pentru vânătoare este notorie, dar îmi e greu să accept că v-ați transformat într-un vânător de clădiri de patrimoniu și vă solicit, domnule prim-ministru, public, ca, din respect pentru milioanele de români și în memoria celor care au ctitorit acest monument, să-l redați României. (Aplauze.)

 
Szabó Károly Ferenc

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Din partea U.D.M.R. are cuvântul domnul senator Szabó Károly.

 

Domnul Szabó Károly Ferenc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

De mai multe ori de la acest microfon am încercat să pun problema în miezul căreia se află statul de drept ca noțiune și funcționarea lui în practică.

De astă dată, voi încerca să abordez un subiect care a căpătat o oarecare publicitate într-un ziar central, întrun articol apărut săptămâna trecută.

Ce se petrece atunci și ce ar trebui să se petreacă atunci când consumatorul care a încheiat un contract cu o firmă furnizoare este înșelat? De obicei ne adresăm în justiție și încercăm să ne recuperăm prejudiciul pentru că suntem - nu-i așa?!- într-un stat de drept.

În urmă cu câteva săptămâni, Biroul Asiguratorilor de Autoturisme din România - este un fel de sindicat în înțelesul celălalt al cuvântului, nu acela cu care ne-am obișnuit în ultima vreme - care coordonează activitatea și reprezintă interesele celor care acționează pe piața asigurărilor de autovehicule din țară, a emis o decizie extrem de interesantă, altminteri de mare actualitate, legată de extinderea Uniunii Europene de la 1 mai, deci peste câteva săptămâni, ocazie cu care beneficiarii unor anumite tipuri de asigurări - așa-zisa carte verde care circulă în țări vecine, nota bene, aveau un alt regim decât acela din spațiul zis - european în materie de tarif vorbind - și care a însemnat o înșelare a consumatorilor, a beneficiarilor de asigurări prin faptul că în loc să ia cunoștință de faptul că de la 1 mai li se cuvin tarifele majorate, dânșii s-au grăbit să extindă tariful care - repet - urmează să intre în vigoare în mod logic și natural, și legal, după 1 mai. Cu alte cuvinte vorbim de acele polițe de asigurare al căror termen excede datei de 1 mai și numai despre acelea. Evident că, în acest caz, am fi avut de a face cu un lucru corect și aș spune chiar cinstit.

Ce te faci când această cvasiautoritate, acest sindicat, cu de la sine putere și fără să notifice cuiva - de pildă Consiliului Național pentru Supravegherea Asigurărilor - a băgat banii în buzunarul - nu cunosc exact - câtorva sute sau a câtorva mii de posesori sau utilizatori de autovehicule care, în perioada premergătoare datei de 1 mai, efectuează călătorii într-o țară vecină care și-a schimbat de la 1 mai statutul și a făcut acest lucru cu încălcarea absolut oricăror norme de comerț civilizat și a oricăror norme legale.

Cu alte cuvinte, această decizie este netemeinică și vădit ilegală. Repet, este vorba de asigurări care nu exced datei de 1 mai și, prin urmare, care nu au nici un fel de justificare în ceea ce privește dublarea tarifelor.

Este pur și simplu furt!

Ce facem însă dacă la piață vânzătoarea de zarzavaturi ne înșală cu două fire de pătrunjel? Oficiul pentru Protecția Consumatorilor își arată mușchii și aplică amenzi serioase.

În cazul de față, nu s-a sesizat din oficiu. Prin urmare, mecanismele nu funcționează. Fac eu acest demers, a sesiza aceste organizații care au niște competențe acordate prin lege, adoptate de Parlament, de îndată, înainte ca vreunul din cei păgubiți să intenteze o acțiune în justiție, să se restituie banii însușiți în mod ilegal și, repet, netemeinic, în dauna consumatorilor din această țară.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
Vintilă Matei

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Din partea Grupului parlamentar social democrat are cuvântul domnul senator Matei Vintilă.

 

Domnul Vintilă Matei:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică se intitulează: "Matei Basarab - ctitor bisericesc".

Anul acesta se împlinesc 410 ani de la nașterea domnitorului muntean Matei Basarab, născut la 1588 în Brâncoveni, Olt, și pe 9 aprilie s-au împlinit 350 ani de la trecerea în neființă a marelui voievod.

Descendent din boierii Craiovești, înrudit cu Neagoe Basarab și urmând la tron lui Radu Ilieș, Matei Basarab își începe domnia în anul 1632, în cadrul unei mișcări împotriva grecilor inițiată de boierii Craiovești.

Matei Basarab rămâne important în istoria noastră națională ca unul din marii ctitori de biserici, mânăstiri și schituri. Cea mai fidelă mărturie a epocii Matei Basarab o constituie vestigiile arhitectonice ce se întâlnesc de la Drobeta-Turnu-Severin până la Marea Neagră, precum și în Moldova, Ardeal, Basarabia, Bulgaria, Grecia și Serbia, pentru că voievodul a fost unul dintre cei mai mari ctitori de țară și de credință creștină alături de Ștefan cel Mare.

Fac o paranteză arătând că datorită în special domnitorului Matei Basarab, județul Vâlcea este al doilea pe țară ca număr de biserici, mânăstiri și schituri - 287.

Veniamin Nicolae, în lucrarea sa "Ctitoriile lui Matei Basarab" descrie un număr de 126 de monumente atestate documentar, printre care 46 mânăstiri și biserici, față de Ștefan cel Mare care a ctitorit 45.

Printre ctitoriile mai importante ale lui Matei Basarab se numără Mânăstirea Arnota din județul Vâlcea, pe locul unei așezări mai vechi, unde a fost, de altfel, și înmormântat. La această mânăstire, pe lângă temele religioase tradiționale, sunt de remarcat portretele votive ale Domnitorului Matei și ale Doamnei Elena din pronaos, precum și o frumoasă decorație florală în locurile libere dintre medalioane. Portretul lui Matei Basarab, bătrân, cu părul alb, este considerat unul dintre cele mai frumoase portrete de voievozi români care s-a păstrat până astăzi.

De altfel, la mânăstire au fost înmormântați Matei Basarab împreună cu soția sa Elena. Inițial au fost înmormântați la Târgoviște, după care, respectându-se dorința din timpul vieții, au fost mutați la Arnota.

Dar cea mai monumentală dintre ctitoriile sale rămâne Mânăstirea Căldărușani din județul Ilfov, construită în anii 1637 - 1638, în apropierea Bucureștilor, situată într-o poziție pitorească și înconjurată pe trei părți de lacuri.

Alte ctitorii mai de seamă sunt mânăstirile Sadova, din județul Dolj, refăcută total pe locul uneia din lemn, Măxineni, din județul Buzău, distrusă în primul război mondial, Plătărești, din județul Ilfov, Strehaia, din județul Mehedinți, Cornățel și Biserica de Mir, din județul Ilfov, Negoești, tot din județul Ilfov, Brebu, din județul Prahova, apoi schiturile Bărbătești, Dâmbovița, Pinul, Buzău.

Matei Basarab a zidit Catedrala Episcopală din Râmnic, precum și o serie de biserici de mir ca Sfinții Apostoli din București, Sărindari, din București, pe actualul loc al Casei Centrale a Armatei, Sfântul Dumitru, din Craiova, pe locul actualei Catedrale Mitropolitane, Sfinții împărați și Sfântul Nicolae Andronești, din Târgoviște, Sfinții Apostoli, din Ploiești, Sfântul Precopie din Gherghița, Prahova, Sfântul Gheorghe, din Pitești.

Matei Basarab a refăcut și o serie de lăcașuri sfinte ca Mânăstirea Adormirea sau Negru Vodă, din Câmpulung, Plumbuita, de lângă București, Brâncoveni, din județul Olt, Cârnu, din județul Buzău, Drăgănești, lângă Roșiorii de Vede. De asemenea, Mitropolia din Târgoviște, turnul și clopotnița.

După pilda domnitorului, Doamna Elena, soția, a ctitorit Biserica din Horești, județul Ilfov și a refăcut Mânăstirea Slătioarele, din Ocnele Mari, iar fratele ei, Udriște Năsturel, Biserica Târgului, din Târgoviște.

În afara granițelor țării, Matei Basarab a zidit Mânăstirea Soveja și Dobromira, din județul Vrancea, Biserica Turnu Roșu, din județul Sibiu, Bisericile Sivistoc și Vidin, din Bulgaria, Biserica Sfântul Sinadon, din Marea Lavra de la muntele Athos, Biserica Sfânta Paraschiva și Sfântul Pantelimon din Vidin, Biserica Sfinții Apostoli din Sistov, precum și Biserica Porcești de lângă Sibiu.

Urmând exemplul domnitorului, marii boieri ai țării au ridicat peste 50 de frumoase mânăstiri și biserici în satele și orașele țării. Nu este familie mare boierească a țării care să nu fi ridicat un lăcaș sau mai multe.

Concomitent cu pictura murală care se dezvoltă foarte mult sub domnia sa, a înflorit pictura pe lemn, reprezentată prin icoanele de la Arnota și mai ales prin catapeteasma Schitului Crasna din Prahova.

Dar alături de numeroasele sale construcții religioase,

Domnitorul Basarab a făcut și o serie de construcții civile: casele domnești din Brâncoveni și Caracal, clădirea Cetății Târgoviște, Curțile domnești din Târgoviște, din București și din Câmpulung Muscel, iar dincolo de Dunăre, a construit un pod la Razgrad, lângă Inumlari, în Bulgaria, care era pe drumul spre Constantinopol.

În apropiere de Ocnele Mari a construit o fabrică de hârtie.

S-a spus pe bună dreptate că Matei Basarab a fost cel mai mare ctitor bisericesc al neamului nostru.

Mulțimea construcțiilor ridicate de Domnul țării a fost remarcată și de contemporanii săi. Diaconul Paul de Alep, care a vizitat Țara Românească în acea vreme, constata că Matei Basarab Vodă a zidit multe biserici și felurite mânăstiri, toate din piatră, boltite din temelii și le-a făcut toate de cât avea nevoie, cu odoare sfinte prețioase și le-a făcut danii bogate.

Nu există ctitorie veche care să nu fi fost reparată sau refăcută. Se spunea că întreaga țară apărea ca un șantier în care toate vechile monumente căpătau lumină nouă. Cu toate că Țara Românească se afla sub dominație otomană, Matei Basarab a transformat totul în șantier și, deși nu avea voie de la Poartă să construiască cetăți de apărare din care să se poată opune trupelor otomane, Domnitorul a găsit soluția de a eluda această dispoziție, construind mânăstiri fortificate, adevărate cetăți de refugiu și apărare.

Matei Basarab a fost și un sprijinitor al culturii.

Împreună cu Udriște Năsturel, cumnatul său, a înființat cele 3 tipografii din mânăstirile Govora, Câmpulung și Dealu, de lângă Târgoviște, și a introdus limba română în slujbele religioase, căci, scria Domnul: "Am văzut că, în întreaga mea țară, este foame, este sete, însă nu de pâine și apă, ci din pricina împuținării sfintele cărți".

Prima carte tipărită la Câmpulung este un Trebnic de la 1636, iar la Govora "Pravila Mică" de la 1640. De asemenea, la Dealu, în 1647, a tradus "De imitatio Christi" a lui Thomas de Kempis. De remarcat că, în prefața adresată mitropolitului Varlaam al Moldovei se arată, între altele, înrudirea dintre limbile latină și română.

Epoca lui Matei Basarab are meritul de a fi elaborat forme noi, de a fi creat un raport specific între monumentul construit și mediul înconjurător. Turnul clopotniței este loc de refugiu și de apărare. Epoca lui Matei Basarab este, din punct de vedere al culturii, o epocă de sinteză deplină, unitară și realizată în forme pe de-a-ntregul muntenești a tuturor elementelor moștenite de la secolele precedente.

Pictura din epoca lui Matei Basarab tinde să dea o interpretare nouă, românească, plus moștenirile artistice și culturale de tradiție bizantină mai veche, la care se adaugă și influențele mai noi venite din Apus. în afară de acestea, umanizarea figurilor, spiritul nativ și elementele decorative sunt câteva din trăsăturile noi care apar în epoca lui Matei Basarab, începând cu pictura Bisericii de la Arnota.

Rezumând, domnia lui Matei Basarab a fost vremea unui mare apogeu cultural. S-a umplut țara de construcții puternice, gospodărești, de o arhitectură caracteristică pe care a dezvoltat-o și îmbogățit-o artistic până la măreața epocă a lui Constantin Brâncoveanu.

Despre Matei Basarab s-au scris pagini deosebite. Iată câteva dintre ele: cronicarul Radu Popescu scria: "Matei, fiind în scaun, altă grijă nu avea și făcea mânăstiri pretutindeni și biserici întru lauda lui Dumnezeu care se văd până acum. Că până la acest domn, puține zidiri au făcut domnii cei mari înainte, iar Matei Vodă a înfrumusețat țara cu tot felul de zidiri bisericești, mânăstiri, case domnești care se pomenesc până astăzi".

Miron Costin ni-l descrie astfel: "Matei Vodă, domnul muntenesc, om fericit peste domeniile acestei țări, mândru, blând, drept, om de țară, harnic în războaie, așa neînfricat și neînspăimântat încât poți să-l asemeni cu marii oșteni ai lumii". Iar istoricul Alexandru Odobescu îl elogia astfel: "Matei Basarab, dacă n-ai fost singurul erou al Țării Românești, negreșit ai fost cel mai mare domnitor al ei, cel care a știut să împreune puterea armelor de apărare cu progresul și ordinea dinăuntru. Numele tău glorios ar trebui să insufle o venerație religioasă poporului nostru, pentru care te-ai jertfit".

Elogiat de Papa Inocențiu al X-lea pentru minunata sa bunătate sufletească, respectat de turci ca al doilea Mihai Vodă, considerat de Nicolae Iorga ca un adevărat păstor și domn părinte, caracterizat de Giurescu drept un domn cu remarcabile însușiri: viteaz ostaș, ctitor desăvârșit și diplomat încercat, chipul reprezentativ al domnului de țară, Matei Basarab, cel mai de seamă ctitor bisericesc al neamului românesc, și-a văzut domnia caracterizată astfel de cronicarii vremii: "Țara iubea pe domn și domnul pe țară!"

Închei declarația mea politică citind înscrisele de pe piatra funerară de la Arnota: "Matei Voievod, domn al Țării Românești între 1632-1654, mereu biruitor, niciodată biruit!"

Și, pentru că suntem în Săptămâna Luminată, vă urez și eu "Hristos a înviat!" "La mulți ani!" (Aplauze.)

 
Aron Belașcu

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare are cuvântul domnul senator Aron Belașcu.

 

Domnul Aron Belașcu:

Domnule președinte,

Stimate colege și stimați colegi,

Mai întâi, două cuvinte, cu referire la ceea ce a afirmat și colegul meu, domnul senator Bindea. Și la Sibiu s-au primit felicitări, și eu apreciez că este un gest frumos din partea primului-ministru, dar cu o singură observație: nu trebuia să trimită aceste felicitări și decedaților. Vreau să vă spun că socrul meu este mort de 8 ani și a primit felicitare, iar mătușa mea este moartă de 16 ani și a primit felicitare. Culmea este că a primit și invitație să meargă să-și ridice alimentele, adică: 1 kilogram de zahăr, 1 kilogram de orez, 1 litru de ulei.

Și cu asta, vă rog să-mi permiteți să intru în declarația mea politică de astăzi.

Îmi încep declarația mea politică de astăzi cu un citat: "Dacă se mai fură mult în țara aceasta, ne prăbușim!"

Este un citat nu al oricui, ci al lui Ioan Melinescu, președinte al Oficiului Național de Combatere a Spălării Banilor. Acesta afirmă că, anual, ies din țară sume fabuloase, valuta fiind transferată în timp record, prin mecanisme perfect puse la punct. în ultimii ani, numărul persoanelor implicate în spălarea banilor a crescut de 20 de ori, inclusiv firme de mare prestigiu pretându-se la evaziune fiscală.

Pe de altă parte, Ion Stan, pe care îl cunoaștem cu toții, președintele Comisiei parlamentare de supraveghere a S.R.Iș, declara, la rându-i, citez: "Sub privirea blândă a autorităților, se derulează, în continuare, activități care aduc atingere componentei economice și siguranței naționale. Mai sunt organe de anchetă și de cercetare penală care acționează timid sau chiar târziu, uneori destul de târziu".

Stimate colege și stimați colegi,

Printr-o ordonanță de urgență adoptată de Guvern, unitățile administrativ-teritoriale pot constitui, lunar, fonduri de stimulare a personalului cu atribuții în încasarea creanțelor fiscale locale. Până la 5% din sumele provenite din executarea silită a datornicilor, din procedurile de reorganizare judiciară și din impozitele sau taxele locale neachitate și încasate în urma inspecțiilor fiscale, vor putea fi folosite pentru fondurile de stimulare.

Actul normativ respectiv a stârnit diverse comentarii, legate în special de percepția cetățeanului simplu cu privire la plata de care se bucură o categorie nu tocmai agreată de el, pentru că strânge dările, deci și ideea că aceștia sunt foarte bine plătiți, iar pe de altă parte, pentru că acesta crede că în țara noastră, după cum se exprima și un fost prim-ministru, nu mai este nimic de furat. în realitate, nici una din cele două presupuneri nu este reală.

Prima: persoanele care se ocupă de colectarea impozitelor și taxelor, de recuperarea taxelor și impozitelor neachitate, sunt plătite cu salarii mici, ca de altfel și ceilalți funcționari din domeniu, considerându-se că activitatea desfășurată este una modestă și nu implică studii sau strădanii deosebite.

Cea de a doua: numai pe anul 2003, bugetul de stat mai avea de încasat, de la 510 mari societăți de stat sau private, aproape 92.000 de miliarde de lei, circa 2,8 miliarde de dolari, care, împreună cu datoriile mai vechi, unele șterse de autorități, pot însuma, în timp, un buget anual al României. Prin urmare, mai este încă mult de furat în România.

În acest context, cazul rafinăriilor Dărmănești și RAFO este, acum, de notorietate. Când Imperial Oil al lui Corneliu Iacubov a cumpărat rafinăria Dărmănești cu 11 miliarde lei, s-a angajat să investească, în 5 ani, 38 de miliarde lei pentru protecția mediului și 44 de miliarde lei pentru procesare. Acum, rafinăria are, după 5 ani, 3.500 miliarde lei datorie la bugetul de stat, 5.100 de miliarde lei la PETROM, deci tot la stat, plus datorii asemănătoare la partenerii de afaceri sau instituții de stat. RAFO Onești a fost scutită de Guvern de plata a aproape 3.000 de miliarde lei. în septembrie 2002, pierderile de la RAFO au fost de 1.366 miliarde lei, pierderi care au fost transformate în acțiuni, pe care le-a cumpărat - cine putea fi altul? - proprietarul Iacubov.

Practic, și-a cumpărat propriile pierderi.

În toamna lui 2003, RAFO avea restanțe la stat de 1.018 miliarde lei, 2.000 miliarde lei către diverși furnizori, precum și către alții, tot de ordinul miliardelor. Dar ceilalți datornici: baroni locali, clientela politică și nu numai?

Ne punem, în mod legitim, întrebarea: va putea funcționarul, de care vorbeam mai înainte, de la Bacău, să-l oblige pe Iacubov să plătească datoria? Chiar dacă statul îi propune 5% din banii aduși la buget. Nu cred că este cazul să căutăm un răspuns. Din păcate, trăim într-o lume bizară, aș spune, în care omul de rând se rătăcește din lipsă de repere și, în momentul în care are impresia că a găsit un punct de sprijin, vine repede un act normativ care îl anulează și căutarea începe de la capăt. Omul de rând nu visează să fure un ou, să ucidă nici atât, nu-l interesează bunurile vecinului ori ale șefului sau patronului său, și crede sincer că pentru el este destul. Mintea lui de creștin nu pricepe că viața de acum este altfel decât și-a închipuit-o Mântuitorul și rămâne fără glas când află, de pildă, că șeful lui,de la care n-a luat un cap de ață, pe care l-a slujit pe bani puțini, i-a reținut plata pentru șomaj, pentru pensie, pentru asigurările de sănătate, dar a uitat să le depună unde trebuie și, ca atare, nu poate beneficia de ele. Omului i se năruie lumea în cap, începe să se întrebe din ce va trăi el și familia sa, ce va face în zilele următoare.

Gândul lui se îndreaptă către justiție, în care are încă o încredere oarbă. Justiția îl ascultă, îi dă dreptate și îi spune că nu-l poate ajuta, pentru că sumele pe care șeful său sau patronul nu le-a plătit nu se ridică la un anumit cuantum și, prin urmare, cel mult îl poate amenda contravențional, dacă el, ca păgubit, poate dovedi că are dreptate. Dar știți cum i se spune: lucrurile astea sunt greu de dovedit, vă trebuie bani, vă trebuie avocat, trebuie să aveți răbdare, să aveți martori și așa mai departe. Omul de rând nu fură o găină și nu este arestat pentru infracțiunea de furt, dar aude că un vecin al său a făcut treaba aceasta într-un moment de sărăcie și de foamete, de necazuri și societatea l-a pedepsit, pentru că astfel de fapte trebuie pedepsite. Abia atunci omul de rând află că există o justiție mare și o justiție mică.

Nu mă prenumăr printre cei care spun că în justiția românească este cea mai mare corupție. Să numărăm vilele guvernanților, baronilor locali, politicienilor, polițiștilor, ale ziariștilor, că tot scriu mereu, dar, urmărind actul de justiție, afirm cu toată răspunderea că dreptatea e cu capul spart la noi. Amestecul Politicului în justiție este o certitudine, vinovată fiind, în mare măsură, și legea permisibilă și aplicabilă discreționar. Ca să nu mai vorbim de faptul că informatician să fii și nu vei reuși o statistică la zi a ordonanțelor de urgență, care vin în avalan.ă peste toată lumea: inculpați, părți vătămate, judecători, procurori, avocați, executori, notari, grefieri - de ce nu? - femei de serviciu, portari, președinți și așa mai departe.

În zilele noastre, tâlharii și criminalii pot trăi până la adânci bătrâneți pe banii celor jefuiți și ai urmașilor celor omorâți în pușcării, ce se vor tot mai confortabile, cu bibliotecă, sală de sport, televizor, telefon mobil și calculator. Cât despre jefuitori, delapidatori, escroci, hoți, aceștia nu fac închisoare decât dacă sunt prinși în flagrant sau după parcurgerea unor proceduri prelungite, cu finalități de genul: "Nu suportă regimul de detenție", "Dat în urmărire generală" - așa cum am avut exemple destul de recente.

Deci, domnilor guvernanți, nu mai încercați inducerea în eroare a opiniei publice interne și internaționale, prin înscenarea diversionistă a unor măsuri spectaculoase, care, în realitate, îi vor proteja și mai bine pe liderii și pe ciocoii locali ai partidului de guvernământ, lăsând neatinse structurile mafiote și averile imense strânse prin șantaj, deturnare de fonduri, taxă de protecție, rambursări ilegale de TVA, contrabandă, privatizări frauduloase și așa mai departe.

Nu mai ține circul! Românii, dar și oficialii europeni nu mai pot fi păcăliți!

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
Mircea Ionescu-Quintus

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal are cuvântul domnul președinte Mircea Ionescu-Quintus.

 

Domnul Mircea Ionescu-Quintus:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimate colege și stimați colegi,

Am luat aminte la sfatul atât de creștinesc al colegei noastre, care poartă un nume atât de potrivit și de luminat în aceste zile, și, așa cum am fost poate întreaga mea viață, am să încerc să fiu bun și astăzi. De data aceasta, am să încerc să fiu bun cu țara mea.

Mărturisesc că, venind spre București de la Ploiești, șoferul mi-a întins un ziar, n-am să-i spun numele, ca să nu fac reclamă, și mi-a zis: "Vă rog să citiți pe prima pagină!" Și erau mai multe titluri, iar unul din ele, care sigur că mi-a atras atenția, era astfel, 5 cuvinte care trebuie ținute minte: "Ungaria va susține autonomia secuilor!" întâi, am crezut că este un titlu, pus așa cum se mai pune câteodată, dincolo de textul conținutului reportajului sau articolului respectiv, dar am văzut că o asemenea declarație - am avantajul și dezavantajul, întrun fel, că vorbesc după colegul nostru, domnul Păunescu, care s-a referit pe larg la această atitudine -, această declarație a fost făcută de domnul Németh Zsolt, vicepreședinte al principalului partid de opoziție din Ungaria, în seara primei zile de Paști, și nu la Budapesta, nu la Gyula sau în altă localitate din Ungaria, ci la Sfântul nostru Gheorghe. Am citit întregul conținut al relatării și m-am gândit, domnul vicepreședinte al FIDESZ nu știa, cumva, că inițiativa legislativă privind autonomia Ținutului secuiesc a fost dezbătută, într-o primă Cameră, în Camera Deputaților, și a fost respinsă și că este, acum, trimisă Senatului, adică Parlamentului, instituția supremă a poporului nostru, care decide, într-un fel sau într-altul?

Mi s-a părut - și dacă făceam o declarație politică i-aș fi spus - un amestec nepermis în treburile interne ale țării noastre. Colegii din U.D.M.R. - nu doresc să mă înțeleagă greșit, am avut și am foarte bune relații cu dânșii și prețuiesc foarte mult atitudinea dumnealor -, nu este problema dânșilor, este amestecul unui demnitar maghiar în problemele țării noastre. Și, cu bunătate, vreau să spun - și cu aceasta am să închei-, că îl rog pe distinsul demnitar maghiar - mai ales că, după câte știu, este liberal...

 
 

Domnul Eckstein-Kovács Péter (din sală):

Nu e, nu e, e conservator!

 
 

Domnul Mircea Ionescu-Quintus:

Atunci îl înțeleg mai mult.

... să nu încerce să se amestece în treburile noastre interne, pe care, de-a lungul veacurilor, am știut să le așezăm și să le tocmim cu înțelepciunea și cu generozitatea poporului român.

Mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

 
Eckstein-Kovács Péter

Din partea U.D.M.R.-ului are cuvântul domnul senator Eckstein-Kovács.

 

Domnul Eckstein-Kovács Péter:

Mulțumesc, domnule președinte.

Acum trei săptămâni am făcut o declarație politică în legătură cu o problemă, dacă vreți, de ordine publică apărută în municipiul Miercurea-Ciuc.

Ceea ce am relatat - normal nu o să reiau cele spuse atunci - este că s-au întâmplat, o bună bucată de timp, niște lucruri ieșite din sfera legalității, destul de vizibile: incendieri de mașini, intimidări de persoane, încăierări, reglări de conturi și toate amănuntele duceau către o singură persoană, un întreprinzător controversat din Miercurea-Ciuc, pe numele lui Csibi István. Și am solicitat - cred eu, a fost de datoria mea să solicit - ca autoritățile să își facă datoria, ca ordinea publică, în acest municipiu din România, să fie restabilită.

Astăzi am ascultat o altă declarație politică care s-a referit la o cu totul și cu totul altă problemă, recte, problema libertății de expresie și situația ziariștilor români din Harghita.

Așa, vizibil, nu există nici o legătură. Ei, legătura există!

Eu nu sunt senator de Harghita, cum nu este nici domnul senator Adrian Păunescu, care este senator de Dolj, eu sunt senator de Cluj, am trăit în Miercurea-Ciuc și am anumite informații.

Informația mea - care este de pe propria mea piele - că principalul ziar din Miercurea-Ciuc și din județul Harghita este "Adevărul Harghitei" care a existat și sub Ceaușescu, există și în ziua de astăzi, este publicația principală în limba română, cum este "Hargita Népe", pandantul în limba română.

"Jurnalul de Transilvania", care în județ nu a prea existat, până când nu a fost adjudecat, nu pot să afirm că personal de către acest Csibi István, poate prin persoane interpuse, dar acest ziar este organismul de presă care îl apără în principal pe acest întreprinzător, controversat, puțin spus, și atacă pe oricine se opune acestui investitor.

Ca atare, apare, de altfel, și în limba maghiară, domnule Păunescu, "Erdelyi Figylö" este denumirea, ca și maghiarii din Harghita să afle cine sunt ăia răi care se opun lui Csibi István.

Și astăzi, sub această umbrelă a apărării presei de limba română, care este absolut liberă în toată țara, ca și în județul Harghita, am avut prilejul să ascultăm o pledoarie pentru acest om foarte controversat.

Și ceea ce - scuzat să-mi fie! - mi se pare, iar, că nu este la locul lui, acest consilier local, Szondi Zoltán care are vederile lui politice - nu este, de altfel, mare șef pe acolo, pe la organizațiile secuiești de acasă, care a fost bătut bestial, de două ori, în casa lui, de către persoane din lumea interlopă și se presupune, pe bună dreptate, că acest întreprinzător controversat i-a tocmit pe ceilalți să îl bată și să îl bată, cum să zic, o bătaie soră cu moartea - despre acesta să spuneți că este adeptul lui Hitler?! Nu, nici vorbă! Că are păreri autonomiste, este treaba lui.

Și o ultimă remarcă: ziarele, domnule Păunescu, s-au privatizat, deci și "Hargita Népe" și "Adevărul Harghitei" și "Jurnalul de Transilvania" sunt societăți comerciale, nu trăiesc pe banii contribuabilului nici român, nici maghiar.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Dumitru Badea (din sală):

O să le naționalizăm!

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

O să vă dau drept la replică.

 
Gheorghe Buzatu

Are cuvântul domnul senator Gheorghe Buzatu, din partea Grupului România Mare.

 

Domnul Gheorghe Buzatu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Așadar, declarațiile politice au pornit, lucrurile devin din ce în ce mai critice, propun, totuși, că este cazul să ne descrețim oleacă frunțile.

În aceste zile, având ceva mai mult timp, am umblat prin însemnările, notele pe care le am, și am descoperit multe documente foarte interesante, cazuri hazlii, care, cred eu, că multe merită să stea în atenția dumneavoastră.

Mă voi referi cu alt prilej la unele dintre ele, dar, de data aceasta, fiind și Sărbătorile Paștelui, am reținut o întâmplare, un caz, ca să zic așa. La 1831, zugravul Marin Todosie a refăcut pictura Bisericii Sfântul Mina, din Craiova, nu știu pe unde este, și pentru a-și justifica cheltuielile și plata cuvenită, el a prezentat lista lucrărilor pe care le-a executat.

Și vă rog să îmi dați voie să citesc cele 14 operațiuni, repet, tocmai pentru a ne descreți frunțile.

Pentru stenogramă, vreau să spun că de aici încolo este citat:

  1. Am pus coadă nouă cocoșului lui Sfântul Petru și i-am îndreptat coada;
  2. Am legat pe cruce pe tâlharul din dreapta și i-am pus un deget nou;
  3. Am pus o aripă Arhanghelului Gavril;
  4. Am spălat pe servitoarea lui Caiafa și i-am pus roșu pe obraz;
  5. Am reînnoit cerul. Am adăugat două stele și am curățat luna;
  6. Am înroșit focul din iad, am pus o coadă lui Lucifer și i-am ascuțit unghiile;
  7. Am reparat haina Sfântului Anton și i-am pus doi nasturi la anteriu;
  8. Fiului lui Tobias, care călătorește cu îngerul Gavril, i-am pus curea nouă la traistă;
  9. Am spălat urechile măgarului lui Avesalom și l-am potcovit;
  10. Am smolit corabia lui Noe și i-am pus un petic la fund;
  11. Am albit barba lui Sfântul Nicolae;
  12. Am ascuțit sulița Sfântului Gheorghe și am înverzit coada balaurului;
  13. Am spălat rochia sfintei Maria;
  14. Am pus coadă diavolului de la Sfântul Marina și am cârpit toaca.

Asta este totul.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, mulțumesc.

 
Eckstein-Kovács Péter

Drept la replică, domnul senator Adrian Păunescu.

 

Domnul Adrian Păunescu:

Domnule președinte,

Eu nu m-am referit la nici un Csibi, dar domnul coleg a sărit să îl atace fără ca eu să mă refer la el.

Eu am apărat niște ziariști români din Miercurea-Ciuc, niște principii și am dat câteva date despre amărâta lor luptă împotriva unor agresiuni mizerabile, împotriva unor șantaje și a unor amenințări cu moartea.

Dacă domnul senator consideră că trebuie să ne dea numele acesta, Csibi, ca să știm despre cine este vorba, dincolo de aceste amenințări, dincolo de aceste fapte, eu îi mulțumesc mult. Eu am zis, însă, Szondy! Eu nu miam permis să intuiesc. Nu se poate face, pe intuiții, o acuzație. Am încercat să spun numai ceea ce mi-au scris acești oameni: Szondy. Nu Csibi!

Dar dacă domnul senator este atât de introdus în cauza aceasta îl întreb:

  • A cerut domnul Szondy ca Biserica Ortodoxă din secuime să fie desființată?!
  • Este "Hargita Népe", un ziar care apare prin finanțare de către consiliul județean?!
  • Este adevărat că Szondy consideră că românii sunt niște "maidanezi" pe care el, "hingherul", are dreptul să îi hărțuiască?!
  • Este adevărat că reclamantul, despre care ziaristul român spunea că este vinovat, era cu cătușe la mâini și s-a întors victorios în celulă, deoarece ziaristul a fost condamnat pentru că spunea că este cu cătușe la mâini?!
  • Este adevărat că unul dintre cei contactați pentru a-l ataca pe ziarist a avut un dram de conștiință și a refuzat misiunea, avertizând asupra pericolelor la care sunt supuși cei care scriu în limba română?!
  • Este adevărat - eu nu spun că domnul senator trebuie să știe totul, dar, dacă știe, îl rog să confirme, pentru că eu nu am vorbit de nimeni Peci sau Cipi -, este adevărat că numitul Hedgy Péter l-a acostat pe ziaristul Adrian Cimpoieru și i-a spus: "Mai ai curajul să vii și să stai la Ciuc?! îți mai dau două luni de viață aici, ziarist de carton!?!", celelalte sunt de pe telefon.

Și, dacă lucrurile acestea i se par domnului Eckstein normale, nu mai vorbesc de vechiul slogan "Român împuțit, Valah nu știu cum", eu nu mă pronunț, nu pot să spun eu că e vinovat cutare. Eu spun datele problemei, așa cum mi-au fost transmise, și rugămintea ziariștilor români din Miercurea-Ciuc de a fi protejați de Senatul României. Am acest drept, ca român, și ca senator român, să-i apăr?

Nu pot, ca senator român, să spun: "Domn'e, eu nu pot proteja ziariști români, eu protejez ziariști doljeni", așa cum nici domnul senator de Cluj nu face gestul de a se opri la limitele județului.

Eu cred că e normal ca toți, solidar, să luptăm împotriva violenței, împotriva oricărei tendințe de șantaj și de teroare, pentru că, de fapt, acesta este un lung act de terorism. Și rog să ne spună domnul senator, dacă dorește, în ce măsură cunoaște aceste amănunte, plus altele, pe care nu insist să le destăinui acum, dar care există.

Nu sunt apărătorul din oficiu al nimănui decât în măsura în care am date cum sunt acestea. Atâta tot. Și apăr principii și drepturi.Cât îl privește pe domnul Szondy, transmiteți-i salutări cordiale și să se împace cu cine crede dânsul că trebuie să se împace. (Aplauze.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi,

Vă rog foarte mult, avem în ordinea de zi și o moțiune, este ora 17,00 și o să spuneți că vă țin după ora 21,00. Cam atunci se termină, să știți, după toate calculele. Deci, vă rog foarte mult să îi dați o replică directă.

 
 

Domnul Eckstein-Kovács Péter (din sală):

Îi voi spune personal.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Am încheiat declarațiile politice.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 14 noiembrie 2018, 12:55
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro