Plen
Ședința Senatului din 28 iunie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.98/06-07-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 28-06-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 28 iunie 2004

Declarații politice rostite de senatorii:  

Ședința a început la ora 15,15.

Lucrările au fost conduse de domnul Doru Ioan Tărăcilă, vicepreședinte al Senatului, asistat de domnii Antonie Iorgovan și Mihai Ungheanu, secretari ai Senatului.

   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Doamnelor și domnilor senatori,

Vă rog să-mi permiteți să declar deschisă ședința Senatului de astăzi, 28 iunie 2004, și, conform uzanțelor Senatului, să începem cu declarații politice, urmând ca după aceea să stabilim celelalte probleme ce vor fi luate în dezbatere astăzi.

 
   

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Dar ordinea de zi?

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

O aprobăm după aceea, pentru că nu sunt veniți toți colegii, din toate grupurile parlamentare.

Din partea Grupului P.S.D. s-au înscris la declarații politice domnii senatori Antonie Iorgovan, Ioan Pop de Popa și Adrian Păunescu; Grupul P.R.M., Ioan Aurel Rus; Grupul P.N.L., Radu F. Alexandru, și U.D.M.R., domnul senator Kereskényi.

 
  Antonie Iorgovan

Invit la tribuna Senatului pe domnul senator Antonie Iorgovan.

Aveți cuvântul, domnule senator!

   

Domnul Antonie Iorgovan:

Domnule președinte,

Onorat Senat,

Este pentru prima dată, de când am cinstea să fiu senator în acest mandat în Parlamentul României, când îndrăznesc să fac o declarație politică.

Declarația mea politică se cheamă "Dreptul la apărare".

La sfârșitul săptămânii trecute, dintre atâtea evenimente, două au avut o semnificație mai aparte pentru juriști, în general, pentru avocați, în special, anume Ziua avocaturii și bicentenarul Codului civil francez.

O fericită coincidență a făcut ca Ziua avocaturii să fie sărbătorită pe fondul publicării în Monitorul Oficial al României nr. 559 din 23 iunie 2004 a Legii nr. 255/2004 pentru modificarea și completarea Legii avocaturii, lege prin care se oferă un cadru juridic european pentru realizarea dreptului la apărare a cetățeanului român.

De când există drept și stat, există și dreptul statului de a sancționa pe cetățean, drept care s-a manifestat în fel și chip, mai ales atunci când statul se reducea la voința unei persoane sau a unui grup de persoane. Ca o expresie, însă, a naturii umane, încet, încet, s-a impus și dreptul omului de a se apăra în fața statului care îl acuza și îl condamna fie direct, prin autoritățile sale, fie prin structuri pe care le legifera, chiar ale particularilor, cunoscută fiind în istorie "închisoarea datornicilor".

Se poate spune, și nu neapărat într-o notă metaforică, că istoria omenirii, a civilizației, a statului, a regimurilor politice este istoria luptei, pe diverse planuri, între tendința suveranilor sau a purtătorilor de putere, de a se face judecăți cât mai rapide și de a se tăia cât mai multe capete, pe de o parte, și tendința naturală a osândiților de a li se mai da o șansă în demonstrarea nevinovăției, pe de altă parte. De altfel, nota fundamentală a constituțiilor moderne o reprezintă filozofia raporturilor dintre autoritate și libertate, raport care are drept vârf de lance tocmai relația dintre dreptul statului de a condamna și dreptul cetățeanului de a se apăra.

Statul este un colos și cetățeanul un pigmeu, statul zdrobește, când doresc funcționarii săi, pe cetățean, ipoteză în care dreptul la apărare există doar ca o autolimitare a dreptului la condamnare?! Este aici nu numai o întrebare, este o filozofie și pe această filozofie în istorie s-au clădit regimuri politice și juridice, regimuri care nu au ocolit nici România, fie și numai în a doua jumătate a secolului trecut.

Constituția României în vigoare, care a urmărit să îmbrace în haină juridică idealurile Revoluției din decembrie și care este redactată în baza tradițiilor democratice românești și pe baza experienței occidentale, consacră, pretindem noi, o altă filozofie: statul nu este stăpânul cetățeanului, statul este slujitorul cetățeanului; statul nu există pentru ca cetățeanul să fie zdrobit, el există pentru ca cetățeanul să fie apărat.

Unul dintre membrii Comisiei de redactare a proiectului de Constituție, comisie pe care am avut cinstea să o conduc, regretatul cărturar și om politic liberal Dan Amadeus Lăzărescu, spunea mereu în dezbaterile noastre să avem grijă "ca statul să nu se transforme într-o fiară". Eu pretind că în Constituție s-a avut grijă de acest efect.

Se prea poate ca și specialiștii dreptului să treacă cu rapiditate peste art. 1 al Constituției, unde, în alin. 3, este răspunsul României la provocarea istoriei cu privire la relația dintre autoritate și libertate. De vreme ce acolo se spune că în România, ca stat de drept și democratic, printre primele valori supreme și garantate sunt demnitatea omului, drepturile și libertățile sale, și nu dreptul de sancționare, se spune esențialul despre filozofia Constituției, implicit a statului, inclusiv a justiției.

În acest spirit, art. 24 din Constituție se rezumă să proclame: "Dreptul la apărare este garantat." Tocmai pentru garantarea cât mai eficientă a dreptului la apărare al cetățeanului s-a adoptat, în 1995, Legea avocaturii, prin care avocații, din funcționari sau cvasifuncționari în sistemul Ministerului Justiției, au fost constituiți într-un corp de liber profesioniști, cu organizație și statut propriu, lege care, recent, a fost adusă la parametrii europeni.

În pofida, însă, acestor principii constituționale, în pofida tradițiilor noastre și a realităților din lumea occidentală, avocații, la noi, mai continuă să fie priviți ca un fel de rău necesar, mai continuă să fie asociați, nu de puține ori, cu infractorii, în timp ce procurorii care întocmesc dosare penale apar drept apostoli ai dreptății.

Aceștia din urmă ar face mult bine, se spune, nu de multe ori, ar scăpa societatea românească de aproape toate relele, dar îi cam încurcă avocații.

Parcă unii dintre acești reprezentanți ai Ministerului Public regretă vremea canalului, a deportărilor forțate în Bărăgan, a condamnărilor fără dosar, a arestărilor fără motive, a bătăilor sălbatice din beciurile "gărzilor pretoriene" ale timpului, când nu îi mai încurcau avocații, și aceasta pentru simplul motiv că avocații au fost printre primii duși la canal sau aruncați în închisori, pe cele mai absurde motive, unde mulți și-au găsit sfârșitul, în frunte cu genialul Istrate Micescu.

La această stare de depreciere a avocaturii, implicit de minimalizare a dreptului la apărare, a contribuit din plin și practica creată în România de organele de urmărire penală, de mediatizare a cazurilor, dându-se verdicte sigure, ca și când opinia unui polițist sau procuror reprezintă o soluție definitivă și irevocabilă. La noi nu se poate vorbi despre prezumția de nevinovăție, la noi nu se poate vorbi despre drept la apărare.

Un om, o dată ce a fost arestat și mediatizat cum se cuvine, este ca și condamnat. Condamnarea propriu-zisă este doar o chestiune de timp. Cu cât mediatizarea este mai puternică, cu atât sunt mai puternice argumentele procurorului în susținerea condamnării. Aproape că nu mai are nevoie de nici o probă pentru condamnare.

Lucrează în acest sens psihoza colectivă, obsesiile noastre, lipsa noastră de experiență democratică și de cultură juridică.

Când un avocat reușește, totuși, să demonstreze, în final, împotriva conturării vinovăției în opinia publică și chiar în pofida condamnării la instanța de fond și poate chiar în apel, că nu există vinovăție, că nu sunt probe și că cel în cauză este achitat, atunci să nu ne mire că avocatul în cauză este catalogat drept "tatăl hoților", iar dacă un asemenea avocat este și parlamentar, succesul de casă este garantat.

Recent, o declarație de presă a P.N.A.-ului scoate în evidență supărarea instituției pentru faptul că niște avocați au avut neobrăzarea să refuze de a pune concluzii, deoarece, din lipsă de timp sau din neștiință, instanța le cerea să pună concluzii cu încălcarea unor evidente reguli de procedură penală. Aflăm din acest comunicat, dar mai ales din comentariile presei la comunicat, cu referiri și la persoane, că un avocat a îndrăznit să ridice - auziți! - excepția de neconstituționalitate cu privire la o ordonanță de urgență privind constituirea P.N.A.-ului. Un adevărat sacrilegiu! Trebuie să înțelegem că legislația privind P.N.A.-ul este un fel de tabu.

Ca și cum această îndrăzneală nu ar fi fost suficientă, același avocat a mai avut și neobrăzarea de a declara recurs împotriva încheierii instanței prin care excepția de neconstituționalitate a fost considerată inadmisibilă, recurs care, de altfel, este prevăzut de art. 23 din Legea Curții Constituționale.

Cum instanța respectivă refuzase să sesizeze instanța ierarhic superioară care trebuia să judece recursul, avocatul în cauză, la rândul său, a refuzat să pună concluzii pe fondul cererii. Legea spune că, dacă o încheiere se atacă cu recurs, atunci trebuie judecat recursul și apoi se revine la judecarea fondului. Deci avocatul a procedat corect.

Supărarea P.N.A. este cu atât mai mare cu cât o asemenea neobrăzare au avut-o și avocații din oficiu. În art. 171 alin. 5 din Codul de procedură penală se spune fără echivoc că, în ipoteza în care se numește avocat din oficiu, când asistența juridică este obligatorie și este vorba de judecarea unei cereri privind arestarea preventivă, avocatul din oficiu are dreptul de a cere termen pentru pregătirea apărării, iar acest termen nu poate fi mai mic de 24 ore. Repet, nu poate fi mai mic de 24 ore. S-a întâmplat, în sfârșit, ca un avocat numit din oficiu să ceară acest termen. Instanța i-a acordat numai două ore, ceea ce l-a determinat pe avocat, fără ezitare, să recuze o asemenea instanță.

Unde este, domnule procuror general, abuzul avocaților? Da, abuz există, dar el este al procurorului de ședință și al instanței.

Ca asemenea cazuri să nu se mai repete, Parchetul în discuție cere să se înființeze un corp de avocați din oficiu, probabil, puși, la fel ca și brigada de poliție, la dispoziția procurorului general al acestui Parchet.

Spunem noi că este un efort prea mare. Ar însemna să modificăm Legea avocaturii recent modificată și nu mai este timp, pentru că urmează vacanța parlamentară, dar noi sugerăm să se achiziționeze câteva duzini de manechine. Când este nevoie, se introduce un manechin în sala de judecată și, pentru a înlătura orice dubiu, să i se pună un ecuson cu o inscripție vizibilă: AVOCAT DIN OFICIU. În acest fel, România se va integra în Europa după Mato Grosso, cu certitudine.

Una dintre cele mai penibile scene din istoria Revoluției române din Decembrie 1989 este scena cu pledoariile avocaților în procesul soților Ceaușescu. Au fost mult mai inchizitori decât procurorul, și aceasta, spunem noi, pentru că avocatura, atunci, era o structură dintr-un minister, supusă comenzilor administrative și politice.

Nefericitul Împărat Roșu al românilor a fost deranjat de avocați, a avut multă grijă, în toată domnia sa, să îi reducă cât mai mult la tăcere, să îi asimileze funcționarilor, să îi urmărească neîncetat prin gărzile pretoriene ale regimului, pentru a înfunda cu ei pușcăriile.

A avut parte de o apărare în consecință.

Să convenim că o asemenea situație este de ordinul trecutului și că a sosit momentul intrării în normalitate.

Dacă apreciem că este normal ca Parchetul să informeze opinia publică despre cazurile sale, atunci trebuie să apreciem că la fel de normal este ca massmedia să publice comunicatele Parchetului alături de punctul de vedere al Cabinetului sau al Societății Civile de Avocați care apără pe cel în cauză, respectiv al Baroului sau Uniunii Barourilor, când acuzele Parchetului vizează funcționarea structurilor de conducere ale Corpului avocaților.

Opriți prigoana împotriva avocaților, domnilor procurori.

Ei sunt necesari justiției, la fel ca și dumneavoastră.

Altfel, ajungem de unde am plecat în decembrie 1989.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
  Ioan Aurel Rus

Invit la tribună reprezentantul Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul senator Ioan Aurel Rus.

Aveți cuvântul, domnule senator!

   

Domnul Ioan Aurel Rus:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Concesionarea către o companie străină a zăcămintelor aurifere din Munții Apuseni și proiectul de exploatare minieră preconizat în zona localității Roșia Montană amenință cu distrugerea vestigiilor arheologice unice din patrimoniul cultural național și mondial, precum și cu distrugerea localităților, cimitirelor și bisericilor.

Aceste vestigii includ atât cunoscutele lucrări miniere din perioada romană, cât și recent descoperitele exploatări dacice. Alături de cetățile dacice din Munții Orăștiei, declarate deja monumente sub patronajul UNESCO, minele de aur dacice din masivul Cârnic, de la Roșia Montană, trebuie protejate de furia distructivă a unor contemporani și incluse de îndată pe lista monumentelor istorice și a UNESCO. În acest fel, statul român nu ar face decât să răspundă îngrijorării manifestate de acest organism internațional preocupat de soarta patrimoniului arheologic de la Roșia Montană, concretizată prin rezoluțiile adoptate de Consiliul Internațional al Monumentelor și Siturilor (ICOMOS) în cadrul adunărilor sale generale din 5 decembrie 2002 și 29-31 octombrie 2003.

Constatăm cu profundă îngrijorare că în pofida acestor rezoluții și a demersurilor întreprinse direct de secretarul general al UNESCO pe lângă Guvernul român, în februarie 2003, a protestelor formulate de Academia Română, de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, dar și de peste o mie de instituții și specialiști din întreaga lume, în vara anului 2003 s-a demarat, totuși, exploatarea în carieră a masivului Cârnic, fără a exista toate avizele legale, dovedindu-se și astfel că România, prin atitudinea guvernanților ei, nu este un stat de drept, democratic.

Ceea ce este deosebit de grav este poziția Ministerului Culturii și Cultelor care a eliberat ulterior declanșării lucrărilor de excavație certificatul de descărcare de sarcină arheologică pentru acest masiv, în loc să dispună, cum ar fi fost normal într-un stat responsabil și conștient de necesitatea păstrării și protejării vestigiilor miniere antice, cu valoare de unicat la nivel mondial, care fuseseră recent identificate și care constituie ele însele o adevărată comoară, putând fi puse în valoare și exploatate turistic sute și mii de ani, de acum în viitor, cu infinit mai mici consecințe nefaste pentru mediu și cu o infinit mai mare rentabilitate economică.

Având în vedere toate aceste încălcări flagrante ale normelor legale, interne și internaționale, dar și pe cele ale bunului-simț, ne exprimăm protestul față de complicitatea manifestată de autoritățile statului român, care se fac astfel complice la distrugerea unor vestigii arheologice de valoare mondială, mărturii unice ale tehnicii miniere dacice, continuate apoi și în perioada ocupației romane.

Solicităm Guvernului României să ia imediat toate măsurile ce se impun pentru stoparea grabnică a oricăror lucrări în zona masivului Cârnic, de la Roșia Montană, și conservarea patrimoniului arheologic atât din această zonă, cât și din alte zone în care se manifestă aceeași frenezie distrugătoare a vestigiilor istorice ce dovedesc vechimea, civilizația și cunoștințele avansate ale strămoșilor noștri daci pe acest areal ce poartă acum numele sfânt de România.

Totodată, solicităm intervenția grabnică a reprezentanților Ministerului Public, obligați prin Constituție și lege să intervină, să cerceteze și să-i transmită în judecată pe toți cei ce se fac vinovați de acest sacrilegiu.

Așteptăm, de asemenea, demisia de onoare a ministrului Răzvan Theodorescu.

Mulțumesc. (Aplauze.)

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
  Radu Alexandru Feldman

Invit la tribună reprezentantul Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnul senator Radu F. Alexandru.

Aveți cuvântul, domnule senator!

   

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Dintre numeroasele observații ce se rețin într-o analiză exhaustivă a recentelor alegeri locale, trei mi se par că merită o atenție deosebită prin consecințele ce le impun.

Prima ține de încheierea epocii pe care analiștii au numit-o, pe bună dreptate, Ion Iliescu. Afirmația nu are nici o conotație partinică și cu atât mai puțin una polemică. Istoria îi va conferi lui Ion Iliescu rolul pe care-l merită, dar astăzi, pentru foarte mulți dintre cetățenii României, omul politic Ion Iliescu s-a dovedit că ține deja de un timp revolut. Felul în care președintele Iliescu s-a implicat în campania electorală a partidului de guvernământ a declanșat protestele atât ale tuturor partidelor din opoziție, cât și ale numeroaselor organizații din rândurile societății civile. Dintr-o funcție care-i conferea înaltul titlu de președinte al tuturor românilor, el a încălcat în repetate rânduri prerogativele constituționale și a acționat ca un declarat agent electoral al P.S.D, afișându-se în toată țara alături de candidații acestui partid. Banii, logistica, promisiunile și amenințările mai mult sau mai puțin voalate folosite din plin de organizațiile P.S.D. din teritoriu se imagina că vor avea o pondere cu totul minoră față de sprijinul declarat al celui care cândva reușise să convingă aproape o țară întreagă că, într-adevăr, "când Iliescu apare, soarele răsare".

Astăzi, Iliescu a apărut cu vârf și îndesat, dar oamenii au fost mult mai încrezători în ștampila "garantat" aplicată de Băsescu în București pe numele candidaților alianței P.N.L.-P.D. sau, în țară, în programele cu care candidații opoziției i-au înfruntat pe reprezentanții P.S.D.

Orice analiză obiectivă a rezultatelor partidului de guvernământ cred că nu poate să treacă peste aportul mult sub așteptări al celui care până acum era privit ca fiind eterna soluție salvatoare a partidului. Lucrurile sunt cu atât mai grave în perspectiva alegerilor parlamentare și mai ales prezidențiale, când, e limpede, Ion Iliescu nu mai poate acoperi cu rezultate notabile rolul de locomotivă a partidului în rândul căruia urmează să se întoarcă. Vă mărturisesc că, știind foarte bine care este cartea de vizită a experților electorali străini angajați de partidul de guvernământ, nutream, totuși, convingerea, că atuul cel mai puternic al candidatului P.S.D. la președinția țării avea să fie imaginea lui la braț cu Ion Iliescu. Astăzi e limpede că o astfel de imagine nu numai că nu-l va mai propulsa pe viitorul candidat în opțiunile de vot ale electoratului, dar va acționa ca un handicap greu de depășit.

Cea de a doua observație care mi se pare importantă de reținut este incapacitatea P.S.D. de a gestiona corect un eșec. De la autofelicitările lansate public, într-un moment în care din toată țara veneau vești despre înfrângerea candidaților P.S.D., la lanțul de demisii depuse, reclamate, promise, așteptate, de la cifrele unei victorii în care nu credeau nici măcar cei care le rosteau la acuzele aruncate orbește în dreapta și în stânga, în interiorul unui partid în care nimeni nu se dovedește în stare să pună degetul pe rană și să spună adevărul, toate ne fac să fim martorii reacțiilor haotice ale unui partid intrat în panică, inapt să privească realitatea în față, la fel de inapt cum s-a dovedit din ziua în care a venit la guvernare.

Dușul de gheață pe care-l invocă astăzi președintele executiv al P.S.D. ar fi putut fi de mult anticipat, dacă liderii partidului de guvernământ și-ar fi onorat sloganul cu care au câștigat alegerile: "Aproape de popor!", și nu s-ar fi lăsat îmbătați de aromele otrăvitoare ale unor așazise institute de sondare a opiniei publice, care în loc să-și fi făcut onest datoria nu au făcut decât să încerce să manipuleze electoratul și nu au funcționat decât ca rampe de lansare pentru oameni al căror unic, efemer vis a fost un loc la masa puterii.

În sfârșit, cea de-a treia observație ține de ceea ce poate fi numit "sindromul Sechelariu" și care cuprinde în interiorul lui, ca într-o tradițională păpușă rusească, toate încercările de a cosmetiza mizeria vieții cea de toate zilele și de a mitui electoratul prin acțiuni care s-au numit fie "Cornul și laptele", fie "economate", fie "Berea și cârnatul", fie pachetul de promisiuni cu care, după turul întâi al alegerilor, premierul Năstase a avut proasta inspirație să rimeze atât de impardonabil cu darurile de tristă amintire pe care Ceaușescu, în decembrie 1989, era dispus să le azvârle mulțimii dezlănțuite.

Ceea ce s-a petrecut la Bacău, în noaptea în care s-a anunțat detronarea lui Dumitru Sechelariu din jilțul de primar al orașului, fiesta care s-a declanșat pe străzi, strigătele de huo cu care mii de oameni, după ce au așteptat ore în șir în stradă, au salutat ieșirea din primărie a celui care, până cu o zi mai devreme, se considera stăpânul de neclintit al urbei, furia cu care oamenii s-au îndreptat spre stadionul orașului pentru a smulge de pe fațada lui numele celui care i-a umilit de atâtea ori prin pomenile aruncate în față, scorul zdrobitor cu care unul dintre liderii de marcă ai P.S.D. a fost înfrânt de un cvasinecunoscut, toate sunt semnele clare, la Bacău și în întreaga țară, ale unui timp ce nu mai poate fi răstălmăcit și care ne spune clar: România s-a trezit!

Stimați colegi,

Cum bine se știe, localele nu sunt decât o repetiție generală, în perspectivă, a parlamentarelor și a prezidențialelor. Niciodată în 14 ani de zile o campanie electorală nu a fost mai murdară decât cea încheiată în urmă cu puține zile. Performanțele organizațiilor partidului de guvernământ în acest sens par greu de egalat. Nu e greu de imaginat că în toamnă, ca urmare a unei mobilizări exemplare, vor reuși să le depășească. Dar nu mai e loc pentru nici o îndoială că timpul P.S.D. a expirat și că prin votul lui electoratul va plasa definitiv România pe calea unei democrații autentice, a normalității.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

 
  Alexandru Kereskényi

Invit la tribună reprezentantul Grupului parlamentar U.D.M.R., domnul senator Kereskényi Alexandru.

Aveți cuvântul, domnule senator!

   

Domnul Kereskényi Alexandru:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Onorat Senat,

Ce așteaptă și ce vor oamenii de la consiliile și primăriile locale după alegeri? În județul Satu-Mare, în cursul săptămânii trecute, au fost făcute de mass-media tot felul de anchete, iar concluziile lor proiectează cam același orizont de așteptare. Oamenii vor înainte de toate soluții imediate și concrete: repararea drumurilor și trotuarelor, mai multe spații verzi în orașe, asigurarea curățeniei și ordinii în cele mai diferite localități, soluționarea rapidă a problemelor lor litigioase la instanțe, rezolvarea problemelor privind încălzirea pe timp de iarnă a școlilor, a locuințelor și așa mai departe. Însă, în primul și în primul rând, ei vor, precum apare mereu în presă cu litere îngroșate, citez: "să lase să vină investitorii străini și să creeze mai multe locuri de muncă bine plătite".

Bunul nostru cetățean realizează, deci, foarte bine faptul că succesul procesului integrării noastre în Uniunea Europeană depinde într-o măsură decisivă de capacitatea de organizare a administrației locale, capacitate care, din păcate, n-a fost confirmată din plin în ultimii ani. Realiști fiind ei în evaluarea potențialului puterii locale, se pare că nutresc, totuși, niște speranțe privind generozitatea factorului extern. Astfel, sumbrul peisaj postelectoral este luminat de iluzii, de altfel, foarte omenești. Nu trebuie să fii specialist în științe politice ca să-ți dai seama că iluzia respectivă poate fi considerată, oarecum, reversul unor deziluzii, și anume al acelora acumulate în timpul pierdut al desăvârșirii reformelor majore atât de râvnite de către oamenii de bine, de bună-credință, de acei cetățeni care n-au încetat să creadă în schimbarea la față a României.

Doamnelor și domnilor senatori,

Alegerile au trecut, iar noi avem deja o sarcină foarte urgentă, și anume: să facem credibil, să implementăm și în realitatea cotidiană acea imagine afișată pe posterele electorale, care au dominat peisajul rural și citadin cu doar săptămâni în urmă. Să facem câte ceva pentru ca rezervele inevitabile față de sfera politicului să dispară mai repede decât vor fi înlăturate portretele candidaților zâmbind pe toate gardurile!

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

 
  Ioan Pop de Popa

Invit la tribună pe domnul senator Ioan Pop de Popa, Grupul parlamentar P.S.D.

   

Domnul Ioan Pop de Popa:

Întrucât pe ordinea de zi de astăzi, la punctul 13, figurează Legea privind statutul de autonomie a Ținutului Secuiesc, îmi permit să fac câteva considerațiuni pe marginea acestui proiect.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

După o matură chibzuință, la vârsta sintezelor vieții, îmi permit să supun atenției dumneavoastră, în nume personal, subliniez acest lucru, un subiect fierbinte la care asistăm cu toții din decembrie anul trecut, și anume crearea Consiliului Național al Maghiarilor din Ardeal "Erdélyi Magyar Nemzeti Tanács", fundamental greșit tradus în presa românească Consiliul Național al Maghiarilor din Transilvania. (Rumoare, discuții.)

Nu este același lucru, întrucât în noțiunea de Ardeal, respectiv Erdélyi, care este cuprinsă în titulatura consiliului, intră Banatul, Crișana, Maramureșul și Transilvania.

De asemenea, mă voi referi la înființarea Ținutului Secuiesc și declararea autonomiei lui pe principii etnice, prin prisma opiniei celor vizați, adică a noastră, a ardelenilor și a veteranilor de război care am luptat pentru eliberarea Ardealului și întregirea României.

Faptele vă sunt bine cunoscute. La 13 decembrie 2003, în Cluj-Napoca, peste 300 de delegați întruniți din diferite părți ale Transilvaniei hotărau constituirea acestui consiliu. Apoi, în picioare, cu mâna pe inimă și în fața drapelului Ungariei, scenă văzută de mine la Duna TV, au rostit în cor un jurământ prin care s-au angajat să lupte pentru autonomia teritorială a ținuturilor transilvane, locuite în majoritate de etnici maghiari, în județele Harghita și Covasna, și au intonat imnul Ungariei. Curios!

Între participanți s-au aflat și câțiva colegi de-ai noștri de Parlament care, în această calitate, la început de mandat juraseră credință României... (Rumoare, discuții.)

Domnilor...

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă adresez rugămintea, stimați colegi, să faceți liniște în sală. (Discuții.)

 
   

Domnul Ioan Pop de Popa:

V-aș ruga... Nu discutăm despre fotbal, ci discutăm alte lucruri foarte serioase care interesează națiunea noastră. Încetați cu conversațiile din bancă!

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, domnule senator.

 
   

Domnul Ioan Pop de Popa:

Întrucât între jurământul de la București și cel de la Cluj-Napoca este o poziție ireductibilă de conținut, semnificație și scopuri, mă simt îndreptățit să-i întreb pe acești colegi participanți la această manifestare: "Domnilor, când ați fost sperjuri, atunci sau acum?"

Precizez că pun această întrebare pentru că atitudinea lor nu este doar o problemă a propriei conștiințe, ci și problema noastră, a celor care împreună constituim organul legislativ suprem al României.

În interesul respectării onoarei, ar fi normal ca senatorii participanți la acel jurământ privind autonomia Ținutului Secuiesc să se desolidarizeze de el, individual, public, în plenul Senatului și să demonstreze astfel că nu sunt în slujba altor interese.

Din experiența personală trăită, dar și din urmărirea evenimentelor știu că în Ungaria și în afara ei au existat și există cercuri influente care nu s-au împăcat niciodată cu Trianonul. Afirmațiile lui Tökés privind această problemă, sună astfel: "Ne-am săturat definitiv de Trianon. Ungaria trebuie să termine o dată și pentru totdeauna cu politica de vecinătate ce poartă semnătura lui Kádár și a lui Gross.", făcându-se, sigur, referire la România. "U.D.M.R. trebuie să termine cu politica defetistă de tip neptunian. Anularea Trianonului..." - fiți atenți, domnilor! - "...este o cerință națională, politică, ce nu mai poate suferi nici o amânare. Desigur, rezolvarea ideală ar reprezenta-o modificarea granițelor. Dacă acest lucru nu este la îndemână dispunem de două căi care, însumate, ar reprezenta același lucru:

1. Autodeterminarea părților de națiune rămase în afara granițelor trianonice...", adică Ardealul, fenomen ce se desfășoară acum sub ochii noștri. Dovada? Proiectul de lege privind înființarea Ținutului Secuiesc și declararea autonomiei sale pe criterii etnice, astăzi pus pe ordinea de zi și care are ca autori și parlamentari.

"2. Unificarea transfrontalieră a națiunii maghiare, text cuprins și în programul U.D.M.R., și în declarația Forumului Maghiarilor din 5 iulie 1996."

Acest al doilea punct de vedere este deja înfăptuit.

400.000 de maghiari din România, cifră cu tendință de creștere cu ajutorul U.D.M.R.-ului, au primit legitimație de maghiar. Aceștia, în context, cu capital străin, cumpără în veselie bunuri, terenuri, păduri, stațiuni balneare, asupra cărora se vor emite ulterior pretenții, ca și Kis Otthon, patria mică, față de Nagy Otthon, patria mare.

Cu toate acestea, conducerea noastră, doritoare posibil de liniște, în mod inexplicabil, înainte de intrarea în NATO și Uniunea Europeană, a luat măsuri neconvingătoare din care noi am pierdut în repetate rânduri față de niște extremiști care atentează la siguranța noastră națională. Ostentativ și netulburați își văd în continuare de aplicarea planului lor diabolic, lezându-ne interesul național.

Conducerea U.D.M.R. minimizează aceste fapte. Ba mai mult, acuză conducerea statului că a greșit când a pus problema în discuția Consiliului Suprem de Apărare a Țării. De fapt și de drept, noi, românii, ar trebui să nu fim de acord cu Trianonul, nu dânșii, pentru că doi ani înainte de Trianon hotarul nostru era la Tisa și Trianonul l-a adus în poziția actuală. Dar noi, fiind un popor civilizat și disciplinat, am acceptat și acest lucru, dar nu uităm că în zona cedată au rămas circa 250.000 de români despre care azi nu se știe nimic, fiind deznaționalizați prin metode bine cunoscute, fapte descrise de mine pe larg în romanul meu "Întoarcere în timp, 1940-2003".

Și pentru că purtătorii revizionismului maghiar nu au fost vreodată în stare să-și atingă singuri scopurile, au căutat mereu patroni puternici. Au urmat o mulțime de acțiuni de destabilizare a României. Astfel, în timpul Conferinței de pace din 1919-1920 s-au agățat de ideea Conferinței danubiene, încercând să câștige de partea lor Parisul și Londra. Mai târziu s-au aliat cu naziștii, au participat la hăcuirea Cehoslovaciei, au ocupat Transilvania, prin Dictatul de la Viena, impus de Berlin și Roma, cu complicitate moscovită.

Când horthiștii au fost alungați din Ardeal, cu atâtea jertfe de sânge românesc, aceștia, peste noapte, au devenit subit mari comuniști, căutând să împartă România între Ungaria și sovietici. Sunt documente istorice.

Dar după 1947, speculând apetența Moscovei pentru dictonul "dezbină și stăpânește", ne-au impus înființarea Regiunii Autonome Maghiare în inima României, creație artificială, contra naturii, care azi se dorește a fi reînființată sub numele de Ținutul Secuiesc, a doua Nagorno-Karabah.

Nu putem uita purificarea etnică contra elementului românesc, expulzând, sub amenințarea aprinderii caselor, mașinilor, chiar a morții, 3.500 de familii din Harghita și Covasna, realizând creșterea procentului maghiar în zonă, lucruri ce suntem siguri că ar continua și în Ținutul Secuiesc.

Este condamnabil a susține și a pune în discuție o asemenea inepție, și, mai ales, prezentată de parlamentari din Parlamentul nostru.

Apare Declarația de la Budapesta care pretinde existența complementarității între Transilvania și Ungaria, apoi conceptul maghiar privind drepturile colective și autonomia, faimoasa Recomandare nr. 1.201 a Consiliului Europei. Avem de-a face pur și simplu cu o denaturare grosolană a politicilor comunitare.

De ce evoc aceste lucruri în fața dumneavoastră?

Pentru că ideile iredentiste, revanșarde au rămas o constantă a conștiinței naționale maghiare din ultimii 80 de ani, traduse în tentative politice de acaparare teritorială.

De asemenea, citez evenimentele recente înscrise în presă de la ședințele extremiștilor. Ziarul "Kronika" nr. 289 din 15 decembrie 2003, deci destul de recent, istoric prin problemă, scrie: "Autonomia trebuie realizată până în anul 2007.", motivația fiind că, dacă România intră în Uniunea Europeană, reglări de conturi teritoriale nu se mai pot face între două state integrate.

Recent, Tökés a afirmat că anul 2004 este anul declarării autonomiei Ținutului Secuiesc, lucru pe care l-a reafirmat și recent. Cât despre așa-zisul conflict între aripa radicală și moderați, este o problemă în care astăzi nu mai crede nimeni. (Discuții.)

Afirmația lui Voronin că România este ultimul stat imperialist din Europa nu-i aparține lui, fiind o teză din presa centrală maghiară din 1992, "Magyar Nemzet", din 10 iulie 1992, și "Erdélyi Magyarság", trimestrul III din 1992. (Discuții.)

O teză a Mariei Bárki, juristă austro-ungară spune: "Singura diferență dintre albanezii din Kosovo și maghiarii din Ardeal constă în aceea că cei din urmă nu știu să-și ceară drepturile cu arma în mână." Afirmație pe care Köver László, vicepreședinte FIDESZ sub președinția Orbán, o parafrazează: "Noi am luptat cu arme constituționale, dar cei care au luptat cu armele în mâini au ajuns la țelul urmărit în timp mai scurt. Constituirea C.N.M.T.-ului poate fi un început."

Așadar, doamnelor și domnilor colegi senatori, după cum vedeți, este un îndemn fățiș, iresponsabil și dement, în același timp, la lupta armată pentru atingerea revendicărilor minorității maghiare din România. Probabil că aceștia uită că noi am fost învingători de două ori la Budapesta. (Discuții.)

Toate cele de mai sus și altele demonstrează că acest grup de extremiști nu se liniștesc, dimpotrivă, ridică mereu probleme, inclusiv înaintarea unui proiect de Lege în Parlament privind autonomia Ținutului Secuiesc. (Rumoare, discuții.)

Aș dori să subliniez că apreciem unele strădanii ale U.D.M.R. în spiritul prieteniei, transparenței și respectului reciproc, dar acestea trebuie să combată mai ferm aceste situații.

Domnilor, aveți o intelectualitate bună, dar să nu uităm că ea s-a format în învățământul românesc, cu burse ale statului român, că mulți aveți demnități de stat, pe care mulți români ar dori să le aibă și nu le au, sau averi pe care noi nu le avem, situații care în Ungaria nu se regăsesc privind românii.

În consecință, nu înțeleg ce doriți, care este rațiunea că tânjiți după altă țară sau structuri de mult apuse. În opinia mea, este un paradox la care populația maghiară de rând, să știți, nu marșează. Eu cunosc limba maghiară perfect, trăiesc între maghiari și nu împărtășesc ideile pe care unii politicieni le proferează la scenă deschisă.

Întrucât, deja, problema este în discuția Consiliului Europei, autoritățile statului român, societatea civilă,

Ministerul Afacerilor Externe, prin ambasadele noastre, trebuie să deconspire intenția acestor extremiști care încearcă să tulbure bunele relații dintre noi și maghiari.

Să facem aceasta nu numai la Bruxelles, Strasbourg, dar și la Paris, la Berlin, la Londra, la Roma, la Madrid, la Budapesta și chiar peste ocean, și să nu ne sfiim să afirmăm că acțiunile acestora nu sunt doar contrare valorilor NATO și Uniunii Europene, ci și periculoasă sursă de instabilitate în zonă.

În consecință, propun respingerea proiectului, ca fiind antieuropean, antistatal, anticonstituțional, potrivnic ordinii juridice interne, legislației comunitare și dreptului internațional și chiar dușmănos, în Curtea de Casație și Justiție, iar Curtea de Casație și Justiție să-și facă datoria conform legii, pentru că nimeni nu este mai presus de lege și destabilizatorii trebuie să fie pedepsiți.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Din sală:

Bravo!

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

 
  Dumitru Badea

Invit la tribună pe domnul senator Dumitru Badea.

   

Domnul Dumitru Badea:

N-o să-mi depun demisia decât în momentul următor.

Aici am venit pentru că la un moment dat discutam cu colega mea de Senat, și domnul senator Pop de Popa avea o intervenție foarte interesantă, intervenție care nu trebuie minimalizată, și ea are loc în niște condiții care ne îngrijorează și care s-au mai întâmplat.

În decursul ultimelor luni au luat poziție de la acest microfon și membri ai grupului nostru parlamentar, și membri ai Grupului parlamentar P.S.D., și aceste poziții, până la urmă, nu și-au atins scopul. Văd că acțiunile acestea dezintegratoare continuă, însă aș vrea un singur lucru. Să spun... Și cu asta, asta este și ultima mea intervenție în Senatul României.

Atunci când noi luptam în Senat și, respectiv, în Camera Deputaților ca acel nenorocit de articol - nu știu care -, art. 128 din Constituție, să nu fie adoptat, în sensul că se făcea o discriminare destul de evidentă a etniei române în legătură cu folosirea limbii române și în administrație, și în justiție, câți dintre dumneavoastră, cei care acum afișați - și poate nu afișați, poate aveți aceste convingeri naționaliste - ați luat poziție și ați votat împotriva acelui articol?

Atât am avut de spus.

Din sală, din partea P.R.M.:

Statuia de la Arad! (Aplauze.)

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

 
  Csaba Sógor

Invit la tribună reprezentantul Grupului parlamentar U.D.M.R., domnul senator Sógor Csaba.

Aveți cuvântul, domnule senator!

   

Domnul Sógor Csaba:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Înainte de a da citire declarației mele politice, aș vrea să reflectez, în câteva cuvinte, antevorbitorului meu, distinsului meu coleg. În privința trecutului, aș dori să vă recomand o carte, cartea lui Lucian Boia, "Istorie și mit în conștiința românească".

În privința autonomiei, vreau să-l citez pe președintele țării, domnul Ion Iliescu, care a spus, citez: "Ceea ce este bun pentru Europa este bun și pentru noi." Am încheiat citatul.

Și acum vreau să dau citire unei scrisori a unei mame, Kozma Enöke, care s-a adresat Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.

"Subsemnata Kozma Enöke, cu domiciliul în Miercurea-Ciuc, sunt mamă a trei fete minore. Prima fetiță am născut-o la vârsta de 20 de ani, ea fiind urmată de încă două fetițe. Mă adresez doamnei ministru cu cererea de a se asigura persoanei mele o soluție legală sau de a arăta, cel puțin, dacă este posibil, calea unei soluții pentru vacuumul legislativ al sistemului de protecție a femeii și al creșterii copiilor.

Cer recunoașterea anilor de creștere a copiilor, 1998-2004, prin acordarea carnetului de muncă pe statutul de mamă cu unică ocupație sau prin asigurarea unui certificat care să afirme acest drept și acest statut civil.

Motivez cererea mea cu următoarele. Deoarece după bacalaureat am fost aproape în fiecare an ori însărcinată, ori am născut, ori am alăptat și am îngrijit copii, nu am avut nici timpul necesar, nici posibilitatea de a mă angaja înaintea nașterilor, fapt pentru care nu am avut niciodată carnet de muncă sau un loc de muncă. Nu am reușit să mă angajez nici înaintea celorlalte copile, dar nu am nici posibilitatea continuării studiilor. Deci mă ocup cu creșterea și educarea celor 3 fete, 24 de ore din 24, ca mamă de familie, realizând o muncă extrem de solicitantă fizic, psihic și moral, spiritual. Nu am, practic, nici un statut civil legal.

Vă atrag atenția, prin această cerere, asupra faptului că legile noastre privind alocațiile de copii și ajutoarele de familie sunt concepute absolut anti-copil și anti-mamă, sistemul legal român fiind discriminatoriu, cu o logică de bază care nu ajută asumarea maternității și nașterea de copii, ci, dimpotrivă, este conceput cu singurul scop de a împiedica nașterea a mai mult de 3 copii în cadrul unei familii.

Suplimentul familial care include și alocația de stat pentru copii este acordat doar dacă familia depune cerere pentru ajutor social, familie în care venitul nu depășește 1,5 milioane lei pe membru de familie, fapt din care rezultă, în mod absurd, că o dată cu creșterea numărului de copii în întreținere șansele de a primi ajutor social și suplimentul de familie sunt proporțional reduse.

În plus, ajutorul ocazionat de naștere se acordă doar pentru primii 4 copii, pentru al cincilea, nu.

Ajutorul social și alocația suplimentară de familie au un criteriu de acordare pe bază de venit. Alocația pentru copii este considerată tot o sursă de venit. Statul se obligă pentru suplimentarea venitului total al familiei doar până la plafonul minimului garantat, indiferent de numărul copiilor. Sumele acordate astfel nu pot fi luate în seamă ca bază de venit pe lungă durată. De aceea, începând cu anul curent nu am solicitat ajutorul social." (Gălăgie în sală, discuții.)

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Stimați colegi, vă adresez rugămintea să-l ascultăm pe domnul senator.

 
   

Domnul Sógor Csaba:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

"Așadar, acele mame care, datorită vârstei tinere, nu au lucrat înaintea nașterii și, în modul acesta, nu au plătit asigurarea socială timp de minimum 10 luni consecutiv, nu primesc nimic, absolut nimic.

Vă rog, regândiți situația noastră, dar, chiar dacă mă aflu într-o situație atât de dezavantajoasă, nu numai financiar și moral, ci și din punct de vedere al legilor civile, din cauza vacuumului legislativ, primind ajutorul de creștere pe baza dreptului subiectiv cu statut de părinte, aș dori să nasc cel puțin încă un copil. Cred în vocația de mamă și în familia cu mai mulți copii.

Vă rog să analizați în amănunt și cu răspundere civică situația mea și a mamelor aflate în aceeași situație, deoarece, fără regândirea legislației în materie, avem ca singură posibilitate doar avortul sau abandonarea copiilor.

Cu mulțumiri și respect pentru înțelegerea acordată, aștept răspunsul dumneavoastră, Kozma Enöke."

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
  Adrian Păunescu

Invit la tribună reprezentantul Grupului P.S.D., domnul senator Adrian Păunescu.

   

Domnul Adrian Păunescu:

Domnule președinte,

Sunt marcat de cuvintele grele de sensuri pe care le-a rostit aici doctorul Pop de Popa asupra stării de paciență grave a societății românești și a uneia dintre ariile ei cele mai profunde, cele mai semnificative, din Ardeal.

Sigur, n-am nevoie să-mi spună nimeni ce am de făcut, ce am de gândit în această chestiune, pentru că Dumnezeu mi-a dat, de mic, prin ascendența paternă, dragostea specială pentru ținuturile românești pătimite, pentru Ardeal și pentru Basarabia.

Și totuși, există momente, cum este acesta, în care parcă am auzit prima oară aceste adevăruri, rostite testamentar, dureros și, aș spera, cu titlul unui avertisment.

În cursul acestor ani de politică zilnică a Senatului, s-au făcut, fără îndoială, lucruri excepționale și s-au făcut lucruri obișnuite, așa cum s-au făcut și erori. Nu cred că este cuviincios ca între noi să ne strigăm erorile, pentru că imediat putem trece și noi la întrebări cu privire la schimbări de atitudine fundamentale ale unor partide, ale unor lideri, și nu cred că asta este problema importantă, ci important este ca, măcar în această ultimă jumătate de an de activitate senatorială pentru care am fost delegați de oameni, să găsim soluțiile cele mai corecte și să găsim căile cele mai bune de îndreptare a ceea ce s-a greșit. Și fără îndoială că s-a greșit la capitolul fermitate. S-a greșit la capitolul "politichie".

A trebuit să vină turul doi al alegerilor din localitățile patriei ca să revedem chipul hidos al celor ce știu, mai degrabă, să întoarcă armele decât să păstreze o relație corectă cu cei cu care se angajaseră într-un anumit sens al democrației. Și asta s-a petrecut, cu deosebire, în Ardeal, la Cluj, la Arad, la Bistrița, unde politica aceasta duplicitară, politica aceasta lipsită de loialitate, politica aceasta de punere a interesului, totdeauna, înaintea conștiinței, politica aceasta a pus pe cei care credeau că s-a petrecut miracolul și s-a petrecut schimbarea de conștiință a acelor lideri U.D.M.R., să vadă în ce fel s-au achitat udemeriștii de datoria de conștiință pe care și-o asumaseră. Mizerabil s-au achitat! Mizerabil! Urât!

Tablou înfricoșător al unei lumi care nu mai are nici o rușine! Poate face până la ora șase dimineața un troc, poate trece de la șase dimineața, ca să zic așa, prin alt troc, și nu totdeauna cuvântul respectiv înseamnă același lucru. O inadmisibilă jonglare cu criteriile, cu principiile, cu alianțele.

Am fost de-a lungul acestor ani total împotriva acestei alianțe care era, aici trebuie să întorc vorba domnului profesor, care era și ea contra naturii, pentru că nu poți să nu observi că, sub ochii tăi, chiar dacă îți închipui că domolești fiara, fiara lucrează contra interesului național.

Dar politichia a învins și rațiunea înaltă de stat, și lucrul acesta nu-l spun prima oară, politichia a învins bunul simț.

Vreau să vă spun că, în urmă cu câțiva ani, poate la începutul anilor '90, apărea o caricatură undeva, într-o publicație, sper că nu greșesc dacă spun că era "România Mare", erau niște fete cu picioare înalte și cu...

Din sală:

Sunt și acum!

 
   

Domnul Adrian Păunescu:

Cum? Sunt și acuma ce?

Din sală:

Fete cu picioare înalte!

 
   

Domnul Adrian Păunescu:

Nu. Caricatura respectivă a apărut atunci în presă.

Acuma nu trebuie să vă bateți dumneavoastră ca peremiști cu microfonul în piept că a apărut în 1990. A făcut-o cineva aia, nu dumneavoastră...

Dar iată care era caricatura. Era extraordinară!

Extraordinară! Și era profund semnificativă pentru acest fel prostituat de a face politică. Știți care era caricatura?!

Fetele astea cu picioarele înalte, cu puțini, foarte puțini chiloți, stăteau la un colț de stradă, pe un trotuar, și spuneau, cu răutate, desigur: "Noi suntem ude mereu (U.D.M.R.-u)." Asta era răutatea de acolo. Că fetele erau curve, erau ude mereu. Și aș vrea să le spun unora dintre liderii care au dispus această trădare că-și pot însuși această frază pentru felul, repet, lipsit de eleganță și de caracter în care au trădat. Pot să spună despre conștiințele dumnealor că sunt ude mereu.

Ei bine, sacrificiile care s-au făcut de partea celor care au condus în acești ani țara au fost mari. Unele sacrificii au fost plătite cu multă asprime în multe dintre județele Ardealului. Răspunsul la aceste concesii, care, încă o dată spun, nu trebuiau făcute, a fost această trădare.

Pe fondul acestei mici trădări, înlăuntrul granițelor se întâmplă lucruri pe care ar trebui să le observăm și, într-adevăr, să le condamnăm cu mai mare vehemență.

Iată, în ziua de 10 iunie, la Oradea, sub președinția episcopului Tökés, șapte organizații ale minorităților maghiare din cinci țări, România, Croația, Slovenia, Ucraina și Serbia și Muntenegru, au înființat un Consiliu de Autonomie al Maghiarilor din bazinul Carpatic.

Dumnealor au început să se ocupe de Bazinul carpatic.

Europa este mică pentru furia lor revanșardă, pentru sălbatica lor poftă de a destabiliza. E mică rău. Bazinul carpatic rămâne un fel de poligon de încercări pentru această nepotolită și, din păcate, neplătită suficient de către forțele istoriei, dorință de a sparge, dorință de a reformula hărți. Ce poate să însemne Consiliul de Autonomie al Maghiarilor din Bazinul Carpatic?! Cu corp și reprezentanță diplomatice! Și ce bazin? Citat: "Comunitățile autohtone maghiare care doresc să-și păstreze identitatea lor națională și să rămână pe pământul natal prin organizațiile reprezentative formate prin mijloacele democrației directe și indirecte își afirmă din nou voința la autonomie teritorială personală, la statutul special al autorităților publice locale în care comunitatea maghiară este în majoritate", se spune în convenția de colaborare încheiată de organizațiile componente ale acestui Consiliu de Autonomie al Maghiarilor din Bazinul Carpatic. "Noul organism își propune să reprezinte interesele comunităților maghiare față de instituții internaționale, precum Parlamentul European". Țările nu mai sunt bune, parlamentele țărilor s-au ofilit, guvernele sunt puse la colț, funcționează Consiliul de Autonomie al Maghiarilor din Bazinul Carpatic. O provocare mai nerușinată nu se putea.

Aceste instituții, Consiliul Europei, Adunarea Parlamentară a O.S.C.E., O.N.U. trebuie să aibă relații directe cu Bazinul. Pentru realizarea scopurilor propuse, CNABC, adică respectivul Consiliu de Bazin, a decis înființarea unei direcții executive care va funcționa, a unui colectiv diplomatic de lucru, format din foști diplomați, precum și a unei reprezentanțe la Bruxelles. Este, încă o dată, inadmisibil, ce se întâmplă și încă o dată inadmisibil că nu reacționăm. Lipsa de reacție favorizează și nu potolește focul pe care vor să-l aprindă, incendiul pe care vor să-l dăruiască bazinului carpatic.

Eu aș vrea să le spun, printr-un joc de cuvinte, că s-au mai văzut, din păcate, nenorociri la nivel de bazin.

Și să aibă grijă. Pentru că pedeapsa poate fi cumplită atunci când popoarele vor putea ridica ochii din situația în care se găsesc zilnic și vor putea reacționa la aceste provocări ordinare. Aceste provocări pe care nu am avut puterea să le vedem, pentru că ne-am ocupat de propriile noastre bătălii de acasă.

Doamnelor și domnilor,

Nu sunt de acord cu ceea ce s-a spus aici despre Partidul Social Democrat, că este partidul în care nimeni nu se dovedește capabil să pună degetul pe rană. Poate nimeni nu a avut, deocamdată, puterea să vindece anumite răni. Și la nivelul fiecărui partid există destule răni pe care fiecare ar trebui să aibă grijă să le trateze la nivelul partidului său, și nu să se ocupe de punerea degetului pe rana din alt partid.

Eu cred că una dintre chestiunile cele mai interesante a fost cea pe care am auzit-o, ca răspuns al domnului Eckstein la întrebarea: "Bine, dar de ce ați trecut de la, mă rog, alianța cu P.S.D. la alianța cu ceilalți?!" Păi, și a zis: "Dumneavoastră nu ați văzut ce voturi puține ați obținut la Cluj?!" Dânsul uită că am obținut voturi puține chiar din cauza alianței cu partidul său și că noi am făcut erori bazându-ne pe participarea maghiară la votul în al doilea tur de scrutin, ceea ce s-a dovedit a fi o himeră.

Dar, în fine, răspunsul acesta merită o atenție specială în cartea recordurilor, în materie de cinism: să acuzi pe cineva de ceva ce i se întâmplă datorită ție.

O bucurie, totuși, în aceste zile grele: atitudinea americană exprimată de secretarul american al apărării,

Donald Rumsfeld, la Chișinău, cu privire la retragerea armatei rusești din zona transnistreană. Este un răspuns pe care îl așteptăm de multă vreme și poate că un prim fapt revelator cu privire la ceea ce înseamnă apartenența reală la NATO. Ce înseamnă din punct de vedere pozitiv, pentru că negativ am observat și observăm în fiecare zi ce înseamnă.

Și în acest context, sigur, un fapt pozitiv este acela că președintele Voronin al Republicii Moldova a anunțat că nu vine la Putna. Mai bine așa. Ar fi fost greu de suportat o prezență cum e aceea a lui Voronin, care se dovedește din ce în ce mai străin de interesul național al Chișinăului.

Sunt, la acest capitol, de spus câteva cuvinte în sprijinul Conferinței juridice internaționale organizate de Asociația Internațională a Juriștilor Democrați de la Bruxelles și având statut consultativ pe lângă O.N.U. cu privire la rezoluția prin care se solicită punerea de îndată în libertate a patrioților români Andrei Ivanțoc și Tudor Petrov, deținuți în mod abuziv de 12 ani de autoritățile secesioniste ale așa-zisei republici nistrene. Arestarea, condamnarea de către un tribunal ilegitim și deținerea celor doi cetățeni ai Republicii Moldova de către autoritățile de la Tiraspol reprezintă infracțiuni de răpire și sechestrare. Așa se spune în rezoluție. Ceea ce nu se spune în rezoluție este că toate acestea se petrec cu sprijinul neîngrădit al Chișinăului și că la Chișinău sunt forțe a căror voință converge cu voința celor ce, la Tiraspol, îi țin înlănțuiți pe frații lui Ilie Ilașcu de 12 ani.

O chestiune urgentă asupra căreia rog prezidiul să-mi lase timp să exprim câteva gânduri. Un grup de profesori de biologie ni se adresează, trăgând un semnal de alarmă cu privire la ceea ce numesc ei desființarea orelor de anatomie, fiziologie și igiena omului de la clasele superioare din colegiile și liceele cu profil tehnologic, în care învață mai mult de jumătate din elevii acestei țări. Situația apare de neînțeles, cu atât mai mult cu cât comisia pentru curriculum se angaja să se introducă o nouă disciplină, "Educația pentru sănătate", promisiune neonorată până în prezent. Numărul de ore în care se studiază biologia în România este mult mai mic decât cel din statele europene. Eu cred că nu trebuie să facem economie la igienă și la sănătate, ci să facem economie la prostie și obtuzitate.

Și încă o dată reafirm, e a treia oară când afirm, deci, încă o dată reafirm credința mea că nu e fapt mai urât de la țară la țară, nu e fapt mai urât de la partid la partid și de la om la om decât întoarcerea brutală și bruscă a armelor. Este un fapt fără morală, este un fapt fără rușine, este un fapt care pune în gardă pe toți cei care văd ce se întâmplă cu privire la condiția decăzută a omului. O condiție pe care numai o jertfă ar putea să o salveze, în perspectivă. (Aplauze.)

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
  George Mihail Pruteanu

Îl invit la tribună pe domnul senator George Pruteanu.

Aveți cuvântul, domnule senator!

   

Domnul George Mihail Pruteanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimate colege și stimați colegi,

Cuvântarea domnului senator Ioan Pop de Popa a fost pentru mine un moment excepțional al activității noastre parlamentare. O cuvântare rostită cu o franchețe liminară. Am simțit asta, poate mă înșel eu. Este o impresie ceea ce vă comunic. A simțit-o, într-un fel, și antevorbitorul Adrian Păunescu.

Cu o limpiditate, cu o luciditate de om care, prin înțelepciunea la care a ajuns și prin seninătatea vârstei, parcă nu ar avea nimic de pierdut și simte nevoia să spună adevărul, oricât de dureros, oricât de necorect politic, "până la capăt".

Nu sunt lucruri noi cele spuse de doctorul Pop de Popa, atât de grav, atât de răscolitor aici. Le-a spus de mai multe ori și Adrian Păunescu, le-a spus și liderul P.R.M. Corneliu Vadim Tudor, le-a spus mai înainte într-un scurt exordiu și domnul Badea, le-am spus și eu la vremea potrivită.

Vreau să evoc, cu toată modestia, momentul de prin 1997, când într-una din băncile de acolo stătea un domn, Csapó Jozsef, care purta papion, un om de altfel foarte distins și foarte manierat și care venise cu propunerea unei autonomii sub forma unui fel de guvernorat, încât mi-am permis apoi sarcasmul să spun dacă deja e încercuit cu sârmă ghimpată... După ce și-a ținut cuvântarea, l-am întrebat cu un sarcasm academic, colegial dacă deja a fost încercuită zona și de unde se procură pașapoartele, pentru că Domnia sa prevedea cam ceea ce prevăd și aceste intenții actuale pe care, pe drept cuvânt, le-a considerat catastrofale, periculoase pentru siguranța națională, domnul Pop de Popa...

Prevedea existența unei poliții, a unui imn propriu și așa mai departe.

Toate acestea sunt lucruri care clocesc în continuare în mintea extremiștilor U.D.M.R. și rău a făcut partidul de guvernământ că a alimentat printr-o cârdășie, uneori murdară, aceste intenții ticăloase. A fost o politică de ceea ce s-a numit în perioada interbelică așa-numitul conciliatorism, de pași mici, lăsați să se producă cu gândul că nu e nici o catastrofă, dar sufletește, pentru sufletul acestei nații, este.

Monumentul de la Arad este o rușine a guvernării P.S.D. Nu o spun cu venin, nu o spun cu vreo răutate, mulți colegi de-acolo îmi sunt oameni dragi și simpatici și sunt oameni pe picioarele lor și cu fruntea sus, dar a fost o rușine să se planteze în România un monument pe care liberalii îl scoseseră cu zeci de ani în urmă și care este un monument al unor ucigași de români.

Aceasta se datorează cârdășiei murdare și conciliatorismului cu extremismul acestei organizații care nici partid nu este.

Țin minte că îi spusesem atunci, cu un patetism poate nepotrivit, de la această tribună, eram și eu un începător între ale parlamentarismului: "Domnule Markó Béla...", uite că nu mai este în sală, "...în venele dumneavoastră, curge...", spuneam eu, cu metafora aceea, puțin riscată, "...tot sânge roș, galben, albastru, ca și al nostru, pentru că sunteți parlamentar al României, nu al Budapestei, nu al Ungariei. Această țară v-a adus la acest rang înalt, dacă-l simți ca atare." Domnia sa nu a vrut să fie sensibil la metafora mea, m-a acuzat apoi, sigur, în polemici din acestea politice, de rasism și alte bazaconii care nu-mi fuseseră în intenție. Era o metaforă prin care voiam să-i arăt solidaritatea mea națională, de compatriot, întru aceeași idee: o Românie europeană, civilizată și într-o armonie a etniilor.

Vreau, deci, să închei, aducând încă o dată omagiu acestui discurs, cu adevărat parlamentar, pe care l-a rostit aici senatorul P.S.D. Ioan Pop de Popa, să-mi exprim, prin cele ce am spus, adeziunea deplină pe care mi-am manifestat-o, într-un fel, mai scurt după ce l-a rostit și să spun cu toată franchețea că dacă rămânem numai la nivelul vorbelor în fața acestor două butonașe negre și nu curmăm prin acțiuni de tip coercitiv, legale, aceste ticăloșii nu o să avem decât de regretat. Pentru că acolo, în zona purulentă a U.D.M.R.-ului, clocesc intenții care nu sunt deloc întru binele României.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Și eu vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Practic, ultima intervenție la declarații politice pentru ziua de astăzi a fost aceea a domnului senator George Pruteanu.

 
Aprobarea programului de lucru  

Se impune să aprobăm în continuare programul de lucru al Senatului, ordinea de zi, motiv pentru care vă rog să-mi permiteți să vă anunț câteva chestiuni care sunt în plan organizatoric.

Prima problemă, ședința de astăzi de plen este condusă de subsemnatul. Îl invit și pe domnul senator Antonie Iorgovan, secretar de ședință, împreună cu domnul senator Mihai Ungheanu. Vă rog!

Din totalul de 139 de senatori și-au înregistrat prezența prin vot electronic un număr de 123 de colegi.

Absentează motivat de la lucrările Senatului un număr de 7 senatori: 2 colegi sunt membri ai Guvernului, 3 colegi sunt plecați în delegație, iar 2 colegi sunt învoiți.

Cvorumul de ședință, în acest moment, este de 70 de parlamentari, pentru că sunt înregistrați 139 de senatori.

Am înțeles, însă, că există intenția și din partea altor colegi de a prezenta demisiile astăzi în Senat.

Pentru aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru avem, însă, nevoie de acest cvorum, în acest moment, de 69 de voturi. (Discuții la masa prezidiului.)

Stimați colegi,

O primă chestiune, vă consult dacă aveți observații legate de programul de lucru al Senatului, lucrări în plen, cu acea ordine de zi standard, respectiv declarații politice, dezbaterea actelor normative, proiecte de lege sau propuneri legislative, probleme organizatorice și întrebări, interpelări și răspunsuri din partea reprezentanților Executivului.

Vă consult dacă aveți observații legate de programul de lucru. În mod normal programul de lucru ar trebui să fie determinat și de ordinea de zi, pentru că noi știm că Biroul permanent, așa cum am discutat împreună săptămâna trecută, propune plenului Senatului zi de plen astăzi și, de asemenea, zi de plen mâine după-amiază.

Sigur că ședința de mâine după amiază este determinată în funcție de dezbaterile pe care noi le vom avea astăzi la proiectele de lege înscrise în ordinea de zi.

De altfel, ați primit cu toții o ordine de zi suplimentară în care se regăsesc toate actele normative ce pot fi luate de noi în dezbatere în această sesiune. În afară de cele din ordinea de zi, mai sunt doar patru rapoarte pe anumite comisii care se vor regăsi fie în ordinea de zi de mâine, fie astăzi, dacă vom avea timp. De aceea, vom decide împreună ora la care să încheiem dezbaterile, fie la 18,30, fie să le prelungim și eventual să le continuăm mâine în funcție de modul în care se vor derula dezbaterile pe actele normative respective.

Supun votului dumneavoastră, în primul rând, programul de lucru al Senatului.

Vă rugăm să vă pronunțați prin vot!

Programul de lucru al Senatului aprobat de plen, cu 109 voturi pentru și 5 voturi împotrivă.

Aprobarea ordinii de zi  

În ordinea de zi - am spus, rugămintea este să consultați si ordinea de zi suplimentară, este cea care v-a fost distribuită - sunt câteva legi importante, sigur, toate sunt importante, două dintre ele, într-adevăr, sunt fundamentale, și mă refer la Legea privind organizarea C.S.M.-ului și la Legea privind alegerile. Toate legile sunt, însă, importante în domeniul specific de activitate.

Dacă în legătură cu ordinea de zi, aveți observații?

Din sală:

Nu sunt!

   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Dacă nu sunt observații, vă rog să vă pronunțați prin vot!

Ordine de zi aprobată de plenul Senatului, cu 96 de voturi pentru, 5 voturi împotrivă și 4 abțineri.

 
Aprobarea programului de lucru  

Așa cum spuneam, în afara lucrărilor în plen de astăzi, mai putem avea, eventual, lucrări în plen în Senat, mâine după-amiază, de la ora 15,00. Mâine dimineață, rugămintea pe care o adresează Biroul permanent colegilor din toate comisiile este să-și rezolve chestiunile, să spunem, mai mult organizatorice, care există la nivel de comisii, de program pentru la vară, pentru sesiune în perioada de vară pentru fiecare comisie în parte, iar mâine dimineață avem Biroul permanent reunit al celor două Camere, mâine la prânz Biroul permanent al Senatului, iar miercuri avem ședința solemnă a celor două Camere ale Parlamentului.

Demisia domnului senator Dumitru Badea - Grupul parlamentar P.R.M., ca urmare a alegerii Domniei sale în funcția de vicepreședinte al Consiliului Județean Neamț  

Dacă la probleme organizatorice sunt colegi care doresc să intervină?

În primul rând, vă rog să-mi permiteți, întrucât domnul președinte Nicolae Văcăroiu a primit cererea din partea domnului senator Dumitru Badea, cererea de demisie...

   

Domnul Dumitru Badea (din sală):

Aveam o problemă de procedură întâi!

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

De procedură? Vă rog, aveți cuvântul!

 
   

Domnul Dumitru Badea:

Aș dori să forțez puțin nota și să convenim să se înscrie pe ordinea de zi de mâine, respectiv a ședinței de Birou permanent, completarea Biroului permanent.

În numele Grupului parlamentar fac această propunere, ca mâine să se producă această modificare.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Sigur, dumneavoastră știți care este procedura, în condițiile în care un coleg, membru al unui grup parlamentar, își dă demisia din Senat sau din Biroul permanent grupul parlamentar respectiv trebuie să facă o adresă către Biroul permanent, solicitând ca în locul senatorului demisionar să fie ales în funcția respectivă, pentru că este o funcție obținută în baza algoritmului, un alt coleg din grupul parlamentar respectiv.

 
   

Domnul Dumitru Badea:

Vom face toate diligențele necesare. Aceasta era rugămintea.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Acesta este regulamentul.

Pot să continui cu cererea de demisie?

 
   

Domnul Dumitru Badea:

Da.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, mulțumesc!

Deci domnul senator Dumitru Badea, senator în circumscripția electorală nr. 29 Neamț, senator ales pe listele Partidului România Mare, a înaintat domnului președinte al Senatului Nicolae Văcăroiu cererea de demisie în condițiile prevăzute de art. 190 din Regulamentul Senatului, întrucât Domnia sa a dobândit în această perioadă o calitate care îl face incompatibil cu mandatul de senator, motiv pentru care a prezentat în scris președintelui Senatului cererea de demisie.

Îl consult, fiind prezent, sigur, dacă își susține această cerere în plenul Senatului și îi ofer cuvântul. (Domnul senator Dumitru Badea se îndreaptă către pupitrul Senatului.)

 
   

Domnul Dumitru Badea:

O susțin, domnule președinte, pentru că altfel nu mai făceam pașii până la tribună.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Cine știe?

 
   

Domnul Dumitru Badea:

Domnule președinte,

Stimate și stimați colegi,

Doresc să mulțumesc tuturor pentru faptul că m-ați suportat aproape patru ani lângă dumneavoastră, alții și mai mult, aproape opt ani. A fost o interesantă experiență de viață care mi-a modificat complet în bine, accentuez, în bine impresia despre ceea ce înseamnă organul suprem legislativ al țării.

Încă o dată vă mulțumesc și vă adresez tuturor cele mai bune gânduri de sănătate și împliniri în viață și în tot ceea ce întreprindeți.

Vă mulțumesc mult.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Sigur, fiind vorba de o cerere de demisie, Senatul nu poate face altceva decât să ia act, ea fiind susținută de către un coleg senator în plenul Senatului. Dar dați-mi voie, în calitate de vicepreședinte și de conducător al ședinței, să mulțumesc domnului senator Dumitru Badea pentru colaborarea pe care noi am avut-o la nivelul Biroului permanent cu domnul senator Dumitru Badea și, de ce nu, la nivelul plenului, găsind soluții, de multe ori, pentru chestiunile care au fost destul de controversate sau care au determinat anumite negocieri la nivelul Biroului permanent.

Vă mulțumesc, domnule senator, pentru activitatea pe care ați desfășurat-o și pentru modul în care v-ați manifestat în structura noastră de conducere.

Vă mulțumesc.

 
Cuvântul domnului senator Hermann Armeniu Fabini ca urmare a demisiei din funcția de senator  

De asemenea, săptămâna trecută, domnul președinte Nicolae Văcăroiu a prezentat cererea domnului senator Hermann Armeniu Fabini. Domnia sa nu era prezent, motiv pentru care, înainte de a declara vacant postul de senator, așa cum o voi face și pentru circumscripția 29 Neamț, post ocupat de domnul senator Dumitru Badea, îi ofer cuvântul domnului senator, invitându-l la tribuna Senatului.

   

Domnul Hermann Armeniu Fabini:

Vă mulțumesc, domnule președinte!

Stimate colege,

Stimați colegi,

La alegerile locale din 6 iunie am fost ales, pe listele Partidului Național Liberal, membru în Consiliul Municipal Sibiu și am luat hotărârea să renunț la calitatea de membru în Senatul României, pentru a mă dedica mai mult politicii locale și meseriei mele de arhitect restaurator.

Timp de mai bine de 43 de luni am fost membru al acestui înalt for legislativ atât în calitate de observator, cât și, într-o mai mică măsură, de actor.

Permiteți-mi să afirm aici că din câte am putut să observ în această perioadă o problemă esențială a actualului for este ceea ce s-ar putea numi problema valorilor, o problemă esențială a acelor puncte fixe care stau la baza filozofiei și o transpunem prin procesul de legiferare în acte normative.

O să mi se spună: doar suntem toți sau aproape toți buni creștini!

Desigur, acest lucru este adevărat, în principiu, dar în concret, când e vorba să întoarcem și celălalt obraz, să fie lovit, dar, mai ales, când ni se cere să vindem totul și să dăm averea noastră săracilor, lucrurile devin mai complicate.

E greu să ne închipuim astăzi o renaștere creștinească cum a existat în Evul Mediu timpuriu, unde oamenii au încercat să transpună aceste idealuri în viața cotidiană prin înființarea ordinelor călugărești.

În mediul politic, care are alte reguli decât mediul spiritual, cu atât mai mult este greu de imaginat o astfel de evoluție.

Vreau să vă supun atenției o altă abordare a problemei, care și ea are la origine etica creștină, dar care ni se prezintă într-o formă mai apropiată de exigențele vieții politice. Este vorba de maxima filozofului german iluminist Immanuel Kant.

El cunoaște două puncte de referințe, puncte fixe pentru orientarea existenței: "Cerul înstelat deasupra noastră și legea morală dinlăuntrul nostru!"

După Kant, este imperativ necesar ca în comportamentul nostru social să ne raportăm la capacitatea noastră intrinsecă de a deosebi ceea ce este bine și rău. Scriitorul rus Zinoviev a descris procesul de degradare morală care a însoțit comunismul. Dacă colegul lui Alexandr Soljenițîn afirma simplificat că bunul popor rus este terorizat de un grup de nomenclaturiști, de o oligarhie comunistă, la Zinoviev lucrurile sunt mai complexe.

În viziunea sa există o complicitate între asupritor și asuprit. Cel care este asuprit acceptă această degradare a ființei lui umane în schimbul unei vieți mai sigure, e drept, mai manipulate, dar cu răspundere limitată, cu un nivel de trai minim asigurat, chiar și cu acceptarea unei evidente reduceri a demnității sale individuale.

O societate liberă, democratică trăiește din raportarea fiecărui membru al societății, dincolo de pragmatismul zilnic, la valori morale care nu sunt supuse relativismului dependent de circumstanțele cotidiene din jurul nostru.

Aici rezidă diferența între filozofia comunistă în care valorile de bază sunt relative, determinate mai ales de criterii de utilitate partinică.

Desigur, este foarte importantă integrarea noastră în Comunitatea Europeană, dar această aspirație pentru însănătoșirea morală a fiecăruia dintre noi nu poate fi delegată unei instituții sau unui for din exterior. Ea trebuie să fie o problemă permanentă de inițiativă individuală și pentru membrii acestui înalt for.

La despărțire, țin să vă mulțumesc pentru manifestările de prietenie, de stimă și pentru orele de plăcere intelectuală pe care le-am petrecut în această sală. Dacă în această perioadă am supărat sau jignit pe cineva îi cer scuze.

Vă doresc numai bine și vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Sper că sunt în asentimentul tuturor colegilor prezenți în această sală în sensul de a vă mulțumi pentru activitatea pe care ați desfășurat-o pe parcursul celor aproape 4 ani de mandat în această legislatură.

 
Demisia domnului senator Corneliu Bichineț - Grupul parlamentar P.R.M., ca urmare a alegerii Domniei sale în funcția de președinte al Consiliului Județean Vaslui  

Mai avem încă o cerere, stimați colegi. Este adevărat că suntem aproape la final de mandat. Domnul senator Corneliu Bichineț, senator ales în Circumscripția electorală Vaslui, de asemenea demisionează, devenind incompatibil în urma alegerilor locale.

Fiind prezent, dați-mi voie să îl întreb dacă își susține cererea în fața plenului Senatului și să-l invit la tribună.

Vă rog, aveți cuvântul domnule senator.

   

Domnul Corneliu Bichineț:

Domnule președinte Stimați colegi,

Domnule președinte al Partidului România Mare, pentru că știu că sunteți aici,

Stimați colegi de la toate partidele,

Dragi experți și experte,

Stimați colegi din presă,

Domnilor, vreau să vă spun că Dumnezeu le potrivește bine câteodată. Uitați, din ditamai senator al României am ajuns un biet președinte de consiliu județean... (Râsete în sală.) ... într-un județ sărac, într-un județ care are nevoie de un om tânăr, de o echipă puternică, de o echipă care vrea să lucreze efectiv. Deci un senator și doi deputați constituie acum echipa de conducere a Consiliului Județean Vaslui și împreună cred că o să facem un lucru bun. Atunci când oameni se despart, și noi într-un fel ne despărțim, este firesc să-și adreseze câteva cuvinte. Mulțumesc tuturor celor care au însemnat ceva pentru mine aici, am colaborat bine, am promovat legi bune care au prins viață în teritoriu și cred că în continuare dumneavoastră îmi veți da tot sprijinul pentru a aduce județul Vaslui la un nivel de dezvoltare firească.

Vreau să spun că îmi respect gândul pe care l-am adresat colegilor din Partidul România Mare la începutul activității. În prima mea declarație politică le-am spus că îi consider pe toți geniali, eu fiind doar talentat. Am rămas la convingerea aceasta, eu sunt doar un om talentat.

În legătură cu colegii de la P.S.D., noi v-am sprijinit întotdeauna când ați promovat legi bune, dumneavoastră nu prea ați colaborat bine cu noi, dar vreau să vă felicit că în perioada aceasta ați făcut, cu ajutorul electoratului, un lucru bun. Ați spulberat o serie de indivizi pe care presa i-a catalogat drept "ciocoi", "baroni locali" și cred că până în toamnă aveți timp să terminați cu cei centrali. (Aplauze, râsete, comentarii.)

Vă felicit pentru ceea ce aveți de făcut. Oricum, dumneavoastră nu cred că ați dorit, dar ați reușit, datorită poziției geografice pe care o aveți, opoziția a fost divizată în așa-zisă "opoziție democrată" și "altfel de opoziție". Nu am putut fi o opoziție unită, nici dumneavoastră nu puteați trăi pe acoperiș, asta este, data viitoare vom vedea. Colegilor de la liberali și de la P.D., de asemenea, le doresc succes, și colegilor de la celălalt partid, U.D.M.R., de asemenea, în condițiile în care țin cont că sunt parlamentari ai României.

Vreau să mulțumesc tuturor celor care au însemnat ceva pentru mine și vreau să spun că în afară de ajutorul lui Dumnezeu, ajutor pe care l-ați primit și dumneavoastră pentru a ajunge aici, eu am beneficiat de sprijinul necondiționat al colegilor, al președintelui partidului meu. M-a ajutat munca mea, pentru că am ajuns în teritoriu acolo unde nu a călcat picior de parlamentar, și mie mi-a purtat noroc presa centrală și presa locală, cărora le mulțumesc. Nu pot să-l trec sub tăcere pe tânărul Alin Bogdan, căruia chiar îi sugerez să nu se mai ia de Vadim Tudor, că nu e bine (Râsete în sală.) Nu pot să nu-i apreciez pe cei de la "Cațavencu", pe tinerii cu umor, "Cârcotașii", care m-au cârcotit de mai multe ori, pe cei de la "Libertatea", Beatrice Nichita - auziți! Beatrice, ce tulburător sună - și alți colegi din presă.

Vă doresc la toți sănătate și gândiți-vă că în județul Vaslui un om, un președinte dorește să vă aibă aproape.

La toți vă doresc sănătate și numai împliniri în viață!

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Dacă dumneavoastră ați aplaudat, eu mă simt dator să adresez cuvinte de mulțumire domnului senator Corneliu Bichineț atât pentru activitatea depusă, cât și pentru cuvintele adresate, fiind convinși că în teritoriu, în circumscripția electorală respectivă, de această dată în altă calitate, dar tot de reprezentant al cetățenilor, își va face datoria la fel ca și în Senat.

Eu personal am un singur regret. Aflând de săptămâna trecută că astăzi își va da demisia, credeam că o va face în versuri, așa cum a făcut-o altădată... (Se amuză.)

Le reamintesc celor trei colegi că demisiile nu se supun la vot și că din momentul în care plenul Senatului a luat act de aceste demisii postul este vacant, iar pe Domniile lor îi rog, dacă doresc să rămână în continuare în sală, să ocupe alte locuri decât fotoliile rezervate exclusiv senatorilor.

Vă mulțumesc.

Din sală:

La presă... (Râsete, comentarii.)

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Cartelele cu care ați votat în cele 8 sesiuni le veți păstra doar amintire și nu vor rămâne în Senat pentru a fi folosite de colegi.

Readuc aminte colegilor din grupurile parlamentare ale colegilor demisionari că au posibilitatea să sesizeze Biroul permanent pentru înlocuirea colegilor, pentru validare.

Există o operațiune întreagă, întrucât supleanții trebuie audiați în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, și apoi prezentate mandatele în plen.

Vă mulțumesc.

Sigur este o chestiune pe care o rezolvă fiecare grup parlamentar așa cum crede.

 
Probleme organizatorice - aprobarea Hotărârii Grupului parlamentar P.S.D. privind completarea și modificarea componenței unor comisii permanente:  

Punctul 3 în ordinea de zi avem înscris raportul comisiei de mediere pentru soluționarea textelor în divergență la proiectul de lege...

Din sală:

Probleme organizatorice.

   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Poftiți?

Din sală:

Ați sărit peste "organizatorice".

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da "organizatorice", așa este. Vă rog să mă iertați, eu am omis.

La probleme organizatorice a cerut cuvântul doamna senator Maria Antoaneta Dobrescu.

Aveți cuvântul!

Doamna Maria Antoaneta Dobrescu:

Domnule președinte,

Având în vedere aceeași demisie pe care au prezentat-o în fața plenului Senatului și colegi din grupul nostru, al Partidului Social Democrat, cu prilejul altei ședințe, aș vrea să vă adresez rugămintea să-mi permiteți să aduc la cunoștință Hotărârea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, datată 28 iunie 2004, privind completarea și modificarea unor comisii permanente, după cum urmează:

Domnul senator Dan Mircea Popescu, propunem să facă parte din Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări pentru locul rămas liber după plecarea domnului Ion Predescu;

Domnul senator Constantin Dilly Șerbănoiu, îl propunem pentru Comisia economică, pe locul rămas liber după plecarea domnului senator Doru Laurian Bădulescu;

Domnul senator Ion Mihăilescu propunem să facă parte din Comisia pentru buget, finanțe și bănci, în locul domnului senator Dinu Marin, care are cea de a doua opțiune în această comisie;

Domnul senator Ioan Buraga este propus în Comisia pentru sănătate, ecologie și sport, în locul domnului senator Șerban Brădișteanu, care va trece în Comisia pentru abuzuri, combaterea corupției și petiții, iar domnul senator Ioan Buraga mai este propus și pentru a face parte din Comisia pentru abuzuri, combaterea corupției și petiții, în locul domnului senator Emilian Prichici, care a ocupat locul de secretar în cadrul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, tot prin plecarea domnului Ion Predescu.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă mulțumesc.

Consult colegii senatori dacă doresc să intervină în legătură cu solicitarea Grupului parlamentar al P.S.D.?

Dacă nu, vă rog să vă pronunțați prin vot, întrucât prin votul plenului Senatului acești colegi sunt nominalizați în comisiile respective, pentru ca acestea să-și poată desfășura activitatea. Vă rog să votați!

Mulțumesc.

Solicitarea Grupului parlamentar P.S.D. a fost aprobată de plen, cu 98 voturi pentru, 3 voturi împotrivă, nici o abținere.

Mai există încă o solicitare din partea Grupului parlamentar al P.S.D.

Vă rog, domnule lider Ion Solcanu, aveți cuvântul!

 
   

Domnul Ion Solcanu:

Domnule președinte,

Îngăduiți-mi să anunț plenul Senatului că în cadrul Comisiei economice a fost făcută alegerea de președinte al comisiei în persoana domnului senator Novolan Traian, și în funcția de secretar, domnul senator Dinu Marin.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă mulțumesc.

 
Adoptarea raportului comisiei de mediere pentru soluționarea textelor în divergență la proiectul Legii pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice  

Domnul senator Puskás Valentin-Zoltán.

   

Domnul Puskás Valentin Zoltán:

Domnule președinte, o problemă de procedură.

Având în vedere că avem legi organice pe ordinea de zi și având în vedere că au demisionat 3 senatori acum, vă rog să mai spuneți încă o dată care este cvorumul de ședință, ca să nu fie neînțelegeri în timpul votului.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Cvorumul de ședință este de 69 colegi. Deci, așa cum am anunțat de dimineață, din totalul de 140 de senatori au demisionat 3 colegi: domnul senator Fabini Hermann Armeniu, domnul senator Dumitru Badea și domnul senator Corneliu Bichineț. 137 de senatori, în prezent, reprezintă Senatul. Numai 3 locuri sunt vacante în Senat, în acest moment, ceilalți au fost înlocuiți.

Deci, stimați colegi, propuneam la punctul 3 în ordinea de zi: raportul comisiei de mediere pentru soluționarea textelor în divergență la proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice.

Este vorba de un singur text, text comun propus de comisia de mediere, celelalte texte fiind în varianta Senatului.

Vă consult dacă doriți să interveniți? Dacă nu sunt domni senatori care doresc să intervină în legătură cu soluția propusă de comisia de mediere, vă rog să vă pronunțați prin vot asupra acesteia. Vă rog să votați!

Textul comun propus de comisia de mediere a fost aprobat de plen, cu 91 voturi pentru, 3 voturi împotrivă și 3 abțineri.

Supun votului dumneavoastră raportul în ansamblu întocmit de comisia de mediere, cu precizarea caracterului legii, de lege ordinară.

Raportul comisiei de mediere a fost adoptat de plenul Senatului, cu 93 voturi pentru, două voturi împotrivă și 3 abțineri.

Vă mulțumesc.

 
Dezbaterea și adoptarea propunerii legislative pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului  

La punctul 4 în ordinea de zi avem înscrisă propunerea legislativă pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului.

Domnul deputat Viorel Hrebenciuc este prezent.

Aveți cuvântul, domnule deputat!

Vă rog să ne prezentați expunerea de motive.

   

Domnul Viorel Hrebenciuc - deputat:

Da, vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Îmi face deosebită plăcere să prezint astăzi în plenul Senatului al treilea proiect întocmit de Comisia parlamentară specială pentru elaborarea propunerilor legislative electorale. Este vorba despre propunerea legislativă pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, cu depunerea căreia comisia și-a îndeplinit misiunea pentru care a fost constituită.

Doresc să remarc și de această dată faptul că reglementarea pe care o prezentăm constituie rodul unui exercițiu democratic exemplar, materializat în primul rând în colaborarea care s-a manifestat între reprezentanții partidelor parlamentare din comisie. Aceștia, în ciuda unor diferențe de viziuni apărute uneori, au înțeles să-și armonizeze abordările cu finalitatea găsirii soluțiilor optime pentru această reglementare, ale cărei dispoziții sunt în cea mai mare parte de natură tehnică.

Totodată, țin să menționez și faptul că în stadiul formulării soluțiilor de fond pe care se bazează această reglementare, la lucrările comisiei au fost invitați și reprezentanți ai societății civile: Asociația "Pro Democrația" și "Societatea Academică Română", precum și reprezentanți ai Clubului Român de Presă. Aceștia au luat cunoștință în mod direct despre soluțiile și preocupările partidelor parlamentare și, de asemenea, și-au împărtășit propria viziune asupra problemelor ce necesitau o soluționare.

În privința conținutului reglementării prezentate ne-am propus să oferim o lege care să fie în cât mai mare măsură în concordanță cu circumstanțele și imperativele societății românești actuale. Ea se bazează pe sistemul scrutinului de listă, repartizarea mandatelor potrivit principiului reprezentării proporționale și depunerea candidaturilor independente ca alternativă la scrutinul de listă. Astfel, am preluat din reglementarea în vigoare prevederile care și-au dovedit viabilitatea de-a lungul timpului, iar, pe de altă parte, am urmărit să eliminăm sau să corectăm acele soluții care nu mai corespundeau realităților actuale.

Totodată, am introdus în cuprinsul reglementării prevederi noi, impuse fie de experiența anterioară, fie de noile prevederi constituționale.

Propunerea legislativă a fost avizată favorabil de către Consiliul Legislativ.

Având în vedere cele prezentate, vă rog să fiți de acord cu propunerea legislativă pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului și să-i acordați votul dumneavoastră.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Stimați colegi,

Declar deschise dezbaterile generale. Vă rog să prezentați punctul de vedere al grupurilor parlamentare sau punctul de vedere propriu în legătură cu propunerea legislativă pe care o luăm în dezbatere.

Dacă nu sunt colegi care doresc să intervină la dezbateri generale, doresc să vă reamintesc că, practic, această inițiativă legislativă este opera unei comisii speciale, comisie specială din care au făcut parte reprezentanții tuturor grupurilor parlamentare, și că, practic, ea și-a finalizat activitatea - sigur, în final, prin vot -, dar că textele au fost negociate. În primul rând, au fost texte negociate între grupurile parlamentare, între reprezentanții partidelor politice prezenți în această comisie, și, practic, votul nu a fost necesar, întrucât textele au fost acceptate aproape prin consens.

În această situație, vă rog să-mi permiteți, dacă în legătură cu amendamentele care se regăsesc la raportul întocmit de comisia specială sunt observații?

Din sală:

La cele respinse?

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu, la cele admise, întâi. Nu sunt observații în legătură cu amendamentele admise existente în anexa nr. 1.

În această situație, vă rog să-mi permiteți să le considerăm adjudecate și să-i consult pe colegii senatori dacă doresc să intervină în legătură cu amendamentele respinse.

Cred că ar trebui să le luăm într-o anumită ordine, a articolelor, spun eu, pentru că altfel vom trece de la art. 1

la ultimul articol sau ne vom întoarce.

Un prim amendament la art. 5. Se susține amendamentul? Nu. Sunt 3 amendamente la art. 5. Dacă nu se susțin de inițiator...

Punctul 4 în anexa nr. 2, amendament la art. 7 alin. 2.

Domnul senator Ionel Alexandru.

Din sală:

Nu este.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Punctul 5 în raport, amendament la art. 9.

Vă rog, domnule senator Eckstein!

 
   

Domnul Eckstein-Kovács Péter:

Domnule președinte, eu nu am amendament formulat.

Are domnul senator Nicolae-Vlad Popa, care este în drum spre București și a avut, mă rog, neplăceri în trafic.

Nu a ajuns aici. Este un amendament pe care eu l-am făcut la Legea alegerilor locale cu privire la participarea ambelor sexe obligatoriu, ambelor sexe pe listele de vot.

Dacă primește plenul Senatului... La art. 9 ar trebui să fie. Nu știu unde a făcut amendament colegul Popa.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

La art. 9 este vorba despre listele electorale, stimate coleg.

 
   

Domnul Eckstein-Kovács Péter:

Nu, nu, acest amendament cu privire la participarea ambelor sexe este susținut de domnul Popa, care, din cauză de forță majoră, nu poate să fie aici. Atât am vrut să spun.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Numai puțin. La art. 9 este un amendament legat de modul de păstrare a exemplarelor listelor electorale permanente. Dacă nu se susține, să mergem mai departe. Când ajungem acolo, discutăm.

La art. 11?

Domnul Seres Dénes.

Din sală:

Nu este.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

La art. 13, tot dumnealui.

La art. 15. La art. 27, domnul senator Ionel Alexandru. La art. 27 alin. 3.

Doriți să interveniți? La care dintre ele? (Se adresează domnului senator Eugen Marius Constantinescu, care a ridicat mâna pentru a lua cuvântul.)

 
   

Domnul Eugen Marius Constantinescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Fiind o situație mai deosebită, cred că pot să vă rog să supuneți aprobării Senatului, dat fiind faptul că domnul senator Badea și-a prezentat demisia și nu mai poate susține amendamentele pe care le-a formulat, dacă Senatul este de acord ca eu să susțin amendamentele domnului senator Badea. (Discuții în sală, consultări.)

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Oricum vă găsiți într-o situație delicată, pentru că amendamentele domnului senator Badea au fost făcute în nume propriu și nu în numele Grupului parlamentar P.R.M. Dar dumnealui era liderul de grup și bănuiesc că le-a cumulat și pe celelalte venite de la colegii senatori.

 
   

Domnul Eugen Marius Constantinescu:

Și mi-a și adresat rugămintea, dacă este Senatul de acord, să susțin aceste amendamente. (Discuții în sală.)

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Sunt câteva amendamente. Haideți, totuși este o lege importantă. De ce să respingem fără să discutăm și să votăm.

Din sală:

De acord.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, aveți cuvântul!

 
   

Domnul Eugen Marius Constantinescu:

La art. 27 alin. 3 amendamentul propus se referă la vechimea, experiența de cel puțin 10 ani în domeniul juridic sau administrativ a persoanei care candidează pentru președinția Autorității Electorale Permanente. Atrag atenția că în amendament există o greșeală materială.

Este vorba "la propunerea grupurilor parlamentare", nu "parlamentarele" "dintre personalitățile cu pregătire și experiență".

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Amendamentul domnului Badea este în sensul de a se adăuga la text această condiție ca acea personalitate care este desemnată pentru a candida la funcția de președinte al Autorității Electorale Permanente să aibă o vechime în specialitate juridică de cel puțin 10 ani.

 
   

Domnul Eugen Marius Constantinescu:

Pentru că textul propus de comisie se referă numai la o vechime corespunzătoare, o experiență în domeniul juridic sau administrativ.

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule președinte,

Comisia nu și-a însușit acest punct de vedere. Acum, cu titlu de inventar luând, actualul președinte este ales pentru 8 ani. El corespunde amendamentului colegilor noștri de la P.R.M. Cred că totuși textul este acoperitor.

Dacă am avea un candidat care are 9 ani de zile...

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Și este doctor în drept, de exemplu.

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

10 ani mi s-au părut cam mult. O vechime corespunzătoare este conform necesităților. Peste 8 ani mai stăm de vorbă pe subiect.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Dacă insistați pentru amendament, sunt nevoit să-l supun votului.

Stimați colegi,

Ați ascultat explicațiile date de domnul deputat Viorel Hrebenciuc în legătură cu respingerea acestui amendament în cadrul comisiei. Vă rog să vă pronunțați prin vot, întrucât Grupul parlamentar al P.R.M. îl susține.

Vă rog să votați!

Amendamentul a fost respins, întrucât a întrunit 43 de voturi pentru, 61 voturi împotrivă și 4 abțineri.

La art. 27 alin. 72 susțineți amendamentul?

 
   

Domnul Eugen Marius Constantinescu:

Este același autor, domnul Badea, care solicită să se introducă un termen de 30 de zile de la intervenirea unuia dintre cazurile prevăzute la alin. 71, autoritățile prevăzute la alin. 3 sau 4, după caz, obligația de a declanșa procedura pentru o nouă numire. Precizez că amendamentul de la alin. 71 a fost acceptat de comisie.

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, alin. 71 a fost acceptat și în cuprinsul legii am menționat cazurile care rezultă. Nu ne-am însușit partea a doua a amendamentului și vă rugăm să fiți de acord cu punctul de vedere al comisiei.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Deci nu sunteți de acord cu acest amendament?

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Numai cu prima parte a lui, pe care am și trecut-o în cuprinsul legii.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Aceea este rezolvată.

Vă rog să vă pronunțați prin vot în legătură cu acest amendament susținut de domnul senator Constantinescu la art. 27 alin. 72.

Amendament respins întrucât a întrunit doar 48 de voturi pentru, 54 voturi împotrivă și două abțineri.

La art. 28 există un amendament de eliminare.

Nesusținut.

La art. 29, de asemenea, amendament de eliminare.

Nesusținut în plen.

Art. 29, amendament doamna senator Angela Bălan.

Nu este prezentă.

Punctul 15, eliminarea art. 32 lit. i). Nesusținut.

Art. 37 alin. 4. Îl susțineți?

Poftiți, aveți cuvântul!

 
   

Domnul Eugen Marius Constantinescu:

Da. Domnul senator Badea propune o completare a acestui alineat în sensul că se interzice nominalizarea de către prefect pe lista de propuneri privind funcțiile de președinte și locțiitorul acestuia a salariaților din primării, consilii județene și prefectură, pentru asigurarea unei desfășurări corecte a campaniei electorale și în spiritul prevederilor restului legislației care reglementează domeniul respectiv. De altfel, toți avem experiență și știm că prezența funcționarilor din primării poate influența negativ desfășurarea votului. Am avut destule situații în care funcționarii respectivi, ca președinți sau locțiitori ai birourilor secțiilor de votare sau în alte funcții în campania aceasta, în desfășurarea alegerilor, au refuzat să rezolve o serie întreagă de sesizări și o serie întreagă de contestații.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Numai puțin, domnule senator, pentru că avem câteva probleme de rezolvat în situația în care susțineți acest amendament. Este vorba de acele nominalizări făcute pentru președinți și vicepreședinți atunci când nu există juriști. Deci dacă nu se iau din primării și din prefecturi, de unde poate să dispună prefectul sau primarul? De unde să se ia acești președinți?

 
   

Domnul Eugen Marius Constantinescu:

Să se respecte prevederile legale.

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Păi se respectă.

 
   

Domnul Eugen Marius Constantinescu:

Să nu fie funcționar, să nu fie membru al unui partid, să nu desfășoare activitate politică, să nu aibă simpatii politice. Despre asta este vorba.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da. Vă rog!

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule președinte,

Am discutat în cadrul comisiei acest amendament. În sprijinul manierei în care comisia a abordat acest punct este și modul în care s-au desfășurat alegerile locale în acest an. Nu au fost probleme deosebite din acest punct de vedere. Trebuie să recunoașteți liniștiți acest lucru. Nu putem exclude o categorie importantă. Este vorba, mai ales, de mediul rural unde găsim mai greu oamenii la care facem noi referire, făcea referire domnul Badea și respectiv colegul care îi susține amendamentul.

Comisia are rugămintea la dumneavoastră să susțineți punctul de vedere al acesteia.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Stimați colegi, vă rog să vă pronunțați prin vot în legătură cu amendamentul formulat la art. 37 alin. 4.

Amendamentul a fost respins, întrunind 47 de voturi pentru, 64 voturi împotrivă și nici o abținere.

La art. 42 alin. 2 nu se susține.

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Aici este vorba de ceea ce susține domnul Eckstein, liderul fracțiunii liberale din U.D.M.R. Este amendamentul domnului Nicolae-Vlad Popa care susține ca o treime din numărul candidaților pe liste să fie candidați femei sau bărbați.

 
   

Domnul Adrian Păunescu (din sală):

Care este a treia... Femei, bărbați și a treia?

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Nu, o treime am spus. La alegerile locale am avut o soluție în care am spus că trebuie să fie prins cel puțin un reprezentant al unui sex. Am avut și elemente hazlii, liste numai cu femei sau liste numai cu bărbați. În câteva comune s-a întâmplat acest lucru. Dar considerăm că reglementarea pe care am pus-o în Legea alegerilor locale este bună și pentru Legea alegerilor generale. O treime deja creează reale dificultăți, mai ales în comune, cum s-a dovedit la alegerile locale. Susținem punctul de vedere pe care l-am preluat și la Legea alegerilor generale.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Deci nu susțineți acest amendament de introducere a unui alineat, alin. 21 în corpul art. 42, domnule deputat?

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Nu, nu-l susținem.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să vă pronunțați prin vot, stimați colegi.

Amendament respins, întrucât a întrunit 34 de voturi pentru, 74 voturi împotrivă și două abțineri.

La același art. 42, introducerea alin. 81, domnul senator Ionel Alexandru. Deci nu-l susține.

Art. 53 nesusținut.

Art. 681.

 
   

Domnul Eugen Marius Constantinescu:

Deci art. 681, propus a se introduce de către domnul senator Badea, are două alineate. Se solicită, în primul alineat, interzicerea utilizării în scopul organizării, desfășurării campaniei și propagandei electorale a logisticii aparținând autorităților administrației publice centrale, aflate în subordinea acestora, a prefecturilor și serviciilor ministerelor deconcentrate la nivelul județelor, și în alin. 2 este interzisă, de asemenea, participarea la acțiunile de campanie și propagandă electorală organizate de partidele politice, alianțele politice sau alianțele electorale a funcționarilor publici și a persoanelor angajate cu contract individual de muncă, care își desfășoară activitatea la nivelul autorităților, serviciilor, instituțiilor, societăților comerciale, prevăzute la alin. 1, și care nu sunt candidați.

Această solicitare este pentru corelarea cu dispozițiile art. 37 alin. 4 și pentru organizarea și desfășurarea unei campanii și propagande electorale în mod echitabil pentru toate partidele politice, formațiunile politice sau alianțele politice. De asemenea, pentru corelarea cu dispozițiile legale referitoare la regimul incompatibilităților funcționarilor publici, așa cum sunt reglementate prin Legea nr. 161 din 2003 privind măsurile pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, și se are în vedere tocmai faptul că se practică, uneori, încălcarea acestor prevederi, ceea ce nu este echitabil.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

Rog punctul de vedere al comisiei.

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Comisia a respins acest amendament în unanimitate.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

De altfel, vă rog să observați că textul alin. 2 a devenit neconstituțional. Interziceți unor membri de partid să-și susțină propriii candidați sau candidații partidelor respective în campania electorală.

 
   

Domnul Eugen Marius Constantinescu (din sală):

Dacă au o anumită situație.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Păi, nu, nu, nu, dacă au o anumită situație, ei au dreptul, potrivit legii, să fie membri de partid, iar dumneavoastră le spuneți că nu au voie în campania electorală să deschidă gura în favoarea candidaților propriului partid. Nu se poate. Le dă voie Legea partidelor să fie membri de partid.

Deci, stimate colege și stimați colegi, vă rog să vă pronunțați prin vot asupra amendamentului susținut de domnul senator.

Amendament respins, întrunind 26 de voturi pentru, 77 de voturi împotrivă și 3 abțineri.

Art. 72 alin. 1.

Domnul senator Mircea Ionescu-Quintus.

 
   

Domnul Mircea Ionescu-Quintus:

Mulțumesc, domnule președinte.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să faceți liniște!

 
   

Domnul Mircea Ionescu-Quintus:

Aș face o primă observație, una serioasă, una mai în glumă. Niciodată nu mi-am îngăduit să propun amendamente la o lege, mai ales la o lege importantă.

Am avut onoarea să fiu în comisia care a lucrat la revizuirea Constituției, din care - din păcate, cel puțin pentru mine - domnul vicepreședinte al Camerei, Hrebenciuc, n-a făcut parte, și cu acea ocazie am propus o serie de amendamente și, spre mulțumirea mea, majoritatea au fost admise, și m-am verificat că nu mă joc de-a amendamentele. Partea glumeață este că, dintr-o eroare, așa cum am primit eu textul acesta la "Amendamente respinse", amendamentele mele sunt puse în anexa nr. 1 "Amendamente admise" la Senat. Deci toate au fost respinse, și eu - în grabă și mulțumit de un asemenea succes, cum singura mea confidentă este soția - am spus: "Mi s-au admis toate amendamentele!"

Acum, sigur că voi fi nevoit să...

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

A fost partea bună a glumei.

 
   

Domnul Mircea Ionescu-Quintus:

...să păstrez anonimatul cu privire la soarta amendamentelor.

Și acum, am să mă refer la amendamentul de la art. 72 alin. 1, în care se spune că președintele secției de votare trebuie să ia măsurile necesare pentru ca alegerile să decurgă în bune condițiuni. Foarte frumos și foarte literar. Noi știm cam cum sunt bunele acestea condițiuni, că doar nu ne desparte timp mult de procedurile acestea de votare, și atunci am simțit nevoia să atrag atenția, prin modificarea acestui text, prin amendarea lui, președintelui ce fel de măsuri să ia. Și am propus că este obligat să ia toate măsurile necesare pentru ca operațiunea de votare să se desfășoare în condițiuni de ordine și de corectitudine.

Cred că este mai important să spunem acest lucru, decât ca să aibă o cabină de vot cu perdea - știu eu? -, căldură, dacă este iarnă și așa mai departe. Mi se pare că pentru a asigura ceea ce dorim cu toții, o desfășurare corectă și în ordine a alegerilor, acest amendament nu era de prisos.

De aceea, îl susțin.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

Rog punctul de vedere al inițiatorilor.

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule președinte,

Ceea ce propune domnul senator Mircea Ionescu-Quintus se află și în atribuțiile Autorității Electorale Permanente. Diferența între "a lua măsurile" și "a lua toate măsurile", acest "toate" ne-a făcut să ne gândim la alte vremuri și, în contextul ăsta, am respins.

Pe urmă, noi ne-am referit la faptul că alegerile trebuie să decurgă în bune condiții, domnul senator Mircea Ionescu-Quintus se referă numai la operațiunile de votare. Deci o parte a alegerilor. În sensul ăsta, eu zic că dumnealui este mai restrictiv.

Dacă considerați că este mai clar, comisia este de acord cu amendamentul, fără "toate" măsurile. Deci să ia măsurile necesare, pentru că, chiar toate măsurile...

 
   

Domnul Radu Alexandru Feldman (din sală):

Să zicem "o bună parte din măsuri"...

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

Doriți să mai argumentați?

 
   

Domnul Mircea Ionescu-Quintus:

Da. Nu sunt împotrivă să se păstreze "bune condițiuni" și, evident, nu este nevoie de "toate", măcar cele mai importante... (Rumoare în sală.)

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnul senator Iorgovan spune: dacă renunțați la "toate", spuneți "măsurile legale necesare" și să vedem ce spune domnul Hrebenciuc, atunci.

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, suntem de acord. (Discuții în sală.)

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Deci amendamentul reformulat de domnul senator Mircea Ionescu-Quintus, în sensul de a se renunța la cuvântul "toate", dar să se adauge "măsurile legale necesare", să-l oblige pe președinte, ca în legătură cu operația de votare, acolo, el, într-adevăr, să fie președinte și să dispună măsurile care se impun.

Vă rog să vă pronunțați prin vot asupra amendamentului.

Amendament aprobat de plen, cu 103 voturi pentru, 4 voturi contra și o abținere.

La art. 73 domnul senator Ionel Alexandru, deci renunță.

Art. 75 alin. 3.

Domnul senator, domnul președinte Mircea Ionescu-Quintus.

 
   

Domnul Mircea Ionescu-Quintus:

Nu-l mai susțin.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

Art. 75 alin. 7.

 
   

Domnul Mircea Ionescu-Quintus:

Da, este vorba de situația în care un buletin deschis din eroare, la cererea posesorului, poate fi oprit, retras și i se dă un alt buletin. Corect. Eu spun, însă, că mai este o situație în care o asemenea operațiune se poate întâmpla, în cazul în care cetățeanul sau cetățeanca cu drept de vot vine și spune: "Am aplicat greșit." Adică între cele două căsuțe a pus ștampila. Și, în condițiile acestea, să i se dea un buletin să voteze corect.

M-am gândit că sunt foarte, foarte multe buletine anulate din - știu eu? - tremuratul mâinii, din nepricepere, din mai știu eu ce. Dacă omul își dă seama că a votat greșit, el cred că are dreptul să-și rectifice acest vot. În sensul acesta am propus amendamentul. (Discuții în sală.)

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Rog punctul de vedere al comisiei.

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Am analizat și buletinele anulate la alegerile care s-au încheiat recent și am văzut că procentul acestora este, pe an ce trece, din ce în ce mai mic, și alegătorii de acum s-au învățat cum să voteze și procentul de voturi nu le-a scăzut an de an. Noi am prins în cuprinsul legii cererea alegătorului, dar nu la cazul ăsta cu ștampila s-a aplicat greșit, adică ștampila aplicată greșit poate să fie și pe un alt partid, nu neapărat între patrulatere sau altfel.

De aceasta n-am fost de acord cu cazul special pe care domnul senator Mircea Ionescu-Quintus l-a prevăzut aici. Cred că, totuși, ce am propus noi la comisie este acoperitor. Dacă are una din greșeli, fără a menționa ce fel de greșeală, și alegătorul cere un alt buletin, nu mai e de acord să-i dea o singură dată un buletin.

Dacă citiți textul comisiei, vedeți că noi cuprindem și ceea ce cere domnul senator Mircea Ionescu-Quintus.

 
   

Domnul Mircea Ionescu-Quintus:

Nu, eu am văzut - dacă îmi dați voie - numai în cazul în care se deschide din eroare, adică se încalcă principiul secretului de vot.

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

De ce se deschide din eroare? Alegătorul merge cu buletinul de vot închis sau deschis. Când observă eroarea? Eroarea n-o mai poți observa decât atunci când numeri, practic, și când alegătorul nu mai este prezent.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

Domnul senator Adrian Păunescu. În legătură cu acest amendament, da?

 
   

Domnul Adrian Păunescu:

Da, domnule președinte.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, aveți cuvântul.

 
   

Domnul Adrian Păunescu:

Este corect ce propune domnul senator Mircea Ionescu-Quintus, pentru că dă mai mult spațiu ideii de seriozitate și de conformitate cu voința cetățeanului.

Există posibilități numeroase ca oameni mai în vârstă sau începători în ale votului să greșească. De aceea, nu cred că ne poate deranja, nu știu de ce trebuie să luptăm atâta, pentru a sublinia un aspect pe care îl cunoaștem și pe care ar trebui să îl eliminăm prin această formulă absolut corectă, pe care o propune domnul senator Mircea Ionescu-Quintus.

Cred că nu trebuie să ne încăpățânăm la o chestiune ca asta. Nu ne face nici un rău. E un gest în plus de respect pentru voința reală a celui care votează.

De altfel, la acest capitol, aș spune că există în multe locuri, mai puțin vizitate de zei, o nesiguranță a oamenilor, care ori n-au ochelari, ori nu știu să citească, și, cum merg lucrurile în România, probabil că va spori numărul analfabeților, și ei sunt pedepsiți să voteze după sfaturi date, în afara secției de votare, de cei ce știu.

Așa că, în măsura puterilor, zic să corectăm ceea ce este de corectat. Și aici ne putem decide să votăm pentru amendamentul domnului senator Mircea Ionescu-Quintus.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, domnule senator.

 
   

Domnul Valentin Dinescu:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Punctul nostru de vedere este să rămânem la formularea la care a ajuns comisia, pentru că intervin două aspecte: în primul rând îngreunăm procesul de alegeri și al doilea aspect, care poate naște suspiciuni, este cel legat de faptul că apar prea multe buletine cu ștampile, ștampilate și, la un moment dat...

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Și anulate.

 
   

Domnul Valentin Dinescu:

Și anulate. Și atunci creăm, lăsăm loc interpretărilor și nu știu dacă este bine.

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Pe de altă parte, numărul de buletine, avem în fiecare secție de vot cu 10% mai multe buletine. Acum, nu vreau să ajung la un caz extrem.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu. Problema n-ar fi tehnică. Nu este tehnică.

Problema este, însă, alta în amendament. Vedeți?

Precizarea făcută de domnul senator Mircea Ionescu-Quintus este determinată de faptul sau de acea situație când ștampila s-a aplicat greșit. Unde? Greșit poate să fie în afara chenarului, greșit poate să fie pe alt partid, poate să fie pe alt candidat și așa mai departe. Și se declanșează în interiorul secției de votare o întreagă dispută între reprezentanții partidelor politice.

Păi, dacă noi am prevedea expres că ați pus-o în exterior, dar în momentul ăla cetățeanul își anulează buletinul, pentru că el nu mai este secret în momentul în care îl deschide și vine la președinte sau la alt membru din comisia din secția de vot și spune: "Știți, am votat corect?" În momentul acela ne găsim în prima variantă, în prima teză, când buletinul devine public și el este nul.

Deci se anulează.

Pentru a doua, însă...

 
   

Domnul Mircea Ionescu-Quintus (din sală):

Pentru a doua este greșeala de opțiune și aceea nu mai e greșeală, ci se aplică greșit ștampila.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Păi, atunci, ca formulare, doar să spunem "aplică greșit ștampila", în afara patrulaterului, dar, pentru a constata, președintele secției de votare trebuie să facă un lucru care este elementar: să deschidă buletinul.

Deschizându-l, este contravenție, iar în legea cealaltă și în legea aceasta este infracțiune, în momentul în care președintele secției își permite să deschidă buletinul de vot. Este grav, pentru că în acest fel poate să controleze pe oricine, ia, să vedem dacă ai pus ștampila în patrulater.

 
   

Domnul Mircea Ionescu-Quintus (din sală):

Numai la cererea omului care votează.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Eu sunt de acord cu dumneavoastră. Domnul senator Păunescu vorbea de acea situație a unor cetățeni care sunt votanți și care sunt într-o anumită situație. (Discuții în sală.)

Gravitatea este determinată de faptul că cel care ar face un abuz pe acest text de lege săvârșește o infracțiune, dacă îi deschide buletinul de vot.

 
   

Domnul Mircea Ionescu-Quintus (din sală):

Bine, renunț.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnul senator Mircea Ionescu-Quintus a renunțat la acest amendament de la art. 75 alin. 7.

Art. 76, domnule președinte, dacă-l susțineți.

 
   

Domnul Mircea Ionescu-Quintus:

Este vorba despre perioada când membrii comisiei, ai biroului de votare votează. Și mie mi se pare că normal este...

Îl văd pe domnul președinte al Academiei, să îmi dea voie să îl salut de aici.

...să voteze la sfârșitul operațiunilor, ca să nu existe, știu eu, posibilități de influențare într-o parte sau într-alta.

Și atunci, eu am propus ca ei să voteze în secția în care își desfășoară activitatea și am zis "imediat după închiderea secției de votare", nu "operațiunii de votare", pentru că e normal, după închiderea operațiunii nu se mai poate vota. Aici împărtășesc punctul de vedere al comisiei.

Mai vreau să spun că la toate observațiile de respingere se spune că nu am motivat. Problemele de bun-simț, după părerea mea, nu trebuie motivate, mai ales între juriști.

Prin urmare, eu cred că e firesc ca membrii aceștia ai Biroului electoral să voteze imediat după închiderea secției, adică să voteze ultimii. Acesta este amendamentul.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă rog, domnul deputat Hrebenciuc.

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Noi în lege am menționat că președinții și vicepreședinții secțiilor de votare votează în secția respectivă, nespecificând exact când votează, înainte de deschiderea secției de vot, în timpul, după și așa mai departe.

Domnul Mircea Ionescu-Quintus susține că după închiderea secției de vot. Este restrictiv. Dacă vreți după închiderea secției de votare, nu avem nimic împotrivă, dar nu am avut probleme niciodată pe un asemenea subiect.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, mulțumesc.

Domnul senator Iorgovan.

 
   

Domnul Adrian Păunescu (din sală):

Dacă votează la 9,05...

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Este în afara legii, sigur.

 
   

Domnul Antonie Iorgovan:

Domnule președinte,

Onorat Senat,

Vizibil emoționat de prezența președintelui Academiei care nu va scăpa prilejul să ne cenzureze fiecare intervenție, îndrăznesc, totuși, să spun că sub aspectul substanței amendamentul este întemeiat, în opinia mea.

Textul domnului Hrebenciuc, al comisiei, lasă la latitudinea celor care formează comisia să voteze de când se deschide secția până când se închide, ceea ce în opinia autorului amendamentului nu este în ordine, pentru că se poate crea aparența: cetățeanul care vine să voteze și îl vede implicat la fel ca el, și procedează propriis sensibus, la votare pe cel care este perceput ca fiind cenzorul legalității procedurilor de votare, începe să își pună semne de întrebare, e de la partidul X, de la partidul Y, votează acum, de ce manevrează buletinele la fel ca mine și așa mai departe.

Este clar că legea trebuie să stabilească un timp când anume cei care se ocupă de administrarea operațiunilor de votare, de monitorizarea lor trebuie să voteze.

Numai că soluția pe care o alege domnul Quintus, după părerea mea, nu merge. Cum să voteze după închidere?! Păi, dacă s-a închis, s-a închis pentru toată lumea. (Discuții în sală.)

Domnule președinte,

Nu la închidere, la deschidere. Ei votează primii, deci în loc de "după închidere", să spunem "imediat după deschiderea operațiunilor de votare", dacă, bineînțeles, ne împăcăm și cu limba română.

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule senator, în practică așa se întâmplă, de fapt, ei votează primii, de obicei. Nu am considerat că...

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Așa se întâmplă întotdeauna.

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Dacă considerați, specificăm în lege că votează primii și asta este. Și dacă nu sunt toți prezenți când se deschide secția de vot și vine unul mai târziu?! (Discuții în sală.)

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu, nu, sunt situații, și mass-media le-a relatat, atunci când din secțiile de votare au lipsit, pentru anumite perioade, la deschidere, anumiți reprezentanți. Ei mai au dreptul să voteze sau nu?! Că am prevăzut infracțiunea în lege.

Din sală:

Să punem "de regulă".

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Dacă spunem "de regulă", votăm până la 9,00 seara, o facem românește, așa, așezat, când vrea fiecare, de regulă.

Eu am obligația regulamentară să îl întreb doar pe domnul președinte Mircea Ionescu-Quintus dacă își menține amendamentul în formularea care se găsește în raport, pentru că în această formulare el este incorect.

Doar dacă îl reformulați, pentru că după închiderea operațiunilor de votare nimeni nu poate vota, nici chiar membrii secțiilor de votare. Dacă îl modificați, sigur că îl pun la vot imediat.

 
   

Domnul Mircea Ionescu-Quintus (din sală):

O singură modificare, ca membrii să voteze toți o dată. Pericolul este că, dacă votează separat, pot vota de mai multe ori. Deci toți o dată, la început, la sfârșit, înainte.

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

La cum se păzesc unii pe alții acolo, eu nu am emoția asta, să știți.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Deci sunteți de acord să îl modificăm și să spunem la deschidere...

Din sală:

La vot!

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Cum îl pun la vot, domnule președinte?! Nu pot să îl pun în formula respectivă..., adică eu îl pun în formula respectivă, dar nici eu nu l-aș..., imediat după închiderea operațiunilor de votare nu se poate, ați spus o anumită reformulare.

Vă rog!

 
   

Domnul Valentin Dinescu (din sală):

Domnule președinte,

Nici o lege nu poate să spună la ce oră să voteze!

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Aveți dreptul, stimați colegi, în legătură cu un amendament, pe de o parte, să vă expuneți punctul de vedere, și dreptul fundamental cel mai important este să votați și să rezolvați prin vot. Vă rog.

 
   

Domnul Mircea Ionescu-Quintus (din sală):

Deși nu împărtășesc opinia majoritară, îl retrag. (Aplauze.)

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule președinte.

Art. 78, domnul senator Mircea Ionescu-Quintus.

 
   

Domnul Mircea Ionescu-Quintus:

De data aceasta am să fiu mai ferm, pentru că este vorba de o treabă foarte serioasă.

Se spune așa, art. 78 alin. 1: "Președintele biroului electoral al secției de votare suspendă votarea pentru motive temeinice." Corect, până aici totul este în regulă.

Și eu am spus așa, adăugând, "...numai cu aprobarea președintelui biroului electoral de circumscripție", pentru că aici, în respingere, se spune ce ne facem dacă toate secțiile vor cere suspendare?! Noi știm în ce condiții se suspendă, dar este un pericol ca într-un anumit moment pe care președintele îl socotește favorabil sau nefavorabil unei anumite tendințe să suspende. Eu știu foarte bine, am participat la toate alegerile, și dinainte de 1989, dar atunci...

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Atunci nu era problemă.

 
   

Domnul Mircea Ionescu-Quintus:

Acum știu ce înseamnă un abuz al suspendării operațiunii de votare. Au legătură telefonică permanentă, un telefon, și președintele spune da, îi explică de ce.

Cred că este nevoie de o asemenea reglementare.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Rog punctul de vedere al comisiei, domnul deputat Hrebenciuc.

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Am plecat de la ideea că președintele secției de votare, când ia o asemenea decizie, o ia împreună cu ceilalți membri ai biroului de secție, dar în momentul în care are aprobarea președintelui circumscripției nu mai poți contesta, dacă este cineva care nu este de acord.

Nu mai ai unde să faci contestație, pentru că instanța următoare este circumscripția. Nu ne-am întâlnit cu cazuri de acest gen, nu am avut asemenea probleme deosebite, cel puțin nu ne-au apărut, nu știu, văd că numai la Ploiești apar...

 
   

Domnul Mircea Ionescu-Quintus (din sală):

Sunt mai bătrân decât dumneavoastră.

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Eu am înțeles că ați făcut referire înainte de 1989, dar după nu prea am auzit de cazuri de acestea.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, mulțumesc.

Vă rog să vă pronunțați prin vot în legătură cu acest amendament, formulat la...

Doriți să mai interveniți?

 
   

Domnul Ion Solcanu (din sală):

Am votat deja.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu am apăsat.

...art. 78 alin. 1 de către domnul senator Mircea Ionescu-Quintus.

Cu 40 de voturi pentru, 66 de voturi împotrivă și 6 abțineri, amendamentul a fost respins.

Art. 78. Mai susțineți alineatele 3 și 4? Vă rog.

 
   

Domnul Mircea Ionescu-Quintus:

Alin. 3 nu îl mai susțin, iar alin. 4 spune așa: "persoanele care în baza articolului 78 "- sunt niște persoane care pot rămâne în interiorul secției în caz de suspendare -" asistă la votare nu pot fi obligate să părăsească sala de votare în acest timp"... Se pleacă de la negație...

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, comisia este de acord cu amendamentul.

 
   

Domnul Mircea Ionescu-Quintus:

Dacă sunteți de acord să precizez pentru colegii care votează, totuși, "persoanele care în baza art. 72 asistă la votare pot rămâne în acest timp, la cererea lor, în sala de votare". Acesta este amendamentul.

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, am fost de acord.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Este vorba în art. 72 alin 3 de candidați sau de delegați acreditați, pentru cei care nu au reprezentanți.

Vă rog să vă pronunțați prin vot în legătură cu acest amendament de la art. 78 alin. 4.

Cu 89 de voturi pentru, 8 voturi împotrivă și 5 abțineri, amendamentul a fost aprobat de plen.

 
   

Domnul Mircea Ionescu-Quintus:

Am fost așa de sigur că trebuia să votez de aici, că nici nu am votat de la scaunul meu.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Ați avut încredere în noi, domnule președinte.

Art. 79 alin 1.

 
   

Domnul Mircea Ionescu-Quintus:

Art. 79 alin. 1: "Prezența oricărei persoane în cabinele de vot, în afara celei care votează, este interzisă". Foarte bine. Și eu am spus așa: "Prezența oricărei persoane în cabinele de vot, alături de persoana care votează, este interzisă sub sancțiunea anulării votului". Adică ce se întâmplă cu votul după ce președintele constată că în cabină a mai intrat cineva? Se introduce în urnă și este bun?! Care este sancțiunea încălcării acestei reguli importante - ca omul să fie singur în cabină când își exprimă votul?!

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă rog, domnul deputat Hrebenciuc.

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Prezența în cabina de vot este pentru persoanele cu handicap, în principiu, alături de altă persoană, iar anularea votului este..., practic trebuie să îl anulezi înainte de a-l introduce în urna de vot. Tehnic vorbind, dacă a ajuns în urna de vot, nu mai ai ce să anulezi, că nu ai cum să știi un asemenea lucru. Plus că sancționezi persoana care intră cu el, nu pe cel care votează. Cel care încalcă legea este cel care intră, dacă este o persoană care nu este cu handicap, orb sau așa mai departe.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Deci, de data aceasta, sancțiunea era extinsă, prin amendament, de la persoana care pătrunde împreună cu cel care votează, la cel care votează, dacă acceptă.

Bun. Vă rog să vă pronunțați prin vot în legătură cu amendamentul.

Amendamentul a fost respins, întrunind 24 de voturi pentru, 61 împotrivă și 9 abțineri.

La art. 99 alin. 1...

 
   

Domnul Mircea Ionescu-Quintus:

Este ultimul amendament. Am mai multă încredere acum, când am văzut că unul se aprobă, unul nu. Acum ar urma "da". Dar acum vorbesc serios. Este un amendament într-o problemă foarte, foarte importantă, aceea a influențării modului în care oamenii votează.

Textul propus de comisie e așa: "Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în scopul determinării alegătorului să voteze...". Aici este prima mea intervenție: "Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în scopul influențării alegătorului de a vota sau a nu vota într-un anumit fel", adică este vorba nu numai de determinare. Determinarea are alt caracter, are puțin caracter coercitiv, dacă vreți. Orice încercare de influențare a exprimării unui vot este un fapt grav. Și noi știm câte și câte s-au petrecut, încât în această lege, în care eu cred și care va reglementa, pentru multă vreme, modul de desfășurare a legilor, trebuie să prevedem acest lucru. Vă rog să încercați să fiți alături de interesul de a nu se mai face nimic, pentru a schimba o opțiune sau alta a unui alegător.

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, suntem de acord cu "influențarea". (Rumoare.) O reducem la influențare. Care e problema? Dacă asta vrea opoziția, eu sunt de acord. Da, suntem de acord. (Rumoare, discuții.)

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

Vă rog să vă pronunțați prin vot în legătură cu acest...

Da, domnul senator Ștefan Viorel.

 
   

Domnul Viorel Ștefan:

Domnule președinte,

Cred că, totuși, rămâne o problemă: a doua parte a amendamentului, cea cu acceptarea sau primirea acestora. Deci înseamnă că și alegătorul care din neatenție, sau cum evaluăm, dacă un alegător a acceptat să fie influențat... Ați renunțat la asta? Da. Îmi cer scuze.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Deci, în această situație, vă rog să observați că alin. 1

a dat două amendamente. Domnul senator Mircea Ionescu-Quintus l-a susținut doar pe primul.

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

... și renunță la al doilea.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să vă pronunțați prin vot, în legătură cu acest amendament, în sensul înlocuirii acțiunii incorecte de "determinare" a unui alegător, cu "influențarea" alegătorului de a vota într-un anumit sens.

Amendamentul a fost aprobat de plen cu 50 de voturi pentru, 32 împotrivă și 6 abțineri.

Consult colegii din Senat dacă mai sunt amendamente, cel puțin în viziunea dânșilor, care n-au fost discutate.

Vă rog, domnul senator Adrian Păunescu!

 
   

Domnul Adrian Păunescu:

Apare o problemă asupra căreia noi n-am meditat îndeajuns: cine stabilește care este Camera de decizie pentru legi? Cine stabilește?

Din sală:

Constituția...

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

A stabilit Constituția.

 
   

Domnul Adrian Păunescu:

Cine? Nu, domnule președinte. E vorba, de exemplu, de această lege. Care dintre Camere va avea cuvântul hotărâtor?

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Camera Deputaților.

 
   

Domnul Adrian Păunescu:

De ce?

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Așa am stabilit noi.

 
   

Domnul Adrian Păunescu:

Nu, dar e aiurea... De ce? Că nu e nici un criteriu pe care, urmându-l, să ajungem la concluzia că ea, Camera Deputaților, trebuie să stabilească.

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule președinte, permiteți-mi să răspund...

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, aveți cuvântul!

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Prin Constituție...

Deci, pentru legile alegerilor, Camera decidentă este Camera Deputaților...

 
   

Domnul Adrian Păunescu:

Pentru care lege? Pentru Legea alegerilor locale...

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Tot ce ține de legi electorale. Așa spune Constituția...

 
   

Domnul Adrian Păunescu:

Nu știu unde e... Care-i criteriul? Vrem și noi să știm... Pentru că, domnule președinte, de fapt, logica potrivit căreia Camera Deputaților trebuie să decidă într-o asemenea chestiune este ofensatoare pentru Senat.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu atâta timp cât noi am stabilit împreună...

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

A stabilit o comisie constituțională, am aprobat cu toții Constituția...

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu comisia constituțională... A aprobat plenul Parlamentului...

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Așa, putem să considerăm și noi că, eu știu, legea prin care aprobați organizarea învățământului, de exemplu, este ofensator pentru Cameră că este la Senat.

 
   

Domnul Adrian Păunescu:

Dar dumneavoastră știți că nu spuneți ce trebuie.

Vorbiți în afara adevărului...

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Este lege organică aceasta?

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Este.

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Legile organice au fost împărțite jumătate-jumătate între Camera Deputaților și Senat. N-am făcut eu împărțirea, am fost cu toții...

 
   

Domnul Adrian Păunescu:

Domnule președinte al comisiei, eu sunt doritor...

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Dar ați negociat cu noi, domnule deputat?

 
   

Domnul Adrian Păunescu:

...să știu de ce Camera decizională este, în acest caz atât de important, Camera Deputaților?

 
   

Domnul Frunda György (din sală):

Așa scrie în Constituție...

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Așa am stabilit noi.

Vă rog!

 
   

Domnul Adrian Păunescu:

"Prietenul adevărat, la nevoie se cunoaște", nu la Cluj.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

Stimați colegi,

Nu mai există formulate alte amendamente. Practic, este un text constituțional care ne obligă să-l respectăm.

Este în vigoare. Noi l-am făcut împreună. Noi l-am votat și, mai mult, a fost aprobat și prin referendum.

Stimați colegi,

Supun votului dumneavoastră, în primul rând, amendamentele existente în anexă. Deci nu s-a făcut nici un fel de comentariu pe amendamentele admise. Vă rog să vă pronunțați prin vot. Vă rog să votați.

Amendamentele au fost aprobate de plen cu 96 de voturi pentru, unul împotrivă și 5 abțineri.

Supun votului dumneavoastră raportul comisiei speciale.

Raportul a fost adoptat cu 95 de voturi pentru, unul împotrivă și 4 abțineri.

Supun votului dumneavoastră propunerea legislativă pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, cu precizarea caracterului legii de lege organică. Vă rog să votați.

Propunerea legislativă a fost aprobată de plenul Senatului cu 95 de voturi pentru, unul împotrivă și 8 abțineri.

Mulțumesc.

Felicitări, domnule deputat!

 
   

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Și eu țin să vă mulțumesc foarte mult pentru votul acordat.

 
Dezbaterea și adoptarea proiectului Legii pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995  

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Stimați colegi,

În ordinea de zi suplimentară avem înscris proiectul de Lege privind Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu care au fost discuții în ședința precedentă, dar s-a impus, urmare a intervențiilor a trei colegi, întocmirea unui raport suplimentar, motiv pentru care, am înțeles că există această solicitare să luăm, în primul rând, acest proiect de lege privind Consiliul Superior al Magistraturii, da? Așa ați spus sau nu? Da sau nu?

Dacă nu, mergem mai departe.

Bine. Dacă nu vă grăbiți, atunci mergem mai departe.

La punctul 5 în ordinea de zi, avem proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995.

Aveți cuvântul, domnule ministru!

Comisia sesizată în fond, Comisia pentru învățământ, știință și tineret.

   

Domnul Alexandru Athanasiu -ministrul educației și cercetării:

Mulțumesc, domnule președinte.

Distinși colegi senatori,

Acest proiect de lege, pe care nu vreau să-l detaliez în conținutul lui, reprezintă o modificare esențială a modului de finanțare a învățământului preuniversitar.

După anul 2000, învățământul a cunoscut, într-o primă fază, o descentralizare administrativă care, însă, din păcate, n-a fost urmată, într-un timp mai scurt, de descentralizarea financiară. Astăzi, colmatăm această întârziere și punem de acord descentralizarea administrativă cu descentralizarea financiară. În esență, aceasta își propune proiectul de lege. În primul rând, să dea școlii o mult mai mare autonomie în decizia asupra bugetului său de venituri și cheltuieli.

În al doilea rând, școala se leagă mult mai strâns de comunitatea locală, pe care e datoare s-o servească, s-o ilustreze, și de ce nu, să-i amelioreze mecanismele, opțiunile și idealurile.

În al patrulea rând, acest proiect de lege prevede in terminis că alocația din buget raportată la produsul intern brut va crește, pe un interval cuprins între 2005-2007, la 6%, punând România în rândul țărilor care, în mod convingător, concret și bine venit, își dă singură priorități pentru dezvoltarea sa ca societate și pune învățământul, și din punct de vedere al suportului financiar, în rândul priorităților concrete ale bugetului. Vă solicit votul dumneavoastră, considerând că este unul dintre cele mai importante proiecte de lege, una din esențialele modificări care să ducă, în timp, la o cât mai solidă ameliorare a școlii românești, atât din punctul de vedere al susținerii ei financiare, dar, desigur, și cel mai important, al calității învățământului, care este, în fond, idealul, dar și obiectivul cel mai semnificativ al oricărui demers ținând de modificarea legislației învățământului. Ne-am însușit în totalitate amendamentele formulate de către comisia de domeniu.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Îl invit pe domnul senator Otiman să prezinte punctul de vedere al comisiei.

 
   

Domnul Păun-Ion Otiman:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Comisia pentru învățământ, știință și tineret a luat în dezbatere proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii învățământului, pe care a dezbătut-o în două ședințe succesive, luând act de faptul că acest proiect de modificare a legii se înscrie în ideea aplicării principiului de bază al subsidiarității în administrarea chestiunilor locale, inclusiv a școlii, în domeniul financiar și, în consecință, a votat, în cadrul comisiei, acest proiect de lege.

Menționez faptul că am avut avize favorabile de la Comisia pentru buget, finanțe și bănci, Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și de la Comisia pentru administrație publică și organizarea teritoriului. Precizând și faptul că această lege face parte din categoria legilor ordinare, îi rog pe colegi să ia în dezbatere și să voteze acest proiect de lege.

Mulțumesc, domnule președinte.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Cu o singură corectură: suntem în prezența unei legi organice. Ați spus "ordinare".

 
   

Domnul Păun-Ion Otiman:

Vă rog să mă iertați!

Deci, o lege organică.

Dar voiam, domnule președinte, să aduc la cunoștința colegilor că în textul raportului s-a strecurat o eroare. La punctul 28 coloana a 2-a, în loc de "se elimină" este "se abrogă". Și vă rog să aveți în atenție acest lucru.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

La ce articol?

 
   

Domnul Păun-Ion Otiman:

La punctul 28, care vizează art. 51 alin. 10. Pagina 17, domnule președinte.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

De acord, domnule ministru?

 
   

Domnul Alexandru Athanasiu:

Da.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

Vă consult dacă doriți să interveniți la dezbateri generale. Da, vă rog, domnul senator Antonie Iorgovan.

 
   

Domnul Antonie Iorgovan:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Este în afară de orice îndoială că acest demers legislativ este strict necesar. Etapa pe care o străbatem presupune corecție și corecții foarte rapide, din mers, ale marilor servicii publice naționale. A venit acum rândul învățământului.

Este motivul pentru care noi susținem acest proiect de lege. Este o problemă, domnule ministru, la care v-aș ruga să reflectați și dumneavoastră, și îmi cer scuze că, prins cu atâtea altele pe alte planuri, nu am sesizat-o.

La pagina 6 punctul 14 alin. 3, avem la un moment dat următoarea formulare: "Justa despăgubire se acordă pentru fiecare caz în parte prin hotărâre a Guvernului."

Păi Guvernul este parte în acest proces. Administrația este în litigiu cu subiectul de drept la care sunt bunurile.

Și în orice caz, un text de Constituție spune că "justa despăgubire se acordă prin instanță" dacă părțile nu...

Este singura chestiune asupra căreia poate mai medităm un pic.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Alexandru Athanasiu:

Dacă-mi permiteți, domnule președinte.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, domnule ministru!

 
   

Domnul Alexandru Athanasiu:

Acest text în vigoare - este vorba de art. 166 din Legea învățământului - este un text în vigoare, un text care cred că, domnule coleg, l-ați votat cu un alt prilej.

El nu este un text pe care l-am modificat noi acum.

Textul există și a fost aprobat de către Parlamentul României cu ceva mai mult timp în urmă. Noi nu am intervenit asupra acestui text. Este o discuție... se poate face o discuție, dar vă reamintesc că este deja un acquis legislativ de data aceasta, nu comunitar, în sensul că același Senat a aprobat acest text cu ceva timp în urmă, dacă nu mă înșel în 2001.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

Vă consult dacă sunt alte intervenții.

Domnul ministrul a făcut precizarea...

Domnule senator Buzatu, vă rog, aveți cuvântul!

 
   

Domnul Gheorghe Buzatu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Voi sublinia dintr-un început că sunt de acord, voi vota în favoarea proiectului de lege, însă cu acest prilej vă rog să-mi dați voie să observ un lucru, dacă nu cumva ne putem întreba că această lege s-ar impune să fie modificată nu pe felii, ci în ansamblu, că, așa cum arată acum, în mod concret ea a devenit o lege șvaițer.

Se aprobă unele modificări, unele propuneri, iar altele sunt respinse.

Și voi da un exemplu, ca să fiu cât se poate de concret.

De un an de zile umblu cu o inițiativă, o propunere legislativă privind mărirea numărului de ore la istorie în învățământul nostru. Atacul care s-a dat prima dată de reprezentantul ministerului a fost că nu se poate modifica o lege organică. Iată că s-a modificat acum, o modificăm acum, și alte dăți, și alte dăți.

Se trimite în raportul onoratei comisii la Strasbourg. Și la Strasbourg am adoptat o rezoluție cu istoria, am adus materiale de acolo în care dovedim că pentru elevii cu vârsta de până la 17 ani obligatoriu se predau, undeva, prin vestul Europei - pentru că ne aliniem la Europa - câte 4 ore de istorie pe săptămână. La noi este o singură oră. Și mă întreb când vom corela toate aceste propuneri și proiecte legislative, nu numai proiecte, dar și propunerile Parlamentului, pentru că, altminteri - am mai spus și atunci când am discutat -, luăm banii degeaba și plecăm acasă, dacă propunerile nu merg.

Deci, cu această precizare, voi vota pentru acest proiect de lege, dar este bine să avem în vedere și ansamblul. Tot amânându-l se creează o situație, haideți să nu spunem de criză, dar aproape de criză.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

Vă consult dacă mai sunt și alte intervenții. Dacă nu mai sunt...

Vă rog, domnule senator!

 
   

Domnul Teodor Maghiar:

Stimate domnule președinte,

Stimate domnule ministru,

Stimați colegi,

Este un lucru îmbucurător ca și "..Conducător de instituție cu un număr de 18 facultăți, am simțit mereu această nevoie să fie corelate cele două, partea administrativă cu partea financiară, și așa cum am făcut și în comisie, mulțumesc domnului ministru și conducerii ministerului pentru faptul că s-a gândit să coreleze cele două lucruri. Sunt pentru aceasta.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

Dacă nu mai sunt alte intervenții, stimați colegi, supun votului dumneavoastră în primul rând amendamentele existente în anexa la raport.

Vă rog să vă exprimați prin vot. Vă rog să votați!

Amendamente adoptate de plen în unanimitate, cu 92 voturi pentru.

Supun votului dumneavoastră raportul întocmit de Comisia pentru învățământ, știință și tineret.

Raport adoptat de plenul Senatului cu 95 de voturi pentru, unul împotrivă și 3 abțineri.

Cu precizarea caracterului legii de lege organică, o supun votului dumneavoastră. Vă rog să votați!

Proiectul de lege în ansamblu a fost adoptat de plenul Senatului cu 99 de voturi pentru, două împotrivă și o abținere.

Vă mulțumesc.

 
Dezbaterea și adoptarea proiectului Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic  

Vă propun să luăm în dezbatere proiectul de lege înscris la punctul 6, proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Aveți cuvântul, domnule ministru!

   

Domnul Alexandru Athanasiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor colegi,

Aceste modificări cuprinse în proiectul de Lege de modificare a Legii nr. 128/1997 nu fac decât să pună de acord reglementările modificatoare referitoare la structura rețelei de învățământ, la modul de finanțare, și aici deschid o foarte mică paranteze. Am omis să spun lucrul esențial, și anume acela că, potrivit legii pe care tocmai am votat-o, de acum încolo se aplică un sistem de finanțare în sensul costurilor standard pe elev și, practic, fiecare elev în mobilitatea lui școlară, trecând de la o școală la alta, va pleca cu acea finanțare care s-a stabilit, ceea ce va duce la acele școli, care atrag prin ofertă mai mulți elevi, o finanțare mai bună, deci va crea emulație.

Ei bine, acest proiect de Lege privind modificarea statutului are în vedere, pe de o parte, profesionalizarea funcției de director de școală. Vrem să transformăm o funcție într-o profesie. Așa cum un celebru autor de drept administrativ - atât de drag colegului Iorgovan - spunea că ar vrea să facă din administrație o a doua magistratură - era vorba de Petre Negulescu - tot așa aș dori ca prin votul Senatului, de această dată Cameră decizională - spre a mai potoli din frustrarea resimțită de colegul Păunescu - să facem, prin această lege, din funcția de director o profesie, profesia de director, așa cum țările europene la care ne uităm câteodată cu jind, câteodată disprețuitor, dar întotdeauna ne interesează ce fac ele, au deja o asemenea structură a directorilor de școală, ca profesie.

Ei bine, prin această lege, managementul educațional se profesionalizează, conducerea școlii trebuie să fie atestată de o pregătire de manager. Vrem să-i stimulăm pe profesori să câștige salarii mai mari atunci când au performanță, să măsurăm mai exact, mai concret și, dacă s-o putea, mai bine performanța educațională raportată la evaluarea salarială. Dorim, totodată, să instituim atât mentoratul ca o formulă de ameliorare a condiției didactice și a calității actului de predare, vrem să instituim profesorul documentarist, care este important în economia unei școli și a învățământului în ansamblul său.

Cu alte cuvinte, dorim și în partea statutară să realizăm acea descentralizare decizională la îndemâna școlii, care să-și prețuiască mai exact și mai consistent valorile din cadrul ei, dându-i și pârghiile pentru a o face.

Vă rog să rețineți că acceptăm întru totul amendamentele formulate de către comisia de domeniu și solicităm colegilor senatori exprimarea unui vot pentru acest proiect de lege.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

Îl invit pe domnul președinte Otiman să prezinte punctul de vedere al comisiei.

 
   

Domnul Păun-Ion Otiman:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Adăugând la cele spuse de domnul ministru faptul că acest proiect de lege dorește, de fapt, să compatibilizeze cele două legi importante, Legea învățământului, respectiv, Legea Statutului personalului didactic, colegii senatori din comisie au dezbătut și au formulat mai multe amendamente însușite de Ministerul Educației și Cercetării, care sunt cuprinse în anexe. Precizând faptul că atât prezenta lege, cât și precedenta - în acest caz, Camera decizională fiind Senatul -, precum și caracterul organic al acesteia, de asemenea, faptul că avem avize favorabile de la toate comisiile sesizate cu avize, vă invităm să votați favorabil acest proiect de lege.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

Vă consult dacă doriți să interveniți la dezbateri generale.

Doamna senator Dobrescu, vă rog!

 
   

Doamna Maria Antoaneta Dobrescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Deși ora este înaintată și vrem probabil să parcurgem ordinea de zi, nu pot, ca om de învățământ, să nu fac doar o apreciere.

Faptul că la încheierea acestei sesiuni reușim să aducem reglementări majore atât în ceea ce privește Legea învățământului, cât și Legea nr. 128/1997, aceasta despre care vorbim, a Statutului personalului didactic, aceasta înseamnă că la ora aceasta noi suntem în stare să ne aliniem perfect în ceea ce privește integrarea europeană prin educație.

Personal sunt mulțumită și îi mulțumesc domnului ministru că la dialogul care a fost la Comisia pentru învățământ, legat de o reglementare, un amendament pe care și eu l-am propus spre binele cadrelor didactice care fac naveta în mediul rural, mulțumesc și pe această cale pentru faptul că s-a reglementat decontul cheltuielilor de călătorie, iar cadrele didactice de specialitate, indiferent că sunt titulare sau suplinitoare, că au acest statut, vor putea beneficia de decontarea cheltuielilor atunci când se deplasează în mediul rural, unde și acolo dorim să subliniem egalitatea de șanse în învățământul preuniversitar, și îi invit pe colegi să votăm acest proiect de lege.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

Alte intervenții?

Dacă nu mai sunt alte intervenții, vă rog să vă exprimați prin vot în legătură cu amendamentele existente în raport. Vă rog să votați!

Anexa nr. 1 cu amendamentele admise a fost adoptată de plenul Senatului cu 89 de voturi pentru, două împotrivă și o abținere.

Supun votului dumneavoastră raportul Comisiei pentru învățământ.

Plenul Senatului, cu 90 de voturi pentru și 3 abțineri, adoptă raportul Comisiei pentru învățământ, știință și tineret.

Cu precizarea caracterului legii de lege organică, o supun votului dumneavoastră.

Plenul Senatului, cu 94 de voturi pentru și două abțineri, aprobă proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 128/1997.

Îl consult pe domnul ministru Athanasiu dacă participă și la celelalte două legi care au rapoarte de respingere.

Nu? Da, mulțumesc.

 
Dezbaterea și adoptarea propunerii legislative pentru completarea art. 4 al Legii nr. 752/2001 din 27 decembrie 2001 privind organizarea și funcționarea Academiei Române  

Atunci luăm în dezbatere propunerea legislativă pentru completarea art. 4 din Legea nr. 752/2001.

Este prezent

domnul academician Simion.

Vă rog, stimați colegi, chiar dacă nu supun votului, să acceptați să luăm în dezbatere cu prioritate această propunere legislativă.

Proiectul de lege înscris în ordinea de zi suplimentară.

Vă rog să vă ocupați locurile. Nu știu dacă sunt colegi deputați prezenți. Inițiatorii erau domnii deputați Marian Ianculescu, Ionel Marineci, Mihai Nicolescu, Dorel Petru Crăciun, Tiberiu Sergius Sbârcea și Ion Bozgă.

Dacă nu sunt prezenți nu este nici o problemă. Rog punctul de vedere al comisiei. Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a întocmit raport pe fond.

Aveți cuvântul, domnule senator!

   

Domnul Aron Belașcu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

În ședința din 23 iunie, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a luat în dezbatere propunerea legislativă și a hotărât cu unanimitate de voturi să adopte raport de admitere cu amendamentele cuprinse în anexă, care face parte integrantă din raport.

La dezbateri au participat doamna Maia Simionescu și domnul Florin Filip, vicepreședinți ai Academiei Române.

În numele inițiatorilor a susținut propunerea legislativă domnul deputat Marian Ianculescu.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare completarea art. 4 al Legii nr. 752/2001 privind organizarea și funcționarea Academiei Române, astfel încât să se permită întregirea patrimoniului Academiei Române cu terenurile forestiere de care a fost deposedată în mod abuziv.

Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, reglementează la art. 9 alin. 3 numai retrocedarea terenurilor agricole care, pe baza actelor doveditoare, au constituit patrimoniul Academiei Române, fiind omise de la retrocedare terenurile forestiere.

De aceea, inițiatorii propun completarea dispozițiilor Legii nr. 752/2001 cu prevederi privind retrocedarea în proprietatea Academiei Române și a terenurilor forestiere care i-au aparținut, eliberarea titlului de proprietate de către Comisia județeană de fond funciar.

Comisia, în urma dezbaterilor și ascultând și propunerile inițiatorilor, ca și punctul de vedere al Academiei Române, prin reprezentanții lor prezenți la dezbateri, a hotărât să reformuleze textul din inițiativa legislativă, așa cum rezultă din anexă.

S-a primit aviz favorabil de la Consiliul Legislativ.

Comisia pentru învățământ, știință și tineret a avizat favorabil și a anexat amendamentul domnului senator Ion Vela la alin. 5 al art. 4 al Legii nr. 752/2001.

Comisia pentru agricultură, industrie alimentară și silvicultură a avizat, în unanimitate, respingerea propunerii legislative.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, vă rog să-mi permiteți să-l invit pe domnul Eugen Simion, președintele Academiei Române, să prezinte punctul de vedere în legătură cu această propunere legislativă.

 
   

Domnul Eugen Simion - președintele Academiei Române:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Vă mulțumesc că ne-ați invitat. Nu este prima dată, și n-am plecat totdeauna cu mâinile goale de la Senatul României. Sper să se întâmple și astăzi același lucru.

V-aș ruga să mă ascultați două minute. Este vorba de ceva mai important decât de retrocedarea unor bunuri.

Este vorba de un fenomen mai larg, legat de Academia Română și de prezența ei, prezență destul de serioasă.

A împlinit 138 de ani.

Foarte mulți oameni de bine din această țară, la sfârșitul vieții lor sau într-o împrejurare a vieții lor, au lăsat bunurile lor materiale, prin donații bine articulate juridic, Academiei Române. Toate aceste bunuri au fost confiscate în 1948, iar după 1990 noi încercăm să respectăm clauzele acelor donații. Acest lucru este foarte important și i-aș ruga pe domnii senatori să țină seama de acest aspect, pentru că, dacă nu sunt respectate aceste clauze, există - și există într-un mod evident, și noi simțim în fiecare zi - primejdia ca moștenitorii, mai puțin filantropi, să revendice aceste bunuri. Este ceea ce se întâmplă, în primul rând, cu clădirile Academiei Române. Printr-o hotărâre de guvern ni s-a interzis să solicităm clădirile Academiei Române din toate orașele.

Deci, în momentul de față, noi nu am putut să solicităm și nu avem voie să solicităm nici o donație făcută timp de 100 și ceva de ani a unei clădiri din București sau din altă parte.

În al doilea rând, astăzi este vorba de aceste păduri, care dorim să se întoarcă acolo unde ele au existat, adică în proprietatea Academiei Române, ținând seama de faptul că Academia Română are rolul pe care îl are în societate și putem sprijini anumite proiecte de interes național.

Eu v-aș ruga, domnilor senatori, dumneavoastră fiind oameni foarte înțelepți, să țineți seama de acest lucru.

Vă rog să luați în seamă și ce am spus prima dată.

Aceste clădiri... De pildă, să vă dau un singur exemplu.

Este foarte ciudat că Academia Română nu are posibilitatea să aibă o librărie în București, în schimb, la Sala Dalles, care este sala Academiei Române, acolo înflorește un comerț foarte temeinic, în timp ce noi trecem și ne uităm și nu putem expune una dintre revistele noastre sau o carte a noastră. Este imposibil să putem recupera această sală. Se opune primăria, se opune Iscupescu, se opune Ionescu, se opune nu știu ce chichiță... Noi nu putem să dăm niciodată de capăt acestei chestiuni.

De aceea, mă scuzați pentru această prezentare, poate, nu foarte academică, însă vă rog să mă credeți că este un factor neliniștitor pentru noi.

Inițiativa recentă de a primi aceste donații este foarte pozitivă. Le mulțumim celor care au făcut-o și le mulțumim și celor care înțeleg despre ce este vorba.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule președinte.

Vă consult, stimați colegi, dacă doriți să interveniți la dezbateri generale.

Vă rog, domnul senator Ungheanu!

 
   

Domnul Mihai Ungheanu:

Domnule președinte,

Domnilor senatori,

Pe mine mă bucură această inițiativă legislativă. Ea trebuie susținută. Vreau să vă atrag atenția că patrimoniul real al Academiei Române, alcătuit din donații acumulate în timp, este foarte mare, că, prin el, Academia Română ar putea, dacă l-ar putea controla în întregime, să satisfacă foarte multe din proiectele, din direcțiile de lucru pe care le are. Subliniez și eu ceea ce președintele Academiei Române, domnul Eugen Simion, a spus aici, că sunt donații ale Academiei pe care Academia nu le poate folosi și, din acest motiv în plus, eu vreau să vă propun să susținem acest proiect și să întărim Academia Română în puterea ei, pe care, de fapt, trebuie să i-o conferim, de a avea la îndemână ceea ce i s-a dat în timp, toate donațiile, toate proprietățile, pentru ca, prin ele, să-și joace rolul pentru care a fost constituită.

Dacă vrem să ne păstrăm identitatea culturală în momentul în care ne integrăm în Europa, trebuie să întărim această Academie Română, care este subminată de tot felul de jocuri. A mai apărut și o Societate Academică, care nu se cuvenea să-și însușească acest titlu. De altfel, l-am rugat odată pe domnul președinte al Academiei Române să încerce să facem împreună o lege în legătură cu eliminarea acestei concurențe nedorite de titulaturi.

Revin însă spunând că este necesar să sprijinim inițiativa Academiei Române, să profităm de faptul că acum Academia are un președinte cum n-a mai avut demult, în sensul că se preocupă de condiția materială a Academiei, că a făcut lucruri care nu s-au făcut de foarte multă vreme, și să ne dăm votul în favoarea acestei modificări de lege, care pune Academia Română în drepturile ei.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

Domnul senator Adrian Păunescu.

 
   

Domnul Adrian Păunescu:

Așa cum am subliniat cu ocazia respingerii unei soluții pe care Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări o dăduse, în grabă, cu privire la niște donații ale Academiei care trebuiau predate statului, conform unui algoritm vechi și mustăcios, voi spune și acum că trăim o perioadă, din punctul de vedere al științei și culturii românești, de reechilibrare a balanței de plăți intelectuale.

Într-adevăr, cum sublinia Mihai Ungheanu aici, președintele Academiei Române este una din persoanele rare care au și capacitate intelectuală excepțională, dar și forță socială, răbdare și sârguință suficiente pentru a nu se lăsa de ceea ce-și propun la prima înfrângere.

Într-adevăr, Eugen Simion a făcut câteva lucruri extraordinare și noua conducere a Academiei Române din acești ani a restituit poporului român, prin cel mai înalt for al său de gândire și creație, a restituit bunuri de nemăsurat.

Și acest proiect, la care suntem convocați acum, are același sens și se cuvine, cum bine spunea criticul Ungheanu - și subliniez "criticul", pentru că este vorba de o anumită putere specială de a vedea răul -, să-l susținem și să ducem la capăt, cât ne este cu putință, materialicește - ca timp material, vorbind - să ducem la capăt proiectele de restaurare a condiției înalte, ideale a Academiei, și cu colecțiile acelea despre care noi am mai vorbit și care sunt, după cât ne dăm noi seama, un fruct otrăvit pentru cei care își închipuie că vor putea jefui Academia. Dacă vor jefui Academia, vor fi, la rândul lor, deposedați de bunurile pe care le vor lua nedrept. Și, desigur, să sperăm că, prin tot ceea ce face Academia, de la aceste gesturi, până la marile colecții, în relansarea cărora, de fapt, în zidirea cărora Eugen Simion s-a implicat profund, se va ajunge la o lumină mai mare, la o lumină mai profundă pentru oameni. Pentru că nimic nu e în sine și pentru sine. În afară de Dumnezeu, toate sunt făcute să conlucreze.

Cu cât vom avea mai mult drept la cultură și mai corect și mai vertical statut al omului de cultură și știință în România, cu atât avocații noștri se vor ocupa, vor fi obligați să se ocupe de cauze înalte, și nu de lupta cu infracțiunea în expansiune, cu atât tribunalele vor fi mai goale. Deocamdată, trăim încă perioada de flux către tribunale a multor oameni tineri, trăim perioada de tulburare a minților și trăim perioada de penumbră pentru cultură și știință.

O dată restituite toate acestea Academiei Române, ea va putea fi, cu adevărat și până la capăt, autonomă în toate gesturile sale.

Este inadmisibil ca într-o societate a inițiativei, într-o societate a competiției, tocmai oamenii care au gândire mai multă să fie săraci și umiliți.

Așa că nimic mai simplu, nimic mai direct, nimic mai elementar pentru conștiința mea decât să pledez pentru rezolvarea, în sensul dorit, a acestui proiect legislativ.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

Domnul senator Pop de Popa, apoi domnul senator Quintus.

 
   

Domnul Ioan Pop de Popa:

Ca unul care mi-am desfășurat activitatea 56 de ani în învățământul superior, în strânsă legătură cu cercetarea științifică, adesea patronată de Academie, doresc să subliniez că susțin întru totul acest proiect de lege și apelez la colegii noștri senatori să-l voteze.

Academia Română este instituția care reprezintă, practic, România în ceea ce privește cultura și știința, atât pe plan intern, cât și internațional.

Consider aprobarea acestui proiect de lege ca fiind o măsură reparatorie, deci nu ceva nou. Este o măsură reparatorie pe care, cred, conducerea trebuie să o aprobe.

Eu îl felicit pe domnul președinte al Academiei Române, domnul Simion, care este un luptător, prin definiție, pe terenul culturii și științei.

Reorganizarea Academiei Române, în momentul de față, în sensul celor apărute în presă, cred că va da roade mult mai bune, în perspectivă, în activitatea cultural-științifică.

Vă felicit și vă doresc succes!

Repet, doresc ca acest proiect legislativ să fie votat de colegii senatori.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

Domnul senator Mircea Ionescu-Quintus.

 
   

Domnul Mircea Ionescu-Quintus:

Mulțumesc, domnule președinte.

Am să încerc să fiu foarte, foarte succint, pentru că am fost realmente emoționat de pledoaria domnului președinte al Academiei, Eugen Simion, ca și de intervențiile colegilor mei, care m-au dus cu gândul la o situație absolut aberantă, pe care am trăit-o până de curând, în județul Prahova, când conacul în care Constantin Stere a scris în preajma Revoluției a fost folosit pentru un birt, în cel mai detestabil înțeles al acestui cuvânt. Și auzeam ce se întâmplă cu niște localuri ale Academiei, care folosesc tot unor asemenea scopuri "lucrative".

Am fost în stare să restituim unor cetățeni îndreptățiți păduri, terenuri, imobile, și nu suntem în stare să facem acest lucru față de Academia Română. Adică, n-am fost în stare până acum.

Doresc să vă spun că Academia aceasta, cu care ne mândrim oriunde ne ducem, este privată de acte de generozitate.

Donații mai pot veni, dar ce stimulent au oamenii să doneze când se gândesc că peste o vreme actul lor de generozitate nu va mai fi respectat, încât facem puțin acum susținând această inițiativă și va trebui încet-încet să reparăm tot ceea ce s-a făcut nedrept față de această prestigioasă instituție a noastră, a tuturor. Iar faptul că în fruntea ei se găsește o personalitate de talia domnului Eugen Simion pe mine nu mă miră. Este prahovean și să nu uităm că județul Prahova a mai dat, în afară de dânsul, doi președinți ai Academiei Române.

Vă mulțumesc, domnule Eugen Simion, că sunteți în fruntea acestei instituții a noastre.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă mulțumesc.

Domnul senator Antonie Iorgovan.

 
   

Domnul Antonie Iorgovan:

Domnule președinte al Senatului,

Domnule președinte al Academiei,

Onorat Senat,

Este în afară de orice îndoială că suntem în prezența unui act normativ prin care reparăm o nedreptate.

Reparăm un abuz al statului care s-a instaurat pe fondul tancurilor sovietice în România. Dar, așa cum s-a spus, trebuie să fim conștienți că este un început. Și ca să fiu foarte concret și foarte practic, domnule președinte, este o dezbatere publică, se înregistrează, se face stenogramă, este opinia publică, prin presă, aici, prezentă. Noi, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, din 16 august suntem pe baricade.

V-am ruga să sugerați staff-ului juridic pe care îl aveți la Academie să gândească un proiect de lege general de reparare. A venit vremea să ne ocupăm de toate aspectele și de problemele pe care le are Academia Română.

După cum ați constatat și dumneavoastră, și urmează imediat discuția, adoptăm astăzi Consiliul, sper să se adopte Consiliul Superior al Magistraturii, și în felul acesta reforma în justiție se cam încheie, la capitolul acte normative.

Un pic mai înainte s-au adoptat actele normative în materie de învățământ, și tot așa am adoptat acte și acte normative, servicii publice naționale și locale au fost aduse la matca reglementărilor europene.

Ne-am ocupat de restituiri și de reparații, până și în legătură cu cetățenii români care au plecat din Basarabia, în condițiile istorice cunoscute, cei care au plecat din Bulgaria de astăzi, în condițiile istorice cunoscute. Cred că a venit momentul să ne ocupăm serios, profesional, de Academia Română.

Pe 16 august, domnule președinte, așteptăm proiectul de lege.

Și îl șlefuim ca să fie un act normativ, să ne facă cinste nouă, Senatului, și bineînțeles inițiatorului, adică Academiei Române.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, mulțumesc.

Domnul senator Buzatu și, sper, ultimul coleg care va lua cuvântul, domnul senator Eckstein.

 
   

Domnul Gheorghe Buzatu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Eu nu vreau să plictisesc în plus asistența. Am ascultat cu deosebit interes intervențiile colegilor mei care m-au precedat și vreau să precizez că vorbesc mai puțin ca senator, vorbesc ca unul care sunt cercetător la Academia Română de exact 44 de ani și cunosc anume realități care au fost descrise de domnul președinte, dinlăuntru, ca să spun așa. Aici m-am referit la această situație. Academia Română, din fericire, ne-a dat guvernul care s-a stabilit, de 138 de ani, că ar fi cel mai longeviv, deocamdată, spre cinstea Academiei Române. Acum nu vine Academia cu o cerere, Academia insistă să i se recunoască drepturile.

Dacă am intervenit, am intervenit pentru că, dacă noi vrem să demonstrăm ceva, vrem să demonstrăm că suntem alături de Academia Română. Acest proiect de lege ar trebui adoptat de noi în unanimitate.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

Domnul senator Eckstein.

 
   

Domnul Eckstein-Kovács Péter:

Mulțumesc, domnule președinte.

U.D.M.R.-ul a susținut acest proiect în comisie și așa va face și în plen. Sunt două aspecte pe care aș dori să le relev.

În primul rând, este vorba de o măsură reparatorie pe care noi, pur și simplu, am uitat sau am omis să o abordăm când am adoptat Legea nr. 1/2000. Este clar.

Toate instituțiile care au avut pământ și pădure le-au primit înapoi, în condițiile legislației pe care am făcut-o noi. Am omis. I-am dat înapoi terenul agricol Academiei, dar am omis să le dăm înapoi pădurile. Practic, nu facem un act de mărinimie, ci corectăm o omisiune care a fost.

Al doilea. Acest proiect corespunde unor tendințe, dacă vreți, contemporane și moderne. Trebuie luate de pe umărul statului anumite probleme, chiar de ordin financiar, de a degreva statul. Nu va fi, cum să zic, e vorba de 3.100 hectare, atât s-a dat prin donație. S-a dat pe cale testamentară Academiei Române, dar totuși cred că Academia va avea un mijloc în plus de a-și îndeplini țelurile nobile.

Există chiar și printre colegii mei o mică confuzie în legătură cu poziția comisiei! Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a adoptat un raport pozitiv, de admitere, cu amendamente, amendamente cu care, din câte am înțeles, reprezentanții Academiei și inițiatorii sunt și au fost de acord. Comisia pentru agricultură, industrie alimentară și silvicultură a avut rețineri, dar eu cred, și colegul meu confirmă, prin amendamente, textul este adoptabil și din partea Comisia pentru agricultură, industrie alimentară și silvicultură.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Dar raportul a fost întocmit numai de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări.

Declar închise dezbaterile generale, stimați colegi, pentru că mă gândeam cu groază ce înseamnă dezbateri la Codul civil sau la legea care urmează în continuare, privind Consiliul Superior al Magistraturii, care au sute de articole.

Vă rog să observați că există raport făcut doar de către Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, celălalt a fost aviz din partea Comisiei pentru agricultură, industrie alimentară și silvicultură. Raportul este favorabil, propunerea legislativă nu are decât două alineate.

Vă rog să vă pronunțați prin vot asupra amendamentelor existente în raport. Vă rog să votați!

Amendamente adoptate de plen cu 88 de voturi pentru, un vot împotrivă și două abțineri.

Supun votului dumneavoastră raportul comisiei în ansamblu.

Raportul comisiei a fost adoptat de plenul Senatului cu 91 de voturi pentru, un vot împotrivă și două abțineri.

Domnul senator Ion Vela, într-adevăr, eu am văzut că în raport există, dar dacă nu ați făcut nici un semn am crezut că abandonați.

Vă întreb acum, nu este nici o problemă. Suntem în procedura de adoptare a legii. Îl susțineți?

Vă rog, aveți cuvântul!

 
   

Domnul Ion Vela:

Domnule președinte,...

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Numai puțin!

Pentru colegii senatori: amendamentul se găsește în corpul raportului. Nu este anexă separată.

Vă rog, aveți cuvântul!

 
   

Domnul Ion Vela:

Într-adevăr, astăzi, este o lege foarte importantă pentru Academie și cred că inițiativa este bine venită.

Însă alin. 5 prevede ca această restituire să se facă comasat într-un singur loc. Motiv pentru care am venit cu amendamentul meu și am propus ca restituirea să se facă pe locurile inițiale, din următoarele motive.

Cred că Academia Română nu trebuie să devină o instituție care să exploateze terenurile forestiere, așa cum s-a susținut în comisie. S-a justificat că mai bine s-ar întreține și s-ar exploata această proprietate. Academia Română este o instituție de știință, este o instituție care coordonează activitatea și valorifică activitatea de cercetare științifică și cred că era foarte bine dacă pe aceste terenuri se făceau centre de cercetare în domeniul silvic, astfel încât să avem o pădure sănătoasă pe întreg cuprinsul țării.

În altă ordine de idei, nu mi se pare normal ca unei filiale de la Iași, Cluj sau Timișoara a Academiei Române, căreia i se cuvine de drept un anumit teren, să i se ia acest drept.

Consider că, făcându-se dreptate prin această lege Academiei în ansamblu, se dezavantajează filialele.

Din punct de vedere sentimental și din respect pentru cel care a făcut donație, cred că era mai bine să i se pună o tăbliță... donație a persoanei respective..., iar nu să dispară acest respect față de persoana care a donat... și dacă din Munții Țarcului, se spune, au făcut o donație de 5 hectare Academiei, să fie mutate aceste 5 hectare, să zic, în Munții Buzăului...

Eu cred că și din punct de vedere sentimental, din respect pentru cei care au făcut donația, cred amendamentul meu este bine venit, de a se restitui acolo unde s-a făcut donația.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Dar numai puțin. Sunt două chestiuni, domnule senator. Vă rog să observați prima problemă.

Alin. 5, cel la care ați făcut referire, a fost eliminat din corpul legii, în sensul ca retrocedarea să se facă într-un singur corp.

A doua problemă, pe care o spuneți dumneavoastră, să se retrocedeze pe vechiul amplasament, vă întreb: dacă nu se mai găsește acolo pădure, dacă a fost tăiată, dacă s-a întâmplat, juridic, nu știu ce cu ea, nu mai dăm Academiei pământul?! Sau să lăsăm așa cum este acum legea făcută și cum vom găsi situații, de la caz la caz și cu rezolvarea problemei pe care ați ridicat-o dumneavoastră, adică dacă a fost în Caraș, se dă în Caraș, deci, nu-l ducem în alt județ.

 
   

Domnul Ion Vela:

Domnule președinte,

Eu sunt de acord, dar eu spun că, din respect pentru cel care a cedat, să se dea în regiunea respectivă, chiar dacă s-ar da pe cinci regiuni, dar să nu se facă comasat într-un singur loc...

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu, s-a eliminat...

 
   

Domnul Ion Vela:

Asta a fost ideea mea...

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Deci asta am precizat de la început. Acel alineat pe care îl vizați dumneavoastră a fost eliminat și s-a și votat cu 91 de voturi pentru, un vot împotrivă și două abțineri.

 
   

Domnul Ion Vela:

Nu a ajuns la noi forma finală. Eu știu doar din Comisia pentru învățământ, știință și tineret ce probleme au fost ridicate.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da. Este în raport, domnule senator.

Voiați să mai interveniți, domnule senator?

Da, da. Mulțumesc.

Deci, stimați colegi, noi am votat amendamentele, am votat raportul cu 91 de voturi pentru, vă rog să vă pronunțați prin vot asupra legii în ansamblu.

Precizez caracterul legii, de lege organică.

A fost adoptată de plenul Senatului propunerea legislativă, în unanimitate, cu 95 de voturi. (Aplauze.)

 
   

Domnul Eugen Simion:

Vă mulțumesc foarte mult.

 
Continuarea dezbaterilor și adoptarea proiectului Legii privind Consiliul Superior al Magistraturii  

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Stimați colegi,

Vă propun să luăm în dezbatere o lege la fel de importantă ca și aceasta, proiectul de Lege privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Vă rog, doamna ministru, aveți cuvântul.

Vă rog să prezentați punctul de vedere al Guvernului.

   

Doamna Rodica Constantinovici - secretar de stat în Ministerul Justiției:

Mulțumesc, domnule președinte.

Mulțumesc, doamnelor și domnilor senatori.

Vă mulțumim pentru răbdare.

Constituția României, republicată, consacră în dispozițiile art. 133 rolul Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independenței justiției.

Totodată, legea fundamentală stabilește o nouă componență și structură a Consiliului Superior al Magistraturii, precum și noi atribuții.

În conformitate cu prevederile constituționale, proiectul Legii privind Consiliul Superior al Magistraturii urmărește în principal stabilirea rolului Consiliului Superior al Magistraturii ca unic for cu atribuții în evoluția carierei magistraților, consolidarea autonomiei Consiliului Superior al Magistraturii prin asigurarea unui aparat administrativ și a unui buget propriu, asigurarea reprezentării în Consiliul Superior al Magistraturii a judecătorilor și a procurorilor de la instanțele și parchetele de toate gradele, participarea reprezentanților societății civile la lucrările plenului Consiliului Superior al Magistraturii, asigurarea eficienței activității Consiliului Superior al Magistraturii printr-o reglementare completă a modului de organizare și funcționare, a atribuțiilor plenului și secțiilor, precum și a statutului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii.

Potrivit proiectului, acest organism asigură funcționarea eficientă a sistemului judiciar și respectarea legii în desfășurarea carierei profesionale a magistratului.

Structura Consiliului Superior al Magistraturii și modul de alegere a membrilor sunt reglementate luându-se în considerare dispozițiile constituționale.

Modul de desfășurare a alegerilor, ținând seama de necesitatea asigurării unei reprezentări cât mai largi a membrilor corpului magistraților, astfel încât în procesul de alegere să participe judecătorii și procurorii de la toate instanțele și parchetele, această participare se realizează în cadrul adunărilor generale ale magistraților prin vot direct, secret și personal.

Doamnelor și domnilor senatori,

Adoptarea acestui proiect de lege, pentru care vă rugăm să acordați votul dumneavoastră favorabil, desăvârșește, practic, reforma legislativă a justiției.

Este, așadar, un proiect de lege sine qua non, pentru că se corelează și completează dispozițiile din legile privind organizarea judiciară și statutul magistratului, care au fost deja adoptate.

Reprezintă, cu alte cuvinte, un act de responsabilitate și voință legislativă de importanță excepțională, pentru care vă mulțumim.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

Îl invit pe domnul președinte sau pe domnul secretar să prezinte punctul de vedere al Comisiei juridice pentru numiri, disciplină, imunități și validări.

 
   

Domnul Emilian Prichici:

Domnule președinte,

Proiectul de Lege privind Consiliul Superior al Magistraturii, care, așa cum s-a arătat, vine să încununeze, de fapt, pachetul de legi privind justiția, a primit raport favorabil din partea Comisiei juridice pentru numiri, disciplină, imunități și validări a Senatului, raport care a fost supus spre dezbatere plenului Senatului în 24 iunie 2004.

Întrucât în cadrul acelei ședințe s-a ajuns la concluzia că observațiile făcute de o serie de colegi senatori sunt corecte și că acestea impun o rediscutare sau o discutare a lor în cadrul comisiei, aceasta a procedat la această punere în discuție și absolut toate problemele ridicate de colegii noștri au fost pe agenda comisiei, care s-a pronunțat asupra lor.

Ca urmare a deciziilor luate în cadrul Comisiei juridice pentru numiri, disciplină, imunități și validări, s-a reformulat anexa nr. 1 la raportul comisiei, care cuprinde amendamentele adoptate de către comisie și care au primit acordul inițiatorului, și, de asemenea, am procedat și la o reformulare a anexei nr. 2, care cuprinde amendamentele respinse.

Prin urmare, domnule președinte și stimați colegi, vă rugăm să supuneți spre aprobare raportul favorabil al Comisiei juridice pentru numiri, disciplină, imunități și validări, cu precizarea că proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

Vă consult dacă doriți să interveniți în numele grupurilor parlamentare și, înainte de aceasta, vă reamintesc că am început dezbaterea proiectului de lege cu procedură de urgență.

V-aș ruga să ne pronunțăm încă o dată în legătură cu dezbaterea proiectului de lege în procedură de urgență.

De acord? Vă rog să vă pronunțați prin vot.

Mulțumesc.

Plenul Senatului, cu 80 de voturi pentru, două voturi împotrivă și 4 abțineri, aprobă dezbaterea în procedură de urgență a proiectului de lege.

În numele Grupului parlamentar P.S.D., domnul senator Antonie Iorgovan.

Vă rog, aveți cuvântul!

 
   

Domnul Antonie Iorgovan:

Domnule președinte,

Onorat Senat,

După un travaliu amplu, complex, pe multe planuri, aproape că sunt în situația să spun: oameni buni, vă rugăm să ne dați credit și să votați acest proiect de lege, pentru că acum el, din punctul nostru de vedere, este un proiect care:

  1. intră în consonanță - până acum nu intra în versiunea de data trecută - cu Legea fundamentală;
  2. este corelat cu celelalte acte normative care vizează organizarea și funcționarea autorității judecătorești, cu actele normative care vizează procedurile, cel puțin, procedura civilă.

Consiliul Superior al Magistraturii, în viziunea pe care o oferă Constituția României și acest proiect de lege... (Discuții în sală.)

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să faceți liniște în sală, stimați colegi!

 
   

Domnul Antonie Iorgovan:

Începusem să spun că această autoritate, în viziunea pe care o conturează Constituția României și legea pe care îmi place să cred că o vom vota, reprezintă, fără nici un fel de exagerare, o provocare europeană.

În discuțiile pe care le-am purtat de-a lungul anilor cu experții Europei, cu magistrații de carieră, ni s-a spus și mi s-a spus că în materie de Consiliu Superior al Magistraturii sau Consiliul Magistraturii, în diferite țări, mereu se inovează, mereu se creează, mereu se caută soluții. Este și motivul pentru care foarte multe țări din Europa, din Uniunea Europeană s-au ferit să reglementeze instituția la nivel de Constituție, nu au nici măcar un text de trimitere, și alte țări, între care Germania, s-au ferit să creeze o asemenea instituție, chiar prin lege organică, și dacă-mi este permis să amintesc un paradox, poate, undeva, chiar o ironie, expertul Uniunii Europene, care a acordat consultanță Ministerului Justiției să fie tocmai din Germania, care nu are Consiliul Superior al Magistraturii. Că are Germania, că nu are, că au în unele țări sau că nu au această instituție în Constituție, România a apreciat în 1990 - 1991, când și-a redactat Constituția postrevoluționară, că nu este de conceput să vorbim despre stat de drept și despre independență a justiției fără a reglementa, la nivel constituțional, această instituție.

Istoria aplicării Constituției din 1991 a demonstrat, și a legii date în aplicarea acestei Constituții, că în ceea ce privește Consiliul Superior al Magistraturii soluția de atunci nu era cea potrivită pentru România. Am imaginat altă soluție, membrii Consiliului Superior al Magistraturii sunt nuanțați acum, vorbim pe de-o parte despre magistrați de carieră, care reprezintă majoritatea covârșitoare și care, spre deosebire de sistemul anterior, acum sunt aleși în Adunările Generale ale Magistraților, iar Senatul României nu face altceva decât să confirme această procedură, adică verifică și validează dacă s-au respectat procedurile legale, iar legea pe care o discutăm noi acum este tocmai actul normativ prin care se stabilesc aceste proceduri: cum se organizează adunările generale, la ce nivel, cine le deschide, cum se fac propunerile etc.

A doua categorie de membri sunt membrii de drept - dar am să revin la ei - și a treia categorie sunt reprezentanții societății civile, numai doi, am spus noi, deocamdată. Deci, doi reprezentanți ai societății civile care nu trebuie să fie oameni politici, care nu trebuie să fie înregimentați în partide, care nu trebuie să fie avocați pledanți, care trebuie însă să aibă 18 ani, cel puțin, vechime în specialitate juridică, care vor fi propuși de către organizații profesionale ale magistraților, ale juriștilor, organizații care au ca obiect apărerea drepturilor omului, precum și de către facultățile de drept acreditate.

Se prevede o avalanșă de propuneri și Comisia juridică pentru numiri, disciplină, imunități și validări va avea cam mult de lucru în selectarea acestor propuneri și formularea raportului către plen.

Este vorba însă și de categoria membrilor de drept, trei sunt membri de drept. Deci, de drept, în Consiliul Superior al Magistraturii fac parte, o dată, chief justice - cum spun englezii -, adică șeful justiției, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, șeful Parchetului, spunem noi, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și ministrul justiției.

Mărturisesc că am fost unul dintre cei care m-am opus cât am putut prezenței ministrului justiției în această ecuație. Îmi place să cred însă că se va interpreta de către miniștrii care vor fi în justiție, actualul ministru și cei care vor urma, cât aceste texte vor fi în vigoare, se va interpreta sensul, filozofia textului constituțional. Ministrul justiției, este, în final, acceptat, membru de drept în Consiliul Magistraturii, nu ca să se transforme într-un fel de personaj care manipulează voturile în Consiliul Magistraturii, ci, pur și simplu, pentru a fi canalul de legătură între secții, pe de-o parte, și plenul Consiliului Superior al Magistraturii, pe de altă parte, și Executiv, implicit Parlament. Acolo se va discuta, de bună seamă, despre durerile instanțelor, sub aspectul logisticii, sub aspectul spațiilor, problema fondurilor. Nu are cum Consiliul Superior al Magistraturii să rezolve asemenea probleme fără implicarea serioasă, profesională a Executivului, indiferent cine va fi în fruntea acelui Executiv, fără implicarea corespunzătoare a Parlamentului, indiferent cine va forma majoritatea parlamentară.

Deci, cu alte cuvinte, fără implicarea politicului, atunci cum acest Consiliu Superior al Magistraturii, în marea majoritate format din magistrați de carieră, reușește el să sensibilizeze Executivul și Parlamentul asupra problemelor legate de magistratură, dar care țin de competența Executivului sau a Parlamentului? Păi, foarte simplu s-a gândit: prin prezența ministrului justiției.

De altfel, dați-mi voie să fac o legătură cu o lege pe care o discutăm tot astăzi. Se știe că unul dintre șefii Parchetelor, ca să nu-l mai nominalizez, a protestat, a făcut conferințe de presă, de ce el trebuie să prezinte un raport Parlamentului...

Am stat și analizat noi la Comisia juridică pentru numiri, disciplină, imunități și validări cu experții din Ministerul Public, Ministerul Justiției, și am ajuns la concluzia că omul are dreptate.

Da. În fond, de ce să vină procurorul general al unui parchet, indiferent care este acel parchet, deci, șeful din Ministerul Public, care este autoritate judecătorească, să prezinte un raport de activitate în fața Parlamentului. El trebuie să prezinte acest raport - ne-a venit și nouă "mintea românului cea de pe urmă" - în fața Consiliului Superior al Magistraturii! Vedeți, un alt rol al Consiliului Superior al Magistraturii, numai că fiind ministrul justiției acolo, care este Executiv și implicit Parlament, pentru că Executivul, în speță, Guvernul răspunde politic numai în fața Parlamentului. Nimic nu oprește un parlamentar, un deputat sau senator să pună o întrebare ministrului justiției în legătură cu ceea ce s-a discutat în Consiliul Superior al Magistraturii. De altfel, chiar în legea respectivă introducem o precizare și spunem că, după prezentarea raportului în Consiliului Superior al Magistraturii, ministrul justiției are obligația de a informa Parlamentul și credem că, în acest fel, echilibrul între puteri, reglementat expres de art. 1 alin. (4) din Constituția revizuită, se va respecta.

Mi-aș îngădui să vă rețin atenția, doamnelor și domnilor colegi, numai asupra unei nuanțe care a făcut obiectul intervenției mele data trecută.

În versiunea care a venit de la Camera Deputaților, din motive care nu mai au relevanță, ni se propunea soluția potrivit căreia membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de bine ce sunt aleși în adunări generale ale judecătorilor și procurorilor, o dată ajunși în această funcție de membri în C.S.M., ei trebuie să se suspende numaidecât din calitatea lor de judecători și de procurori, ceea ce înseamnă că în 6 ani de mandat, dincolo de faptul că își "pierdeau mâna", dacă pot să mă exprim în această formulare, în meseria noastră, a practicienilor dreptului, ca de altfel în orice meserie, dacă nu practici, devii spectator pe lângă. Avalanșa legislativă este cunoscută și menținerea "în priză" cu fenomenul juridic este, de asemenea, strict necesară. Cel de Sus a dorit să se gândească altfel și la Ministerul Justiției, și în comisia noastră și pot să spun cu bucurie că s-a acceptat o soluție care, după mine, era de bun-simț.

Cum să vorbim despre Consiliul Superior al Magistraturii, format practic din foști magistrați, pentru că, de vreme ce nu mai practici magistratură într-un fel sau altul, ești un funcționar al magistraturii. Cum se spune la mine în Banat, un fel de boactăr, deci bați toba prin sat despre magistratură, dar nu faci magistratură. Sigur că sunt multe soluții, nu avem timpul necesar să rețin atenția asupra subtilităților acestor soluții, așa încât afirmația pe care am făcut-o că soluția din legea pe care o discutăm reprezintă o provocare europeană nu este cu nimic exagerată.

Vă mulțumesc respectuos.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

Grupul P.R.M. dorește să intervină?

Din sală, din partea P.R.M.:

Nu.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu. Mulțumesc.

Grupul parlamentar P.N.L.? Numai puțin, am spus că solicit punctul de vedere al grupurilor, ca să știm și cum stăm în final.

Grupul P.N.L., vă rog, aveți cuvântul.

Domnul senator Popa.

 
   

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Domnule președinte,

Din păcate noi susținem un alt punct de vedere și anume că legea nu rezolvă nici pe departe ceea ce s-a dorit și anume independența reală a puterii judecătorești.

Independența reală a puterii judecătorești ar fi existat dacă arma cea mai puternică, bugetul, era gestionat de acest consiliu. Câtă vreme bugetul nu e gestionat de consiliu și e gestionat de ministru, acest consiliu, declar public, este la mâna ministrului justiției. Prin mii, zeci de mii de fire interesele, până la urmă, ajung la bani, iar puterea este a celui care gestionează banii. Am făcut aceste amendamente, s-au respins și vă rog să mă credeți că fac parte dintr-o comisie, care se numește de integrare, și am fost la seminarii unde s-a discutat de nenumărate ori această problemă, exact această problemă. Dați puterii judecătorești independența, inclusiv prin gestionarea banilor! Așa se întâmplă în alte țări. La noi încă, nu știu din ce motive, nu avem încredere în puterea judecătorească, în așa fel încât să le dăm și acest drept, să gestioneze propriii bani. Din această cauză avem rezervele noastre în legătură cu eficiența sau mai bine - zis cu rezultatul punerii în aplicare a acestei legi, adică să se ajungă la o reală independență a justiției.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, mulțumesc.

Grupul P.R.M., am înțeles că ați revenit asupra deciziei nepronunțate.

Aveți cuvântul!

 
   

Domnul Viorel Dumitrescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Grupul nostru parlamentar va vota pentru adoptarea acestei legi. Socotim că textele existente acoperă în întregime toate exigențele. De aceea grupul nostru parlamentar va vota legea așa cum a fost formulată.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

Grupul U.D.M.R.?

 
   

Domnul Eckstein-Kovács Péter:

Domnule președinte,

Eu cred că această lege ar fi putut să fie numită și "legea responsabilizării magistraților". Dacă până în momentul de față suspiciunile au fost "cu gârla", cum că actul juridic și funcționarea justiției este sub influența Politicului, eu cred că după ce adoptăm acest act normativ, și Grupul parlamentar al U.D.M.R. va vota acest proiect de act normativ, posibilitatea ca Politicul să influențeze instituțional funcționarea justiției este eliminată.

Eu nu spun că în cazuri punctuale nu mai sunt portițe și sunt de acord și susțin cele două amendamente formulate de colegul meu liberal, dar, totuși, esența, consistența acestui act normativ va elimina acest pericol, ceea ce este un lucru deosebit de mare și aici, dacă vreți, mingea este în curtea magistraților. Sunt multe critici la adresa funcționării Justiției române, greul o duc magistrații și de acum înainte ei trebuie să se preocupe de limpezirea relațiilor de a asigura o justiție care nu este într-adevăr părtinitoare, care este egală pentru toți.

Cele două subiecte spun eu că sunt probleme totuși majore; este vorba de gestionarea bugetelor judecătoriilor, tribunalelor și curților de apel, ceea ce în mod normal ar trebui să fie făcute de către Consiliul Superior al Magistraturii, și respectiv rolul ministrului în acest consiliu.

Proiectul, așa cum este formulat în momentul de față, prevede că face parte de drept din ambele secții - secțiile pentru judecători, respectiv secțiile pentru procurori. Acum cred că ministrul justiției ar trebui clonat ca într-o ședință în care aceste secții probabil lucrează paralel să fie prezent și în una și în alta. În acest consiliu sunt 3 membri care nu au calitatea de magistrați, ceilalți sunt fie judecători, fie procurori, aceștia sunt reprezentanții societății civile, respectiv ministrul justiției.

Mi se pare a fi foarte echitabilă soluția ca acești 3 reprezentanți în C.S.M., care nu sunt magistrați, să aibă drepturi egale, respectiv să participe la lucrările în plenul acestui consiliu care dezbate problemele de ordin general ale magistraților și în care, desigur, este bine venită prezența ministrului justiției, dar prezența dumnealui sau a dumneaei în secții mi se pare că nu este o soluție potrivită.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, mulțumesc.

Dați-mi voie să întreb pe colegii din P.D. sau pe senatorii independenți dacă doresc să intervină? Dacă nu, o rog pe doamna ministru să... Vă rog să mă iertați, doriți să interveniți?

Domnul senator Mircea Ionescu-Quintus.

 
   

Domnul Mircea Ionescu-Quintus:

Mulțumesc, domnule președinte.

Observațiile cu privire la neindependența bugetară a Consiliului Superior al Magistraturii sunt îndreptățite, dar eu aș vrea să vă spun că ele nu sunt de natură să împiedice Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal să voteze această lege.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

Invit pe doamna ministru dacă dorește să prezinte succint răspunsuri la intervențiile colegilor. Au fost câteva chestiuni.

 
   

Doamna Rodica Constantinovici:

O să încep cu obiecțiunea privind participarea ministrului justiției la secțiile Consiliului Superior al Magistraturii. Potrivit dispozițiilor constituționale reproduse de proiectul de lege, ministrul justiției alături de procurorul general și președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt membri de drept ai Consiliului Superior al Magistraturii. Tot potrivit dispozițiilor constituționale,

Consiliul Superior al Magistraturii lucrează în plen și în secții, care secții au o oarecare specializare. Există secția pentru procurori, unde, firește, va participa procurorul general, și secția pentru judecători. Art. 134 alin. (2) din Constituție prevede că membrii de drept ai Consiliului Superior al Magistraturii nu au drept de vot în secții atunci când acestea acționează ca instanță disciplinară.

Printr-o interpretare, per a contrario, membrii de drept pot participa la secții și au drept de vot atunci când nu acționează ca instanță disciplinară. Firește, cum prin forța lucrurilor ministrul justiției nu este nici judecător, nici procuror, acesta poate participa la activitatea secțiilor indiferent că acestea vizează procurorii sau judecătorii.

Prin urmare, în atestarea participării, ministrul justiției poate, nu este obligat, să participe la activitatea secțiilor, dar nici nu i se poate interzice pentru că principiile de interpretare per a contrario și chiar excepțiile sunt de strictă interpretare cât timp textul constituțional îi interzice să voteze atunci când secțiile acționează ca instanțe disciplinare, înseamnă că regula este aceea a participării acestui membru de drept la activitatea secțiilor. Prin urmare, am găsit că această participare consacrată prin textul de lege nu face decât să respecte dispozițiile constituționale.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă mulțumesc.

 
   

Doamna Rodica Constantinovici:

Cu privire la chestiunile legate de buget, există și amendamente sub acest aspect. Rolul acestui Consiliu Superior al Magistraturii este acela de garant al independenței justiției. Care independență a justiției înseamnă că aceasta să fie înfăptuită în mod egal pentru toți cetățenii, imparțial și independent și în numele legii de către fiecare dintre magistrați. Rolul esențial al acestui organism este cel de gestiune a carierei magistraților din care factorul executiv, iată, este complet eliminat.

Gestionarea bugetului, deci păstrarea acestei componente administrative de către Ministerul Justiției nu aduce absolut nici un fel de atingere independenței justiției în esența sa. S-a conceput această păstrare a componentei administrative pornindu-se de la modele europene. În Franța, în Italia, chiar în Bulgaria bugetul instanțelor este gestionat de către Ministerul Justiției. Pe de altă parte, dispozițiile din proiect sunt foarte echilibrate. Întrucât bugetele sunt elaborate de jos în sus, deci de la nevoile instanțelor, curțile de apel, potrivit Legii privind organizarea judiciară, sunt ordonatori secundari de credite, iar bugetul negociat de Ministerul Justiției, ordonator principal de credite, nu poate fi prezentat decât cu avizul conform, deci obligatoriu, al Consiliului Superior al Magistraturii. Prin urmare, păstrarea atribuțiilor de administrator de către Ministerul Justiției înseamnă doar degrevarea acestui organism de sarcina administrativă pentru a gestiona corespunzător cariera magistraților care trebuie să se ocupe de înfăptuirea imparțială și în numele legii a justiției. Sunt deja consacrate calitatea de ordonator principal de credite și ordonator secundar pentru curțile de apel, sunt consacrate aceste calități prin Legea privind organizarea judiciară, care a fost deja adoptată, ori acest pachet de legi, deci cele 3 legi sunt prevăzute să intre în vigoare deodată. Am avut în vedere și punctual dificultăți practice pentru că o parte dintre sediile în care funcționează instanțele au regimul juridic nelămurit. Multe sunt revendicate în temeiul Legii nr. 10/2001, ca să nu mai vorbim că sunt în curs de executare proiecte de investiții privind Palatul de Justiție, clădirea cunoscută sub numele de magazinul "Junior" care urmează să devină sediul instanței în care Ministerul Justiției este angajat. Or, toate aceste atribuții ar fi trebuit să fie transferate către Consiliul Superior al Magistraturii.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă mulțumesc, doamna ministru.

Vă rog să faceți precizarea dacă sunteți de acord cu amendamentele existente în raportul suplimentar.

 
   

Doamna Rodica Constantinovici:

Suntem de acord cu toate amendamentele care au fost admise de comisie.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, mulțumesc.

Deci raportul suplimentar cuprinde mai multe amendamente decât în primul raport.

 
   

Doamna Rodica Constantinovici:

Cuprinde mai multe, suntem de acord cu toate cele admise.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Bun, mulțumesc.

Îi consult pe colegii care au amendamente respinse.

S-o luăm în ordine.

 
   

Domnul Eckstein-Kovács Péter:

La primul punct pe art. 28, renunț.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

 
   

Domnul Eckstein-Kovács Péter:

La 29 îmi mențin argumentația. Am spus adineauri:

ministrul este bine dacă nu face parte din comisie. Îl susțin.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da.

Punctul de vedere, vă rog!

 
   

Domnul Nicolae Șerban - ministru-delegat la Ministerul pentru Relația cu Parlamentul:

Împotrivă.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Împotrivă.

Vă rog să vă pronunțați prin vot în legătură cu amendamentul susținut de domnul senator EcksteinKovács Péter.

Amendament respins, întrunind 24 voturi pentru, 64 voturi împotrivă, 2 abțineri.

La punctul 3 amendament la art. 37 lit. h).

Domnul senator Popa.

 
   

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Da, domnule președinte.

Și aici aș da un răspuns doamnei secretar de stat.

De 3 ani de zile, critica Uniunii Europene în direcția justiției este una, dar importantă: lipsă resurse, atât umane, cât și financiare. De fiecare dată se spune lucrul acesta și niciodată ministerul nu s-a luptat, în Legea bugetului, pentru un buget într-adevăr satisfăcător. Aici suntem membrii Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări care am făcut, noi, amendamente pentru Ministerul Justiției, pentru suplimentare la posturi și pentru investiții, iar ele nu au fost susținute. De ce?

Pentru că face parte din Executiv, iar Guvernul are interesul ca Legea bugetului să fie, din acest punct de vedere, să aibă "rezultate", în ghilimele, bune. Or noi știm cine cunoaște cel mai bine aceste nevoi materiale în justiție - tocmai magistrații. De ce nu aveți încredere în magistrați? Lăsați-i să hotărască dânșii, să-și întocmească și aprobe proiectele de buget și o să vedeți dumneavoastră că lucrurile o să meargă mai bine decât merg acum.

Vreau să vă spun și să vă amintesc - dumneavoastră nu erați la vremea respectivă în funcție - au fost 3 cazuri, la fiecare dintre momentele discutării Legii bugetului, când ministerul nu a susținut amendamente admise de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări tocmai pentru ca să nu fie discuții în sânul instituției.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, mulțumesc.

Vă rog, dacă doriți să oferiți răspuns colegului senator.

 
   

Doamna Rodica Constantinovici:

Ministerul Justiției nu poate negocia un alt buget decât cel avizat în mod obligatoriu de Consiliul Superior al Magistraturii. Pe de altă parte, ne-am orientat și din experiența oarecum nefericită a Ungariei. Acolo, Consiliul Superior al Magistraturii este ordonator principal de credite, dar regretă acest lucru întrucât de fiecare dată bugetele pe care le solicită nu le obțin, dat fiind sprijinul politic redus pe care astfel de organisme, prin forța lucrurilor, nu-l au. Deci cel mai bun buget pe care l-ar putea obține Consiliul Superior al Magistraturii, dacă nu ar fi acest mecanism foarte echilibrat de elaborare și negociere, ar fi cel pe care l-ar obține și Ministerul Justiției.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, mulțumesc.

Stimați colegi,

Vă rog să vă pronunțați prin vot asupra amendamentului susținut de domnul senator Nicolae-Vlad Popa la lit. h) a art. 37, în sensul înlocuirii atribuției, a emite doar aviz în a întocmi și aproba proiectul de buget.

Pentru instanță, desigur.

Stimați colegi, vă rog să votați!

Amendament respins, întrunind 26 de voturi pentru, 62 voturi împotrivă și 5 abțineri.

La art. 52 alin. 1, domnul senator Popa a formulat un amendament prin care solicită eliminarea a unei părți.

 
   

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

În raportul suplimentar nu mai apare al doilea, alin. 3, dar este în raportul principal.

Chestiunea este foarte simplă. Se prevede, la art. 52, posibilitatea revocării unui membru al Consiliului Superior al Magistraturii de către acest consiliu. Ori...

Din sală:

Apare modificarea.

 
   

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Nu, nu apare modificarea. Dacă ar apărea... Eu am verificat și nu apare modificarea.

În comisie, colegul meu spune că s-a acceptat, dar nu apare în text. Eu am văzut că în text nu apare modificarea.

Ideea este următoarea: câtă vreme corpul judecătorilor, procurorilor numește un reprezentant în Consiliul Superior al Magistraturii, acesta nu poate fi revocat de ceilalți membri, ci numai de corpul care l-a numit. Eu știu că s-a aprobat, dar nu apare în raport.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Rog punctul de vedere al ministerului.

 
   

Doamna Rodica Constantinovici:

Domnule președinte,

Nu am găsit a fi acceptabil acest amendament. Este adevărat, se întemeiază pe principiul simetriei, numai că, din rațiuni practice, nu am acceptat amendamentul, fiindcă este vorba de neîndeplinirea atribuțiilor de către un membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Or, prin simetrie, convocarea adunărilor generale și urmarea întregii proceduri ar duce la întârzieri care, firește, ar disfuncționa acest organism vital pentru corecta funcționare a justiției.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

Întreb colegii din Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări dacă doresc să argumenteze.

 
   

Domnul Emilian Prichici:

Domnule președinte,

Pe de-o parte, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a apreciat că acest amendament nu se justifică, textul de bază fiind acoperitor pentru situațiile existente. S-a mers chiar pe ideea că există un precedent de prestigiu, în sensul că după o formulă asemănătoare funcționează și Curtea Constituțională; pe de altă parte, alin. 3 al art. 52 a primit o nouă formulare în cadrul discuțiilor din comisie, la care din păcate colegul nostru, domnul senator Popa, nu a avut posibilitatea să participe nici astăzi și este prins ca atare în cuprinsul amendamentelor admise.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

Domnul senator Eckstein.

 
   

Domnul Eckstein-Kovács Péter:

Eu, ca și membru al comisiei, am tras concluzia că acest amendament a fost adoptat în parte. Deci acel principiu, ca cel care numește acela îl și revocă s-a spus că este prea costisitor, că este vorba de activitatea membrului C.S.M. în cadrul C.S.M.-ului. Dar eu am înțeles că am introdus, într-adevăr, un text nou care interzice ca magistratul care a săvârșit o abatere disciplinară, pe de-o parte să acceadă în C.S.M., pe de altă parte, dacă a comis o abatere disciplinară este retras prin efectul legii din C.S.M. Acest lucru a fost adjudecat de către comisie. Adjudecând acest lucru, am achiesat și la faptul că cel care numește, acela și revocă. Eu așa am înțeles, eu așa am votat și - cum să zic? - sunt acum puțin consternat că raportul suplimentar nu reflectă acest lucru.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Parțial.

 
   

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Domnule președinte,

Dacă-mi permiteți, ar fi - ca să dau un exemplu - ar fi ca și cum un senator ar putea fi revocat de către plenul Senatului dacă lipsește. "Nu-și îndeplinește atribuțiile" - vă dați seama cât de larg este textul. "Nuși îndeplinește atribuțiile". Este posibil ca într-o instituție să fie cineva care este mai critic, are un simț mai aparte de observație și deranjează. Ei bine, cu acest text "nu-și îndeplinește atribuțiile", majoritatea poate să-l revoce. Nu este corect. Adică dă posibilitatea unor abuzuri. Aici, când ești ales de un corp de magistrați, ei au dreptul să te revoce și putea foarte bine, printr-o normă, să existe - așa cum am arătat - formula revocării de către cei care aleg, nemailăsând această portiță a excluderii cuiva doar pentru faptul că, mă rog, nu convine poziția respectivă pentru că o să vedeți că se va întâmpla în realitate și o să ne izbim de faptul că noi am încălcat un principiu care, vă spun sincer, doamna secretar de stat, nu credeam că poate fi încălcat.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, mulțumesc.

Dacă doriți să mai argumentați suplimentar, doamna secretar de stat?

 
   

Doamna Rodica Constantinovici:

Atribuțiile sunt foarte strict reglementate, deci este exclusă orice formă de abuz, iar revocarea este realizată de plenul Consiliului Superior al Magistraturii care este format din niște magistrați de excepție, pretindem noi.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnul senator Frunda.

 
   

Domnul Frunda György:

Mulțumesc, domnule președinte.

Intervin și eu ca jurist, în primul rând. Cred că acceptarea amendamentului poate fi întemeiată pe două argumente foarte importante. Pe ceea ce a spus și doamna secretar de stat, a similitudinii, tot așa cum ești numit numai așa poți fi și revocat, nu în alt fel. Și un al doilea principiu, foarte important pentru viața judecătorilor, cel al stabilității. Am încercat acum să fac un exercițiu teoretic. Dacă s-ar putea, eu cred că foarte rar se va ajunge la asemenea cazuri. Cred că prevederea este mai mult teoretică decât cu rădăcini practice. Dar tocmai pentru că acest lucru este și pentru a evita capcana posibilității de a spune că există anumite influențe politice asupra unui membru care este mai neplăcut în comisie - tocmai ceea ce spunea domnul senator Popa - cred că ar fi bine să acceptăm acest amendament. Eu cred că nu are efecte foarte... nu are efecte pragmatice, iar din punct de vedere a teoriei juridice, cred că este mai aproape de ceea ce vrem noi să facem, al stabilității judecătorului din Consiliul Superior al Magistraturii, al neimplicării Politicului, a stabilității acestui consiliu, a faptului ca nimeni să nu poată fi mișcat de acolo. Cert este că el va fi acolo 6 ani. Dacă nu-și face treaba, se trag concluziile necesare. A veni și a-l demite, de fapt, că asta este, după 2-3 ani și a aduce pe altcineva, după părerea mea, ar fi nebenefic. Printr-o gândire mai elastică, cred că am putea accepta această soluție care cred că are mai multe argumente teoretice și de construcție democratică, decât efecte practice.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Stimați colegi,

Vă rog să revenim la text și la amendament pentru că noi am adus argumente suplimentare nu pe amendamentul care este formulat. Vă rog să observați că, potrivit art. 52 alin. 1, se stabilește foarte clar că poate fi revocat unul dintre membrii aleși ai Consiliului Superior al Magistraturii, în două situații: într-o primă situație, atunci când cel în cauză nu mai îndeplinește condițiile legale pentru a fi membru ales în C.S.M. și nimeni nu contestă acest lucru și nici procedura, cine face propunerea, cine hotărăște pentru că este stabilit în text și nu există amendament. Acest lucru îl hotărăște plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Și cea de-a doua situație, la care a făcut amendament domnul senator Popa, în situația neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu, dar nu este contestată procedura, nu este contestat cine decide pentru că nu este amendament. Plenul decide. Altcineva cine să decidă?

 
   

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Dacă-mi permiteți, el este legat de următorul amendament.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu, vă rog, noi discutăm pe amendamente. Legea are 80 de articole.

 
   

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Haideți să facem o... Ați explicat, din punctul meu de vedere, greșit.

Din sală:

La vot!

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să-l ascultăm.

Domnul senator Popa a formulat amendamentul.

 
   

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

La amendamentul de la alin. 1 trebuie eliminată sintagma "sau în cazul neîndeplinirii atribuțiilor în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii".

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Și cu ce am greșit? Am spus că sunt două situații...

 
   

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Exact! Și această situație a neîndeplinirii am transferat-o într-un nou alineat, alin. 3, "în cazul neîndeplinirii atribuțiilor în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii de către unul din membri sau... președintele Consiliului Superior al Magistraturii poate propune revocarea acestuia către corpul care l-a ales în Consiliul Superior al Magistraturii". Asta este legătura logică între prima eliminare a acestei sintagme și rezolvarea în fond a problemei acesteia a neîndeplinirii atribuțiilor.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

Stimați colegi,

Ați ascultat argumente pro, argumente contra amendamentului propus de către domnul senator, ați ascultat punctul de vedere și al colegilor din Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări și punctul de vedere al ministerului.

 
   

Domnul Nicolae Șerban:

O singură precizare aș vrea să fac.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog!

 
   

Domnul Nicolae Șerban:

Mi-e greu să accept faptul că spunem că acest Consiliu Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției ca după aceea să-l bănuiesc că ar putea să se comporte abuziv, îndepărtând un membru printr-o procedură incorectă. E o prezumție inacceptabilă!

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, mulțumesc.

Vă rog, stimați colegi, să ne pronunțăm prin vot în legătură cu amendamentul... (Discuții în sală.) Vă rog să votați! Să nu comentăm. Vă rog să votați!

Amendamentul a fost respins, întrunind 29 de voturi pentru, 59 voturi împotrivă și 4 abțineri.

Amendamentul de la punctul 5 nu-l mai susțineți, domnul senator Popa, pentru că era legat de cele din precedent.

 
   

Domnul Nicolae-Vlad Popa (din sală):

Da, și următorul la fel, era legat de...

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, mulțumesc.

Față de această situație, stimați colegi, supun votului dumneavoastră, în primul rând, amendamentele existente în raportul suplimentar, pentru că în primul raport sunt mai puține texte în discuție, amendate.

Anexa nr.1 la raport a fost aprobată de plenul Senatului cu 85 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 4

abțineri.

Vă rog să acceptați, stimați colegi, că există o serie de greșeli, câteva greșeli gramaticale am observat în raport. Acestea le vom corecta pentru că doar n-o să supun la vot să scoatem un "i" dintr-un cuvânt sau să punem virgula unde trebuie.

Supun votului dumneavoastră raportul comisiei cu amendamentele aprobate.

Raport aprobat de plenul Senatului cu 89 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 4 abțineri.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu.

Plenul Senatului adoptă proiectul de Lege privind Consiliul Superior al Magistraturii ca lege organică cu 95 de voturi pentru, 1 vot împotrivă și 2 abțineri.

Felicitări!

Mulțumim foarte mult.

 
Dezbaterea și adoptarea proiectului Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2004 pentru modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996  

Stimate colege și stimați colegi,

Vă adresez rugămintea să acceptați, mai avem două, trei proiecte de lege, care au caracter organic. (Discuții în sală.)

Și mâine le discutăm pe cele care sunt ordinare.

Haideți, că acum suntem într-un cvorum acceptabil. Vă rog! Nu mai avem multe legi, să nu vă facem probleme.

Deci, le luăm numai pe cele cu caracter organic, pentru că sunt prezenți foarte mulți colegi.

Vă rog, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări.

Punctul 3, proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.41/2004 pentru modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr.7/1996.

Vă rog!

Deci, să le luăm pe cele organice, pe lista suplimentară, poziția 3.

Celelalte legi, legile cu caracter ordinar, pentru că sunt prezenți și reprezentanții Executivului, le vom lua mâine după-amiază, la ora 15,00.

Vă rog, inițiatorul, prezentați punctul de vedere al Guvernului.

   

Domnul Florin Ciobanu - secretar de stat în Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie:

Domnule președinte,

Onorat Senat,

Elementul esențial al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2004 pentru modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1998 este crearea unui sistem unic de înregistrare a drepturilor reale asupra proprietății imobiliare, prin reorganizarea activităților de cadastru și publicitate imobiliară în cadrul unei agenții naționale înființate în subordinea Ministerului Administrației și Internelor.

Potrivit Legii nr. 7 din 1996, activitățile de cadastru se desfășurau de către Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie, cu unitățile sale subordonate, de către ministere care realizau cadastru de specialitate, iar activitatea de publicitate imobiliară se derula prin birourile de carte funciară.

Pentru eliminarea paralelismelor și a neconcordanțelor în procesul decizional, s-a creat cadrul organizatoric pentru înființarea unei instituții, capabile să coordoneze în mod unitar această activitate.

Reorganizarea sistemului cadastrului și publicității imobiliare în România, prin înființarea Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, prezintă următoarele avantaje: coordonarea mai eficientă, datorită unei conduceri unice a activității de înregistrare a drepturilor reale asupra proprietății imobiliare; transformarea serviciului public de cadastru și publicitate imobiliară într-o structură modernă, eficientă și rapidă, la dispoziția cetățeanului...

 
   

Domnul Triță Făniță (din sală):

Nu mai citiți, vă rugăm!

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

Domnul senator, vă rog!

Îi rog pe colegii din Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări să prezinte raportul.

 
   

Domnul Aron Belașcu:

Domnule președinte,

Vreau să fac precizarea că raportul este comun cu cel al Comisiei pentru administrație publică și organizarea teritoriului.

În ședința din 24 iunie 2004, cele două comisii au luat în dezbatere proiectul de lege și au hotărât, cu unanimitate de voturi, să adopte raport de admitere, cu un amendament la art. 20 alin. 12.

În cadrul dezbaterilor, cele două comisii au adoptat, în unanimitate, următorul amendament, la punctul 10 din proiectul de lege, respectiv, la art. 20 alin. 12, cu următorul cuprins: "Ocuparea postului de registratori..."

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnule vicepreședinte,

Avem raportul, noi suntem oameni serioși.

 
   

Domnul Aron Belașcu:

"...se va face în urma susținerii unui concurs organizat de către Agenția Națională. Candidații trebuie să fie licențiați ai unei facultăți de drept acreditate și să aibă o vechime de cel puțin 5 ani în activitatea juridică".

În consecință, supunem, spre aprobare și adoptare, plenului Senatului raportul de admitere, împreună cu proiectul de lege.

În raport cu obiectul de reglementare, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice și urmează să fie adoptat potrivit prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituția României, republicată în 2003.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

Vă consult dacă doriți să interveniți la dezbateri generale sau dacă doriți să vă pronunțați în legătură cu amendamentul?

Domnul senator Popa, aveți cuvântul!

 
   

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Aș vrea să întreb reprezentanții Guvernului: eu am făcut un proiect, de anul trecut, în legătură cu modificarea Legii cadastrului, când s-a spus și s-a promis că se face o lege, nu o ordonanță - din nou, o ordonanță -, ca noi să luăm act că Domnia sa,

Guvernul, legiferează. Din nou luăm act că se legiferează la Guvern, iar noi suntem puși în a aproba, în regim de urgență etc. etc.

S-a schimbat Constituția, se pare că la Guvern nu se știe acest lucru, există această situație de ani de zile și nu s-a întâmplat nimic, și acum suntem puși în fața unui fapt împlinit.

Critic această poziție a Guvernului. Nu era normal să avem ordonanță, era normal ca această lege să fie discutată, pentru că sunt multe alte probleme de rezolvat în materie de cadastru în România, ca să funcționeze bine sistemul.

Și aici este reparat sau, mai bine-zis, este o încercare, un nou experiment, dar nu cred că asta este rezolvarea. Și, în nici un caz, pe calea ordonanței de urgență. (Discuții în sală.)

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Deci, domnule coleg, bănuiesc că ați citit sau că ați rămas în perioada campaniei electorale, pentru că ați fi văzut că, în conformitate cu Constituția, încă din preambulul ordonanței de urgență este prevăzută expres necesitatea adoptarea acestui act normativ pentru finalizarea negocierilor.

Așadar, nu ne găsim în prezența unei ordonanțe care a însemnat un moft, ci, dimpotrivă, o ordonanță impusă de termenul fatidic - 30 iunie.

 
   

Domnul Nicolae-Vlad Popa (din sală):

Domnule președinte, de doi ani de zile se discută!

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da. Vă mulțumesc.

Vă rog, dacă sunt și alte intervenții pe textul de lege? (Discuții în sală.)

Deci, la declarații politice, am avut în urmă cu 5 ore.

Vă rog să vă pronunțați prin vot asupra amendamentului existent în raport.

Amendament aprobat de plenul Senatului cu 67 de voturi pentru, 7 voturi contra și 10 abțineri.

Supun votului dumneavoastră raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări și Comisiei pentru administrație publică și organizarea teritoriului. Vă rog să vă pronunțați prin vot!

Raport aprobat de plenul Senatului cu 81 de voturi pentru, 3 voturi contra și 8 abțineri.

Precizez caracterul legii de lege organică, absolut necesară pentru finalizarea aderării la Uniunea Europeană și o supun votului dumneavoastră.

Aprobată de plenul Senatului cu 82 de voturi pentru, 4 voturi contra și 9 abțineri.

 
Dezbaterea și respingerea propunerii legislative privind modificarea și completarea Legii nr. 215/2001 - Legea administrației publice locale  

La punctul 4 avem propunerea legislativă privind modificarea și completarea Legii nr. 215/2001 - Legea administrației publice locale. Raport de respingere, este adevărat. (Discuții în sală.)

Rog punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări.

   

Domnul Aron Belașcu:

Domnule președinte,

În ședința din 24 iunie 2004, comisiile au luat în dezbatere propunerea legislativă...

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Susțineți raportul?

 
   

Domnul Aron Belașcu:

Da.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

 
   

Domnul Aron Belașcu:

Da, bineînțeles. (Discuții în sală.)

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Reprezentanții Guvernului, de acord cu respingerea propunerii legislative?

 
   

Domnul Mircea Alexandru - secretar de stat în Ministerul Administrației și Internelor:

Da, domnule președinte.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă consult dacă doriți să interveniți la dezbateri generale? Nu.

Mulțumesc.

Vă rog să vă pronunțați prin vot asupra raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări.

Vă rog să votați!

Plenul Senatului, cu 81 de voturi pentru, 2 voturi contra și 5 abțineri, aprobând raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări și Comisiei pentru administrație publică și organizarea teritoriului, pe cale de consecință, respinge propunerea legislativă privind modificarea și completarea Legii nr. 215/2001.

 
Respingerea propunerii legislative privind comasarea terenurilor agricole  

Punctul 5 - propunere legislativă privind comasarea terenurilor agricole. Raport de respingere.

Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, punctul de vedere.

   

Domnul Aron Belașcu:

Ne menținem raportul de respingere, domnule președinte.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Din partea Executivului este cineva?

Deci, raport de respingere.

Din sală:

Nu este nimeni.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să vă pronunțați prin vot asupra raportului întocmit de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări.

Plenul Senatului, cu 89 de voturi pentru, 1 vot contra și 4 abțineri, aprobă raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări și, pe cale de consecință, respinge propunerea legislativă privind comasarea terenurilor agricole.

 
Dezbaterea și adoptarea proiectului Legii privind fondurile de pensii administrate privat  

Punctul 7 - proiectul de Lege privind fondurile de pensii administrate privat. Procedură de urgență. Lege organică.

Vă rog, inițiatorii!

Comisiile sesizate în fond - Comisia economică și Comisia pentru muncă, familie și protecție socială.

Vă rog, aveți cuvântul, domnule secretar de stat!

   

Domnul Ion Giurescu -secretar de stat în Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Prezentul proiect de lege introduce pilonul al doilea de pensii, reglementând înființarea, organizarea și funcționarea sistemului fondurilor de pensii administrate privat, atribuțiile Comisiei de supraveghere a fondurilor de pensii, precum și garanțiile acordate participanților la fond.

Proiectul de lege promovează următoarele principii: obligativitatea participării la noul sistem, egalitatea de tratament pentru toți participanții, contributivitatea, capitalizarea și investirea activelor în mod prudențial.

Prin prezentul proiect de lege se ia în calcul obligativitatea persoanelor până la vârsta de 35 de ani, nou intrate în piața muncii, de a participa la acest sistem, și, de asemenea, facultativ, pentru persoanele până în 45 de ani.

Suntem de acord cu amendamentele propuse de comisiile reunite: Comisia pentru muncă, familie și protecție socială și Comisia economică.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

Îi rog pe colegii noștri din partea celor două comisii să prezinte raportul.

 
   

Domnul Viorel Marian Pană:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimate colege și stimați colegi,

Cu majoritate de voturi, membrii celor două comisii au hotărât să întocmească raport favorabil, cu amendamentele prezentate în Anexa nr.1.

Singurul amendament respins se găsește în Anexa nr.2 la acest raport.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

Vă consult, doamnelor și domnilor senatori, dacă doriți să interveniți la dezbateri generale.

Are cuvântul domnul senator Ciocârlie.

Vă rog!

 
   

Domnul Alin Theodor Ciocârlie:

Mulțumesc, domnule președinte.

Am două amendamente la amendamente, cu care nu mă îndoiesc că domnul secretar de stat, Ion Giurăscu, va fi de acord, mult mai repede decât este, de obicei, în comisie, unde probează, cu multă competență, o îndărătnicie maximă față de amendamentele noastre.

Deci, la art. 7, amendamentul 2 la art. 7 în care se prevede: "Contractul de societate civilă încheiat între minimum 100 de membri fondatori...", substantivul "membrii" trebuie scris cu un singur "i". De altfel, amândouă observațiile sunt formale.

 
   

Domnul Ion Giurescu:

Aici, sunt de acord.

 
   

Domnul Alin Theodor Ciocârlie:

Mulțumesc, domnule secretar de stat.

Sunt convins că veți fi de acord și la amendamentul 3, la art. 24, unde în formularea amendamentului s-a scăpat ce era mai important, "Activele fondurilor de pensii se investesc în interesul exclusiv al participanților". Verbul "se investesc" a fost scăpat și trebuie adăugat, ca să nu plece de la Senat într-o formulă în care amendamentul își pierde tot înțelesul.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da. Vă consult dacă doriți să interveniți la dezbateri generale. Nu sunt intervenții.

În legătură cu amendamentul respins, îl susține cineva? Este un amendament respins, dar nu știu al cui este.

 
   

Domnul Viorel Marian Pană:

Este amendamentul domnului senator Bindea. Nu e prezent

în sală.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da. Deci în legătură cu amendamentele admise sunteți de acord?

 
   

Domnul Ion Giurescu:

Da, domnule președinte.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Cu toate, da?

 
   

Domnul Ion Giurescu:

Da.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Stimate colege și stimați colegi,

Să ne pronunțăm, în primul rând, asupra amendamentelor admise existente în Anexa nr.1 la raport.

Vă rog să votați!

Amendamente aprobate de plenul Senatului cu 86 de voturi pentru, 1 vot contra și 6 abțineri.

Supun votului dumneavoastră raportul Comisiei pentru muncă, familie și protecție socială și Comisiei economice.

Raportul aprobat de plen cu 87 de voturi pentru, 2 voturi contra și 8 abțineri.

Cu precizarea caracterului legii de lege organică, o supun votului dumneavoastră. Vă rog să votați!

Proiectul de Lege privind fondurile de pensii administrate privat este aprobat de plenul Senatului cu 87 de voturi pentru, 4 voturi contra și 8 abțineri.

 
Dezbaterea și adoptarea raportului comisiei de mediere pentru soluționarea textelor în divergență la proiectul Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență  

La punctul 1 - propunere legislativă privind reabilitarea funcțională a clădirilor de locuințe. Avem raport de respingere, putem să o facem mâine fără probleme.

Punctul 14, vă rog, stimate colege și stimați colegi, avem... (Discuții în sală.)

Din sală:

Am făcut acest punct.

   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Cum să-l faceți? Când l-am făcut? (Discuții în sală.)Nu, stați puțin!

Punctul 14 este raportul comisiei de mediere pentru soluționarea textelor în divergență la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență. (Discuții în sală.)

Din sală:

La noi este punctul 15.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu știu, la mine este punctul 14. N-are importanță, important este să rezolvăm problema. Vă rog!

Rog unul dintre colegii din Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională să fie pregătit, doar în situația în care se vor solicita explicații suplimentare.

La punctul 1 avem varianta Senatului.

La punctul 2 avem text comun.

La punctul 3 - varianta Senatului.

La punctul 4 și 5 - Senat.

Deci, avem un singur text comun.

Vă consult dacă doriți să interveniți.

Vă rog!

 
   

Domnul Mihai Ungheanu:

Domnule președinte,

Pentru coerența textului, la pagina 4, punctul 4, rândul penultim, este nevoie de o virgulă... (Rumoare în sală.)

Lasă, domnule, că eu știu ce spun. E necesară această virgulă aici.

Din sală:

Suntem de acord cu virgula.

 
   

Domnul Mihai Ungheanu:

Sunteți de acord? (Rumoare în sală.)

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu. Stați puțin, unde aici?

 
   

Domnul Mihai Ungheanu:

Nu înțeleg.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Unde, unde punem virgula, dumneavoastră ați spus să punem virgulă aici, unde?

 
   

Domnul Mihai Ungheanu:

Am explicat, rândul penultim, deci după "fundamentale prevăzute la art. 3, numai în măsura în care situația o cere,..."; asta este virgula care lipsește, asta este ce am propus. (Discuții în sală.)

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

De acord.

Stimați colegi,

Fiind o chestiune de gramatică a limbii române, nu supunem la vot. Mulțumim domnului senator Ungheanu pentru că ne-a atras atenția.

Vă rog să vă pronunțați prin vot asupra soluțiilor propuse în raportul comisiei de mediere. Vă rog să votați!

Cu 91 de voturi pentru, un vot împotrivă și nici o abținere, soluțiile au fost adoptate de plen.

Supun votului dumneavoastră raportul în ansamblu, cu precizarea caracterului legii de lege organică.

Cu 93 de voturi pentru, nici un vot împotrivă și nici o abținere, deci unanimitate, raportul a fost adoptat de plenul Senatului.

Să mai rezolvăm o chestiune, stimați colegi, toate celelalte legi care nu le-am luat în dezbatere și care au caracter ordinar le luăm în dezbatere mâine la ora 15,00, da?

Din sală:

La ora 14,00! (Discuții în sală.)

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Numai puțin, vă rog, noi discutăm ce probleme avem mâine. Nu sunt mai mult de 7-8 acte normative, pe parcursul a o jumătate de oră...

Din sală:

Miercuri!

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu, dar miercuri avem ședința de plen. Lăsați așa, la ora 15,00, pentru că avem și ședința Biroului permanent.

La ora 15,00 le luăm în dezbatere și le rezolvăm.

Numai puțin! Vă rog să vă ocupați locurile, nu am terminat ședința.

 
Demisia domnului senator Gheorghe Bunduc - Grupul parlamentar P.R.M., ca urmare a alegerii Domniei sale în funcția de președinte al Consiliului Județean Tulcea  

Stimați colegi,

Domnul senator Gheorghe Bunduc, senator P.R.M. în Circumscripția electorală nr. 38, Tulcea, a înaintat președintelui Senatului demisia, întrucât, în această perioadă Domnia sa, în urma alegerilor locale, a dobândit o nouă calitate care îl face incompatibil cu mandatul de senator. Motiv pentru care dați-mi voie să-l întreb dacă Domnia sa susține demisia înaintată domnului președinte Nicolae Văcăroiu?

Aveți cuvântul!

   

Domnul Gheorghe Bunduc:

Da, domnule președinte, îmi mențin această demisie, mărturisesc că o fac cu regret, întrucât, după 8 ani de muncă în Senat, simt această stare de regret, pentru că în acești ani am lucrat destul de eficient, am colaborat, în primul rând, cu colegii mei din P.R.M., cu colegii din P.S.D., din P.N.L., P.D. și U.D.M.R. Le mulțumesc tuturor că au fost alături de mine în demersurile pe care le-am întreprins.

Vreau să mulțumesc și domnilor președinți ai Senatului din această perioadă, domnul Petre Roman, domnul Mircea Ionescu-Quintus și domnului Nicolae Văcăroiu și, în mod cu totul deosebit, colegilor de la Comisia pentru învățământ și știință, cu care am lucrat în acești ani.

Vă mulțumesc și dumneavoastră, vă doresc o activitate rodnică, iar eu vă promit că, prin munca pe care o voi desfășura, voi încerca să fiu la înălțimea misiunii pe care am primit-o.

Vă mulțumesc și vă doresc multă sănătate. (Aplauze.)

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Stimați colegi,

Dați-mi voie ca în numele dumneavoastră și în numele Biroului permanent să mulțumesc domnului senator Bunduc pentru cuvintele și gândurile pe care ni le-a transmis astăzi și, de asemenea, să îl felicit atât pentru activitatea în cadrul Senatului, cât, mai ales, să îi urăm succes în activitatea viitoare în administrația publică județeană Tulcea.

Dați-mi voie, având în vedere demisia Domniei sale, să declar vacant postul de senator în Circumscripția electorală nr. 38, Tulcea, urmând ca Grupul parlamentar P.R.M. să facă propuneri pentru validarea senatorului supleant de pe lista respectivă.

 
Notă pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale asupra următoarelor legi depuse la secretarul general al Senatului, conform prevederilor art. 17 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale:  

Stimați colegi,

Vă facem cunoscut că, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. 2 și 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-au depus la secretarul general al Senatului următoarele legi:

  • Lege privind Consiliul Superior al Magistraturii;
  • Lege pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995.
  • Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Din sală:

Și Legea alegerilor!

   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu, Legea alegerilor am trimis-o la Cameră.

 
   

Domnul Puskás Valentin Zoltán:

Domnule președinte,

Vă rog...

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, aveți cuvântul!

 
   

Domnul Puskás Valentin Zoltán:

Avem la punctul 13 o inițiativă legislativă, este raport de respingere, este aici inițiatorul. Vă rog să terminăm astăzi cu această inițiativă.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Ce inițiativă?

 
   

Domnul Puskás Valentin Zoltán:

Propunerea legislativă privind Statutul de Autonomie al Ținutului Secuiesc. Vrem ca de mâine să intre în vigoare și noi suntem calea decizională...

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Stimați colegi,

Vor dori mulți colegi să ia cuvântul, de aceea am lăsat-o pentru mâine după-amiază.

 
   

Domnul Puskás Valentin Zoltán:

Dacă nu acceptați, nu am ce face.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Sunteți de acord să nu intervenim pe inițiativă în numele grupurilor parlamentare, ci doar să votăm? (Discuții în sală.)

 
   

Domnul Triță Făniță (din sală):

Nu este bine! Procedură!

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, procedură!

 
   

Domnul Triță Făniță:

Domnule președinte,

După părerea mea și cred că nu numai a mea, avem colegi care vorbesc cam mult și des. De asta ajungem la ora 20,00 să fim în sala Omnia.

Eu nu vreau să fac aluzie numai la domnul Iorgovan care este vorbitor de meserie, dar, haideți, să limităm timpul, nu?!

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Dar domnul senator Puskás să știți că a intervenit pentru prima dată.

 
   

Domnul Triță Făniță:

Sau domnul Popa sau..., mă rog, sunt situații, asta nu înseamnă că în detrimentul calității dezbaterilor.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Stați puțin, nu am înțeles finalitatea intervenției, domnule senator Triță.

Stimați colegi,

Vă reamintesc că mâine dimineață avem ședința Birourilor permanente reunite, mâine, dimineață, vă rog să vă rezolvați toate problemele la comisii și mâine după-amiază ne vedem la orele 15,00. (Discuții la masa prezidiului.)

 
Întrebări și interpelări adresate membrilor Guvernului de către senatorii:  

Rog colegii să facă liniște, întrucât domnul senator Pop dorește să susțină interpelarea.

Vă rog să luați act în stenogramă că reprezentantul Ministerului Administrației și Internelor oferă răspuns domnului senator Dan Avram. Nu este prezent, vă rog să i-l înaintați în scris. Mulțumesc.

  Maria Ciocan

Vă rog, aveți cuvântul, doamna senator!

   

Doamna Maria Ciocan:

Mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea mea este adresată doamnei ministru Elena Dumitru și conținutul este următorul:

"Urmare a numeroaselor reclamații din partea foștilor angajați ai Combinatului de prelucrare a minereurilor neferoase S.C. Pheonix, Baia Mare, prin care sesizează faptul că cei disponibilizați nu beneficiază de încadrare în condiții speciale de muncă, respectiv pensionarea la vârsta de 45 ani și 20 ani vechime, deși ei au fost încadrați în grupa I de muncă.

Având în vedere faptul că Hotărârea Guvernului nr. 1.025 din 2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă, în condiții speciale, se face referire și la activitatea desfășurată în cadrul Combinatului Pheonix, vă rugăm să ne comunicați de ce aceștia nu beneficiază de prevederile acestei hotărâri, având în vedere faptul că în această situație se găsesc peste 100 de persoane.

Solicit răspuns scris și oral.

Vă mulțumesc.

Senator Maria Ciocan, din partea Grupului P.R.M."

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

 
  Dumitru Petru Pop

Domnul senator Pop, am înțeles că ați renunțat la interpelare sau nu?

   

Domnul Dumitru Petru Pop:

Nu.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu ați renunțat.

Aveți cuvântul, atunci!

 
   

Domnul Dumitru Petru Pop:

Domnule președinte,

Eu nu am spus nimănui că am renunțat.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Am citit pe chipul dumneavoastră că sunteți optimist și de aceea...

 
   

Domnul Dumitru Petru Pop:

Nu, să știți că chipul meu îmi schimbă interiorul.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Haideți să vă vedem exteriorul.

 
   

Domnul Dumitru Petru Pop:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Interpelarea mea este adresată domnului prim-ministru Adrian Năstase.

"Senator Pop Dumitru, Circumscripția electorală Mureș.

Grup parlamentar P.R.M.

Obiectul interpelării: "Unde sunt banii, domnilor de la guvernare?!"

Domnule prim-ministru,

În anul 2003, Curtea Supremă de Justiție a consfințit anularea contractului de vânzare-cumpărare a S.C. Balneoclimaterica - S.A. Sovata, încheiat ilegal de reprezentanții A.P.A.P.S. cu S.C. Salina Budapesta.

Cu toate că ați luat act despre aceasta, până astăzi nu ați întreprins nimic concret pentru preluarea de către autoritățile și instituțiile statului nostru de drept, România, a patrimoniului societății, ca proprietate de stat.

În acest fel, vă faceți vinovat de abuz și neglijență în serviciu, de încălcare a prevederilor Legii nr. 78/2000, motiv pentru care vă întreb ce măsuri urgente veți lua pentru ducerea la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești irevocabile, prin care s-a desființat contractul de vânzare a societății.

Ce măsuri veți dispune pentru ca cei în drept să preia integral patrimoniul S.C. Balneoclimaterica - S.A. Sovata și ce veți considera necesar a fi întreprins de autoritățile îndrituite ale statului, pentru tragerea la răspundere, cercetarea și trimiterea în judecată a celor ce se fac vinovați de vânzarea ilegală a respectivei societăți, acțiune care a adus mari prejudicii materiale statului român?

"Întrebare adresată domnului prim-ministru Adrian Năstase și ministrului afacerilor externe, domnul Mircea Geoană.

Obiectul întrebării:

Domnule prim-ministru,

Domnule ministru,

Având în vedere Tratatul încheiat de țara noastră cu Ucraina, prevederile Cartei O.N.U., normele de drept internațional și celelalte acte și tratate ce reglementează în Europa relațiile dintre state, dar și maniera incalificabilă, ce amintește de practicile și metodele imperialiste din statul vecin Ucraina, care practică ilegal o politică de deznaționalizare forțată a românilor din teritoriile ce de drept au aparținut și aparțin României, încorporate astăzi abuziv în componența sa, după destrămarea U.R.S.S.-ului, vă întreb ce faceți, concret, pentru a împiedica distrugerea monumentelor, a cimitirelor și a celorlalte lăcașuri de spiritualitate și cultură românească, supuse azi, sistematic, unui plan prin care se urmărește ștergerea oricărei urme materiale care să mai ateste apartenența veșnică a acestor teritorii la neamul românesc și României?

Când veți demonstra că ați înțeles rolul și locul pe care îl ocupați și veți solicita forurilor internaționale anularea de facto a consecințelor odiosului pact HitlerStalin care, de prea multă vreme, divizează încă, rușinos și anacronic Uniunea Europeană?"

Rog răspuns scris și oral atât pentru interpelare, cât și pentru întrebare.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte.

 
   

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

 
   

Stimați colegi,

Dați-mi voie să declar închisă ședința Senatului.

Mulțumesc tuturor colaboratorilor pentru sprijin.

Vă doresc o seară bună!

 
    Ședința s-a încheiat la ora 20,00.  
     

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti miercuri, 1 decembrie 2021, 18:20
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro