Plen
Ședința Camerei Deputaților din 5 aprilie 2005
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.42/12-04-2005
Video in format Real MediaVideo - Real Media

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2012-prezent
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video
Video in format Real MediaTransmisie în direct
format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
Video in format Real Media20-12-2014 (comună)
Video in format Real Media19-12-2014
Video in format Real Media19-12-2014 (comună)
Arhiva video:2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2005 > 05-04-2005 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 5 aprilie 2005

  1. Intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,25.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de domnul Adrian Năstase, președintele Camerei Deputaților, asistați de domnii Gheorghe Albu și Victor Viorel Ponta, secretari.

 
Video in format Real Media  

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineața!

Începem prima parte a ședinței de astăzi cu intervențiile deputaților.

 
Video in format Real Media Dumitru Bentu - declarație politică intitulată Testul;

Să dăm cuvântul domnului Dumitru Bentu și va urma primul deputat de la liberali, care este în sală.

Video in format Real Media  

Domnul Dumitru Bentu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Titlul declarației politice de astăzi este "Testul".

Este greu de apreciat care descoperire, care invenție, care idee a avut un rol decisiv în devenirea civilizației umane. Unii vor spune: pâinea, alții vor aprecia importanța locuinței, a curentului electric, a scrisului, a medicamentelor etc. Esența trecerii noastre prin această lume este concentrată în cele trei construcții definitorii care trebuie să marcheze acest eveniment efemer: un copil, un pom, o casă. La acestea trebuie adăugată, fără nici o rezervă, o altă mare descoperire a geniului uman - cartea. Nu toți însă au harul scrisului și, atunci, cu un ascuns sentiment de invidie se duc spre cei care au reușit o astfel de performanță. Este și cazul romanului "R'estul și vestul" ai cărui autori sunt un cuplu - Mihaela Miroiu și Mircea Miclea. Ultimul, nimeni altul decât actualul ministru al educației. Un motiv în plus de a cumpăra cartea respectivă și a o supune unui firesc proces de foiletare, ca o primă și mecanică luare de contact.

Creditându-l însă pe cronicar cu al său bine cunoscut îndemn că nu este "altă mai cu folos zăbavă decât cetitul cărților" zăbovim cu adevărat și iată ce descoperim. O carte, în general, bine scrisă, cu o formulă de prezentare originală (schimb de e-mailuri) cu substanță și până la urmă convingătoare.

Există însă unele elemente care, dacă ar fi lipsit, ar fi dat o notă în plus romanului. "Dacă nu le scriai, psiholog româneai" ne permitem a parafraza.

Nu sunt, nici pe departe, adeptul unei false pudori. Un roman, în viziunea autorului, poate cuprinde și pasaje care explicit sau nu amintesc de naturalismul lui Zola în celebrul "Germinal" sau de scene din "Patul lui Procust" al lui Camil Petrescu, de scrierile lui Pușkin și exemplele se pot multiplica exponențial.

În cazul de față este vorba de o creație a unui om care întâmplător este ministru și credem, neîntâmplător, al educației.

Abil, domnia sa apelează la o clauză de salvgardare, enunțând ideea că "funcția este perisabilă, dar istoria personală rămâne, iar cartea este o asumare integrală a acesteia". Coautorul romanului, doamna profesor universitar Mihaela Miroiu, este și mai tranșantă, avertizându-ne: "Colegul meu nu vine de la mănăstire, ci este un om întreg și cu o experiență de viață sănătoasă, care nu a sperat vreodată că va deveni ministru".

Sunt pasaje în cartea respectivă în care bețiile și femeile tinereții sale ocupă locul central, și putem cita: "După masă ne-am retras amândoi într-o magazie mică și întunecoasă, unde își ținea el hărțile vechi și uzate. Nu știu dacă ai băut vreodată într-o încăpere unde întunericul e atât de mare încât aproape că nu-l vezi pe cel de lângă tine. Bei compulsiv, îmboldit de fiorii fricilor noastre ancestrale, spre seară pluteam în ireal și-am făcut pipi pe hărțile de istorie și geografie". "Unii evadează în alcool, alții în spații formal-abstracte. Eu am evadat în amândouă." Sunt și alte exemple pe care, din respect pentru dumneavoastră, nu le reproducem: pag. 68, pag. 73, pag. 74 etc.

Repet, dacă nu ar fi fost ministru, aceste rememorări ar fi fost anodine și s-ar fi integrat, poate armonios, în ansamblul romanului. În condițiile în care 36,9% din elevi consideră că școala nu este centrată pe elevi, 32,9% apreciază că nu oferă informații utile, 19,6% din respondenți cred că nu oferă șanse, iar 10,5% spun că nu este interesată și interesantă, că este plictisitoare, orice contribuție la regândirea rolului școlii este bine venită.

Este ceea ce așteptăm de la ministrul educației prin toate mijloacele de exprimare, inclusiv prin producțiile literare.

"Nu-ți voi lăsa drept bunuri după moarte,/Decât un nume - adunat pe-o carte", în cazul de față sunt două: unul al domnului ministru.

Retoric doar - "R'estul și vestul" vor trece testul?

Din păcate pentru domnia sa, dar și pentru imaginea școlii românești, a apărut și o suspiciune de plagiat. Se apreciază că lucrarea domniei sale "Psihologie cognitivă" reproduce copios din cartea cu același titlu a lui Colin Martindale. O comisie universitară sperăm că nu se face că lucrează.

 
Video in format Real Media Gheorghe Gabor - intervenție cu titlul Un semnal de alarmă;

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc, dau cuvântul domnului Gheorghe Gabor, va urma domnul Petre Popeangă.

Vă anunț că sunt 61 de înscriși, așa că atenție la minutele afectate.

Video in format Real Media  

Domnul Gheorghe Gabor:

Mulțumesc, domnule președinte.

O notiță din ziarul "România liberă" din 18 martie 2005, mi-a atras în așa măsură atenția, încât dezbaterea pe care o pregăteam pentru declarația de zi, pe tema educației copilului în familie și în școală, a luat o altă formă.

În notița menționată era vorba despre un copil nou-născut aruncat într-un container de gunoi de pe aleea Romaniței din Reșita.

Cadavrul bebelușului a fost transportat la morgă, iar medicii legiști urmează să stabilească dacă a fost născut mort sau viu și dacă apoi a fost ucis imediat după naștere, chiar de cea care i-a dat viață.

Obișnuiți deja cu cele mai abominabile fapte dezvăluite de periodicele din toată țara, întâmplările trec pe lângă noi cu viteza unei știri, nu mai scandalizează, nu par să clatine în vreun fel conștiințele.

Vă propun cel puțin o reflecție asupra adevăratelor cauze care pot conduce la atari fapte. S-a introdus în școli ora de educație sexuală, se predau metode contraceptive de la cele mai fragede vârste, se înființează tot mai multe cabinete de asistență psihică pe probleme sexuale și, cu toate acestea, tot mai multe mame își abandonează copii nou-născuți în maternități sau aiurea, mai grav, devin criminale. Este cât se poate de evident că nu necunoașterea, nu sărăcia, nu disperarea pot crea astfel de situații, ci lipsa unei altfel de educații, cea a respectului pentru viață și datoria umană de a o spori, care nu mai preocupă pe nimeni.

Aceasta presupune nu informarea, ci conștientizarea asupra consecințelor asumării libertăților sexuale, combaterea avortului, chiar în condițiile liberalizării lui.

Cei 50 de ani de educație comunistă, la care s-au adăugat anii de educație neocomunistă sau de "democrație originală", și-au pus o grea amprentă pe conștiința oamenilor.

De aceea, ne revine nouă obligația de a îndrepta această stare de lucruri. Va trebui să gândim bine și să legiferăm corect pentru a schimba conștiințele și a-i face pe semenii noștri să respecte dreptul la viață.

Se vede cu ochiul liber că educăm iubirea de pace și se creează război, discutăm de programe de combatere a violenței în familie, dar familia este pe cale de dispariție, discutăm despre prevenirea abuzurilor de tot felul asupra minorilor, dar sunt și din ce în ce mai puțini copii.

Asemenea tare sunt consecințele dezastruoase ale liberalizării avortului, care ne face complici la o crimă generală, cu toate urmările ei în plan moral.

Avortul a devenit un fapt mai mult decât banal. O femeie din două are în palmares trei, până la cinci avorturi la cerere și, într-un mod foarte dureros, anumite statistici consultate arată faptul că un procent de 18% dintre avorturi sunt cerute de adolescente între 15 și 19 ani, iar 60% au vârsta între 15 și 24 de ani. De asemenea, se constată că vârsta medie a elevelor care recurg la avort a scăzut în ultima perioadă de la 17-18 ani la 15-16 ani, multe recurgând la această intervenție chiar sub vârsta de 14 ani.

Nu este de mirare că pruncuciderea din cabinetele medicale a ajuns în stradă.

Este binecunoscut faptul că în tradiția juridică a țării noastre avortul la cerere a fost incriminat (Codul penal 1864 și 1936), până la instaurarea regimului dictatorial comunist. Abia Decretul nr. 436/1957, al regimului Gh. Gheorghiu-Dej, liberalizează, după model sovietic, pentru prima dată avortul, cu consecințe dintre cele mai dezastruoase asupra echilibrului social, economic și demografic al țării. Pe aceeași linie, primul Decret - lege, din 26.12.1989, promulgat de Frontul Salvării Naționale, continuat esențial de legislația actuală, a reluat din acest punct de vedere politica iresponsabilă a perioadei celei mai nefaste. Să nu ne facem iluzii că în perioada Ceaușescu interzicerea avortului a fost o măsură morală, atâta timp cât ideologia comunistă submina credința creștină și valorile ei.

Roadele le culegem astăzi, la mai bine de 60 de ani de comunism, în proliferarea sectelor, practicile sataniste, ocultismul deviator răspândit până și prin mass-media, confuzia morală, violența, drogurile pe fondul unei schizofrenii sexuale care a cuprins întreaga lume.

Revenirea asupra liberalizării avortului sau, cel puțin, impunerea unor restricții preocupă și cele mai mari puteri.

Senatul american a aprobat încă de anul trecut o lege prin care impune restricții avorturilor, deși împotriva măsurilor care s-au luat, organizațiile de femei au făcut, la vremea respectivă, ample manifestații de stradă. Tot în America se revine drastic la disciplina în școli, la o selectare riguroasă a cadrelor care lucrează cu copiii, datorită înmulțirii fenomenelor de violență între copii, consecință a unei libertăți educaționale care a dăunat tineretului.

Argumentele care pot sprijini intervenția mea și atragerea atenției asupra politicii ce favorizează avortul sunt dovedite documentat.

Din punct de vedere medical, este constatat științific că ființa umană își începe existența o dată cu fecundarea. Deja de multă vreme embrionii umani și feții sunt considerați "pacienți", cărora li se asigură o asistență medicală potrivit posibilităților de astăzi ale medicinii. "Voi păstra respect absolut vieții, de la începutul ei" se afirmă în Jurământul de la Geneva al Asociației Medicale Mondiale, 1983.

Din punct de vedere creștin, avortul încalcă una din cele zece porunci: Să nu ucizi!

Vorbim despre reintegrarea familială a copiilor, despre divorț și consecințele nefaste asupra copilului, despre delicvența juvenilă și violența asupra copiilor, dar avem mâinile pătate de sânge, deoarece milioane de soți, părinți, educatori sunt complici la avort.

Poate între cei uciși sau refuzați vieții erau oameni drepți, valori morale de excepție, conștiințe care ne propășeau neamul.

Ministerul învățământului de la noi a trecut deja la treabă căutând forme de stimulare a profesorilor de înaltă calitate profesională și morală. Nu programe ne lipsesc, ci voință și atitudine, orientare în problemele reale ale educației.

Avem atâta cultură, atâta credință de tradiție autentică, recunoscută prin valorile noastre în monumentele și literatura patristică, mari duhovnici de notorietate europeană, ce ne lipsește?

Partidul Național Liberal își mobilizează toate capacitățile de sprijin și interes pentru orientarea culturii spre asemenea valori, pentru orientarea tineretului spre o viață morală, sănătoasă, spre un discernământ real, corect între bine și rău, într-un timp în care influențele nefaste ale acestei lumi debusolează generațiile de tineri. Sper, pentru viitorul apropiat, și la o abordare legislativă a problemei, astfel încât costul economic, demografic, dar mai ales moral al tranziției să poată fi compensat cât mai este timp.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Petre Popeangă - declarație politică intitulată: Priorități guvernamentale;

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc, dau cuvântul domnului Petre Popeangă. De la PD nu este nimeni, da? Va urma domnul Petru Lakatos.

Video in format Real Media  

Domnul Petre Popeangă:

Mulțumesc, domnule președinte.

Am intitulat declarația politică de astăzi "Priorități guvernamentale".

Consider că, în prezent, două evenimente, unul intern și altul extern, ar trebui să facă obiectul unor analize mult mai temeinice din partea Guvernului, analize din care să se desprindă o serie de decizii cu efecte imediate.

1. În plan intern, ca în fiecare an, primăvara, cu o precizie matematică demnă de cauze mai bune, efectele topirii zăpezii și precipitațiilor continuă să producă mari pagube materiale și chiar umane.

O statistică tristă dar reală arată că, până în prezent, efectele acestor fenomene înregistrează 190 de persoane care și-au pierdut viața, peste 200.000 locuințe distruse, animale și păsări domestice al căror număr nimeni nu îl mai știe, drumuri și șosele desfundate, căi de comunicație, linii electrice și telefonice avariate și altele.

Evenimentele se desfășoară cu perpetuitate, în condițiile în care există prevederi legale, programe, surse financiare alocate (cel puțin în documente) care permit realizarea măsurilor de stopare a acestor fenomene distructive.

Cu titlu de exemplu, menționez, în acest sens, Planul național de acțiune pentru protecția mediului, elaborat în baza prevederilor art. 65 și următoarele din Legea nr. 137/1995, actualizată și republicată în anul 2000, în care, la cap. "Gospodărirea durabilă a resurselor de apă" este menționat unul din obiectivele cele mai importante în acest domeniu., "...realizarea de acumulări cu folosințe complexe, prevăzute cu volum de protecție contra inundațiilor, realizarea de îndiguiri, concomitent cu protejarea zonelor umede, interzicerea amplasării construcțiilor în zonele inundabile."

În vederea punerii în aplicate a prevederilor planului menționat, prin mai multe acte, au fost alocate importante resurse financiare despre al căror mod ineficient de utilizare stă mărturie realitatea faptelor și efectelor acestora, prezentate mai sus.

în plus față de finanțarea asigurată anual prin prevederi bugetare, importante resurse financiare au fost mobilizate prin Legea nr. 68/2004 de ratificare a Acordului cadru încheiat între România și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, având ca obiect finanțarea Proiectului pentru prevenirea catastrofelor naturale generate de inundații și poluarea aerului, semnat la data de 16 iulie 2003 la București și la 25 august a aceluiași an, la Paris.

Criticând politica guvernelor precedente desfășurată în domeniul protecției mediului, actualul Guvern s-a angajat, prin Programul de guvernare 2005-2008 al Alianței D.A., pe baza căruia a câștigat alegerile, să reglementeze și problema calamităților naturale, stabilind că: "...una din prioritățile acestui domeniu este ".. elaborarea strategiei de protejare a cetățeanului împotriva calamităților naturale, accidentelor ecologice și expunerii în zone de risc." (cap. 18, Politica privind protecția mediului înconjurător).

Ce s-a realizat din aceste proiecte? Cum au fost utilizate sumele trase din împrumutul astfel aprobat?

Sunt întrebări pe care le-am adresat ministrului mediului și la care, în tradiția "disprețului suveran" cu care Guvernul tratează interpelările parlamentarilor, nu am primit răspuns.

Despre efectele strategiei privind protecția cetățeanului, instituită de actualul Guvern stau mărturie actualele dezastre din peste zece județe, și fenomenul este doar la început.

2. Un alt eveniment pe care îl consider de importanță majoră și cu implicații deosebite pentru viitorul politic al României este votul ce urmează a fi exprimat de Parlamentul European la data de 13 aprilie a.c., în legătură cu primirea sau nu a României în Uniunea Europeană.

Un prim semnal concret al faptului că o parte a europarlamentarilor rămâne reticentă față de îndeplinirea, de către România, a condițiilor de aderare îl constituie depunerea, de către creștin-democratul Markus Ferber și a altor colegi ai acestuia, a nu mai puțin de 54 amendamente la raportul Moscovici. În general, concluzia care se degajă din aceste amendamente este aprecierea deciziei Consiliului European de a închide negocierile la data de 17 decembrie 2004 ca pripită și, pe cale de consecință, se solicită redeschiderea mai multor capitole, în special a capitolului 24, "Justiție, Administrație și Interne".

Deși Comisia pentru afaceri externe a aprobat proiectul de recomandare ca la data de 13 aprilie să se voteze favorabil cererea României de a deveni membru al Uniunii, totuși, solicitarea Parlamentului European de a fi învestit cu drepturi depline atât pentru monitorizare până în momentul aderării, cât și dreptul de invocare a clauzei de salvgardare care ar transfera, în anul 2008, data aderării, ar trebui să mobilizeze Guvernul la acțiuni de definitivare a tuturor problemelor, în special a celor din domeniile J.A.I. (Justiție, Administrație și Interne) și concurență.

Din primul domeniu aș semnala un singur element slab, și anume faptul că în programul de finanțare a securizării frontierelor naționale, pentru segmentul de graniță cu statele nemembre ale Uniunii Europene, în special cel cu Ucraina, nu au fost înscrise sumele necesare realizării acțiunii la nivelul și standardele solicitate de normele acquis-ului comunitar.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media Lakatos Petru - replică la intervenția domnului deputat Paul Magheru din data de 22 martie 2005;

Cuvântul domnului Petru Lakatos, va urma domnul Longher Ghervazen.

Domnii parlamentari Gheorghe Chiper, Rareș Mănescu, Ioan Ghișe, Vladimir Fârșirotu au depus la secretariat declarațiile.

Video in format Real Media  

Domnul Lakatos Petru:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

În conformitate cu prevederile art. 72 din Constituția României, deputații nu pot fi trași la răspundere juridică pentru opiniile publice exprimate în exercitarea mandatului. Dacă totuși ar exista pedeapsa ca deputații care mint, sau care spun jumătăți de adevăr să fie obligați să copieze de 10 ori declarația mincinoasă, ca în școala primară, colegul nostru Paul Magheru nu ar avea timp liber la sfârșitul săptămânii.

Declarația lui politică din 22 martie, referitoare la mutarea Muzeului Țării Crișurilor din Oradea, conține o serie de afirmații nefondate, unele chiar jignitoare, pe care doresc să le combat punct cu punct.

1. După un șir de procese început în martie 1996 la Judecătoria Oradea, continuat la Judecătoria Buzău, la Tribunalul Buzău, la Curtea de Apel Ploiești, la Curtea Supremă de Justiție, la 9 iulie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizie irevocabilă a data câștig de cauză Episcopiei Romano-Catolice din Oradea.

Calificarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție din iulie 2004 drept "șmecherie" denotă, în afara lipsei obiectivității și desconsiderarea Justiției române.

2. Juriștii din Filiala PPRM Bihor și deputatul Paul Magheru, substituindu-se statului comunist hrăpăreț, după o logică strâmbă, solicită despăgubiri de la Episcopia Romano-Catolică.

Recapitulez pe scurt, poate nu toată lumea știe despre ce este vorba.

În 1963, statul comunist obține prin amenințare o declarație de donare a clădirii Episcopiei în favoarea Sfatului popular al orașului Oradea și, în patru ore, evacuează slujitorii bisericii care, în afară de obiectele de cult și câteva lucruri de valoare, lasă în imobil întregul patrimoniu episcopal.

Administrația comunistă a cazat în Palat, mai mulți ani la rând, aproape 1.000 de copii și tineri refugiați din Grecia care, iarna, făceau foc în sobe cu parchetul din camere și cu mobilierul stil din dotare.

Acum, deputatul Paul Magheru și cei care gândesc ca el solicită plata cheltuielilor de reparații și întreținere, indexate cu indicele inflației.

3. După o atare logică strâmbă, conform căreia păgubitul este somat să suporte contravaloarea cheltuielilor de reparații ocazionate de remedierea stricăciunilor provocate de păgubitor, nu mă miră faptul că deputatul Paul Magheru se contrazice în propria declarație.

Citez din stenogramă: "De aceea, în spiritul respectului față de proprietate, Vatra Românească a cerut Episcopiei Romano-Catolice despăgubirea unui bun la care a renunțat pe veci și care - fiți atenți! - a fost salvat de statul român de la demolare." Cu patru alineate mai înainte, tot dumnealui scria: "Fiind băiet nu cutreieram păduri, dar m-am plimbat, m-am jucat printre ruinele Palatului baroc. Pășteau caprele, era o ruină. Statul român a trebui să-l refacă de la bază." Uite ruina, nu este ruina!

La această alba-neagra în stil Paul Magheru nu pot să adaug decât atât: nu contest faptul că dânsul s-a plimbat, s-a jucat la un loc cu caprele, undeva unde era iarbă, dar nicidecum printre ruinele Palatului baroc.

Poate doar în vis.

4. Nici fosta clădire a Comandamentului Garnizoanei din Oradea nu este o ruină. Îmi pare rău că trebuie să-i recomand unui cadru didactic să consulte dicționarul explicativ al limbii române, unde scrie negru pe alb: ruina este ceea ce a rămas dintr-o construcție veche, dărâmată.

Propun domnului Paul Magheru să deschidă ochii atunci când trece pe lângă clădirea amintită și să constate că nu a fost dărâmată, nu este o ruină.

Din punct de vedere politic resping cu fermitate aceste demersuri propagandistice contrare intereselor României, care prezintă miniștrii Guvernului României ca agenți penibili și sugerează ideea că Justiția română răspunde la comenzi politice.

Atrag totodată atenția colegului că nu prin declarații populiste se obține primirea în Partidul Popular European.

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media Ghervazen Longher - elogiu personalității Sanctității Sale Papa Ioan Paul al II-lea;

Dau cuvântul domnului deputat Longher Ghervazen, va urma domnul deputat Eugen Bejinariu. Insist asupra conciziei, sunt 61 de înscrieri și, eventual, să mai depună și la secretariat, că n-o să avem timpul material ca să ascultăm pe toată lumea.

Video in format Real Media  

Domnul Ghervazen Longher:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Comunitatea polonezilor din România se alătură durerii și regretului întregului popor polonez în ziua în care Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea ne-a părăsit.

A plecat dintre noi o personalitate marcantă, unul dintre cei mai mari creatori ai contemporaneității. Omul care a mișcat cerul și pământul, a ajuns până în cele mai îndepărtate colțuri ale globului pentru a găsi drumul spre sufletele altor oameni și care, în decursul îndelungatei sale vieți, a avut un singur scop, acela ca în lume și în fiecare dintre noi să învingă binele, înțelepciunea și dreptatea.

Astăzi, inimile polonezilor sunt pline de adâncă durere, de mâhnire în urma pierderii cuiva apropiat, a prietenului și a păstorului spiritual a cărui energie, forță a credinței și neasemuit dar de a convinge au fost izvorul speranței noastre comune.

Suntem însă și mândri pentru că pământul polonez a zămislit unul dintre cei mai minunați oameni ai istoriei moderne. Mândri pentru că profunda credință de veacuri a poporului nostru a dat naștere unei astfel de personalități care, la rândul său, a putut oferi lumii atât de mult.

În această tristă zi, în sufletele noastre, ne simțim fericiți pentru că ne-a fost dat să trăim în astfel de vremuri.

Ioan Paul al II-lea a fost un mare apostol al împăcării. A contribuit din plin la înlăturarea cortinei de fier și la extinderea Uniunii Europene, ajutând prin aceasta multe țări să-și refacă drumul colaborării, iar pe cetățenii acestora să-și recapete drepturile suverane și sentimentul demnității.

Mâhnirea și tristețea provocate de moartea Papei Ioan Paul al II-lea sunt împărtășite de comunitatea catolică din întreaga lume, dar și de toți reprezentanții altor culte, plini de respect și recunoaștere pentru misiunea sa duhovnicească.

Memoria sa este cinstită de către ierarhii tuturor credințelor și religiilor din lume, de către conducătorii statelor și popoarelor. Contribuția Sanctității Sale la înțelegerea ecumenică pe scară mondială este de neprețuit.

Nu vom uita importanța vizitei Papei în România din 1999. spiritul dialogului religiilor și împăcării, demonstrat în decursul acesteia, ne însoțește și acum în rugăciunile și acțiunile noastre zilnice.

Ultimii ani ai misiunii sale duhovnicești au o dimensiune eroică. A luptat pentru cauză, dar a luptat și cu sine, cu suferințele proprii. Niciodată, nici măcar pentru un moment, nu a renunțat la această luptă. A făcut dovada unei enorme forțe de caracter. A predicat până la final, a creat și a menținut o strânsă legătură cu oamenii până la final și cu toată puterea i-a slujit pe cei ce aveau nevoie de el.

Cea mai curată cinstire pe care i-o putem oferi acestui neobosit pelerin al cărărilor acestei lumi și al inimilor noastre este aceea de a ne bucura de bogăția și puterea gândurilor sale, de a înțelege mesajul său privind nevoia de a păstra credința față de valori cum ar fi libertatea, compasiunea, solidaritatea.

Dacă vom reuși să ne comportăm astfel, atunci Karol Wojtyla, Papa Ioan Paul al II-lea nu ne va părăsi niciodată, ci ne va ajuta în continuare să alegem ceea ce este înțelept și drept.

Și pentru noi, etnicii polonezi din România, moartea Sfântului Părinte este o pierdere dureroasă. Ne vom aminti de Sanctitatea Sa ca de un părinte, învățător, prieten și slujitor al bisericii.

Și-a clădit omenia pe mai multe dimensiuni: intelectuală, spirituală, fizică. A împărtășit această omenie tuturor. A fost un păzitor al valorilor intangibile, al adevărului și al libertății.

Prin opera vieții sale a făurit o comuniune deasupra diferențelor și, iată, prin moartea sa ne reunește, ca într-o mare familie. Am fost alături de Sfântul Părinte în suferința sa, ne-am rugat pentru sănătatea sa, i-am împărtășit durerea, iar acum ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea harul de a înțelege învățăturile sale.

Plecarea dintre cei vii a Sfântului Părinte a trezit în noi nevoia de a ne reuni.

Ne unim în rugăciune, fără să ne rușinăm de ceea ce simțim: lacrimi și tristețe.

Dumnezeu să-l fericească!

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Eugen Bejinariu - semnalarea unor nemulțumiri ale țăranilor;

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Eugen Bejinariu, va urma domnul Dragoș Ujeniuc.

Video in format Real Media  

Domnul Eugen Bejinariu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Până în anul 2004, fiecare țăran primea de la stat o subvenție de 2,5 milioane de lei la hectar. Deși suma era mică și uneori venea cu întârziere, ea reprezenta singura formă de sprijin real pentru țărani. Cu acești bani, producătorii agricoli cumpărau sămânța certificată sau acopereau alte cheltuieli pentru producția agricolă. Prin tăierea subvențiilor la porumb, orz și ovăz se vor face economii la bugetul Ministerului Agriculturii și Silviculturii, dar pe termen lung va avea efecte negative de proporții pentru agricultură.

Menționăm doar că pentru sectorul zootehnic porumbul constituie principala cereală pentru producerea furajelor, vor fi stimulate vânzările de materii prime și frânate vânzările de produse finite și va scădea performanța din exploatările agricole.

Nemulțumirea țăranilor a fost preluată de Federația AGROSTAR și de alte organisme cu activități în domeniu.

Dacă avem în vedere că peste 4 milioane de români trăiesc doar din ceea ce cultivă pe terenurile agricole aflate în proprietate, ne dăm seama de dimensiunea nemulțumirilor de acum, dar și de urmările de anul viitor.

O altă nemulțumire a țăranilor este provocată de lipsa de grijă a Guvernului față de modul de valorificare a produselor agricole. Importurile de produse agricole și activitatea fără nici o regulă a angrosiștilor în piețele agroalimentare au făcut ca acum un kg de cartofi să fie plătit doar cu 2.000 de lei.

În anul agricol 2004, producerea acestui kilogram de cartofi l-a costat pe producător 4200-4500 lei. Astfel de realități se întâlnesc în județele încă mari producătoare de cartofi: Suceava, Harghita și Brașov. Iată cum se implementează promisiunile din campania electorală a Alianței PNL-PD. Revenirea la cunoscuta cuponiadă din agricultură din perioada guvernării CDR nu este soluția adecvată de sprijin pentru țărani. Luând în calcul introducerea în viitor a impozitului pe terenul agricol, creșterea acum a prețurilor la combustibili și energie, putem deduce ușurința integrării europene a satelor românești. Guvernul PNL-PD continuă să blameze tot ceea ce s-a făcut bun în guvernarea Partidului Social Democrat și să preamărească orice demers al actualei guvernări, sub tot felul de vorbe, inclusiv această tăiere a subvențiilor la porumb, orz și ovăz.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Dragoș Ujeniuc - intervenție politică cu titlul Papa ne-a unit și după moarte!; referire la reforma în justiție;

Dau cuvântul domnului Dragoș Ujeniuc, va urma domnul Liviu Miroșeanu.

Domnii deputați: Ioan Munteanu, Florin Iordache, Ovidiu Ioan Silaghi, Dan Horațiu Buzatu, Petre Ungureanu, Mircea Ciopraga, Emil Strungă, Cornel Popa, Ștefan Baban, Dumitru Avram, Mircea Ifrim și Vlad Hogea au depus la secretariat declarațiile.

Video in format Real Media  

Domnul Dragoș Ujeniuc:

"Papa ne-a unit și după moarte!"

A trăit ca un părinte pentru noi și a murit tot pentru noi. Ne-a acoperit cu dragostea lui și ne-a oferit-o drept pildă. De altfel, întreaga lui viață de suveran pontif a fost o pildă a iubirii aproapelui.

Cu povara anilor și a suferinței a cutreierat lumea, rugându-se în biserici catolice și ortodoxe, în moschei, în sinagogi și temple, deopotrivă, arătându-ne astfel că Dumnezeu este unul singur, pentru toți oamenii planetei, și a plecat din viața vremelnică, străduindu-se să ne lase uniți în fața răului. A reușit pentru o clipă. A fost clipa morții lui, în care toți oamenii, indiferent de religie, s-au întristat, arătând astfel că l-au iubit pe cel care a fost el însuși simbolul iubirii.

El a plecat dintre noi, dar nu ne-a părăsit. Sunt convins că acolo sus, își continuă misiunea sfântă de a ne împăca cu Dumnezeu.

Fie-i țărâna ușoară!

Domnule președinte,

Stimați colegi,

România este cuprinsă de febra pregătirii momentului 13 aprilie 2005, când Parlamentul de la Bruxelles se va pronunța asupra viitorului nostru european.

Nu mă voi referi decât la una din temele principale la care, încă, suntem corigenți în fața Europei și anume, reforma în justiție.

Au fost destui aceia care cântau prohodul reformei, atunci când la conducerea Ministerului Justiției a fost numit un reprezentant al societății civile, dar la fel de mulți sunt aceia cuprinși de frisoane atunci când au sesizat duritatea discretă cu care noul ministru al justiției a demarat lupta cu structurile și mentalitățile care "stau de strajă" ca o stavilă la porțile intrării noastre în Uniunea Europeană.

Problema majoră nu privește pe judecători și nici pe procurori, despre care eu, ca practician, pot afirma că își fac datoria în proporție covârșitoare. Problema majoră privește, în schimb, pe responsabilii autorității judecătorești, mai precis pe mai marii din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din Parchetul Național Anticorupție. și mai cu seamă, privește C.S.M.

Ne amintim, fără îndoială, ce atitudine de copil răsfățat a avut conducerea Parchetului General atunci când ministrul justiției a cerut verificarea corectitudinii anchetei în cazul Țiriac jr. Cu acel prilej, parchetul General a lansat zvonul-amenințare, potrivit căruia circa 1000 de procurori vor demisiona. Numai că eu nu am auzit, măcar un procuror de la "șaibă", de la "talpă" să agreeze un asemenea gest de protest.

Ne amintim, de asemenea, reacția conducerii PNA la raportul "Freedom House", de parcă pe domnul Amariei îl mușcase șarpele. În loc să primească semnalele din raport cu demnitate profesională, cu conștiința faptului că sunt multe de îndreptat în activitatea organismului pe care îl conduce, domnia sa califică raportul ca pe un document ce nu ar avea nici o legătură cu realitatea, întocmit de niște incompetenți.

Putem comenta cu ușurință că este vorba de reacții care spun multe despre baricadele pe care le asaltează ministrul justiției. Mă îngrijorează însă, cu totul deosebit, modul în care Consiliul Superior al Magistraturii își intră în rol, precum și tratamentul vădit ostil pe care îl aplică Monicăi Macovei. Aș remarca, înainte de toate, strădania Consiliului Superior al Magistraturii de a-i face cu "sâc" doamnei ministru, atitudine permisă de totala independență a acestui organ colectiv. O independență manifestată, până acum, doar prin dorința de a demonstra o superioritate orgolioasă și, cred, greșit înțeleasă.

Care este rostul înființării acestui organism diriguitor al Justiției și care sunt dovezile până în prezent că își urmează rostul? Ca să înțelegem cât de responsabil se comportă CSM în purtarea destinelor justiției din România, am să vă amintesc modul de organizare a concursului de admitere în magistratură, recent încheiat. Este vorba de participarea a peste 800 de candidați și despre rezultatul catastrofal care înseamnă reușita unui singur candidat.

Din informațiile culese de mine, vă pot spune că acest concurs a fost organizat parcă cu scopul de a demonstra incapacitatea absolută a candidaților și nicidecum cu scopul de a da magistraturii gura de aer fără de care se sufocă.

Iată despre ce este vorba, în concret. Prima condiție a înscrierii la concurs a fost aceea a vechimii de 5 ani în munci juridice. Apoi, candidatul trebuia să nu fie notat sub 5 la nici una din cele șase materii, iar media generală să fie 7.

Aflați, stimați colegi, că mulți candidați au obținut note de 8, 9 și 10 la materiile de bază (drept penal, drept civil, drept procedural penal și civil), iar la una din celelalte două materii, organizarea judecătorească și drept comunitar, de o importanță mult mai redusă pentru un magistrat începător, au primit note sub 5. De reținut însă ca la aceste două materii s-au formulat subiecte din afara tematicii de examen.

Ce se poate înțelege din această situație aberantă, decât că este vorba fie de superficialitate crasă, fie de incompetență, fie de rea-credință?

Și atunci, avem sau nu dreptul de a ne întreba cu îngrijorare, cum își face Consiliul Superior al Magistraturii datoria față de o justiție pe care este chemată să o păstorească?

Mă întreb, pe bună dreptate, dacă CSM cunoaște realitatea situației de cadre din țară. Am să vă aduc la cunoștință acum, în speranța că va auzi și CSM, situația din județul Giurgiu. La parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu funcționează doar doi procurori din care unul este prim-procuror, fiind vacante 9 posturi. Unul dintre procurori participă zilnic la ședințele de judecată de la judecătorie, în 3 complete. La parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu funcționează doar 5 procurori din 11 posturi. În aceste condiții, se mai poate vorbi de calitatea lucrărilor în parchete, de timp pentru pregătirea profesională sau pentru studierea atentă a dosarelor?

În acest mod se poate vorbi de reformă în justiție? E timpul să vă treziți, domnilor responsabili ai justiției române, să vă faceți datori și să lepădați piatra ridicată împotriva celor care vor cu adevărat reformă.

Și nu pot încheia fără să vă mai prezint un exemplu elocvent al batjocurii față de legile acestei țări. În art. 172 al 4 din Codul de procedură penală este prevăzut, în mod clar, dreptul persoanei arestate de a lua contact cu apărătorul, asigurându-i-se confidențialitatea. În majoritatea locurilor de deținere, acest drept este respectat.

Am constant însă, în calitate de avocat, că la arestul Direcției de Cercetări Penale a IGP - unul din cele mai vestite din țară - legătura apărătorului cu arestatul se desfășoară sub atenta supraveghere a unui "cadru" cu motivarea că "nu avem condițiile materiale necesare". Să nu uităm că acest drept a fost instituit cu doi ani în urmă prin modificarea adusă atunci codului de procedură penală și că încălcarea flagrantă a legii se derulează de atunci și în prezent, când avem pretenția să primim undă verde pentru intrarea în Europa.

V-am oferit doar câteva exemple din care se poate desprinde concluzia că avem multe și multe de îndreptat în justiție. Toate relele pleacă de la mentalitățile învechite, de la rutină și superficialitate profesională. Cu toate aceste tare trebuie să ne luptăm și nu este de admis că dificila misiune trebuie lăsată în seama câtorva persoane, în vreme ce multe altele se străduiesc discret, dar hotărât, să bată pasul pe loc.

În acest domeniu al justiției este clar că nu este permisă imixtiunea politicului, dar pentru reformarea justiției și pentru lupta împotriva marii corupții este nevoie de voință politică. Și aceasta pentru că trecutul a demonstrat , fără putință de tăgadă, tocmai lipsa acestei voințe politice.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Liviu Alexandru Miroșeanu - câteva precizări în legătură cu situația societăților RAFO S.A. și CAROM S.A. din Onești, județul Bacău;

Dau cuvântul domnului deputat Liviu Miroșeanu, va urma doamna Angela Buciu. Insist asupra conciziei prezentării declarațiilor.

Video in format Real Media  

Domnul Liviu Alexandru Miroșeanu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Având în vedere faptul că, în ultimul timp, în lumina ultimelor evenimente, au apărut o serie de opinii ale unor personaje locale, potrivit cărora guvernarea actuală ar dori în mod clar închiderea societăților RAFO-S.A. și CAROM-S.A.Onești, ca deputat de Bacău mă simt obligat să fac următoarele precizări:

În anul 2001, S. C. RAFO S.A. Onești a fost preluată de la APAPS într-un contract de vânzare cumpărare, după ce anterior Guvernul Năstase a scutit rafinăria de plata unor sume astronomice la bugetul de stat, de aproximativ 3000 de miliarde de lei, creându-se în acest mod pe spinarea contribuabililor români premisele unei evoluții corecte și sănătoase a acestei societăți. Însă, după privatizarea de succes și afacerile derulate la RAFO S.A. Onești, a reieșit la finalul anului 2004, în urma estimărilor, o gaură de aproximativ 7000 de miliarde lei la bugetul de stat.

De asemenea, Societatea Națională a Petromului, Petrom S.A. are de recuperat o creanță de aproximativ 2300 miliarde lei. La fel ca în cazul RAFO, CAROM S.A.Onești, singurul producător de cauciuc sintetic din România, a devenit o atracție extrem de tentantă pentru anumiți oameni de afaceri cu renume. Însă, în acest caz, societatea a fost lovită din interior de vârfurile societății, printr-o serie de firme căpușe care au folosit în continuare terenul, halele de producție, utilajele firmei mamă și utilitățile, pentru care acestea au plătit sume mai mult decât simbolice. În schimb, serviciile prestate de proastă calitate, de altfel, au fost extrem de scump plătite cu complicitatea directorilor acționari la firmele căpușă.

Ca exemplificare, la sfârșitul anului 2004, firmele Conis-star și Total grup SRL au încasat împreună peste 260 de miliarde pe aparatură și instalații achiziționate la prețuri de peste cel puțin două ori peste cel al pieței, care în majoritatea acestora nu-și găsesc utilitatea la CAROM S.A. Datoriile acumulate de CAROM, prin astfel de practici, au ajuns la 8310 miliarde de lei, producătorul de cauciuc sintetic situându-se astfel pe locul doi în topul primilor 10 datornici din România.

Este adevărat că, în urmă cu două luni, cele două societăți oneștene au inițiat procedurile pentru realizarea fuziunii ca soluție a ieșirii din criză. Însă, din punct de vedere tehnic, acest lucru nu este posibil și, prin urmare, singura soluție rămâne deschiderea procedurilor prevăzute de Legea nr.64/1995 privind procedura de reorganizare judiciară și a falimentului, cu respectarea obiectivelor Uniunii Europene și actelor normative în vigoare.

Consider că este esențial ca organele abilitate ale statului să stabilească exact modul în care au fost gestionate cele două societăți în ultimii 4 ani, precum și locul exact în care se regăsesc aceste sume uriașe datorate la bugetul de stat, iar cei găsiți vinovați să plătească. Ceea ce trebuie să ne preocupe este găsirea unei soluții imediate, în așa fel încât salariații să-și poată păstra în continuare locurile de muncă pe fondul unei activități legale și corecte a celor două societăți.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Video in format Real Media Angela Buciu - intervenție-apel pentru stoparea elementelor de modernitate ce vin să sufoce folclorul românesc;

Dau cuvântul doamnei Angela Buciu. Va urma domnul Tiberiu Toro.

Domnul Claudiu Popa a depus la secretariat declarația.

Video in format Real Media  

Doamna Angela Buciu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Este incontestabil faptul că, în ultimii ani, în țara noastră, s-au produs schimbări majore generate de economia de piață. În structura așezărilor umane, sub aspect economic, urbanistic, demografic, social-cultural, și-au făcut loc și au prins rădăcini elemente de modernitate. Numai că, în anumite privințe, modernismul a fost și este prost înțeles, fără a se ține cont de specificul nostru național. De exemplu, în muzica ușoară și, mai ales, în muzica populară, au apărut tot felul de vulgarități transpuse pe ritmuri mahomedano-sârbești.

Poporul nostru dispune de un mare suflet de artist, înzestrat cu multe capacități și haruri și ar trebui să știm că folclorul este pentru noi depozitarul peste timp al valorilor neamului, este zestrea de aur și nestemate, izvor și fântână din care și-a ostoit și stâmpărat setea, pentru a căpăta vigoare, creația cultă.

Iosif Vulcan spunea: "Dacă vrem să cunoaștem caracterul unui popor, n-avem ce recurge la operele învățaților, ci numai să consultăm poezia populară - Doina".

Alexandru Vlahuță menționează: "Dacă ne gândim cât sânge s-a vărsat pe bucățica asta de pământ și câte vifornițe a mai trăit acest neam, e de mirare că ne-a mai rămas ceva întreg. Acel ceva este Credința și Tradițiile, iar eu aș spune: dacă pictorii grăiesc în limba formelor și a culorilor, un cântăreț de folclor grăiește prin mântuitoarea doină, pe care doar sufletul românului o poate înțelege".

În turneele mele de reprezentare a țării în lumea mare, am trăit bucuria de a participa la spectacolul lumii, producând emoție și admirație celor ce știu să guste și să prețuiască arta adevărată. De aceea, cu atât mai dureros mi se pare faptul că majoritatea tinerilor și a copiilor din mediul urban au ajuns să repudieze manifestările folclorice atât cele muzicale, cât și cele coregrafice.

Participând la festivaluri internaționale, am avut prilejul să aud "Ciocârlia românească" sau alte piese valoroase de acest gen, cântate de alte naționalități din vecinătate, și este strigător la cer că și le asumă ca fiind ale lor, în timp ce aici, pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu, aceste nestemate au fost înlocuite cu prea multă ușurință de vulgaritățile menționate.

Unde este hora noastră, sârba, învârtita, tropotita, cu care am crescut atât noi, cât și moșii și strămoșii noștri? Cum s-a ajuns la această situație? Cum se poate ca muzica populară să fie considerată inferioară altor genuri?

În România, și mai ales în Maramureș, Bucovina, Gorj, Bihor sau Alba, folclorul încă mustește, în timp ce, în alte țări, nu știu ce să facă pentru a slava puținul care le-a mai rămas.

Nu avem voie să uităm că marii noștri cărturari, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu, Costache Negruzzi, Alecu Russo, Dimitre Bolintineanu sau Vasile Alecsandri, s-au aplecat cu atâta interes asupra folclorului românesc. Și George Enescu s-a inspirat în compozițiile sale din această zestre și care afirma, la fel ca Bella Bartok: "Foclorul românesc este tot ce se poate închipui mai perfect, mai desăvârșit, mai variat artistic". Extraordinar!

În momentul în care s-a aflat de intrarea mea în Parlamentul României, am avut parte de multe apeluri din partea colegilor de cântec din generația mea, care mi-au cerut cu insistență să fac ceva pentru stoparea valului de mediocrități promovate tot mai frecvent de unele posturi de televiziune. La acest apel, poate veți răspunde și dumneavoastră, cei care mă auziți...

Onorată asistență,

Ne revine datoria sacră să prețuim și să păstrăm această zestre, să o transmitem generațiilor viitoare, cu întreaga ei încărcătură emoțională și morală și cu întregul ei mesaj. În această idee doresc să sensibilizez Ministerul Culturii și Cultelor, Centrele de Îndrumare și conservare a Creației Populare, Televiziunea, Radioul, Presa, Familia și nu în ultimul rând Școala.

Cultura și învățământul au țeluri comune. Cel mai important obiectiv este Educația.

Mihai Eminescu spunea: "În funcție de școala de astăzi, va fi națiunea de mâine". Rolul fundamental le revine organelor abilitate, prin pregătirea unor programe școlare speciale privind cultivarea specificului național, cât și prin elaborarea de programe menite să stimuleze interesul elevilor pentru școală, înlăturându-se astfel pericolul analfabetismului care tinde să se apropie de cifra anilor 1947-1948. Foarte grav!

Oare spre ce ne îndreptăm?

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Tiberiu Toró - marcarea Zilei NATO, în prima zi a lunii aprilie;

Dau cuvântul domnului deputat Tiberiu Toro, va urma doamna Ionica Popescu. Domnii deputați: Ioan Hoban și Marian Hoinaru au depus la secretariat declarațiile.

Video in format Real Media  

Domnul Tiberiu Toró:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi deputați,

Onorată asistență,

După cum știți și dumneavoastră, Parlamentul României, din inițiativa unor colegi parlamentari, în legislația trecută a adoptat o lege privind instituirea zilei NATO pentru marcarea istoricului eveniment de aderare a României la cea mai puternică structură politico-militară contemporană, organizația Tratatului Atlanticului de Nord.

Conform legii, în prima duminică a lunii aprilie, se organizează manifestări civice, politice de comemorare a evenimentului, ocazie oportună pentru a aprofunda esența apartenenței noastre la acest grup mondial select. Cât de ample și cât de penetrante au fost manifestările organizate, prima dată în acest an, nu pot să apreciez, dar consider importantă marcarea evenimentului premieră, și de la acest microfon, din mai multe motive. Deși s-a format deja în sute de discursuri politice, pare-se că nu s-a infiltrat încă în subconștientul societății românești multipla semnificație a aderării la NATO, și anume că aderarea, pe de o parte, înseamnă apartenența la o comunitate politico-militară a unor țări cu cele mai avansate standarde democratice și potențial militar din lume, adică am reușit astfel să creăm premisele de securitate pentru țara noastră într-o zonă geopolitică fierbinte aflată la intersecția unor turbulențe regionale și locale, regiune în care, din păcate, conflictele armate sunt acceptate ca mijloc de soluționare a divergențelor politice.

Pe de altă parte, tot atât de important, dacă nu mai important, este faptul că prin aderare, politicul românesc, indiferent de orientarea de stânga sau de dreapta, și-a asumat un set de valori politice, un numitor comun al țărilor membre, țări cu rădăcini istorice civilizatorice diferite.

Nu strică să reamintim anual acest angajament asumat de România o dată cu semnarea tratatului de aderare. Știm cu toții că mai e loc pentru și mai bine în construcția democratică a societății românești, mai e loc pentru reforme profunde, structurale și de mentalitate, cu toate că actualul guvern a declarat sfârșitul perioadei de tranziție de la comunism la democrația liberal euroatlantică. Ca parlamentar al unei formațiuni politice care, prin esența ei, trebuie să fie atent la promovarea egalității depline și efective a majorității și ale comunităților naționale minoritare și cu această ocazie îmi exprim convingerea că apartenența la NATO înseamnă o perfecționare permanentă a sistemului de protecție a minorităților naționale, folosindu-ne și de modelele pozitive ale țărilor NATO. Subliniez acest lucru pentru că Guvernul intenționează să înainteze Parlamentului o lege privind statutul minorităților naționale.

În încheiere îmi permit să fac o propunere concretă: ar fi bine ca, în fiecare an, în săptămâna premergătoare duminicii NATO, în fiecare școală din România să fie marcată această zi, pentru ca integrarea valorică a societății românești în comunitatea societăților libere să fie, într-adevăr, organică și ireversibilă.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Video in format Real Media  

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Video in format Real Media Ionica Constanța Popescu - declarație politică cu titlul Să nu-mi spui că mai trăiește!;

Dau cuvântul domnișoarei Ionica Popescu și va urma domnul Ion Mocioalcă.

Video in format Real Media  

Doamna Ionica Constanța Popescu:

Vă mulțumesc.

Bună dimineața, domnule președinte, bună dimineața, stimați colegi.

"Să nu-mi spui că mai trăiește!"

Cum sună, stimați colegi parlamentari, aceste cuvinte în urechile dumneavoastră?

Cum ar suna ele rostite de un medic și cum ar suna dacă întrebarea s-ar referi la copilul unuia dintre noi?

Aceste cuvinte le-a auzit o mamă din Valea Jiului la adresa copilului său. Un medic, mirat că pacientul său de ani de zile este încă în viață, nu s-a putut abține în fața durerii unei mame. Femeia, membru al Asociației "Antisida - Noua Speranță", din orașul Petrila, județul Hunedoara, mi-a povestit episodul cu glas sfârșit și ochii în lacrimi, la fel cum este sufletul altor câteva zeci de mame din Valea Jiului, ai căror copii sunt refuzați de unii medici cărora le solicită asistență medicală.

Vin în fața dumneavoastră azi cu un fapt de viață care se petrece în România secolului XXI. În Valea Jiului, unor copii li se refuză dreptul de a-și îngriji sănătatea dentară. Mai pe șleau spus, în Valea Jiului, în anul de grație 2005, există copii are sunt dați afară pe ușa dentistului fără a li se acorda ajutorul medical pe care-l solicită. Motivul - copiii sunt bolnavi de SIDA și medicilor, precum și altor pacienți ai acestora, le este teamă că pot fi infectate și alte persoane.

Părinții copiilor infestați spun că au apelat la diverse cabinete stomatologice, dar acestea au refuzat să acorde ajutor medical din cauza faptului că pacientul este bolnav de SIDA. Că, indiferent de gradul de educație al unui om, acesta nu-și poate reprima teama în fața unei asemenea boli, pot să înțeleg. Ceea ce consider imposibil de înțeles este ca autoritățile și societatea să stea cu mâinile în sân atunci când sunt ignorate și respinse drepturi fundamentale ale unor ființe umane.

Iată de ce fac un apel la autoritățile statului să se implice și să analizeze situația persoanelor infestate cu HIV din Valea Jiului, astfel încât bolnavii de SIDA să poată fi tratați la stomatolog.

În calitate de reprezentant și al acestor oameni din județul Hunedoara în Parlamentul României, cer ajutorul autorităților statului în vederea respectării legii.

Constituția României garantează dreptul la ocrotirea sănătății și persoanei. Art.9 din Legea nr.584, adoptată la 29 octombrie 2002, prevede răspicat că unitățile sanitare și medicii, indiferent de specialitate, sunt obligați să interneze și să asigure îngrijirile medicale de profil în specialitatea pe care o reprezintă, în conformitate cu patologia prezentată de pacient.

Ca cetățean și parlamentar român refuz să accept încălcarea Legii fundamentale a țării, încălcarea Constituției României, care garantează dreptul la ocrotirea sănătății persoanei. Cu atât mai mult, cu cât teama și furia părinților în fața neputinței de a-și ajuta propriii copii pot avea efecte dezastruoase.

Am stat de vorbă săptămânile trecute, în repetate rânduri, cu părinți ai copiilor bolnavi de SIDA, reuniți în "Asociația Antisida- Noua Speranță" din orașul Petrila. Mi-au relatat sfâșiați de durere tratamentul inuman la care sunt supuși copiii lor, cărora li se refuză chiar și o simplă extracție de dinți după ce declară sincer că suferă de SIDA. Mi-au spus că, în fața unei astfel de situații, nu le rămâne decât să ascundă dentiștilor faptul că micuții lor sunt infestați cu HIV, pentru ca aceștia să poată beneficia de tratament stomatologic. Ne putem imagina cu toții care ar fi urmările. Iată de ce, încă o dată, rog autoritățile să intervină în Valea Jiului pentru ca bolnavii de SIDA de aici să fie tratați omenește și legal. Dacă nu este posibil astfel, atunci măcar să se ia măsurile necesare înființării unui cabinet medical stomatologic în Valea Jiului, dedicat exclusiv persoanelor infestate cu HIV.

Asociația "Noua Speranță" din Petrila a încercat demersuri pentru constituirea unui astfel de cabinet prin atragerea de finanțare privată. Din păcate, demersurile acestor inimoase femei care conduc asociația nu au dat rezultate până acum. Numărul bolnavilor de SIDA se ridică la 200 de persoane în întreaga Vale a Jiului. Cei mai mulți sunt copii. Este deosebit de grav că ignoranța, nepăsarea sau lipsa de educație a unora fac un chin viața altor semeni de-ai lor.

O viață care este, din nefericire, mai scurtă decât a multora dintre noi. O viață de chin pe care nu ei și-au ales-o. O viață pentru care responsabili nu sunt nici măcar părinții lor, pentru că aceștia nu sunt bolnavi de SIDA. Copiii au fost infestați cu virusul necruțătoarei boli din cauza neglijenței unor persoane care ar trebui să răspundă în fața legii pentru acest lucru.

Iată de ce nu pot sta nepăsătoare în fața unei astfel de situații. Iată de ce intervin și spun: nimeni nu are dreptul de a face un iad viața unor copii pe care tot neglijența și dezinteresul uman le-au scurtat-o.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Video in format Real Media Ion Mocioalcă - declarație politică: Politici fiscale împotriva celor mulți;

Dau cuvântul domnul deputat Ion Mocioalcă. Va urma domnul Mihăiță Calimente. Domnul Costache Mircea a depus la secretariat declarația.

Video in format Real Media  

Domnul Ion Mocioalcă:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se numește "politici fiscale împotriva celor mulți". Predau declarația la secretariat.

 
Video in format Real Media  

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Mihăiță Calimente - problema unei moșteniri: fondul de vânătoare și fondul piscicol;

Dau cuvântul domnului Mihăiță Calimente, va urma domnișoara Roberta Anastase.

Video in format Real Media  

Domnul Mihăiță Calimente:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Printre multele problemele moștenite de la fostul guvern, cea privitoare la fondul național de vânătoare și la cel piscicol, este una dintre cele mai încurcate din punct de vedere legal.

Astfel, pentru a face un scurt istoric al organismelor care gestionează aceste domenii, ar trebui să încep cu faptul că până la apariția Legii nr.103/1996, toate A.G.V.P.S-urile la nivel de țară au funcționat în baza statutului fostului A.G.V.P.S din România, astfel cum a fost aprobat prin Decretul nr.378/1953 și menținut, ca atare, în prevederile Legii nr.26 din 1976.

O dată cu apariția Legii nr.103 din 1976, aceste organizații vânătorești și pescărești sunt abilitate să gestioneze fondurile de vânătoare atribuite de către autoritatea publică centrală sub condiția afilierii la A.G.V.P.S din România. Afilierea organizațiilor vânătorești la A.G.V.P.S din România se face potrivit legii și statului acesteia.

Cu alte cuvinte, fiecare asociație de vânătoare trebuia să solicite înscrierea la Registrul asociațiilor și fundațiilor să-și dobândească distinct personalitate juridică în baza Legii nr.21/1994, apoi să solicite afilierea la A.G.V.P.S - România, pentru că avea acces la fondurile de vânătoare.

Conform prevederilor art.48 din Legea nr. 103/1996, în termen de un an de zile de la apariția legii, A.G.V.P.S. din România trebuia să-și adapteze statutul la noile cerințe, implicit asociațiile din țară să-și întocmească statute proprii în vederea dobândirii personalității juridice, în baza Legii nr.21 din 1924. Sfidând legea, această asociație nu a întreprins nici un demers în vederea respectării acestei obligații atât la nivel central, cât și județean, practic încetând să mai existe, prin efectul Legii nr.103 din 1996.

Astfel, A.G.V.P.S. din România și asociațiile sale județene, după împlinirea termenului prevăzut la art.48 nu mai există, fără însă a fi rezolvată problema patrimoniului acestora.

Pe acest fond, bazat pe principiul liberei asocieri, în baza Legii nr.21 din 1924 se constituie la nivel de țară asociații de vânătoare și pescuit cu membrii fondatori din cadrul asociațiilor județene, dar fără patrimoniul acestora.

Tot în efectul legii, aceste noi asociații, constituite în termen legal de un an, au pus bazele A.G.V.P.S. din România cu sediul la Bacău. S-au obținut avizele necesare de la ministerul de resort și s-a dobândit personalitatea juridică în anul 1999.

Prin diferite modalități, se intervine și apare Ordinul nr. 894 din 1998 pentru prelungirea contractelor referitoare la fondurile de vânătoare unde, culmea ironiei, fostul A.G.V.P.S. din România este însărcinat cu punerea acestuia în aplicare.

La data de 09.XII.1998, în Monitorul Oficial nr.474 bis, deci cu întârziere de un an, apare statutul A.G.V.P.S. din România cu sediul la București și, cum era și normal într-un stat de drept apar și conflictele, deoarece la nivel de țară sunt două A.G.V.P.S.-uri, în condițiile în care, conform legii, nu poate fi decât unul.

A.G.V.P.S. din România cu sediul la Bacău are câștig de cauză: instanțele judecătorești, ministerul de resort recunosc legalitatea acestuia, până când litigiul ajunge spre soluționare la Curtea Supremă de Justiție, dar din nefericire, aici ni se dă o nouă mostră despre cum se face justiție în țara noastră: se emite Hotărârea de Guvern nr.259/2001, prin care A.G.V.P.S. din România cu sediul în București este declarat ca fiind de utilitate publică, dându-se cale liberă monopolului, abuzurilor pe linie de vânătoare, cât și de pescuit.

Astfel, "cu pumnul în gură" sau, ca să parafrazez "cu sula în coaste", Guvernul intervine în cazul unui proces aflat pe rolul celei mai înalte instanțe din România și conferă legalitate unei asociații ilegal înființate, o cauză pierdută în justiție, dar un loc cald pentru membrii din conducerea acesteia, toți, fără excepție, făcând parte din P.S.D. sau fiind apropiați ai acestora.

Și ca să constatăm că este așa, vom citi cine făcea parte și face parte din conducerea A.G.V.P.S. din România și la această dată: președinte de onoare, fostul premier Adrian Năstase, cei trei vicepreședinți: Ilie Sârbu, fost ministru al agriculturii, Filip Georgescu, fost director la Regia Națională a Pădurilor, Teodor Bentu, vicepreședinte la Compania Națională de Administrația Fondului Piscicol, și astăzi în funcție, Ion Țiriac, om de afaceri.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Roberta Alma Anastase, Horia-Victor Toma, Ion Preda - declarație politică intitulată: Alocația pentru copii;

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnișoarei Roberta Anastase. Va urma domnul Mircea Purceld.

Domnii parlamentari Dan Mihai Marian, Tiberiu Bărbulețiu, Eugen Nicolăescu, Florin Aurelian Popescu, Liviu Câmpan și domnul Cristian Mihai Adomniței au depus la secretariat declarațiile.

Poftiți.

Video in format Real Media  

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Tema declarației politice de astăzi, a noastră, este alocația pentru copii.

Constituția României prevede la articolul 49 alin.2 că "Statul acordă alocații pentru copii". Legea nr.61/1993, republicată în Monitorul Oficial nr.56 din 8 februarie 1999, specifică că nu beneficiază de plata alocației de stat pentru copii doar aceia care nu urmează, potrivit regulamentelor școlare, învățământul general obligatoriu.

Prevederile legale în general și prevederile în domeniul alocației pentru copii, în particular, se respectă pe tot teritoriul României, cu o singură excepție: județul Prahova. Aici, Inspectoratul școlar a decis să facă el Constituția și legea și să impună ceea ce un ziar local numea "clauza de acordare a alocației".

Despre ce este vorba: prin Adresa nr.302 din 10 februarie 2005, Inspectoratul școlar Prahova cere conducerii liceelor introducerea în Regulamentul de ordine interioară a unei prevederi prin care elevii care au un număr de absențe nemotivate pierd alocația de stat pe luna respectivă. De asemenea, în adresă se stipulează că se lasă la latitudinea liceelor fixarea numărului de absențe nemotivate.

Prin urmare, mai toate liceele prahovene trec să organizeze consilii de administrație, decid numărul de absențe, colo 20, dincolo 10, cei mai hotărâți chiar 5 absențe și gata, se anulează filele de CEC.

Ce să mai spunem de directorii care apucaseră să semneze filele de CEC și care, de frică, au început să alerge după copii, să le ia înapoi. O întreagă nebunie generată de un inspectorat decis să refacă "Republica de la Ploiești".

În concluzie: singurele victime sunt elevii, plătitori permanenți ai orgoliilor unor oameni pentru care profesionalismul și legile țării sunt cuvinte pe care nu le înțeleg.

Ministerul Educației trebuie să ia măsuri corecte și ferme pentru ca astfel de oameni să nu mai ocupe poziții de decizie.

Această declarație politică este semnată de deputații de Prahova: Roberta Anastase, Horia Toma și Ion Preda, deputați ai Alianței "Dreptate și Adevăr".

 
Video in format Real Media  

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Octavian Mircea Purceld - comentarii cu privire la răpirea celor trei jurnaliști români în Irak;

Dau cuvântul domnului deputat Mircea Purceld.

Va urma domnul Domnul Máte András-Levente. Este, da? Da.

Video in format Real Media  

Domnul Octavian Mircea Purceld:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Ne confruntăm cu un fenomen mai puțin cunoscut la noi ca fapt în sine: terorismul. Noi, și, mai nou, copiii noștri, avem parte din ce în ce mai mult de știri despre terorism. Îmi aduc aminte că Palestina era campioana atacurilor teroriste. În fiecare săptămână era cel puțin o știre despre un nou atac terorist. Apoi au apărut pe lista "morții" state ca Irlanda, Spania, Cecenia și mai ales Israel. Toate știrile treceau pe lângă noi fără să ne afecteze.

Ne obișnuisem deja cu terorismul, însă departe de România și de români. Au venit apoi ziua fatidică de 11 septembrie 2001, în America, și atentatul de la Madrid din 11 martie 2004, unde au murit și români de-ai noștri.

Acum terorismul i-a lovit din nou pe români. S-a mediatizat deja cazul ziariștilor care au dispărut în Irak, săptămâna trecută, după ce au realizat un interviu cu premierul interimar irakian Iyad Allaui. Interesant este faptul că ei nu erau singuri, ci cu Mohamad Munaf, om de afaceri cu triplă cetățenie: română, americană și irakiană. Pe de altă parte, deplasarea acestora a fost facilitată de controversatul om de afaceri, Omar Hayssam, de origine siriană, cu cetățenie română, sponsor și persoană influentă în PSD. De asemenea este interesant și că în înregistrarea video difuzată de postul de televiziune Al-Jazeera, grupul înarmat care a luat ostaticii români nu a formulat revendicări pentru eventuala lor eliberare, ceva atipic casetelor difuzate pînă acum, în cazul diverselor răpiri care au avut loc în Irak.

Am înțeles că la București s-a format o celulă operațională de criză care analizează cu foarte mare atenție toate elementele suplimentare apărute în cazul dispariției celor trei jurnaliști români în Irak, elemente care vor fi, probabil, baza pentru ceea ce constituie acțiunile viitoare ale autorităților române. Pe de altă parte, surse diplomatice au avertizat, însă, că negocierile pentru eliberarea ostaticilor se duc în baza unor reguli diplomatice, discrete, care presupun chiar compromisuri pentru a salva viața celor capturați, procedură neaplicată de cei care și-au asumat rolul de negociator.

Trebuie să ținem însă cont de ceea ce nu înțeleg pacifiștii din toată lumea: faptul că oamenii aceștia, dacă îi mai putem numi oameni, nu se potolesc: ei au fost crescuți cu ura în suflet și în sânge și nimic nu îi poate face să se răzgândească.

Există totuși o problemă care mă preocupă în acest caz: este politica externă promovată de actualul președinte al României, fără acordul Parlamentului, cea mai potrivită sau nu?

De ce crede domnul Traian Băsescu că politica internațională clasică nu mai este la modă, că a trecut moda politicienilor clasici?

Eu cred cu tărie însă, că domnul președinte Traian Băsescu trebuie să supună cenzurii Parlamentului noua orientare a politicii externe a României.

Nu suntem pe vapor, domnule președinte!

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Video in format Real Media  

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media Máté András-Levente - exprimarea unor temeri cu privire la construcția autostrăzii București - Borș;

Dau cuvântul domnului Andras - Levente Mate. Va urma domnul Nicolae Popa.

Video in format Real Media  

Domnul Máte András-Levente:

Doamnelor și domnilor deputați,

Cu îngrijorare am constatat din declarația domnului prim-ministru Tăriceanu de a reduce cuantumul plăților pe anul 2005 către Societatea BECHTEL, plăți ce vizează construcția autostrăzii București-Borș, incluzând mai multe județe din Ardeal această problemă.

Această declarație și intenție sper să fie o eroare sau o comunicare greșită atât față de noi, cât și față de alegătorii din Ardeal. În situația în care nu se asigură fonduri necesare continuării acestor lucrări, pot apărea consecințe negative atât pe plan național, cât și pe plan internațional.

Pe plan internațional, putem fi puși în situația de a fi considerați o țară neserioasă, care nu respectă contractul semnat, implicit obligațiile asumate pe plan internațional. Astfel, pe bună dreptate, alți investitori se pot gândi dacă un contract semnat va fi pus în aplicare în condițiile de la semnare sau se va solicita tot timpul schimbarea prevederilor.

Pe plan intern, pot apărea diferite conflicte. În primul rând, cetățenii care ar urma să primească o sumă de bani pentru terenul expropriat se vor simți înșelați de statul român, deoarece nu vor primi banii la termenele promise. Acestea vor genera mai multe acțiuni în justiție și alte cheltuieli inutile, reducând și mai mult încrederea oamenilor în instituțiile statului.

Un alt rezultat negativ, care nu poate fi cuantificat momentan, este nemulțumirea salariaților care lucrează pe aceste șantiere, respectiv temerea sau chiar posibilitatea de a nu-și primi salariul. Cei care se vor simți înșelați mai tare sunt alegătorii mei și ai dumneavoastră, stimați colegi din coaliție.

În Transilvania, construcția autostrăzii București-Borș este o prioritate strategică din punct de vedere economic și de dezvoltare a regiunii. Prin continuarea și realizarea acestei investiții, se asigură dezvoltarea județelor prin care trece efectiv autostrada și a județelor din nordul țării care astfel vor putea comunica mai rapid și mai ieftin cu piața comunității europene.

Vă rog să constatați din ce județe și zone am primit noi cele mai multe voturi și veți constata că dezamăgim proprii alegători. Traseul pe unde va trece autostrada a asigurat câștigarea alegerilor, atât pentru Alianța D.A., cât și pentru președintele Băsescu.

În asemenea condiții, solicit respectarea graficului pentru construcția autostrăzii București-Borș, considerând această investiție ca una primordială pentru Guvernul României. În caz contrar, e posibil ca unele hotărâri, rezultatul votului să fie mai strâns, lipsind chiar votul meu.

Nu sunt împotriva construirii autostrăzii București-Arad, respectiv Coridorul IV, dar consider că o investiție primordială este cea începută, care trebuie continuată și finalizată cât mai repede.

Solicit respectarea contractului cu firma "BECHTEL" pentru a nu fi puși în situația de a plăti despăgubiri contractuale. Sunt ferm convins că toți înțelegem că aceste despăgubiri urmează a fi plătite din bani din buget, iar în campania electorală, cu toții am promis că vom avea grijă de modul în care se vor cheltui acești bani.

Pe această cale, rog colegii mei din județul Cluj, colegii din celelalte județe prin care va trece autostrada sau pentru care se asigură un coridor spre Europa pe această autostradă, să constituim un front comun pe această problemă. Această problemă nu este doar problema deputaților care sunt din formațiunile politice aflate la guvernare, ci și a celor care sunt în opoziție.

Mulțumesc pentru atenție.

 
Video in format Real Media  

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Video in format Real Media Nicolae Popa - declarație politică intitulată Agricultura se sufocă și televiziunea face sport;

Dau cuvântul domnului deputat Nicolae Popa.

Va urma domnul Petru Tărniceru.

Video in format Real Media  

Domnul Nicolae Popa:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: "Agricultura se sufocă și televiziunea face sport".

Constatăm că în Televiziunea română programele se stabilesc în funcție de un anumit segment de telespectatori, neținându-se cont și de necesitățile și doleanțele celorlalte categorii de telespectatori. Bunăoară, circa 38-40% din populația României muncește și locuiește în mediul rural, principala lor preocupare fiind agricultura. De regulă, singurele programe de televiziune recepționate de ei fiind Televiziunea Română 1 și 2. Este firesc ca ei să fie informați de modificările și îmbunătățirile care se aduc cadrului legislativ care reglementează activitatea din agricultură, dar au nevoie de informații privind modul de atribuire a subvențiilor și de accesare a fondurilor europene SAPARD.

Integrarea în Uniunea Europeană a agriculturii românești necesită o informare permanentă despre ce-i așteaptă pe producătorii agricoli în privința avantajelor, dar mai ales a costurilor și a greutăților majore cu care se vor confrunta. Fără informații și fără comunicare, țăranii și producătorii agricoli vor rămâne în ceață, ca și până acum, neștiind ce măsuri se impun pentru modernizarea, retehnologizarea și realizarea condițiilor impuse de Uniunea Europeană.

Or, din această perspectivă, Televiziunea Română 1 a găsit de cuviință ca singurei emisiuni dedicată problemelor agriculturii, "Viața Satului", să i se reducă timpul de emisie de la o oră și jumătate la 45-50 de minute.

Considerăm pripită o asemenea grilă de difuzare, deoarece problemele sunt atât de importante, securitatea alimentară și "pâinea cea de toate zilele" depind de munca și de activitatea lor. Nu credem că pot fi mai importante concursurile de motociclism și de Formula 1, astfel încât să se ajungă la reducerea timpului destinat agriculturii în beneficiul unor emisiuni sportive care și așa nici nu știm ce importanță ar avea, chiar și din punct de vedere educativ.

Așadar, sesizăm conducerea Televiziunii Române ca emisiunii "Viața Satului" să i se aloce ca timp o oră și jumătate, aceasta fiind dorința nu numai a milioanelor de telespectatori de la sate, dar este și dorința parlamentarilor din Comisia pentru agricultură, industrie alimentară și servicii specifice din Camera Deputaților. Nu poți văduvi milioane de telespectatori în beneficiul unor minorități de împătimiți ai sportului cu motor.

Ar fi un gest de respect și considerație pentru cel căruia i s-au închinat atâtea opere și poezii, preamărit și respect pentru menirea lui atât de importantă, țăranul român "în fața căruia trebuie să ne închinăm cu multă venerație".

Este important de reținut faptul că în Uniunea Europeană nu intrăm numai cu cei bogați, ci și cu milioanele de țărani care fac astăzi agricultura de subzistență și cărora trebuie să le asigurăm tot sprijinul pentru a depăși această stare și a deveni cetățeni egali ai Europei.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media Petru Tărniceru - considerații legate de calendarul aderării României la Uniunea Europeană;

Invit la microfon pe domnul Petru Tărniceru.

Vreau să știu dacă domnul Ionel Palăr a venit; domnul Cătălin Micula sau domnul George Scutaru. Nu. Atunci, va urma doamna Monica Iacob Ridzi.

Video in format Real Media  

Domnul Petru Tărniceru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Cum se poate observa cu mare ușurință, s-au întețit în ultima perioadă vizitele oficialilor români de rang înalt prin diverse țări europene. Procesul este firesc, câtă vreme la București s-a produs schimbarea. Nu doar autoritățile de la Bruxelles vor să-i cunoască pe noii conducători români, ci și aceștia vor să-și facă cunoscută politica prin care au câștigat alegerile.

Este vorba deci de o testare în dublu sens, precum și o tatonare reciprocă de intenții și oferte în noul context creat, astfel încât calendarul aderării, stabilit deja, să nu aibă prea mult de suferit. Occidentalii sunt prudenți, chiar temători în privința reușitei aderării noastre și vor garanții, adică fapte, dincolo de declarațiile de bunăvoință.

Se pare că de ambele părți nu există opțiunea recurgerii la clauza de salvgardare, dar dacă nu va fi încotro, se va apela la ea ca la o prevedere de rezervă. Mai greu va fi de stabilit dacă și când va fi momentul potrivit pentru a amâna integrarea convenită pentru începutul anului 2007.

În orice caz, semnalele din mass-media referitoare la o eventuală amânare nu sunt de natură să ne liniștească. Cine poate spune la această oră că România este pregătită sau nu pentru acești pași decisivi. În schimb, pe capitolele de activitate, așa cum a rezultat și din evoluția negocierilor, punctele slabe sunt detectate și acum monitorizate în comun, deci și acasă și în deplasare, motiv pentru care suntem și noi mai concilianți, recunoaștem că avem lipsuri și că e foarte dificil de a fi înlăturate în puținul timp ce a mai rămas până la termenul convenit.

Pe la curți europene se dau explicații, se lansează critici, se formulează noi și noi cerințe spre a putea fi validați ca apți de integrare, fără condiții suplimentare, cum apreciază președintele Traian Băsescu.

În anumite aspecte există sinceritate. În altele, ambiguitate, iar în unele doar diplomație de genul "Să mai vedem, să nu ne grăbim, să nu greșim". Nu e chiar o joacă de-a șoarecele și pisica, dar nici departe de această tactică nu se situează tratativele noastre și dialogurile purtate la curțile europene. Unii au încredere, alții sunt sceptici, alții ne încurajează, alții ne avertizează.

Amenințări încă n-am primit, semn că suntem așteptați în Uniunea Europeană. Cu ce preț însă, nu știe nimeni.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media Maria Monica Iacob Ridzi - în amintirea Sanctității Sale Ioan Paul al II-lea;

Dau cuvântul doamnei Monica Iacob. Va urma domnul Arpad Andras Antal. Este? Da. Mulțumesc.

Video in format Real Media  

Doamna Maria Monica Iacob Ridzi:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Întrucât vârsta mea biologică se suprapune până la identificare cu perioada de pontificat a celui care a fost Sanctitatea Sa Ioan Paul al II-lea, simt nevoia să rostesc câteva cuvinte în aceste momente triste, nu numai pentru lumea creștină, ci pentru întreaga umanitate.

Ioan Paul al II-lea a fost un înger al păcii, coborât pe pământ, al cărui mesaj unificator, de un umanism monumental, i-a ridicat pe oameni mai aproape de frumusețea adevărului etern, mai presus de orice religie.

A fost părintele speranței. Greu de crezut, dar vocea Sa blândă, mâinile Sale slăbite de boală și vârstă au sfărâmat lanțuri ideologice, au dărâmat zidurile singurătății, au făcut să cadă cortine de fier.

A locuit la Vatican, dar a trăit în inimile a miliarde de oameni.

A sărutat cu aceeași pietate pământul de oriunde, indiferent de doctrina sa, de organizarea socială, de gradul de dezvoltare economică. A crezut în compatibilitatea spiritului uman de pretutindeni și viața Sa a fost până la capăt operă de iubire.

Un singur lucru a urât Ioan Paul al II-lea, cu toată puterea inimii sale de sfânt: războiul. Iubind atât de mult viața, în toate formele ei, adept al dialogului și diplomației, el nu putea crede în forța fizică, în glasul malefic al armelor.

S-a opus cu toată energia războaielor, îndemnând omenirea la pace și solidaritate. Nu a fost întotdeauna înțeles, planeta fiind un complicat ghem de interese. Dar efortul său de a concilia această lume a contrariilor, sfâșiată încă de rău și nedreptate, a marcat un început. A deschis un drum către inocența primordială, despre care poetul Ioan Paul al II-lea scria în emoționantul său "Cântec despre Dumnezeul ascuns":

"Îndepărtatele țărmuri ale liniștii încep chiar dincolo de prag.

Din acest torent, să știi că nu există întoarcere.

Cuprins de tainica frumusețe a veșniciei!

Să reziști și iar să reziști! Să nu întrerupi zborul umbrelor!

Să reziști, tot mai simplu și tot mai clar!"

Doamnelor și domnilor deputați,

Sufletul celui care a fost Sanctitatea Sa Ioan Paul al II-lea a atins "îndepărtatele țărmuri ale liniștii". Dar amintirea sa va rezista în timp. Nu-și va frânge zborul nicicând. Pentru că e cuprinsă de "tainica frumusețe a veșniciei".

 
Video in format Real Media  

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Antal Arpád-András - cu privire la starea drumurilor din județul Covasna;

Îl invit la microfon pe domnul Arpad Andras Antal. Va urma doamna Grațiela Iordache.

Video in format Real Media  

Domnul Antal Árpád-András:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Un om politic aflat în vizită în țara noastră a avut o observație interesantă, spunând: "E foarte simplu să-ți dai seama unde trăiesc maghiarii din România, uitându-te la starea drumurilor publice. În regiunile locuite de minoritatea maghiară, drumurile sunt distruse, având o calitate deplorabilă, iar unde drumurile sunt stricate, aproape sigur te întâlnești cu maghiari".

Dezvoltarea economică este imposibilă în această regiune, deoarece investitorii ocolesc zona din cauza drumurilor impracticabile. Despre confortul și siguranța traficului rutier, nici nu mai putem pomeni.

Agențiile de turism din județele Covasna și Harghita au înregistrat o scădere cu peste 50% a numărului de turiști în primele trei luni ale anului. Uni investitori străin care au dorit dezvoltarea investițiilor deja efectuate, acum se gândesc la mutarea afacerilor în alte regiuni.

Deși când vine vorba de plata taxelor de drum, a rovignetelor etc., județul Covasna este printre primii din țară brusc, când se ajunge la alocarea de fonduri pentru repararea drumurilor, ea devine ultima prioritate a tuturor guvernelor. De la noi sunt exploatate și transportate în toată țara masa lemnoasă, piatra, apa minerală.

Comunitatea însă rămâne numai cu drumurile și casele distruse.

Ce soluții ar trebui să adoptăm pentru îndepărtarea acestor nedreptăți? Alocarea în regim de urgență a unor fonduri suplimentare pentru repararea drumurilor naționale din județ, utilizarea unui coeficient de corecție la defalcarea sumelor pe județe, deoarece în județul Covasna, iarna ține șase luni și variațiile de temperatură sunt foarte mari, acestea contribuind la degradarea drumurilor, extinderea programului de reclasare a unor drumuri județene și comunale și trecerea lor sub Administrația Națională a Drumurilor.

Dacă am trăi în era comunistă, poate, invitându-l pe marele constructor al țării, toate drumurile de pe traseul care ar urma să fie parcurs ar fi reabilitate cu prioritate și urgență.

Stimați colegi,

Realitatea este mai cruntă decât o pot descrie eu aici în câteva cuvinte. De aceea, îl invit pe domnul prim-ministru al României și pe ministrul transporturilor într-o vizită în județul Covasna. Aici vor găsi oameni triști, drumuri și case distruse ca după război.

Din nefericire, nu pot garanta că autoturismele cu care vor sosi nu vor fi afectate de drumurile din județul nostru. Sunt convins că dacă există voință politică și bun-simț, se vor găsi și bani pentru modernizarea drumurilor din județul Covasna. Nu vrem neapărat drumuri ca în Uniunea Europeană, ci măcar ca în județele din Moldova.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Video in format Real Media  

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Video in format Real Media Denisa Grațiela Iordache - un semnal de alarmă pentru cei responsabili de administrarea fondurilor europene;

O invit pe doamna Grațiela Iordache să ia cuvântul. Va urma domnul Traian Dobre.

Mai avem câțiva colegi de la P.S.D. și până la ora 10,00, sperăm să finalizăm.

Video in format Real Media  

Doamna Denisa Grațiela Iordache:

Bună dimineața!

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Integrarea în Uniunea Europeană a devenit obiectiv major al politicii interne și externe a României, asumat de marea majoritate a populației, mai mult sau mai puțin în cunoștință de cauză.

Avantajul imediat, cel mai important, îl reprezintă posibilitatea accesării fondurilor de preaderare. Beneficiarul fondurilor PHARE, SAPARD sau ISPA, ar trebui să fie țăranul, micul întreprinzător, comunitățile locale, noi toți. Din păcate, modul în care este organizată activitatea de diseminare a informațiilor privind aceste fonduri, lipsa de cunoștințe privind întocmirea documentațiilor, modul în care aceste fonduri pot fi accesate sunt departe de a conduce către o absorbție bună.

Problemele acute legate de accesarea acestor fonduri sunt: modul în care informația ajunge la țăran și la micii întreprinzători, modul în care aceștia pot fi ajutați la întocmirea documentațiilor, ajutorul real care de multe ori nu este, care poate fi dat în identificarea surselor de cofinanțare a programelor.

Stimați colegi,

Declarația de astăzi este un semnal de alarmă pentru cei responsabili de administrarea fondurilor europene. Consider că este necesară organizarea de urgență a modului în care informația este diseminată, a activității de întocmire a documentațiilor, astfel încât cei care au nevoie de bani să și poată avea acces la ei. Acest lucru trebuie făcut acum. Este deja ceasul al doisprezecelea.

În caz contrar, banii europeni se vor întoarce acolo de unde au venit, în Uniunea Europeană. Iar România va rata încă o mare șansă.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și pentru concizie.

 
Video in format Real Media Traian Dobre - declarație politică intitulată Salvați Capitala Culturii!;

Dau cuvântul domnului Traian Dobre.

Va urma domnul Vasile Pușcaș.

Ușor, ușor, rezolvăm pe toată lumea.

Video in format Real Media  

Domnul Traian Dobre:

Mulțumesc, domnule președinte.

Dragi colegi,

O declarație politică intitulată "Salvați Capitala Culturii!"

Când spunem Capitala României, gândul ni se duce imediat la București. Când spunem Capitala Culturii, toți românii se gândesc însă la Iași.

În această țară frumoasă, numită Cultura Românească, ne place să credem că Iașul este orașul cel mai important. Așa am învățat la școală. Pe străzile lui s-au plimbat Alecsandri, Maiorescu, Eminescu, Creangă, Iorga, Topârceanu... și mi-ar trebui o zi întreagă să enumăr toate personalitățile care au iubit Iașul și care au scris o pagină importantă în cultura noastră.

Și totuși, de la o vreme, se întâmplă ceva cu Iașul. Chiar dacă evenimentele culturale încă sunt multe și atrag foarte mulți spectatori, monumentele orașului sunt în mare suferință.

Președinții de stat, premierii, miniștrii care au vizitat Iașul i-au lăudat istoria prinsă în zidurile clădirilor vechi, s-au întristat când au auzit că marile monumente se degradează și...cam atât.

Recent, ministrul culturii, doamna Mona Muscă, a promis sume insignifiante pentru câteva dintre emblemele culturale ale Iașului. A oferi 10 miliarde de lei Palatului Culturii, pentru a cărui restaurare este nevoie de sute de miliarde, înseamnă că apreciezi finalizarea lucrărilor undeva în jurul anului 2030.

S-ar putea să nu mai avem atunci un Palat al Culturii, o Filarmonică, o Biserică "Trei Ierarhi". Timpul a devenit cel mai mare dușman pentru aceste construcții istorice, precum și lipsa unei strategii naționale eficiente de reabilitare a monumentelor istorice și de arhitectură.

În fiecare clipă, o cărămidă cade din zidurile marilor clădiri ale Capitalei Culturii. Cu fiecare cărămidă distrusă dispare și o pagină din istoria României. Din această cauză, poate peste câțiva ani, când vom vorbi despre Capitala Culturii, vom vorbi despre monumentele Iașului doar la timpul trecut. Iar o cultură românească fără un Iași al ei, s-ar putea să nu mai însemne nimic. Doar o mână de ruine și câteva cărămizi împrăștiate.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media Vasile Pușcaș - prezentarea câtorva concluzii care reies după lectura Programului economic de preaderare;

Dau cuvântul domnului Vasile Pușcaș. Va urma domnul Vasile Soporan.

Video in format Real Media  

Domnul Vasile Pușcaș:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Am vrut să fac o prezentare a câtorva concluzii care reies după lectura programului economic de preaderare, document pe care, în februarie, Guvernul l-a transmis la Bruxelles și care este un angajament foarte serios al nostru. Am să ascult îndemnul dumneavoastră și am să fiu scurt.

În primul rând, în ceea ce privește politica fiscală se vede foarte clar, inclusiv din documentul trimis la Bruxelles, că nu sunt prevăzute și nu se cunosc măsurile care ar putea fi formulate pentru a sprijini o asemenea politică fiscală.

În al doilea rând, în ceea ce privește magnitudinea politicii pe care o preconizează, este clar că există riscuri pe care Guvernul și le asumă, dar nu este foarte clar cine plătește aceste riscuri și aceste consecințe.

Referitor la politica "venituri și cheltuieli publice" pentru 2005, avem o mare problemă, care reiese din acest document, anume că, în modul prin care încearcă să guverneze, pune sub semnul întrebării capacitatea României de a cofinanța programele de preaderare.

Și, în fine, ultima remarcă pe care o fac, este aceea că apar clare semne de întrebare în ceea ce privește credibilitatea scenariului macroeconomic al conduitei României în 2005-2006, lucru extraordinar de important când avem în vedere faptul că integrarea înseamnă și capacitatea României de a produce un asemenea scenariu pentru politicile economice.

În fine, închei spunând că e clar că acest document trebuie refăcut. Este clar că el trebuie neapărat refăcut după eventuala rectificare a bugetului, în aprilie, așa cum anunța ministrul finanțelor, și e mai bine ca el să fie refăcut - mă refer la programul economic de preaderare, decât să ne luăm niște angajamente care vor fi și din punctul de vedere al credibilității țării dezastruoase, și din punctul de vedere a capacității țării de a face față necesităților de pregătire pentru aderare.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media Vasile Filip Soporan - declarație cu titlul Domnilor guvernanți, România are nevoie de autostrada Transilvania;

Dau cuvântul domnului deputat Vasile Soporan.

Va urma doamna Gabriela Crețu.

Video in format Real Media  

Domnul Vasile Soporan:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Doresc să prezint o declarație politică cu titlul "Domnilor guvernanți, România are nevoie de autostrada Transilvania".

Ce mă determină să fac această declarație politică?

În primul rând, recentele declarații ale domnului președinte Traian Băsescu și ale domnului prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu, în care se afirmă că prioritar este coridorul 4 paneuropean, care ocolește Transilvania, iar continuarea proiectului autostrăzii Transilvania va fi sistată și va fi reluată în funcție de rezervele financiare care vor rămâne după realizarea primului tronson.

Aceste declarații ale celor doi înalți demnitari români nu fac altceva decât să pună sub semnul întrebării credibilitatea României. Guvernul României a încheiat cu firma americană Bechtel un contract și, indiferent de guvernul care a câștigat puterea, clauzele contractuale rămân valabile.

Ce încredere ar trebui să mai aibă alte firme internaționale care doresc să încheie contracte cu statul român dacă respectarea acestora este pusă sub semnul întrebării de alternanța la putere?!

În plus, ca în orice contract, nerespectarea clauzelor atrage după sine penalități. Ne permitem să plătim aceste penalități pentru neseriozitatea de care dă dovadă actualul guvern? În acest moment, contractele de construcție de autostrăzi și modernizarea drumurilor naționale sunt oprite, România riscând să nu-și poată îndeplini angajamentele asumate în cadrul Capitolului "Transporturi".

România s-a angajat în fața Uniunii Europene că în anul 2007 vor fi dați în folosință 287 km de autostrăzi, iar alți 784 km de autostrăzi să se afle în execuție. De asemenea, ne-am angajat ca, la data aderării, să fie dați în folosință circa 3.000 km de drumuri naționale modernizate.

Din presă, am aflat că o companie de consultanță, pe baza unui grant oferit de Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, a făcut un raport care concluzionează că: prețul obținut de autoritățile române pentru construcția autostrăzii Transilvania este unul corect.

De asemenea, la nivel declarativ, toți parlamentarii de Cluj susțin acest proiect, chiar și cei ai actualei puteri, iar primarul Clujului, Emil Boc, și-a exprimat opinia potrivit căreia continuarea acestui proiect este necesară.

Mă întreb: Emil Boc, în calitate de președinte interimar al Partidului Democrat și de copreședinte al Alianței "D.A.", nu are susținere din partea propriului partid și a colegilor din Alianță? Ceilalți parlamentari ai actualei puteri nu pot susține în fața președintelui Băsescu și a premierului Tăriceanu că acest proiect este unul vital pentru racordarea României la Europa? sau, într-o manieră tacită, Emil Boc și colegii dânsului împărtășesc punctul de vedere exprimat de primele două demnități ale României.

Sunt sigur că și ceilalți parlamentari din Transilvania susțin acest proiect. Autostrada are și susținere publică. Numai în județul Cluj au fost strânse 108.000 de semnături, tot al șaptelea clujean susținând acest proiect.

Vreau să vă fac cunoscută declarația pe care am făcut-o atunci când, în calitate de prefect al județului Cluj, am făcut apel la clujeni pentru susținerea construcției autostrăzii Transilvania. Este momentul ca cei mulți, adevărații beneficiari ai politicului, să se exprime. Este o ocazie de a lăsa deoparte simpatiile și antipatiile politice pentru a vedea și a susține interesul nostru, al tuturora.

În calitate de deputat de Cluj din partea Partidului Social Democrat, în numele cetățenilor județului Cluj, solicit guvernanților actuali și președintelui Traian Băsescu să renunțe imediat la acțiunile îndreptate împotriva construirii autostrăzii.

Sunt ferm convins că, dacă intenția de blocare a construirii autostrăzii Brașov-Borș ar fi fost făcută public, în timpul campaniei electorale din 2004, nici Traian Băsescu nu era președinte, nici Alianța "D.A." - PNL-PD nu era la guvernare.

De aceea, domnule prim-ministru, vă solicit să prezentați în plenul Parlamentului punctul de vedere asupra oportunității construcției autostrăzii și concluziile raportului de audit, întocmit de firma de consultanță.

Aveți curajul, domnule prim-ministru, să veniți în fața ardelenilor și să spuneți clar și răspicat că vă angajați politic și administrativ în această construcție importantă pentru Europa, România și Transilvania. Vă așteptăm să faceți acest gest. Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media Gabriela Crețu - comentariu numit Rectificare, legat de schimbările forțate în administrație;

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul doamnei Gabriela Crețu. Va urma domnul Bogdan Niculescu-Duvăz. Apoi, ultimul vorbitor, domnul Mihai Mălaimare.

Video in format Real Media  

Doamna Gabriela Crețu:

"Rectificare"

Stimați colegi,

Săptămâna trecută, am discutat o moțiune despre schimbările forțate în administrație de actuala putere.

Vin astăzi în fața dumneavoastră pentru a corecta o greșeală. Ne cerem iertare! Moțiunea ar fi trebuit să se numească "Raritatea, caracteristică a resurselor umane în Alianța la guvernare" sau "Despre cum nu are cu cine schimba Alianța pe cei pe care-i demite".

La o asemenea moțiune, un anumit domn ministru nu i-ar mai fi răspuns atât de acid, întrucât a făcut, prin traiectoria domniei sale din ultimele luni, dovada acestei rarități. Ales parlamentar, renunță, pentru că era nevoie de un consilier prezidențial. Din lipsă evidentă de oameni, renunță, pentru a fi numit ministru de interne și apoi este reprimit, la cerere, în Senat. Nu vedem altă explicație a acestei opțiuni, cumva, la limita legii, decât că supleantul de pe listă nu îndeplinea nici pe departe criteriile de competență necesare.

În circumscripția pe care o reprezint, însă, la Vaslui, s-au atins câteva extreme ale acestei sărăcii. Se vede că din cei 15.000 de specialiști, o parte au ieșit la pensie în perioada 2000-2004. Astfel, s-a atins o culme a rarității. De aproape trei luni, directorul unei instituții, demis de bunăvoie, exercită cu multă competență, de altfel, interimatul, pentru că nici unul dintre cei propuși să-l înlocuiască nu îndeplinește nici una dintre condițiile prevăzute de lege.

Am înregistrat și o culme a cinismului: directorul unei alte instituții a fost întrebat cu inocență, după ce a fost de asemenea demis de bunăvoie: "Cine credeți că ar fi cel mai potrivit să vă înlocuiască?"

S-a atins și culmea politizării, pentru că o foarte eficientă și profesionistă directoare, care a transformat o societate cu pierderi importante într-una cu un profit remarcabil, a fost demisă. Contrariată de decizie pentru că nu fusese activă politic, a trecut în rândul militanților Partidului Social Democrat. Ca partid, nu putem decât să ne bucurăm de această decizie. Dar se bucură și Administrația că a rămas fără un director competent?

Trebuie, însă, să recunoaștem că recent s-a înregistrat și o culme a onestității: unul dintre membrii Guvernului se pare că a decis să nu mai accepte, cel puțin pentru lunile următoare, nici una dintre demisiile obținute prin șantaj de la conducătorii serviciilor descentralizate. Motivul: "Nu dorește să destabilizeze sistemul". Nu putem decât să-i dăm dreptate.

Stimați colegi, instituțiile statului trebuie să funcționeze. Ele sunt structuri ierarhice, pe care lipsa sau lipsa de competență a șefilor le destabilizează. Dacă nu aveți alții, lăsați-i pe cei care sunt, să lucreze măcar până găsiți înlocuitori.

Este posibil, vă dăm dreptate, ca pesedizarea să fi "înregimentat", cum vă place să spuneți, mulți specialiști. Totuși, lucrul, deși este discutabil, este foarte diferit de lăsarea la vatră a profesioniștilor la care se recurge astăzi.

Deocamdată, "dadaizarea" societății se supune perfect principiului dadaist, pe care tot un român l-a inventat: dicteu automat, inconștient. Poate fi citit dictatură, după un program iresponsabil. În aceste condiții, nici măcar transferarea de urgență a domnului ministru Blaga în teritoriu n-ar putea să soluționeze situația.

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz - prezentarea poziției unui înalt demnitar european în problema respectării legilor în România;

Îl invit pe domnul Bogdan Niculescu-Duvăz.

Ultimul, și foarte important, domnul Mihai Mălaimare.

Video in format Real Media  

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Dacă Alianța PNL-PD își permite să pună sub semnul îndoielii decizia Curții Constituționale despre care poate numai celor aflați la putere ar trebui să le explicăm rostul, importanța sa în respectarea Legii fundamentale, Constituția, nu vedem cum am mai putea trece cu vederea poziția unui înalt demnitar european.

Președintele Partidului Socialiștilor Europeni, domnul Poul Nyrup Rasmunssen, a afirmat de curând că nu este de acord cu încercările actualei puteri de a schimba conducerea celor două Camere legislative prin schimbarea legilor, respectiv a regulamentelor celor două Camere, chiar în timpul actualei legislaturi, afirmând răspicat: "Pledez pentru stricta respectare a legilor în vigoare, în conformitate cu decizia Curții Constituționale, pentru a garanta corecta funcționare a instituțiilor din România și a consolida sistemul democratic din România".

Menționez că domnul Poul Nyrup Rasmussen este, totodată, vicepreședinte al grupului socialist, al doilea grup politic din Parlamentul European, și a fost cel mai fervent susținător al integrării României în Uniunea Europeană, prin poziția sa, de membru al influentei Comisii de politică externă a Parlamentului European.

Mesajul pe care doresc să-l transmit, este acela că ecourile deja numeroaselor încălcări ale legilor în vigoare ce se petrec în România au început să ajungă și să creeze anumite suspiciuni, ca să folosim un termen mai îndulcit, cu mult mai departe de granițele țării noastre, unde unii cred că pot face orice, chiar în inima Europei, și asta ar trebui să ne îngrijoreze.

Dacă orice voce a rațiunii venită din România ar fi imediat înăbușită prin etichetarea sa drept PSD-istă și deci părtinitoare, nu mai putem îndrăzni să spunem același lucru referitor la asemenea mesaje venite de la persoane a căror autoritate în Parlamentul European nu poate fi contestată.

Nu aș dori să ajungem în situația în care toate eforturile de până acum, depuse în vederea intrării în clubul select al Europei, să fie compromise ori, mai rău, reduse la zero, datorită stilului abuziv în care înțeleg unii să facă politică în această țară, punând mai presus de interesele meschine și minore de revanșă, sau mai bine zis de încercare de acaparare a unor funcții cu orice preț.

Acesta este un avertisment extrem de serios, care ar trebui tratat cu maximă atenție de către cei aflați la putere și nu numai, pentru că așa cum sublinia și domnul Poul Nyrup Rasmunssen, asemenea acțiuni reprezintă un atac direct la democrație.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Video in format Real Media Mihai Adrian Mălaimare - referire la generosul proiect O carte pentru fiecare;

Îl invit pe domnul deputat Mihai Mălaimare.

Video in format Real Media  

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Mi-am permis să mă adresez dumneavoastră prin intermediul unei scrisori, prin care vă solicitam sprijinul în desfășurarea proiectului socio-cultural pe care îl dezvolt la nivelul județului Botoșani "O carte pentru fiecare", proiect care-și propune să trimită în bibliotecile școlare din satele acestui județ măcar câte 100 de cărți.

Proiectul a cuprins aproape întreaga suflare botoșăneană, care a izbutit să doneze peste 5.000 de cărți, dar sunt convins că implicarea domniilor voastre a adus în aceste sate, școli și inimi de copii cu mult mai mult decât o carte. A adus semnalul că ne pasă, că nu putem tolera ideea că la început de veac XXI, cărțile pot fi o raritate.

Deputați și senatori de toate culorile politice și-au dat mâna pentru ca acest proiect să însemne ceva și în numele copiilor care se vor bucura de cărțile donate, vă mulțumesc.

S-au raliat proiectului oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată, care au preferat în unele dintre cazuri să nu-și dezvăluie numele. Au fost alături de noi instituții importante ale culturii românești, precum Ministerul Culturii și Institutul Cultural Român, ale căror donații trec de 7.000 de volume.

Nu am descoperit voința politică de a salva bibliotecile. Nu am descoperit-o pe aceea de a salva căminele culturale, instituții care ar fi născut și justificat reala voință de a deveni cu adevărat europeni.

Au existat, în chiar fruntariile județului Botoșani, lideri politici care au considerat apelul la donație de carte drept o "atitudine subversivă", descalificându-se astfel în ochii tuturor și mai ales în cei ai generației tinere, dar gestul dumneavoastră, stimați colegi, demonstrează că putem descoperi voința de a trezi orgoliul unei comunități care i-a născut pe Eminescu, Iorga, Enescu, Luchian.

Pământul acela naște continuu talente, dar multe dintre ele se ofilesc în fumul năucitor de tizic (un carburant făcut din paie și bălegar), cu care încă se mai încălzesc numeroase sate de pe malurile Siretului și Prutului.

Stimați colegi,

Speranța moare ultima și se trezește la primul gest de omenie. O carte primită de la un parlamentar va fi, în mod sigur, un pașaport pentru speranță.

Cu scuzele de rigoare pentru patetismul oarecum desuet astăzi, vă mulțumesc tuturor parlamentarilor PSD, PD, PNL, PPRM, PUR, UDMR, care nu ați ezitat să sprijiniți acest proiect și vă rog să primiți, doamnelor și domnilor colegi, expresia profundului respect pe care vi-l port.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Real Media  

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumim.

Vă mulțumim și dumneavoastră și vă doresc tuturor o zi cu bună dispoziție.

 
   

(Următoarele declarații au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință.)

 
  Petre Ungureanu - semnal de alarmă cu privire la situația procurorilor financiari;

Domnul Petre Ungureanu:

La data de 16 martie 2005, am adresat Curții de Conturi o listă cu întrebări referitoare la activitatea acestei instituții. Întrebările vizau probleme de fond ce mi-au fost aduse la cunoștință de diverse instituții și persoane angrenate în activitatea Curții de Conturi.

Una din problemele punctuale -grave - se referă la situația procurorilor financiari care, prin grija Curții de Conturi, au rămas pe drumuri.

Concret, un număr de circa 100 de procurori financiari, magistrați cu experiență și vechime în domeniu, primesc salarii de peste un an, dar nu mai au obiectul muncii. Ei nu mai pot intra în instanțe, iar secția jurisdicțională a Curții de Conturi s-a desființat.

Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2003 s-a stabilit că procurorii financiari vor fi preluați de către parchete. Conducerea Curții de Conturi a "uitat", însă, să pună în executare prevederile legale, iar aceștia au rămas între instituții, ei fiind în imposibilitate de a intra în procesele ce se desfășoară în fața instanțelor, deoarece a fost ridicată de către părți excepția lipsei calității procesuale. Practic, procurorii nu au fost preluați de către parchete, dar nici nu pot să funcționeze în cadrul Curții de Conturi, pentru că secția jurisdicțională a fost desființată.

De precizat că, prin efectul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 117/2003, judecătorii care au funcționat în cadrul Curții de Conturi au fost preluați de către instanțe și sunt magistrați, cu toate drepturile ce decurg de aici, iar procurorii au rămas pe dinafară.

Cu toate acestea, domnul președinte al Curții de Conturi, Dan Drosu Șaguna, m-a dezinformat în răspunsul său, în sensul că "problema" procurorilor a fost rezolvată. Cum? Când? De către cine? Prin ce act?

Consider răspunsul domnului președinte al Curții de Conturi ca fiind expresia ori a "necunoașterii" situației existente, ori un afront adus Parlamentului și îl rog, pe această cale, să nu încerce să ascundă adevărul tocmai în fața singurei instituții care îi patronează activitatea.

  Dumitru Avram - prezentarea unor probleme cu care se confruntă pensionarii din România;

Domnul Dumitru Avram:

Nu demult, s-au plătit primele pensii recalculate, de care au beneficiat vreo 5000-6000 de octogenari. Printre aceștia se află și locuitori ai județului Teleorman pe care am cinstea și înalta responsabilitate de a-i reprezenta în Parlamentul României. Este vorba de acei oameni care s-au pensionat pînă în anul 1980. Faptul în sine reprezintă pasul mult așteptat spre soluționarea unei probleme vitale cu care se confruntă de 10-15 ani pensionarii, adică mai bine de un sfert din populația țării. Din păcate, primele semne ale acestei primăveri a recalculării nu sînt decît niște ghiocei ofiliți, pe care pensionarii nici nu se mai străduiesc să-i pună în glastră. În cele mai multe cazuri, sumele adăugate pe taloanele de pensie, după îndelungi verificări și calcule, nu reprezintă decît cîteva zeci sau sute de mii de lei. Din nou dezamăgire pe fețele și în sufletul acestor oameni oropsiți.

Dincolo de sumele derizorii pe care le primesc pensionarii în urma recalculării, trebuie spus că această acțiune nu numai că nu pune capăt inechităților existente, dar creează altele noi. Voi aminti în această privință faptul că în 2005 nu s-au mai plătit drepturile bănești cuvenite pensionarilor cu studii superioare, care au urmat cursuri universitare la zi, drepturi acordate de Legea nr. 276/2004. În baza acestui act normativ, unii pensionari au primit în decursul anului trecut 200.000 de lei pe lună în plus, spor plătit retroactiv, de la data depunerii cererii la Casa de Pensii. Deși legea amintită n-a fost abrogată, plata sporului pentru studii superioare a încetat, fără nici o explicație. Așadar, unii vîrstnici vor fi iarăși mai pensionari decît alții. De ce oare fiecare administrație simte plăcerea diabolică de a repudia măsurile adoptate de guvernările anterioare, chiar dacă unele dintre ele vin realmente în sprijinul cetățenilor? Actualul Executiv a majorat pensiile în luna ianuarie cu 3 la sută, această mărire reprezentînd 80000-100000 pentru cei mai mulți dintre beneficiari. Pentru foștii politicieni, plimbăreți prin diverse partide ca muștele după miere, pentru foștii manageri, care s-au afirmat ca gropari ai multor societăți, ori pentru foști ofițeri de securitate sau de miliție, cu pensii de două ori mai mari decît ale profesorilor universitari ori ale unor medici primari, acest spor se apropie de o jumătate de milion de lei. Acesta-i Adevărul, rămîne ca Dreptatea s-o facă Alianța DA, așa cum i-a asigurat pe alegători.

O altă inițiativă guvernamentală care va diminua în bună măsură și veniturile pensionarilor o constituie majorarea taxelor și impozitelor, în baza noului cod fiscal.

Inițiind acțiunea de recalculare, Cabinetul Tăriceanu pretinde că va pune capăt inechităților existente în sistemul de pensii. Primele rezultate ale acestei măsuri arată că nu poate fi vorba de așa ceva, din moment ce racilele nu sînt atacate de la rădăcini, ci se recurge la cîrpeli de 10-20 de euro. În aceste condiții, pensiile recalculate nu ajung nici măcar la nivelul celor din 1989. Practic, milioanele de pensionari din România vor intra în Uniunea Europeană cu venituri de 50- 60 de euro pe lună. Probabil că Guvernul nu se va sinchisi de această tragică realitate. Dar oare care va fi reacția pensionarilor din celelalte țări membre ale UE? Guvernul trebuie să accelereze ritmul lucrărilor de recalculare, și nicidecum să împingă această operațiune către anul viitor, întrucît după noile scumpiri, mulți pensionari nu vor mai putea rezista. Să nu-i mai batjocorim, să nu-i mai ostracizăm pe bătrînii noștri, fiindcă ei ne-au dat viață, ei ne-au crescut, ei s-au zbătut să ne lase moștenire o țară în care noi să trăim omenește. Să nu le scurtăm zilele cu indiferența noastră, cu cinismul nostru, fiindcă abia atunci cînd nu-i vom mai avea lîngă noi vom simți acel gol ireparabil pe care nu-l vom putea umple decît cu lacrimi și remușcări.

  Dan Mihai Marian - semnalarea unor aspecte negative grave înregistrate în funcționarea Centrului de plasament Sf. Maria din Golești;

Domnul Dan Mihai Marian:

Săptămâna trecută au apărut în mass-media informații referitoare la un grav scandal izbucnit la Centrul de Plasament "Sf. Maria" din Golești, aflat în subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Vrancea. Investigațiile jurnaliștilor au relevat faptul că drepturile și libertățile adolescenților seropozitivi ocrotiți în acest centru sunt batjocorite de conducerea centrului. Grav este faptul că aceste acțiuni sunt tolerate, și chiar încurajate, de conducerea DGASPC Vrancea.

Evenimentele petrecute în cadrul Centrului "Sf. Maria" Golești s-au derulat pe fondul unui management necorespunzător al calității serviciilor sociale pentru copiii aflați în dificultate, precum și datorită pregătirii profesionale deficitare a personalului care lucrează în acest centru. Șefa Centrului "Sf. Maria" din Golești, psihologul Ionica Dobrin, a interzis distribuirea unor materiale informative și mijloace contraceptive (ex: prezervativul) recomandate pentru practicarea unor relații sexuale sănătoase, care să prevină transmiterea virusului HIV/ SIDA. Datorită lipsei mijloacelor contraceptive și a educației sexuale, adolescenții respectivi au întreținut relații sexuale neprotejate.

Șefa centrului a demonstrat astfel că nu are pregătirea etică și profesională pentru a administra și a conduce această instituție. Conform Codului Deontologic al Psihologilor din România, psihologii trebuie să aibă permanent în atenție faptul că orice persoană are dreptul să-i fie apreciată valoarea înnăscută de ființă umană, unică și irepetabilă, și că această valoare nu este sporită sau diminuată de caracteristicile personale, condiție, statut sau apartenența la o categorie defavorizată. De asemenea, prin atitudinea manifestată, doamna Dobrin a adus grave atingeri drepturilor și libertăților acestor adolescenți aflați în dificultate. Nu interzicerea practicării relațiilor sexuale duce la prevenirea transmiterii HIV/ SIDA, ci informarea, educarea și conștientizarea acestor tineri cu privire la necesitatea practicării relațiilor sexuale sănătoase, prin utilizarea mijloacelor contraceptive și a informațiilor necesare.

Manifestările de intoleranță, discriminare și neprofesionalism ale șefei Centrului "Sf. Maria" din Golești sunt susținute și de directorul general al DGASPC Vrancea, doamna Bianca Cercel. Directoarea DGASPC a declarat că, în cazul adolescenților seropozitivi, cea mai bună metodă de combatere a transmiterii infecției HIV/ SIDA ar fi sterilizarea acestora.

Prin aceste atitudini discriminatorii, managerii instituțiilor respective încalcă prevederile Legii nr. 20/2004 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.77/2003 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Conform art. 20 alin. 1, aceste fapte se sancționează cu amendă de la 4.000.000 lei la 40.000.000 lei. De asemenea, în baza Codului Muncii, art. 61 litera a), se poate dispune desfacerea contractului de muncă.

Având în vedere faptele grave prezentate, doresc - prin această declarație politică - să atrag atenția tuturor instituțiilor statului abilitate în domeniul asistenției sociale și protecției drepturilor persoanelor aflate în dificultate (Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării) pentru a acționa în direcția prevenirii și combaterii discriminării persoanelor, indiferent de statutul lor social, situația economică, problemele cu care se confruntă sau oricare alte caracteristici personale și care, în ultimă instanță, țin de respectul pentru libertatea și individualitatea persoanei umane. De asemenea, reforma în domeniul asistenței sociale și protecției drepturilor copilului trebuie să se focalizeze și pe promovarea specialiștilor în domeniu și eliminarea din sistem a tuturor celor care nu înțeleg să-și exercite profesia în acord cu legislația românească în vigoare, cu prevederile normelor internaționale și cu codul de etică și deontologie profesională pentru profesiile sociale.

Recent, primul-ministru Călin Popescu-Tăriceanu a declarat la întâlnirea Grupului la Nivel Înalt în domeniul Protecției Copilului că, "pentru prima oară în România, copilul este recunoscut prin lege ca un individ cu drepturi care trebuie respectate! Drepturile sunt cele stipulate în convențiile internaționale la care România este parte și în mod deosebit în Convenția ONU privind drepturile copilului și Convenția Europeană privind drepturile omului." În timp ce primul-ministru își susținea această declarație și dădea asigurări ferme partenerilor europeni cu privire la prioritatea protecției drepturilor copilului în România, managerii celor două instituții de asistență socială - DGASPC Vrancea și Centrul "Sf. Maria" din Golești, subordonat direcției - se comportau cu adolescenții seropoitivi și chiar cu personalul centrului de parcă am fi trăit în plin comunism. Declarațiile șocante ale doamnei Ionica Dobrin, respectiv ale doamnei Bianca Cercel au adus grave atingeri nu numai drepturilor și libertăților adolescenților ocrotiți în instituțiile pe care le conduc, ci și atingeri eforturilor Guvernului României și reprezentanților săi de a reglementa acest domeniu, în acord cu normele europene.

Primul-ministru Tăriceanu consideră că, pentru a finaliza reforma în domeniul asistenției sociale și protecției sociale este imperios necesar aplicarea fără abateri și întârzieri, de către toate instituțiile de resort, a cadrului normativ în vigoare. "În acest fel, declară premierul, cred că se va produce o adevărată revoluție la nivelul mentalității românilor și al instituțiilor în relația cu copiii: copilul-subiect pasiv va fi înlocuit cu copilul-partener cu drepturi depline."

În lumina acestor declarații, solicităm instituțiilor abilitate - MMSSF prin ANPDC, Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării - să sancționeze persoanele responsabile de încălcarea drepturilor și libertăților adolescenților seropozitivi din cadrul Centrului "Sf. Maria", precum și pentru prejudiciile aduse imaginii țării noastre.

  Ion Mocioalcă - declarație politică: Politici fiscale împotriva celor mulți;

Domnul Ion Mocioalcă:

"Politici fiscale împotriva celor mulți"

Deși își făcuse un titlu de glorie din însănătoșirea mediului economic, din adoptarea unor pârghii fiscale menite să relaxeze viața financiară și, deci, traiul zilnic al contribuabilului român, actuala putere se pare că s-a dezumflat în urma propriilor acțiuni. Impozitul unic de 16 la sută, anunțat cu atâta pompă, a adus o sută-două de mii în plus omului de rând, cauzând însă goluri de zeci de miliarde la bugetele locale. În plus, urmele "abilei" politici fiscale a Ministerului de Finanțe încep să se vadă, din păcate, pe pielea contribuabilului. Bâlbele inadmisibile, deciziile oarbe, derapajele într-un domeniu extrem de special, cum e cel al finanțelor, provoacă efecte dintre cele mai negative asupra tuturor categoriilor sociale.

De altfel, actualele măsuri de accizare a unor produse foarte importante pentru economia românească în general și pentru cea personală, a cumpărătorului, în special, consider că sunt o goană disperată după resurse, mai ales în condițiile în care sistemul de impozitare a creat mari și aproape insurmontabile lipsuri de fonduri la bugete.

În urma "inteligentelor" măsuri, motorina a ajuns să coste cât benzina, litrul de carburant ridicându-se la prețul mediu de 1,2 dolari, ceea ce pentru veniturile din România este foarte mult. Și țineți cont că paritatea leu-dolar e încă favorabilă leului, dar asta nu prea poate dura decât în condițiile unei supraîncălziri a economiei românești, ceea ce e un fenomen periculos. Colac peste pupăză, regiile recidivează cu niște măsuri total nepopulare, cum ar fi, de pildă, introducerea abonamentelor la furnizarea gazelor naturale. Eu consider aceste practici total ilegale. Ele izvorăsc sau sunt girate din "curtea" unui executiv absolut nesigur și neprofesionist.

  Tiberiu Bărbulețiu - declarație politică intitulată Fenomenul corupției: între agravare și eradicare;

Domnul Tiberiu Bărbulețiu:

Declarație politică intitulată "Fenomenul corupției: între agravare și eradicare"

Pentru atingerea criteriilor politice de integrare în UE, România trebuie să îndeplinească două obiective, strâns legate între ele: independența puterii judecătorești și înlăturarea corupției.

Rapoartele organizațiilor neguvernamentale de prestigiu care monitorizează procesul de integrare al țării noastre, analizele și studiile elaborate de instituțiile Uniunii Europene pentru evaluarea celor două obiective politice în perioada 2000-2004 au evidențiat faptul că, după 2001, fenomenul corupției s-a extins și s-a agravat în România.

Guvernul Adrian Năstase a reușit "performanța" de a transforma corupția în politică oficială de stat. Celelalte "performanțe" ale Guvernului PSD la materia anticorupție s-au măsurat în lipsa voinței politice de a combate flagelul corupției din România, dar și în ineficiența și mimarea aplicării măsurilor de reformă a societății românești.

În loc să ia măsurile necesare de combatere a acestui fenomen, Guvernul Adrian Năstase a oferit pe bandă rulantă facilități fiscale și a șters cu buretele datoriile societăților comerciale rău-platnice, pe criterii clientelare, cazul RAFO fiind elocvent în acest sens. Mai mult decât atât, Guvernul Năstase a folosit legea pentru instituționalizarea corupției, prin proiecte guvernamentale care, în loc să ofere protecție socială pentru categoriile defavorizate, au îmbogățit baronii locali din teritoriu.

Prin blocarea reformei justiției și politizarea corpului magistraților, justiția a ajuns într-o situație dezastruoasă, fără precedent după decembrie 1989.

Astfel, sub patronajul unui act de justiție ineficient și politizat, fenomenul corupției a atins cote alarmante, cuprinzând toate eșaloanele puterii psd-iste, centrale și locale.

La sfârșitul anului 2004, eșecul PSD în lupta împotriva corupției a fost ilustrat și în percepția populației; în sondajele de opinie, corupția era identificată ca principala îngrijorare a românilor și prima problemă ce trebuie rezolvată în România.

Introducerea noilor măsuri fiscale din acest an reprezintă de fapt nota de plată a României pentru faptele de corupție tolerate și încurajate de Guvernul Năstase, iar posibilitatea introducerii clauzei de salvgardare în cadrul procesului de integrare a României este consecința eșecului aceluiași Guvern privind combaterea corupției.

Cert este că prin câștigarea alegerilor generale de către Alianța D.A. PNL - PD, corupția instituționalizată a primit o grea lovitură. Cu toate premisele nefaste prezentate, Guvernul Tăriceanu a declarat toleranță zero față de corupție.

Voința politică exprimată încă de la instalare de Guvernul Tăriceanu, privind eradicarea corupției, este însoțită de măsuri ferme, adoptate pe toate planurile, privind lupta anticorupție. Noile tipuri de declarații de avere adoptate de Guvern sunt cele mai "aspre" din Europa, iar măsurile anticorupție promovate de ministrul justiției au fost bine receptate de opinia publică din țară, dar și de oficialii europeni.

Ca să ajungem în rândul țărilor civilizate din UE, trebuie să rezolvăm această problemă. În primul rând, pentru democratizarea și "aerisirea" societății românești și, în al doilea rând, pentru respectarea calendarului integrării României. Din acest punct de vedere, prin adoptarea și promovarea măsurilor din Strategia Națională Anticorupție 2005-2007, Guvernul Tăriceanu a reușit să facă din lupta anticorupție un obiectiv național, demonstrând că are voința politică de a-și asuma rolul eradicării acestui fenomen, pe baza unui pachet legislativ care trebuie susținut și implementat.

  Mircea Ciopraga - declarație politică având ca obiect susținerea Strategiei Naționale Anticorupție 2005 - 2007;

Domnul Mircea Ciopraga:

Declarație politică având ca obiect susținerea "Strategiei Naționale Anticorupție 2005-2007"

În ultimii ani s-a tot vorbit despre existența corupției și a fenomenului de corupție, organismele internaționale au semnalat permanent și au solicitat autoritaților române necesitatea prevenirii, combaterii si eradicării corupției, dar s-au realizat destul de puține performanțe pe acest segment, corupția rămânând în continuare un fenomen de actualitate cu care se confruntă societatea romanească.

Uniunea Europeană a solicitat in Documentul de Poziție Comună din data de 8 decembrie 2004, dezvoltarea și aplicarea unui plan de acțiune și a unei strategii de actualizare și integrare a reformei sistemului judiciar.

În acord cu reacțiile internaționale și cu așteptările Uniunii Europene și în concordanță cu concluziile Freedom House Washington Inc, Ministerul Justiției a elaborat Strategia Națională Anticorupție 2005-2007.

Strategia Națională Anticorupție 2005-2007 reflectă angajamentul politic necondiționat, în ceea ce privește lupta împotriva corupției.

Misiunea prezentei strategii este prevenirea și combaterea corupției prin perfecționarea și aplicarea riguroasă a cadrului normativ, prin stabilitate si coerență legislativă și prin consolidarea instituțională a organismelor cu atribuții decisive în domeniu.

Prin corupție, în prezenta strategie, se înțelege:

  1. devierea sistematică de la principiile de imparțialitate și echitate care trebuie să stea la baza funcționării administrației publice, și care presupun ca bunurile publice sa fie distribuite în mod universal, echitabil și egal;
  2. substituirea lor cu practici care conduc la atribuirea către unii indivizi sau grupuri a unei părți disproporționate a bunurilor publice, în raport cu contribuția lor.

Actele de corupție sunt acele demersuri care lezează această distribuție universală și echitabilă, cu scopul de a aduce profit unor persoane sau grupuri. Legea nr. 78/2000 stabilește ca element central utilizarea funcției publice ca sursă de venituri, de obținere a unor avantaje materiale sau de influență personală, pentru sine sau pentru altul. Această abordare converge spre definiția dată corupției în cadrul Programului Global împotriva corupției, derulat de ONU : "esența fenomenului corupției constă în abuzul de putere săvârșit în scopul obținerii unui profit personal, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, în sectorul public sau în sectorul privat".

Auditul independent al Strategiei Naționale Anticorupție 2001-2004, realizat în perioada ianuarie-martie 2005 de Freedom House Washington Inc, arată că: "În perioada 2000 - 2004 România a creat un impresionant arsenal de instrumente legale pentru transparență, responsabilitate și anticorupție, dintre care unele par să fi generat rezultate pozitive". În același timp însă, au fost identificate ca principale obstacole în calea eficienței luptei împotriva corupției:

  • implementarea deficitară a legislației anticorupție;
  • utilizarea restrânsa a instrumentelor administrative de combatere a corupției;
  • coordonarea insuficientă între structurile de control și organele de ancheta penală în domeniul corupției;
  • lipsa de autonomie reală a procurorilor;
  • inflația legislativă și instituțională în domeniu.

De asemenea, atât auditul independent menționat, cât și ultimul Raport Național asupra Corupției al Asociatiei Române pentru Transparență precizează că sunt necesare îmbunătățiri în legislația anticorupție, indicând necesitatea adoptării unor clarificari legislative, în ceea ce privește, de exemplu, conflictul de interese, mecanismele de verificare a declarațiilor de avere și interese, precum și regimul incompatibilitaților.

Fiecare acțiune cuprinsă în prezenta Strategie se subsumează următoarelor principii, a căror respectare este esențială pentru realizarea unui sistem judiciar modern:

  • Principiul statului de drept, pe baza căruia este consacrată supremația legii, toți cetățenii fiind egali în fața acesteia. Acesta are la bază respectarea drepturilor omului și presupune separația puterilor în stat.
  • Principiul bunei guvernări, conform căruia Guvernul trebuie sa-și stabilească acțiuni clare, eficiente, pe baza unor obiective bine stabilite și de calitate și sa aibă capacitatea si flexibilitatea de a răspunde rapid necesităților sociale.
  • Principiul responsabilității, care impune obligația Guvernului de a formula politici publice și de a răspunde pentru eficiența și implementarea acestora, de a accepta și suporta consecințele neîndeplinirii acestei obligații
  • Principiul prevenirii săvârșirii actelor de corupție, conform căruia identificarea anticipată și înlăturarea în timp util a premiselor de apariție a faptelor de corupție sunt prioritare și imperative.
  • Principiul eficienței în combaterea corupției, care se bazează pe evaluarea continuă a activității PNA atât din punctul de vedere al rezultatelor concrete, cât și al managementului instituțional.
  • Principiul cooperarii și coerenței în baza căruia instituțiile implicate în prevenirea și combaterea corupției trebuie să coopereze îndeaproape, asigurând o concepție coerenta asupra obiectivelor ce trebuie îndeplinite și a măsurilor ce urmează a fi luate.
  • Principiul transparenței, consultării societății civile și al dialogului social, care impune, pe de o parte, transparența procesului decizional, iar pe de altă parte, consultarea membrilor societății civile în cadrul acestui proces.
  • Principiul parteneriatelor public-private, care recunoaște importanța cooptării societății civile în activitățile concrete de implementare a măsurilor de prevenire a corupției.

Rapoartele asupra corupției din România realizate în decursul anilor de catre Banca Mondială, Transparency International sau Freedom House Washington Inc. converg în a arăta că bunele practici nu sunt încă instituționalizate la nivelul funcționării de zi cu zi a aparatului administrativ de stat, la nivelul justiției, al poliției sau al vamii. Acest lucru face ca în permanență sa fie necesare doua abordări simultane, deopotrivă importante, în efortul anticorupție. Prima vizează construcția normalitătii, prin instituirea de standarde și stabilirea de bune practici la nivelul administrației si al altor sectoare cheie, cum ar fi educația, sistemul sanitar, organele de menținere a ordinii publice, justiția. Această abordare cuprinde întreg spectrul de activități referitoare la prevenirea corupției, la crearea unei societăți care prețuiește integritatea, și care funcționează pe baza unor standarde recunoscute de integritate. Cealaltă abordare vizează reprimarea comportamentelor deviante de la aceste standarde și norme, și cuprinde activitățile de combatere a corupției propriu-zise, precum și completarea cadrului instituțional care sa permită o activitate de combatere eficientă. Cele două se constituie în domenii prioritare de acțiune în cadrul acestei strategii. În sfârșit, realizarea activitaților din aceste două domenii necesită consolidarea cooperării interne si internaționale în domeniul prevenirii și combaterii corupției, ceea ce se constituie în al treilea domeniu de activitate.

Iată care sunt principalele obiective pe care și le propune Strategia Națională Anticorupție 2005-2007:

  1. Creșterea transparenței și integrității în administrația publică
  2. Prevenirea corupției în mediul de afaceri
  3. Campanii de informare și măsuri educative
  4. Creșterea integrității și a rezistenței la corupție a sistemului judiciar
  5. Reducerea numărului de structuri cu atribuții în lupta împotriva corupției
  6. Întărirea capacității instituționale a Parchetului Național Anticorupție (PNA)
  7. Creșterea celerității în urmărirea penală și în procesul penal
  8. Combaterea corupției prin mijloace administrative
  9. Coordonarea și monitorizarea implementării Strategiei și a Planului de acțiune
  10. Implementarea completă a tuturor instrumentelor anticorupție ale UE, ONU, CE si OECD.
  Filip Georgescu - marcarea împlinirii a 175 de ani de la încheierea lucrărilor de elaborare a Regulamentelor Organice;

Domnul Filip Georgescu:

În timpul care-mi este alocat pentru această intervenție politică aș dori să mă refer la un eveniment deosebit de important, care a marcat într-un mod decisiv istoria modernă a României. Pe data de 30 martie 1830, acum 175 de ani, s-au încheiat lucrările de elaborare a Regulamentelor Organice, adevarate acte constituționale pentru Moldova și Muntenia.

Regulamentele Organice, considerate a fi primele acte constituționale de pe teritoriul țării noastre, au pus bazele unei noi organizări interne în Țara Românească și Moldova, după încheierea tristei perioade a guvernărilor regimurilor fanariote. La baza elaborării Regulamentelor Organice au stat o anchetă rusă după ocuparea Principatelor de către aceștia, în urma Revoluției lui Tudor Vladimirescu, sintezele consulilor imperiali de la București și Iași și, nu în ultimul rând, propunerile și memoriile boierești și instrucțiunile speciale ale curții de la Petersburg.

Pentru redactarea acestor regulamente au fost numite două comisii speciale care au funcționat la București și la Iași sub președinția consulului general rus Minciaki. Aceste legi fundamentale stipulau în mod clar pentru prima dată principiul separarii puterilor in stat. Puterea executivă era deținută de domn, ales pe viată de către Adunarea obștească extraordinară. Puterea legislativă aparținea Adunării obștești, formată din boieri fideli domniei, și avea ca atribuțiuni elaborarea legilor și prezentarea în fața domniei a rapoartelor despre situația țării. Puterea judecătorească era reprezentată de tribunalele județene, instanțele de apel și înaltul divan domnesc, care era instanța supremă.

Cu această ocazie, a fost modernizat sistemul fiscal prin instituirea unei dări unice pe cap de familie, a fost instituit bugetul și au fost lichidate vămile interne. Armata a fost reinstruită, școlile au fost organizate pe o bază natională și au fost înființate arhivele statului.

Regulamentele organice au însemnat pentru Principatele române atât modernizarea societății, cât și consolidarea puterii politice și economice a marii boierimi și a protectoratului Rusiei. Astăzi, după 175 de ani, putem afirma fără să exageram că acest moment a constituit nașterea societății românești moderne și a pus bazele administrative și instituționale ale Unirii Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859.

  Ioan Hoban - propuneri de rezolvare a problemei drumurilor care să lege Maramureșul de restul țării;considerații în legătură cu pachetul legislativ privind legile proprietății;

Domnul Ioan Hoban:

Două sînt problemele asupra cărora aș dori să mă opresc în cele ce urmează. Prima o reprezintă implicațiile Legii nr.589/2003 asupra dezvoltării viitoare a județului Maramureș, care nu se regăsește în Legea privind realizarea, dezvoltarea și modernizarea rețelei de transport de interes național și european, fiindcă strategia fostei puteri a fost "noi și ei", ceea ce a făcut mult rău comunităților din această parte a țării.

În această idee, împreună cu președintele Consiliului județean Maramureș am inițiat o serie de întîlniri cu autoritățile locale și parlamentarii din județele amplasate în partea de vest și nord-est a României.

Recent am avut o întîlnire cu reprezentanții Camerei de Comerț și Industrie Satu Mare, cu parlamentarii PNL și UDMR de Satu Mare, la care a fost prezent și secretarul de stat din Ministerul Transporturilor, precum și o firmă de consultanță. După dezbateri asupra dezvoltării infrastructurii rutiere, deosebit de importantă pentru a intensifica transportul de mărfuri și de călători dinspre est spre vest și dinspre nord spre sud, am ajuns la concluzia că alături de noi trebuie să fie județele Bihor și Suceava, cu care putem gîndi în perspectivă coridorul Budapesta-Odesa, cu puncte de legătură Oradea, Satu Mare, Baia Mare, Sighetu Marmației, Suceava, Iași, Chișinău, Odesa.

Este un lucru îndrăzneț, dar foarte necesar pentru dezvoltarea economică a acestei zone. De altfel, problema drumurilor care să lege Maramureșul de restul țării s-a regăsit în platforma electorală a PNL Maramureș.

Tot ca o necesitate a Maramureșului se înscrie deschiderea unui punct de frontieră la Sighetu Marmației și activarea podului de peste Tisa, care leagă Maramureșul de Ucraina și scurtează legătura dintre comunitățile care trăiesc pe cele două maluri ale Tisei cu peste 400 de kilometri. Investiția trebuie să fie activată pentru a răspunde necesităților zonei.

Cel de-al doilea punct asupra căruia aș dori să mă opresc se referă la pachetul legislativ privind legile proprietății. În opinia mea, proprietarii terenurilor pe care astăzi se află diverse construcții trebuie să primească, în locul titlurilor valorice, alte terenuri în schimb, sau despăgubiri materiale.

Acest lucru ar accentua importanța proprietății și ar stimula inițiativa privată. Dacă nu se pot retroceda aceste clădiri, atunci trebuie găsite formule care să apropie România de Uniunea Europeană și care trebuie să coincidă cu ceea ce s-a întîmplat în celelalte țări din centrul sau estul Europei.

Ar fi un act de dreptate și un semn de prestigiu pentru România.

  Costache Mircea - declarație politică intitulată Triumful crizei de sistem;

Domnul Costache Mircea:

"Triumful crizei de sistem"

Primarul general al Capitalei, funcție emblematică pentru capitala unui stat modern, a fost ales din primul tur. Ai putea crede că purtătorul predestinat al numelui "VID", adică gol pe dinăuntru și înșelător pe dinafară, și-a zdrobit adversarii, întrunind sufragiile majorității celor peste 2 milioane de bucureșteni, peste care urmează să domnească. Da, dar care majoritate? Când primești votul a numai 180.000 de cetățeni înseamnă că ai o reprezentativitate de sub unu la sută din locuitori, adică egală cu zero. În acest context, se nasc întrebările firești precum:

Pe cine reprezintă dl. Vidu sau Vida? Paranteză: Dacă Vida e Videanu, Vereștoi - Vereștoianu, Bella e ".. Beleanu! Răspuns: El îi reprezintă pe pricopsiții de război care au dat asaltul post-revoluționar asupra patrimoniului și banului public. Cum a pus el laba pe marmura de Rușchița așa au pus și votanții lui gheara pe câte o halcă din avuția obștească, supusă jafului post-decembrist. L-au votat patronii de firme de construcții, de afaceri diverse, bazate pe "penetrarea bugetului", care așteaptă acum să-și ia partea de licitații, de "cașcaval" din banii publici destinați capitalei. L-au votat și unii mai sărăcuți, care așteaptă să le cadă și lor firmituri de la masa bogatului.

De ce nu mai ies românii la vot? Răspuns: De ce să mai iasă, dacă ei, de 15 ani încoace, aleg exemplare vorace, care confundă verbul "a guverna" cu "a jefui"? De 15 ani tot aleg românii oameni care își pun nădejdea că vor munci pentru bunăstarea generală dar de prosperat prosperă doar "aleșii", rubedeniile și clientela politică. După fiecare scrutin, apar cartiere de vile, apar palate, debarcadere, piscine, limuzine și alte cuceriri ale civilizației. Cum își iau în primire funcțiile, încep, ca prin minune, să le răsară prin grădini tot felul de bunuri și acareturi de valori exorbitante. Nu mai pot odraslele "videnilor" și "patricilor" să meargă la școală decât cu Porsche Carrera de 300 de mii de dolari (cu 2 locuri), în timp ce profesorii cu pantofii rupți merg prin piețe cu sacoșa goală.

Concluzie: În secolul 21, lupta de clasă ia forme hilare. Dacă ciocoiul nou a desființat muncitorimea prin disponibilizări, dezmembrări și export de fier vechi, bine-nțeles că nu mai putem avea greve. Singura formă de protest rămâne absența de la vot, atâta vreme cât Mafia sufocă România și partidele nu sunt partide, ci bande, iar presa nu e presă, ci instrument de intoxicare și manipulare în mâna mafioților de toate culorile. Greva generală a bucureștenilor din 3 aprilie 2005 este începutul unei noi forme de rezistență în lupta contra pseudo-democrației, a Statului de tip Mafiot și cu clasa dominantă a cleptocraților.

Mișcarea populară, conservatoare, creștină și europeană "România Mare" nu s-a aliniat niciodată noului behaviorism, n-a guvernat, n-a jefuit, n-a împărțit hălci din avuția națională, rămânând să poarte singură stindardul luptei pentru dreptate națională și socială. Unica grijă pe care o mai au îmbuibații, cinicii și gulerații este de a apela la orice manevră pentru a face posibilă guvernarea fără PPRM, cu care nu se poate merge la furat.

Ce spun analiștii? Ce să spună, lucrând cu "analul", analiștii prezumă noi victorii ale democrației banditești asupra poporului român.

  Cornel Popa - aprecieri cu privire la lansarea de către Guvern a Strategiei Naționale Anticorupție;

Domnul Cornel Popa:

Alianța D.A. PNL - PD a câștigat alegerile parlamentare din 2004, prin asumarea unui program extrem de clar și coerent de luptă împotriva corupției. Guvernul Tăriceanu demonstrează din plin că vremea vorbelor fără acoperire a trecut și că ceea ce am lansat în perioada de campanie electorală devine realitate, prin fapte și lucruri concrete. În anii de opoziție, am atras atenția de nenumarate ori că flagelul corupției este un pericol care atinge toate sectoarele economiei și societății românești.

De aceea, folosesc acest prilej pentru a saluta lansarea de către Guvern a Strategiei Naționale Anticorupție, cu atât mai mult cu cât un accent important cade nu numai pe sancționarea faptelor de corupție, ci și pe prevenirea lor.

Astfel, în cadrul primului capitol de "Prevenire, transparentă, educație" sunt enumerate câteva principii fundamentale care țin de raportarea instituțiilor și a cetățenilor la actul public.

Apreciez ca deosebit de necesar demersul Guvernului de a conștientiza cetățeanul asupra drepturilor pe care le are în raport cu instituțiile statului, și mai ales de a schimba mentalitatea individului în raport cu autoritățile. Trebuie să fim conștienti cu toții că plătitorii de taxe și impozite - contribuabilii - sunt cei în fața cărora trebuie să răspundă autoritățile, instituțiile și demnitarii, adică toți cei care sunt platiți și funcționează din bani publici.

Guvernul Tăriceanu aduce nu numai un set nou de măsuri - ferme și coerente - în planul acțiunii, ci mai ales își propune o schimbare de mentalitate, de abordare a relației cu autoritățile.

  Vlad Gabriel Hogea - declarație politică intitulată Vaslui, extremă urgență!;

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

"Vaslui, extremă urgență!"

Am trăit s-o vedem și pe asta: o instituție din sistemul jurisdicțional românesc este la un pas de a se închide! Din păcate, nu e o glumă, ci purul adevăr: în prezent, în cadrul Judecătoriei Vaslui mai lucrează doar 7 judecători, iar "întăririle" se lasă, de multă vreme, așteptate. A fost o șansă, la cel mai recent concurs de intrare în magistratură, dar toți cei 16 candidați din județ "au reușit fără loc". Judecătorii vasluieni au redactat un protest scris, în care anunță că vor întrerupe activitatea instituției, dacă nu vor primi "forțe proaspete". În prezent, munca magistraților din Judecătoria Vaslui (veritabil "batalion disciplinar"!) este de-a dreptul sisifică, ei fiind nevoiți să intre zilnic în sala de ședință nu cu 30 de dosare (cît e normal), ci cu aproape 100, în mai multe ture! Volumul imens de muncă face ca termenele în dosare să fie din ce în ce mai lungi, iar soluțiile să fie, uneori, eronate, din cauză că magistrații nu dispun de timpul necesar studierii aprofundate a fiecărei spețe.

Situația limită de la Judecătoria Vaslui nu este singura problemă gravă a zonei respective. Dl. Corneliu Bichineț, președintele Consiliului Județean, ne-a informat că autoritățile administrației publice locale se află, practic, în blocaj financiar, impunându-se urgent luarea următoarelor măsuri: "1. Suplimentarea cheltuielilor de personal la învățământul preuniversitar de stat, cu suma de 172.979,0 milioane lei. Această sumă este rezultanta a doi factori, și anume: neasigurarea, în faza inițială, prin bugetul de stat, a sumei de 123.070,0 milioane lei; majorarea drepturilor de personal privind cadrele didactice, conform OUG nr. 18/2005, începînd cu luna martie 2005, a cărei influență asupra bugetelor locale este de 49.909,0 milioane lei. 2. Începînd cu 1 ianuarie 2005, Centrele de recuperare și reabilitare neuropsihiatrică din Huși și Mălăești și Centrul de Îngrijire și Asistență Socială Huși funcționează în subordinea Consiliului Județean Vaslui. Pentru funcționarea acestor 3 instituții sunt necesare fonduri în sumă totală de 70.600,0 mii lei. Prin Legea bugetului de stat pentru anul 2005, Consiliul Județean Vaslui nu a primit nici o sumă pentru funcționarea acestor 3 instituții. 3. Suma necesară pentru asigurarea drepturilor însoțitorilor persoanelor cu handicap (în număr de 1755) pentru anul 2005 este de 79.529,1 milioane lei, iar fondurile asigurate sînt în sumă de 66.227,0 milioane lei, existînd un deficit de 13.302,1 milioane lei. 4. Necesarul de sume defalcate din TVA pentru subvenția la energia termică este de 128.822,0 milioane lei. Suma asigurată prin bugetul de stat este de 55.793,0 milioane lei, rezultînd un deficit de 73.029,0 milioane lei".

Ar cam fi timpul ca privirea autorităților statului român să se îndrepte și spre Vaslui, nu numai în campania electorală, ci zi de zi, altfel, consecințele politicilor dezastruoase și aventuriste ar putea genera reacții sociale imprevizibile...

  Ovidiu Ioan Silaghi - prezentarea unui caz particular în susținerea ideii de a lăsa ministrul justiției să își facă datoria;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

De mai bine de o lună de zile, ministrul justiției, doamna Monica Macovei, este atacată cu foc încrucișat, atât de Opoziție, cât și de conducătorii unor structuri din cadrul ministerului. Aceste atacuri se datorează insistențelor ministrulului justiției de a reforma sistemul. Și vă asigur că este mare nevoie de o reformă în cadrul justiției, pentru a se curăța acest domeniu de incompetenți și de persoane care încă profesează sub imperiul clientelismului politic sau al favoritismelor de tot felul.

Stimați colegi, vă voi prezenta astăzi un caz particular, dar cu implicații multiple, care demonstrează fără echivoc de ce este nevoie de o operațiune de curățenie în justiție.

Recent, oficiali ai Camerei de Comerț și Industrie a României au depus o cerere de mențiuni la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, în vederea schimbării denumirii, din Camera de Comerț și Industrie a României și a municipiului București, în Camera de Comerț și Industrie a României. După cum se știe, prin Hotărârea de Guvern nr. 95/2005, intrată în vigoare în data de 18.02.2005, persoana juridică Camera de Comerț și Industrie a României și a municipiului București a fost înlocuită cu persoana juridică Camera de Comerț și Industrie a României.

Un scurt istoric. Trebuie menționat că mai întâi în 1990, prin Decretul-lege nr. 139 a fost înființată Camera de Comerț și Industrie a României, iar în baza Hotărârii de Guvern nr. 799/1990 a fost recunoscută personalitatea juridică a camerelor teritoriale din țară, numai Bucureștiul neconstituindu-și cameră, comercianții Capitalei fiind deserviți de către camera națională, și anume Camera de Comerț și Industrie a României, lucru posibil, din cauza unor interese meschine ale conducerii Camerei de atunci.

În anul 2002, prin Hotărârea de Guvern nr.1028, a fost modificată Hotărârea de Guvern nr. 799/1990, astfel încât Camera de Comerț și Industrie a României s-a transformat în Camera de Comerț și Industrie a României și a municipiului București, Camera națională având deci, în interiorul ei, o structură fără personalitate juridică, cu valoare de cameră teritorială a municipiului București.

Să revenim în zilele noastre. Solicitarea de menționare în Registrul Comerțului a revenirii la vechiul nume este reglementată de art. 89 al Hotărârii de Guvern nr.773/1998 - normele metodologice de aplicare a Legii privind Registrul Comerțului -, care prevede explicit că actele administrative publicate se înregistrează ca mențiuni din oficiu la Registrul Comerțului. Judecătorul delegat, care la data de 25.03.2005 trebuia să se conformeze și să menționeze din oficiu în Registrul Comerțului noua denumire, a încălcat normele în vigoare și a acordat un nou termen, pentru data de 1 aprilie. De ce? Pentru că așa a solicitat reprezentantul S.C. Romexpo S.A., deși acesta nu avea nici o calitate în cauză.

Trebuie să menționez, Camera de Comerț și Industrie a României este acționar majoritar la S.C. Romexpo S.A.

Din punct de vedere al legislației în vigoare, judecătorul trebuia să respingă cererea Romexpo de acordare a unui termen.

Nici pe data de 1 aprilie nu se face mențiunea schimbării numelui în Registrul Comerțului, și se acordă încă un termen, pentru 4 aprilie, pe motiv că juristul fostei Camere de Comerț și Industrie a României și a municipiului București - deci, o entitate care conform legii nu mai există - a introdus o cerere de intervenție. Avem în față încă o ilegalitate a judecătorului din acest dosar. Evident, nici ieri, 4 aprilie, nu s-a trecut mențiunea în Registrul Comerțului, pentru simplul fapt că judecătorul delegat nu a înaintat dosarul președintelui Secției 7 Comerciale. Deci, s-a comis încă o ilegalitate.

Cazuri de genul celor petrecute în aceste zile nu sunt singulare. Reclamații privind prestațiile unor magistrați sunt multe. Iată motive și argumente suficiente pentru operațiunea de curățenie pe care doamna ministru Monica Macovei a început-o și trebuie să o continue în justiție.

Și, de aceea, solicit tuturor celor care îi bagă bețe în roate să o lase pe doamna ministru să își facă datoria, dacă vrem o justiție adevărată, dacă vrem să nu suferim consecințe negative în procesul integrării în Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc.

  Petre Ungureanu - prezentarea unor aspecte referitoare la defectuoasa desfășurare a concursului pentru ocuparea posturilor vacante de magistrat;

Domnul Petre Ungureanu:

Intervenția mea are ca obiect aspecte mai puțin cunoscute, referitoare la desfășurarea, mai precis referitoare la defectuoasa desfășurare a concursului pentru ocuparea posturilor vacante de magistrat, la judecătorii și la parchetele de pe lângă judecătorii, organizat de către C.S.M. în luna martie a acestui an.

Vă prezint, într-o succintă enumerare, carențele ce au stat la baza defectuozității acestui examen:

  1. Tematica ce a fost comunicată candidaților nu furniza informații referitoare la o anumită bibliografie, nu conținea nici măcar o linie diriguitoare în acest sens, lucru care ar fi fost necesar, fiind cunoscut faptul că în literatura și practica judiciară multe probleme de drept nu au o rezolvare unitară, existând mai multe opinii. Este, astfel, imposibil pentru un candidat la un asemenea examen să știe în funcție de ce autori se alcătuiește baremul de corectare.
    Tot referitor la tematică, aceasta a fost incompletă, în cadrul probei "organizarea judiciară" candidații având de tratat subiecte al căror conținut era de găsit în Codul deontologic al magistratului, lucrare ce nu a fost menționată în tematica furnizată de C.S.M.
  2. Organizarea examenului ar putea fi numită cu succes dezorganizarea acestuia. Dezordinea a fost un aspect întâlnit pe parcursul întregii desfășurări a evenimentului, începând cu intrarea în sălile de concurs, care s-a făcut între orele 8,00 și 9,30, iar plicurile cu subiecte au ajuns la candidați la ora 11,00 (la unii, chiar și la 11,30), și continuând cu nehotărârea C.S.M.-ului în privința materialelor permise în sală. Astfel, după ce inițial candidații au fost anunțați că nu vor avea voie în sală cu materialele CEDO, în ultimul moment, C.S.M. s-a răzgândit și a permis acest lucru.
  3. Majoritatea candidaților au reclamat insuficiența timpului acordat pentru scrierea lucrării, spunând că este imposibil să tratezi subiecte aparținând de 6 materii într-un interval de 4 ore, decât, eventual, la nivel automat, de robot, pe principiul "noi scriem, nu gândim".
  4. În privința corectării lucrărilor, un prim aspect de sesizat este încălcarea art. 8 alin. 2 din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului, unde se menționează că notarea începe de la nota 1, iar la afișarea baremului s-a constatat că se va începe de la nota 0. Apoi, alcătuirea comisiei de corectare a lucrărilor din judecători și procurori ridică semne de întrebare, aceștia neavând nici un fel de pregătire sau experiență pedagogică - poate că ar fi fost mai potrivit ca din comisie să facă parte profesori universitari, mai în măsură să aprecieze pregătirea candidatului, prin citirea cu atenție a întregii lucrări, și nu prin încadrarea țeapănă a răspunsurilor în baremul șablon. Rapiditatea corectării lucrărilor este un alt semn de întrebare - au fost, totuși, 900 de lucrări, corectate într-un interval de 4 zile (presupunând începerea acestei operațiuni chiar din ziua examenului), lucru ce ne duce cu gândul la rapiditatea corectării grilelor pentru examenul de permis auto.

La sfârșit, aș dori să vă vorbesc despre rezultatul acestei degringolade. Nu contestăm faptul că pregătirea anumitor candidați ar fi lăsat, poate, de dorit, în condițiile unui examen normal; faptul că pregătirea tuturor candidaților a fost luată în râs de către presă și de către înalte fețe ale C.S.M.-ului este, cu siguranță, rezultatul celor expuse mai sus. Ni se pare inadmisibil ca proasta organizare a examenului de către C.S.M. să se reflecte asupra imaginii candidaților și, implicit, asupra imaginii profesiilor de avocat și de jurist.

Stăm încă și ne întrebăm dacă această harababură este rezultatul neștiinței sau ignoranței C.S.M.-ului sau este un rezultat al relei-credințe, rea-credință ce reflectă tendința evidentă de a nu înnoi corpul magistraților și opoziția la reformarea sistemului judiciar, potrivit cerințelor aderării la Uniunea Europeană. Pentru ca astfel de dubii să ne fie înlăturate, solicităm C.S.M.-ului invalidarea rușinosului examen despre care am făcut vorbire mai sus și repetarea acestuia. Spălarea onorabilă a rușinii mai solicită, însă, și scutirea candidaților de plata taxei de examen, deoarece considerăm că o taxă de 3.500.000 de lei, înmulțită cu numărul de 900 de candidați, asigură cheltuielile necesare pentru organizarea unui al doilea examen, în condiții normale.

  Adrian George Scutaru - intervenție - apel în soluționarea grabnică a crizei ziariștilor români luați ostatici în Irak;

Domnul Adrian George Scutaru:

Pentru prima dată, România se confruntă cu o criză ce are un puternic impact la nivelul opiniei publice, cum este cea a răpirii în Irak a trei ziariști români: Marie-Jeanne Ion, Sorin Mișcoci, Ovidiu Ohanesian. Sunt alături de familiile celor trei ziariști și sper din tot sufletul ca situația să se rezolve prin eliberarea cât mai grabnică a ostaticilor români.

Este regretabil faptul că unii oameni politici încearcă să speculeze într-un mod lamentabil acest nefericit eveniment, din dorința de a obține un așa-zis capital politic. Mă surprinde incoerența declarațiilor unor lideri PSD care, acum, încearcă să acrediteze ideea oportunității retragerii contingentului românesc din Irak. Tocmai acele persoane care, în timpul precedentei guvernări, au susținut implicarea noastră în Irak, acum pun sub semnul întrebării prezența militarilor români în această țară. Remarcăm, astfel, aceeași ipocrizie a unor lideri PSD, același dublu limbaj, care au caracterizat de prea multe ori atitudinea politică a acestui partid.

De altfel, acest comporatment este o continuare firească a atitudinii duplicitare pe care au avut-o unii lideri PSD și în perioada intervenției NATO în Iugoslavia. Pe de o parte, aceștia criticau susținerea operațiunilor NATO de către autoritățile de atunci ale României, iar, pe de altă parte, se clama sprijinirea obiectivului național de integrare în structurile euro-atlantice.

Liderii PSD ar trebui să manifeste decența de a nu specula politic suferința familiilor celor luați ostatici și încărcătura emoțională care se înregistrează la nivelul populației. Indiferent de culoarea politică, ar trebui să fim solidari cu instituțiile statului român implicate în soluționarea cât mai grabnică a crizei ziariștilor români luați ostatici în Irak.

  Marian Hoinaru - declarație politică: Reforma fiscală - singura cale de relaxare fiscală;

Domnul Marian Hoinaru:

Declarație politică: "Reforma fiscală - singura cale de relaxare fiscală".

Sistemul fiscal din România se află într-un stadiu relativ precar, situație ce nu poate fi îmbunătățită decât prin introducerea cotei unice de 16% și, implicit, a unei reforme fiscale. La prima vedere, introducerea acestei cote unice lasă impresia unei sărăciri a bugetului de stat, dar în realitate luarea acestei măsuri nu reprezintă doar scăderea unor cote ce, în trecut, aveau o pondere mai mare de 16%, ci și creșterea altor cote, care aveau un nivel mult prea scăzut, am putea spune, chiar simbolic, cum este cazul cotei de 1% aplicată câștigurilor de pe piața de capital.

Această metodă nu este o inovație la nivel mondial, există experiențe precedente: Estonia, în 1991, urmată de Letonia și Lituania (1994), Rusia (2001), Serbia (2003), Ucraina și Slovacia (2003) și Georgia (2004).

Reforma fiscală este foarte necesară în acest moment. Ea trebuie să acorde o importanță deosebită colectării impozitelor și taxelor, schimbării raporturilor dintre stat și contribuabili (statul să ușureze modul de plată și să încurajeze prin metode specifice plata la timp a impozitelor și taxelor) și să se renunțe total la sistemul clientelar de amânare la plată și de scutire a taxelor și impozitelor, iar contribuabilii trebuie să învețe să respecte cu strictețe aceste obligații pe care le au către stat. De altfel, în acest sens, există probe veridice, și anume creșterea colectărilor, în primele două luni ale acestui an, cu 15 procente față de anii precedenți. Pentru îmbunătățirea raporturilor dintre stat și contribuabili, este absolut necesară transparența sistemului de cheltuieli din bugetul statului.

Pachetul de măsuri de reformă fiscală are multiple valențe. În primul rând, creează venituri mai mari pentru cei care muncesc și, pentru prima dată, se introduce noțiunea de impozit pe avere, tendința fiind aceea de a se impozita toate tipurile de venit. Totodată, reprezintă un stimulent economic foarte puternic pentru întreprinderile economice. În acest sens, se propune pentru anul 2006 creșterea valorii minime a mijloacelor fixe la 50 de milioane de lei, iar amortizarea acestora să fie în procent de 30-40% la închiderea bilanțului contabil, dacă profitul va fi reinvestit pentru exercițiul financiar respectiv.

Introducerea cotei unice de impozitare va încuraja în special interesul investitorilor pentru derularea unor proiecte în România. O declarație în acest sens au dat reprezentanții Camerei Economice a Austriei, țară care a devenit principalul investitor străin în România.

Dacă economia va funcționa mai bine, se va înregistra o creștere economică și se va îmbunătăți colectarea veniturilor bugetare. Acum, sigur că avem nu numai un minus de venituri, dar și un plus de cheltuieli. Aceasta înseamnă că va trebui să facem un reglaj la capitolul de cheltuieli publice, în special la cele nejustificate și la protecția socială, care, în momentul de față, tinde să ajute pe toată lumea cu puțin, nerealizându-și scopul inițial. De asemenea, trebuie revăzute contractele încheiate pentru lucrările publice, contracte ce au dimensiuni generoase, pentru a satisface anumite interese politice. Desigur, tot în acest sens, trebuie întreprinsă o acțiune împotriva marilor contribuabili rău-platnici și măsuri severe pentru reducerea evaziunii fiscale.

Toate aceste modificări ale sistemului fiscal sunt menite să aducă nivelul fiscalității la un prag suportabil și, implicit, să crească venitul net al tuturor categoriilor sociale. În concluzie, este absolut necesară realizarea acestei reforme fiscale cât mai curând, pentru ca această cotă unică să poată fi practicabilă în sensul dorit de Guvern.

  Florin Aurelian Popescu - tratarea unui segment esențial al economiei: agricultura;

Domnul Florin Aurelian Popescu:

Agricultura a fost și este un segment esențial al economiei României. Dacă, în urmă cu ceva vreme, produsele țăranului român erau recunoscute în întreaga Europă, de câțiva ani încoace, a te încumeta să pariezi pe agricultură, ca om de rând, pare mai degrabă o încercare de sfidare a norocului.

Luând în considerare aceste lucruri și dorind să aducă agricultura României și pe țăranul român într-o stare de normalitate, ministrul agriculturii a inițiat o serie de proiecte, menite să sprijine activitatea țăranului român de rând și nu pe cea a traficanților. Până acum, sub guvernarea PSD, cumetriile s-au găsit la loc de cinste, inclusiv în domeniul agriculturii, interesul general al țării fiind plasat în urma celor personale sau de grup. Astfel, o să amintim doar cazul Insula Mare a Brăilei, concesionată la un preț derizoriu baronului PSD Culiță Tărâță, acesta nefăcând altceva decât să mulgă în interes personal bogăția inestimabilă a zonei.

În replică, actuala conducere a Ministerului Agriculturii încearcă introducerea unor proiecte coerente privind stimularea producătorilor agricoli, fie persoane fizice, fie juridice, în a-și vinde cât mai eficient munca și rezultatele muncii lor.

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale sprijină producătorii agricoli pentru toate culturile care se înființează în primăvara anului 2005, cu excepția culturii de porumb, ovăz, furaje, prin acordarea de bonuri valorice pentru procurarea de sămânță, îngrășăminte chimice, pesticide, în valoare de 1.500.000 lei/ha, începând cu 10 martie 2005. Astfel, sprijinul financiar prevăzut se acordă pe baza cupoanelor agricole și pentru înființarea culturii de floarea-soarelui. S-a renunțat la subvenție doar pentru producția-marfă, adică pentru vânzarea florii-soarelui.

De asemenea, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale va aloca 90 de miliarde de lei județului Dâmbovița pentru plata facturilor depuse de furnizorii de îngrășăminte, pesticide și semințe. Această sumă va intra în contul direcției județene pentru agricultură și dezvoltare rurală, de unde va ajunge în conturile furnizorilor.

Alocările de sume vor continua în ritm alert, astfel încât producătorii de îngrășăminte, pesticide și semințe să-și poată primii banii rapid. În 10 zile de la depunerea facturilor, furnizorii de îngrășăminte, semințe și pesticide ce livrează marfa la schimb cu bonurile valorice pot intra în posesia banilor de la Ministerul Agriculturii. În zilele de joi și vineri ale săptămânii, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale virează direcțiilor pentru agricultură și dezvoltare rurală sumele necesare decontării contravalorii facturilor emise de furnizori pentru săptămâna precedentă. La rândul lor, direcțiile virează aceste sume în maximum 3 zile în conturile furnizorilor de îngrășăminte, semințe și pesticide.

Urmare unui management care a avut ca scop doar încurajarea speculei și a speculanților, s-a ajuns la o situație limită pentru producătorii de porumb. Astfel, pe piața românească, dubla de porumb a ajuns să se vândă cu incredibilul preț de 40.000 de lei, un preț derizoriu, care, practic, nu mai poate acoperi nici măcar investiția țăranului. În aceste condiții, strategia Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a fost aceea de a crește cu 50% subvenția la carnea de porc, prin această măsură urmărindu-se în primul rând mărirea șeptelului din toată țara. Se speră ca, prin ajutorul acordat astfel producătorului autentic, acesta să fie stimulat în creșterea porcilor și protejat în lupta cu speculanții de pe piața cărnii.

În altă ordine de idei, în cadrul Programului SAPARD au fost contractate 115 proiecte pentru investiții în agroturism, în valoare de peste 18 milioane de euro. Astfel, 60% dintre beneficiarii Măsurii 3.4 "Dezvoltarea și diversificarea activităților economice care să genereze activități multiple și venituri alternative" au proiecte ce vizează submăsurile "turism rural" și "alte tipuri de turism rural". Pentru dezvoltarea și diversificarea activităților economice în mediul rural, au fost contractate în total 198 de proiecte ce vizează înființarea atelierelor meșteșugărești, turismul rural și alte tipuri de turism rural. Suma alocată prin Programul SAPARD pentru turismul rural este de aproximativ 68 de milioane de euro.

Creșterea ritmului de depunere a proiectelor pentru investiții în agroturism este evidentă, în ultimele două luni (februarie și martie), fiind depuse 32 de proiecte la birourile regionale ale Agenției SAPARD. În total, pentru Măsura 3.4 au fost depuse 69 de proiecte, în februarie și martie.

În ceea ce privește consultanța agricolă, aceasta a fost, în perioada 2000-2004, doar o anexă a PSD, cvasipolitizată, acționând în folosul unei categorii restrânse a acoliților fostei puteri. Prin noua orientare care este dată acestei direcții avem certitudinea că informațiile de interes general în domeniul agriculturii vor ajunge la micii fermieri și nu numai.

Țăranul român a fost batjocorit de-a lungul ultimilor ani de legile proprietății, dar, mai ales, de punerea în aplicare a acestora în mod discreționar. Sperăm că prin noul pachet de legi ale proprietății să se repare, măcar în ceasul al 12-lea, ceea ce mai poate fi reparat în această direcție de maxim interes pentru toți agricultorii din România.

  Dragoș Petre Dumitriu - solicitarea unui studiu privind situația actuală a securității și pericolelor la care sunt expuși cetățenii români în Orientul Apropiat;

Domnul Dragoș Petre Dumitriu:

Stimați colegi,

În urma răpirii celor trei ziariști români și a unui om de afaceri, România se poate considera ca intrată în rândul țărilor afectate - sau vizate - de terorismul din Orientul Arab. Indiferent de finalul acestui incident, indiferent de scenariile propuse, este clar că ochii terorismului sunt acum ațintiți asupra cetățenilor români din țări arabe aflate în conflict. Argumentez această ipoteză cu faptul că răpirea românilor a fost urmată de două reacții extreme dorite de teroriști - furtuna mediatică internațională și posibilitatea de a aduna, în timp scurt, răscumpărări de milioane de dolari.

Este motivul pentru care solicit Serviciului de Informații Externe, prin această declarație politică, prezentarea unui studiu privind situația actuală a securității și pericolelor la care se expun cetățenii români care locuiesc, lucrează sau călătoresc în Orientul Apropiat și Mijlociu, în special în Irak și Afganistan.

Atrag atenția oficialilor români că statul, prin instituțiile sale specializate, are obligația fundamentală de a preveni pericolele la care pot fi expuși cetățenii săi, un rol deosebit în acest sens avându-l informarea cât mai exactă asupra stării reale din țările în care aceștia se deplasează. În consecință, cer Serviciului de Informații Externe ca, în cel mai scurt timp posibil, să prezinte un raport realist pe tema sus-menționată.

  Dan Horațiu Buzatu - comentariu pe tema moțiunii privind politizarea administrației publice;

Domnul Dan Horațiu Buzatu:

Probabil dintr-o totală lipsă de idei, sau poate pentru că, în sfârșit, au realizat că sunt în opoziție, PSD se sforțează și produce o moțiune. Menirea ei? Să atragă atenția asupra unei așa-zise politizări a administrației publice.

Cine vorbește astăzi despre politizarea administrației publice?

Printre semnatarii moțiunii găsim și parlamentari PSD de Dolj, adică tocmai pe aceia care, cu patru ani în urmă, au fost promotorii epurărilor politice; fostul prefect al Doljului, acum deputat PSD. Păi dumnealui, ca fost prefect era tocmai vârful de lance al pedeserizărilor din județ! doamna Monalisa Găleteanu, fost inspector școlar adjunct. Asta deoarece dânsa a uitat că pentru a îi fi admis dosarul la concursul de inspector a trebuit să includă în dosar și recomandarea organizației de partid?

Da, dumnealor susțin că instituțiile statului, societăți naționale, regii, instituții deconcentrate sunt măturate de tăvălugul epurărilor politice. Nimic mai fals!

În județul Dolj, aceste așa-zise schimbări s-au limitat la numirea câtorva directori interimari pe posturi eliberate în urma demisiilor câtorva titulari, uneori ca urmare a vârstei înaintate, care a necesitat pensionarea (vezi cazul Direcției de Sănătate Veterinară).

În schimb, colegii pesediști nu suflă o vorbă despre directorii instituțiilor deconcentrate care în campania electorală au folosit infrastructura întreprinderii pentru a asigura o prezență activă a PSD pe cuprinsul județului (vezi cazul directorului Marin Forțan de la Casa Județeană de Pensii - Dolj).

S-a uitat, de asemenea, de zecii de conducători de instituții deconcentrate care au fost schimbați fără discernământ în mai puțin de două luni, la începutul anului 2001.

S-a uitat și că mulți dintre aceștia au demonstrat în instanță abuzurile la care au fost supuși.

S-a uitat și că la sfârșitul anului 2004, toți conducătorii acestor instituții erau membri PSD, cu sau fără voie, în general de nevoie.

Iată de ce consider că această moțiune reprezintă, de fapt, o ultimă încercare a PSD în a-și proteja și mai departe clientela sa politică.

Guvernul Tăriceanu își va duce la bun sfârșit programul politic care a fost creditat de electoratul României. În acest scop, avem nevoie de oameni curați, neangajați în slujba PDS, împreună cu care să realizăm obiectivele propuse.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

  Emil Strungă - o evaluare a consecințelor reglementărilor defectuoase pentru agricultori;

Domnul Emil Strungă:

Prin ordonanță de urgență, pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 61/2004, privind acordarea în anul agricol 2004-2005 a unui sprijin direct al statului producătorilor agricoli pe suprafețele de teren arabil de până la 5 ha inclusiv, s-a hotărât ca pe culturile de porumb, ovăz, furaje să nu se acorde bonuri valorice, pentru procurarea de sămânță, îngrășăminte și pesticide, cu alte cuvinte asta înseamnă eliminarea subvenției pentru aceste culturi agricole.

În județul Galați, consecințele acestei ordonanțe își fac efectul, în special în ce privește cultura porumbului. În 2004, suprafața cultivată cu porumb a fost de 143.105 ha, adică 49,5% din suprafața arabilă și a implicat un număr de 89.800 țărani agricultori.

Înțeleg nemulțumirea acestora, deoarece ordonanța de urgență afectează un număr mare de persoane, cu atât mai mult cu cât reglementarea vine la mijlocul anului agricol, când o parte din lucrările agricole pregătitoare sunt efectuate.

Dar, trebuie să ținem cont și de argumente de ordin economic sau social atunci când examinăm această problemă. În general, agricultura noastră și, în special, cultura porumbului au un pronunțat caracter de subzistență. În proporție însemnată, porumbul nu intră în circuitul economic, ci este folosit pentru hrana oamenilor și furaj pentru animale. Deși 40 % din populație este implicată în agricultură, contribuția acestui sector economic la PIB este de 12 %. Și, atenție, 40 % în situația în care în perioada 2002-2004, 40 de comune au fost transformate în orașe, dar ele au păstrat un profund caracter rural. Mai mult decât atât, la noi, eficiența culturii porumbului este slabă și calitatea acestuia este îndoielnică; ca materie primă în industria alimentară, porumbul poate fi folosit cu succes pentru producția alcoolului.

Dar, ceea ce este demn de reținut, în bugetul agriculturii pe anul 2005, buget constituit de fostul Guvern PSD, nu sunt prevăzute subvenții pentru cultura porumbului, cu atât mai mult cu cât o parte din buget a fost deja cheltuit, cum s-a întâmplat și cu bugetul sănătății.

Acordarea, în continuare, a subvenției agricole la porumb este practic imposibilă, cu atât mai mult cu cât ea reprezintă, în proporție însemnată, o formă mascată de ajutor social și nu o pârghie economică activă.

Evident că nu este vina țăranului român că a ajuns în situația de dependent economic, dar trebuie să se înțeleagă că trei milioane populație activă, la care se adaugă un milion care lucrează în străinătate, pot întreține cu dificultate încă 18 milioane de locuitori.

Riscăm să devenim o țară de asistați social, care să supraviețuiască din ajutoare și subvenții.

  Dragoș Petre Dumitriu - revenire la cererea de rezolvare a crizei economico-sociale a Muscelului;

Domnul Dragoș Petre Dumitriu:

În urmă cu trei săptămâni, de la această înaltă tribună, adresam un apel Guvernului pentru a lua în seamă și a încerca să rezolve problemele grave din județul Argeș - unul dintre cele mai importante județe ale țării atât ca pondere economică, cât și ca suprafață.

Prin declarația mea politică aduceam la cunoștința premierului Tăriceanu situația dificilă în care se află zona Muscelului, leagăn al culturii naționale și loc de baștină al primilor voievozi români. Atrăgeam atenția asupra celor două probleme majore ale zonei: uzina ARO Câmpulung și exploatările miniere. Aceste două cazuri economico-sociale implică viețile a câtorva zeci de mii de locuitori ai zonei.

Cu toată gravitatea problemelor prezentate, nici până în ziua de astăzi domnul premier nu a introdus pe ordinea de zi a Guvernului aceste două cazuri. Mai mult, domnul premier nu a catadicsit să dea vreun semn că l-ar preocupa soarta acestor cetățeni ai României.

Ca deputat de Argeș, chiar dacă aflat în opoziție, îmi fac datoria să revin cu această solicitare, până când Guvernul o va lua în seamă. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, de la solicitarea mea, de acum trei săptămâni și până astăzi, situația de la exploatările miniere tinde să se agraveze. În lipsa oricărei atenții guvernamentale, conducerea exploatărilor amenință cu noi disponibilizări. Și mai grav este că acestea sunt făcute fără o coordonare, fără un program de restructurare sau de reocupare a forței de muncă disponibilizate.

Domnule prim-ministru, domnilor miniștri liberali, atitudinea dumneavoastră este cu atât mai ingrată cu cât, în campania electorală, PNL a reușit să-i facă pe musceleni să creadă că acest partid le va rezolva problemele. Rezultatul? Muscelenii au votat în majoritate cu PNL, iar Guvernul, condus de un liberal, nu îi bagă în seamă ci... în șomaj.

Închei declarația politică, domnule prim-ministru, cu aceeași rugăminte de a încerca să rezolvați criza economico-socială a Muscelului. Aceasta și pentru a nu adeveri porecla pe care adversarii politici v-au dat-o în campania electorală - "Domnul Adio Slujbe".

  Rareș Șerban Mănescu - despre asumarea datoriei de a face ceva pentru binele oamenilor;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Rolul opoziției într-o democrație este acela de a critica și de a semnala toate neregulile. În România asistăm la o realitate cel puțin ciudată: partidul "neputincios", care critică totul și care "se zbate" fără să poată face nimic, este cel care a fost la putere în ultimii ani și, procentual vorbind, din 15 ani de democrație, "a domnit" 75 %, având toate pârghiile necesare să facă totul. Și totuși, asta nu s-a întâmplat.

Câtă vreme PSD a condus această țară, nimeni nu a știut ce trebuie să se facă pentru țară, pentru binele tuturor. În schimb, toți au știut ce este mai bine pentru ei. Acum, probabil că șocul alegerilor și ideea că tot ce clădiseră se duce de râpă, adică afaceri de lungă durată, profitabile prin sprijinul liderilor politici, i-a făcut să aibă o revelație. Brusc, PSD știe ce este mai bine pentru țară.

Mai mult, în imaginația nefolosită atâta vreme, a intervenit brusc o agitație stresantă, refulată într-o campanie electorală în care toate excesele și frustrările acestui partid răsar pe media ca și coșurile pe fața unui puber.

În zilele noastre, asistăm la fluturași care împânzesc străzile cu cactuși desenați în care, ca adevărați urmași ai lui Țepes Vodă, sunt înfipte săracele victime ale actualei guvernări, ce suportă cu stoicism sadismul creșterii enorme a taxelor. Dar, să revenim iar la realitate și să le explic domnilor de la PSD care sunt adevăratele crime.

Aplicarea proverbului "câinii latră, ursul trece", în ceea ce privește Uniunea Europeană... PSD nu dorea integrarea cu adevărat, dar trebuia să împrăștie praf în ochii celor pe care îi guverna. Așa că a tot amânat aplicarea principiilor de piață, liberale ca origine, dar universal valabile și acceptate, la ora actuală, de toate doctrinele moderne. A evitat implementarea spiritului concurențial, a împământenit șpaga și ne-a lăsat pe toți fără speranță, evident pe cei pe care i-a mai prins în țară, pentru că majoritatea tinerilor fără nici o șansă aici au plecat la cules fructele occidentalilor.

De aceea, acum trebuie recuperat timpul pe care celelalte țări, care doresc integrarea, l-au folosit din plin. Așa se face că Bulgaria ne-a întrecut în progresele către o adevărată democrație și că România trebuie să ia bobârnace pentru că este "un elev leneș", ca să nu-l numim repetent.

De asemenea, domnii de la PSD ar trebui să mai aibă o revelație și să-și dea seama că neliniștea care îi macină este datorată nu neputinței de a face ce este bine, ci faptului că lupta împotriva corupției se desfășoară în mod real și nu numai pe hârtie și la televizor. Și acum, un alt proverb este aplicabil: "Hoțul strigă primul hoții". Poate, în felul acesta, s-ar "uita în propria ogradă" și și-ar canaliza energia în a se spăla și primeni de bubele crescute pe mormanul de idei politice.

Ca să concluzionez, pot spune că întotdeauna "libertatea îți creează cele mai multe obligații" și cum nimeni nu este perfect iar "numai cei ce nu fac nimic nu greșesc niciodată", atunci ne asumăm eventualele greșeli făcute, dar suntem cu conștiința împăcată că măcar noi facem ceva pentru binele oamenilor.

Vă mulțumesc.

  Ioan Ghișe - intervenție cu titlul Fundamentarea de principii pentru eficientizarea administrației publice;

Domnul Ioan Ghișe:

"Fundamentarea de principii pentru eficientizarea administrației publice"

Practica din ultimele decenii demonstrează ineficiența și ineficacitatea administrației publice.

Atât studii de specialitate, cât și aprecierea de bun simț a cetățeanului obișnuit demonstrează că administrația nu împlinește în bune condițiuni cele două dimensiuni ale misiunii sale: executarea legii și oferirea de servicii publice de bună calitate pentru cetățeni.

În condițiile de asociere a României la Uniunea Europeană apare ca și condiție necesară creșterea performanțelor instituționale ale administrației publice și eficientizarea costurilor și consumurilor pentru servicii publice de calitate. Orice sistem social, politic sau economic se construiește plecând de la o gândire și o înțelegere de tip filosofic a existenței. Istoria milenară a omenirii a demonstrat forța principiilor ca și fundament peren al acțiunii umane.

Pentru ca administrația publică să activeze astfel ca efectele acțiunii ei să dea mulțumire cetățenilor, contribuabili la bugetul statului, este necesar ca statul (prin guvernarea națională, județeană și locală) să funcționeze eficient și aplicat spre nevoile cetățenilor contribuabili și beneficiari ai serviciilor publice.

Pentru orice guvernare este o condiție obligatorie fundamentarea ei pe principii care s-au probat în timp ca minimale și absolut necesare pentru performanța politicilor publice practicate de guvernanți, indiferent de nivel.

Analiza detaliată a stării administrației publice din țara noastră demonstrează nevoia de a fundamenta și a operaționaliza proiectele și acțiunile publice bazate pe principiile legalității, responsabilității individuale și ale reprezentativității directe.

În mod simultan apare ca absolut necesar a se operaționaliza principiul separării puterilor în stat, principiu fundamental al statului de drept.

De cele mai multe ori se constată că apar legi ale căror norme metodologice urmează să se publice prin hotărâri de Guvern după o perioadă de timp. Acest timp este atât de mare încât legile devin inoperabile datorită apariției între timp ale unor alte hotărâri de Guvern și care se bat cap în cap cu ceea ce, pe un domeniu specific, legea a promovat inițial.

A deveni obișnuință ca modificarea reglementărilor legale să fie atât de rapidă încât devine inoperabilă predictibilitatea pe care orice om de afaceri serios o încearcă și o dorește pentru afacerea și investiția sa.

Autoritățile centrale, Parlament sau Guvern, reglementează de cele mai multe ori fără a consulta eficient sau fără a ține cont de punctele de vedere ale societății civile, ale structurilor asociative profesionale și instituționale care ar urma să aplice sau să respecte prevederile legale care se promovează.

Apare ca o necesitate în România ca înainte de a reglementa sau legifera să se procedeze conform principiilor și metodelor managementului organizațional pentru a cunoaște din timp gradul de suportabilitate al reglementărilor ce urmează a se promova și capacitatea de a aplica prevederile legale.

Trebuie "măsurat de zece ori și tăiat o dată" și nu "întâi reglementat și apoi corectat", dacă mai este ce. A devenit o practică pentru anumite guvernări a stabili sarcini și funcții publice de îndeplinit de către autoritățile publice locale fără a se respecta legea administrației publice locale prin asigurarea de resurse financiare corespunzătoare pentru îndeplinirea respectivelor responsabilități transferate de la nivel central la nivel local.

Acest fenomen, petrecut prin încălcarea legii de către guverne, a devenit regulă și proastă tradiție, anume ca în numele frumosului principiu al subsidiarității se plasează răspunderi de finanțare către nivelele locale, fără asigurarea banilor necesari. De cele mai multe ori, aceasta se face prin ignorarea realităților privind capacitatea efectivă a autorităților locale de a avea la dispoziție resurse pentru o activitate stabilită de la Guvern să se efectueze și pentru care nu s-au transferat și alocat bani de la nivel central la nivel județean și local.

O administrație publică organizată fundamentat pe principii și metode ale teoriei generale a sistemelor, ale bunei guvernări, consacrate internațional în țările democratice și prospere economic, apare ca și "obiectiv de interes național".

Propunem ca principiile legalității, responsabilității individuale și reprezentativității directe să devină fundamente ale legilor privind administrația publică și ale acordurilor publice care vor urma.

În final, națiunea română este interesată în ce măsură instituțiile publice ale administrației își îndeplinesc misiunea de a aplica legile și de a oferi servicii de calitate pentru cetățeni.

Calea propusă duce spre o astfel de direcție! Important este nu ceea ce suntem, ci direcția în care ne mișcăm.

  Vladimir Mircea Fârșirotu - evocarea personalității Papei Ioan Paul al II-lea ;

Domnul Vladimir Mircea Fârșirotu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

A trecut în neființă, în Săptămâna Luminată, pentru credincioșii catolici, una dintre cele mai emblematice personalități ale umanității și, indiscutabil, cea mai proeminentă personalitate contemporană - Papa Ioan Paul al II-lea. A fost un Papă al credinței, al speranței și al iubirii. A avut o lungă și grea suferință, îndurată cu smerenie, ceea ce m-a făcut să-mi îndrept gândul, fiind și în apropierea Paștelui catolic, spre Cel al cărui vicar era.

Destinul a făcut ca viitorul Papă Ioan Paul al II-lea, Karol Josef Wojtyla, să se nască și să trăiască într-o perioadă de mari frământări și de cumplite tragedii ale unei lumi care pare a nu-și mai găsi busola. A asistat la acestea, le-a fost, uneori, victimă și a încercat în mod constant și ferm să se implice în construcția unei lumi mai bune și mai drepte. La 8 ani și-a pierdut mama, la 11 ani, fratele. A fost crescut cu atenție de tatăl său, militar de carieră, care l-a îndemnat și l-a îndrumat spre învățătură și studiu. S-a simțit atras de literatură, poezie și teatru, dar și de sport. A studiat teologia, în clandestinitate, sub ocupația nazistă, și a primit hirotonirea preoțească, în 1946, sub dictatura comunistă.

Aplecarea sa spre filozofie, ca și cultura sa de excepție, l-au făcut repede remarcat în ierarhia Bisericii, astfel că, după o perioadă de pastorație, a fost trimis la Universitatea din Cracovia, pentru continuarea studiilor.

În 1958, la 38 de ani, a fost sfințit episcop. Ca tânăr episcop, a participat la dezbaterile din cadrul Conciliului Vatican II, al cărui rol providențial pentru Biserica Catolică, dar și pentru creștinism, în general, nu este cazul să-l subliniez aici.

A urmat înălțarea sa, în 1964, la rangul de arhiepiscop de Cracovia. Apoi, în 1967, Papa Paul al VI-lea i-a oferit demnitatea de cardinal.

Alegerea sa, la 16 octombrie 1978, ca cel de al 266-lea Papă, întâmpinată cu bucurie și cu un sentiment de ușurare în întreaga lume, a fost considerată, încă de la acea dată, un eveniment în viața Bisericii Catolice, și nu numai: era primul Papă de origine slavă, și el se așeza pe tronul Sfântului Petru după 450 de ani de pontificat italian. Și-a asumat oficiul la 22 noiembrie, sub deviza "Totus Tuus" - "Cu totul al Tău", ca o expresie a totalului său abandon către Fecioara Maria. Papa Ioan Paul al II-lea spunea într-un interviu: "Maria este noua Evă pe care Dumnezeu o pune în fața noului Adam - Cristos, începând cu Bunavestire, trecând prin noaptea nașterii la Betleem, ospățul nupțial din Cana Galileii, crucea de pe Golgota, până la cina de Rusalii; Mama lui Cristos Răscumpărătorul și Mama Bisericii".

Sub semnul acestei venerații, deopotrivă marianică și cristologică, s-a desfășurat pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea. A condus Biserica și a fost un Apostol al ei. A încercat și a reușit pe deplin să trăiască Evanghelia, în tot ce avea ea mai bun și mai înălțător. A străbătut Pământul, de-a lungul și de-a latul, acoperind o distanță ce însumează de peste 3 ori drumul de la Pământ la Lună, și a vizitat peste 120 de state. A ținut mii de discursuri, abordând cele mai diverse și de interes probleme ale omenirii: mediul înconjurător, globalizarea, comunismul, rasismul, problemele sociale, economice și ideologice ale lumii contemporane, situația femeii, a familiei, a tinerilor, avortul, contracepția, pentru a aminti numai câteva.

A condus cu fermitate și înțelepciune Biserica Catolică, scrisorile sale pastorale, enciclicile sale constituindu-se în tot atâtea repere morale și etice pentru clerici și laici, deopotrivă. S-a aplecat cu atenție și venerație asupra vieții persoanelor consacrate și a sanctificat și beatificat mai mulți decât toți Papii dinaintea sa la un loc.

A manifestat o iubire de semeni ieșită din comun și a constituit un exemplu viu a ceea ce numim, îndeobște, milă și iertare creștină: l-a iertat pe propriul atentator, arătându-i, în vizita pe care i-a făcut-o la locul de detenție, o sinceră compasiune.

Prin întreaga sa operă a schimbat soarta lumii și, când spun aceasta, mă refer, în special, la contribuția pe care a avut-o la înlăturarea dictaturii din partea de est a Europei, și la descătușarea energiilor popoarelor astfel eliberate.

A propăvăduit ecumenismul sub forma sa cea mai largă, a reconcilierii între religii. A fost primul Papă care a intrat într-o moschee și într-o sinagogă. A promovat, de asemenea, dialogul între Biserici pentru unificarea creștinilor. În acest context, nu pot să nu evoc, cu emoție, vizita pe care Sfântul Părinte a făcut-o, în mai 1999, în România, pe acare a numit-o "Grădina Maicii Domnului". Era prima vizită pe care un Papă a făcut-o într-o țară preponderent ortodoxă. Atunci, cu prilejul liturghiei solemne celebrate în aer liber, în Parcul Izvor, miile de participanți, catolici și ortodocși, au strigat din adâncul inimii, îndemnul "UNITATE", exprimând prin aceasta un acord popular la dorința declarată a Papei pentru unitate creștină.

Fie ca întreaga viață a lui Karol Josef Wojtyla, întregul apostolat al Papei Ioan Paul al II-lea, să ne fie un exemplu și un îndemn pentru dragostea de semeni, pentru iubirea de aproapele, pentru dăruire și generozitate, pentru muncă, modestie și credință în Dumnezeu. Amin.

  Mircea Ifrim - declarație politică: Criza din sistemul de sănătate;

Domnul Mircea Ifrim:

Declarație politică: "Criza din sistemul de sănătate".

Criza din sistemul de sănătate a atins în prezent o cotă situată cu mult peste limita de suportabilitate, punând în primejdie însăși existența biologică a națiunii noastre.

Din 1990, fondurile alocate sănătății au scăzut an de an, toate guvernările ignorând starea de sănătate a populației. Astfel, spre exemplu, corectând cu rata inflației la zi bugetele fondului de asigurări de sănătate din anii 1999-2002, rezultă valori superioare celor afectate în anii 2004 și 2005.

Mai mult, cele 2 miliarde de dolari ce se adună anual de la populație pentru fondul asigurărilor de sănătate au fost naționalizate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.150/2002 și introduse în bugetul de stat, iar în aceste condiții, în anii 2003 și 2004, din acești bani, au fost deturnate 23.000 miliarde în alte scopuri, "pentru umplerea unor goluri fiscale", după expresia folosită în raportul din anul 2003 pentru România al Băncii Mondiale.

Ca urmare, aprovizionarea cu medicamente a populației, datorită blocajelor ciclice în sistemul sanitar, cauzate de achitarea datoriilor cu întârziere de ordinul anilor, ajungându-se ca în anul 2005 să se plătească sume cheltuite în 2002, spre exemplu la insulină, a atins un nivel paroxistic, valoarea restanțelor fiind de 3360 miliarde lei, iar mai multe farmacii sau rețele (Sensiblu, Helpnet) oprind în prezent eliberarea medicamentelor compensate.

Accesul la medicamente este îngrădit și de prețurile excesiv de mari în comparație cu țările Uniunii Europene. În farmaciile din România, un medicament este cu 21% mai scump decât în Franța, cu 42% mai mult decât în Suedia, și cu 62% mai mult decât în Anglia. Acest lucru se datorează, în principal, TVA-ului, care este de 9% în România, față de Uniunea Europeană, unde TVA-ul pentru medicamente este O% (Irlanda, Ungaria, Anglia, Suedia) sau maxim 3-5% (Cehia, Spania, Elveția, Franța). Alte marje de adaos sunt: pentru importator 17%; pentru devalorizare 9% (menționăm că aceste taxe nu există în Uniunea Europeană); de distribuție între 3-7%. Rezultă per total marjă în valoare de 30%, față de prețul de fabrică al medicamentului, în afara TVA-ului de 9%.

În Uniunea Europeană, la prețul de producător se adaugă doar marja de distribuție între 4-10%. În România, pentru medicamentele care provin din afara Uniunii Europene se percep, în plus, taxe vamale de 10%, ceea ce nu se întâmplă cu medicamentele importate de către țările Uniunii Europene. Rezultă că, în România, 39% din prețul medicamentului este de fapt alcătuit din taxe și adaosuri. Menționăm că aceste marje sunt fixate de către Ministerul Sănătății.

De asemenea, alcătuirea a două liste separate de medicamente, patentate și generice, precum și eliminarea de pe lista medicamentelor compensate și gratuite a medicamentelor de import mai eficiente, dar și mai scumpe, reprezintă ingerințe administrative în actul medical profesional, prejudiciind eficiența tratamentului.

Un blocaj extrem de serios în aprovizionarea cu medicamente a populației constă, în cadrul programelor naționale de sănătate, la boli cum sunt diabetul zaharat, HIV SIDA și oncologie, în care medicamentele de care au nevoie bolnavii se epuizează în primele zile ale lunii, datorită, în primul rând, fondurilor insuficiente. Exemplificăm, aici, situația extrem de gravă în care se găsesc bolnavii cu diabet zaharat datorită imposibilității aprovizionării cu medicamentele necesare - insulină și antidiabetice orale - a spitalelor și a centrelor județene de diabet. La aceasta contribuie, în primul rând, finanțarea insuficientă în condițiile în care numărul bolnavilor nou diagnosticați crește cu aproximativ 75-80.000/an, durata medie de viață a bolnavilor crește, medicamentele care au eficiență terapeutică sunt mai scumpe. Stocurile de medicamente pentru oncologie sunt de numai 5-7 zile, astfel că orice întârziere în aprovizionare se repercutează negativ asupra sănătății și vieții pacienților.

Considerăm că este necesar ca instituțiile abilitate ale statului, respectiv Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Finanțelor Publice, să găsească soluții pentru recuperarea fondurilor în valoare de 23.000 miliarde deturnate de la bugetul asigurărilor de sănătate, pentru recunoașterea oficială a datoriilor din anii 2002-2004, ale sistemului de asigurări sociale de sănătate, pentru stabilirea fermă a termenilor în vederea achitării datoriilor către farmacii și găsirea unor soluții legale de eliberare a medicamentelor compensate și gratuite pe anul 2005, peste plafoanele stabilite, care - așa cum am arătat - au fost deja consumate în primele două luni ale acestui an.

De asemenea, se impune de urgență scoaterea din bugetul consolidat de stat a fondurilor strânse de la populație pentru sănătate, acordarea autonomiei Casei de Asigurări de Sănătate, așa după cum există în toate statele Uniunii Europene, odată cu mărirea alocației de la bugetul de stat, care este în prezent de 0,8% din PIB, și care în toate statele Uniunii Europene este de minimum 6%.

Măsurile acestea se impun de urgență, întrucât starea de sănătate s-a degradat mai mult decât îngrijorător, astfel mortalitatea infantilă ajungând la 18,4%, comparativ cu țările europene, inclusiv cele estice, unde este între 4-6,8%, decesele materne sunt 0,34%, comparativ cu 0,03-0,08%, decesele prin boli cardio-vasculare 710,6%, comparativ cu 70-190% etc. De asemenea, personalul medical are o salarizare sub limita decenței, de 12 ori mai mică decât în Polonia, de 10 ori sub Ungaria, de 28 de ori sub Austria etc.

  Ștefan Baban - declarație politică cu titlul Falsa problemă a alegerilor anticipate;

Domnul Ștefan Baban:

Declarație politică: "Falsa problemă a alegerilor anticipate".

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Nici bine nu a fost încheiat protocolul cu partidele politice care au constituit alianța de guvernare, că președintele Băsescu s-a trezit să declare cu emfază că sunt necesare alegeri anticipate pentru a putea forma o forță politică care să pună în aplicare programele partidelor câștigătoare.

Reacțiile politicienilor au avut darul să amintească tuturor doritorilor, unii mulțumiți cu ce-au câștigat, alții nemulțumiți că au pierdut ce-au avut, că țara de abia s-a liniștit după un an electoral plin de promisiuni și bani aruncați în vânt, că s-a săturat de promisiuni și farisei și că vrea să vadă ce realizează cei care au câștigat puterea.

După trei luni de la instalarea Guvernului și aplicarea primelor măsuri de reformă economică, în special cu efecte dureroase atât pentru investitori, dar și pentru cetățeanul de rând, tema alegerilor anticipate continuă să fie subiect permanent de discuție, dar, în același timp, și de disensiune între Guvern și președinte.

Cel din urmă consideră că acestea sunt necesare, pe când marea majoritate a reprezentanților Guvernului și a partidelor politice sunt perfect conștienți de trend-ul descrescător al actualei coaliții, pentru că, deși românii au fost încrezători și au sperat în schimbări și nu în "trăiri de bine", lucrurile se mișcă foarte încet sau chiar deloc, ritmul reformelor economice, sociale, politice este când inexistent, când dus la extremis.

Domnul președinte ori nu știe acest lucru, ori îl ignoră, visând că procentele pe care le avea înainte de alegerile din 2004 sunt mult mai mari, ceea ce ar face ca viața politică din România să fie gestionată de maxim 3 partide.

Un recent sondaj INSOMAR vine să arate de fapt care este percepția adevărată asupra acestei probleme a românilor. Proporția covârșitoare a celor care nu văd necesare alegeri anticipate indică un dezacord fățiș față de declarațiile politice ale primului om din stat, acesta exprimând de fapt și lehamitea românilor de a avea parte, într-un timp atât de scurt, de un nou circ electoral, în care laptele, mierea și viața de vis sunt cele mai tentante promisiuni, în timp ce viața cotidiană este mult mai amară.

Românii sunt sătui de politică, și mai ales de cea electorală, așa cum clar rezultă în această perioadă în care s-a desfășurat campania electorală pentru Primăria Capitalei. Poate fi vorba, în același timp, și de un semnal de alarmă tras de opinia publică, de cetățeni, care s-au săturat de cei care perpetuează în politica autohtonă o continuă stare de război, de conflicte și de răfuieli, reglări de conturi și blocări ale adversarilor politici.

Românul obișnuit vede că toate acestea nu se întâmplă în țările civilizate din Uniunea Europeană, la care ne raportăm permanent și la care dorim nespus de mult să aderăm. Cetățeanul de rând vede că cei care au pierdut au tact și diplomație să recunoască acest lucru, iar cei ce au câștigat urmăresc să pună în aplicare promisiunile electorale cu care au devenit conducători.

În acest moment, toate partidele de pe eșichierul politic se confruntă cu probleme interne, probleme care sunt mai mult sau mai puțin cunoscute opiniei publice. Nimeni nu este pregătit pentru o nouă luptă electorală, iar din aceasta, perdantă va ieși, pe lângă mulți alții, și România, care are destule probleme de rezolvat, într-o perioadă foarte scurtă, pentru a putea face față obiectivelor impuse în vederea aderării la Uniunea Europeană.

Ceea ce trebuie să înțeleagă fiecare politician, indiferent din care partid face parte, și la ce nivel ierarhic se află în acest moment, este că țara are nevoie de liniște și stabilitate. Depășirea cu succes a perioadei ce urmează pentru economia și societatea românească poate fi vitală pentru anii ce vor urma.

Măcar pentru o singură dată să lăsăm orgoliile și ambițiile politice la o parte, să ne unim eforturile pentru a face posibilă reușita aderării României la Uniunea Europeană, să asigurăm un viitor modern și civilizat urmașilor noștri, pentru a nu-i mai obliga să și-l caute pe alte meleaguri ale lumii, și apoi să cugetăm dacă alegerile anticipate sunt atât de urgente și necesare.

  Liviu Câmpanu - declarație politică cu titlul Nevoia de anticorupție;

Domnul Liviu Câmpanu:

"Nevoia de anticorupție"

Atât de mult trâmbițata luptă împotriva corupției nu este numai o cerință a Comunității Europene, nu este numai o normă de conduită morală, ci a ajuns să fie o necesitate a vieții noastre de zi cu zi, un lucru pe care trebuie să ni-l asumăm firesc, precum aerul, apa, alimentația sau somnul.

Întâlnirile pe care le-am avut permanent cu electoratul, activitatea profesională, viața de zi cu zi, mi-au arătat ca, peste tot, corupția este cvasiprezentă.

Nu trebuie cuantificat fenomenul împărțindu-l în "mica" sau "marea" corupție, pentru ca toți știm că "cine fură azi un ou, mâine va fura un bou"; de asemenea, să nu uităm că ai noștri copii învață de mici acele "dulci versuri despre cățeluș cu părul creț" care fură "rața din coteț" în care furatul nu le este prezentat deloc ca un "bau bau".

Important este să nu cădem în resemnarea mioritică la abordarea fenomenului corupției pentru că aceasta este o boală, care, ca orice boală, poate fi prevenită sau tratată.

O să îmi spuneți că nu se moare de corupție... însă să știți că uneori chiar se moare. Am văzut corupți aroganți, "șmecheri" cărora "li se rupe..." de ceilalți, am văzut corupători uneori umili, resemnați, alteori asemenea corupților și am văzut victime ale corupției, oameni deznădăjduiți bolnavi, cu privirea pierdută căutând parcă undeva, nedefinit, dreptatea.

Dar cine să le facă dreptate? Un sistem polițienesc bolnav, un procuror mituit sau poate un judecător care, după ce a fost ani de zile secretar al unei primarii a ajuns acum președinte de judecătorie și își judecă singur ilegalitățile? Nu!

Clasa politică românească are datoria față de electorat, față de propria conștiință să facă niște cursuri de reconversie profesională, transformându-se într-un corp medical al cărui principal obiectiv să fie stârpirea corupției.

  Tudor Mătușa - analiza unei realități dezarmante: indiferența bucureștenilor pentru alegerea primarului Capitalei;

Domnul Tudor Mătușa:

Partidul Popular românia Mare consideră că indiferența electoratului din capitală pentru alegerile parțiale a fost generată de indiferența edililor pentru problemele celor care le-au acordat votul, După 15 ani de ipocrizie, incompetență și corupție, bucureștenii au refuzat să mai gireze încă o eventuală aventură politică. În aceste condiții, s-a ajuns la situația derizorie în care primarul Bucureștiului este ales de doar 10% dintre cetățenii cu drept de vot.

Direct responsabili pentru această realitate alarmantă sunt cei care au considerat că Primăria capitalei este doar o trambulină politică, o modalitate rapidă de a câștiga notorietatea necesară pentru a ocupa alte demnități publice.

Totodată, considerând că alegerile parțiale din București reprezintă un eșec general, solicităm candidatului care a câștigat această înfrângere să aibă inteligența și decența de a înțelege că doar colaborând cu toate forțele politice poate suplini gravul său deficit de legitimitate.

Dar, dincolo de toate aceste considerente, îl felicităm pe câștigător și ne dorim să aibă voința și capacitatea de a transforma capitala într-un oraș european, curat, civilizat și prosper.

  Cristian Mihai Adomniței - prezentarea protestului tinerilor juriști;

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

În urma concursului organizat pentru ocuparea unor posturi de judecători și procurori, la data de 19.03.2005, sunt nevoit să aduc în fața Parlamentului protestul tinerilor juriști, colegii mei de generație, pe care îl susțin în totalitate.

În aceste condiții, trebuie să vă prezint următoarele:

  1. Candidații nu au primit bibliografia, încălcându-se astfel prevederile art.3 alin.3 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.157 din 23 septembrie 2004, publicat în Monitorul Oficial, partea I, nr.879/2004: "La înscriere, candidații primesc cererea tipizată, un exemplar la prezentul regulament, tematică stabilită pentru concurs și bibliografia".
  2. Pe tezele de concurs nu s-a aplicat ștampila, încălcându-se prevederile art.7 alin.1 din Regulament: "La expirarea timpului stabilit pentru proba scrisă, candidatul predă lucrarea, sub semnătură, iar delegatul care a supravegheat desfășurarea concursului menționează în borderou numărul de pagini al lucrării și aplică ștampila Consiliului Superior al Magistraturii". De remarcat este faptul că toți candidații au predat lucrările scrise fără să se aplice ștampila CSM în prezența acestora.
  3. Codul deontologic - după care s-a corectat la materia "Organizare judiciară" - nu a fost publicat în Monitorul Oficial. Potrivit prevederilor art.39 alin.1 și 2 din Legea nr.317/2004, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii adoptă Codul deontologic al magistraților, Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, Regulamentul privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, precum și alte regulamente și hotărâri prevăzute în Legea privind statutul magistraților nr.303/2004 și în Legea privind organizarea judiciară nr.304/2004. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii asigură publicarea Codului deontologic al magistraților și regulamentelor prevăzute la alin.1 în Monitorul Oficial al României, partea I-a, și pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii.
    Potrivit jurisprudenței CEDO, actul normativ trebuie să fie accesibil și previzibil. A se vedea în acest sens "Cauza Rotaru împotriva României": "Curtea reamintește jurisprudența sa constantă, conform căreia "prevăzut de lege" înseamnă nu doar o anume bază legală în dreptul intern, dar și calitatea legii în cauză: astfel, aceasta trebuie să fie accesibilă persoanei și previzibilă" (Hotărârea din 04/05/2000 publicată în Monitorul Oficial, partea I-a, numărul 19 din 11/10/2001.
    Prin faptul că s-a corectat după Codul deontologic care nu a fost publicat, CSM nu a făcut altceva decât să ignore situațiile pentru care statul român a fost condamnat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg (Hotărârea din 23/09/1998 publicată în Monitorul Oficial partea I-a, numărul 637 din 27/12/1999).
  4. Există o flagrantă contradicție între art.5 din regulament, care prevede 5 (cinci) materii de concurs (lit.a-e), și art.8, care prevede că nota finală a lucrării de concurs o reprezintă media aritmetică a notelor obținute la fiecare dintre cele 6 (șase) materii de concurs.
  5. S-au încălcat prevederile art.8 alin.2 teza I din Regulament în care se precizează: "lucrarea scrisă se notează cu note de la 1 la 10", iar notarea la acest concurs a început de la 0 (zero).
  6. S-au încălcat prevederile art.3 alin.1 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, publicat în Monitorul Oficial, partea I-a, nr. 879/27.09.2004, în sensul că nu s-a publicat lista cu posturile vacante cu cel puțin 90 de zile înainte de data stabilită pentru concurs.

Astfel, candidații au fost privați de dreptul de a fi în cunoștință de cauză privind locațiile la care vor fi eventual numiți, caz în care aceștia puteau renunța la a mai concura.

Ulterior desfășurării examenului, atitudinea reprezentanților CSM - constând în prezentarea eronată a modalității de organizare și a motivării obținerii rezultatelor la concurs în mass-media - a adus grave atingeri imaginii juristului în România, precum și demnității profesionale și morale a fiecărui candidat. O dovadă certă este prezentarea denaturată a modului de desfășurare a examenului (cu "cărțile pe masă" - cităm din spusele președintelui CSM - domnul D. Lupașcu) pe posturile tv: Prima, Național, Pro Tv. Mai mult, domnul Lupașcu a declarat că, deși candidații au fost lăsați cu legislația pe masă, aceasta mai mult i-a încurcat.

Consider că prin modalitatea de organizare și desfășurare a acestui concurs, CSM nu a dorit ocuparea posturilor de magistrați prin concurs, ci a creat premisele ocupării posturilor de magistrați, fără concurs, de către persoane care sunt eliberate din profesia de magistrat prin pensionare sau prin demisie (motive neimputabile).

Cu câteva zile înainte de susținerea examenului, pe toate posturile de televiziune s-a difuzat informația conform căreia se fac reduceri de personal în rândul magistraților, motiv pentru care cred că acest concurs nu s-a organizat cu scopul de a se ocupa posturi vacante, ci s-a dorit exclusiv colectarea unor sume exorbitante numai din taxa de participare. Alte argumente care susțin acest punct de vedere:

  • pe site-ul CSM-ului scrie foarte clar că se intenționează ocuparea a doar 250 de posturi în doi ani, iar la concurs au fost 370 de posturi, în condițiile în care mai există și alte metode de ocupare a posturilor vacante;
  • candidații au fost supuși și unui examen psihologic constând în aproape două ore de așteptare în plus peste ora începerii examenului, acesta culminând cu glamuroasa declarație a președintelui CSM: "Justiția are nevoie de voi! Noi avem nevoie de voi să ocupați cele 370 de posturi vacante. Succes! Considerați-vă ca și intrați!"
  • au fost foarte mulți candidați care au sunat la numerele de telefon indicate pe tematica pentru a afla informații în legătură cu actele normative admise pe pupitru la examen și s-a tot repetat ca pot avea numai codurile. Ulterior, când cei din provincie nu mai aveau acces la internet (fiind plecați deja spre București), s-a dat un comunicat în care se arată că pot avea la ei actele normative. Mai mult, chiar după ce candidații au intrat în săli, li s-a spus că ar putea avea asupra lor și hotărârile CEDO, deși nu erau acte normative și marea majoritate a candidaților nu le aveau. De aici rezultă modul dezordonat de lucru, care a dus la haos în timpul examenului, fiind foarte greu ca pretendenții la posturile vacante de magistrat să se mai poată concentra;
  • s-a încercat, fără succes, contactarea unei persoane competente în a da un răspuns cu privire la înapoierea taxei în cazul neprezentării la examen sau la alte nelămuriri ale candidaților. Dintr-un calcul neoficial, s-au adunat aproximativ 9 miliarde de lei din taxele de participare impuse la ultimele 4 astfel de examene. Deși suma este fabuloasă, banii nu au contribuit la îmbunătățirea sistemului de organizare al concursurilor CSM.

În lumina declarațiilor ulterioare pe care CSM le-a dat presei, în sensul ca angajații CSM se văd "nevoiți" să apeleze la foștii magistrați care au ieșit fără culpa lor din sistem (din decembrie 2004 dosarele fiind deja depuse, aceștia urmând să fie numiți începând cu 01.01.2005; de exemplu, afișul de la Curtea de Apel Constanța), precum și la "tinerii" pensionari de până la 68 de ani, care în mod sigur sunt cunoscători ai normelor legislative în vigoare (inclusiv legislație CEDO), în măsură să asigure realizarea unui act de justiție de calitate - reiese evident că scopul acestui concurs a fost altul decât cel declarat. Nu s-a dorit nici o clipă promovarea acestui examen de către oameni cu adevărat competenți, tineri, neindoctrinați, fără simpatii sau datorii, oameni care ar fi făcut Justiție în adevăratul sens al cuvântului. În mod vădit s-a urmărit reîntoarcerea anumitor persoane în rândul magistraților. Mi se pare injust ca aceste persoane să fie rugate de către președintele CSM să revină, în loc să fie selecționate pe bază de concurs (dacă nu la toate materiile, ca și noi, cei... îndoielnic pregătiți profesional), măcar la Organizare judiciară și CEDO, cunoștințe pe are în mod sigur nu le-au avut atunci când au părăsit profesia. Dacă au manifestat un asemenea interes în perioada cuprinsă între ieșirea din magistratura și reintrarea lor triumfală, atunci să dovedească priceperea lor și să se înscrie la concurs, precum cei tineri.

Trebuie avut în vedere că dacă există o jurisprudență CEDO în legătură cu România, acest lucru se datorează exclusiv magistraților cu vechime, care datorită "cunoașterii" aprofundate a acestor acte normative au făcut ca statul român să fie obligat la plata a milioane de euro despăgubiri către cetățenii ale căror drepturi le-au încălcat. Dacă nu ar fi existat avocați "îndoielnic pregătiți profesional" care să formuleze plângeri împotriva hotărârilor date în deplină cunoaștere de cauză a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu am mai fi avut acum o nouă materie de examen. Cred că ar fi elocvent dacă s-ar da publicității câți și cine (nominal) dintre actualii magistrați se fac vinovați de sancționarea statului român de către CEDO, chiar și în afara hotărârilor din programă.

Mai mult, CSM-ul nu are cum să agreeze o asemenea modalitate de intrare în magistratură, în mod direct, fără a urma cursurile INM-ului timp de 2 ani. În aceste condiții necesitatea existenței INM ar fi pusă sub semnul întrebării, ca și salariile generoase ale formatorilor de magistrați. Nu este în interesul justiției îngrădirea drepturilor tinerilor cu experiență în instanță și promovarea pe aceste posturi a unor magistrați fără experiența sau, dimpotrivă, în etate și care nu mai manifestă interes în perceperea noilor reglementări legislative.

Consider că Justiția a jucat o teribilă farsă celor care îndrăzneau să-i ceară - prin concurs - dreptul de a o sluji.

Îmi exprim solidaritatea și susținerea mea totală pentru colegii mei de generație și consider că este absolut necesar, pentru disiparea oricăror urme de neînțelegeri și a aparenței unui conflict de generații, eficientizarea actului de justiție și îmbunătățirea imaginii acesteia în societate, organizarea unui nou concurs, de data aceasta corect și transparent.

  Eugen Gheorghe Nicolăescu - sublinierea importanței infrastructurii de transport;

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:

Categoric, modernizarea infrastructurii de transport constituie o prioritate a programului de guvernare și a României.

Autostrada Bechtel este o necesitate, dar modul în care a fost alocat contractul presupune verificări din partea Ministerului Transporturilor în legătură cu prețul total al contractului și, nu în ultimul rând, cu jocurile de culise ce au înconjurat de mister legalitatea acestuia.

Încercarea frivolă a Partidului Social Democrat de a acoperi lipsa de transparență în cazul acordării contractului pentru construcția autostrăzii Transilvania și de a grăbi lucrările, invocând argumente precum riscul României de a nu-și îndeplini angajamentele asumate în cadrul capitolului Transporturi, constituie o nouă dovadă de lașitate și lipsa de profesionalism. Însă nu trebuie omis faptul că bugetul statului nu este un sac fără fund, iar banii publici nu pot fi cheltuiți la întâmplare, după cum vor unii care, în timpul guvernării 2000-2004, au "uitat" să plătească 91 de milioane de euro.

Proiectul va trebui dus până la capăt și așa se va întâmpla, neexistând nici un fel de competiție între cele două proiecte avute în discuție, coridorul IV și autostrada Transilvania, acestea având finanțări diferite.

Totodată, nu trebuie uitat că deficitul bugetar stabilit pentru anul în curs este de 0,7% din p.i.b., acoperirea golurilor lăsate de vechea putere îngreunând tot mai mult atingerea acestei ținte, fapt care ne face să credem că lucrările la autostrada Brașov-Borș vor putea beneficia de fonduri de la buget destul de mici în 2005, mai substanțiale de abia în 2006.

Din păcate, greșelile se plătesc, iar România trebuie acum să plătească cu bani de la bugetul de stat sau cu împrumuturi costisitoare pentru lipsa licitației în cazul contractului obținut de Bechtel. România ar fi putut să profite de sume importante de bani oferite de Banca Europeană de Investiții în condiții extrem de avantajoase dacă respectivul contract era obținut de firma Bechtel prin licitație publică.

Acum plătim cu toții pentru interesele individuale și ale unui partid corupt, interese de clan puse înaintea celor naționale.

Transilvania are nevoie de toată atenția Guvernului, a Parlamentului, ca orice altă regiune a țării, dar lucrările de investiții trebuie să se bazeze pe criterii economice și pe posibilitățile bugetului României.

Am speranța că atât din punct de vedere economic, cât și din cel al identificării resurselor financiare, autostrada Transilvania va fi un proiect realizabil.

  Ioan Munteanu - declarație pe tema: Agricultura la pământ;

Domnul Ioan Munteanu:

Declarație politică cu tema "Agricultura la pământ"

Voi încerca să argumentez de ce deputații din Grupul parlamentar P.S.D. au votat împotriva acestui proiect de lege (fac precizarea că Ordonanța de urgență a Guvernului nr.113/2002 se referă la identificarea și înregistrarea bovinelor în România).

Vreau să spun că cei de la Ministerul Agriculturii au dorit ca prin această inițiativă să salveze și Ordonanța de urgență nr.61/2004 privind acordarea unui sprijin material de 2,5 milioane lei/ha producătorilor agricoli pentru suprafețe de teren de până la 5 ha.

Stimați colegi, nu putem fi de acord cu o asemenea lege din următoarele motive, zic eu, foarte întemeiate: 1) valoarea sprijinului acordat agricultorilor se reduce de la 2,5 milioane de lei la 1,5 milioane lei; 2) se elimină de la subvenție culturile de porumb, ovăz și plante furajere; 3) birocrația impusă de această cuponiadă pune multe probleme; 4) este o mare greșeală să faci alte reguli în timpul jocului, adică să faci experimente în cursul anului agricol.

Și acum, câteva detalii la cele spuse: ministrul agriculturii justifică modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.61/2004 prin faptul că Guvernul Năstase a aprobat prin buget doar 9.000 miliarde lei și domnul Gheorghe Flutur se mulțumește cu această justificare.

Adevărul este însă diferit de ceea ce susține dânsul. În toamnă, s-au cheltuit 1.900 miliarde lei pentru culturile înființate (grâu, secară, orz), iar suma alocată pentru culturile din primăvară este de 3.400 miliarde lei (conform art.8 din proiectul de lege). Așadar, 1.900 + 3.400 = 5.300 miliarde lei. L-am întrebat pe domnul ministru unde este diferența de 3.700 miliarde lei, sumă ce ar fi acoperit subvenționarea culturilor eliminate, iar domnul Flutur a spus că acești bani sunt prevăzuți pentru alte strategii.

Concluzia: au fost bani pentru subvenții, bani asigurați de către Guvernul Năstase prin bugetul Ministerului Agriculturii pentru această finanțare. Urmare a celor întâmplate, în acest an vor fi subvenționate doar 1,4 milioane de hectare de teren arabil, rămânând pe dinafară aproape 2,5 milioane hectare. În aceste condiții, agricultura va fi grav afectată, fiind situată la limita de supraviețuire, cu recolte mult sub posibilitățile reale.

Mă întreb acum: de ce rămân nesubvenționate culturile de porumb, ovăz și plante furajere, culturi de bază pentru viața țăranilor, când mai sunt 3.700 miliarde lei? Cei care au semănat în toamnă vor primi 2,5 milioane lei/ha, datorită măsurilor luate de P.S.D., cei care vor semăna în primăvară vor primi cupoane, "datorită" Guvernului Tăriceanu, cupoane care, din cauza excesivei birocrații, vor rămâne nefolosite.

"Să trăiți bine!", așa suna sloganul Alianței din campania electorală, dar cum? Ce fel de dreptate este cea propusă de actualul guvern în condițiile în care țăranii, și așa bătuți de soartă, nu mai știu cum să facă să nu lase pământul în paragină?

O altă minciună a Guvernului Tăriceanu: subvenționarea motorinei pentru lucrările agricole. Când s-a lansat atât de lăudata subvenție de 5.000 lei/litru motorină, guvernul a făcut un calcul simplu: vom reduce prețul, dar mai întâi îl creștem. Știți cât a fost creșterea? Doar 4.900 lei/litru, ceea ce numai subvenție nu se poate numi.

În România, situație unică în lume, motorina are același preț cu benzina, lucru de care Guvernul Tăriceanu nu este străin.

în ziua de 22 martie 2005, în cadrul Comisiei pentru agricultură au avut intervenții 12 deputați de la toate partidele (U.D.M.R, P.S.D., P.N.L., P.D., P.P.R.M., P.U.R.). Toți vorbitorii au criticat modificările și completările acestei ordonanțe. Deoarece reprezentantul Ministerului Agriculturii nu a reușit să ne convingă de ce România nu va mai produce porumb (și tare mă tem că în 2006 România va importa porumb), a fost invitat la discuții domnul Gheorghe Flutur, ministrul agriculturii, mai bine zis al silviculturii, sfătuit bine de consilierii săi, țăranul din Dâmbovița și popularul domn Vasile Lupu care a încercat să obțină sprijinul comisiei în vederea rectificării bugetului. Fiind de altă meserie, domnul ministru nu știe că pământul nu poate aștepta rectificarea, că el cere să i se dea la timp tot ceea ce-i trebuie pentru a da roade.

Regret faptul că ai noștri colegi de coaliție, după ce, inițial, au constatat dezastrul din agricultură, și-au schimbat opțiunea după cum le cântă domnul Flutur. Regret, de asemenea, faptul că guvernul calcă în picioare hotărârile Parlamentului printr-un control irațional și o conducere autoritară.

În consecință, cu astfel de politici, agricultura va avea de suferit, dar nu doar producătorii, ci și consumatorii, adică noi toți. Acest lucru ne deranjează pe noi, cei care știm cum se muncește în agricultură. Ne deranjează faptul că cei aflați vremelnic la conducerea țării au uitat atât de repede de programul de guvernare, au uitat de promisiunile din campania electorală, au uitat de nevoile oamenilor.

Dacă anul 2004, datorită politicii de subvenționare a agriculturii și grație unor condiții meteo favorabile, a fost unul dintre cei mai buni ani agricoli, tare mă tem că 2005 va fi unul cu roade mult sub așteptări.

Și mă întreb: de ce nu s-a păstrat forma de sprijinire a producătorilor agricoli deja existentă? Doar pentru că a aparținut Guvernului Năstase? Este o mare greșeală, care poate avea urmări deosebit de triste pentru toată lumea.

  Valeriu Ștefan Zgonea - despre un travaliu al puterii departe de adevăr;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

În timp ce la primărie se discută cu înfocare despre noile propuneri de scormonire a gunoiului social, iar Alianța "Departe de Adevăr" ne spune povești de adormit vigilența, de data asta principalul exponent fiind Videanu și discursul său avântat despre binele care ne pândește iremediabil după colț, bineînțeles, având pe fundal lupta pentru primărie, soarta jurnaliștilor români răpiți în Irak, moartea Papei și multe altele...nimeni nu mai sesizează jocurile de culise.

De data aceasta este vorba despre bani. (Oare a fost vreodată vorba despre altceva?)

Eh, și cum au avut ceva răgaz pentru travaliu cognitiv, vajnicii reprezentanți P.N.L., UDMR, PUR, PPRM au hotărât să blocheze legea privind declararea averilor demnitarilor...ce coincidență că e vorba doar de senatorii puterii!

Așa că, Tăriceanu & the gang (bine intenționat ca de obicei!) au hotărât ca demnitarii să declare nu numai averea personală, ci și a soției, copiilor, vecinului și, eventual, a prietenei din liceu. Oricum, lovitura dată ordonanței a fost eliminarea din formularul de avere a obligativității ca demnitarii să facă publice veniturile pe care le au copiii lor.

Eh, și cum o idee bună nu vine niciodată singură...în formularul de avere există categorii de bunuri, subcategorii...ce urmează microcategorii? (Aici mai puteți adăuga dumneavoastră, după inspirație și după experiența de viață). Iar plafonul este o sumă modică...doar 5000 de coco. Astfel, există subcategoria - metale prețioase, bijuterii, opere de artă etc. etc.

La categoria bunuri, partidele mai sus menționate (P.N.L., PUR, UDMR, PPRM) își declară și imaginația fecundă în ceea ce privește mascarea averilor. Dacă ne înfigem un deget în tâmplă, locul autorizat al gândirii, cred că nu suntem departe de adevăr...

  Gheorghe Chiper - comentariu legat de modificarea subvenționării agriculturii;

Domnul Gheorghe Chiper:

Declarația de față se referă la modificările propuse față de conținutul Ordonanței nr.61/2004 privind acordarea în anul agricol 2004-2005 a unui sprijin direct al statului de 2,5 milioane lei/ha producătorilor agricoli pentru suprafețe de teren arabil de până la 5 ha inclusiv.

De fapt, nu este vorba în aceste modificări de nici un sprijin, cu toată mediatizarea care se face pe nedrept așa-zisei subvenționări a producției agricole, distribuirii de cupoane pentru semințe, îngrășăminte și erbicide și acoperirii unor diferențe de preț la motorină.

Este, vă spun cu sinceritate și certitudine, doar o viziune idilică asupra situației din agricultură, o cuponiadă care de data aceasta nu-și mai găsește destinatarii - pe acei cuponari care până în toamnă erau numiți așa cu ironie de reprezentanții partidelor care alcătuiesc în prezent guvernul.

Amară ironie a sorții: cei care făceau caz de insuficiența subvențiilor agricole ale Guvernului Năstase, au ajuns să le suprime aproape în întregime. Paradoxal, în teritoriu, se raportează într-o veselie distribuiri de cupoane prin localitățile patriei, dar agricultorii nu le pot primi pentru că nouă din zece hectare, la nivelul județului Arad, de exemplu, sunt cultivate în această primăvară (sau ar trebui să fie cultivate) cu porumb, ovăz sau plante furajere. Nu mai punem la socoteală faptul că, în locul sumei promise de 2,5 milioane/hectar se alocă în prezent doar 1,5 milioane/hectar (desigur pentru culturile de manioc și levănțică, nu pentru ceea ce asigură baza producției zootehnice); să mai arătăm că pentru sămânță se asigură până în toamnă subvenții de 37% din preț în plus față de sumele alocate ca subvenții pe hectar și că acei "fericiți" deținători de cupoane nu au la ce să le folosească pentru că producătorii și distribuitorii refuză să le primească sau să facă livrările invocând incertitudinea decontării lor.

Să mai adăugăm la aceasta scumpirile de preț la motorină, îngrășăminte și pesticide și vom avea tabloul exact al atmosferei cu care va debuta campania de primăvară din agricultură. Vom avea dimensiunea exactă a "sprijinului" care va fi acordat de la buget agricultorilor români, în curând concurenți cu cei din Uniunea Europeană pe piața agroalimentară a continentului. Deosebirea este că aceștia primesc subvenții care se ridică până la jumătate din costurile pe produs.

Ai noștri primesc după cum se vede, prețul "recunoștinței" pentru votul acordat în toamnă. Tare mă tem că disprețul și batjocura la adresa celor care au produs "prea mult porumb în anul trecut" va continua și în viitor. Prilej pentru scumpiri de prețuri și pentru tăieri de subvenții mai sunt. Nu știm însă cât se va putea merge în această direcție.

  Claudiu Pop - declarație politică privind politica agricolă a Guvernului;

Domnul Claudiu Pop:

Declarație politică privind politica agricolă a Guvernului.

Mă aflu azi în fața dumneavoastră pentru a vă supune atenției gravele erori săvârșite de guvern în domeniul agricol.

Conform Ordonanței Guvernului nr.61/2004, agricultorii primeau 2,5 milioane de lei pe hectar, până la limita a 5 hectare, pentru înființarea, întreținerea, fertilizarea și recoltarea culturilor înființate în toamna lui 2004 și în primăvara acestui an.

Prin Ordonanța Guvernului nr.12/2005, s-a modificat O.G.61/2004, astfel încât pentru culturile din toamnă se acordă doar 1,5 milioane de ei pe hectar, sub formă de bonuri valorice pentru întreținerea și fertilizarea acestora.

Pentru culturile de primăvară se acordă tot 1,5 milioane de lei, iar pentru culturile de porumb, ovăz și plante furajere nu se mai oferă nimic. Uitând de aceste culturi, care reprezintă pentru un număr mare de oameni singura sursă de venit, Guvernul Tăriceanu a procedat la fel ca în cazul cotei unice de impozitare sau propunerilor de modificare a Codului Muncii: într-un stil amatoristic și pompieristic, dornic doar să acopere găurile din buget, create chiar de coaliția de guvernământ.

La nivelul județului Bihor, din cele 117 mii de hectare cuprinse în cererile de subvenții depuse de producătorii agricoli până la 15 decembrie 2004, 71.200 de hectare erau cu porumb, 10.800 cu ovăz și 7.900 cu plante furajere. Prin îndelung gândita ordonanță de sabotare a eforturilor Guvernului Adrian Năstase de ajutorare a micilor producători agricoli, au fost exceptate de la finanțare exact aceste culturi, fără ca Executivul să-și pună problema supraviețuirii producătorilor în cauză.

În viziunea Guvernului Tăriceanu, pentru România nu mai este important să se producă furaje și nu contează deloc micii zootehniști care le asigurau din propria producție. În condițiile în care în bugetul de stat pe anul în curs au fost prevăzute sumele necesare pentru O.G.61/2004, nu aveți nici un motiv întemeiat pentru reducerea subvenției agricole și pentru excluderea unor culturi de la ele.

Și totuși, există o motivație: ați vrut să schimbați un program de guvernare bine gândit și care a asigurat României o creștere economică reală și de substanță. În dorința absurdă de a schimba ceva bun, care a funcționat cu rezultate notabile, nu vă pasă, la fel ca în perioada 1997-2000, câți români vor avea de suferit din cauza acțiunilor dumneavoastră iresponsabile.

În schimb, aveți bani de aruncat pe tipărirea a circa două milioane de bonuri pentru fiecare județ, fără să precizați care sunt sursele de finanțare și, mai ales, care sunt costurile finale ale acestei operațiuni. De prisos să precizez că tiparnița de bonuri este pusă în funcțiune chiar de coaliția care promitea reducerea birocrației și eficientizarea cheltuirii banului public.

Apropo de birocrație, bonurile mai trebuie ștampilate de direcțiile agricole județene și personalizate de către primăriile care le distribuie. Felicitări, domnilor guvernanți și mult stimate ministru al agriculturii.

Credeam că vom uita de rezultatele fostului ministru Mureșan, un electronist proțăpit la cârma agriculturii românești, dar avem acum garanția, din nefericire, că istoria se repetă din nou.

Din păcate pentru agricultorii români, faptul că dumneavoastră veți pierde alegerile viitoare din cauza politicilor catastrofale îi va consola prea puțin. Pentru ei, un eventual sprijin s-ar putea să vină prea târziu, deoarece este greu de crezut că vor putea să-și revină din starea de faliment după integrarea în Uniunea Europeană, în condițiile unei concurențe libere și foarte dure în același timp.

  Florin Iordache - marcarea datei de 3 aprilie, Ziua Jandarmeriei Române;

Domnul Florin Iordache:

"3 aprilie, ziua Jandarmeriei Române"

La 3 aprilie anul acesta, s-au împlinit 155 de ani de la înființarea Jandarmeriei Române.

De-a lungul timpului, jandarmii români și-au făcut datoria fie că a fost pace, fie că a fost război, ei și-au făcut întotdeauna datoria.

Începând cu anul 2001, jandarmii români au fost cei care prin înființarea de posturi rurale, dar și urbane, au asigurat ordinea și liniștea în localități. Consider că acțiunea de înființare de posturi la sate a fost una foarte bună, cetățenii se simțeau mai bine apărați, iar cei certați cu legea, descurajați. Această acțiune era în concordanță și cu legislația și normele europene spre care tindem și unde vom fi începând cu 1 ianuarie 2007.

De aceea, nu înțeleg acțiunea Guvernului de a nu mai înființa posturi de jandarmi la sate și, mai mult, cele existente își vor diminua activitatea și vor fi chiar desființate.

Prezența jandarmilor în localitățile rurale era una foarte bună care și-a dovedit eficacitatea de-a lungul timpului.

  Mircia Giurgiu - intervenție cu titlul: 1 aprilie... O mare păcăleală.

Domnul Mircia Giurgiu:

"1 aprilie... O mare păcăleală"

Modificarea Codului Muncii, ca și preconizata majorare a prețurilor, au condus la apariția unor nemulțumiri justificate. Astfel, 1 aprilie 2005 nu va rămâne în memoria românilor doar o zi a păcălelilor.

Din păcate, această dată va aduce un nou val de scumpiri, în urma acordului convenit de autoritățile române cu FMI. Guvernul a acceptat propunerile reprezentanților FMI de a devansa calendarul stabilit pentru majorarea tarifelor la gaze naturale, energie electrică și termică.

Și cum parcă aceste scumpiri nu ar fi fost de ajuns, tot de la 1 aprilie 2005 vor crește și accizele la uleiuri minerale, tutun și alcool, precum și impozitele pe venituri din dobânzi ale nerezidenților și pe tranzacțiile imobiliare efectuate de persoane juridice.

În schimb, în urma acestor majorări, persoanele care beneficiază doar de salariul minim pe economie vor ajunge să nu-și mai poată achita nici cheltuielile de întreținere lunare, fără a mai pune la socoteală alimentele, medicamentele sau alte lucruri necesare traiului de zi cu zi.

De vreme ce modificarea prețurilor se face fără a ține cont de puterea de cumpărare și de suportabilitate a populației și, fără a respecta promisiunile din campania electorală, nu e de mirare că numărul celor nemulțumiți crește din zi în zi.

Mai mult decât atât, scumpirea utilităților poate conduce la închiderea unor firme, în condițiile în care majorarea prețurilor la energie va determina scăderea competitivității produselor românești. Principala urmare directă a acestei măsuri este creșterea șomajului și reducerea nivelului de trai al cetățenilor.

Iată câteva cazuri concrete: Federația Sindicatelor Libere din Învățământ amenință că va declanșa greva generală dacă Guvernul nu începe negocieri pentru majorarea salariilor, conform promisiunilor făcute. Trebuie precizat că sindicatele din învățământ au început negocierile privind majorarea salariilor cu Cabinetul Năstase, discuțiile fiind suspendate înaintea alegerilor din noiembrie.

Mai mult, majoritatea magistraților de la instanțele și parchetele clujene a decis să protesteze față de atitudinea Guvernului în privința proiectului de ordonanță pentru modificarea Legii salarizării în justiție. Magistrații clujeni le-au trimis, în cursul lunii ianuarie, atât premierului Călin Popescu Tăriceanu, cât și președintelui Traian Băsescu și Consiliului Superior al Magistraturii un protest prin care și-au manifestat nemulțumirea față de refuzul ministrului finanțelor publice, Ionuț Popescu, de a aviza proiectul de ordonanță de urgență privind modificarea legii salarizării în sistemul judiciar.

Modificarea se referă la aducerea la același nivel a salariilor tuturor magistraților, deoarece între salariile judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul Național Anticorupție, precum și cei care instrumentează cazuri de corupție și criminalitate organizată și ale magistraților de la secțiile civile și comerciale există diferențe de până la 40%.

Mari nemulțumiri există și în sectorul minier. Asupra sindicaliștilor din această ramură a economiei planează spectrul unor noi disponibilizări prevăzute tot în acordul semnat cu FMI, dar anul trecut. În diferite ocazii s-a vehiculat că vor fi disponibilizați aproximativ 5.100 de oameni, însă numărul celor care își vor pierde locul de muncă se anunță a fi mult mai mare, adică 6.600.

Nici sectorul sanitar nu e scutit de frământări. Membrii sindicatului "Sanitas" vor ca propunerile lor pentru modificarea Codului Muncii să fie promovate în Parlament și să se țină cont de ele.

Numărul nemulțumiților e completat de salariații din cinematografie și de tipografi. Creșterea alarmantă a prețurilor și constatarea că, în ciuda eforturilor, coșul zilnic e tot mai gol, explică nemulțumirea sindicală tot mai evidentă.

Nici pensionarii n-o vor duce mai bine după 1 aprilie 2005.

Pentru a supraviețui, mulți dintre ei vor trebui să-și înstrăineze agoniseala de o viață. O altă categorie mereu defavorizată este cea a tinerilor care, chiar dacă sunt bine pregătiți profesional, nu câștigă salarii care să le permită un acoperiș al lor deasupra capului, nemaivorbind de întemeierea unei familii.

În aceste condiții, nu pot să nu mă întreb când se vor vedea efectele rele ale urării președintelui Traian Băsescu "Să trăiți bine!".

Dacă nu cumva și acesta va rămâne un simplu slogan de campanie electorală!

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 20 decembrie 2014, 22:09
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro