Petre Posea
Petre Posea
Ședința Camerei Deputaților din 27 aprilie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.60/05-05-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
12-12-2019 (comună)
12-12-2019 (comună)
12-12-2019 (comună)
11-12-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 27-04-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 27 aprilie 2004

  1. Intervenții ale deputaților:
  1.3 Petre Posea - declarație politică intitulată "Oameni de ieri dăinuie veșnic în inima și conștiința urmașilor";

 

Domnul Corneliu Ciontu:

  ................................................

Dau cuvântul domnului Petre Posea. Va urma domnul Ștefan Baban.

Domnul Petre Posea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi este intitulată: "Oameni de ieri, dăinuie veșnic în inima și conștiința urmașilor".

Nu mai constituie o noutate faptul că multe din localitățile județului Buzău, ca și din întreaga țară, au dat culturii și științei noastre oameni de seamă deveniți peste timp personalități marcante ale acestora, iar în semn de prețuire, dar mai ales ca memoria acestora să nu fie uitată, edilii locali, familiile lor, descendenții au făcut tot posibilul ca, prin diferite inițiative în care au pus suflet, dăruire și investiții, anumite edificii sau așezăminte de cultură să le poarte numele.

În acest context, Ioan Irineu Mihălcescu se poate situa în catalogul biografiilor de excepție, el însuși fiind o personalitate de excepție pentru cultura, știința și biserica româneacă. Iar dacă îl evocăm, prilejul ne-a fost oferit de evenimentul petrecut sâmbătă, 24 aprilie a.c., când în satul său natal, Valea Viei, comuna Pătârlagele, județul Buzău, a avut loc sfințirea și dezvelirea unui bust comemorativ pe locul în care există casa (reconstruită), devenită cu această ocazie edificiu memorial, în care Ioan Irineu Mihălcescu a văzut lumina zilei la 23 aprilie 1874.

Manifestarea a demarat printr-o slujbă de pomenire la biserica din sat, ținută de un sobor de preoți în frunte cu P.S. Epifanie Norocel, episcop al Buzăului, la care au participat personaități de marcă ale comunei, județului și nu numai.

A continuat apoi într-o atmosferă deosebită, la casa memorială ce s-a inaugurat și care îi poartă numele, unde, după dezvelirea bustului comemorativ, alături de familie au fost și au cuvântat despre viața și opera celui ce a fost Irineu Mihălcescu înalte personalități culturale, politice și științifice din județ și din țară.

Este cinstea contemporanilor, descendenți ai familiei Mihălcescu, fii ai satului Valea Viei, a edililor localității și altor personalități locale că nu și-au uitat înaintașii care au făcut și fac cinste satului în care s-au născut. Între aceștia și Ioan Irineu Mihălcescu, care, după absolvirea școlii primare, se înscrie la gimnaziul de băieți din Buzău (1887-1889), coleg în primul an cu viitorul savant C.I. Parhon, iar după doi ani se transferă la seminarul teologic din oraș, dar pe care îl termină la București (Seminarul Central).

Remarcat pentru calitățile sale sufletești și inteligență, din clasa a VIII-a este admis ca preparator la limba greacă. Între anii 1895-1899 urmează Facultatea de Teologie din București și își dă și licența cu teza "Sinodul al treilea ecumenic din Efes". În paralel, a audiat și cursurile de filosofie susținute de Titu Maiorescu și Dumitrescu-Iași (la București).

Între 1901-1903 se specializează la Berlin și Leipzig, unde audiază cursurile renumiților profesori Paulsen și Simmel. Își ia doctoratul în filosofie la Leipzig cu o teză prin care analiza o serie de probleme teologice de pe pozițiile ortodoxiei, în comparație cu gândirea protestantă germană ("Darlung und kritik der religions philosophie Sabatiers"), prin această valoroasă lucrare Biserica Ortodoxă Română descoperindu-și vocația teologică pe care Ioan Irineu Mihălcescu o va afirma timp de peste patru decenii pe plan european și mondial.

Din 1908 este profesor titular la catedra de Teologie Dogmatică și Simbolică de la Facultatea de Teologie din București, decan al facultății (1927-1929), între 1933-1936 decan al Facultății de Teologie din Chișinău (1926-1927), perioadă în care a scris cca 600 studii, manuale, traduceri, recenzii (17.500 pagini tipărite și peste 150.000 pagini de manuscris, între care și cel al cursului său de teologie dogmatică și simbolică).

Studiile sale de dogmatică, apologetică și istoria religiilor, ca și traducerile din limbile clasice l-au impus ca pe unul din marii teologi români ai timpului său și ca primul cercetător român al istoriei religiilor, elogiat de tânărul pe atunci Mircea Eliade. În anul 1923, la 49 de ani, Irineu Mihălcescu se preoțește, ceea ce i-a permis, după pensionare, o rapidă ascensiune în ierarhia bisericii.

În 1936 este arhiereu - vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, locțiitor de episcop al Râmnicului Noul Severin (noiembrie 1939) și mitropolit al Moldovei (17 decembrie 1939 - 16 august 1947), rang ce-i deschide perspectiva alegerii sale, conform tradiției, ca Patriarh al României.

De asemenea, Irineu Mihălcescu a fost un remarcabil profesor, pregătind timp de 35 de ani mai multe generații de teologi, dar și un prestigios om de cultură, reușind să se impună încă de tânăr în fața elitei culturale a capitalei printr-o lucrare premiată la Universitatea din București ("Istoria bisericii române de la 1800 la 1850 și a literaturii teologice din aceeași epocă").

Opera sa este comparabilă cu cea a unui alt titan al culturii noastre, Nicolae Iorga.

După ocuparea țării de către trupele sovietice, se manifestă ca un adversar de temut al comunismului ateist, atitudine despre care se amintește în lucrarea "Cartea de aur a rezistenței românești împotriva comunismului".

Pe 5 aprilie 1948 moare în condiții suspecte (se pare, intoxicat cu ciuperci) la mănăstirea Agapia, unde fusese obligat să se retragă, victimă a bolșevismului și marxismului ateu.

Spirit inventiv și deschis, Irineu Mihălcescu s-a bucurat de elogii din partea Occidentului pentru studiile sale despre gândirea protestantă, iar relațiile sale cu Masoneria, la care ulterior se va raporta critic, sunt de notorietate publică.

Prin acțiunea de prestigiu la care am făcut referire, dar și prin faptul că Ioan Irineu Mihălcescu a devenit în urmă cu ceva timp "patron spiritual" al Bibliotecii comunale Pătârlagele, se îndeplinește și una din cele mai arzătoare dorințe ale Marioarei Sburlan, și anume ca memoria tatălui său nu va fi dată uitării.

Astfel, generațiile viitoare vor ști cine a fost Ioan Irineu Mihălcescu, ce semnificație are numele său pentru localitatea Pătârlagele, respectiv pentru satul natal Valea Viei, fiind în același timp un exemplu demn de urmat pentru urmași.

Vă mulțumesc.

Permiteți-mi să mai depun o declarație politică de-a mea.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 12 decembrie 2019, 20:33
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro