Plen
Ședința Camerei Deputaților din 25 septembrie 1996
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
28-07-2020
27-07-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1996 > 25-09-1996 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 25 septembrie 1996

Legi depuse pentru sesizarea Curții Constituționale:

Ședința a început la ora 8,50.

Lucrările au fost conduse de domnul Marțian Dan, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Ovidiu Cameliu Petrescu și Raymond Luca, secretari.

 

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor deputați,

Începem lucrările Camerei și mai întâi vreau să vă aduc la cunoștință aspectele legate de participarea la ele. Din 341 de deputați, câți numără Camera, și-au înregistrat prezența 216. Sunt absenți 125. Din aceștia, 30 îndeplinesc diferite însărcinări primite din partea Camerei, în conformitate cu prevederile noastre regulamentare. Cvorumul de lucru este de 171 de deputați.

Vreau să vă aduc la cunoștință, de asemenea, faptul că se află depuse la secretarul general al Camerei Deputaților textele mai multor legi finalizate de noi în ultimul timp în vederea exercitării de către dumneavoastră a dreptului de sesizare a Curții Constituționale, în cazul că socotiți că anumite prevederi din aceste legi nu sunt conforme cu Constituția.

Textele acestea sunt următoarele:

    • Lege privind desfășurarea în siguranță a activităților nucleare;
    • Lege privind organizarea și funcționarea cooperației de consum și a cooperației de credit;
    • Lege privind contractul colectiv de muncă;
    • Lege privind ratificarea Convenției Națiunilor Unite cu privire la Dreptul Mării, încheiată la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie1982 și aderarea la Acordul referitor la aplicarea părții a XI-a a Convenției Națiunilor Unite cu privire la dreptul mării, încheiată la New York la 28 iulie 1994.

Aș mai dori, de asemenea, înainte de a intra în ordinea de zi, să vă adresez rugămintea de a lua din casetele dumneavoastră rapoartele comisiilor de mediere care au fost finalizate, au fost imprimate și difuzate tuturor în ideea ca, după prima pauză, să luăm în discuție aceste rapoarte ale comisiei de mediere. Este vorba de raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaților, raportul Comisiei de mediere la proiectul de lege pentru completarea art.31 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Codului penal și raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală.

Vă rog să faceți acest efort și, după pauză, să sperăm că putem trece la discutarea acestor rapoarte ale comisiei de mediere, tocmai în ideea de a putea finaliza anumite texte de lege care au constituit obiectul eforturilor noastre din ultima perioadă.

 
Dezbateri: proiectul de Lege privind reglementarea situației juridice a patrimoniului care a aparținut înainte de 22 decembrie 1989 organizațiilor de copii, elevi, studenți și tineret.

Vă rog să fiți de acord ca, în legătură cu problema înscrisă pe ordinea de zi, și anume clarificarea situației juridice a patrimoniului care a aparținut înainte de 22 decembrie 1989 organizațiilor de copii, școlare, studențești și de tineret, să mai ascultăm o intervenție în numele Grupului parlamentar al Partidului România Mare, după care o să rog să ne expună opiniile în legătură cu diferitele probleme ridicate de către inițiator și de către comisia care a analizat în fond.

În sensul celor de mai sus, îl invit pe domnul deputat Ioan Marinescu să ia cuvântul.

 

Domnul Ioan Marinescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Stimați colegi,

Nu vreau să vă ocup atenția cu prea multe relatări despre acest proiect de lege. Ați văzut cum se pun problemele și cum își justifică fiecare argumentele pentru care sunt de acord sau nu sunt de acord cu acest proiect de lege.

Eu asupra unui singur lucru vreau să vă atrag, dacă-mi permiteți, atenția: asupra problemei educației. Educația este un lucru mult prea serios ca să-l lăsăm la dispoziția organelor locale, sau să-l dispersăm în zeci și zeci de programe necontrolate și necontrolabile și să nu avem un sistem unitar de educație.

Din această cauză, cred că aceste fundații nu și-au îndeplinit rolul lor. Am văzut fiecare în ce direcții s-au dezvoltat. Unele din ele au făcut lucruri care nu ajută educația, lucruri care uneori au ajuns chiar și în conflict cu legea și, pentru a da un aspect unitar acestei legi, cred că cel mai bine este să fie centralizată și un sistem educațional care să aibă o conducere unică și să fie unitară.

Din această cauză, Partidul România Mare declară că va vota acest proiect de lege aprobat de Senat și depus de Ministerul Tineretului.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Da, vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor deputați,

Atunci, rog inițiatorul, dacă mai are de adăugat, de făcut unele precizări, de oferit anumite explicații sau informații suplimentare față de cele care au fost prezentate când a debutat dezbaterea noastră.

Domnul senator Augustin Botiș are cuvântul, unul dintre inițiatorii proiectului de lege.

 
 

Domnul Augustin Botiș:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Domnule ministru,

Este evident ca substanța, spiritul proiectului de lege, clarificarea situației juridice a patrimoniului să iște discuții diverse, de la o acceptare entuziastă, până la, știu eu, contestări argumentate mai mult sau mai puțin sentimental, aș zice, eventual, sau pragmatic. Fiindcă, dacă am pune alături, cu un anumit efort, evident, cele două concepte - conceptul educației și conceptul lucrativității, adică acele activități care generează rezultate mai mult materiale și financiare- înțelesurile riscă, într-o asemenea apropiere mult prea simplă, să se încurce și, ca atare, să iște o sumedenie de discuții mai mult sau mai puțin la obiect.

Am urmărit cu atenție intervențiile reprezentanților grupurilor parlamentare și am înțeles, așa cum am înțeles și în Senat, că în ansamblu există voință pentru legitimitate, că toată lumea, până în acest moment, cred că a înțeles că acel Decret-lege nr.150, care s-a dat în 1990, a corespuns pentru acea etapă și a răspuns, evident, unor nevoi ale acelei etape și poate că, în mare parte, ar fi corespuns și astăzi dacă unul din elementele de conținut, destinația patrimoniului pentru tineri, n-ar fi suferit modificări mult prea accentuate și de la un moment dat mult prea inacceptabile, fiindcă întâi și întâi și în acel decret-lege, ca și în toate susținerile de pe parcurs, s-a avut în vedere, teoreticește, patrimoniul destinat tinerilor, copiilor. Și, în anumite limite, pe măsura elaborării unor legi, acest patrimoniu este cuprins, este identificat și este, potrivit inițiativelor legislative și legilor votate, în parte, recuperat. M-aș referi doar la învățământ. Elementul, însă, mai important, pe care dumneavoastră, în discuțiile de ieri și în intervenția de astăzi, l-ați pus în evidență, este prioritatea educației, în complexitatea, diversitatea în înțelesul major de sistem, în acea cuprindere care poate găzdui, suficient și corespunzător, deopotrivă libertatea de acțiune, deopotrivă libertatea de inițiativă. Aici, din intervențiile dumneavoastră, am înțeles, ca unul dintre cei 10 inițiatori, că există, sigur, puncte de vedere mai nuanțate, mai diferite.

Noi inițiatorii am vrea să resubliniem că suntem de acord cu punctele de vedere ale domnului Mircea Ciumara, președintele Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic, că, în același timp, din 3 octombrie 1995 și până acum, și înainte, și noi am urmărit traseul acestei inițiative a noastre, am primit sumedenii de scrisori, am avut sumedenii de întâlniri, fie în Galați, fie la Cluj, fie la Botoșani, fie la Satu Mare și așa mai departe. Ne-a interesat și ne interesează să cunoaștem și să amănunțim problematica acestui domeniu. La momentul potrivit, eu chiar l-aș ruga pe domnul ministru Alexandru Mironov, firește, în limitele procedurii, să completeze cu o serie de elemente foarte concrete aceste demersuri ale noastre.

În același timp, noi am fost mereu atenți, și în timpul elaborării proiectului și în timpul susținerii în Senat, suntem și aici, la acel accent major al proiectului de lege, și anume este vorba de un segment din patrimoniu destinat și receptat, în nevoia de receptare, în spațiul mai complex și mai larg al problematicii tineretului. Până la definitivarea, până la votarea legii mari a patrimoniului, iată că o serie de componente ale patrimoniului, fie că a fost vorba de învățământ, acum de tineret, și altele, încep să se contureze. Aceste conturări vor fi, sigur că da, asimilate în legea mare.

Dacă acest proiect de lege face, zicem noi, pași serioși înainte față de amintitul Decret-Lege nr.150, suntem siguri că într-un anumit timp există posibilitatea, în cazul că, în susținerea și în votarea acestei legi eventual ar putea să rămână unele nuanțe care să nu fie foarte în consonanță cu realitatea destinației majore, fundamentale a acestei legi, să poată fi corectate. Și această poziție cred că o are și comisia care a avizat în fond, ca și celelalte comisii - Comisia juridică, de disciplină și imunități, Comisia pentru învățămînt, știință, tineret și sport -, care au venit, prin avizele lor, în sprijinirea inițiativei noastre.

Acestea fiind zise, aș avea rugămintea ca să luăm puțin aminte mai întâi la acea reținere care a fost formulată aici mai ales de domnul deputat Valeriu Tabără, și, mă rog, într-o altă tonalitate susținută mai încolo de domnul deputat Ruse, PD (FSN), că ar fi pericolul unei hipercentralizări.

Respectuos am sublinia un adevăr. Noi am încercat, în proiectul de lege, pe cât s-a putut, să fim foarte riguroși. Și de aceea, în art.4 al proiectului de lege se spune clar cam despre ce fel de implicare este vorba. Adică această reținere cum că am putea cădea într-un hipercentralism și așa mai departe, noi spunem foarte clar și foarte ferm: nu are motivație, nu are susținere, nu există acest pericol. Pentru că în esență și potrivit concepției noi și potrivit gândirii reale, gândim și se gândește, legea asimilează această gândire, că orice program, strategii, proiecte, se nasc, se conturează, să spun așa, jos și ele sunt confirmate de o gândire la care intervine, sau prin specialiști contribuie instituțiile ministeriale nominalizate.

Acesta este un dublu câștig. Pe de o parte este vorba de a folosi aici specialiști și profesioniști din instituții specializate din anumite articulații ale societății civile, spre consolidarea înfiripatelor valențe ale demersului în acest domeniu - care este componenta societății civile. Pe de altă parte, nu este lipsit de sens, alături de posibilitățile de susținere materială- căci, revin, clarificarea situației juridice este în discuție, în esență, alături de posibilitățile locale, de resurse proprii, de bugete locale, de inițiative locale, de inițiativele oricăror asociații, fundații sau segmente de tineret școlar sau din domeniul, știu eu, industrial, sau din altă parte, și s-au amintit aici segmentele de tineret din spațiile politice - să aibă posibilitate să le fie găzduită într-un anume patrimoniu, așa cum se întâmplă oriunde în lumea dezvoltată și democrată. Este adevărat că în orașele mari ale Occidentului, administrația locală are la această oră posibilitatea să gospodărească cuprinzător aceste spații și aceste domenii, dar, de data aceasta, la noi există încă nevoia ca să conlucrăm mai susținut, din mai multe părți, pentru eficientizarea de care făcusem vorbire înainte.

Nu este, am spune noi, ocolită, în acest sens, reprezentarea fundațiilor sau a altor asociații care, potrivit și Decretului-Lege nr.150, potrivit și inițiativei noastre, evident, se încadrează la acel nivel de eficientizare educativă non-profit și așa mai departe - sublinieri pe care proiectul de lege le cuprinde. Deci am ruga, în această privință, să încercăm să diminuăm această îngrijorare că ar fi în proiectul nostru de lege tendință accentuată spre o hipercentralizare, spre unilateralizare și, cum o spun cei care doresc să fie mai duri cu noi, spre o reîntoarcere. Nu este vorba aici de nici un vector de reîntoarcere. Este vorba de a prelua tot ceea ce până în prezent s-a înfiripat corespunzător și a înaintat pe mai departe în acest sens. Pentru că, iată, sună frumos: "Fundația Independentă pentru Tineret Timiș", spre exemplu. Dar, dacă analizăm mai îndeaproape ce se întâmplă în acel Centru Internațional de Convenții pentru Tineret la Timișoara, sigur, cei în măsură să acceadă și să cunoască conținutul activităților de acolo au rămas mult nedumeriți.

Sunt, apoi, alte multe exemple. Nu numai în "Adevărul", nu numai în alte publicații au apărut texte cu informații imporante. Averea UTC-ului este tocată de tot felul de emanați. Da, din păcate, au apărut tot felul de emanați. Și acest lucru este evident. Casa Tineretului din Galați, unde am avut posibilitatea să ajung și eu, nu este loc pentru tineri, deși este un spațiu, sigur, foarte sofisticat rezolvat financiar - și de aici și toate celelalte efecte, inclusiv prețuri și așa mai departe.

Sigur că sunt multe voci, presa este plină. Informațiile pe care le deținem și care se găsesc și la Ministerul Tineretului și Sportului, sunt foarte multe în acest sens, care pledează pentru aceasta. Deci, această inițiativă, în revenire accentuată, este absolut justificată.

Am urmărit, în acest sens, mai multe luări de cuvânt, am înțeles și sublinierile domnului deputat, dacă am reținut bine, Mátis Eugen, am mai înțeles, de asemenea, sublinierea nevoii de diversitate. Aceasta este și intenția noastră: ca diversitatea să conducă spre eficientizare educativă.

Am urmărit îndeaproape, sigur, luările de cuvânt ale domnului deputat Popovici și de acord cu sublinierea domniei sale - oportunitatea inițiativei -, de acord că abordează în conținut importante elemente care sunt direct și organic legate de problematica tineretului și că toate formațiunile politice au inclusiv în programele lor o asemenea preocupare și suntem convinși că o asemenea inițiativă legislativă vine și în sprijinul unor asemenea preocupări.

Sigur, noi, în ce privește așa-zisul patronat, patronat ministerial, de care unii colegi deputați mi s-a părut că s-au temut mai mult, este vorba de intenția prin legea aceasta, prin inițiativa aceasta legislativă, de a acorda autorității administrative locale locul principal. Doar până la o conturare, pentru că nu numai inventarierea, chiar dacă procesele- și salutăm contribuția comisiei cu avizarea în fond a Camerei Deputaților-, într-adevăr, vor fi multe, probabil acțiuni în justiție, și acestea trebuie să fie susținute financiar, și faptul că în lege s-a completat că vor fi asemenea acțiuni cerute gratuit este o chestiune foarte importantă; deci nu numai inventarierea, nu numai identificarea, nu numai evaluarea, dar vor fi o serie de dificultăti. Și, de la situație la situație, de la județ la județ, ele vor îmbrăca forme de concretizare. Dar, așa cum presa nu în puține locuri spune, mai ar fi încă timp să mai salvăm ce se mai poate salva. Pe lângă o reconstruire, pe lângă o refacere, avem nevoie să acționăm cât se poate de repede și acest lucru este posibil prin voință politică, de data aceasta, din partea dumneavoastră, a tuturora. Suntem în această idee de acord că, în anumite situații, Ministerul Învățământului o să aibă anumite atribuții conferite prin lege; Ministerul Tineretului - de asistență de specialitate și altele. Dar, propriu-zis, lucrarea tehnică este mult masi complexă și ea va fi - și aș dori să liniștesc pe eventualii colegi care sunt mai puțin liniștiți la acest capitol -, aceste elemente de lucrare tehnică vor fi detaliate și adâncite în instrucțiunile de aplicare a legii.

Periculos este, știu eu, aș zice așa, pentru că am reținut această vorbă, oricum noi ne apropiem de o societate informațională civilă, și informația având-o, eu cred că atunci începem să ne liniștim, chiar dacă obstacolul sau dificultatea este mare.

Revenind, eu aș încerca, nu să demontez, ci să răspund unor accente mai pasionale ale domnului deputat Ruse, cu eșecul PDSR-ului, cu eșecul MTS-ului. Aici este vorba de cu totul altceva. Mulți au pus umărul și la Decretul-Lege nr.150, numai că pe parcurs unii au rămas cu umărul de atunci, alții au rămas cu efectele de acum. Și aici există înțelepciune, sunt sigur, și voință, ca să putem să liniștim orice spirit, că din această lucrare nu are decât întâi și întâi tineretul și copiii țării să câștige, fără să mai aduc în discuție atâtea spații care până acum sunt unde sunt. Cine nu știe de Tabăra de la Năvodari? și alte lucruri legate de aceasta.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Cam acestea au fost câteva din sublinierile noastre și, sigur, pe parcurs, în măsura situațiilor ivite vom interveni potrivit procedurii.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc.

Îl rog acum pe domnul Mircea Ciumara, președintele comisiei sesizate în fond, să intervină.

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

După discursul lung al domnului profesor Botiș, sunt nevoit să fiu foarte concis.

Comisia este perfect de acord cu toate exigențele manifestate aici de reprezentanții partidelor. Ele reprezintă cazul ideal și spre care este bine să ne îndreptăm. Și sper că legea, așa cum este acum redactată, nu împiedică atingerea în timp a acestei situații ideale. Deocamdată însă, noi trebuie să punem în lege numai ceea ce se poate aplica, fiindcă, din păcate, nu se pot aplica deocamdată niște exigențe foarte înalte. Nu putem lăsa, spre exemplu, Stațiunea Costinești la dispoziția comunei Costinești, sau Stațiunea Izvorul Mureșului la dispoziția comunei Voșlobeni. La fel cum nu se cuvine să trec în patrimoniul Guvernului un mic teren de tenis, sau o casă de cultură dintr-o localitate. Acest patrimoniu va trebui să fie diferențiat pe administrație locală - mă refer la localitate, județ sau Guvern -, în funcție de specificul și de dimensiunile activității.

Rezolvarea acestei probleme intră în competența Legii patrimoniului, pe care o așteptăm de ani de zile, care urmează să facă aceste reparații pentru multe alte bunuri, și nu în competența acestei legi, fiindcă ar fi mult prea complicată și nu se poate face deocamdată. Noi am prevăzut în raportul nostru că ele trec în patrimoniul public, dar numai în administrarea acestor ministere. Ba, mai mult, pentru a nu duce la o centralizare, și nici nu ar fi posibil ca cele trei ministere implicate - sunt trei ministere: Ministerul Învățământului, Ministerul Muncii și Protecției sociale și Ministerul Tineretului -, nici n-ar avea capacitatea aceste trei ministere să administreze fiecare teren de tenis. De aceea, noi am prevăzut în lege că ele pot, încă de pe acum, delega competența de administrare către organele din teritoriu, în așteptarea Legii patrimoniului.

Dacă până iese Legea patrimoniului, consideră cineva că putem face acum o lege în care fiecare teren de tenis să fie precizat cui aparține, nouă ne depășește posibilitățile. De aceea, îl rog pe domnul Tabără, care, în calitate de ministru, a făcut parte din acest Guvern, care nu a emis până acum Legea patrimoniului, să înțeleagă că, poate Guvernul viitor, axat pe o asemenea lege, să poată, într-adevăr, face ce spune domnia sa.

Una este să faci programe unice la nivel de țară, centralizate, cum ne speriem la ce a fost trecutul, și alta este ca acest organ - minister - care se ocupă de educație, să supravegheze dacă într-adevăr, în diferitele localități, în diferitele instituții se face educație sau cârciumă. Deci trebuie asigurată posibilitatea la acele ministere de a supraveghea și programele de activitate ce le întocmesc și cum le respectă, ceea ce nu înseamnă centralism, nu se contrapune libertății ca în fiecare localitate să se facă un program adecvat nevoilor tinerilor de acolo, sau dorințelor diferitelor organizații de tineret din zonă. Tocmai de aceea în lege se au în vedere mai multe ministere. Eu sper că domnul fost ministru Tabără, președintele grupului parlamentar, cu tot specificul ardelenesc, va înțelege acest lucru și renunță la împotrivirea declarată ieri.

Domnul Mátias a participat la lucrările comisiei noastre și știe bine că majoritatea amendamentelor domniei sale au fost admise de comisie, sau am găsit împreună o formulă care să corespundă la toate exigențele și știe la fel de bine că atunci nu a respins ideea ca organizațiile de tineret să fie implicate direct, dar nu am găsit procedura prin care să fie introduse în lege aceste organizații. Ele sunt foarte multe, o să mai apară și altele, și nu văd de ce am putea să dăm uneia mai multe drepturi decât alteia. Noi știm cum s-a întâmplat cu patrimoniul sindicatelor, care a fost împărțit între câteva sindicate și altele au fost eliminate de la această împărțire. Îl rog și pe domnul Sturza să se gândească și să facă comparație cu sindicatele și să-și dea seama că modalitatea de împărțire a sindicatelor a creat mari tensiuni.

Facem la fel și cu tineretul. De aceea, ideea de a implica organizațiile de tineret în elaborarea acestor programe și în administrare și în proprietate nu este de respins. Dar, deocamdată, nu se poate face, fiindcă dacă cineva sugerează o procedură legislativă clară, cu plăcere o acceptăm. Nu o știm încă până acum. Ideea să dăm însă bazele sportive la cluburile sportive, emisă de domnul Tabără, mi se pare inacceptabilă, pentru că aceste cluburi reprezintă alte interese. Noi dorim ca tinerii să facă nu sport de performanță obligatoriu, ci activități sportive pentru întreținerea condiției. Dacă trec la cluburi, dintr-o dată fac numai sport de performanță, schimbă destinația educativă.

De la domnul Ruse nu am reținut sugestii de îmbunătățire a legii, ci numai critici și eu îl asigur că faptul, ideea că timpul șterge urmele jafului, deci noi nu mai putem să vedem cine a furat banii UTC-ului sau banii nu știu cui, nu sunt de acord cu ea, eu sunt convins că este bine să precizăm, cel puțin să se știe cine sunt responsabili, legea permite să fie urmăriți cei care și-au însușit în mod abuziv niște bunuri publice, măcar să se știe că sunt vinovați de aceste abuzuri.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc și eu, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă rog să fiți de acord să dăm cuvântul și domnului ministru Mironov.

 
 

Domnul Alexandru Mironov:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă rog să vă închipuiți cum ar fi fost dacă în anul 1990, în același timp cu acest Decret-lege nefericit - zic eu - 150, s-ar fi liberalizat complet și școlile, și bisericile, și muzeele. Căci despre asta este vorba.

Deci, imaginați-vă că școala ar fi fost aruncată, du-te tu și de descurcă, și s-ar fi descurcat, dar îi trebuiau bani și băieți descurcăreți ar fi inventat tot felul de activități, care activități fiind economic profitabile ar fi înghițit încet, încet din trupul școlii sau al bisericii, sau al muzeului, încât până la urmă ideea de școală, de muzeu, de biserică ar fi fost dată cu totul și cu totul aparte, ceea ce se întâmplă acum.

Am avut, acum 3 ani, cele mai bune intenții de a lucra direct cu fundațiile de tineret, direct cu B.T.T.-ul. Când însă din activitățile pe care ni le prezentau la deconturi citeam 15 sticle de Wisky, 800 de persoane participante la cutare, și la verificare au ieșit că sunt numai 20 și, panamalele astea curgeau una după alta, am decis să oprim tot și să refacem, să luăm lucrurile de la capăt.

Domnul deputat Ruse face o confuzie groaznică. Nu este vorba de distracție aici, oameni buni! Sunteți părinți și este vorba de a pune în valoare un extraordinar capital pe care nu-l socotim bine și acest capital este timpul liber. Copilul român, tânărul român, are 5 zile de mers la școală câte 5-6 ore și încolo stă la televizor, dacă este cuminte, în casă sau bate strada. Cel mai adesea asta face, bate strada. Deci, educația pe care în școală nu o capătă, căci școala face doar instrucție, nu are timp să facă educație, educația aceasta o capătă mai ales pe stradă. Atunci, singurele locuri în care acești tineri se pot strânge, în primul rând pentru a se cunoaște, în primul rând pentru a se organiza, pentru a "pune țara la cale", pentru a forma ceea ce se numește asociativitate, un parametru pe care, credeți-mă, centrele noastre de studii îl sesiseză ca fiind foarte, foarte jos la noi. Deci trebuie să-și aibă agora lor în care să învețe să-și trăiască viața, să facă parte din societatea civilă.

Mai mult decât atât, pentru că instrucție înseamnă să știe bine tânărul geografie, matematică, istorie, dar nu să trăiască, ne-am asumat o serie de sarcini privind educația practică. Educația practică înseamnă în ceea ce facem noi, de pildă, în aceste 15 programe, pe care, scuzați-mi lipsa de modestie, mare parte le-a preluat UNESCO, nimeni nu știe, n-a știut cum să facă trecerea de la socialism la capitalism și fiecare a încercat în țările acestea în felul lui. Ce am făcut noi a fost apreciat, programul de tineret UNESCO copiază o parte din ceea ce aveți aici în cele 15 programe. De asemenea, Uniunea Europeană, la Consiliul Europei. Deci sunt drumuri pe care am pornit și nu am pornit așa de capul nostru, că e cutare strungar ajuns președinte de nu știu ce fundație și hotărăște el cum e educația în România, ci am pornit discutând și vorbind, studiind la Centrul de Studii pentru Problemele Tineretului, la Institutul pentru Științele Educației, vorbind cu cel care se ocupă de educație și eu cred că acesta este pedagogul.

Nu se poate să facem agricultură cu metalurgi. Eu cred că nu se poate să ne ducem să facem neapărat comerț cu fizicieni. Cred că specialistul de aceea a făcut carte ca să fie specialist. Deci, gândind în felul acesta scazați-mi, poate, intervenția, poate introducerea prea lungă, am căutat să ne organizăm și atunci ne-am căutat parteneri. Acești parteneri la ora actuală există. Din păcate, nu sunt acele fundații inventate în ‘90, ci sunt, vă prezint aici acest catalog al organizațiilor de tineret din România pe care îl știu reprezentanții partidelor politice și trebuie să vă spun că în fiecare lună la Ministerul Tineretului vin reprezentanții tuturor partidelor politice și ai PUNR-ului și ai PD-ului, că ne înțelegem foarte bine, că sunt tineri de ispravă, repede se organizează și tot ce vă propunem dumneavoastră a trecut și prin mințile lor. Este, dacă vreți, un studiu pe care l-am făcut larg, pe spectrul politic. Și în asta trebuie să vă spun că aceste asociații cu care lucrăm, ca să-l liniștesc și pe domnul Tabără și pe domnul deputat Ruse, sunt 850 în cursul acestui an, au căpătat bani pentru activități, dar căpătând banii din cele puține 7 miliarde pe care le avem, aceste activități sunt îndrumate de către cei care se pricep. Una dintre activități se numește "Autotim". Este vorba de școli pentru șoferi, la preț foarte mic, pe care le facem noi. Evident că nu putem un profesor de geografie să punem la o asemenea școală, ci un instructor care se pricepe la asta. Evident că, la cursurile de calculatoare care sunt în toată țara și unde copiii vin, nu vă spun cu ce viteză, ca să suplinească ceea ce în lunile de școală, la cursurile acestea, sunt instructori de școală în hard și software. Este absolut normal ca noi să încercăm să fim cei care să fim atractorii sociali care să propună activități de acestea, 15, de care vă spun, și care acoperă practic tot spectrul și tinerii sa vină din Mehedinți sau din Maramureș cu diverse idei.

De pildă, în Maramureș ține grozav de tare un fel de club al tinerilor fermieri, care s-a transformat într-o școală, de la sine, nu este vorba de Facultatea de Agronomie, este vorba de cursuri practice în care tânărul țăran din zonă să învețe în 6 luni, stând într-un hotel al tineretului, minimum de activități, dar și cum să meargă la bancă, dar și cum să se descurce în viață.

Cursuri de cunoștințe economice și management sunt deja activități pe care tinerii le cunosc și la care vin. Eu cred că în acești 3 ani, de la 0,5 la sută, cât în total era activitatea de tineret în numărul tinerilor, noi am înmulțit asta cu mai bine de 100. Poate că mult mai mult decât o sută. Dar, sunt participanți, sute de mii de tineri deja, la multe din lucrurile care se fac, și care se fac nu de către cei 140 de funcționari ai ministerului, 3 dintre directori, oameni sub 40 de ani, sunt aici cu mine, ci se fac în colaborare cu asociațiile de tineret.

Eu cred că dacă nu ne bântuie tare ideea de educație, ceea ce se va întâmpla peste 10 ani, când șomajul va atinge, inevitabil, va atinge 20 la sută, ca în toată Europa, că spre Europa ne ducem, și dacă nu îl înarmăm pe copil cu mai multe mâini drepte să știe să-și conducă mașina, să apeleze un program pe calculator, să știe o limba străină, să facă un serviciu, să se învârtă, îl condamnăm la șomaj. Numai cu școala, noi îl condamnăm la șomaj. Deci, vă vorbesc nu despre o distracție, ci despre o activitate extraordinar de serioasă, la fel de serioasă ca școala. Deci, este acea activitate de punere în valoare a uriașului bagaj de timp liber, pe care noi nu-l avem, dar copiii noștri îl au. Îl au și trebuie să-l folosească ca să se ducă în viață înainte.

Am să vă dau câteva exemple ca să înțelegeți de ce am fost de la bun început de partea inițiatorilor acestui proiect. Categoric l-am susținut. Vă dau aceaste câteva exemple. Iată, de pildă, primesc chiar ieri de la Fundația de tineret a Municipiului București o copie a unui dosar în care președintele fundației face rost prin sponsorizare de niște bani ca să trimită un ansamblu artistic undeva și omul își ia 10% din asta. El consideră că a făcut un serviciu, așa că își ia 1 300 000 și și-i pune în buzunar. Păi, 1 300 000 nu aveți dumneavoastră pe lună, cât a luat un tânăr care este stăpân peste câteva case de cultură, unde cea mai mare parte a spațiilor sunt închiriate unor societăți comerciale.

Preiau exemplele mai departe. În județul Alba - în Casa de cultură a tineretului, Fundația "Alba", cu excepția a două încăperi pe care le ocupă Infotin-ul ministerului - punctul de informare pentru tineret - unde se află un computer cu vreo 10 dosare pentru tineri, în afară de acest Infotin și de organizația foarte stimabilă a cercetașilor României, restul este afectat activităților de comerț și prestări de servicii.

În judetul Bihor, Fundația pentru tineret "Bihor" a închiriat hotelul tineretului din Oradea pe o perioadă de 20 de ani societății SC"TRANS AUREMAR SRI" Oradea. La Casa tineretului din Oradea nu are sediul nici o organizație de tineret, ci 7 societăți comerciale.

În județul Botoșani chiar contabilul șef al fundației vine cu un dosar și ne reclamă, iată hoțiile care se fac. Din păcate, decretul lege nu permite nici un fel de control în interiorul acestei bizarerii care se numește "Fundație pentru tineret", înființată de liberalii anului ‘90 și ‘91.

În județul Brăila, deja Fundația pentru tineret s-a asociat cu Direcția județeană, acolo preluăm noi inclusiv datoriile mari pe care le au ei. La fel județul Mehedinți, la fel județul Suceava.

În județul Buzău, sala de festivități a Casei tineretului a fost transformată în restaurant. Holul și biblioteca au fost afectate pentru biliard și bar. În hotelul tineretului au mai rămas 18 locuri din 80, restul camerelor fiind sedii pentru firme cu capital privat.

În Rm.Sărat, Clubul tineretului a fost închiriat de către SC "Self Roberto - SRI", în totalitate. In județul Dâmbovița, în Casa tineretului din Târgoviște își desfășoară activitatea firme private, coafură, croitorie, detectivi particulari, iar urmare activităților educative, pe care le-au desfășurat 18 președinți cu consilii de asociație au fost puși pe fugă de către poliție care a venit să-i cerceteze - 18 la rând în cei 6 ani.

În județul Galați, situația este deosebit de gravă. Fundația pentru tineret în 1992 a preluat Casa de cultură a tineretului cu hotel și 2 restaurante și le-a închiriat pentru 25 de ani firmei mondiale "Holding Galați", "Constantin SRL" și "Freedom Star". Datoriile lor sunt uriașe.

In județul Iași, ceea ce se numea înainte Hotelul Tineretului, cu o Casă a tineretului preluată de către chelnerii locali, care se găseau înăuntru, urmare a presiunii noastre, am reușit să vârâm numai atât - "Infotin" - adică Centrul de informare pentru tineret. Ne-au comunicat la ora actuală că ei se privatizează, nu am reușit să-i trag de pe lista de privatizări și mi-au cerut să dăm afară punctul de informare pentru tineri, fiindcă intră tinerii în Casa Tineretului și deranjează activitatea vânzătorilor de covoare. Întreaga casă este acum un magazin de covoare.

În județul Neamț, situația este absolut superbă, tânărul președinte de fundație a vândut, pur și simplu, Casa tineretului. Cum a făcut, nu știu să vă spun, dar a reușit să o vândă.

În ceea e privește BTT-ul, fostul Biroul de Turism pentru Tineret, care astăzi se numește "SC Businiss Trading Travell SA". Aici este nodul problemei, căci este vorba de o societate cu foarte mulți bani, cu bani cum niciodată dumneavoastră cu familiile într-un viitor nu veți avea toți laolaltă. Dacă vă spun că și Curtea de Conturi i-a amendat cu 30 de miliarde de lei, dați-vă seama cât este activitatea în spate. Nici o legătură cu turismul pentru tineret. S-au depus taberele pentru tineret gajuri la bănci pentru împrumuturi mari cu care s-au achiziționat mai ales imobile în București. Ați văzut scandale prin ziare, blocul mare din fața Guvernului, din Piața Victoriei, este al acestei societăti, "SC Business Trading Travel", lor nu le pasă de bazele astea, sunt prea puțin, sunt mizilicuri pentru ce au, îi deranjează însă faptul ca în momentul în care capătă un stăpân aceste baze, ei sunt obligați să dea înapoi banii la bănci. Asta e, când datorezi 2-3 sute de miliarde de lei te cam încurcă la micile socoteli.

Nu continui exemplele, sunt pus la punct. Vreau să vă spun că au fost 2,6 miliarde de lei la 22 decembrie 1989, care s-au risipit și n-au mai rămas decât pereții în picioare. Atâta tot. Nu mai sunt banii, s-au mâncat toți, nu mai există înauntru aparatură, nu mai există autobuze, nu mai sunt autoturisme, nu mai este nimic,nimic, nimic.

Dacă ne interesează să putem să dezvoltăm activitățile de tineret sub forme logice, așa cum se face în toate țările Europei, trebuie să avem un minimum de avere.

Funcționarea, ceea ce propunem ca funcționare, este o ofertă și o mână întinsă. Deci nu facem numai noi asta, că nu se poate, vă repet, dar hai să facem împreună activități în care specialistul să vină, din partea Ministerului Învățământului sau a altor ministere, în aceste tabere și baze și să dezvolte tot felul de acțiuni la care pe tineri să-i atragem. Tinerii vin la așa ceva, participă la ceea ce le oferim noi să participe... Dacă vă spun însă că noi cheltuim 80%, repet asta, din activitate pentru casă, masă în hoteluri, dormitoare, restaurante care sunt ale altora și că aceste cheltuieli se pot reduce de 10 ori, vă spun că putem fi mult mai eficienți în ceea ce facem.

Eu fac apel la dumneavoastră. Pentru mine este cel mai important moment al carierei în care m-am trezit după revoluție, fără să mi-o doresc absolut deloc. Dumneavoastră votând m-ați propus acolo. Pentru că sunt pedagog și sunt profesor de meserie am căutat să mă implic cu ceea ce știu că au în minte tinerii și cu ceea ce știu că le trebuie. Dacă pasul acesta îl facem astăzi, noi înmulțim cu 100 randamentul activităților noastre. Dacă nu, rămâne întreaga această avere, peste 200 de miliarde de lei, pe mâna unor profitori, impostori, incompetenți. (Aplauze)

 
 

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor deputați,

Dezbaterile generale pe marginea acestui proiect de lege s-au încheiat. Înainte de a trece la examinarea pe articole a proiectului de lege, m-au rugat colegii cărora noi le-am cerut ieri să examineze o seamă de probleme care s-au ridiat în legătură cu proiectul de Lege privind privatizarea societăților bancare cu capital de stat să anunț pe colegii care fac parte din cele două comisii, pentru politică economică, reformă și privatizare și buget, finanțe și bănci, că sunt invitați la sala 29, unde își continuă lucrările. Rog pe colegii noștri care fac parte din aceste comisii sa ia notă de acest anunț.

Vă propun să trecem acum la examinarea în concret a proiectului de lege.

 
 

Domnul Ion Dinu:

Domnule președinte,

Stimați oaspeți,

Stimați colegi,

 
 

Domnul Marțian Dan:

Domnule Dinu, stați puțin...

 
 

Domnul Ion Dinu:

Eu mă refer la calificarea acestui proiect.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Bun. Deci aveți o observație...

 
 

Domnul Ion Dinu:

Dacă este sau nu lege organică...

 
 

Domnul Marțian Dan:

Bun, vă rog să interveniți. Imediat și la titlul legii, domnule Dinu.

 
 

Domnul Ion Dinu:

Răspunzând domnului președinte, am spus că mă voi referi la calificarea, din punct de vedere juridic, a acestui proiect de lege. Ne găsim în fața unei legi ordinare, precum a și manifestat prietenul și colegul Ciumara, sau ne găsim în fața unei legi organice, precum înclin eu să vă spun spre apreciere.

Potrivit prevederilor Constituției art.72, lit. k): "Este lege organică atunci când se discută regimul juridic general al proprietații sau al moștenirii." Nu discutăm moștenire. Discutăm asupra acelei proprietați de peste 200 de miliarde. Și într-o notă de abatere mă simt dator să mulțumesc domnului ministru Mironov, pentru foarte interesanta și valoraosa expunere. Protestul său privind destinul acestor peste 200 de miliarde, m-a îngândurat foarte mult ca semnificație.

Acum, în proiectul respectiv, binevoiți să observați la pagina 3, art. 6 vorbește de "actele de dispoziție ale autoritătilor județene și locale, precum și actele juridice de dispoziție, de vânzare, de folosință". Ați aflat ce vânzări s-au făcut și în ce formă abuziva?

Mai de vale, la art. 7, "identificarea bunurilor, predarea, preluarea lor,urmărirea celor înstrăinate sau însușite, precum și toate actele de reconstituire a patrimoniilor..." Patrimoniul este legat de ideea de proprietate. Dacă discutăm aceste aspecte, care sunt inserate în proiect, ne găsim în fața unei legi ordinare, sau ne găsim net, absolut, pot să spun chiar cu onestitate, indiscutabil, în fața unei legi organice, pentru că discutăm realitatea de proprietate. Așa cum spune textul, v-am arătat, discutarea - regimul general. Dacă discutăm acordarea de proprietate sau reconstituirea, redobândirea, nu suntem în discuția generală privind proprietatea? Vă voi ruga cu onestitate să binevoiți să apreciați și prin votul dumneavoastră să hotărâm dacă, și asta nu impietează asupra discutări proiectului, dacă ne găsim într-o lege organică sau ne găsim într-o lege ordinară.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Domnule deputat Dinu, problema aceasta, în parte, a constituit obiectul unor considerente pe care le-a prezentat, dacă vă aduceți aminte, ieri, domnul deputat Mircea Ciumara, președintele comisiei care a analizat în fond. Domnul Mircea Ciumara a emis această judecată că legea aceasta nu reglementează probleme privind regimul general al proprietății - lucru care dacă l-ar face ar înscri-o în coordonatele unei legi organice și a optat pentru ideea că legea este de domeniul specific legilor ordinare. O să vedem. Putem reflecta pe marginea acestei chestiuni.

Domnul deputat Nestor Calin, tot în legătură cu problemele titlului.

 
 

Domnul Nestor Călin:

Domnilor,

Cu siguranță, titlul legii trebuie revăzut și reconsiderat și de inițiator și de noi toți. Când este vorba de probleme de cedare, de preluare a proprietații, fără îndoială că ne aflăm în fața regimului general al proprietății, așa cum prevede lit. f) din Constituție, art.72. Dar, eu nu sunt de acord cu titlul.

Domnilor,

Printr-o simplă frază enunțată, titlul acestei leg, se trece în proprietatea publică bunuri care au aparținut persoanelor fizice. Sunt situații când Casa copilului a stat o lună de zile în casa unui particular și acel particular, persoană fizică, pierde dreptul de proprietate. El spera să capete un regim juridic de la Parlamentul actual, Parlamentul viitor, un regim juridic corespunzător Constituției. Și acum, prin aceasta lege noi negăm un drept al cetățeanului și eu rog și pe domnul ministru Mironov sa aibă în vedere că faptul că a aparținut, e un termen nejuridic acesta, un imobil, un bun care, în realitate, este proprietatea unei persoane fizice, nu dă dreptul acelei organizații de pionieri, dacă a stat, am dat exemplu pe o lună de zile, sau organizații UTC să ajungă acum în patrimoniul public și să-i dăm destinația pe care o dorim noi aici. Noi trebuie să facem o distincție netă între cea ce a fost din proprietatea statului și ceea ce s-a trecut de la proprietatea particulară.

Domnilor,

Eu zic că se face o greșeală la titlu. Termenul acesta "a aparținut" este derutant. Noi nu avem în știința juridică termenul acesta. Îl folosim așa în vorbirea laică, prin ziare, prin alte locuri. Aici a fost un drept de proprietate socialistă, acesta este dreptul real care l-a avut statul, și s-au dat în administrare operativă directă. Aceste bunuri, aceste valori s-au dat organizațiilor de pionieri, organizațiilor de UTC.

Pornind de la aceste considerente, aceste caractere juridice ale dreptului de proprietate socialistă din trecut, noi trebuie să dăm un titlu corect legii, să nu ajungem pe la procese și să încrucăm ce a fost dispoziție, ce înseamnă "a aparținut", este cumva o posesie? De asta, zic eu, că titlul legii trebuie lăsat în seama inițiatorului și să vină cu o propunere corespunzătoare legată de multiplele observații care s-au făcut.

Eu vă rog să țineți seama, că altfel nu putem crea un regim juridic clar acestor bunuri, și eu închei, vă mulțumesc, domnule președinte și domnilor colegi, că m-ați ascultat Argumentele domnului ministru sunt extraordinar de justificate. Noi nu putem lăsa patrimoniul acesta imens fără o reglementare juridică. Dar noi trebuie să cuprindem întreaga noastră legislație și aș sugera să se inspire legiuitorul din legile vechi românești, pentru că noi am avut așezăminte bisericești, culturale și spitalicești, care au avut o reglementare juridică perfectă. Dovadă că am existat secole de-a rândul și nimeni, nici regimul comunist, nu a reușit să găsească portița de a se atinge de aceste bunuri ale mănăstirilor, ale așezămintelor culturale, ale așezămintelor spitalicești. Așa regim juridic temeinic trebuie să creăm noi prin această lege. De aceea, inițiatorul trebuie să aibă în vedere și reperele vechiului drept românesc.

În concluzie, eu zic să lăsăm, domnule președinte, titlul legii pentru o ședință când ne vom pune de acord cu toate aceste caractere juridice ale dreptului de proprietate pe care îl dezbatem. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Da, vă multumesc și eu.

Doamna deputată Paula Ivănescu, vă rog să poftiți să nu vă țin acolo în picioare, este o impolitețe.

 
 

Doamna Paula Ivănescu:

Da, nu este nimic, este un fapt rar, dar se mai întâmplă în Parlamentul României.

Eu aș ruga pe domnul președinte de ședință să țină cont că la discuțiile de fond de ieri din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, domnul deputat Ruse a făcut o propunere de sistare a discuțiilor în plen și returnare a acestei legi, pentru discuția comisiei, dat fiindcă tocmai acest transfer de proprietate nu se reglementează în mod constituțional și legal.

Deci, aș ruga pe domnul președinte de comisie să supună atenției colegilor, înainte de a începe discuțiile pe articole, această propunere.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Da, domnul deputat Ovidiu Petrescu.

 
 

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu :

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Este limpede că așa ceva nu se poate într-un asemenea stadiu al procedurii în care ne aflăm. Pentru că, în conformitate cu regulamentul Camerei Deputaților, la art.95 se prevede această posibilitate de a nu mai discuta un raport, numai în cazul în care prin raportul comisiei se propune respingerea proiectului de lege.

În cazul în care comisia ar fi propus respingerea acestui proiect ,se intra totuși în procedura dezbaterilor generale și, după încheierea acestei proceduri, se putea supune la vot să nu se mai discute și această propunere a comisiei, de respingere. Nu putem ca să supunem la vot o asemenea propunere, pentru că ea nu este regulamentară. Dar, cred că toți colegii, și comisia și noi, am luat toți act de faptul că Partidul Democrat nu dorește această lege și că pune un semn de egalitate între educația tineretului și comunism. Acest semn de egalitate, PDSR-ul nu-l pune, PNȚ-ul și alte partide nu-l pun, așa cum a rezultat din dezbaterea generală a acestui proiect.

Așa că eu consider că trebuie să trecem la dezbaterea pe articole.

 
 

Domnul Marțian Dan:

De altfel, ceea ce a spus domnul deputat Ovidiu Petrescu este foarte clar reglementat în art. 95 din Regulamentul Camerei. Așa că eu vă propun în legătură cu treaba asta să încheiem discuțiile și să revenim la problemele referitoare la titlu.

Poftiți, vă rog să interveniți.

 
 

Doamna Paula Ivănescu:

Domnul deputat Petrescu a făcut niște aprecieri la adresa concepției Partidului Democrat asupra educației tineretului. Nu știu cine l-a îndrituit să facă acest lucru, noi ne-am exprimat poziția față de modul care ni se pare nelegal, pe care această lege îl prevede la un transfer de proprietate. Este cu totul altceva. Poate că ar fi mai bine PDSR-ul să se ocupe cu adevărat de tineri și pe urmă să facă aprecieri asupra altor partide.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Eu vă propun în legătură cu treaba aceasta să ne menținem pe terenul realităților.

În fond..., imediat, domnule Ciumara, în fond ceea ce avem noi este următoarea realitate: a fost organizația de tineret, a fost U.T.C.-ul, au fost asociațiile studenților, ele au avut un patrimoniu. Acel patrimoniu, când s-au produs evoluțiile după 22 Decembrie 1989, a fost dat în administrația fundațiilor de tineret. Atât. Iar ce a însemnat această administrație de către fundațiile de tineret, am putut vedea. Sigur, nu totul este de hulit, dar într-o seamă de privințe s-au făcut abuzuri și s-a ieșit din reglementările și din spiritul pe care le conține Decretul-lege nr. 150 și știm că anumite reglementări din acel Decret-lege nu mai sunt viabile și, din acest punct de vedere, s-a inițiat acest proiect de lege.

Aveți cuvântul, domnule deputat Ciumara.

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Domnule președinte,

Decretul acela lege nu a transferat niște bunuri de la stat la niște persoane fizice.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Așa este.

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

... ci către niște instituții publice.

Noi știm că transferul între instituții publice se face în România prin Hotărâre de Guvern.

Asta este practica: un hotel trece de la un minister la altul..., prin Hotărâre de Guvern.

Ca noi, o operație similară de transfer, care se rezolvă prin Hotărâre de Guvern, să o declarăm că este lege organică, mi se pare de-a dreptul anormal.Considerăm că nu este lege organică.

Dacă domnul Știrbu, președintele Comisiei juridice, care văd că a apărut, a venit, are altă opinie, să-l ascultăm.

Proiectul de lege a fost depus în casetele deputaților pe 15 octombrie 1995.

Dacă domnul Nestor Călin are obiecții la titlu, sper că avea timp, în 11 luni și ceva, să citească titlul legii și să ne comunice la comisie. Ca să vină aproape după un an de zile și să ne spună că " ... trebuie să se mai gândească inițiatorul la titlul legii", mi se pare total anormal.

De aceea, eu vă rog să dați drumul la dezbaterea pe articole.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Inițiatorul, dacă în legătură cu problemele relative la titlu mai aveți de făcut vreo intervenție? Nu.

Domnul Știrbu este aici?

Din sală:

Este la mediere!

 
 

Domnul Marțian Dan:

Domnul deputat Gavril Dejeu, tot în legătură cu titlul dorește să ia cuvântul.

 
 

Domnul Gavril Dejeu:

Într-adevăr, titlul poate comporta unele discuții și chiar necesitatea unor limpeziri.

Să înțelegem că bunurile acestea, pe care le discutăm noi acum, au fost predate ille tempore, fie în proprietate organizațiilor acestora de tineret, fie în administrare.

Noi trebuie să ne limpezim lucrurile.

Ce cerem aici? Cerem reconstituirea dreptului de proprietate pe care aceste organizații l-au avut. Dacă nu l-au avut, ce înseamnă termenul "aparținut", din titlu? Fiindcă noi ne raportăm la patrimoniu.

În domeniul patrimoniului, este adevărat ce spune domnul coleg Dinu, că termenul de "aparținut" nu este specific nici Dreptului de proprietate, nici dezmembrămintelor lui, dar în limbajul nostru curent, ideea de "aparținere" înseamnă ideea de "proprietate", ideea de a avea ceva însușit pentru tine însuți. Aceasta este ideea de aparținere.

Prin urmare, chiar într-un termen impropriu Codului Civil sau instituției proprietății propriu-zis, noțiunea de "aparține" presupune, în sine, și nu se poate contracara ideii de proprietate.

Intrebarea care se pune, întrucât chiar și domnul președinte al comisiei a spus că aceste bunuri nu au fost date în proprietatea acestor organizații, ci altă modalitate a existat, conform acelui Decret-lege... Atunci, ce facem cu ele, acum? Restabilim situația juridică a lor de dinainte de Decretul-lege 150 sau facem o operațiune de imposedare în proprietate directă a acestor organizații, ceea ce este cu totul altceva...

Această treabă într-adevăr necesită să fie lămurită, pentru că așa cum ar rezulta din titlu, și din textul legii, ar însemna că noi facem două operațiuni în această lege: o dată, că aducem în proprietatea organizațiilor de tineret patrimoniul la care se referă legea, iar în ce privește administrarea lui, îl dăm în sema unor ministere.

Două operațiuni propunem să facem aici, și atunci, trebuie într-adevăr să facem precizarea exactă. Când vom ajunge la art. 6, care este, de pe acum vă anunț, un articol extrem de buclucaș din punct de vedere juridic, trebuie să ne întrebăm: când vorbim de anularea actelor făcute de la 1989 încoace, până astăzi, și recuperarea lor, se spune în finalul art. 6, unde le așezăm din punct de vedere juridic și din punctul de vedere al dreptului de proprietate? Le așezăm din nou în situația în care au fost înainte sau le așezăm în proprietatea acestor organizații?

Dacă le așezăm în proprietatea în care au fost înainte, atunci termenul de " ... a aparținut organizațiilor", despre care este vorba în titlu, nu este potrivit, nu este acceptabil.

Deci, într-adevăr, ar trebui limpezită problema.

Eu aș sugera o simplificare a titlului, ca să putem pleca mai departe, urmând ca problema reală s-o rezolvăm în cadrul art. 6 și eventual și un alt articol suplimentar, și aș spune așa: "Lege pentru reglementarea situației juridice a patrimoniului orgnizațiilor de copii, elevi, studenți și de tineret", fără "aparținut", pentru că, această noțiune de "aparținut înainte", într-adevăr, pune probleme.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Am ascultat, deci, și propunerea domnului deputat Dejeu, care are avantajul că este concretă și este o alternativă la ceea ce avem aici.

Nu mai sunt alte observații în legătură cu titlul?

Da. Vă rog să interveniți. Oricum, vă dădeam cuvântul și dumneavoastră, și rugăm, pe urmă și inițiatorul să ia cuvântul.

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Îl rugăm pe domnul Dejeu să ne spună un lucru: când spun "patrimoniul organizațiilor...", nu înseamnă că s-a aflat în proprietatea lor?, or, de multe ori s-a aflat numai în folosința lor.

 
 

Domnul Gavril Dejeu (din sală):

Reglementările anterioare au fost specifice.

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Deci, nu putem menționa " ... patrimoniului aflat în administrația organizațiilor", indiferent cine a fost proprietarul? Fiindcă formularea dumneavoastră implică neapărat proprietatea, or, aveți în vedere, și bine ați spus, că sunt și bunuri care au fost în proprietatea statului, nu a organizației de pionieri, dar au fost în administrarea organizației de pionieri, și atunci să punem... "patrimoniului aflat în administrarea acestor organizații".

Vă rog mult, dați-mi un sfat.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Domnule Dinu,

Ați dorit să mai interveniți în legătură cu titlul, da?

 
 

Domnul Ion Dinu:

Domnule președinte,

Stimați oaspeți,

Stimați colegi,

Propunerea făcută de confratele Dejeu se referă la perspectiva de a elimina cuvintele " ... care au aparținut".

Rațiunea de a fi a legii, finalitatea ei, este să se refacă patrimoniul care a aparținut acestor organizații, indiferent că el a rămas în proprietatea statului sau a fost trecut, sub altă formă, abuzivă, total, poate chiar nelegală, total nelegală la alte persoane fizice sau juridice.

Deci, rațiunea de a fi a acestei legi, prin titlul ei, trebuie să se refere la certele, la specificele realități, că au aparținut acele proprietăți care fac obiectul reglementării, au aparținut înainte de 1989 acestor organizații.

Părerea mea este că exprimarea " ... care a aparținut" este necesară, pentru că, chiar dacă domnul președinte al dezbaterilor de azi, domnul Dan Marțian, sublinia că este o alcătuire meritorie, asta nu schimbă convingerea mea că noi ne referim nu la o reglementare a unui patrimoniu, nu la exprimarea generică privind reglementarea unui patrimoniu pe toate atributele sale de proprietate, adică folosință și posibilitate de a dispune. Noi ne referim la o categorie specială, a unui patrimoniu care " ... a aparținut" și trebuie refăcut.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Da. Vă mulțumesc.

Eu când am vorbit despre faptul că " ... este o propunere meritorie", am avut în vedere nu o determinare calitativă, ci faptul că, de exemplu, spre deosebire de alte luări de cuvânt, a domnului Nestor Călin și altele, a domnului Dejeu era o chestiune concretă, se putea discuta dacă este valabilă, dacă este de acceptat sau nu.

Dar, în fine...

Are cuvântul domnul deputat Ovidiu Petrescu.

 
 

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Ca să putem să clarificăm lucrurile, noi trebuie să pornim de la o situație de fapt și de la o situație de drept, să spunem așa.

Situația de fapt este că, știu eu, toate casele acestea ale tineretului, hotelurile și așa mai departe, au fost în patrimoniul acestor organizații. Ele au fost construite din cotizațiile plătite de tineri, cotizații U.T.C., la care și statul, atunci, a venit cu niște fonduri în completare. Deci, s-au construit de la bugetul statului și din cotizațiile tinerilor care erau membri ai U.T.C.-ului. Ei bine, ele au fost un patrimoniu al U.T.C.-ului.

Asta este situația de fapt.

Situația de drept: trebuie să ne uităm la Decretul-lege nr. 150, despre care s-a vorbit aici, din 11 mai 1990. La art. 2 se spune următorul lucru: " ... Patrimoniul fundațiilor pentru tineret se constituie din bunurile, inclusiv fondurile bănești, ce au aparținut fostelor organizații ale tineretului comunist din județe și a municipiului București, precum și din donații, legate și alte surse provenite în condițiile legii".

Deci, art. 2 al acestui Decret-lege spune cu foarte multă claritate, în opinia mea, că întreg patrimoniul care a aparținut U.T.C.-ului în toate județele, se trece de drept, deci prin efectul acestui Decret-lege, în patrimoniul fundațiilor de tineret nou înființate.

Fiind patrimoniul lor, în opinia mea, este vorba de un drept de proprietate, și nu ceea ce se spunea înainte, în Dreptul socialist, "un drept de administrare indirectă".

Deci, fundațiile le au, conform acestui Decret-lege, le au în proprietate. De asta, în opinia mea, în exemplul acela pe care l-a dat domnul ministru, puțin șocant, că cineva a vândut casa tineretului, a vândut-o pentru că a făcut un act de dispoziție, fiind proprietar.

Aici este problema ca acest patrimoniu să schimbe proprietarul.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Da. Mai sunt alte observații?

Rog inițiatorul...

Avem deci următoarele situații: titlul, care a fost aprobat și în varianta acestui proiect de lege însușit de către Senat, cu care comisia noastră sesizată în fond a fost de acord, și propunerea domnului deputat Dejeu, ca titlul acestei legi să sune astfel: "Lege pentru reglementarea situației juridice a patrimoniului organizațiilor de copii, elevi, studenți și de tineret". Probabil că eu am reținut numai fondul ideii, nu și titlul în concretețea lui, și o să-l rog pe domnul deputat Dejeu să ni-l dea și acestea sunt cele două lucruri care s-au cristalizat.

Vă rog, acum, să vă spuneți punctul de vedere.

 
 

Domnul Gavril Dejeu:

Cred că este mai înțelept, în urma detalierilor ce le-a făcut și domnul deputat Petrescu, să facem constatarea că aceste fundații, prin efect legislativ, au fost împroprietărite cu aceste bunuri. Nu cu toate, probabil.

Dacă însă, numai cu o parte dintre ele, care fac obiectul reconstituirii, conform acestei legi, au fost împroprietărite, atunci cred că este mai înțelept să menținem titlul așa cum este, fără amendamentul meu și mă și justific de ce: pentru că noțiunea de "apartenență" este o noțiune largă și poate cuprinde în structura ei, atât ideea reconstituirii unui drept de proprietate, cât și ideea readucerii într-un stadiu de folosință sau administrare pentru acele bunuri, care, eventual, n-au fost în proprietate, dar trebuie readuse în stadiul lor de folosință sau administrare.

Probabil că aria problematicii de natură juridică ce se va pune în cadrul acestei legi este extrem de largă, foarte largă, iar termenul folosit în aceste condiții, de "apartenență", pare a fi întrutotul acoperitor pentru toate situațiile posibile și atunci, mi se pare că mai degrabă, având în vedere faptul că este vorba și de drept de proprietate, termenul mi se pare mai potrivit.

De aceea, domnule președinte, eu îmi retrag amendamentul.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Da. Bun. Vă mulțumesc. Este clar.

Inițiatorul, dacă...

 
 

Domnul Griguță Augustin Botiș:

Dacă s-a retras...

 
 

Domnul Marțian Dan:

În aceste împrejurări...

Domnul deputat Videanu dorește să intervină, tot în legătură cu titlul.

Vă rog să poftiți la tribună.

 
 

Domnul Adriean Videanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

În aceste condiții, va trebui să stabilim foarte clar care este caracterul acestei legi. Este sau nu o lege organică?, dacă aduce atingere dreptului general de proprietare.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Vă rog, domnule Dejeu.

 
 

Domnul Gavril Dejeu:

Stimați colegi,

Dacă vă aduceți aminte, în decursul dezbaterilor noastre de 4 ani de zile, am cheltuit mult timp și multă energie verbală pe această temă a caracterului organic sau neorganic al unor legi, nu numai în materia aceasta a proprietății, ci și în alte domenii, pentru că, mi se pare că textul care reglementează problema aceasta a fost elaborat în linii mult prea generale, așa cum propriu se exprimă. Fiindcă dificultăți întâmpinăm nu numai la regimul proprietății. Iată, de pildă, lit. k): "regimul general al proprietății..." de care discutăm acum; lit. l): "regimul general privind raporturile de muncă"; lit. n): "regimul general al cultelor", deci, tot "regim general".

Dar, din păcate, nici un alt text constituțional și nici o altă lege interpretativă a Constituției sau Curtea Constituțională nu a definit ce înseamnă acest termen de "general".

De pildă, "în domeniul regimului general al proprietății", ce să înțelegem? Că este vorba numai despre legiuirile generale care reglementează dreptul de proprietate, care este, în esență, de pildă Dreptul Civil și că toate legile care atacă problema proprietății, indiferent de aria la care se referă, trebuie socotite ca nefiind legi generale, ci legi speciale sau specifice și că, prin urmare, nu ne găsim în prezența legilor organice?

Dar am avut legi, și avem, și printre ele este și aceasta care se referă la o destul de largă arie a dreptului de proprietate în România, cu implicații serioare. Este sau nu este o lege organică?

Cred că controversa va mai dăinui multă vreme, atâta timp cât în legislația instituțională sau în legislația specifică nu se va veni cu o limpezime mai clară decât cea pe care ne-o oferă Constituția la ora actuală.

Dacă este vorba să facem o interpretare literală a Constituție, nu ne găsim în prezența unei legi organice și s-ar putea să nu ne găsim niciodată în prezența unei legi organice, decât atunci când vom discuta despre "regimul proprietății" așa cum este tratat de Codul Civil, sau despre "regimul proprietății" așa cum este tratat de alte legiuiri generale ale României, căci, așa spune textul: " ... este lege organică, aceea care tratează regimul general al proprietății și al moștenirii". Și atunci, pentru ca această lege, ca și altele, vă amintiți, am dezbătut și Legea cu privire la investițiile străine și s-a pus problema dacă este organică sau nu, când am discutat despre pământ, și multe altele care reglementau și tratatau problema dreptului de proprietate, ne-am pus mereu întrebarea: este lege organică, sau nu este lege organică, și atunci interpretarea literală a Constituției trebuie să ducă la concluzia că nu este lege organică decât aceea care se referă în mod specific la regimul general al proprietății, și nu la tratarea sau reglementarea proprietății în anume compartimente.

Pe de altă parte însă, există un pericol, ca adoptând legi neorganice, dar care tratează în diferite compartimente specifice proprietatea, să ne trezim că am reglementat din nou întregul regim al proprietății în România, pe calea legilor neorganice.

Incât, în ce mă privește, de data aceasta exprim un punct de vedere personal, socotind că ori de câte ori o lege are incidență în privința structurii și reglementării într-un fel oarecare a dreptului de proprietate, chiar dacă reglementarea nu este de ordin general, ea ar trebui să fie inclusă în rândul legilor organice, fiindcă nu ideea aceasta de reglementare neapărat generală a fost avută în vedere de Constituanta noastră și de legiuitor, după părerea mea, ci a fost avut în vedere interesul raportat la obiect. S-a socotit că proprietatea în România este un obiect de importanță capitală, care trebuie reglementat prin legi organice, și nu prin legi ordinare, și dacă așa stau lucrurile, nu putem să facem reglementare numai la nivelul general, care, practic, se anulează, nu există, ci trebuie să ne raportăm la reglementările specifice care afectează derptul de proprietate - aici este problema - pun în cauză dreptul de proprietate și când și unde nu putem să nu acceptăm faptul că, fiind o instituție importantă, ea trebuie reglementată prin lege organică.

Prin urmare, părerea mea, pe baza acestor argumente, este că, chiar și la nivelul confuz și difuz și neprecizat al dispozițiilor constituționale, la ora actuală, ne aflăm totuși în prezența unei legi organice. (Aplauze).

 
 

Domnul Marțian Dan:

Domnul deputat Mircea Ciumara.

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Domnule președinte,

Eu propun ca după ce parcurgem articolele legii, când știm mult mai în detaliu ce am aprobat și ce nu, și ce conține legea, atunci, înainte de votul final, să hotărâm dacă legea este organică sau nu.

... Să nu mai insistăm acum pe acest aspect.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Da. Este, cred, o propunere judicioasă și vom avea posibilitatea să se analizeze toate lucrurile, în funcție, într-adevăr, de substanța materiei supusă reglementării.

În numele inițiatorului, domnul senator Botiș, după care o să vă cer să vă pronunțați în legătură cu titlul.

 
 

Domnul Griguță Augustin Botiș:

Suntem de acord cu punctul de vedere prin care acest proiect de lege poate să se încadreze în lege ordinară, chiar dacă în Senat a cuprins parametrii pe care îi cunoaștem.

Sigur, toate intervențiile sunt interesante, au și farmecul și justificarea lor.

Revenim însă la punctul de vedere al domnului președinte Ciumara, cu care suntem de acord și aș sugera, aș propune să trecem la votare și, pe parcurs, așa cum noi am zis orecum în intervenția de la început, că există sumedenie de posibile corelații, noi mergem pe ideea că este parte dintr-un întreg mult mai complex.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor deputați,

Deci, neavând alte alternative decât titlul pe care îl conține varianta Senatului și pe care l-a socotit îndreptățit și comisia noastră care a analizat în fond, iar amendarea propusă de către domnul deputat Gavril Dejeu fiind retrasă, vă rog să vă pronunțați asupra titlului legii, așa cum figurează el în varianta adoptată de Senat.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Sunt 7 voturi împotrivă.

Abțineri? Sunt 11 abțineri.

Cu majoritate de voturi, a fost adoptat titlul legii.

(Comentarii în sală, la intenția doamnei Paula Ivănescu de a vorbi la microfon). Lăsați să vedem ce dorește să spună, nu faceți comentarii înainte de a fi rostit vreo idee, vreo problemă.

Aveți cuvântul.

 
 

Doamna Paula Ivănescu:

În calitate de vicelider al Grupului parlamentar al Partidului Democrat, vă rog, domnule președinte de ședință, să verificați cvorumul sau să numărați numai voturile "pentru", dacă nu facem o verificare generală.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Da. O să verificăm, sigur că da, cvorumul și probabil că vom avea două etape ale acestei verificări.

Eu o să rog pe fiecare dintre colegii care participă să-și asume un vot. O să numărăm prima dată voturile "pentru", voturile "contra", "abținerile", vom vedea care este situația...

Cine este pentru? 73 de voturi pentru.

Împotrivă, vă rog? 10 voturi împotrivă.

Abțineri? 17 abțineri.

Evident, nu este întrunit cvorumul și eu o să-i rog pe domnii chestori să-i invite pe toți colegii în aulă.

 
 

Domnul Simion Silviu Șomâncu:

Domnule președinte,

Să avem în vedere că sunt comisii care s-au retras să lucreze!

 
 

Domnul Marțian Dan:

Bineînțeles, noi deocamdată avem o reglementare, la art.195, mi se pare, care prevede câteva lucruri, dacă vă uitați la alin. 2: "Deputații, cu aprobarea Camerei sau a Biroului permanent, pot participa la desfășurarea altor acțiuni parlamentare, situație în care nu sunt considerați absenți."

Și atunci, eu îi rog pe domnii chestori să invite toți colegii aici și vom vedea câți aprticipă la vot. La cei care participă la vot, adăugăm pe cei 22 pe care i-am anunțat de dimineață că au însărcinări primite în conformitate cu reglementările noastre din partea Camerei, lucru ce îi plasează în imposibilitatea de a participa la lucrări, și mai avem colegii noștri care participă la lucrările unor comisii, cum sunt acum Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare, Comisia pentru buget și finanțe, precum și cei care participă la medieri. Vom evidenția cu exactitate toate aceste lucruri și vom aduna, ca să știm dacă cei prezenți aici, cei 22 care au primit diferite însărcinări, inclusiv participă la acțiuni parlamentare externe, și cei care participă la lucrările unor comisii care își desfășoară activitatea în conformitate cu exigențele noastre de a examina diferite proiecte de legi și a pregăti punctul de vedere în legătură cu dezbaterea lor, ne plasează într-un cvorum de 171 pe care l-am anunțat de dimineață, caz în care vom putea să continuăm lucrările. Dacă nu ne găsim în cvorum, atunci va trebui să vedem care sunt măsurile de luat.

Așa că rog încă o dată pe domnii chestori să invite pe toți colegii care sunt, în aulă!

Domnul deputat Ion Dobrescu,au cuvântul.

 
 

Domnul Ion Dobrescu:

Ați hotărât ca colegii noștri care lucrează în comisii-dar care lucrează sau nu lucrează, că ei pot să lipsească și acolo-să fie adăugați la cvorum, deși ei poate sunt undeva la Caracal, acum. Există o cutumă, ca comisia care lucrează în incinta Camerei Deputaților să fie chemată la vot. Așa s-a făcut și așa trebuie să facem! Pentru că s-ar putea, din 10-12, să nu fie decât 4-5 ori 6 prezenți.

Așa că, eu nu sunt de acord cu ceea ce ați propus dumneavoastră, vă rog să-i invitați la vot.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Imediat! Noi luăm decizia, dacă îi chemăm la vot sau nu, nu vă faceți nici un fel de probleme, că nu o să trucăm nimic!

 
 

Domnul Ion Dobrescu (din sală):

Vă rog!

 
 

Domnul Marțian Dan:

Avem următoarea situație, să nu se creadă că aici se face nu știu ce alchimie a cvorumului: 7 colegi de ai noștri fac parte din Comisia de mediere la proiectul de Lege privind organizarea și funcționarea Corpului pompierilor militari, această comisie s-a întrunit la orele 10,00 la Senat; mai avem aici Comisiile pentru politică economică, reformă și privatizare și Comisia pentru buget, finanțe și bănci, care lucrează la sala 29. Dacă socotim că trebuie să le cerem să întrerupă lucrările, îi invităm aici, dacă considerați că lucrează în conformitate cu o însărcinare pe care le-a dat-o ieri plenul Camerei, îi putem lăsa să continue lucrările, nu este nici o problemă, e o situație rezolvabilă, depinde de noi și de voința noastră, cum abordăm lucrurile. La aceasta, se mai adaugă colegii care am spus că au primit diferite însărcinări, în număr de 30, pe care i-am anunțat de dimineață, când am prezentat situația relativă la cvorum. Așa că nu o să facem altceva decât, în limitele acestei realități, să vedem dacă suntem în cvorum, în conformitate cu normele și procedurile noastre regulamentare.

Îi rog pe domnii chestori să-i invite pe toți colegii care se găsesc în incintă și să vină și dânșii; imediat vom vedea cum stau lucrurile!

Poate că, până atunci, luăm o decizie în legățură cu aceia dintre colegi care participă la lucrările comune ale Comisiei pentru politică economică, reformă și privatizare și Comisiei pentru buget, finanțe și bănci. Vă reamintesc, își desfășoară activitatea la sala 29 și putem să-i invităm. (Vociferări).Îi lăsăm,da? a încuviința deocamdată ca să lucreze acolo.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Cu majoritate de voturi, deocamdată îi lăsăm să lucreze. Dacă lucrurile se blochează, evident că îi rugăm să întrerupă lucrările și să vină la vot.

În ceea ce îi privește pe cei 7 colegi care, de la ora 10,00, s-au dus la Senat pentru a lucra în cadrul Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind Corpul pompierilor militari, vă rog să fiți de acord să-i adăugăm la cei 30 pe care i-am anunțat de dimineață.

Doamnă secretară Afrăsinei, veniți vă rog aici, pentru că domnul secretar Raymond Luca a mers la lucrările Comisiei pentru politică economică, reformă și privatizare și ale Comisiei pentru finanțe și bănci.

Stimați colegi,

Eu am să supun votului dumneavoastră titlul proiectului de lege, vă rog să vă asumați un vot așa cum socotește fiecare dintre dumneavoastră, vom vedea care este situația și va trebui să constatăm dacă îndeplinim condițiile regulamentare de lucru.

Cine este pentru adoptarea titlului? Și rog să se numere! 103 voturi pentru.

Voturi împotrivă, vă rog? 12 voturi împotrivă.

Abțineri? 12 abțineri.

Au participat la vot 127 de deputați.

În aceste împrejurări, vă rog să fiți de acord, totuși, să-i invităm pe colegii de la cele două comisii, să vină în sală.

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Domnule președinte,

Chemarea lor nu influențează cu nimic votul, fiindcă ei au fost cuprinși în cvorum. Mie mi se pare normal ca tinerii din fiecare județ să știe precis dacă deputatul din județul de acolo dorește ca casa de cultură a tineretului din județ să-și mențină statutul actual de magazin sau nu, fiindcă suntem în campania electorală. Poate chiar e mai bine, cu un vot nominal, vin și cei de pe hol, ca să știe tineretul din județul din care sunt: domnule, dorești să fie cârciumă în casa de cultură sau depozit de stofe și, după aceea, votăm în continuare! (Vociferări ale doamnei Paula Ivănescu. Aplauze sporadice.)

 
 

Domnul Marțian Dan:

Putem reține sugestia dumneavoastră, după ce vin colegii aici și vedem dacă ne situăm în cvorum.

Domnul Tabără dorește să intervină.

 
 

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Vă rog să-mi dați voie să nu fiu de acord cu domnul președinte Ciumara, președintele comisiei, asupra modului cum s-a pus această problemă. Și vreau să reafirm ceea ce am spus și ieri: nu trebuie să lăsăm un sector să ajungă în paragină, să ajungă rău, ca să putem să-l trecem într-o altă direcție. Trebuia de mult să luăm aceste măsuri, să vedem ceea ce s-a făcut rău acolo și să îndreptăm situația prin îmbunătățirea Decretului-lege nr. 150.

Nu cred și nu am luat poziție aici pentru electorat, domnule președinte Ciumara! Am luat-o pentru o chestiune pe care o lăsăm așa, să treacă de la un an la altul, pentru ca la un moment dat, să venim să aplicăm o măsură de, eu zic, de centralizare excesivă!

Vă rog să mă iertați pentru acest lucru, trebuia să punem această problemă și la ministerele economice, care pierd patrimoniu după patrimoniu fără să putem să-l rezolvăm, trecând undeva tot la bugetari și venind apoi pe costurile bugetului!

(Aplauze sporadice.)

 
 

Domnul Marțian Dan:

Vă rog!

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Mie îmi pare rău că s-a supărat pe mine domnul Tlabără, însă în acei ani în care s-a pierdut timpul domnia sa era ministru, era în Guvern și noi eram în opoziție... Dar, oricum, și acum, după ce dânsul nu mai e ministru, încercăm să reparăm.

Rugămintea mea este însă să nu fie pătimaș, să înțeleagă că trebuie să facem ordine, chiar dacă este foarte târziu. Mai bine mai târziu decât niciodată. (Vociferări.)

 
 

Domnul Marțian Dan:

Mai are cuvântul domnul ministru Mironov.

 
 

Domnul Alexandru Mironov:

Mulțumesc domnule președinte,

Domnul fost coleg mă atinge direct, cu "imobilismul" prin care a trecut ministerul în care lucrez. Eu l-am admirat foarte tare în momentul în care se bătea ca un leu pentru subvenții pentru porci și găini, care depășeau de zeci de ori bugetul pentru tineret, cel cu care trebuia să facem reforma în mentalitate. Cum reforma agriculturii probabil că s-a făcut foarte tare sub conducerea dânsului, eu vă rog să fiți de acord ca tocmai acest fel de a pune problema să-l aplicăm acum în politica pentru tineret, dar într-un mod în care specialistul să-și spună cuvântul, și de a lua din buzunarele câtorva această mică avere de 200 de mii de miliarde (deci, este infim mai puțin decât pentru porci și găini) pentru folos public. Nu este nici un pic vorba de "centralism", ci de "folos public". Dacă nu facem pasul acesta acum, nici următorii zece miniștri de tineret și sport nu vor reuși să construiască ceea ce s-a construit în 100 de ani până acum și care se găsește, cum vă zic, în câteva buzunare! (Vociferări, proteste.)

 
 

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă rog să vă ocupați locurile! Rog pe domnii chestori de serviciu să poftească în aulă! Dacă nu, să fiți de acord să constituim un colectiv pentru a vedea ce se întâmplă cu chestorii! Trebuie să-i găsim, facem investigații!

Având în vedere o solicitare pe care o face domnul Ion Diaconescu, liderul grupului parlamentar al PNȚCD, pentru o mică consultare, vă propun să luăm o pauză de 20 de minute.

(Ora 10,45.)

*

DUPĂ PAUZĂ

(Ora 11,40.)

 
 

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor deputați,

Reluăm lucrările.

A rămas să ne pronunțăm în legătură cu titlul acestui proiect de lege. O să vă rog să vă asumați un vot, pentru că vom număra voturile pentru, contra și abținerile.

Cine este pentru adoptara titlului proiectului de lege, așa cum figurează el în varianta adoptată de Senat? 95 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 3 voturi împotrivă.

Abțineri, vă rog? 34 de abțineri.

Doamnelor și domnilor,

Au votat în total 132 de deputați. Am anunțat de dimineață, când am prezentat situația participării la lucrări, faptul că 30 de deputați participă la diferite alte acțiuni parlamentare. La aceasta se mai adaugă cei 26 de deputați care sunt în ședință în cele două comisii de la sala 29. Aplicând prevederile alin. 2 din art. 195, cu majoritate de voturi, s-a aprobat titlul proiectului de lege.

Trecem la art. 1. Dacă sunt observații în legătură cu acest articol? Domnul deputat Dinu.

 
 

Domnul Ion Dinu:

Domnule președinte,

Stimați oaspeți și stimați colegi,

Cu toată fermitatea de exprimare, din punctul meu de vedere, este o alcătuire criticabilă. Din ceea ce voi avea a spune, și nu numai pentru art. 1, sper că se va confirma această apreciere a mea. Nu mă împac cu o astfel de alcătuire! Art. 1 debutează cu o inexactitate juridică, se spune: "Întregul patrimoniu, inclusiv fondurile bănești centrale și locale."

Definiția "patrimoniului" este următoarea: "Totalitatea bunurilor mobile și imobile aparținând unei persoane fizice sau juridice, evaluabile în bani." Adică, cum? Noi avem aici, pe de o parte, întregul patrimoniu și, pe urmă, mai avem încă o categorie, "fondurile bănești centrale și locale"? Nu se poate!

Domnule ministru, vă rog să primiți cu toată seriozitatea că această exprimare este nejuridică! Eu sunt jurisit cu atâția ani de activitate, nu mă pot împăca cu faptul că se omite a se respecta definirea patrimoniului! E o noțiune care trebuia avută în vedere!

De aceea, la art. 1, mi-am permis să fac o apreciere. Aceste "fonduri bănești centrale și locale" nu putem glumi cu valoarea lor, ele nu se pot avea în vedere la valoarea de la acea dată! Trebuie reactualizată valoarea! Valoarea actuală, că acum discutăm înapoirea acestor fonduri centrale și locale bănești!

Astfel, eu supun spre apreciere următoarea exprimare:

Art. 1 alin. 1: "Întregul patrimoniu care a aparținut înainte de 22 decembrie 1989 organizațiilor de copii, elevi, studenți și tineret se reconstituie așa cum a fost la data menționată (se subînțelege, decembrie 1989) în proprietatea publică și în coordonarea Ministerului Învățământului și Ministerului Tineretului și Sporturilor." Să ne înțelegem, noțiunea de "coordonare" dumneavoastră știți ce înseamnă și sensul ei real se va desprinde după ce mă refer și la celelalte două alineate.

Alin. 2: "Reconstituirea patrimonială a fondurilor bănești centrale și locale (de care am mai vorbit) se va face cu respectarea valorii reactualizate a acestora, stabilită prin expertize de specialitate." E vorba de fonduri de valoare deosebită: tablouri, mobilă, care au dispărut! Noi trebuie să nu avem deloc toleranță pentru astfel de abuzuri care s-au practicat, noi trebuie ca cei care s-au îmbogățit atât de necinstit, furând aceste patrimonii, să fie obligați să le reconstituie la valoarea actuală! De aceea mi-am permis "prin expertize de specialitate", pentru că nu putem glumi cu un patrimoniu care a fost al tuturor oamenilor din această țară!

Alin. 3: "Ministerul Învățământului și Ministerul Tineretului și Sporturilor vor putea dispune (deci, nu "vor dispune", "vor putea dispune") prin măsurile comune (nu separate, numai în comun) ce vor hotărî activitățile de administrare și folosire a patrimoniului." Evident că, la un alt articol, mă voi referi la atributul de administrare care trebuie să revină organelor puterii județene și locale, pentru că nu putem, ministerele, să le însărcinăm cu astfel de activități, pe care nu le pot realiza, pe de o parte. Iar, pe de altă parte, "activitățile de folosire" trebuie să meargă pe această rațiune mare, de interes național, indiscutabil! Eu nu contest că e nevoie, poate, să avem și locuri de destinere a tineretului, dar trebuie să avem, înainte de orice, acolo, popas de culturalizare, popas de formare a unei generații care (iertați-mă, că poate fac o afirmație imaginară) să ne ducă acolo unde sunt japonezii. Peste 40% au la ora actuală titluri universitare! Noi nu avem, voie cu inteligența de totdeauna a poporului român, să rămânem în urmă!

Trebuie să facem totul ca aceste locașuri de cultură pentru generația tânără să capete, să dobândească rațiunea care cu toții dorim să se împlinească, adică să avem un tineret format cum trebuie, și cu dragoste de țară, dar și cu cultură.

De aceea, vă rog să observați că ceea ce eu mi-am permis să spun de la început, că nu-mi place alcătuirea aceasta, să apreciați dumneavoastră și domnul ministru este rugat, cu prețuirea pe care o port pentru calitatea pe care o are, să aprecieze că nu este un lucru neavenit ceea ce propun eu.

Poate se hotărăște de dumneavoastră, dacă veți socoti, mai ales că cer și acele expertize, cer și atâtea alte lucruri, ca textul acesta să fie retrimis celui care l-a alcătuit, indifierent ce părere a avut Senatul. Că de atâtea ori până acum noi am avut opinii diferite față de Senat, cum și Senatul a avut opinii diferite față de noi.

Dau domnului președinte copia a ceea ce am susținut și vă voi ruga să binevoiți a aprecia, ținând seama de rațiunea atât de înaltă, patriotică ce trebuie să o convenim acestui proiect.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor deputați,

Eu aș ruga, totuși, atunci când se fac amendamente, ca acea dimensiune a intervenției care ține de fundamentarea lor să fie mai concisă. Nu reluăm dezbaterile generale.

Dacă mai sunt alte observații în legătură cu art. 1 ?

Domnul Negoiță Florin.

 
 

Domnul Florin Negoiță:

În primul rând, o chestiune de procedură, domnule președinte.

Cred că ar trebui din partea Ministerului Învățământului, dacă domnul ministru este în ședință de Guvern, cel puțin un secretar de stat să vină să susțină....

 
 

Domnul Alexandru Mironov (din loja inițiatorului):

Este aici...

 
 

Domnul Florin Negoiță:

Domnișoara directoare a treburilor școlare, i-am remarcat prezența. Știu că activitatea educativă și instructivă aparține atât Ministerului Învățământului cât și Ministerului Tineretului.

Totuși, la alin. 3, unde se stipulează că se exceptează acestor prevederi bunurile prevăzute în Legea 84... aș dori să fie eliminată sintagma... și cele deținute de autorități publice.." și rog pe domnul ministru să exemplifice aici ce înseamnă autorități publice, pentru că dacă ar veni Curtea de Conturi sau Garda Financiară sau nu știu ce partid și s-ar instala în Casa de Cultură a Tineretului sau a Studenților, mi se pare că nu este loial, cinstit să-i lăsăm să rămână. Dacă vrem pentru tineret ori vrem tot întregul ori vrem jumătăți de măsură. Deci, aș dori să se completeze după "...Legea învățământului"... "Hotărârea de Guvern nr. 491 din 1995..." pentru că până atunci, de exemplu, statutul taberelor școlare a funcționat pe baza Hotărârii 500 din 1965. În această hotărâre se stipulează exact care este statutul taberelor școlare. Pentru că taberele școlare asigură un regim atât de educație cât și de informație și care în acest program de multe ori se suprapun, așa cum și rezultatele tineretului și ale sportivilor, de exemplu, Ministerul Învățământului a cheltuit numai în acest an școlar din câte am înțeles, peste 8 miliarde de lei pentru educația în taberele școlare, vreau completarea cu Hotărârea nr. 491 din 1995.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Da, vă rog să dați în scris. Mai dorea cineva, mi se pare.

Domnul deputat Gavril Dejeu.

 
 

Domnul Gavril Dejeu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Sigur că am abordat, chiar și cu ocazia discutării titlului acestei legi, niște probleme incidente cu privire la fondul, la fondul și cuprinsul legii. Acum ajungem, discutând art. 1 din lege, esența acesteia, la atacare lor directă.

Noi suntem chemați să ne dăm votul asupra unei propuneri legislative, care dorește să refacă, să reconstituie o situație ce a existat nu înainte de 1989, ci raportându-se la un patrimoniu existent înainte de 1989, după părerea mea, pe o prezumție, până la ora actuală, de culpă, în modul de administrare a patrimoniului pe care la-u făcut fundațiile de tineret înființate prin Decretul nr. 150 din 11 mai 1990.

Zic prezumție de culpă afirmată de Ministerul Turismului, Tineretului și Sportului, eventual și Ministerul Învățământului și alti factori care susțin acest proiect de lege.

Unde este, deci, rațiunea pentru care ni se cere votul. Se spune că odată adoptat acest Decret 150/1990, fundațiile pentru tineret înființate prin acest act juridic la nivele județene nu au fost bune gospodare ale patrimoniului care le-a revenit și patrimoniul le-a scăpat din mână ajungând pe mâna nu știu cui și nu știu cum, exploatând în interese proprii și nu interesele obștești raportate la aceste fundații, așa cum a fost gandită legea.

Aici, în discuțiile generale s-au venit cu argumente și cu exemple, raportate la anumite situații concrete și eu nu contest. Este posibil. Este posibil ca acele disfuncționalități, despre care se vorbește în preambulul proiectului și în cuvântul la susținerea generală a legii, să existe. Dar, pentru ca eu, de pildă, ca deputat, să-mi dau votul în deplină cunoștință de cauză pentru a valida această presupusă culpă în administrarea și folosința patrimoniului de către aceste fundații și să fiu determinat să hotărăsc să luăm din administrarea lor și să-l dăm altcuiva, am nevoie de dovezi, nu numai de afirmații, nu numai de o culpă prezumată, ci am nevoie de dovezi palpabile care să mă convingă că este așa, fiindcă noi vrem acum să refacem, să repunem o situație pe care Parlamentul, organul legislativ al țării a făcut-o prin acest Decret 150/1990; vrem să-l modificăm, să adoptăm o altă soluție.

Sigur că este posibil, încă o data vă spun, și facem treaba aceasta dacă ne găsim în prezența unor argumente pertinente și convingătoare.

Eu nu am până la ora actuală și n-au rezultat din dezbateri - și mă indoiesc că ar putea să rezulte în continuare din dezbaterea acestui proiect de lege - argumente hotărâtoare că o astfel de operațiune care ni se cere nouă acum este necesară.

Ar fi nevoie, într-adevăr, de un studiu bazat pe o cercetare, unii zic expertiză, eu zic o cercetare, pentru ca să se vadă într-adevăr dacă o astfel de cerere este justificată sau nu.

Din sală:

În anul 2000 !...

 
 

Domnul Marțian Dan:

Vă rog, liniște!

Nu până în anul 2000, până nu va mai fi nimic din acest patrimoniu....!

 
 

Domnul Gavril Dejeu:

Domnilor,

Fiecare dintre noi putem să avem părerile noastre, dar la rândul nostru, fiecare dintre noi în calitate de deputat și de parlamentar al acestei țări, răspundem pentru semnificația și incidența votului pe care îl dăm în structurarea legii. (Rumoare, vociferari, agitație).

 
 

Domnul Marțian Dan:

Vă rog, liniște... Dacă aveți să intrați în polemică cu punctele de vedere ale domnului Dejeu, vă rog să o faceți de la tribună.

 
 

Domnul Gavril Dejeu:

Deci, domnule președinte și stimați colegi, eu socot că nu putem cu temei să intrăm în analiza de miez a conținutului legii. Art. 1, care este cel dătător de ton, în momentul acesta, eu socot și cer domnului președinte să pună la vot această propunere că este necesar ca textul art. 1 din lege să fie retrimis comisiei de specialitate și comisia de specialitate nu numai să opereze restructurarea lui - o să arăt că este o contradicție între alin. 1 și 2 din punct de vedere pur juridic, dar nu are foarte mare importanță treaba asta- mai important este ca comisia de specialitate, în cadrul motivării acestui articol să ne aducă, să ceară organelor de resort, organelor de specialitate să ne aducă și argumentația pe bază de constatări efective, concrete, deci argumentația necesității acestei schimbări pe care o presupune art. 1 din lege.

Fără o astfel de argumentație, votăm pe afirmațiile Ministerului pentru Tineret și Sport, sau pe afirmațiile Ministerului Învățământului, sau pe afirmațiile altora, afirmatii care, se pot face, e adevărat, se pot da și exemplu. Eu am auzit, de pildă, că în 7 județe, 6 sau 7 județe s-ar putea da niște exemple concrete despre felul cum fundațiile acestea au gestionat în mod necorespunzător patrimoniul, dar de la 7 până la 40, plus municipiul București, este o mare distanță și s-ar putea ca restul de până la 40 să fi gestionat corect patrimoniul. Și, atunci, unde este argumentarea? Eu pun întrebare. Onorații reprezentanți ai inițierii raportului pot să vină și să afirme din nou, dar eu vreau documente, vreau elemente de convingere și nu mă iau nici după ce vor spune dumnealor, nu mă iau nici după ce spune fundația de tineret, ci mă iau și trebuie să mă iau după o realitate care trebuie să-mi fie mie verificabilă, palpabilă.

Iată pentru care motive socot că, din punctul meu de vedere, formulez această cerere de restituire a art. 1 către comisie pentru a face completările de rigoare și pentru ca comisia, revenind cu textul în fața noastră să ne aducă totodată și argumentele pe baza cărora noi să putem, într-adevăr, să judecăm și, pe urmă, să adoptăm o soluție în deplină cunoștință de cauză.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Ceea ce nu înțeleg eu, domnule Dejeu, este următorul lucru: probabil că dumneavoastră ați luat cunoștință de Decretul-Lege 150/1990. Care ar fi acele autorități care ar putea face studiul pe care îl cereți dumneavoastră?

În al doilea rând, este pentru prima dată când aud în acest Parlament că noi trebuie să avem aici documentele, diferitele contracte, actele de vânzare-cumpărare și așa mai departe. Dacă vreți să mergem pe această linie, spuneți-ne mai direct că cereți amânarea până la "ad calendas grecas".

 
 

Domnul Gavril Dejeu:

Nu.

Deci, domnule președinte, am și eu decretul în față și mă refer la aceste fundații la nivel de județ care au fost formate, instituite prin acest decret. Ele sunt obiectul culpabilității astăzi și rațiunea acestei culpe, rațiunea care stă la baza modificării legii ce ni se cere azi... Aceasta ar însemna ca noi, fără un control, cel puțin în că mă privește, fără un control palpabil, să accept ideea de culpabilizare a modului în care aceste fundații au administrat patrimoniul și să luăm hotărârea radicală de a le lua din administrarea lor.

Din sală:

Cine să facă?

 
 

Domnul Gavril Dejeu:

Nu avem organe abilitate de control în Țara Românească la ora actuală pentru a aface controlul tuturor structurilor?

 
 

Domnul Alexandru Mironov (din loja initiatorului):

Decretul-lege nu permite controlul în interior.

 
 

Domnul Gavril Dejeu:

Decretul acesta lege! Dar noi nu avem o lege prin care am înființat Curtea de Conturi, nu avem o lege prin care am abilitat Curtea de Conturi să facă controlul general al tuturor instituțiilor țării, inclusiv a Parlamentului și a Președinției?

 
 

Domnul Marțian Dan:

În măsura în care cheltuiesc bani de la buget.

 
 

Domnul Gavril Dejeu:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Pentru mine există această nelimpezire și anume: sunt, într-adevăr, culpabile sau nu aceste fundații? (Rumoare, agitație).

Dacă ne demonstrați că sunt culpabile, este una, dacă nu se poate face această demonstrație este alta.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Domnul Cornel Sturza Popovici.

 
 

Domnul Cornel Sturza Popovici:

Cred că cele spune de domnul Dejeu sunt corecte în sensul de a vedea dacă ceea ce se susține în expunerea de motive este un fenomen general, deci pentru a avea nevoie, într-adevăr, de un proiect de lege în acest spirit cum este făcut acesta, sau dacă este vorba de 2-3-7 județe sau nu chiar în totalitate toate fundațiile din județele respective. Asta este prima chestiune. Eu, ca să votez acest articol întreb pe domnul ministru, deci suntem în 1996, dacă dânsul - pentru că eu nu am întâlnit în expunerea de motive-, dacă dânsul deține niște cifre în legătură cu valoarea acestor patrimonii, pe care încercăm acum să le reconstituim la nivel anului 1989?

 
 

Domnul Marțian Dan:

Mai sunt alte observații în legatură cu articolul?

Domnul Emil Popescu, Petre Sălcudeanu și Adrian Videanu.

 
 

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnule președinte,

Domnilor colegi și domnilor invitați,

Eu vă mărturisesc că am reflectat foarte mult la această lege, n-am participat la lucrările comisiei, dar art. 1 - el este cheia întregii legi - art. 1 pune în discuție vreo trei concepte, care nu sunt deloc bine prefigurate. În spatele acestor concepte stă ideea de patrimoniu; patrimoniul are o multitudine de accepțiuni și dacă art. 1 este greșit redactat, toate consecințele decurgând din el vor fi imposibil de oprit.

Dacă le corelati și cu prevederile din 6, veți vedea importanța art. 1.

Noțiunea de patrimoniu nu cuprinde numai drepturi, mai cuprinde și obligații și bunurile asupra cărora poartă drepturile și obligațiile. Dar cea mai periculoasă dintre noțiunile folosite este "se reconstituie". Ați văzut dumneavoastră procesul, fenomenul juridic de convertire a dreptului de proprietate în cadrul Legii 18 în care s-a folosit această găselniță juridică, nu "se retrocedează" un drept, ci "se reconstituie", sau "se constituie". Niște cuvintele simpatice și frumoase, în spatele cărora, prin "se constituie" se înțelege că cineva este acum împroprietărit. Prin "reconstituie" se ajunge în situațiunea că cineva care trebuia să fie beneficiarul unei reparații și să i se retrocedeze, i se reconstituie în niște condiții care nu sunt normale. În toată țara Legea 18 a provocat ravagii datorită acestor două sintagme, două cuvințele "se constituie" și "se reconstituie".

Comisiile și-au făcut de cap și s-a ajuns în situațiunea că foarte multe hotărâri definitive nedrepte de care vorbeam ieri-alaltăieri sunt acum în picioare și de asta nu ne preocupăm. Dar trebuie, cel puțin acum, când discutăm legea, "sine ira et studio", să vedem ce se întâmplă? Despre ce patrimoniu este vorba și cuvântul acesta, "au aparținut". Cele mai echivoce noțiuni în drept, și aici este totuși o lege, este un produs juridic, sunt acestea: "au aparținut", "se reconstituie". "Au aparținut" - raportat la momentul dinainte de 22 Decembrie- înseamnă, raportat la Constituția de atunci, proprietatea întregului popor și se degaja din el o derivată care era dreptul de administrare operativă directă, fel de fel de construcții juridice deja perimate astăzi și care sunt refuzate total. Dar pentru ca să reconstituiți un patrimoniu, numai să-l reconstituim, întrebarea este: îl reconstituim ca o entitate în sine, sau vrem să-l trecem în domeniul public alandala? Aici este discuțiunea. Eu cred că problemele tineretului și ștafeta pe care tineretul o va prelua în viitor sunt atât de importante încât tocmai această lege cu privire la aceste fundații este deosebit de importantă și că ea, această lege, nu este de o culoare politică.

Eu cred că toți avem interesul, dar absolut toți, ca tinerii să beneficieze cu adevărat de valorile din acest patrimoniu. Asta este ceea ce trebuie noi să urmărim. Prin urmare, până acum....

Din sală:

Cât le-om mai avea...!

 
 

Domnul Emil Teodor Popescu:

Da, bine ziceți, "cât le-om mai avea"... Că dacă spuneți asta, domnilor colegi, înseamnă că recunoașteți că ele se pulverizează, cum s-au și pulverizat patrimoniile fostelor cooperative agricole de producție și nimeni n-a răspuns în toată țara. Aici e discuțiunea.

Prin urmare, eu vă rog respectuos să observați - eu nu spun să se trimită sau nu la comisie - sau eu nu spun, cum zicea domnul profesor, "ad calendas grecas", Doamne ferește! Sigur că noi dorim să fie adoptată o lege care să pună capăt unei dezordini, care ar exista într-un patrimoniu, dar această lege trebuie să fie cât de cât constructivă, să rezolve, nu să adauge un spor de dezordine la ceea ce există în prezent.

Dar mai cu seamă soluția care transpare din toate aceste texte este până la urmă o soluție etatizantă și dirigistă și, până la urmă, în spatele unei soluții etatizante stă un grup de două-trei persoane și nicidecum sutele de mii de tineri, care ar trebui să fie protejate prin această lege. În actele concrete de decizie cu privire la diferitele valori din acest patrimoniu, până la urmă, două-trei persoane sau zece persoane, adică un grup foarte restrâns de persoane, care au putere de decizie, vor ajunge să hotărască mereu soarta acestui patrimoniu.

Or, eu cred că nu aceasta este soluția de principiu. De aia spunem noi, și bine spunea domnul Dejeu, nu pentru că face parte din partidul meu - ați văzut că eu sunt întotdeauna cât pot de obiectiv și preocupat de problemele de substanță ale unei reglementări: oare astăzi soluția cu fundație controlată este o soluție mai proastă decât soluția de etatizare? Pentru că a spune că ele, fundațiile n-au făcut ce trebuie, înseamnă, cum spunea domnul ministru, și l-aș ruga foarte mult pe domnul ministru să ia cuvântul și să răspundă la concret, asta fiindcă probabil că dânsul știe mult mai multe decât noi, și anume de ce până acum nu s-a mers pe ideea instituirii unui control al acestor fundații printr-o lege specială? Trei-patru sau cinci articole puteau să curme acest pretins gol legislativ. Se întâmplă exact ce s-a întâmplat cu patrimoniile colectivelor. Nu întâmplător iau eu acest exemplu și anume: la Cucuieții din Vale un patrimoniu s-a pulverizat. Eu sunt de acord că conducerea statului sau partidul de guvernământ nu trebuia să ia o atitudine. E problema primarului, dar cantitatea trece în calitate în momentul în care în toate județele țării se pulverizează.

Se întâmplă același lucru cum s-a întâmplat și cu sistemele de irigații -"mutatis-mutandis"- Adică ce s-a întâmplat? Cineva, nu spun cine, persoană importantă, coană Joițico, a venit cu propunerea și a zis: eu nu mai fac, nu mai refac sistemele de irigații, deși sub ochii lui se pulverizau. Și o să aduc eu grâu din afara țării și din naveta grâului au rezultat o sumedenie de foloase..."

Rețineți că eu nu vreau să numesc persoane...

 
 

Domnul Marțian Dan:

Vă rog să vă mențineți la problema asta pentru că dincolo de asta este un discurs...

 
 

Domnul Emil Popescu:

... și persoanele nu sunt de pe aici din dreapta... Știți dumneavoastră ce vreau să spun.

Deci, vă rog să ne ajutati, dacă vreți, cu votul dumneavoastră, și cu domnul ministru în persoană, să deslușim ce vrem bine să facem, fiindcă poate să fie într-adevăr lipsa de control, este o ipoteză, dar, pentru a se ajunge în situațiunea schimbării situației, condiției juridice a unui întreg patrimoniu de asemenea valori și de o asemenea importanță pentru tineret și a fi etatizat, asta este o soluție gravă care ar putea să fie justificată numai în anumite condiții bine demonstrate. Or, lucrul acesta nu este bine demonstrat. Faptul că anumite patrimonii sau anumite fundații sau anumite bunuri aparținând fundației nu sunt bine folosite în prezent nu înseamnă schimbarea soluției de fond, sau oricum trebuie bine gândită rezolvarea.

Eu vă spun de pe acum cât este de periculos acest articol 6.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Vă rog să scurtați intervenția.

 
 

Domnul Emil Popescu:

Domnule președinte,

Eu dau urmare la cele ce spuneți dumneavoastră. Eu am serioase rezerve cu privire la folosirea în text a cuvintelor "se reconstituie", a sintagmelor "cum a fost", "cum a fost la acea dată" - sunt niște mostre monstruoase de ambiguitate, de echivocitate în sensul juridic. Acesta este cuvântul adecvat. Și noțiunea de "au aparținut", au aparținut în sens de proprietate. Păi, proprietatea era a întregului popor, nu a tinerilor. Și toate acele organizații erau niște curele de transmisie atunci, știți bine. De aceea, art. 1 este profund defectuos pe substanța lui.

Dumneavoastră puteți să faceți ce vreți, să-l votați sau să nu-l votați, dar el rămâne în continuare plin de carențe și sursă de mari necazuri.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Cred că este o lege foarte grea din moment ce domnul Emil Popescu, de obicei foarte sagaci în intervenții și foarte preocupat să traducă gândurile și ideile domniei sale în text, de data asta nu ne dă textul.

 
 

Domnul Emil Popescu (din sală):

Dați-mi voie să vă fac un text. Mâine vi-l aduc...(Râsete).

 
 

Domnul Marțian Dan:

E pentru prima dată când îmi cereți mâine, că de obicei îl aveați pregătit, dar se cheamă că vreți, într-adevăr, să nu mai discutăm.

Are cuvântul domnul Salcudeanu.

 
 

Domnul Petre Sălcudeanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Într-adevăr, hotărârea CPUN din 1990 a fost mai mult decât nefericită și, așa cum a amintit aici domnul Emil Popescu, n-a fost nefericită numai în domeniul tineretului, a fost nefericită în mai multe. Inclusiv hotărârea care s-a luat în privința desființării CPUN-urilor considerându-se valoarea imobiliară ca purtătoare de ideologie. Și clădirile au devenit purtătoare de ideologie. Din pricina aceasta ele au fost date pe mâna unor nu mai puțin ideologi care le-au transformat în ceea ce le-au transformat. Eu aș putea să-i dau domnului Dejeu, în particular, nu în ședință, pentru că nu suntem la tribunal, acte doveditoare, ce s-a întâmplat cu fostul sediu al CC-UTC, sediu care a aparținut și aparține, conform actelor, cinematografiei. A fost construit de către companiile de distribuire a filmului din România. S-a transformat, după aceea, în Ministerul Informațiilor în timpul războiului, după aceea a devenit sediul Comitetului Central al UTC-ului.

Am avut trei hotărâri de Guvern, începând din 1990, ca acest sediu să treacă la patrimoniul-mamă. Nu s-a putut pentru că și în cadrul Guvernului au existat, și numai în cadrul Guvernului Roman, Stolojan, și în celălalt care a urmat, interese particulare în privința acestui sediu. Cine conduce acest sediu în momentul de față? Miile de tineri despre care vorbeau colegii de dinaintea mea? Nu. Trei mandatari care, la rândul lor, au sub-subînchiriat la zeci de chiriasi cele 89 de camere, numai în valută, bani cu care au fost recompensați cei care au dat până la urmă posibilitata neaplicării acestor hotărâri de Guvern.

Avem peste 6 - cum se numesc?! - peste 6 hotărâri judecătorești în favoarea cinematografiei, hotărâri care nu au putut fi aplicate din această cauză. Nu vreau să mai amintesc și de faptul că peste 1 miliard de lei au rămas blocați în diferite conturi și din această pricină sunt eu pentru formula existentă în momentul de față în art. 1, ca acești bani să poată fi deblocați în favoarea tinerilor și nu a unor tineri care au folosit tinerețea lor de altădată pentru a deveni ceea ce au devenit ei astăzi.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Mai sunt alte intervenții?

Pe domnul Adrian Videanu l-am anunțat mai înainte. În afară de dânsul dacă mai solicită. Domnul Alecu da?

Aveți cuvântul.

 
 

Domnul Adrian Videanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Aș fi fost extrem de bucuros ca acest proiect de lege să fi avut în spate un program al Ministerului Tineretului și Sportului de restructurare a acestei activități. Din nefericire, el nu există și am să vă spun, dacă asupra proprietații acestui patrimoniu se poate discuta, în ceea ce privește administrarea lui el trebuie să revină în continuare tinerilor, domnilor. De ce trebuie să credem că noi știm mai bine decât ei ceea ce vor ei să facă?

Vă rog mult de tot să rețineți acest lucru, pentru că eu am să vă dau un exemplu. Este vorba de Fundația pentru tineret a Municipiului București, care a investit... Vă rog să mă lăsați! ...care a investit, prin administrarea pe care a făcut-o, prin managementul care l-a făcut, mai mult decât bugetul pe care-l are Ministerul Tineretului și Sportului.

Vă rog frumos să reflectați! Ca o contrapondere la exemplele pe care domnul ministru le-a dat aici, vă rog frumos să rețineți și acest aspect.

Vă mulțumesc!

 
 

Domnul Marțian Dan:

Are cuvântul domnul deputat Paul Alecu. După aceea va urma domnul deputat Vasile Lupu, da?

 
 

Domnul Aurelian Paul Alecu:

Domnule președinte,

Domnilor și doamnelor colegi și colege,

Aș începe și eu cu o scurtă aducere aminte, având în vedere că a existat un precedent în cele spuse de domnul deputat Sălcudeanu și anume că , la un moment dat, a existat un C.P.U.N. care a făcut și lucruri bune și lucruri rele, dar eu aș spune, aici, esența că atunci C.P.U.N.-ul avea, de fapt, un singur scop: să dea tot ce poate da din țara asta oricui, ca să poată obține un vot. S-au dat părțile sociale, s-au dat restituiri pe patru-cinci-șase ani în urmă, s-a dat o săptămână de două zile lucrătoare, s-au dat și fundații - toate într-o grabă nebună și în mod categoric pornind de la o idee fundamental greșită. Și acum, în prag de mandat, cum nu mai avem ce da, vrem să luăm ce a mai rămas, să-ncapă-n niște mâini și ne mai putem bate joc de ceva care într-un fel sau altul aparține, totuși, cuiva. Măcar,prin fundamentul revoluționar, tineretul.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Vă rog să reveniți la art.1. Dezbaterile generale s-au încheiat.

 
 

Domnul Aurelian Paul Alecu:

Eu nu sunt la dezbateri, sunt la concret!

 
 

Domnul Marțian Dan:

Nu, nu! La art.1, vă rog!

 
 

Domnul Aurelian Paul Alecu:

Și referitor la art.1, scuzând acest mic comentariu, după câte văd fără efect la nivelul președintelui de ședință de azi, i-aș pune domnulului ministru o întrebare. Acuma, vin la art.1.

Păi, dacă vreme de atâția ani de zile aceste fundații, cu responsabilitate într-un județ, și-au făcut de cap și n-au putut fi controlate la nivel de județ, când există poliție, poliție economică, gardă financiară, organe de control ale prefecturii plus informațiile subversive care vin, cum consideră domnul ministru că va putea controla mai departe, în cadrul art.1, dacă această răspundere va reveni la nivelul a trei ministere. Se vor duce ministerele pe rând, vor veni în Parlament să ceară o lege să le stabilim o comisie, eventual aleasă pe patru ani, cât ține o legislatură? Este o imposibilitate, este o aberație!

 
 

Domnul Marțian Dan:

Vă rog să reveniți la art.1, domnule deputat.

 
 

Domnul Aurelian Paul Alecu:

La art.1 susțin în totalitate punctul de vedere al domnului deputat Dejeu și pe undeva, din partea dumneavoastră, solicit o înțelegere. Nu e cazul acum să discutăm despre această lege!

Vă mulțumesc!

 
 

Domnul Marțian Dan:

Mai bine spuneați direct asta, după ce ați avut consfătuirea în grup. Cred că e o anumită decență.

Are cuventul domnul deputat Vasile Lupu. După aceea va urma domnul deputat Romulus Dabu.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor,

De art.1 vorbind, întregul patrimoniu, inclusiv fondurile bănești centrale și locale, care au aparținut înainte de 22 decembrie 1989 organizațiilor de copii, elevi și studenți și de tineret, se reconstituie așa cum a fost la acea dată.

Noi am ascultat cu toții aici, prezentarea pe care a făcut-o domnul ministru Mironov asupra situației dezastruaose a acestui patrimoniu. Atunci, cum se mai poate reconstitui așa cum a fost la acea dată? Sigur, am auzit voci din sală care reproșează grupului P.N.Ț.C.D. tergiversarea legii, știu eu, "at calendas-grecas".

Dar, stimați colegi, nu cred că ați identificat pe undeva în teritoriu organizații de tineret țărăniste ocupând aceste sedii și transformându-le în buticuri sau, știu eu, în alte crâșme ș.a.m.d.

De asemenea, am auzit invocându-se de la acest microfon că au fost niște litigii în instanțele judecătorești, ba și acest text al legii în discuție vorbește de continuarea litigiilor în instanță și de statuarea pe soluțiile instanțelor a patrimoniului care mai există. Dar, cum se poate spune de la acest microfon de susținători ai Guvernului sau de reprezentanți ai Guvernului că hotărârile judecătorești nu se pot executa în această țară? Noi o știm foarte bine, sunt cu zecile de mii, cu sutele de mii, de multe ori le blochează chiar Parchetul General, fără nici o bază legală, dar să venim și aici în Parlament să spunem că instanțele noastre consumă timpul și cunoștințele juridice ale judecătorilor doar ca să scoată niște hârtii fără nici o eficiență, cred că și noi pierdem timpul degeaba, aici.

Deci, cu experiența pe care o avem în niște situații similare, citate de antevorbitori, noi într-adevăr nu ne putem pronunța asupra art.1, care este de esența legii, până nu vom avea reprezentarea exactă a acestui patrimoniu, cu activul și pasivul la această dată. Să vedem ce reconstituim. A mai venit Guvernul în Parlament cu un proiect de lege prin care trecea datoriile fostelor C.A.P.-uri la bugetul de stat. Dacă într-adevăr s-a furat din bunurile mobile, s-au degradat imobilele pe care le-au avut aceste fundații de tineret, vrem să știm în ce proporții este paguba și pe ce subiect discutăm. Altfel, într-adevăr, am avut o ședință de grup parlamentar, am ascultat și niște reprezentanți ai fundațiilor de tineret și noi suntem într-o confuzie totală. Pe de o parte, informațiile Guvernului, pe de o parte informațiile care ne vin de la aceste fundații de tineret și, vai, în urmă experiența tragică a unui guvern care a asistat pasiv la devastarea a tot ce-a fost, mă rog, prin vechea Constituție, bun al întregului popor și acum vine să acopere, sub umbrela patrimoniului public, tot ce s-a bătut la pingică, pentru a folosi un termen moldovenesc.

Vă mulțumesc!

 
 

Domnul Marțian Dan:

Domnule deputat, eu credeam că vă referiți la aceste chestiuni, dar se pare că campania electorală devine tot mai presantă și aici.

Are cuvântul domnul deputat Romulus Dabu.

 
 

Domnul Romulus Dabu:

Stimați colegi,

Vorbesc acum în numele Comisiei de învățământ, știință, tineret și sport, care timp de patru ani a discutat și cu fundațiile și cu organizațiile politice de tineret, și cu organizațiile nepolitice, care a fost în teritoriu în mai multe județe, care a văzut inclusiv discotecile unde se găsesc oameni tăiați la gât și care au fost concesionate pe 99 de ani la tot felul de persoane, mai mult sau mai puțin tinere, chiar fără cetățenie română și care au luat niște bani de la aceste persoane și în momentul în care nu mai sunt valabile concesionările pe 99 de ani s-ar putea să se mai taie niște gâturi.

Deci, problema este foarte dură din punct de vedere economic și din punct de vedere mafiot. V-aș ruga să rețineți două lucruri. Fundațiile de care era vorba în Decretul 150 organizau pe vremea aceea, din proprie inițiativă, sub 2 la sută din totalul tineretului din România. Organizațiile partidelor politice au prins din tineret încă vreo 5-6 la sută. Organizațiile de tineret nepolitice au mai prins încă 2-3 procente din ansamblul tineretului, așa încât sub 10 la sută din totalul tineretului acționează sub firma acestor fundații și organizații. 90 la sută din tinerii din această țară n-au văzut cum arată ușile acestor lăcașuri pentru tineri decât pe din afară, n-au acces decât dacă îndeplinesc niște condiții etc.etc.

S-a pus aici întrebarea câte fundații merg bine. Din analizele pe care le-am făcut noi la Comisia de tineret, vreo 6-7. Restul, până la 40 și, merg mizerabil, așa cum ați auzit aici. Deci, multe din informațiile respective sunt corecte și verificate de către noi. Ce-ați dori, ce documente ați dori să vedeți? Păi, duceți-vă și vedeți firmele și buticurile și celelalte instituții private pe banii tineretului, care închid porțile și pun lacătele și pun paznici arabi la locașurile unde ar trebui să între tinerii Bucureștiului. Duceți-vă numai aici, în București. Eu am avut această misie și am îndeplinit-o. Am fost acolo cu vreo două săptămâni înainte de-a se muri în fața acelei discoteci din București, și nu e singurul loc în care am fost.

Deci, să fie limpezi câteva lucruri. Aici s-a discutat de cine este proprietar, cine a fost. Dacă eu înțeleg bine, recunosc că nu sunt jurist, Decretul-lege 150, toate aceste bunuri au fost în proprietatea statului și date în administrare organizațiilor de tineret. Organizațiile de copii, pionierii, n-au avut în proprietate asemenea lucruri, totdeauna au fost proprietatea Ministerului Învățământului. Ministerul Tineretului le-a avut și atunci, înainte, și le-a dat în administrare, pe plan județean, unora sau altora.

Un alt exemplu concret. La Timișoara - Casa de cultură, care a fost făcută în anii ‘71-73, și la care a muncit și subsemnatul, cu studenții, ca să fie făcută, în momentul de față se ia de la tineret și se dorește să se facă în ea, de către administrația locală, care nu-i a noastră, a partidului de guvernământ și care n-a fost din ‘90 încoace niciodată acolo, un Centru internațional, pentru că e mai simplu să iei Casa tineretului să faci în ea altceva decât să-ți construiești ce-ți trebuie pentru expoziții și conferințe internaționale. Nu se întreabă nimeni cine sunt cei care lucrează în ea. Cluburile elevilor, organizațiile de tineri muncitori din Timișoara nu au acces în aceste locuri, în schimb sunt baruri, sunt discoteci cu bani, se fac tot felul de activități, iar conducătorii acestora, care s-au schimbat de patru-cinci ori până acum, cum au furat și și-au făcut plinul și a fost pericol mare, au fugit și au venit în locul lor alții. Numărul total al acestora, care conduc asemenea, fundații nu reprezintă mai mult de câteva zeci față de câteva sute de mii de oameni, care ar trebui să aibă acces liber în aceste activități.

Deci, nu proprietatea este problema, pentru că ele, prin Decretul 150, sunt ale statului. Problema este că proasta administrare a fost făcută de unii care nu vor să plece de-acolo și să lase pe alții, care să asigure acces larg la toate categoriile de tineri, de toate culorile politice, acolo.

De aceea, cred că reconstituirea, așa cum a fost, nu însemnă nici naționalizare, nu înseamnă trecerea în proprietatea a trei ministere, nu însemnă nimic. Înseamnă dreptul acelor instituții care se ocupă și organizează activitățile majorității tinerilor - sunt 4 milioane de tineri care lucrează în școli - și socotiți câteva sute de mii de tineri și organizații de tineri care vin și lucrează cu Ministerul Tineretului și care ar fi trebuit să reprezinte și să fie acele fundații, dați-le acelor organizații de tineri, că asta cere legea. Aceste ministere nu controlează nimic decât dacă s-a făcut bine ce s-a făcut. Ele dau în administrare tot organizațiilor de tineret aceste spații, pentru că n-o să le ia domnul Mironov și cu domnul ministru al Învățământului, că n-are ce să facă cu ele.

Mai mult, bugetul de stat nu va avea destui bani nici de aici înainte să investească el, ca lucrurile să meargă în continuare prost. Deci, vor trebui să se gospodărească tinerii economic și să aducă bani și să-și rezolve activitățile pe baza a ceea ce fac ei acolo, cu baza materială pe care o au și la care în momentul de față n-au acces.

De aceea, cred că reconstituirea, așa cum a fost, înainte de Decretul 150, este necesară, fiindcă nu înseamnă schimbare de proprietate, însemnă numai că luăm ceea ce Decretul 150 a dat crezând că e bine și realitatea ne arată că a ieșit rău și punem în fața multor organizații de tineri, noi apărute, aveți broșurile pe masă majoritatea, de la minister, cu programe, cu tot - sunt câteva sute de organizații care n-au nimic comun cu așa-numitele fundații. Încercați să distingeți între fundațiile care reprezintă, exceptând câteva cazuri, vreo 6-7, un grup mic de oameni interesați economic în exploatarea nerațională și dezastruoasă a acestei baze materiale și majoritatea tinerilor din România care au nevoie de această bază. Nu face decât s-o luăm de la câțiva bișnițari, în majoritatea cazurilor, și hoți - hai s-o spunem pe-a dreaptă - care au vândut și au cumpărat neînțelegând ce a fost și dăm în mâna majorității tinerilor, care sunt acum organizați mult mai bine decât erau la vremea anului 1990, când a apărut Decretul 150. Sunt fundații care merg bine și acum, în parte și cea din București, pe unele componente merge bine. Articolul de lege prevede asta, că cele două ministere dau în administrare chiar acestor fundații, care au dovedit că sunt bune, activitățile respective. Nu văd care e problema.

Deci, cred că art.1 ar trebui votat așa cum este, chiar dacă, sunt de acord, nefiind jurist, că unele lucruri mai trebuiesc stilizate în el.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Domnul Ion Dobrescu are acum cuvântul, după care vă propun să oprim. O să ascultăm punctul de vedere al inițiatorului și dacă are, comisia, și vom vedea ce decizie se impune.

 
 

Domnul Ion Dobrescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Plec de la ce a spus domnul Dabu. Să luăm din mâna unor bișnițari și să dăm în mâna unui tineret bine organizat în țară noastră. Uite surpriza! Cine îl organizează așa de bine și cine răspunde de această organizare? Ministerul Tineretului și Sportului. Să mă ierte Dumnezeu, nu cred! Eu răspund pe linia mea de partid, răspund de acest departament de tineret și de sport (Râsete în sală). Vreau să vă spun că nu există o legătură între fundațiile noastre și Ministerul Tineretului și Sportului, există legătură între fundații și fundații. Ce se urmărește? Acestor tineri vrem acum, în ultimă instanță, să le dăm dreptul de a face o activitate cinstită. Le-am mai dat de curând, acum o săptămâna, dreptul să-și facă case, dacă au la CEC vreo 10-15 milioane! Le dăm tot felul de lucruri, care n-ajung niciodată la ei și hai să terminăm totuși cu această dispută electorală, pentru că n-o să mă convingeți dumneavoastră că mafia va dispărea odată cu trecerea în administrarea Ministerului Tineretului și Sportului, mafia există și acolo, există peste tot, există și aici, stați să mă uit la dumneavoastră în ochi, vedeți că există și vă spun (arată în partea stângă a sălii).. aici, nu, stați liniștiți!

În primul rând vreau să vă explic că mă adresez dumneavoastră pentru că cunoașteți foarte bine aspectul mafiot și d-asta discut, vroiam să nu mai discut pe tema asta.

Hai, să ne întoarcem la oile noastre. Ce discutăm noi acum? Titlul și art.1.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Art.1, titlul l-am adoptat.

 
 

Domnul Ion Dobrescu:

Art.1, pentru dumneavoastră.

Trebuie să rețineți că administrația însemnă posesie și dacă înseamnă posesie înseamnă că iar vor face ce vor mușchii dumnealor, cei de la minister, care pot fi cei care sunt acum sau care se schimbă. Așa cum vechea lege le-a dat dreptul tinerilor să între în posesia acestor fundații, acestui patrimoniu, așa noi acum le luăm. Cei care vor veni la putere nu știm ce-or să facă, pentru că s-ar putea să vină domnul Stoica (Emil) la putere si-atunci se întâmplă necaz mare, pentru că dânsul cu revoluționarii a făcut așa un talmeș-balmeș încât nici nu mai știm cine e revoluționar, cine nu-i. Dar nu vreau să intru în dispută cu dumnealui, dânsul și-a luat toate drepturile și după aceea și-a pus palma sub fund!

Domnilor,

După părerea mea, trebuie să se retrimită la comisie, încă o dată să veniți cu o lege judicioasă, de care avem nevoie, pentru că nu putem să mergem mai departe cu acest proiect de lege, care nu rezolvă întru nimic această problemă.

Vă mulțumesc!

 
 

Domnul Emil-Teodor Popescu (din sală):

Vă rog să-mi îngăduiți o scurtă intervenție de câteva secunde.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Nu vă mai îngădui, ați vorbit, și încă foarte mult!

 
 

Domnul Emil-Teodor Popescu:

Câteva secunde!

 
 

Domnul Marțian Dan:

Dar să fie câteva secunde!

 
 

Domnul Emil-Teodor Popescu:

Domnule președinte și domnilor colegi,

Eu îi mulțumesc domnului Dabu pentru obiectivitatea pe care a manifestat-o. Dumnealui a spus câteva cuvinte și în esență a spus așa: că nu e vorba de schimbarea proprietății, că este vorba numai de drept de administrare și că textul ar trebui să fie într-adevăr stilizat, adică trebuie schimbate unele cuvinte.

Ei, încă nu putem vota ceva ce încă trebuie stilizat! Să refacem textul peste 10 minute, peste un sfert de oră, dar a spus reprezentantul dumneavoastră acest lucru și a spus-o cu bun simț, că mai trebuie stilizat - acestea sunt cuvintele dânsului. Atunci, cum să punem la vot ceva ce încă nu este definitivat și preparat definitiv? Cel puțin în varianta de proiect. Vă rog să observați unde mergeți. Eu nu am nimic împotrivă să votați legea într-un minut, dar nu e în regulă cu textul articolului și omul v-a spus și este pe problemă, priceput în treabă, eu nu mă pricep cât știe dânsul în materia asta! Nu țineți seama de mine, țineți seama de ce spune dânsul, mai trebuie făcute stilizări. Când le vor face, după ce votați?

 
 

Domnul Marțian Dan:

Domnule Popescu, deocamdată n-am votat.

În al doilea rând, s-au făcut mai multe propuneri în legătură cu acest articol și cu felul în care este procedat mai departe. Nu vă impacientați, știm ce avem de făcut, toate aceste chestiuni. Dar pentru că unii, care acum și-au reconsiderat poziția, și au etalat aici argumentele în legătură cu care putem fi de acord, putem să nu fim de acord, o să dăm să se exprime și reprezentanții inițiatorului și dacă va vrea și domnul ministru Mironov.

Eu ce vreau să vă spun? Îmi pare foarte rău că această discuție a arătat că noi abordăm destul de aproximativ anumite lucruri. Decretul-lege despre care a vorbit la modul caricatural domnul Alecu, 150/1990, este un act cu caracter tranzitoriu. El a pornit de la o anumită realitate. După Revoluție, organizațiile de tineret, care au fost până la 22 decembrie, s-au prăbușit. Au apărut, însă, unii foarte setoși de-a pune mâna pe patrimoniul lor și de a-l folosi în funcție de interesele de grupuscul. Și, în aceste împrejurări, sunt unul dintre cei care ... dar să vorbesc de-acolo (de la tribună).

Sunt unul dintre cei care am participat în Biroul executiv al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională la discuțiile pe marginea acestui decret, care s-au ținut, cred, în două dacă nu cumva în trei ședințe ale Biroului executiv al C.P.U.N. De altfel, există stenogramele și se poate vedea exact.

Problema care s-a pus a fost următoarea. A fost un decret de trecere în proprietate publică a bunurilor, a patrimoniului Partidului Comunist. Aceste organizații de tineret, cum spuneam mai înainte, s-au prăbușit. Au apărut, însă, unii care au fost foarte preocupați să vadă ce se poate face cu patrimoniul acestor organizații, cu clădirile, cu fondurile care erau în bănci și cu celelalte lucruri.

 
 

Domnul Emil-Teodor Popescu (din sală):

Corect, aveți dreptate!

 
 

Domnul Marțian Dan:

Au fost probleme similare care s-au pus în legătură cu sindicatele. Și au fost unele voci care au cerut ca să se aplice o măsură similară celeia luată în cazul patrimoniului Partidului Comunist.

În discuțiile care s-au purtat atunci, s-a considerat că întrucât aceste organizații sunt organizații obștești, n-a existat acea fuziune dintre bugetul de stat și bugetul Partidului Comunist, chiar dacă aceste organizații, și organizația de pionieri, și asociațiile studenților, și în parte și U.T.C.-ul, primeau anumite cote-părți din bugetul lor de la bugetul de stat, sub forma unor alocații, unor transferuri către ele, totuși aveau altă natură decât patrimoniul Partidului Comunist. Și eu cred că acei oameni, care au avut atunci rezerve de-a nu extinde formula de la modul în care a fost tratat și rezolvat, printr-un decret-lege, patrimoniul Partidului Comunist și a adopta o altă formulă, mai corespunzătoare naturii sociale și provenienței acestor bunuri, acestui patrimoniu, acestor fonduri, eu cred că pe fondul ei a fost o măsură justă în acele împrejurări.

Și-atunci, a apărut ideea, după multe discuții, să fie create aceste fundații ale tineretului, care să preia acest patrimoniu, să-l administreze, să-l pună, fără selectivitate și discriminări, la dispoziția diferitelor grupuri, organizații de tineret ș.a.m.d.

Și dacă vedeți art.2 și art.3 din Decretul-lege, veți vedea că în acest sens sunt rezolvate lucrurile. A existat atunci această speranță, că aceste fundații, legându-se de tineret și de nevoile lui și de trebuințele lui culturale, formative și de distracție, de petrecere a timpului liber, va folosi acest patrimoniu în acest sens, cu această finalitate.

Din păcate, lucrurile nu s-au petrecut așa. După aceea, unii au crezut că aceste fundații, mai exact cei care le conduc, se înstăpânesc pe acest patrimoniu și pot să facă din el ceea ce vor. Dacă s-a dat o soluție de fond cu privire la aceste fundații și la menirea lor de a administra acest patrimoniu, au fost și niște lucruri care arată că totuși gândirea în această problemă a fost mai nuanțată. La art.6 se spune următorul lucru: "Bunurile, inclusiv fondurile bănești ale fostelor organizații ale tineretului comunist din întreprinderi și instituții, trec în proprietatea organizațiilor de tineret nou înființate în cadrul acestora". Iată altă rezolvare.

Alin.2 de la același articol: "Bunurile, inclusiv fondurile bănești aflate în patrimoniul fostei organizații a tineretului comunist, administrate în trecut pe plan central, trec în conservare la stat.

Regimul juridic al acestora urmează a fi stabilit ulterior, cu consultarea organizațiilor de tineret legal constituite la nivel național și a reprezentanților consiliilor fundațiilor pentru tineret din județe și Municipiul București".

Citind aceste chestiuni, cum se împacă asta cu discursul propagandistic al domnului Paul Alecu care, în loc să citească acest lucru, își permite să facă asociații electoraliste.

Deci, lucrurile sunt mai complexe. A existat un context care și-a pus pecetea asupra acestui Decret-lege, a existat o speranță a celor din Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, că acest patrimoniu va fi deschis fără segregațe, fără selectivitate, fără opreliști tuturor organizațiilor de tineret. Nici n-am putut concepe atunci că unii vor considera că este al lor si-l vând sau îl închiriază pe zeci și zeci de ani, și alte chestiuni. Asta vreți să apărați, stimați colegi?! Ca acest patrimoniu să fie deturnat în acest mod? Se poate merge și pe această linie. Dar atunci să știm ce valori apărăm, ce principii apărăm și să știm că acest patrimoniu este sustras tineretului și ia altă destinație.

Acestea sunt elementele în funcție de care eu cred că trebui să judecăm lucrurile cu foarte multă aplecare. Pentru că cred că un lucru ne unește pe toți: acest patrimoniu, și așa insuficient dezvoltat, ar trebui să fie la dispoția tineretului. N-ar trebui să fie domeniul unor relații mafiote, a unor relații de afacerism veros ci să fie într-adevăr posibil de utilizat de către tineret, diferite organizații de tineret ș.a.m.d., în conformitate cu finalitățile care le-a avut și care trebuie să le aibă.

Eu cred că despre asta este vorba și de aceea am vrut să fac această intervenție. O să dăm cuvântul și inițiatorilor, o să dăm cuvântul și domnului ministru, și domnului Ciumara, dacă dorește sau altcineva din partea comisiei și după aceea, evident, că sper să ajungem la o soluție în legătură cu ce-i de făcut. Remitem la comisie să mai analizeze, supunem la vot, vom vedea.

Domnule Botiș, dacă, în numele inițiatorilor, doriți să vă referiți la problemele care au fost obiectul acestor dezbateri?

 
 

Domnul Griguță Augustin Botiș:

Noi am insistat mult..., îmi pare rău că unii colegi deputați nu au fost în timpul discuțiilor generale, asupra unor părți din proiectul de lege și asupra ideii că preia proiectul de lege tot ceea ce este și a fost bun în Decretul-lege, dar corectează și -aici este efortul complex și nu întotdeauna ultraexigent stilistico-tehnico-juridic, oricât de acribici am fi și am dori să fim, pentru că realitatea este în natura ei foarte, foarte complexă.

A doua chestiune care vreau să o spun. Sigur, se poate face uz de informație, ultrainformație, documentație ș.a.m.d. Fiecare dintre noi suntem, prin natura rolului de parlamentar, suntem în măsură, după 4 ani de zile, să știm cel puțin cartea corectă sau documentația corectă a județului pe care îl reprezentăm aici. Și eu aș dori foarte mult ca reprezentanții mass-mediei să sublinieze cât se poate de clar. Aici nu este vorba nici de interesul a trei miniștri, nici a celor zece senatori care suntem inițiatorii acestui proiect de lege, ci este vorba de interesul tinerilor, fără deosebire de culoare, ai întregii țări. Și, sigur, înțeleg celelalte lucruri și am respect pentru orice intervenție de aici. Parcă, într-o paranteză, mi-a rămas așa o nostalgie că n-am rămas în Camera Deputaților, ci am pleacat în al doilea mandat la Senat, dar aceasta este așa... de coloratură, sper să nu supere pe nimeni, că eu sunt sigur că această decantare absolut volutară, și nu voluntară, argumentată și sigur, cu intenție științifică, așa, aplecată pe alocurea, va conduce la un vot comun și vom depăși acest moment, încât noi, inițiatorii, susținem acest text de lege, ca în acest moment, adică al acelui cuvânt din Decretul-lege vor urma ulterior reglementări juridice.

Noi considerăm că acest proiect de lege este un asemenea moment care nu mai poate întârzia, nu că n-am fi dorit să fie mai devreme, ci, iată, realitatea ni-l solicită comanda, dacă vreți, globală a realității domeniului respectiv, plecând de la intenționalitatea care a fost aici, după înțelegerea mea, extraodinar de bine subliniată, buna intenție, și ajungând realitatea contorsionată așa cum este, proiectul de lege aduce o asemenea limpezire și lasă, lasă răgazul și în timpul, sigur, proxim sau mai îndepătat, posibilitatea ca asemenea eventuale intervenții juridice să mai poată avea loc. De aceea am discutat noi, dar n-am vrut să ocupăm timpul dumneavoastră, că documente și foarte multe informații există. Am zis noi că este o parte din patrimoniu și urmează ca legea mare a patrimoniului, eventual să mai corecteze unele imperfecțiuni, inclusiv de terminologie. Vă mulțumesc. Și dacă mai este nevoie, eventual, domnul ministru poate aduce o informație completă și pe anumite secvențe necesare.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Domnul ministru Mironov are acum cuvântul.

 
 

Domnul Alexandru Mironov:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă rog să iertați lipsa mea de pregătire juridică, vă vorbesc ca pedagog, și în această calitate, cu inima am privit, am răspuns, am ajutat la construirea acestui text al proiectului de lege.

Domnule deputat Dinu, vă mulțumesc pentru sugestii, mie mi se pare că art.3 și art.7 reglează de fapt propunerile pe care dumneavoastră le faceți, de reformulare a art.1, fiind de acord cu sintagma propusă de comisia sesizată în fond la Camera Deputaților, de adăugare la art.1 paragraful 1 a sintagmei: "inclusiv fondurile bănești centrale și locale", mie mi s-a părut că se înțelege că este vorba de reactualizarea lor. Dacă dumneavoastră, cu experiența pe care o aveți, vi se pare că nu, atunci eu sunt de acord cu adăugirea la acea sintagmă a încă uneia, "reactualizată la nivelul momentului apariției legii".

Despre ce este vorba? Vă spun ultimul punct din Decretul-lege nr.150/’90 vorbește despre o sumă lăsată în conservare. Acea sumă este foarte mare, era un miliard de lei la acea dată. Acel un miliard l-am dibuit în banca în care este, nu mi-a fost ușor să-l găsesc, el stă și așteaptă momentul când numai o lege îl poate scoate. Aceasta este legea care îl poate scoate, probabil că la ora actuală valorează 100 de miliarde de lei. Deci, este o sumă mare cu care se vor putea reface foarte multe din aceste case de cultură ajunse în paragină, 100 de miliarde este o sumă mare. Dintr-o dată am dat și un răspuns privind viitorul.

Domnule deputat Negoiță: de ce punctul 3, paragraful 3 la art.1? Pentru că sunt câteva cazuri, pe care le știm foarte bine, în care, între ministere, între organizații administrative centrale sunt făcute unele schimburi. De pildă: Casa științei și tehnicii din Brașov este la ora actuală un foarte bun oficiu al forțelor de muncă locale. Vom intra acolo, dacă dumneavoastră veți fi de acord cu legea, jumătate însă din activitate și spațiu va fi pentru Brașov tocmai aceasta, se vor ocupa și cu forța de muncă, dar și cu reciclarea, reconversia, deci, este ceva în care în nici un caz nu avem interesul sa scoatem afară pe cei care sunt.

De asemenea, un alt exemplu: Clubul elevilor din Craiova, care, în urma înțelegerii dintre două ministere, Ministerul Învățământului și Ministerul Justiției, a fost mutat în alt loc, pentru ca să se facă loc judecătoriei, în fosta casă Titulescu. Mai sunt încă vreo trei exemple...

 
 

Domnul Teodor Emil Popescu (din bancă):

...Curtea de apel...

 
 

Domnul Alexandru Mironov:

... Curții de apel.

Domnule deputat Dejeu, ce se întâmplă? Să nu vă închipuiți că vorbim așa, pentru că avem unele informații. Acesta este un material, de pildă, o demonstrație pe care o fac specialiștii noștri care sunt sociologi, psihologi la Centrul de Studii și Cercetări pentru Problemele Tineretului, după o cercetare în întreaga țară, acolo unde au putut să intre ca să cerceteze.

Pentru informarea dumneavoastră, unul dintre inițiatorii acestui Decret-lege nr.150 este sociolog de profesie, el a calculat și și-a dat seama că nu poate funcționa Decretul-lege nr.150 nici peste 100 de ani, așa cum este el făcut, este chiar directorul acestui Centru de Studii și Cercetări pentru Problemele Tineretului, deci, pot să spun că este chiar coloana a V-a din interiorul structurii astfel formate.

Tot pentru domnul deputat Dejeu. Vă rog frumos să mă credeți că sunt imposibil de controlat în totalitate aceste case de cultură, ba chiar sunt imposibil de controlat în vreun fel, căci Decretul-lege nu permite cu nici un chip ca eu să deschid ușa acolo sau colegii mei să deschidă ușa și să vadă, măi, ce faci tu acolo? Este foarte ușor însă de văzut, v-aș ruga chiar pe dumneavoastră, parlamentari, să încercați să deschideți ușa la Casa de cultură care acum se numește "Why not?" și este proprietarea unor sirieni. Puteți dumneavoastră să controlați ce fac ăia înăuntru? Nu vă lasă bodyguarzii să treceți nici de prag, că trebuie să arătați cum le trebuie lor și nu arătați. Deci, de ce să controlăm noi acolo, dacă "Why not"? este a sirienilor, este a sirienilor. Nu este pe mult timp, mi se pare că numai pe 99 de ani. Este numai unul dintre exemple, vă asigur însă, că în cea mai mare parte a cazurilor, de la Biserica adventistă în casa... sau de nu știu ce o fi... - Casă de cultură din Maramureș - până la... imaginația celor care au trebuit să scoată bani ca să-și pună în funcțiune structurile lor nu are margini. După aceea au descoperit cei mai mulți însă că principalul scop al activităților este acela de a face rost de bani, și de aici încolo lucrurile sunt simple.

Încă o dată, vom lucra cu asociații de tineret, cu fundații de tineret, cu absolut toți cei care valabil iubesc asta. Este greu să ai disponibilitate, să înțelegi omul, să lucrezi cu el, dar pentru cei care vor, și sunt mulți care vor, sigur... în continuare, vom lucra împreună. Oameni care au lucrat în fundații de tineret sunt acum funcționarii noștri, pentru că i-am descoperit de valoare, i-am descoperit că pot să învețe. Fără pedagogie, psihologie, psihologia copilului, psihologie pedagogică nu poți să lucrezi cu oamenii, nu se poate! Sau dacă ai făcut altă meserie, trebuie să faci reconversie serioasă ca să lucrezi acolo, lucrezi cu oameni aici. Aici nu sunt muncile câmpului, nu este lucru la uzina metalurgică, este cu totul și cu totul altceva.

Domnule deputat Sturza Popovici, o distinsă doamnă din Fundația de tineret București, care a trecut binișor de vârsta de 50 de ani, căci regulamentul permite, îmi spune: nici nu ne interesează activitatea; pe noi lăsați-ne în pace să administrăm. Asta e. Acolo e vaca de muls, nu? Noi, tocmai aceasta le spunem: noi nu ne amestecăm în activitățile voastre, vă propunem - dacă vreți - să faceți activitățile, așa cum le-au gândit specialiștii. Faceți dumneavoastră acolo ce vreți, dar noi vă plătim apa, lumina, chiria, canalizarea - asta vă plătim noi. Ba, mai mult, vă punem computere, vă facem investiții, vă reparăm, iar voi, înăuntru, faceți cum vreți. Ei, aia e problema, aici e cuiul lui Pepelea. Nu, domnule, lăsați-ne pe noi, că mai avem și noi: ba subsolul de închiriat ca depozit, ba... Eu cred că aici este cel mai ușor de văzut că textul de lege, așa cum este făcut, permite controlul.

De fapt, care este miezul problemei? Nu fundațiile de tineret, că fundațiile de tineret, veți vedea că, în cea mai mare parte, vor colabora cu noi, în noile condiții, adică nu strungarul conduce casa tineretului, este sociolog, pedagog, responsabil de tineret, decât dacă are talent și se apucă de studii și devine valabil. Eu zic că este bine ca specialistul să fie plasat la locul lui.

Problema mare este aceasta a taberelor de odihnă. Vă închipuiți ce înseamnă Costineștiul. Costineștiul, după calculele noastre, în mod normal aduce celui care îl utilizează, cel puțin două miliarde și jumătate de lei pe sezon, deci aduce, nu consumă, care două miliarde și jumătate de sezon pot fi folosite la casele de cultură, la casele pentru tineri pentru diversele activități.

Eu vă spun sincer, în 22 decembrie 1989, am stat în fața...

Din sală:

Cine ia banii?

 
 

Domnul Alexandru Mironov:

Cine ia banii? Buzunarele mari, asta vreau să spun.

Nu mi-am închipuit în 22 decembrie 1989, în fața țevilor de pușcă, la radio, că eu am să-mi risc viața, pentru ca Borșan, Ursache și alții de la UTC, UASCR, care sunt... să se îmbogățească pe spinarea celor mulți. Asta n-am crezut că o se întâmple, n-aș fi făcut... nu mi-aș fi riscat viața dacă știam așa ceva.

Ideea constituirii fundațiilor județene pentru tineret, județene, deci, districtuale, cum ar fi în Franța, este unică în lume. Nu există așa ceva nicăieri. Asociațiile sunt asociații, și noi avem niște criterii, niște algoritme, după care asociațiile se prezintă la niște întâlniri, se cheamă întâlniri poster, prezintă activitatea lor, numărul de membri pe care îi au și sunt clasificate ca asociații sau organizații de nivel național, regional sau local. În funcție de aceasta, deci, de popularitatea lor până la urmă, de accesul pe care îl au tinerii la ele primesc fonduri mai mari sau mai mici ca să-și desfășoare activitățile. La activitățile lor, câteodată, este un asesor de tineret de la noi, de multe ori nu este, pentru că sunt asociații, pot să vă dau 20 de exemple excelente, care vor ști să folosească bine merci... sunt admirabili. Vin din spate niște tineri... au trecut totuși aproape 7 ani de la Revoluție, vin din spate niște tineri excelenți. Ce le trebuie este doar atât: ringul lor de dans, locul în care, dansând să și gândească lumea și să o gândească altfel, poate noi n-am gândit-o bine.

În toate activitățile de educație pe care trebuie să le inventăm, gândiți-vă la cel mic, cel mic este cel care pe curba lui Gauss este în mijloc acolo... - sau chiar înspre partea negativă, deci, este cel care nu face studii superioare, pentru că n-au nici un fel de probleme. Cei cu studii superioare... noi am făcut 19 târguri de meserii și am văzut ce se iau ca meserii, cei cu studii superioare își găsesc dacă vor să se ducă să lucreze pentru ce au fost pregătiți. În rest, însă, între tinerii cu puțină pregătire am descoperit de pildă că sunt angajați imediat cei care știu să conducă mașina. Logic, trebuie să deschidem zeci de cursuri de conducere auto peste tot, în toată țara, le apărăm și viețile în felul acesta că îi obișnuim cu... nu se poate fără volan în viitor. Au fost angajați toți cei care știu să apeleze un program pe calculator, au fost angajați toți cei care știu o limbă străină. Deci, sunt concluzii firești că dincolo de ce face școala, și face foarte bine, hai să-l mai ajutăm o leacă pe cel mic, pe cel care, după 8 clase, pleacă și asta este marea noastră problemă, pentru că unde pleacă el, dacă pleacă? Dar dacă eu îl ademenesc și îi spun: vino, tu cu mine în asociația cutare, la fundația cutare... vino și ai să poți să lucrezi pe calculator... Și calculatoarele noastre au legătură la INTERNET deja. Vreau să vă spun că noi suntem abonați și rețeaua INFOTIN, directorul este aici, are legătură la INTERNET. Deci, poate să intre în Biblioteca Congresului american sau în Sisteme des Sciences la Paris sau oriunde în lume. Puștiul vine, se uită și poate rămâne acolo. Poate îl învăț o meserie, îl pregătesc pentru ceva, îi spun: du-te la Ministerul Muncii, la oficiul cutare... că te învață fochist sau... orice altceva. Deci, îl adunăm de pe stradă, pentru că altfel devine lumpen proletar, pentru că altfel Ministerul de Interne viitor și viitor și viitor or să aibe enorme probleme cu ei, enorme.

Noi judecăm acum o situație de viitor mult mai importantă decât ni se pare, noi, de fapt, judecăm chiar viitorul, pe o felie a lui.

Domnule deputat Alecu, sigur că s-au făcut multe greșeli în CPUN și guvernele de la începuturi și sunt foarte scuzabile aceste greșeli, chiar acest Decret-lege, din cele mai bune intenții s-a făcut, dar nu îndreptăm o dată și o dată greșeile acestea? Perseverăm în ele? Au trecut 7 ani totuși de la Revoluție! Poate că acum este timpul să ne așezăm cumva altfel. Repet, în structuri care sunt, nu vă închipuiți aici la noi ce combinații interesante sunt făcute între stat - parte mică, organizații neguvernamentale - societate civilă - parte mare.

De altfel, pentru știința tuturor, există un proiect de lege bine, bine gândit, pe care îl discutăm acum cu Ministerul Învățământului și Ministerul Muncii, care va fi urmarea acestui proiect de lege care organizează exact aceasta, nu organizează, ci propune cum să facem cu timpul liber, cum să facem cu cele 200 de tabere ale Ministerului Învățământului, cele 30 de tabere ale BTT-ului, casele de cultură, cum să le facem să se miște, să aibă metabolism, fiecare în parte, fiecare la el acasă, după nevoile pe care le are la el acasă, pentru că una este Maramureșul și cu totul altceva este Constanța.

Nu sper, de altfel, să fiu sincer, sunt extrem de optimist când sper că 75% din patrimoniu poate fi totuși readus ca bun public, eu cred că nici jumătate. Deci, privesc lucrurile în față, obiectiv, dar și jumătate înseamnă ceva. Și asta sunt obligat să o repet: 10 ministere ale tineretului în continuare, în anii următori nu vor reuși să refacă patrimoniul pe care acum îl spulberăm, suflând pe el - ducă-se, să-l ia alții, să-l ia câțiva, să-l pună în buzunar, să-l folosească. La Craiova este un palat, un uriaș palat al tinerilor, uriaș palat. În interiorul acestui palat sunt două societăți comerciale, pentru că Fundația pentru tineret era mai puțin pregătită juridic, condusă de nu știu ce muncitor de undeva, au făcut un contract din care a reieșit că fundația plătește chirie celor două societăți pe care le adăpostește înăuntru. Băieți deștepți, niște ingineri cu carte i-au îmbrobodit pe ăia, sunt datori nu știu... 25 de milioane de lei în casa pe care, prin Decretul-lege ar trebui să o stăpânească, și la ora actuală ăia or să-i scoată afară. Aceasta se întâmplă și în alte părți. Este o clădire nouă în cartierul Craiovița.

Pentru domnul deputat Dabu, încă o dată îi mulțumesc și îl informez dar, repet și asta, cel mai bine ne înțelegem cu organizațiile politice. Este și firesc să fie așa, ele participă...vorbesc de tinerii dumneavoastră, este firesc să fie așa, sunt mai bine organizați decât toate celelalte asociații, au structură, au o organigramă, știu ce vor, se întorc..., avem feed-back, este chiar excelentă... și cred că așa trebuie făcut și în viitor. Trebuie constituit, poate aici în București, în clădirea aceasta care a fost înainte sediul CC și UTC-ului, în toate orașele de provincie, un fel de Parlament al tineretului, un loc unde să stea laolaltă reprezentanții organizațiilor politice, asociațiile de tineret fie și de hobby-iști și Executivul, deci, un reprezentant al ministerelor interesate, care lucrează direct cu tinerii. Aceștia laolaltă vor însemna fermentul..., interfețele sunt una lângă alta și ei își vor putea gândi viitorul lor fiecare. Aici, la sediul fostului CC-UTC o organizație de tineret pripășită imediat după Revoluție are 80 de camere pe care le subînchiriază. Domnule, vă închipuiți deci, în buricul București-ului 80 de camere... !? Băieții ăștia trăiesc numai din închirieri și subînchirieri, imposibil de controlat. S-au judecat, au fost condamnați să plece de acolo, nici nu le pasă. Nu se poate face nimic. Sunt niște băieți care deja au spatele lat și pot să intervină chiar în procesul judecat.

Doamnelor și domnilor,

Vreau să vă spun așa: nu discutăm aici, deși tonul sigur că este electoral și până la urmă este firesc să fie electoral, sunteți în campanie și așa trebuie să fie. Dar dați-mi voie și scuzați-mi lipsa de modestie, să vă spun că eu nu sunt în nici un fel de campanie, nu fac..., nu știu să fac politică și nu fac politică, nu fac parte din nici un partid și n-am să fac parte din nici un partid. Mă gândesc însă nu la cei doi copii ai mei, care au ce le trebuie, mai ales au carte, mă gândesc la milioane de copii, de copii ai noștri, toți, și fiecare strop pe care îl adăugăm este pentru viitorul lor. Haideți să nu privim lucrurile politic! Să privim aceasta numai și numai ca părinți. Mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Marțian Dan:

Domnul deputat Mircea Ciumara, președintele comisiei care a analizat în fond.

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Domnule președinte,

Pentru a mă face înțeles în ceea ce propun, vă rog să-mi permiteți să dezvolt puțin mai larg subiectul.

Astăzi consumăm aici o mică bătălie, foarte mică, dintr-un război care a început în România acum 80 de ani. Când după primul război mondial, îmbogățiții de război au început să împartă țara ca pe un cadavru, I.N.Anghelescu a propus să inventarieze avuția națională. Din clipa aceea a fost declanșat războiul dintre cei care doresc să protejeze interesul național și cei care doresc să-și protejeze buzunarele proprii cu orice preț. În lupta aceasta, eu aparțin acelei tabere care, în mod consecvent, a pierdut. Nu contează culoarea politică. Vă dau câteva nume ilustre, ca să vă dați seama că sunt de tot felul: Dimitrie Iordan, liberal, a făcut 17 ani de pușcărie și a murit marginalizat, Virgil Madgearu, țărănist, a fost împușcat, Nicolae Manoilescu, de dreapta, a murit în pușcărie, Georgescu Rögen, unul din cei mai mari specialiști americani la ora actuală a fugit din țară, a fost obligat să fugă din țară, Dan Grindea a fost obligat să fugă din țară, Ioan Totu, comunist, s-a sinucis. Sunt cei care au încercat să calculeze în România în decursul celor 80 de ani avuția națională. Am uitat un nume celebru, mareșalul Antonescu, care a fost împușcat. El a încercat în 1940 să organizeze un institut de stat care să inventarieze această avuție, nu a reușit nici până astăzi. Ultima încercare, în România, oficială, a fost la Snagov acum un an, fiindcă dumneavoastră știți de acea declarație a unor partide, a fost un mizilic declarația aceea. Activitatea de fond a fost o listă de lucrări și prima care a fost oprită, pe 22 iunie 1995 a fost inventarierea avuției naționale, pentru că dacă există inventarul acesta nu se mai poate fura.

Deci, de 80 de ani, cei care dorim să nu se mai fure din țara aceasta pierdem în mod perseverent. Dar ne convine lupta aceasta pierdută, nu suntem înfrânți, că ieșim cu fruntea sus și continuăm înainte. Timp de 20 de ani, ca cercetător științific am bănuit că cei care iau deciziile politice nu știu cum se poate calcula și mi-am dat seama că este inutilă munca de 20 de ani, și de 7 ani de zile am încercat să fiu și eu factor de decizie politică și sui Golgota asta politică și după 7 ani de zile spun prietenilor mei, precum Cristos, treacă de la mine și paharul ăsta.

Adevărul este nu că nu este bun raportul, nu că nu este bun proiectul, adevărul este că suntem un Parlament neputincios în fața acestei mafii. Și dacă de 80 de ani puterea politică din România a fost neputincioasă în fața ei, nu trebuie să ne fie rușine să recunoaștem deschis că și acum suntem neputincioși. Că atunci când milioane de tineri săraci, care n-au servici, n-au casă sunt năpăstuiți, câțiva foarte fercheși, ne privesc de sus, se distrează, uite măi, ăsta-i Parlamentul, sunt la mâna noastră, i-am zgândărit în vreo două-trei ziare și i-am domolit, i-am învățat noi minte pe parlamentarii ăștia. Aceasta este situația reală. Și atunci, domnule președinte, de ce să dați înapoi raportul comisiei? Ce vină avem noi? Ne-am făcut datoria. Vă rog frumos declarați că Parlamentul este incapabil să ia o decizie, nu există voința politică și dacă doriți dumneavoastră, șefii grupurilor parlamentare, vă sfătuiți..., faceți ce faceți, dar lăsați-ne pe noi în pace! Noi, în 4 ani de zile, comisia aceasta a făcut multe legi comentate, că am avut multe prilejuri și la Legea patrimoniului și la administrația locală și la multe altele. De multe ori am fost ținta atacurilor în presă plătite. Ne-am săturat. N-avem motive noi acuma să fim pălmuiți. Luați-vă, Parlamentul, răspunderea pentru ceea ce faceți astăzi! Mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Marțian Dan:

Da, eu sunt de acord, numai că trebuie să începem măcar cu pașii mici și este mai profitabil decât a nu începe cu nimic, dar a postula că trebuie făcut.

Doamnelor și domnilor deputați,

Noi avem deci, aici, la acest art.1 mai multe propuneri: o propunere este a domnului deputat Ion Dinu, care constă în reformularea articolului la o seamă de alineate, mi se pare nu însă la toate; o propunere a domnului deputat Negoiță Florin, care constă în amendarea unor lucruri de la alin.3. O propunere a domnului deputat Emil Popescu prin care dânsul cerea să fie trimis la comisie acest articol și să mai fie văzut, sigur, dânsul a dezvoltat câteva considerente pe marginea acestui amendament pe care l-a înaintat, dar nu a propus niște soluții, a identificat câteva lucruri care, din punctul de vedere pe care l-a prezentat în fața noastră a rezultat că, mă rog, nu are consistența juridică noțională și în celelalte privințe de exigență reglementatoare pe care trebuie să o aibă un text de lege.

Acestea sunt problemele care s-au ridicat.

Eu vă consult dacă sunteți de acord să redăm la comisie acest articol, să examineze, să țină seamă de observațiile și sugestiile făcute și vom avea punctul de vedere al comisiei în cursul zilei de astăzi, mâine, prilej cu care vom lua anumite decizii în funcție de punctele de vedere și soluțiile care se decantează. Dacă agreați acest lucru?

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? 3 voturi împotrivă.

Abțineri? 5 abțineri.

Deci, cu majoritatea de voturi redăm art.1 să fie analizat de către comisie, sper ca să avem răspunsul acesta cât se poate de repede și în funcție de aceasta, vom vedea ce este de făcut, da?

Doamnelor și domnilor deputați,

Noi am început să examinăm ieri proiectul de Lege privind privatizarea societăților comerciale bancare cu capital de stat, și vă aduceți aminte că ne-am oprit tot la art.1. În legătură cu el s-au făcut diferite observații, propuneri, s-au emis o seamă de aprecieri și puncte de vedere critice. Comisia economica a lucrat, împreună cu Comisia pentru buget, finanțe și bănci asupra acestui articol, se pare că s-a decantat o anumită soluție și o să vă propun ca, după pauză, să continuăm dezbaterea acestui proiect de lege.

Facem o pauză de o jumătate de oră.

- după pauză -

 
 

Domnul Marțian Dan:

Reluăm deci, examinarea proiectului de Lege privind reglementarea situației juridice a patrimoniului care a aparținut înainte de 22 Decembrie 1989 organizațiilor de copii, elevi, studenți și de tineret.

Vă aduceți aminte că înainte de pauză am avut o dezbatere mai amplă pe marginea art.1, s-au făcut unele observații și propuneri referitoare la redactarea acestui text. Am rugat comisia care a analizat în fond să examineze problemele care au fost puse în cadrul dezbaterii și am înțeles că s-a cristalizat un punct de vedere.

Îl invit pe domnul deputat Mircea Ciumara, președintele comisiei să ne prezinte concluziile la care s-a ajuns și soluțiile.

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Domnul deputat Negoiță propune să se elimine din alin.3 sintagma "și cele reținute de autoritățile publice", neglijând continuarea "cu temei legal, la data intrării în vigoare a prezentei legi". Noi considerăm că nu este acceptabil amendamentul, pentru că dacă a intrat în autoritatea unei primării cu temei legal, înseamnă că este bine să fie acolo, nu mai are rost să centralizăm, adică vine exact în sensul ideii că nu are rost să centralizăm ceea ce deja este la autoritatea publică locală, sau dacă a fost transferat între instituții centrale cu acordul lor nu are rost, prin lege, să încălcăm un acord care bănuiesc că a fost rațional.

Al doilea amendament al domniei sale, privind Hotărârea de Guvern nr.491/1995, s-a rezolvat prin Legea învățământului. De aceea nici pe acesta nu îl acceptăm.

La amendamentul domnului Dinu, căutând să ținem seama de el, acceptăm două idei din acel amendament. Unu - la finalul alin., după punct, introducem următoarea formulare: "Valorile vor fi actualizate prin expertize de specialitate". A doua idee - în tot parcursul legii, inversăm ordinea, punem Ministerul Învățământului în față și după aceea Ministerul Tineretului și Sportului. Să fie clar că...

 
 

Domnul Ion Dinu:

Da, așa am propus...

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Dumneavoastră ați propus și noi acceptăm. Deci nu acceptăm să reformulăm integral tot articolul, pentru că se creează decorelări cu restul articolelor, în schimb ideea dumneavoastră, ca să fie în față Ministerul Învățământului și după aceea Ministerului Tineretului și Sportului, o acceptăm, și nu numai la art.1, ci pe tot parcursul legii.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc.

Ați ascultat, deci, concluziile la care a ajuns comisia.

Inițiatorul de acord, da?

 
 

Domnul Griguță-Augustin Botiș:

Da, de acord.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor deputați,

Din cele spuse de domnul președinte Mircea Ciumara, rezultă că alin.1, în ceea ce privește prima lui teză, rămâne așa cum îl avem în raport, după care se adaugă o teză a doua, care va suna: "Valorile vor fi actualizate prin expertize de specialitate", dacă am reținut eu bine. Da? Bun. Aceasta este, deci, propunerea de completare a alin.1. O supun votului.

Cine este pentru adoptare? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nici un vot împotrivă. Abțineri dacă sunt? 8 abțineri.

Deci, cu majoritate de voturi, s-a aprobat această propunere de amendare a alin.1, prin introducerea, în partea finală, a textului pe care l-am citit.

Vă supun votului, acum, alin.1, în ansamblu.

Cine este, vă rog, pentru adoptare. Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? 2 voturi împotrivă. Abțineri dacă sunt? 9 abțineri.

Cu majoritate de voturi, a fost adoptat alin.1.

 
 

Domnul Corneliu Ruse:

Au fost mai multe!

 
 

Domnul Marțian Dan:

Au fost mai multe?! Domnule Ruse, nu puneți sub semnul întrebării corectitudinea numărării făcute de către domnul secretar Raymond Luca.

Alin.2. Practic, în legătură cu el, nu sunt elemente în plus.

Comisia, deci, își menține redactarea pe care o are alin.2, așa cum figurează în raport. Da?

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Da.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Domnule Dinu, poftiți.

 
 

Domnul Ion Dinu:

Vă mulțumesc pentru atmosfera în care mă primiți! O să scăpăm, curând, unul de altul!

Sunt convins că vă supără repetarea, de 7 ori, a "și"-urilor într-o frază. De aceea propun următoarea amendare: "Cluburile, - în loc de "și", care se elimină - palatele copiilor, - în loc de "și", care se elimină - ale elevilor, cluburile, - se elimină "și" - casele de cultură ale științei și tehnicii pentru tineret, bazele sportiv-turistice și experimental-științifice, taberele de vacanță, sediile fostelor organizații ale Uniunii Tineretului..., UTC - de ce să fie atât de lung: Uniunii Tineretului Comunist?, UTC, că așa era cunoscut - din România și ale fostelor organizații de pionieri, reprezentând construcțiile și anexele acestora, dotările și obiectele de inventar existente la 22 decembrie, precum și terenurile aferente, trec în proprietatea statului".

V-am spus că este numai o treabă de toaletă, dacă vreți, a eliminării acelor repetate "și"-uri, fără rațiune.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Propunerile domnului Dinu sunt de natură redacțională și dânsul propune ca, după cluburi, să tăiem conjuncția și s-o înlocuim cu virgulă: "Cluburile, palatele copiilor, ale elevilor..."

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Al doilea nu se poate scoate!

 
 

Domnul Marțian Dan:

"...cluburile și casele..." etc., etc. Dumneavoastră ați reținut ceea ce a propus dânsul.

O să rog punctul de vedere al comisiei, imediat.

În ceea ce privește denumirile organizațiilor cu cuvintele întregi, aceasta este o chestie care ține de textele legii, unde nu cred că este posibil să mergem pe prescurtări. Cel puțin, până acum, nu am obișnuit pe aceasta.

Are cuvântul domnul deputat Mircea Ciumara.

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Eu zic că suntem de acord să facem, din Uniunea Tineretului Comunist din România, simplu UTC, este normal, însă sunt prea multe "și"-uri tăiate și numai sună fraza românește.

Vă citesc fraza. Ascultați, dacă înțelegeți ceva: "Cluburile, palatele copiilor, ale elevilor, casele de cultură ale științei, tehnicii pentru tineret, baze sportive, turistice, experimental-științifice..." Nu se înțelege, iertați-mă. Aveți perfectă dreptate că sună urât la ureche, dar trebuie să fie exact, pentru că legiuitorul trebuie să aplice legea.

 
 

Domnul Ion Dinu:

Le înțeleg pionierii, domnule!

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Eu nu am ajuns la nivelul lor. Eu am mintea mai ageră decât o au alții mai tineri...

 
 

Domnul Marțian Dan:

Domnule Botiș, vă rog să interveniți și dumneavoastră, în calitate de inițiator.

 
 

Domnul Griguță-Augustin Botiș:

Buna intenție am reținut-o, domnule președinte. De fapt, aici, "și"-urile acestea intră în componența denumirilor. Deci "cluburile și palatele copiilor", denominative. Deci în spiritul limbii sunt, nu..., numai că sunt multe, într-adevăr, și, atunci, toate sintagmele acestea...

 
 

Domnul Ion Dinu:

Sunt de nivel.

 
 

Domnul Griguță-Augustin Botiș:

...de nivel. Buna intenție am receptat-o, cu tot respectul.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor,

Eu vă propun să vă pronunțați asupra alin.2, cum figurează el în raportul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? 1 vot împotrivă. Abțineri dacă sunt? 4 abțineri.

Cu majoritate de voturi, a fost aprobat.

Îl rog pe domnul Dinu să fie de acord cu această decizie a noastră. Sigur, din punct de vedere al frumuseții limbii, s-ar putea discuta, dar măcar are textul claritatea necesară.

 
 

Domnul Ion Dinu:

Dacă socotiți, nu am nimic împotrivă.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Alin.3. Au fost, deci, cele două propuneri de amendare ale domnul deputat Florin Negoiță. Am înțeles, din luarea de cuvânt a domnul deputat Mircea Ciumara, că nu sunt însușite acele propuneri de amendare. Da?

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Da.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Aici este mai complicat, pentru că se propune eliminarea din acest text și, dacă domnul deputat nu își retrage propunerea, nu am altă soluție decât să supun la vot și anume următorul segment de text: "...și cele deținute de autoritățile publice". Acest segment de text se propune să-l eliminăm.

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Nu este prezent și de aceea nu și-l poate retrage!

 
 

Domnul Marțian Dan:

Da, nu și-l poate retrage..., mă rog, dar eu cred că noi reținem punctul de vedere al comisiei, da, și anume ca textul să rămână?

Cine este pentru eliminarea segmentului de text pe care l-am citit mai înainte? Nimeni. Este clar.

În legătură cu a doua propunere, să se facă referire la Hotărârea de Guvern nr.491/1995, ați ascultat explicația dată, în numele comisiei, de către domnul Ciumara, și anume nu este necesară, pentru că problema are acoperire în Legea nr.84/1995.

Vă supun, în consecință, alin.3, varianta de la Senat, cu care a fost de acord și comisia sesizată în fond.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

A fost aprobat alin.3.

În legătură cu alin.4, nu au fost observații.

 
 

Domnul Ion Dinu:

Ba da!

 
 

Domnul Marțian Dan:

Domnule Dinu, vă rog să veniți.

 
 

Domnul Ion Dinu:

Socot a se înlocui "și" - "între persoane fizice și juridice", cu "sau", pentru că o persoană poate fi sau fizică sau juridică. Nu poate fi fizică și juridică, deopotrivă.

 
 

Domnul Alexandru Mironov:

De acord.

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

De acord.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Da. Bun, la rândul 3.

De acord, da?

Și inițiatorul și comisia sunt de acord cu propunerea domnului deputat Dinu.

Suprimăm conjuncția "și" pe care o înlocuim cu "sau".

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi, a fost aprobată propunerea domnului Dinu.

Nefiind alte observații, vă supun votului alin.4.

Cine este pentru adoptare? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abțineri dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi, a fost aprobat și alin.4.

Am terminat examinarea problemelor legate de art.1. Ne putem pronunța asupra lui în ansamblu.

Cine este, vă rog, pentru adoptarea art.1? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? 2 voturi voturi împotrivă. Abțineri dacă sunt? 10 abțineri.

Cu majoritate de voturi, a fost adoptat art.1.

Trecem la art.2.

Dacă sunt observații în legătură cu el? Nu sunt. Vi-l supun, atunci, în redactarea propusă de comisie, care un amendament în partea finală.

Cine este, vă rog, pentru adoptarea textului propus de comisie? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? 1 vot împotrivă. Abțineri dacă sunt? 5 abțineri.

Cu majoritate de voturi, a fost aprobat textul art.2.

Textul art.3 are 2 alineate și aici va trebui să ținem cont de observația care a fost făcută. Deci: "în administrarea Ministerului Învățământului și Ministerului Tineretului și Sportului". Și, dacă ne vom pronunța în acest sens, vom face aceeași enumerare a celor două instituții și la restul articolelor. Da?

Inițiatorul înțeleg că este de acord. Da?

 
 

Domnul Griguță-Augustin Botiș:

Da.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Cine este, vă rog, pentru adoptarea textului de la art.3, alin.1, cu mențiunea pe care am făcut-o? Da?

Cine este pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? 1 vot împotrivă. Abțineri dacă sunt? 7 abțineri.

Cu majoritate de voturi, a fost adoptat textul alin.1 al art.3.

Vă rog, acum, dacă sunt observații în legătură cu alin.2 al aceluiași art.3, în privința căruia comisia nu a avut sugestii, propuneri și a îmbrățișat varianta de la Senat.

Domnule Ruse, vă rog să poftiți la tribună.

 
 

Domnul Corneliu Ruse:

Domnule președinte,

La acest alin.2, credem că restricționarea administrării bunurilor prevăzute la alineatul anterior, numai la instituțiile publice din subordinea celor două ministere, nu este de bun augur pentru instituțiile în cauză și mai ales că ele, de cele mai multe ori, nu au avut și nu au fonduri prevăzute pentru a administra patrimoniul acesta.

Știți foarte bine că atât Ministerul Învățământului, cât, mai ales, Ministerul Tineretului și Sportului au niște fonduri, alocate de la bugetul statului, destul de șubrede, ca să spun așa, mai ales că acum venim să-i mai dăm în grijă și administrarea care înseamnă de la reparații și plata cheltuielilor curente până la înlocuiri întregi de inventar și reparații capitale. Deci eu cred că aceste activități ar trebui concesionate de către cele două, să poată exista posibilitatea concesionării acestor, eu știu, baze materiale, pe care nu le poate administra direct, către regii autonome, societăți comerciale, deci către agenți economici, cu clauze clare și precise, cu menținerea profilului principal de activitate, astfel încât administrarea - și mă refer la tot ceea ce am spus mai devreme - să se poată realiza în bune condiții, astfel ca aceste baze materiale să nu poată fi distruse.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Domnule Ruse, dați-mi formularea pe care o propuneți.

Dacă mai sunt alte observații în legătură cu alin.2 al art.3?

Mai sunt observații în legătură cu alin.2 al art.3?

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Deci în comisie s-a votat, a picat la vot, dar, ca persoană, fac propunerea în loc de punct, în final, să se pună virgulă: "...sau autorităților publice locale". Deci să poată fi, în anumite cazuri, delegată către autorități publice locale, neapărat subordonate lor.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Deci: "...poate fi delegată instituțiilor publice din subordinea celor două ministere sau autorităților publice locale".

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Da...

 
 

Domnul Marțian Dan:

Mai sunt alte observații?

 
 

Domnul Gheorghe Cristea:

O întrebare...

 
 

Domnul Marțian Dan:

Vă rog s-o formulați, domnule Cristea.

 
 

Domnul Gheorghe Cristea:

Vreau să întreb dacă inițiatorii proiectului de lege au făcut, așa, o estimare față de ceea ce înseamnă administrarea, financiar vorbind, acestor stabilimente, să le spunem, pentru tineret. Și o să revin la art.5 cu finanțarea, dar întrebam referindu-mă la administrare în sine și nu la întreaga activitate.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Domnul Adriean Videanu.

Vă rog să poftiți și dumneavoastră la tribună.

 
 

Domnul Adriean Videanu:

Vroiam să-i adresez o rugăminte respectuoasă domnului ministru Mironov și să ne spună cum mai funcționează principiul cogestiunii și comanagementului în aceste situații?

 
 

Domnul Marțian Dan:

Mai sunt alte observații în legătură cu pct.3? Nu sunt. Atunci o să vă rog să răspundeți inclusiv la întrebarea formulată de domnul Videanu.

 
 

Domnul Alexandru Mironov:

Domnule președinte,

Eu sunt de acord, așa și la Senat, când am fost întrebat, am spus că să se adauge la acest art.3 paragraful 2, după punct, după "instituțiile publice din subordinea celor două ministere", "și cu autoritățile locale", pentru că eu consider că deja în multe părți, primăriile, consiliile locale funcționează bine. Sunt direct interesați. Dacă legal se găsește o posibilitate de a pune, după acest "autoritățile legale", virgulă "și regiilor", cum spunea domnul deputat, sunt cu totul de acord. Eu cred, însă, că avem posibilitatea, prin setul de legi și hotărâri de Guvern, pe care le avem, să dăm în asociere și comanagement. Adică, eu, de pildă, la sport, nu am nici o problemă. Legal facem aceasta în sute de locuri. O aceeași structură de genul cluburilor va face să putem face comanagementul, asocierea și direct cu asociații. Vă spun, de pildă, că vom încerca Costinești-ul să fie, cumva, girat de AES - Asociația Studenților Economiști. Nu știm încă cum, împreună cu ei, croim regulamentul.

Sunt de acord și cu aceasta și nici nu se poate altfel.

Și, apropo de întrebarea dumneavoastră, domnule deputat, sigur că ne-am făcut socoteala privind sumele de care avem nevoie, ca, măcar cât de cât, metabolismul lor să fie în funcțiune și este pozitiv răspunsul.

 
 

Domnul Gheorghe Cristea:

Cam cât reprezintă, nu numai că v-ați gandit?

(Domnul ministru Alexandru Mironov se duce lângă dânsul în bancă, pentru a-i explica)

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Este normal să permitem concesionarea. Orice bun din domeniul public poate fi concesionat, însă este prevăzut prin alt act normativ. Nu este nevoie să fie precizat aici. Este deja reglementat, de aceea este inutil.

(Comentarii în sală)

Nu este interzis de lege, dar este inutil să apară explicit.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Domnul Augustin Botiș, în numele inițiatorului.

 
 

Domnul Griguță Augustin Botiș:

Suntem de acord cu punctul de vedere al comisiei.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor deputați,

Înțeleg deci că inițiatorul este de acord cu propunerea domnului deputat Mircea Ciumara, ca să adăugăm, în partea finală, un text: "sau a autorităților publice locale". Deci alin.2, potrivit acestei propuneri, ar suna astfel: "Pentru activitățile de interes județan sau local, administrarea bunurilor prevăzute la alin.1 poate fi delegată instituțiilor publice din subordinea celor două ministere sau autorităților publice locale".

A mai propus domnul deputat Corneliu Ruse să menținem textul alin.1, așa cum figurează el în varianta Senatului, după care să punem virgulă și să adăugăm următorul text: "...precum și concesionată unor agenți economici, care să aibă obligația de a păstra intact patrimoniul și activitățile de bază".

Ați ascultat o explicație pe care a dat-o domnul Ciumara.

Domnul Mironov mai dorește să intervină.

Aveți cuvântul, domnule ministru.

 
 

Domnul Alexandru Mironov:

Personal sunt de acord și cu această formulare, deci "și autoritățile locale" și, în continuare, " fundații și asociații de tineret și agenți economici". Din moment ce este pus "poate", înseamnă că se face controlul. Acesta este esențialul.

Deci suntem de acord cu această formulare pe care o propune domnul deputat Ruse, pe lângă ceea ce a propus domnul deputat Ciumara și eu aș spune că complet ar fi chiar punând "asociații"...

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Sau alte "instituții".

 
 

Domnul Marțian Dan:

Domnule Ciumara, dacă vreți să interveniți în legătură cu această chestiune?

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Domnule președinte,

Dacă enumerăm toate instituțiile acestea... - "poate fi delegată altor instituții". Și aceasta implică orice.

 
 

Domnul Alexandru Mironov:

Dar o asociație nu este instituție.

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Bun, nu am nimic împotrivă, domnule ministru.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Bun. Atunci, partea finală, domnule Ciumara, vă rog și pe dumneavoastră, că sunteți familiarizat cu textul, deci: "...poate fi delegată instuțiilor din subordinea celor două ministere, autorităților publice locale..."

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

"...organizațiilor de tineret sau..."

 
 

Domnul Alexandru Mironov:

"...asociațiilor, fundațiilor sau organizațiilor de tineret".

 
 

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor,

Ar veni, deci, partea aceasta finală, potrivit unei variante, în felul următor: "...administrarea bunurilor prevăzute la alin.1 poate fi delegată instituțiilor publice din subordinea celor două ministere, autorităților publice locale, asociațiilor, fundațiilor și organizațiilor de tineret". Până aici ar curge textul, după care punem punct - varianta pe care o susține domnul Ciumara.

Domnul Ruse propune: "...precum și concesionată unor agenți economici, care să aibă obligația de a păstra intact patrimoniul și activitățile de bază".

(Rumoare)

Domnule Ruse, vă rog să mă luați sub protecția dumneavoastră, pentru că, în momentul în care am citit textul dumneavoastră, am întâmpinat proteste, aici.

Domnule Nica, mai aveți de intervenit?

 
 

Domnul Ilie Nica:

Aș avea o sugestie în legătură cu cele ce s-au discutat aici, și anume să rămână alin.2 cu completarea pe care a adus-o domnul Ciumara, deci: "poate fi delegată instituțiilor publice din subordinea celor două ministere sau autorităților publice locale" și să introducem alin.3, și anume: "Administratorii bunurilor prevăzute la alin.1 pot închiria sau concesiona aceste bunuri asociațiilor, fundațiilor, organizațiilor de tineret ori se pot asocia cu acestea".

 
 

Domnul Marțian Dan:

Vă rog să lăsați textul, ca să se uite peste el și comisia și inițiatorul și, în funcție de aceasta, vedem dacă rămânem în varianta...

Până când avem textul pe care îl propune domnul Nica, mai dorește să intervină domnul deputat Ovidiu Petrescu.

 
 

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Eu nu aș agrea varianta aceasta, cu care a venit domnul Ruse, cu societățile comerciale, pentru că, de fapt, dacă introducem toate aceste persoane juridice în discuție, nu ne depărtăm foarte mult de situația în care suntem acum. Singura deosebire este aceea că aceste societăți comerciale vor trebui să meargă la niște funcționari guvernamentali să obțină aceste concesionări, ca să spunem așa. Deci eu cred că nu toate persoanele juridice menționate în text pot să facă asocieri pe afaceri. Lucruri de genul acesta pot să facă consiliile locale, consiliile județene. Este ciudat, însă, ca o instituție, cum ar fi un organism descentralizat al Ministerului Învățământului sau al Ministerului Tineretului și Sportului, din teritoriu, să poată să facă asocieri cu o societate comercială. Pe de altă parte, nu mi se pare..., chiar dacă textul pare, de principiu, acceptabil, să păstreze activitatea de bază. Ideea noastră, din acest proiect de lege, este ca, integral, aceste așezăminte pentru tineret să fie dedicate educației și activităților distractive pentru tineret. Deci, în totalitatea lor, să se ocupe de așa ceva, nu numai de obiectul esențial, adică facem, ca obiect de bază, în viziunea domnului Ruse, ceva educație, dar deschidem și 3 gogoșerii sau ceva de genul acesta, din care obținem profit pentru o casă de cultură, deși mie nu mi se pare nici corect și nici normal. Și, atunci, mai bine lăsăm așa decât să ne străduim să mai facem încă o lege.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor deputați,

Rugămintea mea este, deci, să aveți în vedere faptul că ni se propun următoarele variante. Deci partea finală la alin.2 să fie completată cu următorul text: "...autorităților publice locale, asociațiilor, fundațiilor și organizațiilor de tineret". Este o vaariantă. A doua variantă să sune astfel alin.2: "Pentru activitățile de interes județean sau local, administrarea bunurilor prevăzute la alin.1 poate fi delegată instituțiilor publice din subordinea celor două ministere sau autorităților publice locale". Și să introducem un alin.3, pe care l-a propus domnul deputat Nica: "Administrarea bunurilor prevăzute la alin.1..."

 
 

Domnul Ilie Nica:

Administratorii!

 
 

Domnul Marțian Dan:

Administratorii, pardon!

"Administratorii bunurilor prevăzute la alin.1 pot închiria sau concesiona aceste bunuri asociațiilor, fundațiilor sau organizațiilor de tineret ori se pot asocia cu acestea".

Domnule Ciumara, aveți cuvântul.

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Domnule președinte, mi se pare mai acceptabilă varianta domnului Nica, pentru următorul motiv: că asociațiile acestea sunt instituții neguvernamentale și a delega atribuții pentru patrimoniul guvernamental către cel neguvernamental, întâmpină dificultăți legale.

Dânsul a prevăzut distinct că pentru instituțiile neguvernamentale se face prin încheiere și concesionare. Asta se poate. De aceea consider că este acceptabilă varianta dânsului, nu prima pe care ați citit-o.

Repet pentru domnul Ruse, nici o lege ....

 
 

Domnul Marțian Dan:

Bun. Dar cu menținerea textului dumneavoastră, acolo: "...sau a autorităților publice locale". Da?

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Da. Și după aceea textul domnului Nica.

 
 

Domnul Marțian Dan:

... alin.3.

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Domnului Ruse îi amintesc că nici o lege în vigoare nu interzice autorităților publice să concesioneze bunuri din patrimoniul public. Deci, ce pretinde dânsul este inutil la ora actuală, prin legislație. Dacă bagă altceva, s-ar putea să fie mai restrictiv decât este la ora actuală. Oricum, textul ar trebui să conțină cuvântul "poate" și să pună la dispoziția Ministerului Învățământului și Ministerului .... dacă face sau nu face lucrul ăsta. Dar poate-l conving.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Da. Inițiatorul.

 
 

Domnul Augustin Botiș:

Noi mergem pe varianta I și s-a considerat că ar fi suficientă și acoperitoare. Varianta a II-a, după părerea noastră, diluează și mai subțiază câte ceva din coerența alin.1 și 2.

Oricum, votul dumneavoastră va decide.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor deputați,

Domnule ministru Mironov, aveți de rostit vreo opinie în problema pe care o discutăm?

Vă rog să poftiți la tribună.

 
 

Domnul Alexandru Mironov:

Am înțeles doar că diversele grade de aplicare a legii ar impune un al treilea paragraf acolo și că în acest fel ar fi articolul, în întregime, mai funcțional. Din punctul meu de vedere, principalul este să se poată lucra și cu alții.

Deci, sunt de acord cu ambele variante.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Bun.

 
 

Domnul Corneliu Constantin Ruse (din sală):

Inclusiv cu agenții economici?

 
 

Domnul Alexandru Mironov:

Nu, pentru că am voie să lucrez cu ei. Am voie să lucrez cu ei, prin lege. Asta chiar și facem. Sportul .... așa facem.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor,

Vă rog să fiți atenți, pentru că am să vă supun votului.

Deci, alin.2 se completază în partea finală cu propunerea făcută de către domnul deputat Mircea Ciumara: "... sau autorităților publice locale". După care vine alineatul următor - al treilea -, având următorul text: "Administratorii bunurilor prevăzute la alin.1 pot închiria sau concesiona aceste bunuri asociațiilor, fundațiilor sau organizațiilor de tineret, ori se pot asocia cu acestea".

Am citit și acesta al treilea alineat pentru ca să faceți corelațiile necesare între alin.1 și alin.2.

Am înțeles că ministerul ar agreea o asemenea formulă.

Inițiatorul, dacă mai are ceva de spus? Nu. De acord. Bun.

Prima dată vă supun votului propunerea de completare a alin.2 cu următorul text: "... sau autorităților publice locale".

Cine este, vă rog, pentru adoptare? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Două voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? Două abțineri.

Cu majoritate de voturi, a fost aprobat acest amendament în partea finală a alin.2.

Vă supun acum votului alineatul în ansamblu.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? Nu sunt.

A fost aprobat.

Alin.3. Eu l-am citit. Cred că-l pot supune votului dumneavoastră. Dacă vreți, eu pot să-l citesc. Îl supunem votului, da?

Cine este pentru introducerea alin.3, cu textul pe care l-am prezentat puțin mai înainte? Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Două voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? O abținere.

Cu majoritate de voturi, a fost aprobat și textul alin.3 și cred că ne putem pronunța asupra art.3 în ansamblu.

Cine este pentru adoptarea lui? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Un vot împotrivă.

Abțineri, dacă sunt?

Un vot împotrivă.

Cu majoritate de voturi, a fost adoptat textul art.3.

Trecem la discutarea textului art.4.

Așa cum vedeți, avem o amendare propusă de către comisie.

Dacă mai sunt și alte observații?

Domnul deputat Gheorghe Cristea și după aceea îl invit pe domnul deputat Corneliu Ruse.

 
 

Domnul Gheorghe Cristea:

Am să încep prin a spune că sunt puțin nedumerit de formularea care există aici, pentru că era mai înainte o vorbă care circula cam peste tot: dacă vrei să îngropi o treabă, fă o comisie mai mare și pune-o s-o rezolve.

În opinia mea este absolut nefuncțional ceea ce se spune în acest articol. Deci: "Programele de activitate ale unităților destinate copiilor .... se stabilesc în comun de: ..." și sunt înșirate instituțiile respective. Asta mă duce cu gândul că fiecare club sau casă de cultură, sau club de știință și tehnică etc. etc., va avea un program de activitate alcătuit de către responsabili de sector, evident, din Ministerul Învățământului, dar care trebuie să corespundă gustului și dorințelor tineretului; din Ministerul Culturii, care trebuie să corespundă și el; din Ministerul Științei și Tehnologiei care va spune: uite, asta este bine să faceți în domeniul de știință și tehnologie, că așa gândim noi, cei din minister, evident; din Ministerul Muncii și Protecției Sociale, probabil că au și dumnealor de spus ceva vizavi de programul de activitate al tineretului. Am să mai zăbovesc ..., la care se adaugă, mai departe, "asociații și organizații de tineret, elevi ..." etc.

Să știți că astfel de programe au existat în România. Cel puțin eu le-am prins în activitate fiind, și ca elev de școală generală, și ca elev de liceu, și ca profesor de liceu. Deci, astfel de programe existau, erau documentate și nu se desfășurau, pentru că nu țineau cont de ceea ce doreau elevii.

Vreau să fac o precizare. Eu nu mă refer aici la un segment - și pe care vreau să-l rețineți -, care se desfășoară în niște instituții de genul ăsta și care ține de școală. Adică nu mă refer la faptul că elevii de ciclu primar, spre exemplu, sper să se întâmple și așa ceva, sunt inițiați, într-o astfel de instituție, în folosirea calculatorului. Nu, mă refer la masa foarte mare de tineri care încep să aibă dorințe, cărora încep să aibă gusturi, care încep să aibă preferințe, care încep să le placă unele sau altele din lucruri și noi acum încercăm, evident, să le spunem că aceste dorințe, preferințe, gusturi etc. ale lor trebuie să țină cont de ceea ce stabilește Ministerul Învățământului, Ministerul Culturii, Ministerul Muncii și Protecției Sociale și alte ministere.

Cred că o procedură de această manieră nu poate să conducă la nimic.

Am răsfoit și eu acum un program adus de domnul ministru al tineretului și sportului și am văzut nominalizate acolo, numai în luna iulie, două sute și ceva de acțiuni, să le spunem, unele cu niște denumiri absolut surprinzătoare, ca să nu le spun altfel.

 
 

Domnul Alexandru Mironov (din sală):

Și le-au ales copiii.

 
 

Domnul Gheorghe Cristea:

Da, probabil, copiii s-au întâlnit și și-au ales toate chestiunile astea, când le-au ales și cum ... Dar, mă rog, nu vreau să intru în discuții. Doar am făcut o remarcă. Numai pentru luna iulie, parcă, am încercat să le număr, nu le-am dus până la capăt, dar, oricum, ajunsesem la 200.

Cred că este absolut de nepracticat un astfel de sistem, dacă proiectul de lege vrea să facă trimitere către ceea ce urmează să se întâmple în aceste case, cluburi etc., etc. și nu numai către preluarea patrimoniului în administrarea Ministerului Tineretului și Sportului și a Ministerului Învățământului. Pentru că dacă nu ne gândim la ceea ce se întâmplă aici, toată operațiunea asta, în opinia mea, este inutilă. Iar oferta care se face aici... și pentru a nu mai reveni încă o dată la microfon, am să o leg și de art.5, pentru că el se leagă, aici se stabilește sau se direcționează ceea ce se vrea, iar în art.5 se precizează cu ce se susține această activitate, iar aici se susține: din venituri proprii care se obțin, din ce? Din donații, din sponsorizări, din alte venituri legal constituite de la bugetele locale și județene, precum și de la bugetul de stat, prin Ministerul...

Domnule ministru, vreau să vă spun că, cu o astfel de finanțare prevăzută, evident, aceste spații nu vor putea fi folosite, măcar, dar să se desfășoare în ele activități deosebite, să spunem, sau activități care se prevăd.

Mi-a căzut în mână, fără să știu dacă cifra este exactă sau nu este, o informație, nici nu mai rețin exact de unde, că ceea ce s-a cheltuit, hai să spunem așa, în aceste case de cultură, cluburi, de către cei care le administrează în prezent, înseamnă cam 200 de miliarde de lei anual. Eu, gândindu-mă aici la o casă de cultură cum există la Slobozia, un centru de creație tehnico-științifică, așa se chema de când s-a construit. Eu sunt unul dintre cei care am săpat acolo, pentru a vedea un meci de fotbal România-Grecia, pe vremea când eram elev. Am săpat gropi acolo, s-a chemat "de creație tehnică, științifică". Nu a existat niciodată, așa cum nu este nici acum creație tehnică, științifică în clubul ăla, în afară de firma pe care o avea de atunci și o are și acum. Și stau și mă întreb: o sumă de genul ăsta, care bănuiesc că nu-i suficientă pentru programul pe care dumneavoastră, mă rog, îl anticipați, să spunem, de unde poate să vină? Din activități proprii, înseamnă că aceste cluburi trebuie să facă ceva ca să scoată bani. Nu mă refer aici la biletul de intrare la nu știu ce spectacol, pentru că asta nu înseamnă bani, înseamnă așa, o chestiune ca să existe.

Mă gândesc la milioanele de lei - și să știți că nu o spun cu răutate -, cât costă lunar căldura și toate celelalte. Și aș vrea să fac o paranteză. Am constatat că mișcarea sindicală, care deține în proprietate case de cultură ale sindicatelor, răspândite prin toată țara, n-a avut de ales și a fost obligată să folosească o parte din aceste spații, să le închirieze pentru diverse activități. Nu spun neapărat de cârciumă, pentru că nu-i de dorit să existe o cârciumă în sensul ei tradițional, dar au fost obligați, pentru că altfel, aceste stabilimente trebuiau să-și închidă ușile și se distrugeau, pur și simplu. Bănuiesc că dumneavoastră, prin programul ăsta, nu intenționați să desființați acum niște magazine, sau eu știu ce mai există pe acolo, pentru a înființa altele.

 
 

Domnul Alexandru Mironov (din sală):

... sau bordeluri ...

 
 

Domnul Gheorghe Cristea:

Nu știu dacă bordeluri, dacă există așa ceva. Am mai auzit expresia asta că există bordeluri. Eu știu că oficial nu există și că, mă rog, lumea se opune la înființarea bordelurilor, deși o educație sau o igienă sexuală ar fi necesară.

Dar constatarea mea - și cu asta am să închei - este că cele două articole, așa cum sunt formulate, nu vor putea în nici un fel să îmbunătățească ceea ce dumneavoastră spuneați, resursele financiare nu vor putea în nici un fel să asigure pentru sute de mii de tineri, așa cum s-a spus de la microfonul ăsta, cu puțin patetism, activități instructiv-educative, științifice și, la sfârșit, de agrement.

Stimate domnule ministru, să știți că eu vorbesc acum și în calitate de părinte. Am doi copii mărișori. Copiii noștri și ai dumneavoastră nu mai vor să fie duși de mână, de mânecă, să li se spună: "așa trebuie să faci, să te duci la clubul cutare și acolo să vezi piesa cutare, că-i foarte bună, că-ți spun eu, tata". Iar fiica mea spune: "nu-mi place piesa asta"; "nu-mi place cartea asta", despre care eu încerc să-i spun: "te rog s-o citești, pentru că, uite, am citit-o și eu", iar ea-mi spune: "nu-mi place așa ceva". Îi spun să meargă cu mine, la mare, la Costinești. Ați fost și dumneavoastră la Costinești, am fost și eu la Costinești, mâncarea a fost mizerabilă, deci sub orice critică, pe Programul EUROTIM, și am luat și copiii cu mine. Vreți să credeți că n-au vrut să stea cu mine și cu mama lor? Și au vrut să stea în grupul de tineri cu care au venit? (Rumoare)

Vreți să credeți că au astfel de opțiuni și că trebuie să-i încurajăm să gândească ce-i bine pentru ei, ce vor să facă în viață? Vreți?

 
 

Domnul Alexandru Mironov (din sală):

Știm ... nici o grijă ...

 
 

Domnul Gheorghe Cristea:

Păi, nu, dar prin ce spunem aici, că programele de activitate... noi îi aducem în cluburile pe care le-am preluat la Ministerul Învățământului și la Ministerul Tineretului să le spunem: faceți așa, așa, așa ...., pentru că așa considerăm noi, cei mari, că-i bine? (Rumoare; câteva aplauze)

Vreau și un răspuns la chestiunea asta.

Și mai departe, și cu asta chiar am încheiat. Repet, sumele disponibile de la bugetul României și de la bugetele locale, pentru astfel de întreprindere sunt, nu insuficiente, sunt derizorii. Și, domnule ministru, dacă nu știți dumneavoastră, vreau să vă informez eu. Ajutorul social, votat de noi, aici, printr-o lege, pe care am votat-o toți, pentru că nu puteai să nu votezi o lege de ajutor social, ca să ajutăm 2,4 milioane de oameni care, potrivit proiectului și statisticilor oferite, nu aveau venituri, știți, domnule ministru, că nu s-a plătit din ianuarie? Pentru că a fost transferat la bugetul local, care buget local, tot printr-o lege a noastră, nu are resurse?

Așa o să se întâmple și cu asta. Vă rog să nu vă enervați, suntem în Parlament, trebuie să discutăm și să votăm în cunoștință de cauză. Iar eu, în cunoștință de cauză, nu pot să votez o chestiune de genul ăsta.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Bun. Văd că sunt mai multe solicitări.

Domnul Ruse, pe dânsul l-am anunțat, îl rog să poftească. După aceea domnul Vintilescu și după aceea domnul Videanu, da? Și domnul Ovidiu Cameliu Petrescu.

 
 

Domnul Corneliu Constantin Ruse:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Problema acestui art.4 este esența acestei legi. Chestia că trebuie să administreze clădirile domnul ministru al tineretului sau domnul ministru al învățământului este altă poveste, care până la urmă se va dovedi că este o problemă falsă, o problemă greșită.

Domniile lor doresc, probabil, să revenim la o perioadă nu mult îndepărtată, pentru tinerii din această țară și doresc ca să revenim la situația când ei trebuie să fie îndoctrinați. Uitați-vă aici, cât de periculos este acest text. Cine răspunde de realizarea programelor? Ministerul Învățământului, Ministerul Tineretului, Ministerul Culturii, Ministerul Cercetării și Tehnologiei. Deci, toate sunt subordonate unui Guvern, care, bineânțeles, este format de o majoritate parlamentară. Nu spun că acum este PDSR, că mâine, poimâine o să fie PNȚ sau un alt partid. Asta nu trebuie să se mai întâmple niciodată. Ca toată instrucția, educația tineretului să fie coordonată de un singur partid. Asta înseamnă că vom ideologiza întreaga activitate de educație a tineretului după chipul și asemănarea guvernanților. Ăsta este pericolul cel mare al acestei legi. (Aplauze)

Deci, din acest punct de vedere, dacă stăm să judecăm drept... și vă dau un singur exemplu: până mai de curând, căminele culturale din toate localitățile țării se aflau în subordinea consiliilor locale. Că acolo se desfășurau anumite activități culturale, asta rămânea de văzut. Ceea ce este mai grav, că în momentul de față, de când au fost preluate în subordinea Ministerului Culturii, și asta o știți foarte bine, au ajuns să devină doar săli de botezuri sau de nunți, sâmbătă, duminică seara. Rar se mai întâmplă să fie câte un film sau câte o discotecă. Astea sunt singurele activități care se desfășoară la sate. Probabil că același lucru se va întâmpla și în casele de cultură din orașele mari sau orașele mici. Fiindcă tinerii nu se vor lăsa ideologizați și nu vor veni la niște programe aduși cu forța. Vrem să discutăm despre, eu știu, o problemă și până la urmă instructorul care vine să pună problema în discuție, o dă pe politică, că este reprezentantul partidului de guvernământ. Nu contează care este el. Asta este problema. Și ceea ce este mai grav aici, este - o chestie, nu știu cum i-a scăpat domnului ministru, până la urmă - că toate programele astea trebuie făcute împreună de toate aceste ministere și avizate de către ele. Așa scrie aici, nu-i ...

 
 

Domnul Augustin Botiș (din sală):

Nu ați înțeles bine.

 
 

Domnul Corneliu Constantin Ruse:

Ei, cum să nu. Uitați-vă bine, domnule senator, că scrie destul de clar: "... se stabilesc în comun". Adică astea sunt cu semnături, aprobate în comun. Deci, aceste programe nu pot ieși de sub ideologia partidului de guvernământ, fie el PDSR, PNȚ, PD, sau UDMR. Asta-i problema.

Dumneavoastră doriți, până la capăt, doriți, în final, cu acest articol, să ideologizați mișcarea de tineret din această țară și activitățile culturale din această țară și de instruire. De ce nu lăsați cum este în toată lumea liberă, ca tinerii să se organizeze singuri și dumneavoastră să-i sprijiniți doar logistic și material cu programe de informatizare și programe obișnuite? (Rumoare)

 
 

Domnul Alexandru Mironov (din sală):

Apar pușlamale care înghit ....

 
 

Domnul Corneliu Constantin Ruse:

Dați-le la o parte. (Rumoare; clopoțel)

Dați-le la o parte. Să facem o lege prin care să dăm la o parte aceste pușlamale, domnule ministru. Nu să punem sub o flamură a unui partid, indiferent care este el, întreaga activitate de educație și instruire a tinerilor în afara orelor de program școlar!

Deci, dacă rămâne acest text, eu am câteva amendamente. Deci, propunerea mea este să fie eliminat în întregime art.4, pe care vă rog s-o rețineți. Dacă rămâne acest text, trebuie ca ministerele respective, așa cum se spune aici, să realizeze doar niște programe-cadru? Cum vă puteți închipui dumneavoastră că la Sighetul Marmației și la Medgidia, sau la Călărași, se pot implementa, de la un capăt la altul, programe stabilite în comun de cele 4 sau 5 ministere de aici? Este o chestie de utopie greu de depășit. Deci, eu cred că aici trebuie dumneavoastră, cele 4-5 ministere, să realizați un program-cadru și să recomandați organizațiilor neguvernamentale, sau celor care administrează clădirile și care răspund de aceste programe, să nu se abată prea mult de la ele, asta-i problema de fond.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Domnule Ruse, eu am reținut poziția dumneavoastră, care constă: 1) în eliminarea articolului; dacă nu, propuneți ...

 
 

Domnul Corneliu Constantin Ruse:

Atunci, să se elimine "comun" și să rămână numai "se stabilesc".

 
 

Domnul Marțian Dan:

Dați o redactare.

Și a doua propunere: dacă rămâne art.4, să fie reformulat în spiritul ideilor pe care dânsul le-a dezvoltat în fața noastră.

Are cuvântul domnul deputat Teodor Vintilescu. După dânsul va urma domnul deputat Adrian Videanu.

 
 

Domnul Teodor Vintilescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Domnilor invitați,

Încet, încet, în această lege am ajuns la ghemul ei, deci, la esența acestei legi, pe care legiuitorul a gândit-o de la început, unde vrea să ajungă. Pe mine m-a uimit de la început această bucățică de lege care privește patrimoniul public și privat al statului, în loc să ne apucăm de un lucru mare, frumos și bine organizat. Am acceptat și acest mic apendice.

Domnilor, este imposibil să nu lași tânărul să se desfășoare cu ceea ce cunoaște el. (Rumoare;vociferări)

 
 

Domnul Marțian Dan:

Vă rog, dați-i posibilitatea domnului .... Vă rog. Are cuvântul domnul Vintilescu și vă rog să nu-l tulburați în ceea ce privește prezentarea opiniei domniei sale.

 
 

Domnul Teodor Vintilescu:

Domnule coleg, dacă dumneavoastră nu vă convine, veniți, vă rog, aici și ne explicați. Vă rog.

Deci, nu mă voi întinde în argumente, voi fi cât se poate de succint. Nu se poate ca în această etapă a noastră, a societății, să rămânem înfipți cu rădăcinile care ne hrănesc în ceea ce ne-a fost servit atâția ani de zile. Nu se mai poate, domnule. Nu poți să-l mai comanzi pe el, nu-l mai băga sub comandament. Așa a făcut și formațiunea Balila. O cunoașteți? Balila a lui Mussolini. Hitler -jungen a lui Hitler, Carol și așa mai departe. Învățați-le, doamnă, că n-ați auzit de ele.

Ei, lucrurile astea s-au trăit și s-au terminat.

Lăsați, vă rog, tineretul, să-și vadă de tinerețe. Are atâta minte și poate să hotărască ceea ce își dorește. Nu-l mai băgați în tipare. S-au săturat până acum. De ce trebuie să venim cu anumite idei ale noastre, ale maturilor, și să le spunem: așa să faci. Nu este de admis, domnilor.

Vă rog pe dumneavoastră să chibzuiți foarte bine. Aceste organizații, așa cum le privim, în toată lumea nu mai există, domnilor. Noi vrem să le statuăm, pentru că nu ne dezlipim.

Domnule ministru, vă rog să mă ascultați. Nu ne dezlipim. Dumneavoastră ați venit și ne-ați explicat câțiva ani de zile despre o deschidere pentru această știință fantastică pe care ați introdus-o, bineânțeles, în mintea tineretului. Dar nu se mai poate face, domnule, Cenaclul Flacăra. S-a terminat cu lucrurile astea. (Rumoare)

Vă rog să vă gândiți foarte serios, acest tineret pornește altfel, de la alte principii ale acestei libertăți a lui. Vă mulțumesc.

Din această cauză vă rog ca acest articol să fie scos afară din lege.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Are cuvântul domnul deputat Adrian Videanu. După aceea va urma domnul deputat Ovidiu Petrescu.

 
 

Domnul Adrian Videanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Contradicția dintre generații este de o evidență pe care nu trebuie s-o mai prezint eu aici. Acest lucru se datorează evoluției.

Domnule ministru,

Stimați colegi,

Tinerii trăiesc o altă viață, vor altceva. Să nu credeți că știți dumneavoastră mai bine ce vor ei. Ei știu cel mai bine. Nu noi știm cel mai bine ce vor ei. Să-i lăsăm să-și facă singuri aceste programe. Ministerul Învățământului și Ministerul Tineretului și Sportului trebuie să facă macropolitica în domeniu, nicidecum să vină să elaboreze programul, pentru că ei nu știu mai bine decât tinerii ceea ce au de făcut.

Pentru aceasta, propun și eu respingerea acestui articol.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Are cuvântul domnul deputat Ovidiu Petrescu. După aceea va urma domnul deputat Ilie Nica și domnul Șerban Rădulescu Zoner dorește și dânsul să intervină.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
 

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Eu nu-mi propuneam să iau cuvântul referitor la acest articol și n-am să pledez aici neapărat pentru rămânerea lui sau pentru eliminarea lui.

Însă, aici, de la această tribună s-au spus niște lucruri care se văd foarte frumoase în principiu, dar care sunt total rupte de o realitate a oricărei societăți, nu numai a societății românești.

Este foarte limpede că nici o societate, la ora actuală, nu poate să-și educe cetățenii, indiferent că sunt tineri, sau în vârstă, într-un sistem instituțional, cum este școala, sau diverse alte etape instituționalizate.

Pentru tineri este nevoie de o educație permanentă. Și educația asta permanentă este o ofertă care se face practic întregii societăți, tuturor cetățenilor, și fiecare ia din această ofertă ceea ce îl interesează și ceea ce îi place, ceea ce se propune, de fapt, că activitate în aceste case de cultură, să spunem așa, nu reprezintă o obligație, pentru că dumneavoastră ați marșat foarte mult pe această chestiune. (Rumoare) Deci, ca la UTC, îi încolonăm, îi excludem din UTC sau îi dăm afară din școală, dacă ei nu se prezintă la ora 14,20 la cursul cutare, la nu știu ce casă de cultură, ceea ce este total fals, că așa ceva nu se va mai face probabil niciodată în această țară.

Dar a spune că nu este necesar ca într-o instituție de cultură, la care se vine de plăcere, să nu se facă o ofertă care să fie standardizată după nevoile unei societăți, asta este foarte grav. (Rumoare; vociferări)

 
 

Domnul Marțian Dan:

Domnule Cristea, îmi pare foarte rău, dar respectați o anumită conduită pe care trebuie s-o avem.

 
 

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Sigur că da.

Nu este nici o problemă. Poate copiii domnului Cristea sau alți copii din aceasta țară nu vor să audă de Shakespeare. Nu e nici o problemă. Este datoria și a părinților și a societății și a instituțiilor de cultură să prezinte niște programe despre cine a fost Shakespeare. Poate că tinerii din societatea noastră românească de astăzi, mulți dintre ei, nu vor să vadă cum arată un calculator și nu-i interesează lucrul acesta. Este datoria societății să-i sfătuiasca că este bine să știe să opereze pe un computer. Ei, asta este o ofertă pe care societatea, indiferent că este societatea românească sau societatea japoneză, trebuie să o facă tinerilor.

Dacă noi lăsăm la o ofertă a instituțiilor de cultură numai ce doresc absolut tinerii, eu vă garantez că toți tinerii de pe planeta asta, fie că sunt români, fie că sunt americani nu vor decât muzică rock, ei nu vor dori niciodată să știe ceva despre Picasso. (Vociferări în sală)

Nu, dar este o chestiune elementară de cultură generală care evident că trebuie să fie într-o ofertă pe care instituțiile publice de cultură, indiferent că sunt acestea ale tineretului, indiferent că sunt altele, trebuie neapărat să o facă. Fără aceasta o să avem într-adevăr o societate needucată sau foarte îngust profesional direcționată - oameni fără orizont.

Dumneavoastră dați tot timpul exemplu ce a fost înainte. Nu e bine! Ce a fost îniante se baza tocmai pe acest concept de forță. Deci, eu te oblig să participi la activitatea x sau y. Or, așa ceva într-adevăr nu trebuie să existe. (Domnul Cristea comentează în sală)

 
 

Domnul Marțian Dan:

Domnule Cristea?

 
 

Domnul Gheorghe Cristea:

Si când vii aici faci activitatea asta?

 
 

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu, faci foarte multe activități, printre care e și ...

 
 

Domnul Marțian Dan:

Domnule Cristea, vă rog foarte mult respectați modul nostru de a lucra. Dumneavoastră ați fost la tribună, ați vorbit, ați vorbit după părerea mea chiar destul de extins, lăsați să vorbească și alții.

 
 

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Aceasta este problema! Într-o instituție de cultură nu putem să limităm oferta numai la ce dorește într-o anumită clipă consumatorul actului de cultură. Noi trebuie să facem o ofertă mult mai largă. Fără ideologie. Și eu sunt împotriva acestui lucru. Dar este imposibil, imposibil, repet, dacă suntem conștienți de ceea ce trebuie să facem pentru viitorul acestei țări, să nu oferim oamenilor posibilitatea să fie mult mai receptivi față de cultura universală, față de cultura națională. Și lucrurile astea sunt oferite. Poate la început trebuie oferite, poate la început nu se vor duce sute de oameni să asculte un curs de istoria artei. Dar el trebuie să existe. La început vor fi 10, pe urmă vor fi 20, nu obligăm pe nimeni, dar oferta asta trebuie făcută, oameni buni.

În sensul acesta trebuie văzute lucrurile. Dacă textul, așa cum este, e mai mai bine aranjat sau mai neîndemânatic pus este cu totul altceva. Dar ideea de bază asta este. Eu sunt total împotriva faptului ca în materie de educație permanentă, pentru că asta este un concept care nu e valabil doar pentru România, să nu facem o ofertă completă.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Are cuvântul domnul deputat Ilie Nica și apoi va urma domnul deputat Șerban Rădulescu Zoner.

 
 

Domnul Ilie Nica:

Stimați colegi, trebuie să pornim de la observația că felul în care este formulat acest articol, într-adevăr, poate să dea naștere unor neînțelegeri.

Așa cum este formulat acest articol ar însemna că un cult religios, o biserică sau un agent economic, o firmă și așa mai departe, dacă înființează un club pentru copii ar trebui să-și elaboreze programele împreună cu ministerele care sunt enumerate aici. Și am impresia că dacă s-ar proceda în acest fel cred că într-adevăr s-ar exagera. Așa cum este redactat articolul, lasă să se întrevadă această posibilitate. De aceea, v-aș propune să intervenim în textul acestui articol în două variante pe care vi le propun aici, și comisia de specialitate inițiatorul probabil vor opta pentru una din aceste variante. Și anume; "Programele de activitate ale unităților destinate copiilor, elevilor, tineretului și studenților, constituite potrivit acestei legi". Deci, o variantă. Sau să introducem aici altă variantă... - "care utilizează baza materială prevăzută la articolul 1". Lăsând deci, libertatea tuturor factorilor, agenților etc. care constituie cluburi, case de cultură, tabere, hoteluri, ce vreți dumneavoastră, cu adresare către tineret și studenți, să-și stabilească programele. Sigur că eu dacă aș ministrul culturii sau învățământului nu aș rămâne străin de activitatea cluburilor respective, și dacă aș constata că bunurile moravuri sau un anumit standard de cultură sunt afectate în activitatea lor, aș interveni pe căile legale, pe care, mă rog, sistemul le permite în momentul respectiv. Dar, într-adevăr, nu poate ministerul să stabilescă sau să intervină în programele pe care le elaborează un club al unui cult religios sau un club al unei firme, al unei uzine și așa mai departe .

Deci, domnule președinte Ciumara, dacă aveți bunăvoința să alegeți una din cele două variante pe care le-am făcut.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Are cuvântul domnul deputat Șerban Rădulescu Zoner, după care va urma domnul deputat Nestor Călin.

 
 

Domnul Serban Constantin Rădulescu Zoner:

Domnilor și doamnelor,

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Stau și mă întreb de ce când anumite lucruri pot fi explicate cu exemple din occident se vine cu asemenea exemple, când nu, se tace. Eu întreb, în primul rând, există și în țările cu tradiție, în țările în care cultura, învățământul nu au tradiție de 50 de ani de politizare? Cum sunt organizate acestea? Există într-adevăr programe făcute de minister? Asta este o primă întrebare.

În al doilea rând, a doua întrebare pe care o pun domnului ministru, aici este vorba de tabere, nu? Păi, pardon, că aici, în ceea ce privește..., dumneavoastră vă referiți la toate acestea, nu? Și în motivare veniți cu acestea de la Costinești și de la... Așa, îmi pare tare rău, dar prin acest mijloc, nu? de a crea într-adevăr condiții în care tineretul să-și poată desfășura o anumită activitate în timpul liber sau mai ales de a își petrece zile de vacanță, în condițiile astea grele în care nu poate oricine merge la prețurile care, îmi pare foarte rău, dar prețurile astea au fost, au ajuns prohibitive datorită politicii economice a Guvernului, dar este o paranteză aceasta. Deci,pe cale ocolită, cel puțin așa văd lucrurile, dumneavoastră de fapt încercați repolitizarea mișcărilor de tineret și acestor fundații și acestor cluburi și acestor stabilimente de divertisment, de sport etc. Așa încât prin aceste mijloace se urmărește pe o cale ocolită de a se ajunge la controlul puterii asupra tineretului și asupra diverselor fundații și organizații de tineret. Asta este, cel puțin în viziunea mea. Și domnul Ruse are perfectă dreptate.

Ca atare, eu, din moment ce domnul deputat Nica a venit cu o formulă de compromis, să spun așa, eu aș propune să fie studiată și să fie discutată în comisie și să nu trecem așa repede la vot, mai ales cu sala care este în prezent mai mult goală decât plină, și în cazul în care acest amendament asupra căruia ar fi necesar să se aplece cu atenție comisia, în cazul când nici acest amendament nu este corespunzător, eu, la rândul meu, eu voi fi pentru eliminare, eu sunt de fapt împotriva legii, pentru că eu consider că este prost făcută și nu urmărește decât un scop politic.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Are cuvântul domnul deputat Nestor Călin, apoi va urma domnul Ion Străchinaru.

 
 

Domnul Nestor Călin:

Domnilor colegi,

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor, problema pe care o dezbatem atât de aprins este deja rezolvată. Vă rog să nu va supărați și binevoiți a vedea Legea de organizare a ministerelor și veți găsi în Legea de organizare a Ministerului Tineretului, a Ministerului Muncii, a Ministerului Sănătății, exact atribuțiile pe care trebuie să le dăm, că deja sunt prevăzute la ministerele respective, inclusiv Ministerul Muncii, inclusiv Ministerul Învățământului, dar este o problemă de ordin constituțional.

Cine face politica țării? Guvernul, nu altcineva. Și dacă Guvernul va avea acești miniștri, eu zic că constituțional trebuie să acceptăm și ideea asta, pentru că este o idee cât se poate de uzuală. Nu putem s-o respingem.

De aceea, domnilor colegi, eu vă rog să aveți în vedere, nu respingerea, ci votarea acestui text de lege.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Are cuvântul domnul deputat Ion Străchinaru.

Domnule Nica, vă rog să-mi deslușiți puțin textul dumneavoastră, pentru că mi-ați dat numai partea finală, dar nu prea rezultă.

 
 

Domnul Ion Străchinaru:

Vă mulțumesc, domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Dacă aici nu se făceau afirmații gratuite, nu m-aș afla acum la acest microfon. Vin aici, iată, nu ca deputat, ci ca specialist. Iertați-mă, deputații pot fi uneori și specialiști.

În această dublă calitate, îngăduiți-mi acum să vă rețin atenția un minut. A existat într-adevăr un timp când psihologia și pedagogia arătau, gândiți-vă la un Jean Jacques Rousseau, că tânărul, copilul, se dezvoltă în contact direct cu natura. Opozanții au spus: lăsați-l, domnule, pe copiluț, până dă peste foc sau peste plita fierbinte și după aceea arătăți-i să nu calce pe foc. E mai bine așa, apropo de libertatea educației în sensul glasului naturii. Și acum, ca specialist, îngăduiți-mi să vă spun, că școala din Chicago, în frunte cu Benjamin Bloom , Crethul, David, fac vestitul experiment asupra dezvoltării normei de reacție, adică asupra posibilităților de dezvoltare potențialității neuropsihice a noului născut, a copilului de primă etapă, până la 18 ani, tânăr, poftim. Rezultatele le cunoașteți. Un flăcău de 18 ani este ceea ce este el, în ceea ce a câștigat în primii 4 ani - 60 la sută, vine școala cu toate exigențele ei - și mai câștigă până la 9 ani 20 la sută, vine liceul, cu armata de profesori, cu programe, cu tot ce vreți, nu mai are de câștigat flăcăul de 18 ani decât 20 la sută. Ce s-a întâmplat, acum, permiteți-mi, cu referire la prima situație? Toți diriguitorii școlilor lumii, toți responsabilii, toate guvernele s-au întrebat, păi, dacă un flăcău de 18 ani este ce este el câștigând doar în primii 4 ani realizarea în normele lui de reacții, valorificarea potențialității lui neuropsihice, domnilor, să folosim această experiență și să dotăm, creând tot felul de instituții, făcând tot felul de oferte, cum se spunea puțin mai înainte, ca să valorificăm la maximum potențele acestea, pentru că, iat, avem acumulări numai în primii 4 ani influeiențând, intervenind, nu lasând natura să opreze.

Și eu aud aici, iertați-mă, că închei acum cu asta, că tinerii nu ascultă ce zicem noi, ei au drumul lor, ei știu foarte bine din naștere ce au de făcut. Și atunci, ne pomenim într-o bună zi că din norma lor imensă de reacție, de la 0 la 100, să zicem, au valorificat vreo 15-20 de procente, la nivelul debilității mintale. Cui convine asta?

 
 

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor deputați,

Ați ascultat mai multe luări de cuvânt. Ele sunt reductibile la lurmătoarele poziții.

1. Mai mulți colegi au propus eliminarea art.4. Mă refer la domnul deputat Ruse, la domnul deputat Teodor Vintilescu, la alte luări de cuvânt.

A doua propunere este a domnului deputat Corneliu Ruse. Dacă nu se elimină art.4, el să fie reformulat astfel: "Programele-cadru de activitate ale unităților destinate copiilor, elevilor, tineretului și studenților vor fi elaborate de ministerele de resort, iar programele specifice realizate de fiecare asociație, organizație de tineret, elevi și studenți sau organizații neguvernamentale, ce se doresc a fi puse în practică, vor fi avizate și sprijinite de către Ministerul Tineretului și Sportului și organele administrației locale".

O a treia propunere este a domului deputat Nica care propune completarea într-un anumit punct a art.4. Am să atrag atenția unde se propune completarea. "Programele de activitate ale unităților destinate copiilor, elevilor, tineretului și studenților,..." după care se face următoarea precizare: "... care utilizează baza materială prevăzută la art. 1..." și textul art. 4 din varianta propusă de comisie curge în continuare, "... se stabilesc în comun de către Ministerul Învățământului, Ministerul Tineretului și Sportului, Ministerul Culturii, Ministerul Cercetării și Tehnologiei, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, asociații și organizații de tineret, elevi și studenți și alte instituții publice interesate, ținând seama și de interesele locale."

Rog acum punctul de vedere al inițiatorului și al comisiei în legătură cu propunerile care s-au făcut pe marginea acestui articol.

 
 

Domnul Alexandru Mironov:

Domnule președinte,

Mie mi s-a părut că e clar că omul nu este o făptură naturală, ci una socială: ras, tuns, frezat! Ne integrăm într-o societate și gândim societatea!

Domnul deputat Ruse a făcut o propunere excelentă, mi se pare mie, și cred că acesta este nodul problemei, care rezolvă totul la art. 4: "Programele cadru de activitate ale unităților"! Bineînțeles că la asta ne-am gândit, nici nu ne-a trecut prin minte că mă duc la Slobozia să-l învăț pe ăla ce să facă acolo! Aceste programe-cadru, dați-mi voie să vi le arăt, că ne-am străduit de dimineață, au venit directorii să le depună, sunt ale Uniunii Europene.

Deci, am luat de la ei, am mai adăugat de la noi, pentru ca spectrul de activități să fie viața însăși, căci, dacă îi spun: "A,b, c cultural" e clar cu ce se ocupă și poți să vii tu de unde ești cu propuneri, ca în cadrul lui "A, b, c cultural" să faci un club de balet, un cerc de dansatori, chitariști, o excursie undeva, un spectacol sau ce vrei tu, ce ți se pare ție la tine acasă că e cel mai bine.

Un alt program se cheamă: "Civilizația XXI de știință și tehnică", este un program ecologic (care poate să însemne orice, legat de munți, de mare, de Dunăre), este un program de educație permanentă, fără de care nu se poate! Care înseamnă: "Învățați ce credeți voi că vă trebuie vouă!" Ce vă trebuie vouă? Se face un marketing și se stabilește că, de pildă, la Craiova trebuie deschis un curs de limbă coreeană. Și noi am deschis asta, un curs de limbă coreeană acolo, pentru că este Uzina DAEWOO și e simplu, asta ajută! Modeliștii, care vor să ajungă aviatori, vor și ei un club ș.a.m.d.

Există un Program "Moralia", pe care îl desfășurăm foarte bine cu Patriarhia, în care nu intrtă numai ortodocșii, ci și alții își fac programele lor, dar ortodoxia este de bază.

Fiecare face în cadrul acestor programe ce vrea. "Programul împreună" înseamnă de viață asociativă, a asociaților: vii, te înscrii, te luăm în seamnă... Adică, mie mi se pare că aici este un schelet făcut a ceea ce este viața însăși.

Repet, sunt programe aplicate peste tot în lume. Cei mai buni în asemenea activități sunt canadienii, de la Institutul "Meraconc" din Canada au venit, ne-au arătat cum fac ei, este extraordinar cât de tare aleargă adulții după tineri, ca să-i atragă spre asemenea activități și să-i mai învețe ceva. Fiindcă întreaga societate umană se teme de înspăimântătorul pericol care înseamnă șomaj la o cifră uriașă și tulburări sociale.

E atât de simplu, nu are nici o legătură cu politica! Dar dacă vrei să-ți faci un club de democrație sau unul politic, ești binevenit și la asta! Deci, este orice: programul-cadru! Acest program-cadru, însă, repet, a fost gândit de specialiști: internaționali, interni, profesori buni... Vă rog să vă uitați, că l-am pus acolo! E atât de simplu!

Cum funcționează programul acesta, în ceea ce privește bugetul de stat? La începutul anului se dă o sumă, această sumă, de a 1 ianuarie al fiecărui an (eu am semnat un ordin) a și plecat catre județe. Fiecare județ a devenit posesorul unei sume de buget și nu au mai rămas la minister decât 10%, pentru programele naționale. Și asesorii de tineret, în județul Mehedinți sau în județul Maramureș, au chemat asociațiile și le-au întrebat: "Ce vreți voi să faceți?" Iar ei au venit, nici nu vă închipuiți cât de variat este evantaiul! Au vrut cluburi de meteoriți și astrocluburi, au vrut formații de chitare și să facă într-un loc o sărbătoare a cântecului religios, au vrut ecologiști - sunt sute de cluburi, care se urcă pe munți, îi curăță, se plimbă, fac focuri de tabără, treaba lor! Vă dați seama că niciodată asesorii, directorii județeni..., noi, până la urmă, nu am plătit asociații de sataniști, nu vom plăti cămășilor verzi și sumanelor negre, n-am absolut deloc de gând să încurajez cluburile de homsexuali și nimeni nu o va face!

Deci, despre aceasta este vorba, este vorba despre lucrurile simple, absolut simple! În nici un caz nu se pune problema: "Eu te oblig pe tine să faci ceva!", este vorba de niște ferestre și niște uși deschise prin care tinerii trec și se uită și-și găsesc poate drumul, aceasta e important: "Poate că pe aici am să merg, poate că asta mă interesează!", ce-i mai important decât să-și găsească drumul în viață? Să faci în viață ce-ți place, cred că acesta este secretul vieții, și dacă-l ajuți să-și găsească ce-i place lui, înseamnă că am făcut un lucru extraordinar!

Eu sunt uimit de controversa stârnită și sunt, sigur, gata în orice fel să schimbăm asta,nici nu se pune problema de îndoctrinare! De altfel, vreau să vă spun așa: "Ia încercați dv. să-i aliniați și să-i îndoctrinați!" N-o să puteți deloc! Eu am copii acasă de 20 și de 22 de ani, știu precis cum merge și, domnule Cristea, tare aș vrea să am discuția aceasta cu copiii dv! Eu sunt convins că eu mă înțeleg cu ei și că dialogul este interesant pentru dv!

Deci, în nici un caz nu vă impunem să faceți ce vrem noi, veniți și licitați! Domnule profesor, există licitații, de trei ori pe an se fac licitații! 850 de asociații au căpătat bani ca să facă ce doresc! Nu sunt controlate! A, sunt economic controlate, pentru că nu se poate, e banul statului...

Și să mai daug ceva, dacă nu fac această listă de programe, nu am voie de la Curtea de Conturi să dau banii, că nu se poate să zvârl banii în sus! Trebuie să explic spre ce se duce. Așa cum au federațiile sportive, tot așa sunt și acestea. Așa cum au alte ministere unităti, tot așa este și activitatea asta. Este o activitate benevolă, este o ofertă, vă rog sa mă scuzați.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Domnilor,

Domnul Mircea Ciumara urmază sau nu ați terminat? Ați terminat, da.

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Sunt profund impresionat de inocența luărilor de cuvânt de aici și regret că domnul Străchinaru, care ne-a citat niște texte celebre, nu a spus și fraza aceea foarte frumoasă - copilul este bun de la natură, dar societatea îl strică. Fiindcă dacă rezumăm dialogul de azi, asta se spune aici. Ne-am întors cu 300 de ani înapoi, ca mentalitate. Noi nu trebuie să descoperim lumea. În toată lumea creștin-democrații sunt împotriva bordelurilor.

Dar noi inventăm acum, domnule Cristea, numai aici, o creștin democrație sui geners. In care dorim igienă sexuală. Profesorii, ca să ajungă profesori au învățat niște psihologie, niște pedagogie, psihologie pedagogică, metodica predării, noi știm că vârstele au anumite particularități. Asta nu depinde de comunism sau de capitalism. Vrem ca aceste case de copii să aibă deplină autonomie?

Domnule, să vedem cum este în occident sau în alte părți. Păi, cum e domnilor în occident și în alte părți. Pleacă copilul luni dimineață la școală și se întoarce sâmbătă la prânz, în permanență, toată săptâmâna cu excepția zilei de duminică este sub controlul didactic. Acesta este adevărul. Da sau ba? Și fiindcă la noi nu poți să-i țin la școală de luni până sâmbătă după masă creez aceste case. Asta este deosebirea. Dar acolo a fost sub supravegherea profesorilor, la școală. Vreau să fac cluburi studențești, cum sunt în Germania, foarte frumos, dar cine le finanțează, fiindcă cluburile germane sunt sponsorizate zdravăn de foștii absolvenți ai facultății care au ajuns mari bogătăși și pentru mândria facultății lor donează bani. Pe amărâții mei de studenți cine-i finanțează, care sponsori, care absolvent al ASE-ului o să dea la clubul ASE-ului niște bani? Deci, ar trebui să gândim în condițiile concrete de la noi. Cum spune domnul Vintilescu, nu poate să mai existe Cenaclu "Flacăra", dar el există. Eu ce să cred? Ce văd sau ce spuneți dumneavoastră? Există sau nu există?

De aceea noi trebuie să plecăm de la realitățile românești. Amendamentul domnului Nică este numai o precizare că și acest articol este în contextul restului legii și varianta dânsului, al doilea: "care utilizează baza materială prevăzută la alin.1" este foarte corect, ca să nu cumva să existe interpretări greșite.

La amendamentul domnului Ruse vreau să explic acum pe îndelete, poate mă înțelege, dacă are răbdare, că în adâncul sufletului domniei sale, fără să-și dea seama a rămas cel mai convins comunist. (Aplauze) Și am să spun pentru ce, domnule Ruse.

Acel principiu tipic comunist, și nu vorbesc peiorativ, vorbesc serios, creșterea autonomiei locale cu menținerea caracterului unitar al dezvoltării, acest principiu stă la baza propunerii cu programul-cadru și cu programele specifice.

În lumea modernă, atât creștin-democrații sau în primul rând creștin-democrații, și după aceea și social-democrații au adoptat principiul subsidiarității, când e vorba să disec între deciziile majore și minore, între nivelele ierarhice inferioare și superioare, nivelul superior preia tot ceea ce nu poate să rezolve singur nivelul inferior, și ca să-l ajute să poată să ajungă să-și preia singur. Deci, conform principiului subsidiarității care este, repet, în Europa și pentru creștin-democrați și pentru social-democrați, se cuvine ca acei copți la minte să preia educația copiilor, să li se dea dreptul, numai în măsura în care sunt capabili și responsabili de aceste drepturi. Acesta este principiul Uniunii Europene. Iar principiul dumneavoastră este cel vechi, în care era foarte greu, se spunea foarte frumos acest lucru, descentralizăm, ca să menținem caracterul unitar. Și toate deciziile erau fundamentale, era numai tovarășul Ceaușescu, el spunea cum să se spele geamurile, el spunea cum să se măture, fiindcă nimeni nu putea să separe care sunt esențiale și care sunt de detaliu.

Cine hotărăște ce intră în programul-cadru și ce intră în programul specific? Care este punctul de demarcare? Această doctrină bazată pe acest principiu a picat de mult, domnule Ruse, renunțați și dumneavoastră la ea, vă rog frumos! (Aplauze)

 
 

Domnul Marțian Dan:

Domnul senator Augustin Botiș în numele inițiatorului.

 
 

Domnul Augustin Botiș:

Foarte pe scurt, domnule președinte și stimați colegi.

Acceptăm și suntem de acord cu formularea "program-cadru" și credem că textul poate rămâne așa.

Dumneavoastră sunt sigur ca veti vota. Restul, s-au spus, am putea adăuga și noi, știu eu, așa în fugă. Dacă informație nu e, nimic nu e.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Da.

Doamnelor și domnilor deputați,

Eu înțeleg că în urma acestor dezbateri, inițiatorul și comisia care a analizat în fond, ar înclina spre următoarea soluție: acolo, la început, unde este vorba de "programele de activitate" să scriem " ... programele cadru ale unităților destinate copiilor, elevilor, studenților ... " etc. etc. și restul textului să curgă, în continuare, și să introducem precizarea pe care a propus-o domnul Nica. Și atunci, mai citesc o dată partea aceasta inițială, atrăgând atenția asupra acelui pasaj în care propune dânsul să facem completarea. " ... Programele cadru ale unităților destinate copiilor, elevilor, tineretului și studenților ...", aici se intercalează următoarea precizare, propusă de domnul deputat Ilie Nica, " ... care utilizează baza materială prevăzută la art. 1" și, curge textul mai departe, " ... se stabilesc în comun de către Ministerul Invățământului, Tineretului ..." etc. etc.

 
 

Domnul Corneliu Ruse (din sală):

Fără "în comun"!

 
 

Domnul Marțian Dan:

Poftiți?

 
 

Domnul Corneliu Ruse (din sală):

Ministerul Muncii, dacă vrea să facă un program de combatere a șomajului și așa mai departe, trebuie să se ducă la Ministerul Culturii? Nu are sens!

 
 

Domnul Marțian Dan:

Acestea sunt amendamente în privința cărora mi-a făcut impresia că atât inițiatorul cât și comisia le agrează.

Dacă mai sunt, însă, precizări în legătură cu textul nemijlocit al acestui articol, rog să mi se comunice acest lucru...

Domnul Ilie Nica, poftiți.

 
 

Domnul Ilie Nica:

Eu aș avea o observație, dacă va fi de acord cu ea și domnul senator Botiș, și anume: întrucât subiecții de mai înainte sunt la forma articulată, deci "Ministerul Invățământului, Ministerul... ", cred că trebuie să punem mai departe "...asociațiile și organizațiile de tineret", deci tot forma articulată, nu? " ..." Asociațiile și organizațiile de tineret, elevi, studenți și de alte instituții."

 
 

Domnul Marțian Dan:

Bun, dar aceea o avem în partea finală...

Domnule Nica,Veniți puțin încoace.

Bun. Imediat. Vreau eu, prima dată, să mă lămuresc...că aici este un text destul de lung. O să rog inițiatorul să fie atent, și pe fiecare dintre dumneavoastră.

Se propune să sune astfel textul alin. 4: "...Programele cadru de activitate ale unităților destinate copiilor, elevilor, tineretului și studenților, care utilizează baza materială prevăzută la art. 1, se stabilesc de către Ministerul Invătământului, Ministerul Tineretului și Sportului, Ministerul Culturii, Ministerul Cercetării și Tehnologiei, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, asociațiile și organizațiile de tineret, elevi și studenți și de alte instituții publice interesate, ținând seamă și de interesele locale".

Astfel se propune să sune art. 4.

Supun votului dumneavoastră această redactare a textului.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Sunt 4 voturi împotrivă.

Abțineri? Sunt 7 abțineri.

Cu majoritate de voturi, deci, s-a aprobat această redactare a art. 4.

Trecem la art. 5. Dacă sunt observații în legătură cu el? Nu sunt. Vi-l supun votului, atunci, în redactarea din varianta Senatului, cu care a fost de acord și comisia sesizată în fond.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? O abținere.

Cu majoritate de voturi a fost aprobat și textul art. 5.

Poftiți.

 
 

Domnul Gheorghe Cristea (din sală):

Am avut observații la acest articol!

 
 

Domnul Marțian Dan:

Da. Domnule Mircea Ciumara, vă rog să interveniți.

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Articolul 5 conține toate resursele posibile de finanțare.

 
 

Domnul Gheorghe Cristea (din sală):

Nu este cuantificat nimic. Să vedem de unde pot obține finanțare!

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Deci, art. 5 conține toate sursele posibile de finanțare, urmând ca în funcție de condițiile concrete să se asigure utilizarea acestor surse.Este practica normală. Doriți să restrângeți posibilitățile de finațare ale acestora? Aceasta nu este o lege bugetară. Da? Aici se prevede de unde poate obține finanțe. Doriți să le restrângeți? Spuneți ce să tăiați. Ați întrebat la microfon dacă are venituri proprii... Păi, o sală de spectacole are venituri proprii; un hotel, de asemenea, are venituri proprii, din încasări. Da?

 
 

Domnul Gheorghe Cristea (din sală):

Un club de fotbal, cu un stadion de 50.000 locuri, nu are!

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Dar are încasări, domnule. Aceste încasări de la buget, care se adaugă la sponsorizări, la..., și totalul face bugetul.Dumneata (deputat Gheorghe Cristea) ești la comisia de finanțe, ce Dumnezeu... (rumoare și discuții în sala de ședință).

 
 

Domnul Marțian Dan:

Domnule Cristea,vă rog interveniți.

 
 

Domnul Gheorghe Cristea:

Domnule președinte,

Voiam să fac o precizare foarte clară, că dacă vrem ca aceste activități să se desfășoare, așa cum se susține în această lege, trebuie să le asigurăm și surse. Ceea ce se spune acolo, "venituri proprii", astea sunt surse aleatorii, asta știe oricine, pot să fie, pot să nu fie, pot să ajungă, pot să nu ajungă... Nu?Deci, dacă eu vin și stabilesc - hai și sub forma unui "program cadru", inițial s-a spus "program program", acum se spune "program cadru"- cam ce trebuie să se întâmple acolo, trebuie să se vină cu o susținere financiară. Sponsorizări - pot să fie, pot să nu fie, nu?

Deci, propunerea mea este ca să facem o precizare la acest articol, că dacă sursele aleatorii, să le spunem, și le putem nominaliza, nu sunt suficiente, prin Legea bugetului, în contul Ministerului Invățământului, al Ministerului Tineretului, că de asta sunt implicate acolo, să se aloce sumele, pentru a putea desfășura aceste activități.

 
 

Domnul Ilie Nica (din sală):

Venituri clare, constituite de la buget!

 
 

Domnul Gheorghe Cristea:

Da, mulțumesc...N-ați înțeles...

 
 

Domnul Marțian Dan:

Domnule Mircea Ciumara,Eu cred că lucrurile încep să se...

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Eu l-am înțeles.Domnia sa vrea să aibă garanția că se va completa de la bugetul statului tot ce nu s-a scris la "alte surse".

Domnule Cristea,

Am o rugăminte: suntem în perspectiva de a ne integra în Europa. Conform practicii europene, pentru o anumită activitate se asigură surse de finanțare din surse locale, care se completează cu surse centrale, de stat și, după aceea, se pot obține surse europene.

Dacă dumneata mă obligi, în lege, să completez totul de la bugetul statului, îmi închizi definitiv orice șansă de a obține finanțare europeană pentru anumite programe și în perspectiva integrării europene, asta nu ar fi bine.

De aceea, eu zic să lăsați textul așa cum este, că el asigură libertatea de finanțare, fără a preciza forma concretă, fiindcă contraveniți normelor europene. (Discuții aprinse în sală).

 
 

Domnul Marțian Dan:

Stimați colegi,

Vă supun votului, încă o dată... Aveți la... (Atmosferă tumultuoasă în sala de ședință). Vă rog... Poftiți. (Clopoțel).

Din sală:

S-a votat!

 
 

Domnul Corneliu Ruse:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Pentru a ridica aceste activități la standardul dorit de domnul ministru Mironov, vă fac o propunere: deci, să eliminăm ultimele 5 cuvinte, "prin ministerele menționate de lege", și să adăugăm după virgulă, deci: " ... precum și de la bugetul de stat, într-un cuntum de 3% din produsul intern brut". (Comentarii puternice). Această problemă rezolvă definitiv finanțarea activităților educative, culturale în România (aplauze, urale, comentarii, clopoțel).

 
 

Domnul Marțian Dan:

Noi, în legătură cu fixarea prin legi a cuantumului din produsul intern brut, care se propune a fi defalcat pentru diferite activități, avem o decizie a Curții Constituționale, și nu cred că ar trebui să perseverăm într-o anumită chestiune, care a fost tratată într-un anume fel de către Curtea Constituțională.

Domnule Ruse,

Vă mai mențineți propunerea? Da. Bun.

Doamnelor și domnilor deputați,

Domnul Ruse, deci, propune ca în partea finală, unde noi avem următorul text: " ... precum și de la bugetul stat in ministerele menționate de lege", să sune astfel: " ... precum și de la bugetul de stat, într-un cuantum de 3% din PIB".

Cine este pentru? Vă mulțumesc. Sunt 4 voturi. Deci, este clar.

Supun votului dumneavoastră textul art. 5, așa cum este.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Un vot împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? Sunt 4 abțineri.

Cu majoritate de voturi, a fost adoptat art. 5.

Trecem la discutarea art. 6. Dacă sunt observații în legătură cu el?

Domnul deputat Ion Dinu și apoi domnul deputat Dejeu.

Vă rog... (În sală, stare de nemulțumire, la intenția domnului Ion Dinu de a lua cuvântul. Se exclamă: "A!").

 
 

Domnul Ion Dinu:

Dar, ridicați-vă în picioare și vă auliți, domnule, că sunteți mai convingător!

 
 

Domnul Marțian Dan:

Stimați colegi,

Vă rog să nu descurajăm luările de cuvânt și mă adresez celor care iau cuvântul să fie cât se poate de conciși și exacți.

Poftiți, aveți cuvântul.

 
 

Domnul Ion Dinu:

Domnule președinte,

Stimați oaspeți,

Stimați colegi,

Articolul 6 naște pentru mine 3 nedumeriri, mai ales a treia nedumerire, nu știu, n-o pot justifica, n-o pot descifra.

Articolul 6 are următoarea exprimare: "Toate actele de dispoziție ale autorităților județene și locale...", deci, este vorba de o categorie de acte ale autorităților județene și locale, " ... precum și actele juridice de dispoziție", iarăși "acte de dispoziție" și, pe urmă, se pune virgulă și se adaugă: " ... de vânzare, de folosință, concesionare, închiriere constituite asupra bunurilor". Dar, acestea ale cui sunt? Această ultimă categorie sunt tot "de dispoziție", ca și primele care sunt ale autorităților centrale și locale. Se mai adaugă alte categorii. Acestea ale cărei puteri mai sunt?

Dacă la prima categorie a fost necesar să se precizeze că sunt " ... ale autorităților județene și locale", mai ales la acestea trebuie să aflăm noi, dacă ne dăm votul, ale cui sunt aceste acte? Tot "de dispoziție"?

Este o nedumerire? Nu știu dacă pentru dumneavoastră, că bine faceți că tăceți, dar pentru mine, da. Eu nu pot înțelege.

Mai departe, nedumerirea a doua: noi am votat la art. 1, că " ... întregul patrimoniu, inclusiv al fondurilor bănești centrale și locale, care au aparținut înainte de 22 Decembrie 1989"... Deci, ceea ce noi vizăm în contextul integral al acestei legi, sunt aceste bunuri dinainte de 1989, trecute în patrimoniul statului. Ce facem, însă, cu bunurile care au fost trecute în patrimoniul unor societăți, a unor particulari, după 1989? Ce facem cu acel bun, care a fost vândut, cum spunea domnul ministru? Ce facem cu acele categorii, de care vorbea, iarăși, domnul ministru, de la Mureș, de la Arad, de nu știu unde...? Cu acelea ce mai facem? Pe acelea le lăsăm fără reglementare? Semn de întrebare... Nedumerire pentru mine.

Si, în sfârșit, vă subliniam că, mai cu seamă, a treia nedumerire, eu nu o pot dezlega. Rog mult pe domnul ministru și pe domnul senator să aibă bunăvoința să mi-o dezlege. Zice așa textul: "Toate aceste acte de dispoziție ale ... " puterii cutare și cutare, ce am vorbit până acum, " ... se desființează și își încetează efectele la data intrării în vigoare a prezentei legi".

După 1989, în puterea Decretului-lege 150, s-au închiriat, s-au concesionat, mă rog, s-au dat acte de dispoziție în diverse forme, sau de folosință. S-au încheiat contracte. Contractele în Dreptul Civil sunt Legea părților. Ele nu se pot desființa, numai pentru că vrea una dintre părți. Ce facem cu un contract, că am auzit că s-au încheiat contracte pe 20 de ani... S-au încheiat contracte după 1989. Ce facem cu aceste contracte? Le desființăm ca și cum n-ar exista? Ca și cum n-ar confirma Legea părților? Ca și cum n-ar fi fost apostilate ca legale de către organul competent, care le-a încheiat în forma autentică?

Iată, stimați colegi, cele 3 nedumeriri.

Dacă dumneavoastră socotiți că aceste nedumeriri pot să fie tolerate, este o hotăre a dumneavoastră.

Dacă socotiți că trebuie, într-adevăr, să avem descifrate aceste semne de întrebare, rog pe domnul președinte de comisie să aprecieze dacă nu este cumva strict necesar ca textul acesta să-și găsească o formulare pe care dumneavoastră s-o apreciați, și, poate, corespunzător, să o aprobați, dar pentru mine, cele 3 semne de întrebare continuă să dăinuiască.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Are cuvântul domnul deputat Corneliu Ruse, deși îl anunțasem pe domnul Dejeu. Da?

Poftiți, domnule Dejeu.

 
 

Domnul Gavril Dejeu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Într-adevăr, acest articol, dacă vă amintiți, îl anunțasem și eu ca fiind buclucaș, din punct de vedere juridic. El pune câteva semne de întrebare.

Mai întâi, se face mențiunea aici despre "acte juridice de dispoziție, de vânzare". În textul Senatului, locuțiunea, sintgma "de vânzare lipsește".Ea este, într-adevăr, superfluă.

Prin excelență, cel mai important act de dispoziție în legislația civilă și comercială este vânzarea. Nu are rost să ne repetăm, să facem o tautologie aici.În clipa când am zis "dispoziție" am zis "vânzare", am zis "desființare", am zis "înstrăinare", am zis tot ce doriți, dar, mai cu seamă "vânzare".Deci, textul trebuie înlăturat.

Însă, problema cea mai gravă care o ridică textul a fost în parte atacată de către domnul coleg Dinu.

Ezistă două categorii de acte juridice la care face trimitere textul nostru, și anume "acte de dispoziție" și "acte de folosință, închiriere, administrare". Ele sunt fundamental diferite, cu regimuri juridice total diferite, cu efecte complet diferite.

Dacă în ce privește "actele de folosință", "de concesiune", "de închiriere", sau chiar "de administrare", care nu vizează înstrăinarea bunurilor, ci numai un mod de exercitare a unuia dintre atributele de proprietate, dacă în această privință s-ar putea gândi, eventual, că printr-o lege le poți desființa, neținând seamă de regimul lor juridic, care este reglementat la rândul său de niște legi. Toate aceste închirieri, toate aceste folosințe concesionare, toate actele de administrare se fac în baza unor dispoziții legale existente în sistemul nostru de drept la ora actuală. Ele, acele acte, au și prevederi în privința modului cum se desființează aceste acte.

Prin norma pe care vrem noi s-o adoptăm acum, pur și simplu facem tabula rasa aceste dispoziții normative și spunem: Nu se mai ține seama de dispozițiile normative privitoare la desființarea actelor, la care m-am referit și ... le desființăm printr-o simplă dispoziție legală.

Dacă, eventual, cu privire, cum am spus, la actele de folosință, concesionare, închiriere și administrare, chestiunea nu ridică foarte grave semne de întrebare, în schimb, cu privire la actele de înstrăinare, de dispoziție, prin urmare, chestiunea nu poate fi, nici într-un caz trecută. Cum este posibil, de pildă, să spui, că cineva care a cumpărat, de bună credință fiind, un bun imobiliar ce face obiectul acestui text, poate fi supus prin lege desființării lui, numai pentru că așa vrea legiuitorul? Nu ne gândim la consecințele posibile în câmpul vieții sociale și juridice a unui astfel de act? Pentru că, aici se spune: " ... se desființează și își încetează efectele, la data intrării în vigoare a prezentei legi". Prin aceasta, noi ne permitem luxul să adoptăm o lege, care vrea să înlocuiască reglementări și efecte juridice privitoare la înstrăinări de bunuri imobile, care sunt... fac obiectul unor reglementări masive în legislația și în sistemul nostru de drept, în toate aspectele.

Trebuie să obținem un răspuns la această întrebare, să vedem, se găsește o soluție?

Apoi, se spune: " ... Bunurile înstrăinate se recuperează". Bun. Să zicem că s-a înstrăinat un bun, la un terț, de bună sau rea credință. Cum se recuperează? Te duci cu poliția, iei bunul înapoi și-l introduci în buzunarul statului? Ce elemente de recuperare? Recuperarea în civil trebuie să aibă la bază niște proceduri, niște dispoziții... N-am înțeles.

Deci, textul, mi se pare necesar să fie explicitat, pe de o parte, și cizelat din punct de vedere juridic, dacă vrem să-l menținem, sau, dacă vrem eventual, să atacăm cel puțin în discuție aceste probleme în coordonate pur juridice. Altmineri, în ce mă privește, riscăm să adoptăm un text de lege, care stârnește ilaritate.

Aș vrea, eventual, poate inițiatorul are anume gândire, o anumită concepție asupra acestui text, aș vrea s-o auzim.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Dacă sunt, în afară de domnul Ruse, și alte solicitări?

Aveți cuvântul, domnule deputat Ruse.

 
 

Domnul Corneliu Ruse:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Aș vrea să-l întreb pe domnul președinte al comisiei de specialitate, sub ce cadru generic ar trece acest articol? Cum a reușit să treacă prin comisia dânsului, care este un creștin-democrt convins și dacă, acest text de lege, acest articol, asupra lui nu planează o prezumție de neconstituționalitate?

Având în vedere că toate actele autorităților județene, locale, actele juridice, cele de dispoziție, sau cele de vânzare au fost încheiate de bună credință...Deci, având în vedere acest aspect, cred că acest articol trebuie să dispară complet, sau trebuie să fie reformulat, cel puțin în privința, poate, a chestiunilor legate de " folosință, concesionare, închiriere".

În rest, nu putem, nu avem noi dreptul, nici moral, nici, eu știu, autoritar, să desființăm asemenea acte de autoritate, sau actele de vânzare-cumpărare.

Dacă, să spunem că ne imaginăm un scenariu SF, că domnului Mironov tot îi plac chestiile astea, dacă domnia sa ar fi cumpărat de la o casă de tineret un pian, pentru copiii dânsului, și, eu știu, din varii motive, după câteva luni l-a vândut, și cel care l-a cumpărat de la dânsul, la rândul său l-a vândut, cum va mai fi recuperat acest pian, domnule Mironov? (Comentarii în sală).

Deci, asta este o chestiune destul de gravă, ceea se trece aici.

Nu mai vorbesc de faptul că și într-un articol anterior, ați trecut niște prevederi care, clar, sunt și ele neconstituționale. Fac referire la alin. 2 de la art. 1.

Deci, eu propun, ca acest text să revină comisiei, care împreună cu Comisia juridică, de disciplină și imunități să găsească toate acele prevederi care nu pot fi bănuite de neconstituționalitate, și, să nu avem bineînțeles voie, să desființăm acte ale autorității județene locale.Eu cred că numai foștii comuniști și-au permis să desființeze acte de asemenea anvergură.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Da. Nu mai sunt alte intervenții?

Are cuvântul domnul Mircea Ciumara.

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Mi-e teamă că decizia pe care o luăm acum va deveni foarte periculoasă peste o lună de zile. Ne trezim peste o lună, că o serie de deputați și-au vândut "Dacia" din dotare, de la Parlament... Cu acte în regulă, cu contract în regulă... Putem recupera "Dacia" sau nu, Parlamentul? Că, după ce am înțeles eu, de aici, nu se poate recupera. "Cum domnule? Are contract de vânzare-cumpărare..."

Sau, să vă mai spun altceva: o mulțime din puzderia aceasta de 150 de partide câte sunt în Romănia, multe vor dispare, fiindcă nu vor fi confirmate conform noii Legi a partidelor. Hai, să zicem, să luăm sediul lui Nica Leon, că este frumos, prezentabil, lângă Primăria Capitalei. Dar are contract de închiriere pe 50 de ani cu nu știu ce firmă... Putem să luăm sediul înapoi și să-l dăm Primăriei Capitalei?

Vorbim foarte serios.

Fiindcă dacă noi acum hotărâm, cum spuneți dumneavoastră, că este neconstituțional, nu știu cum, înseamnă că Nica Leon și toți ceilalți, nu știu Nica Leon, nu e cazul lui, e cel mai mare partid din România, nu știu..., că toate aceste sedii de partide rămân scoase din circuit, și că, de mâine începând, toți ne vindem "Daciile"...

Rugămintea mea este să ne explicați...

 
 

Domnul Gavril Dejeu (din sală):

Dacă sunt ale noastre, da!

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Deci, aceste bunuri au fost "în administrare" de către aceste asociații de tineret..., nu "în proprietate", și au fost vândute.

 
 

Domnul Ion Dinu (din sală):

Au vost concesionate, închiriate...

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Deci, domnule deputat Dejeu, dacă mă convingeți, accept înapoi..., (discuții, clopoțel), dar țineți seama că peste o lună, trebuie să vedem ce facem cu autoturismele parlamentarilor și cu sediile partidelor...Este același caz.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Vă rog...

Domnul Augustin Botiș, în calitate de inițiator, are cuvântul.

 
 

Domnul Griguță Augustin Botiș:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Să ne amintim că, aici, la art. 6, este o situație pe care noi am mai întâlnit-o în Legea învățământului, la art. 166, prin care " ...toate bunurile Ministerului Invățământului se recuperează, indiferent cui și cum s-au înstrăinat".

A doua chestiune, la art. 6, suntem de acord cu ceea ce a spus domnul președinte Mircea Ciumara, și, încă în plus de aceasta, se știe foarte clar, că partenerii, numiții "parteneri", în relația contractuală, nu erau egali: unul era partener de dialog - administratorul și celălalt de interes.Oamenii de afaceri, foarte serioși și din afară, nici nu ar fi încheiat anumite afaceri, până n-ar fi avut reglementată, știți dumneavoastră, toată drumuirea juridico-tehnică, și mai ales, dumneavoastră, stimați și respectați, dacă acceptați, și de mine, juriști, știți bine lucrul acesta.

Așa că aș propune ca să trecem să votăm textul așa cum este.

 
 

Domnul Gavril Dejeu (din sală):

Votați-l! Foarte frumos...

 
 

Domnul Marțian Dan:

Da. Nu mai sunt alte probleme.

S-au exprimat unele, mă rog, preocupări, în special, deci, domnul Dinu. Dânsul propunea, mă rog, să fie formulat în mod corespunzător, sigur că era bine dacă aveam un text de la dânsul. Domnul Gavril Dejeu propunea ca sintagma "de vânzare", care este acolo introdusă de către comisie să fie suprimată și vă aduceți, cred, aminte de argumentele pe care le-a invocat în sprijinul acestei sugestii, a acestei propuneri.

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Acceptăm formularea.

 
 

Domnul Marțian Dan:

În fine, tot domnul Dejeu a propus ca textul să fie cizelat din punct de vedere juridic, însă, dincolo de acest enunț...

 
 

Domnul Gavril Dejeu (din sală):

Vreau să fac propunerea până la capăt: returnarea textului la comisie, pentru că nu se poate cizela aici.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Da. Bun.

Domnul deputat Ruse considera că articolul acesta trebuie formulat: " ... În ceea ce privește dreptul de folosință și de concesionare...", restul textului ar trebui, după dânsul, să fie înlăturat și, mă rog, a cerut și dânsul, remiterea textului către comisie.

Comisia ce opinie are, și inițiatorul?

 
 

Domnul Ion Dinu (din sală):

Comisia este unul singur!

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

Dmnule Dinu, vă promit că ceea ce spun eu nu vor contesta colegii mei de comisie, le cunosc opiniile, pentru că am discutat legea în mod serios!

Noi am introdus precis "de vânzare", fiindcă nu suntem juriști, dacă domnul Dejeu ne convinge că juridic nu este nevoie, că este inutil, vă asigur că colegii mei de comisie vor ceda fără nici un fel de rezerve. Cu eliminările celelate, însă, nu suntem de acord.

 
 

Domnul Alexandru Mironov:

De acord cu comisia!

 
 

Domnul Ion Dinu (din sală):

Comisia, vă rog să consemnați, este o singură persoană!

 
 

Domnul Văleanu Ivanciu Nicolae (din sală):

Dar este șeful comisiei!

 
 

Domnul Marțian Dan:

Domnule Dinu, eu bănuiesc că problemele legate de art. 6, și ca problematică, și ca mod în care este redactat, probabil că au constituit obiectul unor discuții mai ample în cadrul comisiei și probabil că acest lucru duce la reconfirmarea textului, cu suprimarea acestei sintagme, "de vânzare". Supun votului dumneavoastră propunerea de eliminare a textului de la sfârșitul rd. 3, "de vânzare".

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? 2 abțineri.

Cu majoritate de voturi, s-a aprobat eliminarea acestui text.

Vă supun acum la vot art. 6, în ansamblu.

Cine este pentru adoptare? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? 5 voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? 6 abțineri.

Cu majoritate de voturi, a fost adoptat art. 6.

Trecem la discutarea art. 7. Dacă sunt observații în legătură cu el?

 
 

Domnul Mircea Ciumara:

La enumerare, întâi este Ministerul Învățământului.

 
 

Domnul Marțian Dan:

Da, cum am procedat și la art. 3, și asupra acestui lucru a fost o înțelegere între noi.

Nu sunt alte observații. Vă supun votului art. 7, în redactarea propusă de comisie, cu precizarea menționată.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? 1 vot împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? 4 abțineri.

Cu majoritate de voturi, a fost aprobat și art. 7.

Art. 8. Nu sunt observații, vi-l supun votului.

Cine este pentru adoptare? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? 1 vot împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? 1 abținere.

Cu majoritate de voturi, a fost adoptat art. 8.

Trecem la discutarea art. 9. Dacă sunt observații în legățură cu el? Nu sunt, vă supun votului textul acestui articol, în varianta aprobată de Senat.

Cine este, vă rog, pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? 2 abțineri.

Cu majoritate de voturi, a fost aprobat și textul art. 9.

Art. 10. Dacă sunt observații în privința lui? Nu sunt. Vi-l supun votului, așa cum figurează el în raportul comisiei.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi, a fost aprobat.

Am epuizat acest text de lege, o să îl supunem votului în una din zilele următoare, mâine sau la începutul săptămânii.

Aș dori să vă aduc la cunoștință faptul că mâine dimineață vom începe cu examinarea proiectului de Lege privind privatizarea societăților bancare cu capital de stat. Comisia a examinat art. 1 pe baza discuțiilor și propunerilor formulate ieri în plen și avem premisele asigurate ca să putem examina acest proiect de lege. Rugăm, de asemenea, să aveți amabilitatea să vă uitați peste textele rapoartelor comisiilor de mediere, pentru că intenționăm în cursul zilei de mâine să luăm în discuție și aceste rapoarte. Dacă vom epuiza cele două categorii de probleme pe care le-am menționat, vom continua cu examinarea punctelor înscrise pe ordinea noastră de zi.

Vă rog să fiți de acord să oprim aici lucrările astăzi și ne vedem mâine la orele 8,30.

 
 

Domnul Ilie Nică (din sală):

Când votăm legea aceasta?

 
 

Domnul Marțian Dan:

Mâine sau poimâine, când avem cvorum.

Ședința s-a încheiat la ora 16,20.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 9 august 2020, 14:57
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro