Sittings of the Senate of April 13, 2004

	2.	Declaraţii politice rostite de senatorii:
		2.5	Vintilă Matei

Domnul Nicolae Văcăroiu: Din partea Grupului parlamentar social democrat are cuvântul domnul senator Matei Vintilă.

Domnul Vintilă Matei: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, Declaraţia mea politică se intitulează: "Matei Basarab - ctitor bisericesc". Anul acesta se împlinesc 410 ani de la naşterea domnitorului muntean Matei Basarab, născut la 1588 în Brâncoveni, Olt, şi pe 9 aprilie s-au împlinit 350 ani de la trecerea în nefiinţă a marelui voievod. Descendent din boierii Craioveşti, înrudit cu Neagoe Basarab şi urmând la tron lui Radu Ilieş, Matei Basarab îşi începe domnia în anul 1632, în cadrul unei mişcări împotriva grecilor iniţiată de boierii Craioveşti. Matei Basarab rămâne important în istoria noastră naţională ca unul din marii ctitori de biserici, mânăstiri şi schituri. Cea mai fidelă mărturie a epocii Matei Basarab o constituie vestigiile arhitectonice ce se întâlnesc de la Drobeta-Turnu-Severin până la Marea Neagră, precum şi în Moldova, Ardeal, Basarabia, Bulgaria, Grecia şi Serbia, pentru că voievodul a fost unul dintre cei mai mari ctitori de ţară şi de credinţă creştină alături de Ştefan cel Mare. Fac o paranteză arătând că datorită în special domnitorului Matei Basarab, judeţul Vâlcea este al doilea pe ţară ca număr de biserici, mânăstiri şi schituri - 287. Veniamin Nicolae, în lucrarea sa "Ctitoriile lui Matei Basarab" descrie un număr de 126 de monumente atestate documentar, printre care 46 mânăstiri şi biserici, faţă de Ştefan cel Mare care a ctitorit 45. Printre ctitoriile mai importante ale lui Matei Basarab se numără Mânăstirea Arnota din judeţul Vâlcea, pe locul unei aşezări mai vechi, unde a fost, de altfel, şi înmormântat. La această mânăstire, pe lângă temele religioase tradiţionale, sunt de remarcat portretele votive ale Domnitorului Matei şi ale Doamnei Elena din pronaos, precum şi o frumoasă decoraţie florală în locurile libere dintre medalioane. Portretul lui Matei Basarab, bătrân, cu părul alb, este considerat unul dintre cele mai frumoase portrete de voievozi români care s-a păstrat până astăzi. De altfel, la mânăstire au fost înmormântaţi Matei Basarab împreună cu soţia sa Elena. Iniţial au fost înmormântaţi la Târgovişte, după care, respectându-se dorinţa din timpul vieţii, au fost mutaţi la Arnota. Dar cea mai monumentală dintre ctitoriile sale rămâne Mânăstirea Căldăruşani din judeţul Ilfov, construită în anii 1637 - 1638, în apropierea Bucureştilor, situată într-o poziţie pitorească şi înconjurată pe trei părţi de lacuri. Alte ctitorii mai de seamă sunt mânăstirile Sadova, din judeţul Dolj, refăcută total pe locul uneia din lemn, Măxineni, din judeţul Buzău, distrusă în primul război mondial, Plătăreşti, din judeţul Ilfov, Strehaia, din judeţul Mehedinţi, Cornăţel şi Biserica de Mir, din judeţul Ilfov, Negoeşti, tot din judeţul Ilfov, Brebu, din judeţul Prahova, apoi schiturile Bărbăteşti, Dâmboviţa, Pinul, Buzău. Matei Basarab a zidit Catedrala Episcopală din Râmnic, precum şi o serie de biserici de mir ca Sfinţii Apostoli din Bucureşti, Sărindari, din Bucureşti, pe actualul loc al Casei Centrale a Armatei, Sfântul Dumitru, din Craiova, pe locul actualei Catedrale Mitropolitane, Sfinţii împăraţi şi Sfântul Nicolae Androneşti, din Târgovişte, Sfinţii Apostoli, din Ploieşti, Sfântul Precopie din Gherghiţa, Prahova, Sfântul Gheorghe, din Piteşti. Matei Basarab a refăcut şi o serie de lăcaşuri sfinte ca Mânăstirea Adormirea sau Negru Vodă, din Câmpulung, Plumbuita, de lângă Bucureşti, Brâncoveni, din judeţul Olt, Cârnu, din judeţul Buzău, Drăgăneşti, lângă Roşiorii de Vede. De asemenea, Mitropolia din Târgovişte, turnul şi clopotniţa. După pilda domnitorului, Doamna Elena, soţia, a ctitorit Biserica din Horeşti, judeţul Ilfov şi a refăcut Mânăstirea Slătioarele, din Ocnele Mari, iar fratele ei, Udrişte Năsturel, Biserica Târgului, din Târgovişte. În afara graniţelor ţării, Matei Basarab a zidit Mânăstirea Soveja şi Dobromira, din judeţul Vrancea, Biserica Turnu Roşu, din judeţul Sibiu, Bisericile Sivistoc şi Vidin, din Bulgaria, Biserica Sfântul Sinadon, din Marea Lavra de la muntele Athos, Biserica Sfânta Paraschiva şi Sfântul Pantelimon din Vidin, Biserica Sfinţii Apostoli din Sistov, precum şi Biserica Porceşti de lângă Sibiu. Urmând exemplul domnitorului, marii boieri ai ţării au ridicat peste 50 de frumoase mânăstiri şi biserici în satele şi oraşele ţării. Nu este familie mare boierească a ţării care să nu fi ridicat un lăcaş sau mai multe. Concomitent cu pictura murală care se dezvoltă foarte mult sub domnia sa, a înflorit pictura pe lemn, reprezentată prin icoanele de la Arnota şi mai ales prin catapeteasma Schitului Crasna din Prahova. Dar alături de numeroasele sale construcţii religioase, Domnitorul Basarab a făcut şi o serie de construcţii civile: casele domneşti din Brâncoveni şi Caracal, clădirea Cetăţii Târgovişte, Curţile domneşti din Târgovişte, din Bucureşti şi din Câmpulung Muscel, iar dincolo de Dunăre, a construit un pod la Razgrad, lângă Inumlari, în Bulgaria, care era pe drumul spre Constantinopol. În apropiere de Ocnele Mari a construit o fabrică de hârtie. S-a spus pe bună dreptate că Matei Basarab a fost cel mai mare ctitor bisericesc al neamului nostru. Mulţimea construcţiilor ridicate de Domnul ţării a fost remarcată şi de contemporanii săi. Diaconul Paul de Alep, care a vizitat Ţara Românească în acea vreme, constata că Matei Basarab Vodă a zidit multe biserici şi felurite mânăstiri, toate din piatră, boltite din temelii şi le-a făcut toate de cât avea nevoie, cu odoare sfinte preţioase şi le-a făcut danii bogate. Nu există ctitorie veche care să nu fi fost reparată sau refăcută. Se spunea că întreaga ţară apărea ca un şantier în care toate vechile monumente căpătau lumină nouă. Cu toate că Ţara Românească se afla sub dominaţie otomană, Matei Basarab a transformat totul în şantier şi, deşi nu avea voie de la Poartă să construiască cetăţi de apărare din care să se poată opune trupelor otomane, Domnitorul a găsit soluţia de a eluda această dispoziţie, construind mânăstiri fortificate, adevărate cetăţi de refugiu şi apărare. Matei Basarab a fost şi un sprijinitor al culturii. Împreună cu Udrişte Năsturel, cumnatul său, a înfiinţat cele 3 tipografii din mânăstirile Govora, Câmpulung şi Dealu, de lângă Târgovişte, şi a introdus limba română în slujbele religioase, căci, scria Domnul: "Am văzut că, în întreaga mea ţară, este foame, este sete, însă nu de pâine şi apă, ci din pricina împuţinării sfintele cărţi". Prima carte tipărită la Câmpulung este un Trebnic de la 1636, iar la Govora "Pravila Mică" de la 1640. De asemenea, la Dealu, în 1647, a tradus "De imitatio Christi" a lui Thomas de Kempis. De remarcat că, în prefaţa adresată mitropolitului Varlaam al Moldovei se arată, între altele, înrudirea dintre limbile latină şi română. Epoca lui Matei Basarab are meritul de a fi elaborat forme noi, de a fi creat un raport specific între monumentul construit şi mediul înconjurător. Turnul clopotniţei este loc de refugiu şi de apărare. Epoca lui Matei Basarab este, din punct de vedere al culturii, o epocă de sinteză deplină, unitară şi realizată în forme pe de-a-ntregul munteneşti a tuturor elementelor moştenite de la secolele precedente. Pictura din epoca lui Matei Basarab tinde să dea o interpretare nouă, românească, plus moştenirile artistice şi culturale de tradiţie bizantină mai veche, la care se adaugă şi influenţele mai noi venite din Apus. în afară de acestea, umanizarea figurilor, spiritul nativ şi elementele decorative sunt câteva din trăsăturile noi care apar în epoca lui Matei Basarab, începând cu pictura Bisericii de la Arnota. Rezumând, domnia lui Matei Basarab a fost vremea unui mare apogeu cultural. S-a umplut ţara de construcţii puternice, gospodăreşti, de o arhitectură caracteristică pe care a dezvoltat-o şi îmbogăţit-o artistic până la măreaţa epocă a lui Constantin Brâncoveanu. Despre Matei Basarab s-au scris pagini deosebite. Iată câteva dintre ele: cronicarul Radu Popescu scria: "Matei, fiind în scaun, altă grijă nu avea şi făcea mânăstiri pretutindeni şi biserici întru lauda lui Dumnezeu care se văd până acum. Că până la acest domn, puţine zidiri au făcut domnii cei mari înainte, iar Matei Vodă a înfrumuseţat ţara cu tot felul de zidiri bisericeşti, mânăstiri, case domneşti care se pomenesc până astăzi". Miron Costin ni-l descrie astfel: "Matei Vodă, domnul muntenesc, om fericit peste domeniile acestei ţări, mândru, blând, drept, om de ţară, harnic în războaie, aşa neînfricat şi neînspăimântat încât poţi să-l asemeni cu marii oşteni ai lumii". Iar istoricul Alexandru Odobescu îl elogia astfel: "Matei Basarab, dacă n-ai fost singurul erou al Ţării Româneşti, negreşit ai fost cel mai mare domnitor al ei, cel care a ştiut să împreune puterea armelor de apărare cu progresul şi ordinea dinăuntru. Numele tău glorios ar trebui să insufle o veneraţie religioasă poporului nostru, pentru care te-ai jertfit". Elogiat de Papa Inocenţiu al X-lea pentru minunata sa bunătate sufletească, respectat de turci ca al doilea Mihai Vodă, considerat de Nicolae Iorga ca un adevărat păstor şi domn părinte, caracterizat de Giurescu drept un domn cu remarcabile însuşiri: viteaz ostaş, ctitor desăvârşit şi diplomat încercat, chipul reprezentativ al domnului de ţară, Matei Basarab, cel mai de seamă ctitor bisericesc al neamului românesc, şi-a văzut domnia caracterizată astfel de cronicarii vremii: "Ţara iubea pe domn şi domnul pe ţară!" Închei declaraţia mea politică citind înscrisele de pe piatra funerară de la Arnota: "Matei Voievod, domn al Ţării Româneşti între 1632-1654, mereu biruitor, niciodată biruit!" Şi, pentru că suntem în Săptămâna Luminată, vă urez şi eu "Hristos a înviat!" "La mulţi ani!" (Aplauze.)